Sunteți pe pagina 1din 61

LUCRARE DE DIPLOMA

TITLUL LUCRĂRII:
PROIECT DE MANAGEMENT PRIVIND
CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎN
CONSTRUCŢII LA S.C. ASTRA S.A. REŞIŢA
CUPRINS

Pa
g.
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ LA SC ASTRA SA REŞIŢA 4
1.1. DOMENIUL DE ACTIVITATE LA S.C. ASTRA S.A. REŞIŢA 4
1.2. ORGANIGRAMA DE FUNCŢIONARE A S.C. ASTRA S.A. Şl PRINCIPALELE LEGĂTURI
DINTRE COMPARTIMENTE 5
1.3. PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI LA S.C. ASTRA S.A. Şl EVOLUŢIA
LOR ÎN DINAMICĂ ÎN PERIOADA 2004 - 2007 11

CAPITOLUL II. ACTIVITATEA DE CONSTRUCŢII ÎN ECONOMIA NAŢIONALĂ 15


2.1. DESCRIEREA PROCESULUI DIN ACTIVITATEA DE CONSTRUCŢII 15
2.2. PARTICULARITĂŢILE PRODUCŢIEI DE CONSTRUCŢII-MONTAJ 18
2.3. EVOLUŢII Şl TENDINŢE ÎN ACTIVITATEA DE CONSTRUCŢII 21

CAPITOLUL III. PROBLEME METODOLOGICE Şl TEORETICE ALE


PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎN CONSTRUCŢII 25
3.1. FACTORII DE INFLUENŢĂ Al PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎN CONSTRUCŢII 25
3.1.1. Clasificarea factorilor în funcţie de caracterul lor social - economic 25
3.1.2. Clasificarea factorilor în funcţie de elementele procesului de producţie 26
3.1.3. Clasificarea factorilor în funcţie de caracterul influenţei lor 26
3.1.4. Clasificarea factorilor în funcţie de sfera lor de extindere 26
3.2. CALCULUL PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎN CONSTRUCŢII 29
3.3. METODE STATISTICO - MATEMATICE DE ANALIZĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII 34
3.3.1. Descompunerea pe elemente a indicilor 35
3.3.2. Analiza de corelaţie şi de regresie 35
3.3.3. Analiza multifuncţională a productivităţii muncii 35
3.3.4. Analiza apriori productivităţii muncii 36
3.4. DETERMINAREA ECONOMIEI DE MUNCĂ ÎN FUNCŢIE DE CREŞTEREA
PRODUCTIVITĂŢII MUNCII 36
3.5. RELAŢIA DINTRE PRODUCTIVITATEA MUNCII ŞI DURATA DE EXECUŢIE 37
3.6. EXECUTAREA UNUI ZID DE SPRIJIN ŞI EFECTELE IMPLEMENTĂRII PROGRESULUI
TEHNIC ÎN CONSTRUIREA LUI 40
3.7. CĂI DE CREŞTERE A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII 50
CAPITOLUL IV. CONCLUZII 57
BIBLIOGRAFIE 59
ANEXE 60

