Sunteți pe pagina 1din 10

Cuprins

Relatarea basmului…………………………………..2

Particularități (mesajul original)……………………2

Originea……………………………………………….4

Arhetipul ( psihologie)……………………………….5

Simboluri……………………………………………..6

Basmul didactic………………………………………7

Tema Frumoasei şi a Bestiei………………………………..8

,,Frumosa și bestia” în literatura română…………7

Optica aspectului comun……………………………8

Concluzie…………………………………………….9

Bibliografie………………………………………….10

1
Relatarea basmului
Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve a publicat basmul La Belle et la Bête în 1740,. În
basm, Belle este unul din cei 12 copii care trăiesc cu tatăl lor și care sunt foarte bogaţi. După
o serie de tragedii, familia ajunge la sapă de lemn și trăiește într-o cocioabă, în pădure. Într-o
zi, tatăl familiei dă peste un castel magic de unde rupe un trandafir pe care vrea să i-l aducă
lui Belle, cea mai cuminte, nobilă, umilă și frumoasă dintre fiicele sale. În acel moment apare
Bestia, care vrea să îl omoare pentru fapta sa. Însă se îndură de el și îi spune că poate să plece
dacă reușește ca într-o lună de zile să o convingă pe una din fiicele sale să vină de bună voie
să trăiască cu el la castel. Belle, simţindu-se vinovată pentru toată povestea cu trandafirul,
merge la castel, de unde nu mai are voie să plece. Bestia se asigură că în schimb familia ei va
fi mai bogată decât fusese vreodată, iar castelul magic o ţine pe Belle ocupată cu toate
luxurile și magiile posibile și imposibile. Dacă la început Belle credea că Bestia vrea să o
mănânce, curând începe să fie recunoscătoare pentru noua sa viaţă. Raporturile cu Bestia sunt
minime. În fiecare seară, acesta apare să o întrebe dacă vrea să se căsătorească cu el, dar
neapărat să îi răspundă sincer. De fiecare dată când refuză, Belle are un vis cu un prinţ mai
frumos ca nimeni altul care se plânge că Belle se lasă amăgită de aparenţe și că îl rănește cu
refuzurile sale. În vis, prinţul îi spune pe șleau că treaba ei e să îl facă pe el fericit, și așa își
va găsi și ea fericirea. Iar când Belle îl întreabă cum anume să îl facă fericit, el îi spune că
trebuie să fie mulţumită cu noua sa situaţie. La un moment dat și Bestia o întreabă dacă crede
că ar putea fi fericită acolo, iar ea îi răspunde că ar trebui să fie o persoană extrem de dificilă
dacă nu ar putea fi fericită cu toate lucrurile pe care i le oferă. În final, după destule cadouri și
întrebări, Belle acceptă sincer să se căsătorească cu Bestia, care se transformă în prinţul din
vis.

Particularități (mesajul original)

Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve a publicat basmul La Belle et la Bête în 1740,. În


basm, Belle este unul din cei 12 copii care trăiesc cu tatăl lor și care sunt foarte bogaţi. După
o serie de tragedii, familia ajunge la sapă de lemn și trăiește într-o cocioabă, în pădure. Într-o
zi, tatăl familiei dă peste un castel magic de unde rupe un trandafir pe care vrea să i-l aducă
lui Belle, cea mai cuminte, nobilă, umilă și frumoasă dintre fiicele sale. În acel moment apare
Bestia, care vrea să îl omoare pentru fapta sa. Însă se îndură de el și îi spune că poate să plece

2
dacă reușește ca într-o lună de zile să o convingă pe una din fiicele sale să vină de bună voie
să trăiască cu el la castel. Belle, simţindu-se vinovată pentru toată povestea cu trandafirul,
merge la castel, de unde nu mai are voie să plece. Bestia se asigură că în schimb familia ei va
fi mai bogată decât fusese vreodată, iar castelul magic o ţine pe Belle ocupată cu toate
luxurile și magiile posibile și imposibile. Dacă la început Belle credea că Bestia vrea să o
mănânce, curând începe să fie recunoscătoare pentru noua sa viaţă. Raporturile cu Bestia sunt
minime. În fiecare seară, acesta apare să o întrebe dacă vrea să se căsătorească cu el, dar
neapărat să îi răspundă sincer. De fiecare dată când refuză, Belle are un vis cu un prinţ mai
frumos ca nimeni altul care se plânge că Belle se lasă amăgită de aparenţe și că îl rănește cu
refuzurile sale. În vis, prinţul îi spune pe șleau că treaba ei e să îl facă pe el fericit, și așa își
va găsi și ea fericirea. Iar când Belle îl întreabă cum anume să îl facă fericit, el îi spune că
trebuie să fie mulţumită cu noua sa situaţie. La un moment dat și Bestia o întreabă dacă crede
că ar putea fi fericită acolo, iar ea îi răspunde că ar trebui să fie o persoană extrem de dificilă
dacă nu ar putea fi fericită cu toate lucrurile pe care i le oferă. În final, după destule cadouri și
întrebări, Belle acceptă sincer să se căsătorească cu Bestia, care se transformă în prinţul din
vis.

