Sunteți pe pagina 1din 64

UNIVERISTATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU CORUPEREA PASIVĂ.

ASPECTE TEORETICO-PRACTICE.

Teză de an

Conducător ştiinţific:__________________ Copețchi Stanislav,

doctor în drept, conferenţiar universitar

Autor:________________ Lupu Ion

CHIŞINĂU - 2017
CUPRINS:

Lista abrevierilor……………………………………………………………………………………..
Introducere............................................................................................................................................

I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND FENOMENUL CORUPŢIE


1.1. Noţiunea de Corupţie. Elementele şi Formele de manifestare ale acesteia............................
1.2. Incriminarea corupţiei în legislaţia naţională.........................................................................
1.3. Incriminarea corupţiei în legislaţia altor state (elemente de drept comparat)........................
1.4. Concluzii la capitolul I..…………………………………………………………………….
II. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A ELEMENTELOR OBIECTIVE ŞI SUBIECTIVE A
INFRACŢIUNII DE CORUPERE PASIVĂ
2.1. Obiectul infracţiunii prevăzute la art. 324 CP RM
2.1.1. Obiectul juridic al infracţiunii de corupere pasivă.........................................................
2.1.2. Obiectul material al infracţiunii de corupere pasivă.......................................................
2.2. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 324 CP RM...................................................
2.3. Latura subiectivă a infracţiunii de corupere pasivă.................................................................
2.4. Subiectul infracţiunii prevăzute la art. 324 CP RM................................................................
2.5. Analiza circumstanţelor agravante ale infracţiunii de corupere pasivă ……………………..
2.6. Delimitarea infracţiunii de corupere pasivă de unele infracţiuni adiacente...........................
2.7. Concluzii la capitolul II……………………………………………………………………..
III. MĂSURILE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A CORUPERII PASIVE
3.1. Prevenirea infracţiunii de corupere pasivă la nivel naţional…………………………….…..
3.2. Contracararea infracţiunii prevazute la art. 324 CP…………………………………..……..
3.3. Instrumente şi mecanisme internaţionale împotriva luptei contra prevenirii, prognozării şi
contracarării fenomenului corupţie….....................................................................................................
3.4. Concluzii la capitolul III………...………………………………………………………….

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI……………………………………...…………………………
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………..

ANEXE……………………..…………………………………………………………………………
I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND FENOMENUL CORUPŢIE
1.1. Noţiunea de corupţie. Elementele şi formele de manifestare ale aceteia
Conform Dicţionarului limbii române cuvîntul “corupţie” derivă din latinescul “coruptio-onis”
şi înseamnă stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie1.
O definiție juridică a corupției în sens larg este oferită de Dicţionarul Black's Law, după care
aceasta ar constitui un act comis cu intenţie prin care se acordă orice fel de avantaj în contradicţie cu
atribuţiile oficiale şi cu drepturile altora, sau utilizarea, de către un angajat sau funcţionar, a poziţiei
sau funcţiei în scopul de a realiza un folos pentru sine sau pentru altă persoană, în detrimentul
drepturilor altor persoane”2.
Deasemenea, corupția ar putea fi definită și ca întrebuințarea de către o persoană a funcției
sale publice, pentru a ocoli executarea unor norme, unui/unor obstacole sau proceduri legale, în
scopul de obține pentru sine a unor avantaje materiale sau a unor funcții profesionale sau
administrative.
În materia dreptului penal, termenul caracterizează o anumită comportare a funcţionarului
care îşi comercializează, îşi vinde atributele funcţiei şi încrederea acordată de societate, primind în
schimb bani ori alte foloase. Reprezintă un pericol social pentru societate prin vătămarea sau
punerea în pericol a desfăsurării activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale3.
În sens Criminologic, Corupţia poate fi definită drept un fenomen social morbid ce afectează
sau chiar imobilizează funcţionarea normală a organizaţiilor, instituţiilor şi întreprinderilor, prin care
fapt perturbă însăşi viaţa socială4.
Astfel, reeșind din respectiva noțiune rezultă că esența corupției ar consta într-un ansamblu de
acțiuni sau inacțiuni comise în scopul realizărilor intereselor sale personale de către angajaţii
respectivelor organizaţii, instituţii şi întreprinderi, prin care fapt aduc atingere insăși vieții sociale.
Ca fenomen social, corupţia este definită ca fiind încălcarea sistematică şi nesancţionată a
normelor unei organizaţii sau instituţii, de către unii membri, care în virtutea faptului că deţin o
anumită autoritate, utilizează resursele organizaţiei cu destinaţii diferite de scopurile acesteia. Prin
urmările, implicaţiile şi efectele negative produse asupra comunităţii, în ansamblul ei, corupţia

1
Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti: Edit. Academiei, 1958, p. 190.
2
Black's Law Dictionary. Seventh Edition. Editor in Chief – Bryan A. Garner, p. 345.
3
Nistoreanu Gheorghe şi col. Drept penal, parte specială. Bucureşti: Edit. Europa Nova, 1997, p. 345.
4
Bejan Octavian.Corupţia: noţiune, prevenire şi contracarare. Chişinău: Tipografia Centrală, 2007, p.15.
prezintă, de fapt, starea de dezechilibru normative şi moral al comunităţii respective, afectînd grav
relaţiile atît la nivel instituţional, cît şi interpersonal5.
Termenul corupţie este definit şi de Legea Republicii Moldova privind prevenirea şi
combaterea corupţiei din 25.04.2008, potrivit căreia Corupţia - reprezintă o faptă ilegală care
afectează exercitarea normală a funcţiei şi care constă fie în folosirea de către subiectul actelor de
corupţie sau al faptelor de comportament corupţional a funcţiei sale pentru solicitarea, primirea sau
acceptarea, direct sau indirect, pentru sine sau pentru o altă persoană, a unor foloase materiale sau a
unui avantaj necuvenit, fie în promisiunea, oferirea sau acordarea ilegală a unor asemenea foloase
sau avantaje necuvenite subiecţilor actelor de corupţie6.
În sensul Strategiei naţionale anticorupţie pe anii 2011-2015, prin corupţie se înţelege
utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor încredinţate, proprii sau ale unei alte persoane, în
sectorul public sau privat, în scopul obţinerii de bunuri, de avantaje sau de alte foloase necuvenite,
pentru sine sau pentru o altă persoană7.
Pe plan international noțiunea corupției este dată de Convenția civilă privind corupția. Astfel,
potrivit respectivei Convenții, prin corupție se întelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de
a accepta, direct sau indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit sau promisiunea unui
asemenea avantaj necuvenit care afectează exercitarea normală a unei funcții sau comportamentul
cerut beneficiarului comisionului ilicit sau al avantajului necuvenit sau al promisiunii unui astfel de
avantaj necuvenit8.
Pe de altă parte, Conventia penală a Consiliului Europei cu privire la corupție, precum şi
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției nu oferă corupției o noțiune propriu-zisă, ci definesc
formele de manifestare a acesteia: corupţia activă și pasivă a agenților publici naționali, corupția
activă și pasivă în sectorul privat, corupția agenților publici străini și a funcționarilor organizațiilor
publice international, traficul de influență, abuzul de funcții, imbogățirea ilicita sustragerea,
deturnarea sau altă folosire de bunuri de către un agent public, sustragerea de bunuri în sectorul
privat.

5
Stoleru Mihai-Florin. Mecanismele Internaționale Anticorupție, între eficiență și formalism. ( Rezumatul tezei de
doctorat ).
6
Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei din 25.04.2008.In:MO 2008, nr.103-105.
7
HOTĂRÎRE Nr. 154 din 21.07.2011 pentru aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe anii 2011-2015.
8
Convenţia civilă asupra corupţiei, Strasbourg, 4 noiembrie 1999.
In linii generale, corupția este definită ca fiind o stare de abatere de la normalitate, de la
datorie, corupția înseamnă folosirea abuzivă de către o persoană a funcției de intermediar sau de
decizie pe care o îndeplinește, pentru a acorda celui care corupe sau comunității de interese pe care
acesta o reprezintă, un avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume de bani, a unor
cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau distracții sau a primirii unor proprietăți.
În literatura de specialitate atît naţională cît şi cea străină există opinii diferite cu privire la
fenomenul corupţie, astfel:
D-nul doctor, professor A. B. Naumov de la Institutul Statului şi Dreptului al Academiei de
Ştiinţe din Rusia consideră că nu este necesară o definire juridico-penală unică a corupţiei, declarînd
că legislaţia Federaţiei Ruse în vigoare conţine norme penale care incriminează cele mai periculoase
forme şi manifestări ale corupţiei, precum mituirea şi coruperea comercială (luarea de mită - art.
290, darea de mită – art. 291, coruperea comercială – art.204, abuzul de serviciu – art.285, depăşirea
atribuţiilor de serviciu – art.286) din Codul penal al Federaţiei Ruse şi alte infracţiuni.
Cel mai frecvent întîlnită definiție este cea acordată de către profesorul universitar de la
Universitatea Harvard din Statele Unite Joseph S. Nye, potrivit căreia corupţia este comportamentul
care deviază de la indatoririle normale ale unui funcţionar public sau violează legi impotriva
exercitării anumitor tipuri de influenţă specifică, cum ar fi mita, nepotismul, deturnarea de fonduri.
Sergiu Ilie defineşte fenomenul astfel: „corupţia reprezintă un fenomen social negativ, care rezidă in
folosirea de către persoanele cu funcţii de răspundere a funcţiei deţinute şi a posibilităţilor legate de
ea in scopul obţinerii ilicite a unor bunuri materiale sau a altor foloase (profituri) şi avantaje
personale”9.
Valeriu Cuşnir propune următoarea definiţie a infracţiunii de corupţie: “fapta unui funcţionar
public sau funcţionar angajat in sectorul privat, care constă in traficarea atribuţiilor specifice funcţiei
deţinute in schimbul unor foloase sau specularea in aceleaşi scopuri a influenţei pe lingă funcţionarii
publici, faptă prevăzută in legea penală”10.
Sorin Rădulescu şi Dan Banciu adoptă o tratare cuprinzătoare a fenomenului, observind că, de
fapt, „corupţia nu inseamnă numai luarea şi darea de mită, traficul de influenţă sau abuzul de putere
şi funcţie, ci şi acte de imixtiune ale politicului in sfera privată, utilizarea funcţiei publice in interes

9
Ilie Sergiu. Corupţia: aspectul criminologic, în „Corupţia”. Chişinău: Editura ARC, 2000, p.134.
10
Cuşnir Valeriu. Incriminarea corupţiei în legislaţia penală a Republicii Moldova. Autoreferat al tezei de doctor
habilitat în drept, Chişinău, 2005, p.16.
personal, realizarea unui volum de afaceri şi tranzacţii intre indivizi, grupuri şi organizaţii prin
eludarea normelor de legalitate şi moralitate existente in societate”, fără a oferi insă o definiţie11.
Vasile Dobrinoiu consideră că „în esenţă, corupţia reprezintă un abuz de putere în scopul
obţinerii de avantaje materiale sau alte foloase”12.
Vasile Lapteacru defineşte corupţia în contextul triadei: mită-mituire-corupţie13.
Octavian Bejan dă următoarea definiţie: corupţia constituie un fenomen social morbid care
afectează sau chiar paralizează funcţionarea normală a instituţiilor, organizaţilor şi intreprinderilor,
prin care fapt perturbă insăşi viaţa socială, şi care constă in folosirea atribuţiilor de serviciu in
interes personal14.
Astfel, majoritatea savanţilor în domeniu – jurişti, criminologi, sociologi, practicieni – din
diferite state, recunosc unanim că actele de corupţie sunt faptele care sunt săvîrșite în legătură cu
îndeplinirea unor funcţii, indatoriri de serviciu şi constau din incălcări ale atribuţiilor, urmărind in
toate cazurile un profit.
Ar fi util de menţionat şi formula metaforică pe care o prezintă corupţia:
C = Mp + Pd – R – T
C – Corupţie;
Mp – Monopol de putere;
Pd – Puterea discreţionară a oficialilor;
R – Responsabilitate;
T – Transparenţă.
În sens general, conţinutul actelor de corupţie s-ar putea prezenta sub următoarea schemă15:
O înţelegere ilegală

PARTEA I PARTEA II
O persoană sau mai multe persoane O persoană sau mai multe persoane

11
Rădulescu Sorin şi Banciu Dan.Sociologia crimei şi criminalităţii. Bucureşti: Şansa, 1996, p.200.
12
Dobrinoiu Vasile. Corupţia în dreptul penal român. Bucureşti: Atlas Lex, 1995, p.6.
13
Лаптеакру В.Д. Коррупция: социально-правовые и криминологические проблемы, Кишинэу: Literatura Juridică,
1996, р.22-34.
14
Bejan Octavian.Corupţia: noţiune, prevenire şi contracarare. Chişinău: Tipografia Centrală, 2007, p.17.
15
Donciu A. şi col. Prevenirea, investigarea şi sancţionarea actelor de corupţie, spălare a banilor şi finanţarea
terorismului. Chişinău: ELAN INC, 2009, p.15.
Promite Pretinde
Oferă Acceptă
Transmite Primeşte

Analizînd definiţia conceptului de ,,corupţie", I. Nastas evidenţiază următoarele


elementecaracteristice ale acesteia, şi anume:
- utilizarea de către o persoană, împuternicită să exercite funcţii publice, a situaţiei sale de
serviciu şi/sau a posibilităţilor pe care aceasta i le oferă;
- întotdeauna este prezent un subiect special ( persoana publică (străină));
- faptele de corupţie sunt comise cu intenţie;
-scopul acesteia este obţinerea pentru sine sau pentru o persoană terţă a avantajelor
patrimoniale sau nepatrimoniale16.
Deasemenea, în raportul din noiembrie 2003 ,, Contextul economic și instituțional al
corupției” elaborat de către Valeriu Prohnițchi, la rîndul său evidențiază urmaroarele elemente:
- risc de detecţie ( atît a agentului public, cît şi a celui privat ), inclusiv un risc de a nu primi
serviciul pentru care s-a plătit ( în cazul agentului privat );
- Pentru cel care plătește mita, valoarea economică a serviciului corupt trebuie să fie cel puțin
la fel de mare ca valoarea monetară a mitei plătite la care se adaugă costurile morale (în valoare
monetară) sau financiare pe care le implică asumarea riscurilor de depistare. Valoarea exactă a mitei
plătite este în funcție de mai multe variabile: puterea de negociere a agentului public față de puterea
de negociere a celui privat, caracteristica sectorului de activitate, riscul detecției afacerii, existența
unor strategii alternative, nivelul instituțional etc;
- prezenţa negocierilor între agentul public şi cel privat. Astfel, un act corupt implicã, în mod
obligatoriu, interacțiunea dintre un reprezentantal sectorului public (funcționar public, oficial public,
politician) sau un salariat plătit din bugetul public (medic, învãțător, profesor universitar) și un
reprezentantal sectorul privat. Reprezentantul sectorului privat poate fi un producător (agentcare-și
maximizează profitul), un consumator (agent care-și maximizeazãutilitatea), un profesionist
neangajat care concureazã pentru obținerea unuiloc de muncã în sectorul public. Coruptã este și
tranzacția prin care doi reprezentanți ai sectorului public împart între ei valoarea unei mite pe

16
Nastas I. Evoluţia şi rolul reglementărilor juridice privind corupţia. În: Revista Naţională de Drept, 2007, nr.2, p.58-
59.
careunul dintre ei (de obicei, inferiorul) o percepe, cu acordul superiorului, de la un reprezentant al
sectorului privat sau de la un funcționar care apără/reprezintă anumite interese private17.

În ceea ce priveşte formele de manifestare pe care le poate îmbrăca corupţia, mai mulţi
savanţi în domeniu delimitează multiple forme clasificîndu-le în funcţie de mai multe criterii.
Astfel, Valeriu Prohnițchi clasifică acestea după următoarele criterii, şi anume:
1) Potrivit scopului final:
a) Pecuniara ( bani )
b) Politica ( voturi sau alt gen de sustinere politica )
2) După domeniul public implicat:
a) Legislativ – se manifestă prin adoptarea unor reguli ce favorizează anumite interese
private si care intră în conflict cu interesele publice.
b) Birocratic – constă în executarea regulilor într-o manieră care favorizează interesele
private şi dăunează intereselor publice.
c) Justiţie şi poliţie – care se explică prin interpretarea şi aplicarea regulilor într-o
manieră distorsionată, care favorizează interesele private şi dăunează intereselor
publice.
d) Servicii publice – constă în extragerea mitelor pentru ,, calitatea,, unor servicii care
oricum trebuie prestate ( educaţie, sănătate, servicii comunale ).
3) În funcţie de actorii implicaţi în interacţiunile corupte:
a) Trafic de influenţă – adică interacţiunile dintre politicieni sau oficialii de rang înalt şi
funcţionarii de rang inferior.
b) Divizarea mitei – interactiunile dintre functionarii publici şi cei din posture de
conducere din aceleaşi sau diferite instituţii.
c) Corupţia ordinară – interacţiunile dintre agenţii privaţi şi funcţionarii publici de rang
inferior.
d) Corupţia înaltă – interactiunile dintre agenţii privaţi, funcţionari publici aleşi sau
politicieni.
4) După gradul de organizare:

17
Prohnițchi Valeriu.Contextul economic și instituțional al corupției, Raport analitic RA/1, Chișinău, noiembrie 2003,
p.11-13.
a) Organizată, care se subdivide în:
- Înainte de depistare – încheierea unui accord neformal în cadrul unei organizaţii
pentru împarţirea mitei care a fost depistată după ce a fost încasată.
- După depistare - încheierea unui accord neformal în cadrul unei organizaţii pentru
împarţirea mitei care urmează a fi încasată.
b) Dezorganizată – sunt acele acte de corupţie, care se produc între client şi funcţionarul
public de rang inferior.
5) Potrivit serviciului oferit:
a) Gratitudine – solicitarea sau plătirea unei mite pentru un serviciu legal.
b) Subversiune – solicitarea sau plătirea unei mite pentru un serviciu illegal.
6) În funcţie de cine face prima mişcare:
a) Extorcare – prin cererea mitei de catre reprezentantul sectorului public.
b) Ofertă coruptă – oferirea mitei de catre reprezentantul sectorului privat.
7) După Agentul dominant:
a) Capturarea agentului privat.
b) Capturarea instituţiei.
8) În funcţie de bunavoinţă sau impunere:
a) Coercitivă – care se explica prin faptul ca unul dintre agenţi nu au o altă modalitate,
decît de a se implica în actul corrupt.
b) Acord – ambii agenţi au posibilităţi de a nu se implica în actul corrupt.
9) După frecvenţa interacţiunilor:
a) O singură dată( înregistrarea unei întreprinderi ).
b) Multiple( achiziţiile publice ).
c) Cvasi-periodice( controlul vamal, monitorizarea fiscal, reînoirea licenţelor ).
10) În funcţie de raportul dintre mită şi taxă oficială:
a) Corupţie cu furt (Mita < taxa oficialã; bani în buget nu sunt vărsați).
b) Corupţie fără furt (Mita > taxa oficialã; diferența dintre suma plătită și taxa oficială se
varsă în buzunarul agentului public)18.
În funcţie de frecvenţa lor, forma de manifestare şi sferele sociale în care se produc, Octavian Bejan,

18
Prohnițchi Valeriu.Contextul economic și instituțional al corupției, Raport analitic RA/1, Chișinău, noiembrie 2003,
p.14-15.
clasifică corupția în:
 corupţie individuală;
 corupţie sectorială;
 corupţie socială;
 corupţie generală.
Corupţia individuală – aceasta se întîlnește în situația în care actele de corupție sunt de o
frecvență redusă. Aceasta se evidențiază sporadic în diferite domenii de activitate socială.
Majoritatea persoanelor iau cunoştinţă cu aceste forme ale corupţiei din sursele mass-media,
şi foarte rar se întîlnesc cu acestea. De regulă acestea au un pericol social foarte redus, practic
inexistent, şi cel mai mult aduc atingere, unor particulari, în raza cărora îşi exercită atribuţiile
funcţionarul respectiv, inclusiv instituţiei, organizaţiei sau întreprinderii.
Corupţia sectorială - există în cazul în care ea capătă proporţii numai într-o anumită sferă
de activitate socială sau, în cel mai rău caz, numai în cîteva dintre ele.
Corupţia socială – reprezintăo manifestare extinsă a corupţei,care se întîlneşte în toate
sferele de activitate socială. Aceasta este cunoscută de majoritatea indivizilor, întrucît subiectul
despre corupţie există în discuţiile publice, ca de exemplu: reportaje televizate şi radiofonice,
articole de presă, lucrări ştiinţifice etc.
Corupţia generală - există în condiţiile unei omniprezenţe a faptelor de corupţie. Ele devin
o prezenţă banală în absolut orice sferă a vieţii sociale şi în aproape toate segmentele acesteia, dacă
nu chiar în toate. Frecvenţa lor este extrem de ridicată, astfel încît se poate spune cu certitudine că
indivizii se lovesc de ele la tot pasul. Numărul faptelor de corupţie depăşeşte numărul tuturor
celorlalte crime luate împreună, iar ponderea lor în ansamblul criminalităţii este covîrşitoare. Opinia
publică este cu totul secată de discuţiile zadarnice referitoare la subiectul corupţiei, manifestînd o
lehamite şi anemie organică19.
Autorii Anatol Donciu, Valeriu Castraveţ şi Viorel Morari clasifică corupţia în funcţie de mai
multe criterii, şi anume:
1) După forma de proprietate:
a) Corupţia din sectorul public;
b) Corupţia din sectorul privat;
c) Corupţia din sectorul comun.