2
INTRODUCERE

Activitatea de construcţii, componentă a super-sistemului "societate" poate fi


privită ca un sistem deschis ce se caracterizează prin faptul că reglarea sa se facă prin
interacţiuni ale elementelor în relaţii cu mediul înconjurător si în condiţiile existente
create de acesta. Prin urmare, activitatea de construcţii are legături multiple si
interacţiuni permanente, mediul din care primeşte informaţii, energie, materiale, fonduri
si căruia restituie lucrările executate.
Producţia de construcţii - montaj în ţara noastră s-a dezvoltat în strânsă
concordanţă cu creşterea productivităţii muncii. Este elocventă în acest sens dinamica
producţiei de construcţii-montaj .
Problema productivităţii muncii în toate ramurile economiei naţionale au preocupat
si continuă să preocupe gândirea economiştilor deoarece productivitatea muncii
constituie unul din factorii economici de primă importanţă în toate orânduirile sociale.
Productivitatea muncii, ca expresie concentrată a dezvoltării forţelor de producţie,
se caracterizează prin multiple aspecte si corelaţii tehnice. Dinamica ei oglindeşte
influenţa reciprocă dintre elementele de producţie, reflectând o serie de raporturi cu
caracter tehnic, dintre obiectul muncii si mijloacele de muncă, dinte tehnologie si
sistemul mijloacelor de muncă, dintre diferitele elemente ale tehnicii, precum şi
interacţiunea dintre tehnică si forţa de muncă în procesul muncii.
Productivitatea muncii este o categorie economică, ea reflectând în mod complex
relaţiile sociale (legăturile dintre ramuri si unităţi economice, natura relaţiilor sociale
dominante, unirea forţei de muncă cu mijloacele de producţie, etc).
în literatura de specialitate din ţările capitaliste există unele teorii în care se
foloseşte neştiinţific noţiunea de productivitate, aşa de exemplu, teoria „factorilor de
producţie" tratează despre ,,productivitatea capitalului", urmărind prin aceasta să se
ascundă faptul că unica sursă a valorii, deci a plusvalorii, este munca omului.
Oglindind întreaga cheltuială de muncă (vie si materializată) prin unitatea de
produs, productivitatea muncii sociale exprimă sintetic productivitatea muncii omeneşti
depusă în toate verigile procesului de producţie, începând cu obţinerea materiei prime,
continuând cu fazele de prelucrare intermediară si terminând cu confecţionarea
produsului finit.
Creşterea productivităţii întregii munci sociale este, aşadar, sinonimă cu
economisirea atât a muncii vii, cât si a mijloacelor de producţie ,,Privită din punct de
vedere social - spunea K. Marx - productivitatea muncii creşte si prin economisirea ei .
Aceasta din urmă nu cuprinde numai economisirea mijloacelor de producţie, dar si
evitarea oricărei munci inutile".
K. Marx arată în ce constă creşterea productivităţii muncii: partea muncii vii se
micşorează, iar partea muncii materializate , adică cea din trecut, se măreşte, dar în
aşa fel încât suma totală a cheltuielilor de muncă pe unitatea de produs se micşorează ;
în acest mod cantitatea de muncă vie se micşorează mai mult decât se măreşte
cantitatea de muncă materializată . Munca trecută materializată este cuprinsă în
consumul de materiale, de combustibil, de utilaje, de maşini, de servicii etc, toate
acestea fiind folosite la realizarea produsului pentru care se depune munca vie.

3
CAPITOLUL I. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ LA S.C.
ASTRA S.A. REŞIŢA

1.1. DOMENIUL DE ACTIVITATE LA S.C. ASTRA S.A.

S.C. ASTRA S.A. s-a înfiinţat ca unitate de construcţii în cadrul CPI Reşiţa , având
in exerciţiu lucrări de construcţii-montaj şi instalaţii, funcţionând ca şantier de construcţii
independent.
Prin reorganizarea activităţii de construcţii în România din 1969 şantierul a făcut
parte din Trustul de Construcţii Industriale Reşiţa sub denumirea de „Şantier 6" unitate
independentă.
Ca urmare a reformelor din România după 1989 „Şantierul 6" se transformă în
anul 1990 în societate comercială de construcţii pe acţiuni sub denumirea de „ASTRA
S.A." cu capital integral de stat.
O fază nouă în existenţa si funcţionarea întreprinderii se înregistrează odată cu
adoptarea de către Guvernul României a Hotărârii nr. 1304/15.12.1990 in baza legilor
15 si 31/1990 prin care se aprobă transformarea şantierului in societate pe acţiuni cu
denumirea ,, ASTRA S.A."
Societatea comercială „ ASTRA S.A." a fost înfiinţată la data de 01.02.1991,
înregistrarea noii unităţi făcându-se la Camera de Comerţ si Industrie la numărul
J16/150/1991. Din anul 1995 S.C. ASTRA S.A. va deveni societate pe acţiuni cu capital
integral privat.
Scopul societăţii aşa cum este menţionat in statutul societăţii comerciale de
construcţii-montaj . ASTRA S.A. este producerea si comercializarea de construcţii-
montaj, prestări servicii, promovarea si punerea în aplicare a iniţiativelor de interes
naţional în domeniul fabricaţiei de construcţii de locuinţe, domenii conexe şi realizarea
de beneficii.
Obiectul de activitate al societăţii este : construcţii - montaj, instalaţii, proiectare,
expertiză, producţie industrială, prestări servicii pentru unităţi si populaţie, activitate de
cazare şi cantină, desfacere produse finite si semifabricate , operaţiuni bancare în tară
şi străinătate.
In anul 1993 statutul societăţii. ASTRA S.A. se modifică precizându-se potrivit legii
că sediul societăţii poate fi schimbat în altă localitate din România pe baza hotărârii
adunării generale a acţionarilor si de asemenea obiectul de activitate va fi completat cu
următoarele activităţii:
1. Construcţii
- demolarea imobilelor şi terasamentelor
- lucrări de construcţii de clădiri, inclusiv lucrări de artă
- lucrări de învelitori şi şarpante la construcţii
- construcţii de autostrăzi, drumuri, aerodromuri si construcţii destinate sportului
- lucrări de tâmplărie interioară
- lucrări de pardosire, placări la pereţi si pardoseli
- lucrări de vopsitorie, zugrăveli şi de montări geamuri
- alte lucrări de finisare
- închirierea utilajelor de construcţie şi demolare, cu personalul de deservire
aferent
-
2. Alte activităţi extractive