Povestea originală nu este deloc despre abuz, ci despre căsătorie și norme sociale. Iţele
poveștii sunt mai complicate decât atât, dar intenţia autoarei este destul de clară. Basmul a
fost scris într-o perioadă în care literatura abia cocheta cu ideea relaţiilor romantice. Raportul
dintre bărbat și femeie, consfinţit prin căsătorie, era un aranjament financiar în care bărbatul
susţinea femeia și familia. Deci cererea Bestiei, în schimbul tuturor lucrurilor pe care le
oferea, era și de așteptat și era și o propunere mai mult decât de bun-simţ, în ciuda felului în
care arăta și a faptului că practic cei doi nu se cunoșteau deloc. Iar faptul că se îngrijise deja
de familiei ei, fiind generos peste măsură, astfel încât Belle să se simtă eliberată de
îndatoririle familiale, avea corespondent evident în viaţa reală a oamenilor din vremea
respectivă. De fapt, toată povestea corespunde cu întâmplările din viaţa autoarei. Aceasta s-a
născut într-o familie puternică și bogată din Franţa. S-a măritat cu un bărbat care a cheltuit o
mare parte din zestre, după care a murit, lăsând-o văduvă la 26 de ani. Progresiv, a pierdut
restul averii și a fost obligată să își caute de lucru pentru a se întreţine, un lucru înjositor în
acea perioadă, mai ales pentru cineva cu statutul ei. Într-un final, a ajuns la Paris, unde l-a
cunoscut pe Prosper Jolyot de Crébillon, unul dintre cei mai faimoși dramaturg ai perioadei.
Se pare că ar fi început o relaţie de coabitare cu acesta, care din păcate nu s-a transformat în

3
altceva până la moartea ei, în 1755. O iubire imposibilă cu cel pe care probabil îl vedea ca pe
un prinţ și care avea grijă de ea.

Originea

Mai mulți experți consideră că basmul a fost inspirat de o poveste reală: cazul lui Petrus
Gonsalvus, un bărbat născut în jurul anului 1537, în insula Tenerife.

Petrus Gonsalvus sau Pedro González (în spaniolă) a fost primul caz documentat al unui
bărbat care suferea de hipertricoză, una dintre cele mai rare boli din lume., până în prezent s-
au înregistrat aproximativ 150 de cazuri. Denumită și sindromul Ambras sau sindromul
omului-vârcolac, boala este caracterizată prin creșterea anormală a părului pe față sau în alte
zonele corpului, unde pilozitatea ar trebui redusă la minim.

Pe când avea 10-12 ani, Petrus Gonsalvus a fost adus la curtea lui Henric al II-lea al Franței.
Deși era numai un copil, părul facial îi acoperea trăsăturile. Se pare că Petrus a fost bine tratat
la curtea regelui Franței, unde a primit o educație aleasă. În 1559, după moartea lui Henric al
II-lea, Gonsalvus a ajuns la curtea Margaretei de Habsburg, ducesă de Parma şi guvernatoare
a Ţărilor de Jos Habsburge din 1559 până în 1567, fiica naturală a împăratului Carol Quintul.

În timp ce se afla la curtea lui Henric al II-lea, Petrus Gonsalvus s-a căsătorit cu o tânără
franțuzoaică pe nume Catherine. După alte surse, Catherine a fost o tânără olandeză, iar cei
doi s-au căsătorit la curtea Margaretei de Habsburg. Cert este că Petrus și Catherine au rămas
împreună și au avut cel puțin patru copii, dintre care trei au moștenit boala tatălui.