19
Bejan Octavian.Corupţia: noţiune, prevenire şi contracarare. Chişinău: Tipografia Centrală, 2007, p.17.
2) În funcţie de subiect şi gradul de rezonanţă în societate:
a) Corupţia la nivel înalt;
b) Corupţia la nivel mediu;
c) Corupţia la nivel mic20.
O altă clasificare a corupției ar pute fi următoarea:
1. Corupţia politică – se exercită mai ales sub forma unor presiuni sau chiar a unor şantaje
asupra funcşionarilor publici în scopul de ai impune să adopte unele decizii contrar legii sau in
limita ei (dar care încalcă normele morale). Aceasta este cea care creayă premisele pentru acele
fenimene pe care noi le numim ,, criminalitate economică”, ,, crimă organizată” sau ,, criminalitatea
gulerelor albe”. De obicei, un politician este înconjurat de un numar mare de coruptori, deoarece
aceştia doresc sa-şi asigure prin coruptie o sursă cît mai mare de cîştiguri.
2. Corupţia administrativă – este forma de manifestare a corupţieicea mai des întîlnită, care
tinde de la fapta funcţionarului public care pretinde o recompensă pentru întocmirea unui act la care
este obligat prin functia pe care o detine, pînă la deturnarea, din interes personal, a averii publice,
savarşite de persoane aflate în pozitii-cheie ale administraţiei de stat. În principiu, funcţionarii
publici savarşesc fapte de eludare a dispoziţiilor regulamentare de anunţare a licitaţiilor publice,
favorizarea anumitor întreprinderi sau firme la repartizarea contractelor (uneori cu un procent din
beneficiul acestora drept mita) falsificarea documentelor pentru licitaţii, repartizarea legală de spaţii
sau locuinţe, intervenţii pe lîngă alţi funcţionari publici pentru a trece cu vederea încalcarea legii etc.
3. Corupţia economică – cuprinde un spectru foarte larg, de la „spălarea banilor”care
desemnează reinvestirea în afaceri licite a banilor obţinuţi din afaceri ilicite,utilizînd în acest scop
circuite financiare interne şi internaţionale complicate la evaziunea financiară, bancrută frauduloasă,
traficul de licenţe, neplata taxelor vamale şi a impozitelor, falsificarea cecurilor şi eliberarea de
cecuri fără acoperire, practicarea de adaosuri comerciale mai mari, specula şi activităţi economice şi
comerciale repartizarea pieselor de schimb şi alte asemenea tranzacţii care nu se fac decît subterane
constînd în concurenţa neloială, contrabanda de marfuri. Agresionarea masivă şi fără scrupule
realizată prin furturi, gestiune frauduloasă, delapidari şi alte forme de „vandalism economic”
practicate de infractori prin utilizarea de metode abile este insoţită în majoritatea cazurilor de acte de
corupţie. Astfel, în ramurile productive ale economiei, corupţia a cuprins întregul proces de

20
Donciu A. şi col. Prevenirea, investigarea şi sancţionarea actelor de corupţie, spălare a banilor şi finanţarea
terorismului. Chişinău: ELAN INC, 2009, p.18.
privatizare, cu predilecţie transferurile ilegale de patrimoniu, prin subevaluare, din societăţile
comerciale de stat şi regiile autonome către întreprinzători particulari; condiţionarea livrării de
mărfuri, acceptarea unor produse de proastă calitate, în schimbul unor avantaje materiale ce constau
în sume de bani, bunuri sau cote-parti din afacerile derulate.
Principalele criterii luate în considerare de către Stoleru Mihai-Florin pentru clasificarea faptelor de
corupţie sunt următoarele:
 Polul în care identificăm faptele de corupţie (fapte de corupţie activă, fapte de corupţie pasivă);
 Sfera de putere în care acţionează elementul corupt (fapte de corupţie comise în sfera politică,
faptele de corupţie comise de persoane din sfera administraţiei publice, fapte de corupţie comise de
persoane din sfera justiţiei, fapte de corupţie comise de persoane aflate în funcţii la diverse societăţi
comerciale, fapte de corupţie comise de persoane care îşi desfăşoară activitatea în diverse organizaţii
sau asociaţii);
 Continuitatea şi frecvenţa lor (fapte de corupţie izolate, fapte de corupţie cu caracter continuu);
 Succesiunea actelor de însuşire a avantajelor şi de favorizare a persoanelor interesate (fapte de
corupţie imediate, fapte de corupţie de aşteptare);
 După regimul sancţionator la care sunt supuse (incriminate în legislaţia penală şi sancţionate,
neîncriminate juridic);
 În funcţie de calitatea subiecţilor(corupţia în legătură cu infracţiunile comise de „gulerele albe”, fapte
de corupţie comise în înfăptuirea justiţiei, acte de corupţie comise de reprezentanţi ai poliţiei, acte de
corupţie comise de alţi funcţionari cu atribuţii de control)21.
1.2. Incriminarea corupţiei în legislaţia naţională
De la primele etape de dezvoltare în condiţiile economiei de piaţă, cînd se observă evident
adîncirea fenomenului corupţiei în Moldova, autorităţile respective au întreprins un şir de măsuri
întru stoparea acestui fenomen.
Astfel, s-au adoptat un şir de legi şi acte normative atît speciale cît şi unele care conţin în sens
direct sau indirect norme, care au ca scop prevenirea şi combaterea corupţiei, dintre acestea facînd
parte:
-Constituţia Republicii Moldova;
-Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei nr. 90-XVI din 25.04.2008;
-Legea cu privire la conflictul de interese;

Stoleru Mihai-Florin. Mecanismele Internaționale Anticorupție, între eficiență și formalism. ( Rezumatul tezei de
21

doctorat ).
-Legea cu privire la Comisia Naţională de Integritate;
- Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 04.07.2008;
- Legea cu privire la Codul de conduită a funcționarului public nr. 25 din 22.02.2008;
- Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199 din 16.07.2010;
- Legea privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de
demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de
conducere nr. 1264 din 19.07.2002;
- Legea cu privire la petiționare nr. 190 din 19.07.1994;
- Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11.05.2000;
- Legea privind transparența în procesul decizional nr. 239 din 13.11.2008;
- Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002;
- Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr.122-XV din 14 martie 2003;
- Codul privind contravenţiile administrative, din 29.03.1985;
- Legea privind activitatea operativă de investigaţii, nr.45-XIII din 12 aprilie 1994;
- Legea cu privire la declararea şi controlul veniturilor şi al proprietatii demnitarilor de stat,
judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere nr.
1264-XV din 19 iulie 2002;
- Legea pentru aprobarea Regulamentului privind modul de organizare şi funcţionare a Comisiei
centrale de control al declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate, precum şi a Regulamentului
privind modul de organizare şi funcţionare a comisiilor departamentale de control al declaraţiilor cu
privire la venituri şi proprietate, nr.1576-XV din 20 decembrie 2002;
- Legea serviciului public, nr.443-XII din 4 mai 1995;
- Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, nr.633-XIV
din 15.11.2001;
- Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Coruptiei; nr.1104-XV
din 6 iunie 2002;
- Legea privind achiziţia de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului, nr. 1166-XIII din
30.04.1997;
- Legea privind Curtea de Conturi, nr.312-XIII din 08.12.1994;
- Legea cu privire la petiţionare, nr. 190-XIII din 19.07.1994;
- Legea cu privire la Procuratură, nr. 118-XV din 14.03.2003;
- Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995;
- Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995;
- Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000;
- Legea cu privire la avocatură, nr. 1260-XV din 19.07.2002;
- Legea cu privire la avocaţii parlamentari, nr. 1349-XIII din 17.10.1997;
- Legea privind aprobarea Strategiei de Creştere Economica şi Reducere a Sărăciei, nr.398-XV din
02.12.2004;
- Hotarirea Guvernului cu privire la aprobarea Planului de măsuri pentru combaterea corupţiei şi
asigurarea supremaţiei legii; nr.1377 din 18 noiembrie 2003;
- Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind constituirea Consiliului Coordonator in
problemele combaterii corupţiei şi criminalităţii; nr.57 din 28 mai 2001;
- Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea Regulamentului Consiliului
Coordonator în problemele combaterii corupţiei şi criminalităţii, nr.238 din 21 septembrie 2001;
- Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind constituirea Grupului de monitorizare pentru
implementarea Strategiei nationale de prevenire şi combatere a corupţiei şi a Planului de acţiuni
pentru realizarea ei; nr.2231-III din 17 februarie 2005;
- Hotărire pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de semnalare şi monitorizare a
nivelului corupţiei în autorităţile publice nr. 1461 din 19.12.2008;
- Hotărire privind constituirea Consiliului de coordonare a activităţii de prevenire şi combatere a
criminalităţii şi corupţiei, aprobarea Regulamentului de activitate şi a componenţei nominale a
acestuia nr. 1341 din 28.11.2008;
- Hotărire cu privire la aprobarea Metodologiei de evaluare a riscurilor de corupţie în instituţiile
publice nr. 906 din 28.07.2008;
- Hotărire privind unele măsuri de prevenire a corupţiei şi protecţionismului în cadrul instituţiilor
publice nr. 615 din 28.06.2005;
- Legea pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei nr. 158 din
06.07.2007;
- Legea pentru ratificarea protocolului adiţional la Convenţia penală privind corupţia nr. 157 din
06.07.2007;
- Legea pentru ratificarea Convenţiei civile privind corupţia nr. 542 din 19.12.2003;
- Legea pentru ratificarea Convenţiei penale privind corupţia nr. 428 din 30.10.2003;
- Lege privind aderarea Republicii Moldova la Grupul de State contra Corupţiei (GRECO) nr. 297
din 22.06.2001.
Deasemenea pe parcursul întregii perioade de formare a statalităţii Țării noastre au fost create
și numeroase comisii prin care s-a încercat de a contracara fenomenul corupției, însa, cum observăm
la momentul actual nu au adus careva schimbări de esență și volum.
În ceea ce priveşte programele de masuri pentru combaterea coruptiei, aprobate la nivel de
Guvern este de menţionat faptul că respectivele au prevăzut întreprinderea unui ansamblu de actiuni
în scopul de a asigura cadrul normativ legal, stabilirea unor acţiuni de prevenire a coruptiei şi
perfecţionare a sistemului de control, realizarea unor acţiuni de ordin economic, asigurarea
financiară şi tehnico-materială a organelor de drept, asigurarea cu cadre a organelor de drept, etc.
Însa majoritatea măsurilor şi acţiunilor stipulate în acestea nu şi-au găsit realizarea în practică.
Strategia de Crestere Economica si Reducere a Saraciei, adoptata prin Legea nr.398-XV din
02.12.2004, a inclus un compartiment aparte - „Combaterea coruptiei”. Conform acestuia, urma sa
fie elaborata Strategia nationala de prevenire si combatere a coruptiei, orientata spre identificarea
cauzelor coruptiei, a celor mai afectate structuri si organizatii, evaluarea coruptiei in contextul
reformei institutionale a sectorului public22.
În actuala legislaţie penală a Republicii Moldova infracţiuni cuprinse sub noţiunea generică de
infracţiuni de corupţie nu se evidenţiază.
Însă aceasta, foloseşte noţiunea de corupție pentru a incrimina diferite acte şi fapte prin care se
urmăreşte obţinerea de foloase pe căi ilicite.
Astfel, Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei din 25.04.2008, incriminează
penal următoarele fapte de comportament corupţional:
a) implicarea în activitatea unor alte organe, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de
tipul de proprietate şi forma lor juridică de organizare, în cazul în care faptul acesta nu ţine de
competenţa lor, făcind uz de serviciu, care conduce la conflict de interese;
b) participarea cu drept de vot sau de decizie la examinarea şi soluţionarea problemelor ce
vizează interesele lor personale sau interesele persoanelor cu care se află in raporturi de rudenie;
c) acordarea de sprijin, neprevăzut de actele normative, in activitatea de intreprinzător sau
de alt gen privat sau calitatea de a fi insărcinat cu afaceri al unor terţi in autoritatea administraţiei

22http://2011.europa.md/subpagina/arata/18/Combaterea%20coruptiei
publice in care lucrează sau care li se subordonează, sau a cărei activitate o controlează;
d) acordarea fără just temei a preferinţei unor persoane fizice sau juridice la elaborarea şi
emiterea deciziei;
e) beneficierea de privilegii pentru a obţine pentru sine sau pentru alte persoane credite şi
imprumuturi, procurarea hirtiilor de valoare, a bunurilor imobiliare şi altor bunuri profitind de
situaţia de serviciu;
f) folosirea ilicită, în interese proprii sau în interesul unor alte persoane, a bunurilor publice
puse la dispoziţie pentru exercitarea funcţiei;
g) folosirea informaţiei recepţionate in exercitarea funcţiei in interes personal sau in
interesul unor alte persoane in cazul in care această informaţie nu poate fi divulgată;
h) refuzul, in interes personal sau in interesul unor alte persoane, de a acorda persoanelor
fizice sau juridice informaţia permisă prin acte normative, tărăgănarea acordării unei astfel de
informaţii ori prezentarea intenţionată a unor informaţii eronate sau selective;
i) gestionarea resurselor materiale şi financiare publice contrar destinaţiei lor, in interes
propriu sau in interesul unor alte persoane;
j) primirea de la orice persoană fizică sau juridică de cadouri sau avantaje care le pot
influenţa corectitudinea în exercitarea funcţiei, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
La fel, stabileşte actele de corupţie:
1) coruperea activă;
2) coruperea pasivă;
3) traficul de influenţă;
4) luarea de mită;
5) darea de mită.
Toate aceste acte de corupţie, cît şi alte acte conexe acestora sunt sancţionate de Codul penal
al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002.
Sint acte conexe actelor de corupţie următoarele acţiuni săvirşite în legătură directă cu actele
de corupţie:
a) abuzul de putere sau abuzul de serviciu;
b) excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu;
c) legalizarea veniturilor obţinute din acte de corupţie;
d) împiedicarea înfăptuirii justiţiei;
e) însuşirea de bunuri;
f) cauzarea de daune materiale prin inşelăciune sau prin abuz de incredere;
g) distrugerea sau deteriorarea de bunuri;
h) protecţionismul;
i) falsificarea rezultatelor votării.
j) coruperea alegătorilor;
k) falsul în acte publice;
l) falsul în documente contabile.
Alte forme de răspundere:
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere civilă, disciplinară, contravenţională,
după caz, conform legislaţiei in vigoare, inclusiv pentru:
a) comiterea de către persoane fizice sau juridice a unui act de corupţie sau a unui fapt de
comportament corupţional, dacă aceste acţiuni nu intrunesc elementele constitutive ale infracţiunii;
b) nerespectarea restricţiilor şi interdicţiilor stabilite de actele normative care reglementează
statutul special al funcţionarilor publici, al persoanelor cu funcţii de demnitate publică şi al altor
persoane care prestează servicii publice;
c) incălcarea prevederilor legale referitoare la declararea veniturilor şi a proprietăţii,
precum şi a obligaţiilor legale privind conflictul de interese;
d) nedenunţarea actelor de corupţie de către persoanele care au această obligaţie;
e) neasigurarea realizării măsurilor de prevenire şi de combatere a corupţiei de către
persoanele care au asemenea atribuţii;
d) neasigurarea de către persoanele sau organele competente a măsurilor de protecţie
stabilite de lege pentru funcţionarul public care informează cu bună- credinţă despre comiterea
actelor de corupţie şi a celor conexe corupţiei, a faptelor de comportament corupţional, despre
nerespectarea regulilor privind declararea veniturilor şi a proprietăţii şi despre incălcarea obligaţiilor
legale privind conflictul de interese;
e) alte cazuri prevăzute de legislaţie.
Funcţionarul public care a aflat despre comiterea actelor de corupţie şi a celor conexe
corupţiei, a faptelor de comportament corupţional, despre nerespectarea regulilor privind declararea
veniturilor şi a proprietăţii şi despre incălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese are
dreptul să informeze cu bună-credinţă despre aceasta, in formă verbală sau scrisă, conducătorul
ierarhic superior, structura specializată, conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice, autoritatea
abilitată cu controlul veridicităţii informaţiilor din declaraţiile de interese personale, organul de
urmărire penală, procurorul, organizaţiile neguvernamentale şi mass-media.
Funcţionarul public care informează cu bună-credinţă despre comiterea actelor de corupţie şi a
celor conexe corupţiei, a faptelor de comportament corupţional, despre nerespectarea regulilor
privind declararea veniturilor şi a proprietăţii şi despre incălcarea obligaţiilor legale privind
conflictul de interese beneficiază de măsurile stabilite de Legea nr. 25-XVI din 22 februarie 2008
privind Codul de conduită a funcţionarului public, necesare pentru a asigura protecţia sa.
Actelor respective, descrise mai sus sunt supuşi răspunderii pentru savîrşirea acestora
subiecți speciali, care conform legii privind prevenirea şi combaterea corupţiei sunt clasificați după
cum urmează:
a) funcţionarii publici, persoane cu funcţii de demnitate publică, personalul din cabinetul
persoanelor cu funcţii de demnitate publică şi celui din autorităţile publice autonome sau de
reglementare, concurenţii electorali, persoanele de încredere ale concurenţilor electorali, alte
persoane prevăzute de legislaţie;
b) persoanele care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie
nestatală;
c) persoanele publice străine şi funcţionarii internaţionali.
Legea prevede şi Garanţiile pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu:
1) Prevederile referitoare la independenţa indeplinirii anumitor funcţii nu pot constitui un
impediment în tragerea la răspundere in caz de comitere a actelor de corupţie;
2) Imunităţile de jurisdicţie în privinţa urmăririi penale constituie un echilibru adecvat, cu
posibilitatea cercetării şi judecării efective a actelor de corupţie.
Autorităţile publice sunt obligate să informeze persoanele fizice şi juridice despre drepturile şi
obligaţiile lor, despre organizaţiile şi instituţiile cu funcţii de prevenire şi de combatere a corupţiei.
Victimelor actelor de corupţie li se acordă protecţie şi asistenţă din partea autorităţilor
administraţiei publice in limitele competenţei acestora, in conformitate cu prezenta lege şi cu alte
acte normative.
Conform capitolului III din legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupției, Principalul
organ sau autoritate abilitată cu dreptul de a aplica prevederile legii respective, adică cu
atribuții prioritare de revenire şi combatere a corupției este Centrul National Anticorupție.
CNA este un organ specializat învestit cu atribuţii de prevenire şi de combatere a actelor de corupţie
sau a faptelor de comportament corupţional, în ale cărui obligaţii intră:
a) întreprinderea acţiunilor de prevenire, depistare şi de contracarare a corupţiei, efectuarea
măsurilor operative de investigaţie şi a măsurilor de urmărire penală privind actele de corupţie;
b) colectarea şi analiza informaţiilor privind faptele de comportament corupţional sau actele de
corupţie,colaborarea şi schimbul de informaţii cu autorităţile administraţiei publice, sesizarea
organelor competente despre cauzele şi condiţiile care favorizează comiterea de acţiuni ilicite;
c) desfăşurarea activităţilor de prevenire a corupţiei, educarea anticorupţie a cetăţenilor,
colaborarea activă cu societatea civilă în vederea propagării în masă a culturii anticorupţie;
d) asigurarea pregătirii, perfecţionării şi reciclării cadrelor;
e) asigurarea protecţiei şi păstrării informaţiei care constituie secret de stat, secret comercial şi
secret bancar, alte secrete apărate prin lege, devenite cunoscute în exerciţiul funcţiei;
f) dezvoltarea relaţiilor cu servicii similare străine;
g) elaborarea de propuneri pentru aducerea actelor normative în concordanţă cu reglementările
internaţionale în domeniu.
La fel, în conformitate cu prezenta lege (art 14) alte organe şi persoane abilitate cu atribuţii în
domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei prin realizarea politicilor şi practicilor în domeniu, în
limitele competenţei stabilite de legislaţie sunt:
a) Parlamentul
b) Preşedintele Republicii Moldova
c) Guvernul
d) Procuratura - este o instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, care, în limitele
atribuţiilor şi competenţei, apără interesele generale ale societăţii, ordinea de drept, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele de
judecată, în condiţiile legii.
e) Serviciul de Informaţii şi Securitate – ce are ca misiune protejarea eficientă a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, societăţii şi statului împotriva riscurilor şi ameninţărilor la
adresa securităţii de stat, promovarea valorilor democratice şi intereselor naţionale ale Republicii
Moldova.
f) Curtea de Conturi - instituţie supremă de audit public extern, în conformitate cu prevederile
Legii Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, exercită controlul asupra formării, administrării
şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului public prin realizarea
auditului extern în sectorul public, confirmînd adeziunea Republicii Moldova la standardele
internaţionale privind cele mai bune practici în domeniul auditului public extern.
g) alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei
publice locale;