4
- extracţia pietrei pentru construcţii
- extracţia pietrişului şi nisipului
3. Industria de prelucrare a lemnului
- fabricarea de elemente de dulgherie si tâmplărie pentru constructori
4.Industria altor produse din materiale nemetalice
- fabricarea cărămizilor, ţiglelor si altor produse pentru construcţii
- fabricarea betonului, mortarului
- fabricarea altor produse din beton, ciment sau ipsos
5. Tranzacţii imobiliare
- dezvoltarea (promovarea) imobiliara
- închirierea bunurilor imobiliare
- administrarea imobilelor pe baza de trafic sau contract
6. închirierea maşinilor şi echipamentelor fără operator
- închirierea autovehiculelor
- închirierea mijloacelor de transport terestru
- închirierea maşinilor si echipamentelor pentru construcţii
7. Comerţ cu ridicata (cu excepţia autovehiculelor si macaralelor)
- comerţ intermediar cu material lemons şi de construcţii
- comerţ intermediar specializat cu vânzarea altor produse
8. Comerţ cu amănuntul (cu excepţia autovehiculelor şi
motocicletelor)
- alte tipuri de comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate
- comerţ cu amănuntul cu articole de fierărie, vopsitorie, sticlărie,

Activitatea principală constă în „ lucrări de construcţii, inclusiv lucrări de artă" .


Pentru lucrările de construcţii executate în cadrul S.C. ASTRA S.A. se numără :
a) lucrări de terasamente pentru :
b) lucrări de fundaţie pentru :
c) lucrări de structură realizate pentru
d) lucrări de finisaje
e) lucrări de izolaţii
Pe perioada activităţii, S.C. ASTRA S.A. a executat lucrări de construcţii
industriale, civile, social-culturale.
Pentru realizarea acestor investiţii, S.C. ASTRA S.A. a efectuat întreaga gamă
de lucrări de construcţii de la terasamente până la finisaje.

1.2. ORGANIGRAMA DE FUNCŢIONARE A S.C. ASTRA S.A. Şl


PRINCIPALELE LEGĂTURI DINTRE COMPARTIMENTE.

Structura organizatorică a unei întreprinderi reprezintă totalitatea


compartimentelor de muncă, modul de constituire, grupare şi subordonare, precum şi
legăturile ce se stabilesc între posturi, compartimente de muncă şi persoane în vederea
îndeplinirii în cât mai bune condiţii a obiectivelor stabilite.
Structura organizatorică a întreprinderii trebuie să evidenţieze divizarea muncii
atât pe verticală cât si pe orizontală. Relaţiile între compartimentele de muncă sunt
legăturile ce se stabilesc între compartimentele situate pe acelaşi nivel ierarhic sau pe
nivele ierarhice diferite cu scopul realizării anumitor obiective.
Modurile concrete de îmbinare a elementelor funcţionale şi operaţionale,
preponderenţa acordată în ansamblul structural a unui element sau altuia, precum şi
particularităţile care li se impun, permit să constatăm că în teoria si practica organizării
5
întreprinderilor se disting patru tipuri structurale de bază : mai bună funcţionalitate,
ierarhic funcţională, matriceală.
S.C. ASTRA S.A. este organizată după o structură ierarhic funcţională (staff
and line) şi reprezintă o simbioză a structurilor ierarhică şi funcţională conţinând
corective destinate să asigure creşterea funcţionalităţii cadrului organizatoric rezultat.
Este o structură specifică majorităţii întreprinderilor deoarece prezintă un conţinut
complex ceea ce o recomandă pentru întreprinderile care desfăşoară activităţi
numeroase şi strâns corelate.
împărţirea compartimentelor întreprinderii în ierarhice si funcţionale se face în
raport cu natura activităţilor conţinute. Astfel, pentru realizarea activităţilor de bază ale
întreprinderii, determinate de profilul acesteia se constituie compartimente ierarhice, în
timp ce pentru efectuarea activităţilor auxiliare sunt create compartimente funcţionale.
Aceste compartimente au, in cadrul lor, o organizare ierarhica iar rolul lor,
funcţional se manifestă în relaţiile cu celelalte compartimente şi în primul rând, cu cele
ierarhice.
Organigrama este o reprezentare grafică a modului cum au fost constituite,
grupate şi structurate compartimentele de muncă şi legăturile dintre acestea . Ea
reflectă structura ierarhică a întreprinderii şi pune în evidenţă legăturile ierarhice şi
funcţionale care se stabilesc între compartimentele structurale.
În cadrul S.C. ASTRA S.A. se întâlneşte o organizare piramidală reprezentată
de la nord la sud (de sus în jos) având reprezentată în partea superioară funcţiile de
conducere de nivel superior si compartimentele direct subordonate acestora. Pe
măsură ce coboară spre bază numărul funcţiilor de conducere creşte concomitent cu
reducerea autorităţii şi responsabilităţilor pe care le incumba. Pentru fiecare
compartiment de muncă se indică numele responsabilului şi atribuţiile sale (vezi anexa
1).