4
Portretul lui Petrus Gonsalvus, expus în Camera Artelor și
Curiozităților din castelul Ambras

Aldrovandi îl numește pe Gonsalvus ”omul pădurii” din Insulele Canare și crede că el face
parte dintr-o rasă de oameni păroși. Naturalistului italian a greșit, în realitate Petrus
Gonsalvus a fost un om obișnuit, care suferea de o mutație genetică.

Nu se știe ce s-a întâmplat cu Petrus Gonsalvus și cu soția lui, frumoasa Catherine. Avem
însă informații despre fiica lor, Tognina, care s-a căsătorit și a avut mai mulți copii, la fel de
păroși ca ea.

Arhetipul ( psihologie).
Judecnd din punct de vedere al psihologiei. Povestea se refera la efectele sentimentelor de
furie și mânie, prezente în viata de zi cu zi. Obișnuim să ne înfuriem când ceilalți oameni nu
se comportă conform tiparelor noastre, când punctul nostru de vedere nu este luat în seamă,
când simțim că ceilalți oameni întra în sufletul nostru cu o cizma plina de noroi. De aici apare
sentimentul de furie. Utilizam acest venin pentru a face dreptate pentru sine, dar nu suntem
foarte constienți de faptul că furia ne dăunează și nouă.

In basm, totul este posibil, totul poate ieși la vedere. Putem intui că Bestia a fost la rândul său
un simplu om care s-a lasat prada sentimentelor sale negative. Furia pe care a obișnuit s-o
manifeste l-a transformat într-un monstru în interiorul său. În lumea povestilor, pentru că
acest monstru interior să devina realitate fizica nu este necesar decât un pas, și s-a și

5
întamplat într-o clipită. Înainte, când Bestia era un prinț cu chip frumos, nu-i păsa că în
interiorul său se ascunde un monstru hidos. Doar când lucrurile se inverseaza își dă seama,
într-un mod dureros, că trebuie să se schimbe din interior.

În poveste, Bestia apare ca o ființă cu suflet bun. El este ca noi toti: bun, dar imperfect. Un
om obișnuit care urmarește să faca bine în jurul său, dar fiind inca imperfect, comite greșeli.
Faptul ca dispune de acest suflet bun ne face sa înțelegem că el a conștientizat necesitatea
transformării sale dintr-o ființă imperfectă într-una fără cusur. Și întalnindu-ne cu hidoșenia
noastră interioară, să ne dăm seama că trebuie să depunem eforturi pentru a ne transforma.

Asadar, Bestia se afla pe calea cea buna, dar are nevoie de confirmare din partea unei fiinte
pure. Așa cum se întampla in viata de zi cu zi, pentru a scăpa de greșelile sau de durerea
noastra, avem nevoie de ajutorul unei fiinte mai evoluate. Daca aceasta este Divinitatea sau
unul dintre prietenii nostri care ne întelege plin de compasiune, nu conteaza atat de mult. In
poveste, rolul acestei fiinte evoluate este jucat de Frumoasa. Chiar se spune în basm că ea
este nu doar frumoasa, ci plina de bunătate și înțelepciune. Mai mult, ea da dovada și de spirit
de sacrificiu, oferindu-se de buna voie să-l salveze pe tatăl său. Ea are capacitatea de a vedea
dincolo de învelițul fizic al Bestiei, de a percepe vibratiile sufletului.

Contrastul dintre Frumoasa și Bestie este mare, dar numai in planul fizic. Simțim că Bestia
face eforturi imense pentru a merita atenția și mai apoi dragostea frumoasei. Meritul sau
consta tocmai ăn eforturile sale. Intuim ca, în sinea sa, Bestia luase hotararea de a nu mai
ceda în fata sentimentelor negative, constientizand faptul ca aceasta este cheia revenirii sale
în corpul avut odinioara.

Simboluri
Trandafirul magic este dat unui prinţ de o bătrână care-i cerşea de mâncare. Atunci când el
refuză să o miluiască, femeia se relevă a fi o frumoasă zână şi îl transformă într-o bestie. Ea îi
lasă trandafirul promiţându-i că va rămâne înflorit până va împlini 21 de ani şi avertizându-l
că până atunci trebuia să înveţe să iubească, în caz contrar fiindu-i sortit să rămână o bestie
pentru totdeauna.

Între Frumoasa si Bestie se înfiripa o dragoste ciudata, de natura pur spirituala. Nu este
întâmplatoare utilizarea trandafirului, acesta fiind simbolul frumuseții protejate de castitate.