h) societatea civilă - este formată din cetățeni, asociați sub diferite forme, care au aceleași interese
și care își dedică timpul, cunoștințele și experienta pentru a-și promova și apăra aceste drepturi și
interese.

Exemple de instituții ale societății civile:

 organizații nonguvernamentale (ONG-uri)


 organizații comunitare (engl.: Community-Based Organizations)
 asociații profesionale
 organizații politice
 cluburi civice
 sindicate
 organizații filantropice
 cluburi sociale și sportive
 instituții culturale
 organizații religioase
 mișcări ecologiste
 mass – media
Autorităţile administraţiei publice evaluează periodic instrumentele juridice şi măsurile
administrative pentru a determina dacă sînt adecvate prevenirii şi combaterii corupţiei, organizînd,
în limitele competenţei:
a) controlul interior asupra respectării de către funcţionarii publici, de persoanele cu funcţii de
demnitate publică şi de alte persoane care prestează servicii publice a cerinţelor legislaţiei pentru
prevenirea actelor de corupţie;
b) recepţionarea informaţiei din diferite surse (audienţă, scrisori anonime, prin intermediul
telefonului de încredere, poştei electronice etc.) referitor la comiterea faptelor de comportament
corupţional sau actelor de corupţie de către salariaţi, examinarea administrativă a acestei informaţii
şi întreprinderea măsurilor de rigoare, inclusiv prezentarea materialelor respective organului
specializat;
c) prezentarea trimestrială la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei a
notelor informative privind măsurile întreprinse, inclusiv cele realizate în comun cu alte autorităţi,
precum şi a propunerilor de ameliorare a situaţiei existente.
d) prezentarea trimestrială la Centrul Naţional Anticorupţie a notelor informative privind măsurile
întreprinse, inclusiv cele realizate în comun cu alte autorităţi, precum şi a propunerilor de
ameliorare a situaţiei existente.
Autorităţile administraţiei publice, organizaţiile necomerciale, alţi reprezentanţi ai societăţii
civile desfăşoară, separat sau în comun, activităţi în domeniul prevenirii corupţiei prin schimb de
informaţii, de experţi, prin cercetarea şi identificarea cauzelor corupţiei, instruirea personalului,
organizarea sistematică a campaniilor informaţionale de sensibilizare a populaţiei, realizarea şi
difuzarea materialelor publicitare privind riscurile corupţiei, realizarea unor iniţiative social-
economice şi prin alte acţiuni în domeniu.

1.3. Incriminarea corupţiei în legislaţia altor state


(elemente de drept comparat)
În Legislația penală Cehă definiția corupției nu se evidențiază. Codul penal adoptat la 08.01.2009
in vigoare din 01.01.2010 în TITLUL X: Crime împotriva legii și ordinii, Partea 3: Corupția,
regelmentează formele de manifestare ale acesteia și anume: § 331- luare de mită; § 332 – darea de
mită; § 333 - mită indirectă. În § 334 ,,Dispoziții comune” se prevede noțiunea de ,,mită” care
înseamnă un avantaj de îmbogățire directă în capitalurile proprii sau alte avantaje care sunt primite
sau de primit de către persoana mituită sau cu acordul acesteia de o altă persoană, care nu are
dreptul.
Conform art. 331 alin. (1) Cod penal ceh infracțiunea de "luarea de mită" ii este atribuită
persoanei care, prin ea însuși sau prin intermediul alteia în legătură cu achiziționarea de afaceri în
interesul public pentru sine sau pentru o altă persoană sau acceptă o promisiune de mită , sau care
ele însele sau prin intermediul alteia în legătură cu activitatea sa sau în alt mod pentru sine sau
pentru altcineva sau acceptă o promisiune mită , se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani sau
descalificare.
Conform alin. (2) oricine, care cere mită pentru a-şi îndeplini vre-una din datoriile de interes
public ce intră în atribuţiile sale, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni pana la 5 ani. Se agravează
pedeapsa penală conform alin.(3) dacă persoana care comite actele prevăzute la alin. (1), și (2) are
calitatea de funcționar public, care se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și confiscarea de la
infractor a proprietății, iar potrivit alin. (4) deasemenea se agravează atunci cînd subiectul are
calitatea de persoană oficială, fiind pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani. Prevederile alin. (3),și
(4) se aplica și atunci cînd infractorul intenționează să procure un beneficiu semnificativ.
Conform art. 332 alin. (1) Cod penal ceh infracțiunea de "darea de mită" îi este atribuită
persoanei care, pentru sine sau pentru altul, în legătură cu achiziționarea de afaceri în interesul
public dă, oferă sau promite mită, sau în legătură cu activitatea sa sau altfel dă, oferă sau promite
mită se pedepsește cu închisoare de până la 2 ani sau o amendă.
Se agravează pedeapsa penală potrivit alin. (2) atunci cînd persoana intenționează să procure
un beneficiu substanțial sau să provoace daune deosebit de grave, inclusiv dacă este provocată de un
funcționar public.
Articolul 333 Cod penal ceh, reglementînd infractiunea de "mită indirectă", stipulează că
oricine solicită sau acceptă mită pentru a incerca să influenteze un funcţionar public în folosirea
puterii sale sau pentru că a influenţat astfel un funcţionar public este pasibil de pedeapsă cu
inchisoarea de pîna la 3 ani.
De asemenea, se pedepseşte cu pînă la 2 ani de închisoare, fapta persoanei care aduce, oferă
sau promite mită unei alte persoane pentru ca aceasta să-şi exercite influenţa asupra unui funcţionar
public aflat in exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu sau dacă persoana şi-a exercitat deja influența
asupra funcţionarului public23.

În Franţa codul penal incriminează infracţiunilor de corupţie în CARTEA IV: crime


împotriva națiunii, statului și ordinii publice, TITLUL III: Infractiuni contra autorității de stat,
CAPITOLUL III: Infracțiuni contra administrației publice comise de persoane fizice.
Astfel, codul penal prevede în art. 433-1 că se pedepsește cu închisoare de 10 ani și o amendă
de 1 000 000 de franci actul de a propune, fără drept, în orice moment, în mod direct sau indirect,
oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje de orice fel de o persoană care deține autoritate
publică, descărcarea o misiune de serviciu public sau care deține o funcție publică electivă:

23
Kodeks karny – ustawa z dnia 6 czerwca 1997 r.
1 ° sau să efectueze sau să se abțină de la îndeplinirea unui act din funcția sa, misiunea
diplomatică sau oficială sau facilitat de funcția sa , misiunea sau mandatul;
2 ° sau a abuza de influența sa reală sau presupusă, cu scopul de a obține de la o autoritate a
administrației publice de distincții, ocuparea forței de muncă, contracte sau orice altă decizie
favorabilă.
Este de natură să aceleași sancțiuni se aplică pentru a ceda unei persoane care deține autoritate
publică, o misiune de serviciu public sau care deține o funcție publică electivă fără a solicita dreptul,
în orice moment, în mod direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje de orice
natură pentru sine sau pentru alte persoane, pentru comiterea sau sa angajat să se abțină sau
incapacitatea de a efectua orice acte menționate la 1° sau la abuz sau abuzat de influența sa în
condițiile menționate la punctul 2.
Articolul 433-2 stabileşte că se pedepsește cu 5 ani închisoare și o amendă de 500.000 €, suma
poate fi mărită până la de două ori sumele infracțiunii, faptul, ca oricine să solicite sau să accepte, în
orice moment direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau avantaje de orice natură
pentru sine sau pentru alții, pentru că a abuzat sau abuzează de influența sa reală sau presupusă, cu
scopul de a obține de la o autoritate a administrației publice de distincții, ocuparea forței de muncă,
contracte sau orice altă decizie favorabilă.
Pedepsei cu închisoarea suportate de către făptuitor sau complice la o infracțiune în această
secțiune, conform art. 433-2-1 se reduce la jumătate în cazul în care, după ce a informat autoritatea
judiciară sau administrativă, el trebuie să oprească infracțiunea sau identificarea, după caz, alţi
autori sau complici24.
"Pentru aplicarea convenţiei cu privire la lupta impotriva corupţiei funcţionarilor
Comunitătilor europene sau a funcţionarilor statelor membre din Uniunea Europeană, semnată la
Bruxelles in 26 mai 1997, se pedepseşte cu zece ani inchisoare şi 150 000 de Euro amendă, fapta
unui funcţionar comunitar sau cea a unui funcţionar naţional al unui stat membru al Uniunii
Europene sau a unui membru al Comisiei Comunitatilor Europene, a Parlamentului European, a
Curtii de Justitie sau a Curtii de Conturi din cadrul Comunităţilor Europene de a cere sau de a
incuviinţa, fără drept, oricind, direct sau indirect, oferte, promisiuni, donaţii, cadouri sau avantaje de
orice fel pentru a indeplini sau a se abţine de la indeplinirea unui act in legatură cu funcţia sa, care
intra in atribuţiile sale sau in legatură cu mandatul său, ori să faciliteze îndeplinirea unui astfel de

24
Le code pénal, en vigueur le 1er mars 1994.
act”25.

În Germania, există o strictă reglementare a fenomenului de corupţie, mai ales în ceea ce îi


priveşte pe judecători, arbitri şi militari în cadrul Forţelor armate federale germane. Astfel, Codul
Penaldin 13 noiembrie 1998 (publicat în M. Of.nr. I, pag. 3322)1}M. Of. III/FNA 450-2 modificat
ulterior prin Legea din 2 august 2000 (publicată în M. Of. nr. I, pag. 1253), reglementează actele de
corupție în Capitolul 30: ,,Infracțiuni în Ofice publice”.
Astfel, Secțiunea 331 incriminează ,,Acceptarea unui beneficiu”.
Alin.(1) prevede că un funcționar public sau o persoană cu obligații speciale de serviciu public
care cere , își permite să fie promis sau acceptă un beneficiu pentru sine sau pentru o terță persoană
pentru descărcarea de gestiune a unui drept , se pedepsește cu închisoare pentru nu mai mult de 3 ani
sau o amendă .
Alin. (2) stipulează: un judecător sau arbitru care cere , își permite să fie promis sau acceptă
un avantaj pentru el însuși sau o terță persoană , în schimbul pentru faptul că a efectuat , sau ar fi, în
viitor, efectua un act juridic , se pedepsește cu închisoare de la nu mai mult de 5 ani sau o amendă .
O încercare se pedepsește .
In alin. (3) se stipulează o cauză exoneratoare de răspundere și pedeapsă penală în ceea ce
privește actele prevăzute la alin. (1) în cazul în care făptuitorul își permite să fie promis sau acceptă
un avantaj pe care el nu a cerut și autoritatea publică competentă , în limitele competențelor sale , fie
autorizează în prealabil acceptarea , sau autorul face imediat un raport care să și -l autorizează
acceptarea .
Secțiunea 332 prevede: ,,luare de mită”
Astfel, în conformitate cu alin.(1) un funcționar public sau o persoană cu obligații speciale de
serviciu public care cere, își permite să fie promis sau acceptă un beneficiu pentru sine sau pentru o
terță persoană, în schimbul pentru faptul că a efectuat sau ar fi, în viitor, efectua un act oficial, și,
prin urmare, a încălcat sau ar putea încălca îndatoririle sale oficiale, se pedepsește cu închisoare de
la șase luni la cinci ani. În cazuri mai puțin grave, pedeapsa este închisoarea de cel mult 3 ani sau o
amendă . O încercare se pedepsește .
Potrivit alin.(2) un judecător sau un arbitru, care cere, își permite să fie promis sau acceptă un
beneficiu pentru sine sau pentru o terță persoană, în schimbul pentru faptul că a efectuat sau ar fi, în

25
http://ru.scribd.com/doc/23079327/Mita
viitor, efectua un act juridic, și, prin urmare, încalcă sau ar încălca atribuțiile sale judiciare, se
pedepsește cu închisoare de la 1 an la 10 ani. În cazuri mai puțin grave, pedeapsa este închisoarea de
la 6 luni la 5 ani .
În cazul în care cererile infractor, își permite să fie promis sau acceptă un beneficiu în
schimbul unui act viitor, atunci subsecțiunile (1) și (2) se aplică deja în cazul în care el a indicat la
alte dorința sa de a:
1. încalcă îndatoririle sale prin act, sau
2. în măsura în care actul este la latitudinea sa, să permită să fie influențat de avantajul în
exercitarea puterii de apreciere său.
Secțiunea 333 incriminează: ,,Acordarea unui beneficiu”
Astfel, conform alin.(1) oricine oferă, promite sau acordă un beneficiu pentru un funcționar
public, o persoană cu obligații de serviciu public speciale sau un soldat în Forțele Armate Federale,
pentru acea persoană sau o terță persoană, pentru descărcarea de gestiune a unui drept, se pedepsește
cu închisoare pentru nu mai mult de 3 ani sau o amendă.
Potrivit alin.(2) oricine oferă promisiuni sau acordă un beneficiu pentru un judecător sau un
arbitru, pentru acea persoană sau o terță persoană, în schimbul pentru faptul că a efectuat sau ar fi, în
viitor, efectua un act juridic, se pedepsește cu închisoare de la nu mai mult de 5 ani sau o amendă.
Actul nu va fi pedepsită în conformitate cu subsecțiunea (1), în cazul în care autoritatea
publică competentă, în limitele competențelor sale, fie autorizează în prealabil acceptarea
beneficiului de către destinatar sau autorizează o la raport promptă de către destinatar.
Secțiunea 334 ,,oferirea de mită”.
Conform alin.(1) Oricine oferă, promite sau acordă un beneficiu pentru un funcționar public, o
persoană cu obligații speciale de serviciu public, sau un soldat al armatei federale, pentru acea
persoană sau o terță persoană, în schimbul pentru faptul că a efectuat sau ar fi, în viitor, efectua un
act oficial și, prin urmare, încalcă sau ar încălca atribuțiile sale oficiale, se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni la cinci ani. În cazuri mai puțin grave, pedeapsa este închisoarea de cel mult 2 ani sau o
amendă.
Oricine oferă, promite sau acordă un beneficiu pentru un judecător sau un arbitru, pentru acea
persoană sau o terță persoană, în schimbul faptului că el:
1. efectuat un act juridic și, prin urmare, a încălcat atribuțiile judiciare; sau
2. ar fi, în viitor, efectua un act juridic și ar încălca astfel atribuțiile sale judiciare, se
pedepsește, în cazurile cu numărul 1 cu închisoare de la trei luni la cinci ani, în cazurile prevăzute la
numărul 2, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. O încercare se pedepsește.
În cazul în care făptuitorul oferă, promite sau acordă beneficiul în schimbul unui act viitor,
atunci subsecțiunile (1) și (2) se aplică deja în cazul în care el încearcă să inducă celălalt la:
1. încalcă îndatoririle sale prin act, sau
2. în măsura în care actul este la latitudinea sa, să permită să fie influențat de avantajul în
exercitarea puterii de apreciere său.
Secțiunea 335 incriminează ,,cazurile deosebit de grave de luare sau dare de mită”.
Astfel, alin.(1) prevede cazurile deosebit de grave :
1. un act sub : a) secsțiunea 332 subsecțiunea ( 1 ) , a trimis . 1 , de asemenea, în colaborare cu
subsecțiunea ( 3 ) , și b ) secțiunea 334 subsecțiunea ( 1 ) , a trimis . 1 , și sub-secțiunea ( 2 ) ,
respectiv , de asemenea, în legătură cu subsecțiunea ( 3 ) , se pedepsește cu închisoare de la 1 an la
10 ani , și
2. un act în conformitate cu secțiunea 332 subsecțiunea ( 2 ) , de asemenea, în colaborare cu
subsecțiunea ( 3 ) , se pedepsește cu închisoarea de cel puțin doi ani.
Un caz deosebit de grav, în sensul sub-secțiunei (1 ), există , de regulă , atunci când :
1. actul se referă la un beneficiu de mare amploare;
2. făptuitorul acceptă în mod continuu beneficii pe care le cereau în schimbul faptului că el ar
efectua un act oficial în viitor , sau
3. făptuitorul acționează profesional sau ca un membru al unei bande, care a combinat pentru
comiterea unor astfel de acte26.