ADUNAREA GENERALA A ACŢIONARILOR


AGA este organul de conducere al societăţii, care decide asupra activităţii
acesteia şi asigură politica economică şi comercială .
Adunările generale ale acţionarilor sunt ordinare si extraordinare şi au
următoarele atribuţii principale:
a) aprobă structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi precum si
normativul de construire a compartimentelor funcţionale şi de producţie;
b) alege membrii consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori, inclusiv
cenzori supleanţi, le stabileşte remunerarea , îi descarcă de activitate şi îi revocă;
c) alege directorul (directorul general) şi adjuncţii acestuia, le stabileşte
remunerarea, îi descarcă de activitate şi îi revocă şi pe care îi pot numi dintre
membrii consiliului de administraţie;
d) stabileşte competenţele si răspunderile consiliului de administraţie şi comisiei de
cenzori;
e) stabileşte nivelul de salarizare al personalului angajat la societate, în funcţie de
studii şi munca efectiv prestată cu respectarea limitei minime de salarizare
prevăzută de lege;
f) aprobă şi modifică programele de activitate si bugetul societăţii;
g) hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare si la acordarea de
garanţii;
h) examinează, aprobă sau modifică bilanţul si contul de beneficii si pierderi după
analizarea rapoartelor consiliului de administraţie, al comisiei de cenzori sau ai
expertului de gestiune după caz, aprobă repartizarea beneficiilor între acţionari;
i) hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi desfiinţarea de sucursale, filiale şi agenţii;
j) hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social, la modificarea
numărului de acţiuni sau a valorii nominale a acestora, precum şi la cesiunea
acţiunilor;

6
k) hotărăşte cu privire la adoptarea sau modificarea statutului precum şi la
transformarea formei juridice a societăţii;
l) hotărăşte cu privire la comasarea, divizarea sau dizolvarea şi lichidarea
societăţii;
m) hotărăşte cu privire la executarea de reparaţii capitale şi realizarea de investiţii
noi;
n) hotărăşte cu privire la acţionarea directorului (directorului general) în justiţie, a
membrilor consiliului de administraţie, directorului, adjuncţilor acestuia si a
cenzorilor, pentru paguba pricinuită societăţii;
o) hotărăşte in orice alte probleme privind societatea.
Atribuţiile adunărilor generale, ordinare si extraordinare ale acţionarilor se
diferenţiază potrivit legii.