6
Spinii de pe tulpina sunt meniți să protejeze frumusețea florii propriu-zise. Trandafirul este
imaginea prin care percepem sufletele celor doi protagoniști ai poveștii.

Bestia insista s-o ceara Frumoasa în căsătorie înca din momentul în care s-au întalnit, sperând
că dragostea acesteia îl va putea transforma instantaneu. Însă Frumoasa înțeleapta știe că
trebuie să-l refuze pentru a determina Bestia să se mai perfecționeze și să poata ajunge la
nivelul ei.

Clopotul trandafirului. Privind de sub clopotul de sticla sub care Bestia ne-a izolat speranțele
și visele, admiram gingasia Frumoasei la care tânjim dintru începuturi. Nu conștientizăm că
încercarile disperate de a-i arăta acesteia doar acea parte din noi – corola – ce credem că o va
face să ne elibereze, este de fapt calea spre pierzanie. Odata eliberati de sub clopot ne vom
ofili și vom inceta să mai existam. De ce ? Pentru ca nu vom rezista în afara clopotului de
sticla daca nu ne întregim, luand cu noi și partile întunecate pe care incercam sa le ascundem
spinii ce ne ofera rigiditatea tulpinii, atat de necesara pentru a sustine minunata corola
petalelor. Clopotul – simbolul trăirii în visare – va fi locul în care vom conserva cel mai bine
ceea ce suntem în anumite momente și anume diamante neșlefuite, plăcute privirii de la
distanță.

Basmul didactic
Frumoasa parcurge la rândul ei un drum de evoluție. Ea visează la un prinț și înca nu este
capabila să-si ofere dragostea fara echivoc Bestiei. Abia la sfârșitul povestii își dă seama că
ceea ce contează cel mai mult este bunatatea sufletului. Dintre un eventual prinț chipeș cu un
suflet imperfect și Bestia înzestrată cu un suflet nobil, ea alege cea de a doua varianta, cea
care se afla pe o pantă evolutiva crescatoare.

Rolul pe care-l are iubirea în evolutia celor doi este esențial. Putem trage concluzia ca nu se
poate obtine o transformare adevarată fără energia iubirii.

Finalul este fericit: transformarea se produce și în planul fizic, iar cei doi tineri, cu sufletul
călit în focul suferințelor, pot trai fericiți pe vecie.

7
Tema Frumoasei şi a Bestiei, lansată în modă de Doamna de Beaumont,
depăşeşte categoric cadrul basmelor. Sau, mai curând, tema tradiţională a poveştilor ce sunt
istorisite copiilor înainte de a adormi, schema aceasta ascunde o educaţie simbolică, o
învăţătură secretă ce-şi face drum în subconştient şi dezvăluie prin structura sa unul din
conflictele cele mai obscure ale fiinţei umane. Prin toate variantele acestei poveşti sunt puse
în lumină două demersuri universale. Ori Frumoasa prizonieră a Bestiei, este eliberată de
un tînăr şi chipeş cavaler care o ia de soţie; ori, pentru că Frumoasa se îndrăgosteşte de
Bestie, acesta se metamorfozează brusc într-un îndrăgostit seducător.

În felul acesta, fete şi băieţi, bărbaţi şi femei se regăsesc în unul sau celălalt demers.

Primul demers, care se adresează secului masculin, ascunde – după cum se ştie acum -mitul
lui Oedip ucigându-şi tatăl spre a se căsători cu mama sa.’
Al doilea demers, mai subtil, priveşte de astă dată iniţierea feminină. Mitologia antică şi
metamorfozele ovidiene au expus pe larg dragostea bestială a unor femei ce-şi află în
„braţele” unui animal puternic.

,,Frumosa și bestia” în literatura română


În literatura română observăm asemănări cu basmul. De exemplu poezia ,,Frumoasă și
bestia” de Pacurar Lucian. Chiar și titlul poeziei este asemenea basmului.

Nu sunt decât o bestie ce cauă iubire


Ce scurtă este viața mea,deși am nemurire!
Frumoasa mea,ieri, te-am servit
Tot ai plecat,deși nu te-am oprit

Nu sunt decât un monstru ce caută o soaptă


Frumoasa mea e-o poama coaptă
E liniște in suflet,e tulbure o minte
Am gheata-n urechi și corpul o simte

8
Nu sunt decât o carne ce caută o moarte
Din carne am sa plec departe
Frumoasa mea e carne mai urâtă
Un zâmbet întristat pe fașa mea cea slută.