În Spania codul penal, publicat în BOE num. 281 de 24 de Noiembrie 1995, incriminează
fapta de corupţie în art. 286 ,,bis”.
1. Oricine care prin sine sau printr-un intermediar promite, oferă sau acordă funcționarilor,
directorilor, angajaților sau partenerilor dintr-o întreprindere de afaceri sau un parteneriat, asociație,
fundație sau organizație un beneficiu sau avantaj de orice fel, fără nici o justificare, care este
favorabilă pentru el sau o treime față de alții, cu incălcarea obligațiilor sale în cumpărarea sau
vânzarea de bunuri sau achiziționarea de servicii profesionale, se pedepsește cu închisoare de la 6
luni la 4 ani, descalificarea specială pentru exercitarea de industrie sau de timp comerț 1 și 6 ani și o
26
Deutsch Strafgesetzbuch vom 13. November 1998 (veröffentlicht im Amtsblatt veröffentlicht. Nr. I, Seite 3322).
amendă de trei ori mai mare decît valoarea beneficiului sau avantajului.
2. Se impun aceleași sancțiuni pentru un director, administrator, angajat sau partener de o
întreprindere de afaceri, sau de o societate, asociație, fundație sau organizație, în mod direct sau
printr-un intermediar, de a primi, solicita sau accepta un beneficiu sau avantaj de orice fel care nu se
justifică, încălcarea obligațiilor sale în achiziționarea sau vânzarea de bunuri sau achiziționarea de
servicii profesionale .
3. Judecătorii și instanțele de judecată, în răspuns la valoarea de beneficiu sau o valoare a
activului , precum și importanța funcțiilor de vinovat, impun clasa penalizare mai mică și reducerea
amenzii la discreția lor.
Dispozițiile prezentului articol se aplică în cazul lor, funcționarii, directorii, angajații sau
partenerii de un club de sport, indiferent de forma juridică a acestei, precum și sportivii, arbitrii și
judecătorii, pentru acele comportamente care vizează stabilirea, în prealabil sau modifica în mod
deliberat și în mod fraudulos a rezultatului testului, întâlnire sau un eveniment sportiv profesionist .

Legislația penală a Canadei la fel nu prevede definiția corupției. Actele de corupție acesta le
reglementează în PARTEA IV – Infracțiuni contra aplicării legii și administrării justiției.
Astfel, conform art. 119 fiind întitulat ,, corupție și neascultare”, alin.(1) se face vinovată de o
infracțiune condamnabilă și pasibilă de închisoare de 14 ani, care, în funcție de caz:
a ) în timp ce deține funcția de judecător sau este un membru al Parlamentului sau un legislativ
provincial, acceptă sau obține, este de acord să accepte sau încearcă să obțină, în mod direct sau
indirect, pentru sine sau pentru un o altă persoană, bani, cu titlu oneros, birou, loc sau ocuparea
forței de muncă în ceea ce privește orice făcut sau a omis să facă sau va fi sau se va abține de la în
calitatea lor oficială ;
b ) dă sau oferă, direct sau indirect, la o persoană menționată la punctul a) sau oricine în
beneficiul acelei persoane , de corupție, de bani, cu titlu oneros, un birou, un loc de muncă sau cu
privire la orice fapt sau sa abținut de la a face sau ea va fi sau se va abține de la a face, în calitatea sa
oficială.
Este nulă procedura contra unei persoane care deține o funcție judiciară, care cade sub
incidența prezentului articol, fără acordul scris al Procurorului General al Canadei .
Art.120 prevede că este vinovată de o infracțiune condamnabilă și pasibil de închisoare de 14 ani cel
care, după caz :
a) în timp ce în justiție este, comisar de poliție, ofițer de pace, funcționar public sau funcționar
al unei instanțe pentru minori, sau angajată în administrarea dreptului penal, acceptă sau le obține,
este de acord să accepte sau încearcă să obțină, în mod direct sau indirect, pentru sine sau pentru
altul, bani, cu titlu oneros, birou, loc de muncă sau cu intenție:
(i) interfera cu administrarea justiției,
(ii) cauzează sau să faciliteze comiterea unei infracțiuni,
(iii) a preveni descoperirea sau pedepsirea unei persoane care a comis sau intenționează să
comită o infracțiune27.

În Federaţia Rusă – codul penal din 13 iunie 1996, N 63-ФЗ incriminează faptele de corupţie
în Capitolul 30 ,,Crime împotriva statului, interesele de serviciu public și administrației locale”.
Articolul 290 prevede ,, Luarea de mită”.
1. Luarea de către o persoană cu funcţie de răspundere, persoană cu funcţie de răspundere
străină sau o persoană cu funcţie de răspundere al unei organizații publice internaționale, personal
sau prin mijlocitor, mită sub formă de bani, titluri de valoare sau alte bunuri sa sub formă de prestare
a serviciilor ilegale acestuia cu caracter patrimonial, sau furnizarea de alte drepturi de proprietate
pentru acțiunile (sau inacțiunile) în favoarea mituitorului sau persoanei prezentate de acesta , în
cazul în care astfel de acțiuni ( inacțiuni ) sunt incluse în atribuţiile persoanei oficiale sau în cazul în
care acesta poate promova astfel de acțiuni ( inacțiuni) , precum și audiență generală sau
complicitate în serviciul - se pedepsește cu o amendă de la 25 la 50 din suma mitei, cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcții sau să se angajeze în anumite activități pe un termen de până la 3
ani sau închisoare de până la 3 ani,sau muncă forțată pentru o perioadă de până la 5 ani, cu privarea
de dreptul de a ocupa anumite funcții sau să se angajeze în anumite activități pe un termen de până
la 3 ani, sau închisoare de până la 3 ani, cu o amendă în mărime de 20 de mită.
2. Obținerea mitei de către o persoană cu funcţie de răspundere, persoană cu funcţie de
răspundere străină sau o persoană cu funcţie de răspundere al unei organizații publice internaționale
într-o cantitate semnificativă - se pedepsește cu o amendă de la 30 pînă la 60 de suma mitei, cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau să se angajeze în anumite activități pe un termen
de până la 3 ani sau cu închisoare de până la 6 ani, cu o amendă în valoare de 30 de suma mitei.
3. Obținerea mitei de către o persoană cu funcţie de răspundere, persoană cu funcţie de

27
Code criminel (L.R.C. (1985), ch. C-46).
răspundere străină sau o persoană cu funcţie de răspundere al unei organizații publice internaționale
pentru acțiuni ilegale ( inacțiuni) - se pedepsește cu o amendă de la 40 la 70 de suma mitei, cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau să se angajeze în anumite activități pentru o până
pe termen de 3 ani sau închisoare pe un termen de la 3 până la 7 ani, cu o amendă de 40 de suma de
mită .
4. Faptele prevăzute în prima la treia paragraf din prezentul articol, în cazul în care a comis de
către o persoană care deține o funcție de stat a Federației Ruse sau o funcție de stat a subiectului
Federației Ruse , precum și în calitate de șef al administrației publice locale - se pedepsește cu o
amendă de la 60 la 80 de suma de mită, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau să se
angajeze în anumite activități pe un termen de pînă la trei ani sau închisoare pe un termen de la 5 la
10 ani, cu o amendă de cincizeci de ori mai mare decât cantitatea de mită.
5. Faptele prevăzute de primul, al treilea și al patrulea paragraf din prezentul articol, în cazul
în care au fost comise :
a) de un grup de persoane cu înţelegere prealabilă sau de către un grup organizat;
b ) cu extorcare de mită;
c ) în proporții mari - se pedepsește cu o amendă de la 70 la 90 de ori mai mare decît cantitatea
de mită sau închisoare pe un termen de la 7 ani la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcții sau să se angajeze în anumite activități pe o perioadă de pnă la 3 ani și cu o amendă de 60
mai mare decît cntitatea de mită.
6. Faptele prevăzute de primul, al treilea , al patrulea și punctele "a" și " b " din a cincea parte
a acestui articol, comise în cantităţi deosebit de mari - se pedepsește cu o amendă de la 80 până la o
100 de ori mai mare decît cantitatea de mită, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau să
se angajeze în anumite activități pe un termen de pînă la 3ani sau închisoare pe un termen de la 8 la
15 ani, cu o amendă de cantitate de 70 mai mare decît cantitatea de mită.
Mită substanțială în acest articol, articolele 291 și 2911 din Cod recunoaște suma de bani,
valoarea titlurilor de valoare sau a altor bunuri, servicii, bunuri și alte drepturi de proprietate ce
depăşeşte suma de 25000 de ruble, o mită mare - în exces de 150,000 , în proporţii deosebit de mari
- în exces de un milion de ruble.
O persoană cu funcţie de răspundere străină în acest articol, articolele 291 și 2911 din
prezentul cod înseamnă orice persoană numită sau aleasă deține un legislativ, executiv, birou
administrativ sau judiciar al unei țări străine, precum și orice persoană care exercită o funcție
publică pentru o străină statele membre, inclusiv pentru un organism public sau o întreprindere
publică; sub oficială a unei organizații publice internaționale înțeles funcționar internațional sau
orice persoană autorizată de o astfel de organizație să acționeze în numele său .
Articolul 291 incriminează ,, Darea de mită”:
1. Darea de mită unei persoane cu funcţie de răspundere, persoane cu funcţie de răspundere
străină sau unei persoane cu funcţie de răspundere al unei organizații publice internaționale,
personal sau printr-un intermediar - se pedepsește cu o amendă de la 15 la 30 de ori de suma mitei
sau cu închisoare de până la 2 ani, cu o amendă în mărime de 10 ori mai mare decît suma mitei mită.
2. Darea de mită unei persoane cu funcţie de răspundere, persoane cu funcţie de răspundere
străină sau unei persoane cu funcţie de răspundere al unei organizații publice internaționale,
personal sau prin mijlocitor într-o cantitate semnificativă - se pedepsește cu o amendă de la 20 pînă
la 40 de suma mitei sau cu închisoare de până la 3 ani, cu o amendă de 15 ori suma de mita.
3. Darea de mită unei persoane cu funcţie de răspundere, persoane cu funcţie de răspundere
străină sau unei persoane cu funcţie de răspundere al unei organizații publice internaționale,
personal sau printr-un intermediar cunoscut pentru săvârșirea de acțiuni ilegale ( inacțiuni ) - se
pedepsește cu o amendă de la 30 la 60 de ori de suma mitei sau cu închisoare de până la 8 ani, cu o
amendă de cantitate 30 de suma de mită.
4. Faptele prevăzute în prima la treia paragraf din prezentul articol, în cazul în care au fost
comise :
a) de un grup de persoane cu înţelegere prealabilă sau de către un grup organizat;
b) in cantitate mare - se pedepsește cu o amendă de la 60 pînă la 80 de ori de suma, cu privarea
de dreptul de a ocupa anumite funcții sau să se angajeze în anumite activități pînă la 3 ani sau
închisoare pe un termen de la 5 la10 ani, cu o amendă de 60 de suma de mită.
5. Faptele prevăzute în primul - patrulea paragraf al acestui articol, comise pe scară largă - se
pedepsește cu o amendă de la 70 la 90 de suma de mită până sau închisoare pe un termen de la 7 ani
la 12 ani, cu o amendă de 70 de ori de suma de mită.
Persoana care a dat mită sunt scutite de la răspundere penală în cazul în care a contribuit în
mod activ la divulgarea și ( sau ) investigarea unei crime și fie a fost o extorcare de mită de către un
funcționar public sau o persoană după săvârșirea infracțiunii a raportat în mod voluntar despre darea
de mită, organelor cu atribuţii de a porni cauză penală.
Deasemenea Codul penal în articolul 291.1.incriminează şi ,,Medierea în luare de mită” –
adică, transfer direct de mită în numele mituitorului sau beneficiarului sau realizarea a acordului
între ele și primirea de mită într- o cantitate mare28.

În Romînia infracțiunile de corupție sunt reglementate de Codul Penal în TITLULVI: ,,


Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de
lege”, CAP. 1: ,,Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu”.
Astfel, art. 254 prevede ,,Luarea de mită”, care reprezintă fapta funcţionarului care, direct sau
indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor
astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea
unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri, aceasta pedepsîndu-se cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă
acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
La rîndul său, art. 255 stabileşte răspunderea penală pentru ,,Darea de mită”, care reprezintă
promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254,
care este sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Mai mult ca atît, acest articol stabileşte unele cauzele exoneratoare de răspundere penală şi
anume: a) Fapta respectivă )darea de mită) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost
constrîns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
b) În cazul în care mituitorul denunţă fapta autorităţilor competente înainte ca organul de
urmărire penală să fi cunoscut despre această faptă. În cazul respective mituitorul nu se pedepseşte.
Dispoziţiile art.254 alin.3 se aplică chiar şi atunci cînd oferta nu a fost urmată de acceptare.
La fel, Codul Penal stabileşte răspunderea în art. 256 pentru ,, Primirea de foloase
necuvenite”, care presupune primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte
foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia,
faptă pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Deasemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se
găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

28
Уголовный кодекс РФ от 13 июня 1996 г. N 63-ФЗ.
Codul Penal stabileşte răspunderea penală în art. 257 şi pentru săvîrşirea ,,Traficului de
influenţă”, care prevede primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de
promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană
care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina
să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, faptă sancţionată cu închisoare de
la 2 la 10 ani.

Prin urmare, din cele menţionate anterior, ne duc la concluzia, potrivit căreia majoritatea
statelor contemporane au adoptat acte normative (legi) cu privire la fenomenul ,, corupţie”, dat fiind
faptul că acest fenomen prezintă un grad sporit de pericol social. Astfel, impunîndu-se prevenirea şi
contracararea acestor fapte de corupţie, prin elaborarea unui cadru normativ corespunzător, a unor
instituţii speciale cu atribuţii în domeniul respectiv, inclusive şi a unor măsuri de natură
educaţională.
II. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ AELEMENTELOR OBIECTIVE ŞI SUBIECTIVE
A INFRACŢIUNII DE CORUPERE PASIVĂ
2.1. Obiectul infracţiunii prevăzute la art. 324 CP RM
2.1.1. Obiectul juridic al infracţiunii de corupere pasivă
Determinarea conţinutului obiectului juridic al coruperii pasive trebuie începutaă cu stabilirea
locului sau în sistemul valorilor şi relaţiilor sociale protejate de Codul Penal- Capitolul XV al părţii
speciale. Aceste valori şi relaţii constituie obiectul juridic generic al infracţiunii specificate la art.
324 CP RM29. Respectivele relaţii apar şi se sfîrşesc în sfera exercitării puterii de stat, în activitatea
de serviciu într-o instituţie, întreprindere, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale sau
într-o subdviyiune a lor.
În doctrina de specialitate, problema privind corelaţia dintre obiectul juridic generic al
infracţiunilor săvirşite de persoane publice sau persoane publice străine şi obiectele juridice ale
acestora este abordată în mod diferit. Astfel, potrivit opiniei lui V.I. Kuzmin, obiectul juridic special
al oricărei infractiuni comise de o persoană cu funcţie de răspundere poate fi stabilit doar atunci cind
se ştie unde şi în ce domeniu de activitate a fost săvaîrşit actul periculos şi în ce formă30. Potrivit
altei opinii date ce către V. Kiricenko, acesta consideră că obiectul juridic generic şi obiectul juridic
special al infracţiunilor menţionate fac parte din acelaşi cadru. Însă, obiectul juridic special îl
constituie anumite relaţii sociale, care diferă de alte relatii sociale, făcînd parte din aceeaşi
categorie31. Totodată, după B.V.Zdravosmîslov, nu există nici o diferenţă între obiectul juridic
generic şi cel special al infracţiunilor săvirşite de persoane publice sau persoane publice străine 32.
S.G. Papiaşvili susţine că obiectul juridic special al infractiunei de corupere pasive îl formează o
relaţie socială concretă, care asigură activitatea normală, corectă a acelor întreprinderi, instituţii şi

29
Ţurcan Ion . Răspunderea penală pentru coruperea pasivă. Teză de doctor în drept. Chişinău: S.N., 2010, p.40.
30
Кузьмин С.В. Уголовная ответственность за подкуп участников и организаторов про-фессиональных
спортивных соревнований и зрелищных коммерческих конкурсов: Дис. ...канд. юрид. наук. Москва: 2002, p.185.
31
КириченкоВ.Видыдолжностныхпреступленийпосоветскомууголовномуправу.Москва:АкадемияНаукСССР,
1959, p 63.
32
ЗдравомысловБ.Должностныепреступления.Понятиеиквалификация.Москва:Юридическаялитература, 1975,
p.127.
organizaţii publice sau acele drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor, la care atentează direct
persoana cu funcţie de răspundere prin iîncălcarea atribuţiilor de serviciu33.
De asemenea, S. Brînza afirma că obiectul juridic special al infracţiunii specificate la art 324
CP RM il constituie relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu in sectorul
public, care presupune respectarea de către persoanele cu funcţie de răspundere a obligaţiiei de a
pretinde, primi sau accepta remuneraţia în strictă conformitate cu legea34.
În cele din urmă, făcînd o rezumare a celor relatate anterior, am putea concluziona că obiectul
juridic special al infracţiunii de corupere pasivă este constituit din relaţiile sociale a căror naştere şi
desfăşurare normală stabilesc o conduită cinstită, corectă, onestă a oricărei persoane publice sau
persoane publice străine în raporturile de serviciu cu cetăţenii, precum şi combaterea faptelor prin
care sunt lezate prestigiul, autoritatea, încrederea de care trebuie sa se bucure autoritatea, instituţia
de stat, unitatea în care făptuitorul işi exercităatribuţiile.
În cazul infracţiunii de corupere pasivă săvîrşită cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate
la lit. c) alin. (2) art. 324 CP RM, în plan secundar se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la
libertatea psihică (morală) a persoanei.