CONVOCAREA ADUNĂRII ACŢIONARILOR


AGA se convoacă de preşedintele consiliului de administraţie sau de unul
dintre vicepreşedinţi pe baza împuternicirii dată de preşedinte.
Adunările generale ordinare au loc o dată pe an, la două luni de la încheierea
exerciţiului economic financiar pentru examinarea bilanţului si a contului de beneficii si
pierderi pe anul precedent si pentru stabilirea programului de activitate şi bugetului pe
anul în curs.
Adunările generale extraordinare se convoacă la cererea acţionarilor,
reprezentând cel puţin 1/3 din capitalul social, la cererea comisiei de cenzori, precum şi
in cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10 % timp de doi ani
consecutiv, cu excepţia primilor 2 ani de la înfiinţarea societăţii.
Adunarea generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie , în
conformitate cu dispoziţiile din statut, cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită .
Convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial si într-unui din ziarele de largă circulaţie
din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate.
Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu
arătarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunărilor.
Când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea statutului, convocarea va
trebui sa cuprindă textul integral al propunerilor.
Adunarea generală a acţionarilor este prezidată de preşedintele consiliului de
administraţie, iar în lipsa acestuia de către unul din vicepreşedinţi, desemnat de
preşedinte.
Preşedintele consiliului de administraţie desemnează dintre membrii adunării
generale doi secretari care să verifice lista de prezenţă a acţionarilor şi să întocmească
procesul verbal al adunării.
Procesul verbal al adunării se va scrie într-un registru sigilat şi parafat.
Procesul-verbal va fi semnat de persoana care a prezidat şedinţa şi de secretarul care l-
a întocmit.
La şedinţele ordinare si extraordinare ale adunării generale a acţionarilor, în
care se dezbat probleme privitoare la raporturile de muncă cu personalul societăţii, pot
fi invitaţi şi reprezentanţii sindicatului.
Structura actuală a acţionariatului din cadrul S.C. ASTRA S.A. se prezintă
astfel:
- S.C. CORI S.R.L - deţine un număr de 27.885 acţiuni reprezentând
40.45% din capitalul social total;
- SIF BANAT - deţine un număr de 25.634 acţiuni reprezentând 37.15% din
capitalul social total;
- RACA VERNOIU - deţine un număr de 6.751 acţiuni reprezentând
9.793% din
capitalul social total.

7
- Alţii - deţin un număr de 8.664 acţiuni reprezentând 12.568% din capitalul
social
total.
La prezenta structură a acţionariatului s-a ajuns ca urmare a cesiunilor de
acţiuni intervenite între FPS, SIF BANAT, PPM si CORI SRL.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
S.C. ASTRA S.A. este administrată de către consiliul de administraţie compus
din administratori aleşi de adunarea naţională a acţionarilor pe o perioadă de 4 ani cu
posibilitatea de a fi numiţi pe noi perioade de 4 ani, care pot avea calitatea de acţionari.
Alegerea administratorilor se face dintre persoanele desemnate de acţionari, în aceeaşi
proporţie cu cota lor de participare la capital.
Consiliul de administraţie este condus de un preşedinte . Componenţa
consiliului de administraţie şi desemnarea membrilor acestuia se stabilesc de adunarea
generală a acţionarilor. în relaţiile cu terţii, societatea este reprezentată de către
preşedintele consiliului de administraţie sau de către unul din vicepreşedinţi, desemnat
de consiliu.
Preşedintele, vicepreşedinţii, membrii consiliului de administraţie, directorul si
adjuncţii acestuia răspund individual sau solidar faţă de societate pentru abaterile de la
statut sau pentru greşeli în administrarea societăţii. în astfel de situaţii, ei vor putea fi
revocaţi prin hotărârea adunării generale a acţionarilor.
Consiliul de administraţie are în principal următoarele atribuţii:
a) - angajează şi concediază personalul şi stabileşte drepturile şi obligaţiile
acestuia ;
b) - stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului societăţii pe
compartimente;
c) - aprobă operaţiunile de încasări şi plăti potrivit competenţelor acordate;
d) - aprobă operaţiunile de cumpărare şi vânzare de bunuri (cu excepţia
mijloacelor fixe)
potrivit competenţelor acordate;
e) - aprobă închiderea de contracte de închiriere (luarea sau darea cu chirie);
f) - stabileşte tactica şi strategia de marketing;
g) - aprobă încheierea sau rezilierea altor contracte potrivit competenţelor
acordate;
h) - supune anual AGA în termen de 60 zile de la încheierea exerciţiului
economic financiar, raportul cu privire la activitatea societăţii, bilanţul şi contul de profit
şi pierdere, pe anul precedent, precum şi proiectul de program de activitate şi proiectul
de buget al societăţii pe anul în curs;
i) - rezolvă orice altă problemă stabilită de adunarea generală a acţionarilor.

COMITETUL DE DIRECŢIE
Consiliul de administraţie poate delega o parte din atribuţiile sale unui comitet
de direcţie compus din membrii aleşi de consiliul de administraţie, fixându-le în acelaşi
timp şi salariile potrivit legii. Deciziile comitetului de direcţie se iau în majoritatea
absolută a voturilor membrilor săi. Comitetul de direcţie este obligat să comunice la
fiecare şedinţă a consiliului de administraţie registrul său de eliberări. în comitetul de
direcţie, votul nu poate fi dat prin delegaţie.