Din nefericire, poezie nu este prea cunoscută în ciuda faptului că este nemaipomenit de
frumoasă. Poezia la fel ca și basmul ne vorește despre dragoste, despre dorul iubirii ,,Nu sunt
decat o bestie ce cauta iubire”. Eul liric dorește cunoaterea dragostei din nou, este trist, că nu
a reușit să-și oprească iubita, a lăsat-o să plece. Ultimele doua strofe ale poeziei dezvolta
imagineaeului. Poetul romantic apeleaza la o ipostaziere destul de cliseistică a fiintei iubite:
,,Frumoasa mea e-o poama coaptă”, ,,Frumoasa mea e carne mai urâtă”.

Eul liric de asemenea apare în ipostaza de îndrăgostit, care speră la o iubire adevărată. Ca și
bestia din basm, eul liric își înțelege nemurire, ,,Ce scurtă este viața mea, deși am nemurire!
”, la fel și bestia din basm este îngrijorată de nemurirea sa, după blestemul zânei acesta avea
de trait doar 21 de ani, timp în care este posibil eliminarea sa de sub acest jug și obțiera unei
iubiri.

Optica aspectului comun


Povestea scrisă în 1740 nu mai are relevanţă pentru noi, astăzi. Problema este că povestea așa
cum sună ea azi are relevanţă, dar nu în sens pozitiv. Este greu într-o lume atât de expusă
abuzului sub toate formele să te faci că nu vezi abuzul din poveste, care poate fi minimizat
doar prin faptul că Bestia trece printr-o reformă completă și devine un om în dreptul
căruia putem conchide că un sacrificiu precum cel făcut de Belle chiar merita făcut. Mesajul
pe care desenul și filmul vor să îl transmită este că orice fiinţă are ceva bun, care merită
descoperit, chiar și cu sacrificiul personal. Asta e clar. Însă povestea nu prea mai are sens în
acest caz pentru că această gândire elimină caracterul personajului cu adevărat negativ. Bestia
și Gaston sunt două personaje ușor inteschimbabile în desen. Ambii pornesc aroganţi și
egoiști, sunt cruzi faţă de cei pe care îi percep ca inferiori și sunt violenţi. Mai departe, ambii
vor să o forţeze pe Belle să intre într-o relaţie cu ei în mod abuziv. Însă cine poate spune,
conform mesajului desenului, că, dacă Belle s-ar fi căsătorit cu Gaston la începutul filmului,
într-un final nu ar fi văzut și în el măcar o urmă de decenţă cum a văzut la Bestie. Singura
diferenţă între ei este că planul lui Gaston cu căsătoria a eșuat, în timp ce Bestia a reușit să o

9
captureze pe Belle, după care a cucerit-o cu o grămadă de lucuri la care Gaston oricum nu ar
fi avut acces. Să ne aducem aminte că amândoi erau niște inculţi analfabeţi, doar că unul avea
acces la resursele pe care Belle și le dorea. Mi-e greu însă să mai cred că Gaston era răul
întruchipat, așa cum în mod superficial susţine povestea, în timp ce vrea să transmită că de
fapt cu toţii suntem buni.

Concluzie
Basmul Frumoasa și Bestia ocupă o mare parte din amintirile fericite care mi-au rămas din
copilărie. Cred că dacă cineva ar fi venit acum cu scenariul după care s-a făcut desenul din
1991, acesta nu ar mai fi fost făcut, pentru că laitmotivul abuzului este evident. Niciun mesaj
pozitiv din acest film nu este atât de particular încât să nu poată fi exprimat altfel. Dar trebuie
să ţinem cont și de faptul că aceasta este cheia noastră de interpretare astăzi, care nu coincide
cu mesajul basmului original și care poate peste câteva zeci de ani se va schimba. M-a luat
prin surprindere să constat că tocmai basmul meu preferat este printre acele basme care nu
pot rămâne blocate în timp, ci își schimbă involuntar înţelesul, câteodată spre bine și altădată
spre rău. Îmi pare rău să admit că acum, ajunsă la o anumită vârstă, povestea s-a denaturat
întrucâtva pentru mine, dar asta nu o să mă împiedice ca atunci când revăd basmul să nu îmi
aduc aminte cu drag de toate elementele din copilărie legate de el, pe care le îndrăgesc și le
preţuiesc.

10