2.1.2 Obiectul material al infracţiunii de corupere pasivă


Unii autori sunt de părerea că coruperea pasivă nu are un obiect material, adică activitatea
persoanei publice sau persoanei publice străine nu se răsfrînge în mod direct asupra unui bun, lucru
sau persoană. Sumele de bani sau alte foloasele ( atunci cind constau în bunuri corporale ) reprezintă
nu obiecte ale infracţiunii respective, ci lucruri dobîndite prin săvirşirea infracţiunii.
Alţi autori însă afirmă, că infracţiunea prevăzută la art. 324 CP are un obiect material, constînd
în bani, valori sau bunuri care sunt supuse confiscării.
V. Dongoroz consideră că la infracţiunea de corupere pasivă lipseşte, de regulă, obiectul
material, totuşi, atunci cind persoana cu funcţie de răspundere a efectuat actul pentru a cărui
indeplinire a primit avantaje necuvenite, dacă acest act priveşte un obiect material, acesta va fi

33
ПапиашвилиМ.Г.Должностныепреступлениявтеорииуголовногоправа,законодательнойисудебнойпрактике.Тб
илиси: Тбил. Ун-т, 1988, p.83.
34
Brînza S şi Stati V. Drept Penal" partea specială, vol. II, Chişinău: Tipogr.Centrală. 2011, p.824.
înacelaşi timp şi obiectul material al infracţiunii35.
Potrivit opiniei lui V. Dobrinoiu, prin obiect material al unei infracţiuni se intelege ,, lucrul asupra
căruia se indreaptă acţiunea prevăzută de legea penală, operind fizic asupra acestuia, expunindu-l
unui pericol sau vătămindu-l"36. Din aceste considerente, Th. Mrejeru afirmă că infracţiunea de luare
de mită nu are obiect material37.
De o astfel de parere este şi I. Ţurcanu potrivit căreia infracţiunea de corupere pasivă nu are
obiect material, deoarece acţiunile incriminate la art.324 CP RM nu se îndreaptă asupra sumelor de
bani, asupra celorlalte foloase date, promise, oferite sau pretinse. În cazul dat „nu se operează fizic
asupra lor, nu li se periclitează şi nu li se vatămă nici existenţa, nici integritatea sau structura lor”38.
Totodată S. Brînza susţine că infracţiunea de corupere pasivă are obiect material şi că acesta îl
constituie ofertele, banii, titlurile de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, serviciile,
privilegiile sau avantajele ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine39.
Prin ofertă înţelegem propunerea făcută de o persoană altei persoane pentru vînzarea –
cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acţiune, prestarea unor
servicii etc40.
Prin bani înţelegem semnele băneşti ale Republicii Moldova sau ale altor state (grupuri de
state), care se află in circulaţie la momentul săvirşirii infracţiunii. Semnele băneşti, care au doar o
valoare numismatică sau istorică, nu reprezintă bani în sensul art. 324 CP RM. Aceasta intră sub
incidenţa noţiunii ,, alte bunuri" din dispoziţia aceluiasi articol41.
În sensul dispoziţiei art.324 alin.(1) Cod penal, prin bani urmează de inţeles unităţile
monetare atit ale Republicii Moldova (leul moldovenesc), cit şi ale altor ţări, care se află in
circulaţie, adică se află in schimbul monetar financiar la momentul comiterii infracţiunilor.
Monedele vechi atit ale Republicii Moldova, cit şi ale ţărilor străine, care nu se mai află in
circulaţie şi în consecinţă nu constituie un mijloc de plată, însă care au o valoare numismatică, nu

35
Dongoroz V. ş. a. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. vol.IV. Partea Generală. Bucureşti: Editura
Academiei, 1972, p.130-131.
36
Dobrinoiu V. Drept penal. Partea Generală. Bucureşti: Atlas LEX, 1994, p.117.
37
Mrejeru Th. Infracţiuni de corupţie. Bucureşti: ALL Beck, 2000, p.13.
38
Ţurcan Ion. Răspunderea penală pentru coruperea pasivă, teză de doctor în drept, Chişinău: S.N., 2010, p.45.
39
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.824.
40
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.824.
41
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.824.
pot fi considerate drept bani în sensul art. 324 Cod penal..
În acest caz, ele urmează a fi atribuite la categoria de bunuri, cu condiţia că valoarea lor pe
piaţă nu este apreciată drept neînsemnată, deoarece în asemenea situaţie, datorită lipsei de
importanţă, în conformitate cu art. 14 alin. (2) Cod penal ele nu prezintă gradul prejudiciabil al unei
infracţiuni42.
Cu privire la mărimea exprimată în bani a foloaselor necuvenite, trebuie de menţionat că,
potrivit lit. j) art. 15 al Legii Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei,
adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 25.04.2008, se interzice primirea de la orice
persoană fizică şi juridică de cadouri sau beneficierea de alte foloase pentru îndeplinirea atribuţiilor
de serviciu sau în virtutea stării lor sociale, precum şi oferirea lor unor alţi funcţionari publici, cu
excepţia semnelor de atenţie simbolice, suvenirelor în conformitate cu normele de protocol şi de
curtoazie internaţională. Această prevedere legală trebuie colaborată cu alta: conform alin. (2) art.
11 al Legii Republicii Moldova privind Codul de conduită a funcţionarului public, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 22.02.2008. funcţionarul public poate accepta, conform
normelor de politeţe şi de ospitalitate unanim recunoscute, semne de atenţie şi suvenire simbolice a
caror valoare nu depăşeşte un salariu minim pe tară, stabilit prin hotarire de Guvern.
În acord cu Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la cuantumul minim garantat
al salariului în sectorul real, nr. 165 din 09.03.2010, cuantumul minim garantat al salariului in
sectorul real ( la intreprinderi, organizaţii, instituţii cu autonomie financiara, indiferent de tipul de
proprietate şi forma de organizare juridică se stabileşte în mărime de 1400 lei pe lună sau de 8,28 lei
pe oră, calculat pentru un program complet de lucru de 169 ore în medie pe lună. Pentru personalul
de bază din unităţile ramurii agriculturii şi silviculturii, cuantumul minim garantat al salariului este
900 lei pe luna43, iar pentru personalul auxiliar din aceste ramuri salariul de bază se stabileşte in
cuantum de cel putin 600 lei pe luna44.
Aşadar, mărimea minimă exprimată în bani a foloaselor necuvenite constituie 1400 lei. In

42
Hotărirea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
răspunderea penală pentru corupere pasivă ori activă, Chişinău, 30 martie 2009 Nr. 5.
43
Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în unele
hotărîri ale Guvernului, Nr. 264 din 17.04.2013.
44
Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară, Nr.
15 din 19.01.2009.
cazul persoanelor cu funcţie de răspundere activind în ramura agriculturii sau silviculturii, această
mărime constituie, după caz, 900 sau 600 lei. În cazul în care nu se respectă normele de protocol şi
de curtoazie internaţioanală, normele de politeţe şi de ospitalitate unanim recunoscute, atunci nu se
poate vorbi despre o mărime minimă a foloaselor necuvenite. Totuşi, cînd mărimea unor asemenea
foloase este mult prea redusă, poate opera prevederea de la alin. (2) art. 14 CP RM: ,,Nu constituie
infracţiune acţiunea sau inacţiunea care, deşi, formal, conţine semnele unei fapte prevăzute de
pezentul Cod, dar, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni''.
În practică sunt posibile cazuri cînd, contra unei sume de bani, persoana publică, săvîrşeşte
unele fapte ilegale, contrar atribuţiilor de serviciu, astfel nu are importanţă valoarea recompensei
ilicite. În respectivul caz, este important ca persoana publica să conştientizeze faptul că această
remunerare i se oferă în legătură cu faptele ce urmau a fi săvărşite de ea45.
Titlul de valoare reprezintă titlul financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau
nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau
transmise fară prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul deţinătorilor
de valori mobiliare nominative ori în documentele de evidenţă ale deţinatorului nominal al acestor
valori mobiliare46.
Ca exemple de titluri de valoare putem menţiona urmatoarele:
Cambia este un înscris prin care o persoană dă dispozitie altei persoane să plătească o suma de bani,
la scadență, unei a treia persoane sau la ordinul acesteia.

Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la scadență
altei persoane sau la ordinul acesteia.

Cecul este un înscris prin care o persoană dă ordin unei bănci la care are un disponibil să platească o
sumă de bani unei persoane sau la ordinul acesteia.

Conosamentul este înscrisul eliberat de comandantul sau armatorul navei cu care se transportă
mărfurile, care atestă încarcarea mărfurilor pentru a fi transportate. Posesorul legitim al înscrisului
este considerat proprietarul mărfurilor.

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.824.
45

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.824.
46
Recipisa de depozit este un înscris care conferă titularului dreptul de proprietate asupra marfurilor
depozitate în magazii specializate (docuri, antrepozite etc.).

Warantul este înscrisul care conferă calitatea de titular al unui drept de garanție reală mobiliară
asupra mărfurilor depozitate.
În sensul Hotarîrii Plenului CSJ din 30 martie 2009, Nr. 547.şi art.285 Cod civil48, bunurile
sunt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale.
Lucrurile sunt obiectele corporale în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii civile.
Prin bunuri urmează de inţeles orice valoare materială, care are un anumit preţ pe piaţă,
inclusiv valorile valutare sub formă de creanţe exprimate in valută, metalele preţioase (aurul,
platina, argintul ş. a.) sub orice formă şi stare, precum şi aliaje cu aceste metale sau materialul brut
al acestora.
Prin alte bunuritrebuie de inteles oricare alte bunuri (altele decit banii şi titlurile de valoare)- mobile
sau imobile- care au o valoare materială şi un cost determinat. Bunurile scoase din circulaţie sau
limitate in circuitul civil, in scopul protejării publice sau asigurării ordinii de drept şi securităţii
cetăţenilor, nu iincetează a fi obiecte ale dreptului real şi comportă un caracter material49.
Alte avantajepatrimoniale ( altele decit ofertele ) presupun executarea de lucrări. Prin lucrări
se are în vedere ansamblul de acţiuni prin care se obţine un produs sau se modifică caracteristicile
acestuia50.
Conform dicţionarului explicativ al limbii romîne, prin serviciu se înţelege acțiunea sau faptul
de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva51.
În sensul pe care ne înteresează Serviciul poate fi definit ca, activitatea, alta decit cea din care
rezultă produse, desfăşurată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale persoanei cu funcţie de
răspundere ( de exemplu, serviciul de publicitate, de asigurări, de comunicaţii, de transport, de
depozitare, de educaţie, de recreere etc. ). Se are în vedere, înclusiv, serviciul de natură sexuală. De
aceea, dacă unei persoane cu funcţie de răspundere i se pune la dispoziţie o persoană în scopuri

47
Hotărirea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
răspunderea penală pentru corupere pasivă ori activă, Chişinău, 30 martie 2009 Nr. 5.
48
Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107 din 06.06.2002, Publicat: 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86.
49
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.824.
50
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.824.
51
http://dexonline.ro/definitie/serviciu.
sexuale, persoana ale carei serviciu sunt achitate de către corupător, despre care fapt persoana cu
funcţie de răspundere este informată, atunci acceptarea unui astfel de serviciu urmează a fi calificată
drept corupere pasivă. În mod similar urmează a se proceda în cazul cind o persoană acordă unei
persoane cu funcţie de răspundere servicii sexuale cu scopul de a obţine avantaje legate de
activitatea de serviciu a acestei persoane cu funcţie de răspundere, ultima fiind informată despre
aceasta52.
Prinserviciu urmează de înţeles acţiunea de a sluji, forma de muncă prestată în folosul sau
interesul cuiva, fapta, acţiunea care avantajează pe cineva (de la reparaţia capitală a maşinii pină la
edificarea unei case fără achitarea costului acestor lucrări; micşorarea preţului real al patrimoniului
transmis, al obiectelor privatizate; micşorarea chiriei pentru locaţiunea spaţiului locativ, a dobinzilor
pentru primirea de credite bancare, avantajelor şi serviciilor indicate urmind a le fi stabilit
echivalentul bănesc; transmiterea valorilor materiale; folosirea gratuită a biletelor la sanatoriu şi
turistice; acordarea ilegală a premiilor; prestarea gratuită a unor servicii etc.)53.
Prin privilegiu se intelege fie scutirea de obligaţii (către stat), fie oferirea de drepturi sau
distincţii sociale care se acordă in situaţii speciale, o înlesnire54.
În fine, prin avantajereeşind din prevederile dicţionarului explicativ al limbii romîne se
înţelege un folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul)55.
În sensul Hotarîrii Plenului CSJ nr.5 din 30 martie 2009, prin avantaj urmează de înţeles un
folos, o favoare, un privilegiu de care se bucură cineva. Avantajul se poate realiza şi printr-un cîştig
moral, adică nepatrimonial. Aceste avantaje necuvenite pot consta în: premii nejustificate acordate
cu buna-ştiinţă rudelor persoanei cu funcţie de răspundere şi consimţămintul acesteia, vacanţe,
împrumuturi de bani fără dobîndă, mîncare şi băuturi, accelerarea tratării unui bolnav, perspective
mai bune în carieră, acordarea unui titlu sau grad, a unei caracteristici, a unei superiorităţi, unei
favori în schimbul unui lucru, atestaţii pozitive etc.
Pentru calificarea infracţiunii de corupere pasivă ca infracţiune consumată este suficient ca
inculpatul să accepte promisiunea unor foloase, în scopul de a face sau de a nu face un act privitor

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.824-825.
52

Hotarirea Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
53

răspunderea penală pentru corupere pasivă ori activăChişinău,30 martie 2009 Nr. 5
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.825.
54

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.825.
55
la funcţia sa, chiar dacă foloasele primite nu au fost determinate, în sensul că nu s-a precizat în mod
concret în ce va consta fiecare în parte. Dacă, după ce a făcut actul privitor la funcţia sa, inculpatul
a primit mai multe foloase, diferite, de la cel care îi făcuse o asemenea promisiune nedeterminată,
toate aceste foloase reprezintă obiecte predestinate coruperii pasive56.
Condiţia necesară în vederea aplicării art 324 CP RM este ca banii, titlurile de valoare, alte
bunuri sau avantaje patrimoniale, serviciile, privilegiile sau avantajele să nu i se cuvină persoanei
publice sau persoanei publice străine.
În acest context, în practică s-a întîlnit următoarea speţă: S.S. a fost pus sub învinuire în baza
lit.b) alin.(3) art.324 CP RM, pentru faptul că, la 09.11.2002, activând în funcţia de medic şef-
adjunct al Azilului Republican pentru Invalizi şi Pensionari din mun. Chişinău, fiind
persoană cu funcţie de răspundere, contrar interdiciţilor prevăzute la lit.f), e) alin.(1) art.8 din
Legea privind combaterea corupţiei şi protecţionismului (conform cărora funcţionarului i se
interzice să beneficieze de privilegii pentru a procura bunuri imobiliare sau alte
bunuri şi să întreprindă acţiuni pentru a obţine venituri şi avantaje materiale de altă natură),
profitând de situaţia sa de serviciu, a obţinut procura cu dreptul de a înstrăina un apartament din
blocul de pe bd. Dacia,mun. Chişinău, ce aparţine cu drept de proprietate lui R.M., invalid de
gradul II. În schimb, i-a propus acesteia ajutor în a se aranja cu traiul în Azilul Republican pentru
Invalizi şi Pensionaridin mun. Chişinău, în cadrul căruia urma să -i fie repartizată o odaie
separată, ceea ce a şi fost realizat la data de 21.11.2002. La 04.01.2003, S.S., acţionând în baza
procurii eliberate de R.M., urmărind interese personale, a vândut soţiei sale, S.N., prin înţelegere
prealabilă cu ea,apartamentul respectiv la un preţdiminuat – de 50.000 lei. S.N. exercita funcţia de
medic terapeut în acelaşi Azil.În scopul tăinuirii bunului dobândit pe cale criminală, apartamentul
a fost înregistrat pe numele ei de până la căsătorie. Ulterior, în urma examinării recursului de către
Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, s-a constatat: din materialele cauzei
rezultă că R.M. a fost adăpostită în Azil prin intermediul Direcţiei Asistenţă Socială din
sect. Botanica şi al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Deci, S.S. nu a contribuit în nici un
fel la aceasta, iar faptul procurării apartamentului de către inculpat nu poate fi calificat ca acţiune
de corupere, deoarece apartamentul a fost procurat legitim, contractul de vânzare-
cumpărare,nefiind contestat de nimeni, a rămas în vigoare. Însăşi R.M. a declarat că

Hotărirea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
56

răspunderea penală pentru corupere pasivă ori activă, Chişinău, 30 martie 2009 Nr. 5.
şi-a vândut aparta-mentul contra sumei de 9000 dolari SUA din proprie iniţiativă, nefiind silită
de nimeni57.
Astfel, potrivit lui A. Piontkovski, prin ,, nu i se cuvin" urmează de inteles cazul în care
persoana cu funcţie de răspundere primeşte careva avantaje în calitate de persoană publică, drept o
remuneraţie personală pentru acţiunile pe care trebuie să le săvirşească58.
Ceea ce inseamnă că aceste foloase nu-i sunt legal datorate persoanei respective. Altfel spus,
este indinspensabil ca, reeşind din reglementari normative, persoana cu funcţie de răspundere să nu
fie indrituită a lua sau accepta astfel de foloase. Foloasele sunt necuvenite şi atunci cind se dau peste
ceea ce este datorat.
Din cele expuse mai sus se desprinde o altă conditie: caracterul gratuit al banilor, titlurilor de
valoare, altor bunuri sau avantaje patrimoniale, serviciilor, privilegiilor sau avantajelor luate sau
acceptate de persoana cu funcţie de răspundere. Cu alte cuvinte, persoana cu funcţie de răspundere
nu-i achita mituitorului valoarea banilor, titlurilor de valoare, altor bunuri sau avantaje patrimoniale,
serviciilor, privilegiilor sau avantajelor luate sau acceptate.
Pe lînga acestea, se cere ca foloasele necuvenite să constituie un contraechivalent al conduitei
pe care persoana cu funcţie de răspundere se angajeaza să o aiba, adica un contraechivalent al
indeplinirii sau neindeplinirii, al intirzierii sau grăbirii indeplinirii unei acţiuni ce tine de obligaţiile
de serviciu, al indeplinirii unei acţiuni contrar acestor obligaţii ori al obţinerii de la a distincţiilor,
funcţiilor, pieţelor de desfacere sau a unei oricare decizii favorabile in interesul mituitorului sau al
persoanelor pe care le reprezintă.
Deci, foloasele necuvenite trebuie să aibă caracter de retribuţie, să consituie plata sau răsplata
în vederea efectuării unui act determinat, arătat in mod explicit. Legea nu cere existenţa unei
anumite proporţii, a unei echivalente riguroase intre foloasele necuvenite şi actul persoanei cu
funcţie de răspundere, dar impune implicit ca acestea să aibă aptitudinea de a mitui, să fie serioase.
De aceea, dacă intre foloasele necuvenite luate sau acceptate şi actul determinat exista o vădita
disproporţie in sensul că actul determinat depăţeşte cu mult in valoare sau importanţă acele foloase,
caracterul de retribuţie, de contraechivalent poate fi exclus.
Dacă persoana cu funcţie de răspundere ia sau acceptă foloase necuvenite nu cu titlu de
contraechivalent al conduitei pe care acesta se angajează să o aibă, atunci cele săvirşite vor constitui

Decizia Colegiului penal lărgit al Cur ţii Supreme de Justiţie din 23.12.2008. Dosarulnr.1ra-1370/2008.www.csj.md
57

ПионтковскийА.А.Курссоветскогоуголовногоправа.Особеннаячасть.Том2.Москва: Госюриздат, 1959, p.139.