COMISIA DE CENZORI
Gestiunea S.C. ASTRA S.A. este contractată de acţionari şi de comisia de
cenzori aleşi de adunarea generală a acţionarilor, formată din 3 membri, care trebuie să
fie asociaţi, cu excepţia cenzorilor contabili. Adunarea generală alege, de asemenea,
cenzori supleanţi, care vor înlocui în caz de nevoie pe cenzorii titulari.

8
Comisia de cenzori are următoarele atribuţii principale :
- în cursul exerciţiului financiar, verifică gospodărirea fondurilor fixe şi a mijloacelor
circulante, casa şi registrele de evidenţă contabilă, şi informează consiliul de
administraţie asupra neregulilor constatate.
- în încheierea exerciţiului financiar, controlează exactitatea inventarului, a
documentelor şi informaţiilor prezentate de consiliul de administraţie asupra conturilor
societăţii, a bilanţului şi a conturilor de profit şi pierdere, prezentând adunării generale
un raport scris.
- cenzorii se numesc pe o perioadă de 3 ani, iar prima comisie e compusă din 3
membri.
Activitatea firmei este coordonată de Directorul General şi de Şefii de
departamente, subordonaţi Directorului General, şi care conduc sectoare distincte şi
anume :

• Şef departament tehnic


- conduce activităţile pe linie de proiectare, tehnologie, metrologie, organizare şi
protecţia muncii.
• Şef departament financiar
- coordonează sectorul financiar-contabil, conduce activităţile de decontarea
lucrărilor
realizate în cadrul societăţii.

• Şef departament comercial


- coordonează activităţile pe linie de marketing, oferte, contractare , aprovizionare
şi desfacere, efectuează analiza economică şi aprobă documentele sectoriale ale
sistemului de management al calităţii.
• Şef departament producţie
- coordonează activităţile pe linie de mecanizare şi producţie.
• Şef departament resurse umane
- coordonează activitatea pe linie de personal-salarizare.

DIRECTORUL GENERAL

- stabileşte politica şi strategia privind calitatea la nivelul organizaţiei;


- asigură resursele necesare implementării şi respectării cerinţelor sistemului de
management al calităţii;
- analizează semestrial problemele legate de funcţionarea sistemului de
management al calităţii şi dispune măsurile care se impun pentru îmbunătăţirea
acestuia;
- aprobă manualul sistemului de management al calităţii, procedurile de sistem
aferente elementelor sistemului de management al calităţii şi planul de instruire pentru
personal;
- aprobă programul de audit al calităţii;
- coordonează şi controlează activităţile de aprovizionare a sectoarelor;
- asigură selectarea furnizorilor şi identificarea într-o listă a furnizorilor agreaţi;
- asigură ca procesele necesare pentru sistemul de management al calităţii, sunt
stabilite, implementate şi menţinute;
- promovează şi menţine relaţii cu organismul de certificare şi clienţii în probleme
referitoare la sistemul de management al calităţii.
9
ŞEFII DE DEPARTAMENTE

- coordonează activităţile de ofertare, contractare, marketing;


- urmăreşte asigurarea resurselor pentru derularea activităţilor de realizare a
produselor/serviciilor care fac obiectul contractelor în derulare;
- coordonează activităţile sectoarelor de producţie;
- asigură prin personalul coordonat realizarea nivelului calitativ al lucrărilor;
- coordonează şi controlează activităţile privind programarea, utilizarea
echipamentelor de producţie şi transporturi;
- urmăreşte activitatea pe linie de mecanizare şi metrologie;
- derulează activităţile pe linie de investiţii, inclusiv pentru echipamentele de
măsurare, monitorizare a calităţii.

RESPONSABIL SMC
- este responsabil pentru elaborarea manualului sistemului de management al
calităţii, a procedurilor de sistem, a planurilor calităţii, a planurilor de control a calităţii,
verificări şi încercări;
- coordonează implementarea şi menţinerea sistemului de management al calităţii;
- raportează administratorului problemele de calitate constatate;
- este responsabil de iniţierea rapoartelor de acţiuni colective şi preventive şi
verifică implementarea lor adecvată;
- verifică şi semnează procedurile şi instrucţiunile de lucru;
- programează şi coordonează auditurile;

RESPONSABIL CO
- răspunde de activităţile de verificare, control şi inspecţie pentru activităţile
desfăşurate la nivelul societăţii;
- răspunde de identificarea şi înregistrarea neconformităţilor pentru activităţile,
procesele derulate;
- verifică implementarea deciziilor de tratare a produsului neconform;
- menţine înregistrările calităţii pentru activităţi şi procese;
- răspunde de tratarea efectivă a reclamaţiilor clienţilor;

RESPONSABIL CU RESURSE UMANE

- este responsabil cu aplicarea de criterii ştiinţifice pentru angajarea personalului


tehnic şi ingineresc : evaluarea necesarului de personal, instruirea personalului,
elaborarea fişelor posturilor, monitorizarea competenţei personalului de management,
tehnic ingineresc, precum şi a personalului administrativ şi operativ;

RESPONSABILI SECTOARE DE PRODUCŢIE, ŞEFI COMPARTIMENTE


- este responsabil de cunoaşterea şi aplicarea documentelor sistemelor de
management al calităţii care stau la baza activităţilor pe care le desfăşoară;
- realizarea lucrărilor la nivelul calitativ stabilit prin legislaţie, normele, proiectele,
caietele de sarcini aplicabile;
- detectarea , identificarea şi tratarea neconformităţilor la procese şi produse,
respectarea stricta a condiţiilor de calitate stabilite în documentaţia tehnică;
- întreţinerea şi exploatarea corectă a echipamentelor de lucru şi a utilajelor;
- propune acţiuni colective şi preventive referitoare la activităţi, procese sau
documente neconforme şi răspunde de implementarea acestora la termenele stabilite;
- sprijină activitatea responsabilului AQ din cadrul compartimentului, şi răspund
solidar cu acesta de implementarea şi eficacitatea sistemului de management al

10
calităţii; Personalul de conducere al societăţii şi cenzorii sunt aleşi de adunarea
generala a acţionarilor. Restul personalului este angajat de către consiliul de
administraţie sau de Directorul General al societăţii comerciale. Nivelul salariilor pentru
personalul societăţii pe categorii de calificare şi funcţii se stabileşte şi poate fi modificat
de către adunarea generală a acţionarilor, în funcţie de munca efectiv prestată, cu
respectarea limitei minime de salarizare prevăzută de lege.

1.3. PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI LA S.C.


ASTRA S.A. Şl EVOLUŢIA LOR ÎN DINAMICĂ ÎN PERIOADA 2004 -
2007
S.C. ASTRA SA, ca orice întreprindere, dispune de un patrimoniu care în
totalitatea şi structuralitatea sa, şi împreună cu rezultatul exerciţiului, se regăseşte în
obiectul contabilităţii financiare. Patrimoniul pe care îl deţine agentul economic se
prezintă pentru fiecare informare şi analiză prin intermediul bilanţului contabil care
constituie o lucrare de închidere a exerciţiului financiar. Bilanţul contabil reprezintă o
amplă lucrare de sinteză , de fapt o oglindă a patrimoniului existent la un moment dat In
continuare, vom prezenta indicatorii economici prezentaţi în bilanţul contabil la S.C.
ASTRA SA în perioada 2004 – 2007.

11
Exerciţiul financiar - mii lei
Denumirea indicatorului
2004 2005 2006 2007
178847
A - active imobilizate
891270 998820 4 3132676
B- active circulante
I -stocuri 401203 432213 459042 471446
146221
II -creanţe
762200 973815 1 2250471
III - investiţii financiare pe 1025885 125885
termen scurt 3 1258853 3 1258853
IV - casa şi contul la bănci 710825 819302 986944 1969059
C - cheltuieli în avans 0 0 0 61764
D - datorii ce trebuie plătite într-
o perioadă de până la un an 1010950 2120513 3449499 567136
E - active circulante nete 660298 615213 717551 339757
F - venituri în avans 0 0 123363 81839
G - capital şi rezerve 1723325 1723325 1723325 1723325
Repartizarea profitului 531200 953600 1028409 7821
Total capitaluri proprii 0 0 0 0
Total capitaluri 18342207 20513819 2382672 3390494

Bilanţul nu cuprinde numai situaţia patrimonială la un moment dat, ci el are şi


importanţa de a oglindi rezultatele financiare finale prin prezenţa la bilanţ ca post
bilanţier distinct elemental patrimonial profit şi pierdere. Rezultatul exerciţiului, deşi
constituie un indicator relevant, se oglindeşte prin intermediul unui singur element sau
post al bilanţului contabil propriu-zis ceea ce denota că sub aspect informaţional, are un
caracter general.
Contul de profit şi pierdere, prin structura pe care o are, asigură detalierea sau
cunoaşterea modalităţilor de obţinere a rezultatului financiar prin compararea valorilor
privind vânzările denumite generic venituri cu cele referitoare la consumurile sau
utilizările de resurse aferente veniturilor obţinute denumite cheltuieli după ecuaţia :
venituri – cheltuieli = rezultat
Schematic, contul de profit şi pierdere la S.C. ASTRA S.A. în perioada 2004 –
2007 se prezintă astfel: 7!