58
nu corupere pasivă, dar, eventual, o altă faptă ( de exemplu, abuzul de putere sau serviciu prevăzută
la art. 327 CP RM sau la art. 312 din Codul contravenţional ).
Se agravează răspunderea în baza lit. d) alin. (2) sau lit. b) alin. (3) art. 324 CP RM, dacă
ofertele, banii, titlurile de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, serviciile, privilegiile sau
avantajele ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine se caracterizează prin
proporţii mari sau, deosebit de mari.
De regulă, infracţiunea de corupere pasivă nu are victimă. Însă cu titlu de excepţie aceasta se
întîlneşte la agravanta prevăzută la lit. c) alin. (2) art. 324 CP RM, şi anume persoana căreia îi sunt
extorcate ofertele, banii, titlurile de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, serviciile,
privilegiile sau avantajele ce nu i se cuvin persoanei extorcatoare59.

2.2. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 324 CP RM


Latura obiectivă a infracţiunii este aspectul exterior al acesteia, adică acea latură a actului de
conduită ( comportamentul ) interzis a persoanei, care se poate observa de către ceilalţi, aceasta mai
poate fi denumită şi latura fizică, exteriorizată sau aspect fizic60.
După o altă opinie, oferită de către S. Botnaru, Latura obiectivă ar reprezenta unul dintre cele
patru elemente ale componenţei infracţiunii şi constă în totalitatea condiţiilor cerute de norma de
incriminare privitoare al actul de conduită pentru existenţa infracţiunii61.
Cu alte cuvinte am putea-o defini ca aspectul exterior al comportamentului persoanei ce a
săvîrşit o infracţiune (în cazul nostru a persoanei publice sau persoanei publice străine ce a comis
fapta de corupere pasivă).
Potrivit legii penale în vigoare, acest comportament trebuie să fie prejudiciabil, şi este necesar
ca el să fie prevăzut de legea penală, adică să prezinte o infracţiune.
Astfel, privitor la semnele laturii obiective a infracţiunii de corupere pasivă, accentuăm
următoarele: conform alin.1) art. 324 CP RM prin corupere pasivă se înţelege fapta prejudiciabilă
care se exprimă în acţiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin mijlocitor, de
către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.827.
59

Hotca M.A. Codul penal.Comentarii şi explicaţii. Bucureşti: C.H. Beck, 2007, p.231.
60

Botnaru S., Grama M. ş.a. Drept penal, partea generală. Chişinău: Cartier juridic, 2005, p.185.
61
ofertei ori promisiuni acestora pentru a îndeplini sau nu, ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea
unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia.
Astfel, modalităţile normative cu caracter alternativ ale acţiunii prejudiciabile examinate sunt:
1) pretinderea de oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale ce nu i se
cuvin persoanei cu funcţie de răspundere;
2) primirea de oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale ce nu i se
cuvin persoanei cu funcţie de răspundere;
3) acceptarea de servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin persoanei cu funcţie de
răspundere penală62.
Deci, pentru existenţa infracţiunii date, este necesar ca pesoana cu funcţie de răspundere să
comită una dintre modalităţile indicate mai sus.
Cit priveşte prima dintre modalităţile faptei prejudiciabile în cauză, pretinderea presupune
cererea stăruitoare ( insistentă ) sau formularea unei pretenţii vizind oferte, bani, titluri de valoare,
alte bunuri sau avantaje patrimoniale ce nu i se cuvin persoanei cu funcţie de răspundere.
Pretinderea nu implică neapărat satisfacerea pretenţiei formulate de făptuitor.
În cazul pretinderii, iniţiativa intotdeauna aparţine făptuitorului. Pretinderea poate fi
exteriorizată prin cuvinte, gesturi, scrisori sau orice alt mijloc de comunicare. Nu este necesar ca, în
raport cu imprejurările concrete, ea să fie inteligibilă pentru cel căruia i se adreseaza63.
In practica judiciară, pretinderea remuneraţiei ilicite s-a atestat în următorul caz: activînd în
funcţia de secretar al Consiliului orăşenesc şi al Primăriei or. E., fiind persoană cu funcţie de
răspundere, avînd printre atribţtiile funcţionale avizarea proiectelor de decizii ale Consiliului local,
asumîndu-şi răspunderea pentru legalitatea acestora, în una din zilele lunii martie 2006,
intenţionat, din interes material, B.M. a pretins de la I.C., fost posesor al unei locuinţe din or. E.,
remunerare ilicită ce nu i se cuvenea în sumă de 500 dolari SUA, pentru a nu iniţia procedura de
anulare a deciziei Consiliului orăşenesc E. privind modificarea contractului de închiriere a
spaţiului locativ, de pe numele lui I.C. pe numele lui L.B., acţiuni ce intra în cercul obligaţiunilor
funcţionale. Ulterior, la 12.04.2006, pe la ora 15.00. B.M. a fost reţinut de către colaboratorii
CCCEC în biroul său de serviciu din localul Primăriei or. E., în momentul cînd primea suma

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.828.
62

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.828.
63
pretinsă64.
În această ordine de idei, C. Bulai, V. Dongoroz şi I. Oancea sunt de părerea că „a
pretinde”reprezintă a cere ceva stăruitor, a formula o anumită pretenţie, a impune să se dea”65.
Pretinderea constituie pretenţia, cererea formulată de către subiectul activ de a i se da bani sau
alte avantaje necuvenite, în împrejurările şi scopurile prevăzute de lege66, şi nu implică neapărat
satisfacerea pretenţiei formulate de făptuitor67.
În cazul în care pretinderea are loc printr-o scrisoare sau mesaj, aceasta se consideră
consumată atunci cînd destinatarul ia cunoştinţă de conţinutul cererii şi îşi dă seama de conţinutul
acesteia, întrucît anterior momentului respectiv suntem în prezenţa unei acţiuni care înca nu s-a
exteriorizat in raport cu o altă persoană. Respectiv la momentul expedierii scrisorii sau mesajului,
care conţine pretinderea , vom fi în prezenţa tentativei de corupere pasivă, infracţiunea nefiind incă
consumată. Nu este necesar ca respectiva cerere săfie pe înţelesul tuturor persoanelor, dar
principalul aceasta să fie clară destinatarului68.
Indiferent dacă este expresă sau aluzivă, pretinderea de foloase necuvenite trebuie să fie
univocă, manifestind intenţia persoanei cu funcţie de răspundere de a condiţiona de ea conduita
legală de obligaţiile sale de serviciu, adică îndeplinirea, întîrzierea sau neîndeplinirea atribuţiilor de
serviciu. Destinatarului pretenţiei, formulate de către persoana cu funcţie de răspundere coruptă, nu i
se cere să inţeleagă semnificaţia penală a faptei, însă el trebuie să inţeleagă că tocmai pretinderea
foloaselor necuvenite condiţionează angajarea persoanei cu funcţie de răspundere să adopte conduita
legală de obligaţiile sale de serviciu69.
Cît priveşte cea de-a doua modalitate a faptei prejudiciabile analizate, prin primirese are în
vedere: recepţionarea unei oferte, luarea în posesie a unui titlu de valoare sau a unui bun, care se
înmînează, încasarea unei sume de bani, obţinerea unui avantaj patrimonial70.

64
Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 18.06.2008. Dosarul nr.1ra-846/2008. www.csj.md.
65
Dongoroz V.ş. a. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român.Vol.4. Partea Generală. Bucureşti: Editura Academiei,
1972, p.136.
66
Diaconescu H. Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea.Bucureşti: ALL Beck, 2004, p.30.
67
Pascu E., Lazăr V. Drept penal. Partea Specială. Infracţiuni prevăzute în Codul penal român. Bucureşti: Lumina LEX,
2003, p.353.
68
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.825.
69
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.825.
70
Brînza S şi Stati V. Drept Penal, partea specială, Vol. II. Chişinău: Tipografia Centrală, 2011, p.828.
Primirea implică darea din partea corupătorului. Iată de ce, spre deosebire de modalitatea de
pretindere, în cazul modalităţii de primire iniţiativa aparţine corupătorului. Darea de oferte, bani,
titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale ce nu i se cuvin persoanei cu funcţie de
răspundere nu reprezintă o contribuţie la savîrşirea infracţiunii specificate la art. 324 CP RM. Ea
constituie o faptă incriminată distinct la art. 325 CP RM71.
Primirea trebuie să fie spontană. Spontanitatea presupune o relativă concomitantă intre
acceptarea propunerii şi primire sau, altfel spus, inexistenţa, intre aceste două momente, a unui
interval de timp in care să permită acceptării să devină ea insăşi relevantă juridic. Aşadar, in cazul
coruperii pasive, săvirşite prin primire, acceptarea şi primirea nu se pot produce decit in acelaşi
timp. In lipsa unei asemenea concomitante, ne vom afla in prezenţa celei de-a treia modalităţi a
acţiunii prejudiciabile prevăzute la art. 324 CP RM: acceptarea de servicii, privilegii sau avantaje ce
nu i se cuvin persoanei cu funcţie de răspundere. In cazul dat, infracţiunea de corupere pasivă se va
considera consumată din momentul acceptării de servicii, privilegii sau avantaje. Primirea acestor
foloase necuvenite va marca momentul de epuizare a infracţiunii respective72.
Acest aspect îl ilustrează următoarea speţă din practica judiciară: R. A. a fost condamnat in
baza alin. (1) art. 324 CP RM. In fapt, activînd în calitate de inspector al poliţiei criminale, avînd
statutul de ofiţer de urmărire penală, fiind persoană cu funcţie de răspundere, căreia, în virtutea
legii, i-au fost acordate drepturi şi obligaţii în vederea executării funcţiilor autorităţilor publice, a
săvirşit corupere pasivă în următoarele circumstanţe: la 02.06.2005, R. A. a primit spre examinare
materialul cu plîngerea lui N. M. privind nerestituirea de către C. V. a împrumutului bănesc în
sumă de 2000 dolari SUA. La 01.07.2005, C.V. a fost adus de către R.A. în biroul său de serviciu.
Informindu-l pe C.V. că de el depinde iniţierea sau refuzul de a porni în privinţa acestuia urmărirea
penală pe semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 195 CP RM, a acceptat să
primească de la C.V. 500 dolari SUA, asigurindu-l că, pentru recompensa oferită, va adopta
hotărirea despre neinceperea urmăririi penale. Astfel, la 05.07.2005, aproximativ la ora 15.00, R.A.
a fost reţinut în flagrant delict, după ce a primit de la C.V. 200 dolari SUA73.
În altă ordine de idei, dacă ofertele, banii, titlurile de valoare, alte bunuri sau avantaje
patrimoniale au ajuns prin intermediul poştei sau prin alte căi asemănătoare la persoana cu funcţie

71
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.828.
72
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.828.
73
Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 24.06.2009. Dosarul nr.1ra-824/2009. www.csj.md.
de răspundere, aceasta (destinatarul) pentru a exclude ideea primirii trebuie să-şi exprime cît mai
urgent consimţămîntul de a nu le accepta. El nu este obligat să le expedieze expeditorului, însă,
dacanu întreprinde asemenea măsură, ea trebuie să denunţe fapta autorităţilor, în caz contrar se
cosideră că aceasta a aprobat respectivele foloase necuvenite, fiind astfel pasibil de tragere la
răspundere şi pedeapsă penală.
Va exista corupere pasivă şi în cazul în care ofertele, banii, titlurile de valoare, alte bunuri sau
avantaje patrimoniale sunt transmise unei persoane apropiate persoanei cu funcţie de răspundere, în
acest caz primirea se consideră realizată numai atunci cînd persoana cu funcţie de răspundere, aflînd
despre aceasta şi conştientizind că respectivele foloase necuvenite îi este adresate lui, în vederea
exercitării unou acţiuni ce intră în sfera sa de serviciu, cade de acord să-l păstreze.
Mai mult ca atît, primirea se poate realiza chiar şi în situaţia lăsării unor asemenea foloase
necuvenite în locul stabilit de către persoana coruptă (ca aceasta să le poată prelua mai tîrziu, atît
personal cît şi prin mijlocitor, să poată dispune de ele ) ori prin transmiterea respectivelor unei
persoane terţe faţă de care persoana coruptă avea o obligaţie, în consecinţa căreia această obligaţie
devine stinsă.
În cazul în care persoana cu funcţie de răspundere a primit bunul necuvenit, dar ulterior s-a
răzgândit să comită actul infracţional pentru care a primit remunerarea ilegală şi doreşte să denunţe
fapta autorităţilor, aceasta nu constituie temei pentru liberarea persoanei de răspundere penală, dar
va fi apreciată ca o circumstanţă atenuantă prevăzută de lit.g) art.76 CP RM – căinţă sinceră sau
autodenunţare. Iată de ce, considerăm ca fiind lipsite de suport juridic prevederile dela alin.(1) art.18 al
Legii cu privire la combaterea corupţiei, potrivit cărora „funcţionarii publici,alte persoane, care s-au
autodenunţat ori care au denunţat cu bună-credinţă actele de corupţie sau faptele de comportament
corupţional, sunt liberate de răspundere disciplinară, contravenţională sau penalăîn modul stabilit de
legislaţie”74.
În vederea susţinerii opiniei date invocăm următoarele argumente. Astfel, resectiva lege nu
stabileşte în ce moment concret persoana cu funcţie de răspundere se poate autodenunţa, inclusiv şi
pînă la care moment acesta poate fi efectuat. Astfel, în cele din urmă, persoana cu funcţie de
răspundere poate fi liberată de la răspundere penală inclusive şi după săvîrşirea acţiunilor ilicite.

Cit priveste cea de-a treia modalitate a faptei prejudiciabile analizate, prin acceptarese are în

74
http://ru.scribd.com/doc/44083573/Ion-Turcan-Thesis.
vedere aprobarea promisiunii corupătorului vizînd serviciile, privilegiile sau avantajele ce nu i se
cuvin persoanei cu funcţie de răspundere75.
În acest caz, iniţiativa aparţine corupătorului. Acceptarea de servicii, privilegii sau avantaje
poate fi expresă sau tăcită. In ipoteza din urma, acceptarea rezultă din anumite manifestări care
relevă indoielnic acordul persoană cu funcţie de răspundere de a primi folosul necuvenit. Acceptarea
poate presupune si nerespingerea foloaselor necuvenite.
Pentru existenţa infracţiunii de corupere pasivă, este suficient ca persoana cu funcţie de
răspundere să accepte promisiunea, chiar dacă foloasele promise nu au fost determinate, in sensul că
nu s-a precizat, la concret, in ce va consta fiecare in parte.
In alt context, pentru calificarea celor săvirşite in baza art. 324 CP RM nu contează dacă pretinderea
ori primirea de oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, ori acceptarea
de servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin persoana cu funcţie de răspundere se realizeaza
direct, de către făptuitorul insusi, sau direct, prin intermediul unei alte persoane. In ce priveşte rolul
intermediarului ( mijlocitorului ), acesta este complice la infracţiunea de corupere pasivă76.
În literatura de specialitate, situaţia în care funcţionarul nu respinge promisiunea de a i se oferi
anumite bunuri sau avantaje necuvenite este interpretată diferit. Unii autori consider că în cazul dat
are loc acceptarea tacită– „acceptarea prevede exprimarea acordului cu privire la promisiune ori
nerespingerea categorică a promisiunii, adică a acceptat tacit”. Considerăm o astfel de interpretare
nu tocmai corectă, deoarece, potrivit alin.(2) art.3CP RM, interpretarea extensivă defavorabilă şi
aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise. Nu în toate cazurile când persoana cu funcţie de
răspundere nu respinge promisiunea ea o accept tacit. Prin urmare, în vederea evitării unor asemenea
dificultăţi, prin prisma alin.(4)art.11 al Legii privind Codul de conduit a funcţionarului public, în
care este prevăzută obligaţia funcţionarului de a respinge avantajele necuvenite, considerăm
oportună completarea dispoziţieide la alin.(1) art.324 CP RM cu sintagma ,,precumşi nerespingerea
promisiunii”. O asemenea cale a fost acceptată în Codul penal al României, în care, pe lângăa
cţiunile de pretindere, primire şi acceptare a promisiunii, s-a indicat acţiunea de nerespingere a
promisiunii77.
Infracţiunea specificată la art. 324 CP RM este o infracţiune formală.

75
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.828.
76
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.828.
77
Ţurcan Ion. Răspunderea penală pentru coruperea pasivă, teză de doctor în drept, Chişinău: S.N., 2010, p.67.
Ea se consideră consumată din momentul pretinderii, primirii sau acceptării în intregime a
foloaselor necuvenite.
Daci infracţiunea de corupere pasivă nu-şi produce efectul din cauze independente de voinţa
făptuitorului (adică nu se reuşeşte pretinderea ori primirea integrală a ofertei, banilor, titlurilor de
valoare, altor bunuri sau avantaje patrimoniale, ori acceptarea integrală a serviciilor, privilegiilor sau
avantajelor ce nu i se cuvin făptuitorului), cele săvirşite urmează a fi calificate în conformitate cu
art. 27 si 324 CP RM. De exemplu, în cazul unei infracţiuni prelungite de corupere pasivă - cînd,
întru realizarea aceleiaşi intenţii infracţionale, făptuitorul pretinde, primeşte sau acceptă foloase
necuvenite nu de odată, dar în transe - vom fi în prezenţa tentativei la infracţiunea specificată la art.
324 CP RM, dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, acesta va pretinde, primi sau
accepta doar o parte din aceste foloase78.
Comportamentul de serviciu în interesele cuiva şi primirea ulterioară a onorariului ca semn de
mulţumire pentru un asemenea comportament, atunci când iniţial persoana cu funcţie de răspundere
nu a urmărit să primească careva onorariu, nu trebuie calificat drept corupere pasivă.

2.3. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 324 CP RM


Referitor la latura subiectivă a infracţiunii de corupere pasivă, menţionăm că cercetarea
conţinutului acesteia are o mare importanţă atit teoretică, cît şi practică. Ca parte componentă a
temeiului pentru tragere la răspundere penală, ea delimitează comportamentul infracţional de cel
lipsit de ilicitul penal. Latura subiectivă influenţează şi la stabilirea gradului de periculozitate a
faptei şi, ca urmare, la individualizarea şi stabilirea pedepsei penale. La fel, permite delimitarea unor
infracţiuni aparent asemănătoare79.
Dispoziţia de la alin. (1) art. 324 CP RM nu stabileşte în mod expres care este forma
vinovatiei, însă făcînd o analiză a laturii obiective a infracţiunii date, prin dezvăluirea conţinutului
faptei prejudiciabile, mai ales a scopului acesteia, ajungem în cele din urmă la concluzia că
respectiva faptă prejudiciabilă poate fi săvîrşită doar prin intenţie directă, fiind exclusă prezenţa
intenţiei indirecte sau a imprudenţei.
Pentru stabilirea conţinutului intenţiei directe, legiuitorul foloseşte aspectul intelectiv şi
aspectul volitiv al atitudinii psihice a făptuitorului.

78
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.830-831.
79
Ţurcan Ion. Răspunderea penală pentru coruperea pasivă, teză de doctor în drept, Chişinău: S.N., 2010, p.100.
a) aspectul intelectiv- presupune că persoana cu funcţie de răspundere îşi dă seama de faptul
că pretinde, primeşte sau acceptă bunuri care nu i se cuvin pentru îndeplinirea sau
neîndeplinirea, sau pentru îndeplinirea cu intirziere a unor acţiuni ce intrăîn sfera
atribuţiilor sale,în interesul persoanei care acordă respectivele foloase necuvenite.
b) aspectul volitiv- presupune orientarea voinţei persoanei cu funcţie de răspundere. Adică,
aceasta presupune dorinţa faptuitorului de a pretinde,primi sau accepta remuneraţia ilicităde
lacorupător, în schimbul comiterii actului infracţional.
Motivul infracţiunii cercetate constă, în majoritatea cazurilor, în interesul material sau în
aspiraţiile de a obţine unele beneficii patrimoniale, asigurarea unei situaţii materiale mai favorabile,
de a ocupa o funcţie anumită şi multe alte avantaje nepatrimoniale.
Scopul infracţiunii examinate este unul special, exprimîndu-se sub una din următoarele forme:
1) scopul îndeplinirii unei acţiuni ce ţine de obligaţiile de serviciu ale persoanei cu funcţie de
răspundere;
2) scopul neîndeplinirii unei acţiuni ce ţine de obligaţiile de serviciu ale persoanei cu funcţie
de răspundere;
3) scopul întîrzierii îndeplinirii unei acţiuni ce ţine de obligaţiile de serviciu ale persoanei cu
funcţie de răspundere;
4) scopul grăbirii îndeplinirii unei acţiuni ce ţine de obligaţiile de serviciu ale persoanei cu
funcţie de răspundere;
5) scopul îndeplinirii unei acţiuni contrar obligaţiilor de serviciu ale persoanei cu funcţie de
răspundere;
6) scopul obţinerii de la autorităţi a unei distincţii;
7) scopul obţinerii de la autorităţi a unei funcţii;
8) scopul obţinerii de la autorităţi a unei pieţe de desfacere;
9) scopul obţinerii de la autorităţi a unei oarecare decizii favorabile.
Pentru calificarea faptei în baza art. 324 CP RM, nu este obligatorie realizarea scopului sus-
menţionat. Totuşi, dacă scopul urmărit se realizează şi făptuitorul îndeplineşte o acţiune contrar
obligaţiilor sale de serviciu, atunci infracţiunea de corupere pasivă poate forma concursul cu
infracţiunea prevăzută la art. 306, 307, 308, 309, 1661, 327, 328, 332 sau altele din Codul penal ori
la art. 312, 313 sau altele din Codul contravenţional.
Răspunderea penală pentru corupere pasivă nu poate fi aplicată atunci cind foloasele
necuvenite sunt pretinse, primite sau acceptate după indeplinirea sau neideplinirea, intirzierea sau
grăbirea indeplinirii unei acţiuni ce ţine de obligaţiile de serviciu ale peroanei cu funcţie de
răspundere, ori după indeplinirea unei acţiuni contrar acestor obligaţii, ori dupa obţinerea de la
autorităţi de distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau a unei oarecare decizii favorabile.
In acest caz, lipseşte unul din semnele obligatorii ale componenţei de corupere pasivă: scopul
infracţiunii. La momentul indeplinirii sau neideplinirii, intirzierii sau grăbirii indeplinirii unei
acţiuni ce ţine de obligaţiile de serviciu ale persoanei cu funcţie de răspundere, ori al indeplinirii
unor acţiuni contrar acestor obligaţii, ori al obţinerii de la autorităti de distincţii, funcţii, pieţe de
desfacere sau a unei oarecare decizii favorabile, persoana cu funcţie de răspundere urmareşte un alt
scop decit cel prevăzut la art. 324 CP RM. Chiar dacă persoana cu funcţie de răspundere obţine
foloase necuvenite respective, ea le obţine nu pentru a indeplini sau nu , ori pentru intirzierea sau
grăbirea indeplinirii a unei acţiuni contrar acestor obligaţii, nici pentru a obţine de la autorităţi
distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabila. Pentru că acestea deja au fost
indeplinite ( neindeplinite, intirziate, grăbite, obţinute ).
În lipsa scopului caracteristic infracţiunii de corupere pasivă, o asemenea faptă urmează a fi
calificată conform art. 315 din Codul contravenţional, constituind primirea ( luarea ) in exerciţiul
funcţiunii de recompensă nelegitimă sau de folos material, dacă fapta nu intruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii80.
În literatura de specialitate s-a expus opinia, potrivit căreia,nu v-a exista corupere pasivă
atunci cînd făptuitorul primind foloasele necuvenite pentru exercitarea unor acte contrar legii, din
start intenţiona să utilizeze respectivele foloase pentru necesităţile organizaţiei sale sau în alte
scopuri caritabile81, însă nu putem fi deacord cu opinia respectivă, întrucît persoana cu funcţie de
răspundere conştientizează faptul că aceste foloase nu i se cuvin, inclusiv i se acordă pentru
înfăptuiea unor acte contrar legii, ceia ce este inadmisibil.

2.4 Subiectul infracţiunii prevăzute la art. 324 CP RM


Subiectul infracţiunii specificate la art. 324 CP RM este persoana fizică responsabilă care la
momentul savirşirii infracţiunii a atins virsta de 16 ani. De asemenea, subiectul trebuie să aibă
calitatea specială de persoană publică sau persoană publică străină.

80
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.831-832.
81
ВолженкинБ.B.Служебныепреступления.Санкт-Петербург:ЮридическийцентрПресс,2005, c. 220.
Conform art. 123 alin. (2) prin persoană publică se inţelege: funcţionarul public, inclusiv
funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al
organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale
sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al intreprinderilor de stat
sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu
funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau investită de stat să presteze in numele acestuia
servicii publice sau să indeplinească activităţi de interes public.
Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public enumeră instituţiile cu
caracter public, fapt din care putem invoca că personalul din respectivele organe, pot constitui
subiecţi ai infracţiunii de corupere pasivă:
-Secretariatul Parlamentului;
-Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova;
-Cancelaria de Stat;
-Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii;
-Secretariatul Curţii Constituţionale;
-Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie;
-Centrul pentru Drepturile Omului;
-Aparatul şi unităţile Curţii de Conturi;
-Centrul Naţional Anticorupţie;
-Aparatul Comisiei Electorale Centrale;
-Aparatul Academiei de Ştiinţe a Moldovei;
-Aparatul Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare;
-Aparatul Comisiei Naţionale de Integritate;
-Aparatul Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii;
-Aparatele altor autorităţi publice instituite de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau
Guvern;
-Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi alte autorităţi administrative (aparatele
centrale, serviciile publice desconcentrate, alte organe ale administraţiei publice din subordinea
autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate);
-Aparatele autorităţilor administraţiei publice locale, ale unităţii teritoriale autonome cu statut
special şi serviciile descentralizate ale acestora;
-Secretariatele instanţelor judecătoreşti, aparatele, procuraturii, organele serviciului diplomatic,
vamal, organele apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice (persoanele care deţin funcţii publice
în autorităţile publice enumerate, a căror activitate nu este reglementată prin acte legislative
speciale)82.
În conformitate cu prevederile art.123 1 alin. (1) din Cod penal, prin persoană publică
străină se inţelege: orice persoană, numită sau aleasă, care deţine un mandat legislativ, executiv,
administrativ sau judiciar al unui stat străin; persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat
străin, inclusiv pentru un organ public sau o intreprindere publică străină; persoana care exercită
funcţia de jurat in cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.
Prin persoană publică sau persoană publică străină trebuie să întelegem persoana cu funcție de
raspundere natională, respectiv cea straină.
Reeşind din dispozitia alin. (1) art. 123 CP RM, persoana cu funcţie de răspundere este acea
persoană care indeplineşte următoarele trei condiţii:
1) este o persoană căreia i se acordă drepturi şi obligaţii într-o intreprindere, instituţie,
organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori intr-o subdiviziune a lor;
2) aceste drepturi şi obligaţii i se acordă permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin
numire sau alegere, ori in virtutea unei insărcinări;
3) aceste drepturi şi obligaţii i se acordă in vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau
a acţiunilor administrative de dispozitie ori a celor organizatorico-economice83.
Persoana cu funcţie de răspundere trebuie deosebită de persoana care gestioneaza o organizaţie
comercială, obştescă sau altă organizaţie nestatală. In corespundere cu art. 124 CP RM, prin
persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală se
inţelege persoana căreia, in organizaţia nestatală sau intr-o subdiviziune a acesteia, i se acordă,
permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau in virtutea unei insărcinări, anumite drepturi şi
obligaţii in vederea exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative de dispozitie ori
organizatorico-economice. În aşa mod, se aplică răspunderea nu conform art. 324 CP RM, dar
potrivit art. 333 CP RM, în ipoteza luării de către o persoană care gestionează o organizaţie
comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a mitei sub formă de bani, titluri de valoare, alte

Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public Nr. 158 din 04.07.2008 în Monitorul Oficial Nr.
82

230-232.
Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.832.
83
bunuri sau avantaje patrimoniale, ori acceptării de servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin,
pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întirzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul
mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă asemenea acţiune intră in obligaţiile de
serviciu ale mituitului84.
Această prevedere a legiuitorului moldav este în conformitate cu Convenţia penală privind
corupţia, care face deosebirea dintre coruperea pasivă (activă) a agenţilor publici naţionali (art. 2 şi
3), şi respectiv coruperea pasivă (activă) în sectorul privat (art. 7 şi 8).
La fel, persoana cu funcţie de răspundere urmează a fi deosebită de un lucrător fără funcţie de
răspundere dintr-o intreprindere, instituţie sau organizaţie. Aceasta întrucit se aplică art. 256 CP RM
în cazul primirii, prin extorcare, de către un lucrător fără funcţie de răspundere dintr-o organizaţie,
instituţie sau intreprindere a unei remuneraţii pentru indeplinirea unor lucrări sau pentru prestarea
unor servicii in sfera comerţului, alimentaţiei publice, transportului, deservirii sociale, comunale,
medicale sau de altă natură, lucrări şi servicii ce ţin de obligaţiile de serviciu ale acestui lucrător.
În alt context, din dispoziţia de la alin. (1) art. 123CP RM se desprinde că, în calitate de
persoană cu funcţie de răspundere, evoluează, dupa caz: a) persoana care exercită funcţiile autorităţii
publice; b) persoana care, intr-o intreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei
publice locale ori intr-o subdiviziune a lor, exercită acţiuni administrative de dispoziţie; c) persoana
care, intr-o intreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori intr-o
subdiviziune a lor, exercită acţiuni de ordin organizatorico-economic85.
După cum reiese din Hotărirea Curţii Constituţionale privind controlul constituţionalităţii
dispoziţiilor art.183 din Codul penal, nr.1 din 11.01.200186, persoana, care exercită funcţiile
autorităţii publice, este cea investită, în numele statului, cu împuterniciri legale de a infăptui acţiuni
care comportă consecinţe juridice pentru toţi sau pentru majoritatea cetăţenilor, iar acţiunile ei pe
linie de serviciu nu sunt limitate in cadrul unui anumit departament, sistem etc.; persoana, care, într-
o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o
subdiviziune a lor, exercită acţiuni administrative de dispozitie, este cea care are imputerniciri legate
de dirijarea nemijlocită a unui colectiv de oameni sau de administrarea unui sector de muncă;
persoana, care, intr-o intreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.832-833.
84

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.833.
85

86
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2001, nr.8-10.
ori intr-o subdiviziune a lor, exercită acţiuni de ordin organizatorico-economic, este cea care are
obligaţii şi imputerniciri legate de dispunerea şi administrarea patrimoniului.
Din cele menţionate reiese că, pentru recunoaşterea unei sau altei categorii de persoane ca
fiind persoane cu funcţie de răspundere, are importanţă caracterul acţiunilor pe care acestea le
indeplinesc. Or, uneori, aceleaşi persoane pot indeplini funcţiile autorităţii sau acţiuni de ordin
organizatorico-economic ori acţiuni administrative de dispoziţie, dar şi acţiuni de ordin profesional
sau tehnic. De aceea, pentru a afirma prezenţa unei infracţiuni comise de o persoană cu funcţie de
răspundere, este decisiv să stabilim că, intr-un caz concret, făptuitorul a exercitat tocmai funcţiile
autorităţii sau acţiuni administrative de dispoziţie, şi nu acţiuni de ordin profesional sau tehnic.
In consecinţă, reeşind la fel şi din prevederile explicative date de plenul CSJ în hotarîrea sa, nu pot fi
subiecţi ai infracţiunilor săvirşite de persoane cu funcţie de răspundere lucrătorii intreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor de stat, care exercită funcţii pur profesionale sau tehnice ( de exemplu,
medicii, pedagogii etc.). In acelaşi timp - dacă, în afară de exercitarea funcţiilor pur profesionale şi
tehnice, persoanele date sunt investite cu funcţiile autorităţii sau cu funcţii de ordin administativ de
dispozitie sau de ordin organizatorico-economic- in caz de pretindere, primire sau acceptare a unui
folos necuvenit, ele pot fi trase la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută la art. 324 CP RM
( de exemplu: medicul care eliberează certificatul de concediu medical; medicul din cadrul comisiei
de expertiză medicală a vitalităţii, care eliberează actul de stabilire a gradului de invaliditate;
medicul din cadrul comisiei medico-militare, care semneaza concluzia de inaptitudine a recrutului
de a satisface serviciul militar in termen, profesorul din cadrul comisiei de examinare sau al comisiei
de calificare, care semneaza documentul de promovare a studentului ( masterandului, doctorandului,
audientului etc.când vor ocupa un post legat de îndeplinirea funcţiilor administrative de dispoziţie:
rector, director, decan, şef de catedră,şef de secţie) etc.
Primirea de către medici, profesori etc. a unei recompense sau a unor avantaje patrimoniale de
la cetăţeni pentru indeplinirea unor acţiuni care intră in atribuţiile lor profesionale, nu poate fi
considerată corupere pasivă. Dacă o astfel de faptă se realizeaza pe calea extorcării, aplicabil este
art. 256 CP RM.
Or, pentru aplicarea art. 256 CP RM, este esenţial ca, în legatură cu fapta savirsită, nu
absoarbe circumstanţele infracţiunii, făptuitorul să exercite funcţii pur profesionale sau tehnice87.

Brînza S. şi Stati V. Drept Penal" partea specială”, vol. II, Chişinău: S.N., 2011, p.833-835.
87
2.5 Analiza circumstanţelor agravante ale infracţiunii de corupere pasivă
Infracţiunea de corupere pasivă presupune două variante agravate, incriminate la alin.(2) şi
(3) art.324 CP RM. Astfel, la alin.(2) art.324 CP RM sunt prevăzute următoarele circumstanţe
agravante:
a1) de un functionar internaţional;
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin. (1);
d) în proportii mari.
La alin.(3) se agravează răspunderea pentru săvîrşirea coruperii pasive:
a) de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
b) în proporţii deosebit de mari;
c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale.
Făcînd o analiză anterioară a codului penal, putem observa că prevederea de la lit.a) alin.(2)
art.324 CP lipsește, fiind exclusă prin legea RM pentru modificaea și completarea codului penal al
RM la 18.12.2008. La fel, a fost abrogat și art.31 ,, Repetarea infracțiunii”, prin intermediul
respective legi. În acest context se pune întrebarea concretă, și anume care este efectul acestor
abrogări?
Astfel, reeșind din noile prevederi legale, la moment făptuitorul este tras la răspundere penală
pentru fiecare faptă aparte, care anterior formau repetarea. Prin urmare, persoanei poate să i se aplice
după caz, art. 84 ,,Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni” din Codul penal, sau
art.85 – ,,Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe”din Codul penal, și în cele din urmă
urmează a fi aplicată pedeapsa definitivă.
Prin ,,repetare a coruperii pasive” se înţelegea primirea (pretinderea, acceptarea) de avantaje
necuvenite de cel puţin două ori, în perioade diferite de timp, sau în acelaşi timp,însă de la persoane
diferite, cu condiţia căpersoana nu a fost trasăla r ăspundere penalăpentruuna din acestea.

a1) coruprerea pasivă săvîrşită de un funcţionar internaţional;


În conformitate cu prevederile art. 1231 alin.(2)din CP, prin funcţionar internaţional se
inţelege: funcţionarul unei organizaţii publice internaţionale ori supranaţionale sau orice persoană
autorizată de o astfel de organizaţie să acţioneze în numele ei; membrul unei adunări parlamentare a
unei organizaţii internaţionale ori supranaţionale; orice persoană care exercită funcţii judiciare în
cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv persoana cu atribuţii de grefă.
Exemplu de funcţionar internaţional ar fi funcţionarii din:
 Serviciul European de Acțiune Externă;
 Comitetul Economic și Social European;
 Comitetul Regiunilor;
 Ombudsmanul Uniunii Europene, și
 Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor.
Agenţii din:
 direcţiile generale ale Comisiei în vederea îndeplinirii unor sarcini manuale sau de sprijin
administrativ;
 oficiile Comisiei, pe lângă o direcţie generală, cum ar fi Oficiul pentru Infrastructură şi
Logistică din Bruxelles şi Luxemburg şi Oficiul de Administraţie şi Plată a Drepturilor
Individuale;
 agenţii;
 reprezentanţele Comisiei şi în delegaţii.

b) Coruperea pasivă comisă de două sau mai multe persoane;


Datorită pluralităţii de infractori, ceea ce presupune posibilităţi mai complexe de a comite şi a
ascunde fapta infracţională, respectiva agravantă prezintă pericol sporit pentru societate.
Prin corupere pasivă săvirşită de două sau mai multe persoane se inţelege faptul de a
pretinde, primi, accepta bunuri ori alte foloase necuvenite de doi sau mai mulţi făptuitori, care,
conform atribuţiilor de serviciu, deţin competenţa de a soluţiona interesul manifestat de corupător,
precum şi dacă intreprind acţiuni concrete in favoarea acestuia88.
Cunoaştem că, de regulă, există următoarele trei ipoteze, pentru care se stabileşte răspunderea
penală pentru fapta infracţională, comisă de două sau mai multe personae:
1) Infracţiunea este comisă de doi sau mai multi coautori;
2) Infracţiunea este săvîrşită de o persoana avînd semnele subiectului infractiunii, prin
intermediul unei persoane care nu dispun de astfel de semne;

88
Hotărîrea Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
răspunderea penală pentru corupere pasivă ori activă, Chişinău,30 martie 2009 Nr. 5.
3) Infracţiunea este comisă de o persoană avînd semnele subiectului infracţiunii, împreuna
cu o persoana care întruneşte astfel de semne.
Infracţiunea incriminată de art. 324 CP RM este o infracţiune cu componenţă specială, astfel,
din acest considerent, o persoană particulară nu poate să comită respectiva faptă ilegală.
Astfel, aceasta poate doar sa contribuie la executatrea laturii obiective ale respective fapte
infracţionale, prin complicitate, organizare sau instigare la coruperea pasivă.
Insă, această agravantă nu este aplicabilă, dacă infracţiunea presupune participarea persoanei
dispunînd de semnele subiectului infracţiunii şi a persoanei care nu întruneşte astfel de semne.
Pentru calificare este necesar ca cel putin doua persoane să comită acţiunile ilegale. Din acest
considerent, această agravantă nu se aplică atunci cînd infracţiunea de corupere pasivă presupune
participarea unei persoane publice sau persoane publice străine şi unei persoane particulare. În cazul
contribuţiei unei persoane particulare la comiterea coruperii pasive în fiecare caz se va face trimitere
la art.42 CP RM.
Infracţiunea în acest caz se consideră consumată din momentul primirii bunului sau
afoloaselor de către cel puţin o persoană, indiferent de faptul dacă persoana care corupe înţelegeasau
nu că la luarea de bani, bunuri şi alte avantaje participă câteva persoane cu funcţii derăspundere89.
Agravanta respetivă se consideră consumată din momentul primirii, acceptării banilor sau a
altor foloase cel puţin de unul din făptuitori, fapt ce este cunoscut şi de celălalt, indiferent dacă
corupătorul îşi dădea seama sau nu că interesul său se rezolvă de două sau mai multe persoane.
Dacă corupătorul, negociind cu persoana cu funcţie de răspundere, ii transmite avantaje
necuvenite, insă inţelege că soluţionarea problemei sale poate fi infăptuită şi cu participarea unei
alte persoane cu funcţie de răspundere, roagă să-i fie transmise şi acesteia o parte din avantajele
necuvenite, atunci, in lipsa unei inţelegeri in prealabil intre persoanele cu funcţie de răspundere,
prima persoană cu funcţie de răspundere este culpabilă de corupere pasivă şi participaţie la corupere
activă, iar a doua persoană cu funcţie de răspundere – de corupere pasivă.
infracţiunea de corupere pasivă comisă de două sau mai multe persoane trebuie să includă în cumul
următoarele circumstanţe:
 acordul privind primirea avantajelor necuvenite are loc între două sau mai multe persoane
cu funcţie de răspundere;
 înţelegerea anticipează pretinderea, primirea, acceptarea de fapt a avantajelor sau a

89
http://cj.md/public/drept-penal/24-codul-penal-al-republicii-moldova-partea-special-comentariu.html.
promisiunii necuvenite de către una din persoanele cu funcţie de răspundere;
 fiecare persoană cu funcţie de răspundere se angajează să infăptuiască sau să nu
infăptuiască anumite acţiuni ce ţin de atribuţiile sale de serviciu, în interesele corupătorului.
La constatarea sumei sau serviciilor acceptate, se vaţine seama de costul bunurilor ori foloaselor
necuvenite ce au fost primite de fiecare dintre făptuitori.
Agravanta analizată a fost calificată în cazul următor: P.S. exercită funcţia de inspector al
Poliţiei Criminale din CPR Străşeni, iar G.R. – funcţia de inspector superior al grupului antidrog
în aceeaşi secţie. Ambii erau persoane cu funcţie de răspundere. Acţionând împreună, intenţionat,
contrar atribuţiilor acordate prin fişele de post, la 15.06.2007,în jurul orei 17.00, P.S.,
împreună cu G.R., cercetând gospodăria lui P.E. din or. Străşeni, au depistat 51 fire de cânepă,
care creşteau spontan. Profitând de prilej, au hotărât să pretindă şi să primească prin extorcare de
la P.E. bani ce nu li se cuveneau, sub pretextul de a nu începe urmărirea penală . În acest scop, P.S.
s-a apropiat de fiul acesteia, P.R.,şi a cerut de la el bani, 200 de euro, pentru a nu porni urmărirea
penală pe faptul depistării substanţelor narcotice. În caz de refuz de a da banii pretinşi, l-a
ameninţat pe P.R. că îl va pune la închisoare pe un termen de 15 ani. În situaţia creată, P.R. s-a
apropiat de mama sa şi, în prezenţa lui G.R., a cerut de la aceasta suma de 200 euro. Însă, mama i-
a spus că dispune de numai 2500 lei, pe care în prezenţa lui G.R. i-a numărat şi i-a transmis lui
P.R. Acesta, la rândul său, a transmis banii lui P.S. Acţiunile lui P.S. şi G.R. au fost încadrate în
baza lit.b), c) alin.(2) art.324 CP RM 90.

c).Coruperea pasivă comisă cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin. (1);
Prin ,, extorcare a bunurilor necuvenite’’ in sensul lit. c) alin. (2) art. 324 CP,in Proiectul
Hotaririi Plenului Curtii Supreme de Justitie din 30.03.2009, se propunea de a îţelege ,, cererea
acestora de catre faptuitot sub amenintarea savirsirii actiunilor care vor cauza prjudicii intereselor
legale ale corupatorului, sau crearea intentionata a unor conditii care il impun sa le dea (ofere) in
scopul prevenirii consecintelor nefaste pentru interesele sale legale.
Se pot distige urmatoarele trei forme de extorcare:
a) Faptuitorul pune victima intr-o situatie care o impune sa-I transmita acestuia remuneratia,
pentru a preintimpina producerea efectelor nefaste pentru interesele legitime ale victimei;
b) Amenintarea cu lezarea intereselor legitime ale victimei, in cazul in care aceasta nu

90
Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 25.08.2009. Dosarul nr.1ra-837/2009. www.csj.md.
transite remuneratia;
c) Nesatisfacrea solicitării victimei, astfel încit aceasta este nevoită să transmită remuneraţia
către faptuitor, pentru a evita lezarea intereselor sale legitime. Aceasta clasificare nu influemteaza
asupra calificarii faptei conform lit. c) alin. (2) art. 324 CP, insa poate fi luata in consideratie la
individualizarea pedepsei.
Pornind de la explicarea dată acestei agravante în Hotărârea anterioară a Plenului Curţii
Supreme de Justiţie din 11.03.1996, în acest caz, prin interesele corupătorului urma de înţeles numai
interesele legale, ocrotite de lege. Deci, cererea din partea persoanei cu funcţie der ăspundere a
banilor sau a avantajelor necuvenite pentru satisfacerea intereselor ilegale alecorupătorului nu poate
fi considerat corupere pasivă însoţită de extorcare.
Melenciuc Igor , activînd în baza ordinului MAI nr. 218 EF din 25 mai 2012, în funcţia de
inspector superior al Secţiei Poliţiei Criminale al CP r-nul Rîşcani, fiind persoană publică, avînd în
virtutea funcţiei deţinute permanent drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii
publice, .abilitat potrivit prevederilor art. 2 al Legii cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18
decembrie 1990 cu funcţii de apărare a vieţii, sănătăţii, onoarei şi demnităţii, drepturilor,
libertăţilor, intereselor şi averii cetăţenilor de atentate criminale şi alte atentate nelegitime,
acceptînd concomitent, benevol, restricţiile impuse de prevederile Legii cu privire la prevenirea şi
combaterea corupţiei nr. 90-XVI din 25 aprilie 2008 pentru a nu comite acţiuni ce pot conduce la
folosirea situaţiei de serviciu şi a autorităţii sale în interese personale, de grup sau alte interese
decît cele de serviciu, contrar obligaţiilor şi interdicţiilor impuse de funcţia deţinută, acţionînd în
mod intenţionat şi din interes material, a comis infracţiunea de corupere pasivă în următoarele
circumstanţe: Melenciuc Igor la 18 august 2012, a primit spre examinare sesizarea despre
comiterea unei infracţiuni, care a fost înregistrată în Registrul nr. 2 de evidenţă a altor informaţii
cu privire la infracţiuni şi incidente a Comisariatului de Poliţie a r-lui Rîşcani, cu privire la
acţiunile unor persoane necunoscute, care în noaptea de 16 spere 17 august 2012 au încălcat
ordinea publică pe teritoriul hotelului „Adina” din or. Rîşcani. Astfel, stabilind că una din
persoanele bănuite de comiterea acestor infracţiuni este cet. Pascari Eduard, începînd cu data de
20 august 2012, acţionînd în mod intenţionat şi din interes material, prin estorcare a pretins de la
ultimul bani ce nu i se cuvin în sumă de 500 Euro, pentru a nu îndeplinit acţiuni în exercitarea
funcţiei sale, exprimate prin nedocumentarea obiectivă a cazului de încălcare a ordinii publice
comis de Prisăcari Eduard în noaptea de 16 spre 17 august 2012, în vederea întocmirii în privinţa
acestuia a unei proceduri contravenţionale91.
Considerăm că ne vom afla în prezenţa extorcării numai atunci când cererea a fost însoţită
de ameninţarea cu săvârşirea acţiunilor care vor cauza prejudicii intereselor corupătorului.

d) Coruperea pasivă comisă în proporţii mari, şi alin 3 lit. (b) în proportii deosebit de
mari;
Art.126 CP RM prevede: ,, Se consideră proportii mari, deosebit de mari, valoarea bunurilor
sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate,
trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoana sau un grup de persoane,
care, la momentul savîrsirii infractiunii, depaşeşte 2500 şi respectiv 5000 unităţi conveţionale de
amendă.
La calificarea faptei în baza acestei agravante, fiecare obiect urmează a fi evaluat în bani,
ţinîndu-se cont de proporţiile sau tarifele pentru servicii, iar în cazul absenţei lor- în baza rapoartelor
expertizei la momentul comiterii infracţiunii.

Alin. (3) al art. 324 CP prevede răspunderea penală pentru:


a) Coruperea pasivă săvîrşită de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
Potrivit art. 123 CP al RM, alin.(3) prin persoană cu funcţie de demnitate publică se înţelege:
persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova
sau care este investită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele
Republicii Moldova sau Guvern, în condiţiile legii; consilierul local; deputatul în Adunarea Populară
a Găgăuziei; persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile
sale.
În special, se are în vedere, Preşedintele Republicii Moldova; Preşedintele, vicepreşedinţii şi
deputaţii Parlamentului; Prim-ministrul şi membrii Guvernului; judecătorii tuturor instanţelor
judecătoreşti; magistraţii Consiliului Superior al Magisrtaturii; Procurorul General şi procurorii
ierarhici inferiori, membrii Curţii de conturi, Preşedintele şi judecătorii Curtii Constituţionale etc.
c) Coruperea pasivă comisă în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii
criminale.

91
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=1140
Prin ,, interes” se înţelege avantajul, folosul, cîştigul pentru satisfacerea anumitor nevoi”.
Potrivit art. 46 CP RM, grupul criminal organizateste o reuniune stabilă de persoane care s-au
organizat în prealabil pentru comiterea a unei sau mai multor infracţiuni.
Conform alin. (1) art. 47 CP RM, se consideră organizaţie criminală o reuniune de grupuri
criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se intemeiază pe diviziune, între
membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administare, asigurare şi executare a intenţiilor
infracţionale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a
persoanelor fizice şi juridice sau de o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi
realizării de interese economice, financiare sau politice.
Deasemenea, potrivit alin.(2) art. 47 CP, infracţiunea se consideră savîrşită de o organizaţie
criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoană care nu este
membru al acesteia, la însărcinarea acesteia.

2.6. Delimitarea infracţiunii de corupere pasivă de unele infracţiuni adiacente


Delimitarea coruperii pasive de infracţiunile adiacente, constituie una dintre cele mai
complicate şi insuficient cercetate în teoria dreptului penal. Astfel, în cadrul aplicării normelor
penale, adesea sunt comise greşeli de către instanţele de judecată însăşi din faptul deosebirii faptelor
prejudiciabile. Această cauză se explică prin aceea că permanent o infracţiune concretă are un şir de
trăsături şi semne asemănătoare cu alte infracţiuni. Prin urmare pentru ca să calificăm o faptă
prejudiciabilă concretă, trebuie de stabilit punctele de delimitare între această faptă şi infracţiunile
adiacente.
În primul rând, considerăm util a face delimitarea infracţiunii de corupere pasivă de
infracţiunea de abuz de putere sau abuz de serviciu (art.327 CP RM). În conformitate cu
prevederile alin.(1) art.116 CP RM, prin normă generală se înţelege norma penală care prevede două
sau mai multe fapte prejudiciabile, iar normă specială este norma penală care prevede numai
cazurile particulare ale acestor fapte. Astfel, făcînd o cercetare mai aprofundată a structurii normelor
penale prevăzute la art.324 CP RM şi respective la art.327CP RM, ajungem la concluzia că norma
incriminată la art. 324 CP RM este una specială în comparaţie cu norma care incriminează răspunderea
pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu. Prin urmare, in caz de concurs dintre normele
stabilite la art. 324 CP RM şi cea de la art. 327 CP RM se v-a aplica răspunderea penală pentru
săvîrşirea coruperii pasive, aceasta deoarece potrivit alin.(2) art.116 CP RM, în cazul concurenţei
dintre norma generală şi cea specială, se aplică numai norma specială.
Delimitarea respectivelor infracţiuni din punct de vedere practic este dificilă, întrucît multe
trăsături şi semne constitutive ale acestor infracţiuni coincid. Ambele prevăd acelaşi obiect juridic
generic, sunt săvîrşite cu intenţie directă, inclusiv de către o persoană cu funcţie de răspundere.
Deasemenea, aceste infracţiuni se deosebesc prin următoarele:
a) pentru infracţiunea incriminată la art. 327 CP RM, prezenţa interesului material sau a altor
interese personale este obligatorie, iar pentru infracţiunea de corupere pasivă respectivul interes este
unul secundar;
b) infracţiunea de abuz de putere sau abuz de serviciu se consideră consumată din momentul
cînd au survenit daunele în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, adică este o infracţiune cu componenţă materială,
pe când infracţiunea de corupere pasivă se consideră consumată din momentul pretinderii, primirii
sau acceptării foloaselor necuvenite, astfel fiind o componenţă formală.
Deosebirea dintre infracţiunile prevăzute de art. 324 şi 327 CP RM din punct de vedere
practic, constă în aceeia că, în cazul abuzului de serviciu, persoana cu funcţie de răspundere
foloseşte situaţia de serviciu, iar în cazul coruperii pasive – atribuţiile de serviciu.
Din punct de vedere practic, deosebirea constă în faptul că, în cazul abuzului de
serviciu, persoana cu funcţie de răspundere foloseşte situaţia de serviciu (legăturile de serviciu,
protecţia în serviciu, tolerarea infracţiunilor etc), iar în cazul coruperii pasive – atribuţiile de serviciu
(îndatoririle acordate prin leg. O importanţă colosală pentru delimitarea infracţiunilor specificateate
îi revine conţinutului intenţiei făptuitorului, precum şi conţinutului intenţiei corupătorului sau, în
funcţie de caz, a victimei. Pentru existenţa coruperii pasive este neapărat ca persoana cu funcţie de
răspundere să conştientizeze faptul că foloasele pe care le pretinde sau le primeşte nu i se cuvin, iar
corupătorul să conştientizeze că transmite respectivele foloase în vederea obţinerii unor acţiuni
dorite de acesta din partea persoanei cu funcţie de răspundere. Lipsa unei asemenea conştientizări
constituie temei pentru calificarea infracţiunii ca abuz de putere sau de serviciu. Prin urmare,
deosebirea infracţiunilor menţionate se poate face avându-se în vedere faptul că la infracţiunea de
corupere pasivă ambele părţi cunosc că persoana cu funcţie de răspundere îşi trafică funcţia sa,
primind sau pretinzând ceea ce nu i se cuvine, în vederea îndeplinirii unor acţiuni ilegale ce întră în
obligaţiile sale de serviciu sau contrar acestor îndatoriri, pe cînd la abuzul de putere sau abuzul de
serviciu, persoana cu funcţie de răspundere abuziv constrânge o persoană să-i acorde foloasele
necuvenite, declarînd că acestea i se cuvin în mod legal, inclusive folosindu-se de neştiinţa
părţii vătămate, persoana cu funcţie de răspundere pretinde că suma cerută de ea în plus, ce
depăşeşte preţul legal al bunurilor (în cazul în care nu s-a ascuns preţul lor legal), este destinată
să acopere anumite cheltuieli pe care persoana cu funcţie de răspundere le-ar fi făcut ( cele de
transport, etc.).
O altă delimitare necesară ar fi cea referitoare la deosebirea dintre infracţiunea de corupere
pasivă de infracţiunea de trafic de influenţă (art.326 CP RM). Astfel, la infracţiunea de corupere
pasivă înţelegerea între persoana cu funcţie de răspundere şi corupător se referă la îndeplinirea ori
neîndeplinirea, sau îndeplinirea cu întârziere ori grăbită a unei acţiuni ce în îndatoririle de serviciu
ori contrar acestor obligaţii, iar la traficul de influenţă înţelegerea poate avea loc între persoana
interesată (corupător) şi o altă persoană decât cea cu funcţie de răspundere. Astfel, putem menţiona
că în cadrul infracţiunii de corupere pasivă persoana cu funcţie de răspundere trafică funcţia sa, pe
când în situaţia traficului de influenţă subiectul infracţiunii trafică influenţa sa, care poate fi atît
reală, cît şi presupusă. La infracţiunea de trafic de influenţă, subiectul infracţiunii îşi dă seama că
discreditează un funcţionar, pe când la infracţiunea de corupere pasivă persoana cu funcţie de
răspundere conştientizează faptul că discreditează funcţia pe care o deţine. Totodată, în cazul în care
în calitate de traficant al influenţei apare însăşi persoana cu funcţie de răspundere, care face parte din
organizaţia publică în a cărei competenţă intră efectuarea actului infracţional respectiv, la calificare
urmează să se ţină cont de următoarele circumstanţe:
a) dacă funcţionarul, care concomitent este persoană cu funcţie de răspundere, trafică propriile
lui obligaţii de serviciu, obligându-se să îndeplinească, neîndeplinească ori să întârzie îndeplinirea
unui act privitor la obligaţiile sale de serviciu, ori să realizeze un act contrar acestor îndatoriri, în
schimbul unor bunuri sau avantaje ce nu i se cuvin legal – acţiunile lui urmează a ficalificate ca
infracţiune de corupere pasivă (art.324 CP RM);
b) dacă funcţionarul, care nu neapărat este persoană cu funcţie de răspundere, se prevalează de
influenţa pe care i-o oferă relaţiile sale personale, fie funcţia sa, indiferent dacă această influenţă este
reală sau presupusă, pe lângă alt funcţionar, pentru ca acesta din urmă să facă sau să nu facă, în
favoarea unui terţ, un act privitor la atribuţiile sale de serviciu, el comite infracţiunea de trafic de
influenţă (art.326 CP RM).
La fel, ar fi util de a face delimitarea dintre infracţiunea de corupere pasivă şi luarea de
mită, întrucît ca şi precedentele, există o multitudine de semne şi trăsături care le fac să fie
asemănătoare una cu cealălaltă. Astfel, dispun de un obiect generic şi material asemănător, sunt
comise cu intenţie directă, sunt infracţiuni formale, ambele dispun de victimă în cazul extorcării
foloaselor necuvenite, etc. Însă cu toate aceste, între respectivele infracţiuni există totuşi şi unele
deosebiri, şi anume:
a) Obiectul juridic special al infracţiunii incriminate la art. 324 CP RM îl constituie relaţiile
sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sectorul public, pe cînd
obiectul generic al infracţiunii de luare de mită îl formează relaţiile sociale cu privire la buna
desfăşurare a activităţii de serviciu în sectorul privat.
b) Subiectul coruperii pasive estepersoana publică sau persoana publică străină, iar în cadrul
luării de mită subiectul îl constituie persoana care gestionează organizaţia comercială,
obştească sau altă organizaţie nestatală.
c) Ofertele în cazul luării de mită nu poate forma obiectul imaterial al acesteia, spre comparaţie
de coruperea pasivă care prevede respectiva situaţie.
Dacă, în obţinerea scopului urmărit, făptuitorul efectuează un act contrar obligaţiilor de
serviciu, cum ar fi falsul de înscrisuri, infracţiunea de corupere pasivă va fi în concurs cu
infracţiunea de fals în acte publice92.

92
Hotarirea Plenul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la
răspunderea penală pentru corupere pasivă ori activăChişinău,30 martie 2009 Nr. 5.