Exerciţiul financiar - mii lei


Denumirea indicatorului
2004 2005 2006 2007
1 - cifra de afaceri netă 63242000 8543259 18637380 16225540
2 - venituri din exploatare 18256899 22012357 25104562 21370252
3 - cheltuieli din exploatare 15326428 16025310 23333042 20583866
4 - rezultatul din exploatare
- profit 2930401 5987047 1771520 786386
- pierdere 0 0 0 0
5-venituri financiare 6120 7005 8352 49861
6-cheltuieli financiare 290310 357101 496191 810510
7 - rezultatul financiar
- profit 0 0 0 0
- pierdere 284190 350096 487839 760649
8 - rezultatul curent
- profit 2646211 5636951 1283681 25737
- pierdere 0 0 0 0
9 - venituri excepţionale 0 0 196548 0
12
10 - cheltuieli excepţionale 0 0 287096 0
11 - rezultatul excepţional - profit 0 0 0 0
12 - venituri totale 18263019 22019362 25309462 21420113
13 - cheltuieli totale 15616808 16382411 24116329 21394376
14- rezultatul brut-profit 2646211 5636951 1193133 25737
15- impozitul pe profit 90720 110015 164724 17916
16- rezultatul net al exerciţiului
- profit 2555491 5526936 1028409 7821
- pierdere 0 0 0 0

Societatea comercială ASTRA S.A. are un număr de 200 de salariaţi dintre


care 150 muncitori şi 50 de cadre cu pregătire medie şi superioară. Vechimea majorităţii
angajaţilor este de 15-25 de ani, ceea ce dovedeşte stabilitatea forţei de muncă.
Printr-o politică adecvată, s-a făcut permanenta împrospătare a forţei de
muncă şi policalificarea acesteia, fapt ce a condus ca în prezent 60% din personal să
cunoască mai multe meserii.

NUMĂR DE SALARIAŢI LA S.C. ASTRA S.A.


Număr mediu de 2004 2005 2006 2007
salariaţi 63 66 69 73

ELEMENTE PRIVIND EVOLUŢIA BONITĂŢII FINANCIARE

Indicatori de bonitate calculaţi


- conform bilanţurilor contabile anuale /
Denumirea indicatorului U.M. conform formularelor de raportare la
dată
2004 2005 2006 2007
1. Lichiditate globală % 123: 120,
119,5 9 8 104;9
2. Solvabilitate % 42,5 40,0
patrimonială 39,21 1 0 37,80
3. Rata profitului brut % 5,9
5,50 0 6,40 0,16
4. Viteza de rotaţie a Cicluri 33,1 34,3
fondului de rulment pe an 29,35 5 9 62,85

Denumirea principalelor utilaje, echipamente, mijloace de transport, baze de


producţie şi laboratoare de care dispune S.C. ASTRA S.A. :

Nr.crt. Denumire Buc.


1 Baza producţie secundar - ind. 3
2 Staţii betoane CEDOMAL C51 2
3 Staţii motoare betoane 500 I 2
4 Autobasculante 16 t 3
5 Autocamion 8-10 t 2
6 Motocompresor 8 at 1
7 Tractor cu trailer 2
8 Cămin nefamilişti 208 locuri 1
9 Automacara 12 t 1
10 Macara turn MT10 6

13
11 Schelă metalică ext. + int. 2560
12 Pompă mortar 2
13 Balastieră 1
14 Electrocompresor 2
15 Picamere 4
16 Maşini de găurit roto-percutante 2
17 Mai compactor 1
18 Staţie ANG 2
19 Camionetă transport ARO 1
20 Auto transport DACIA 2
21 Aparat sudură autogen 3
22 Aparat sudură electric 3
23 Laborator 1
24 Buldozer 2
25 Electropompe 2
26 Popi susţinere extensibili 218
27 Eşafodaje E75 5
28 Grinzi extensibile 56
29 Cofraje metalice modulate 1200 mp
30 Scule, dispozitive specifice activităţii de construcţii 274
31 Cilindru compactor 10 t 1

Funcţiunea de producţie a întreprinderii se realizează nemijlocit în sucursalele


ei care reprezintă unităţile de bază (centrele de producţie) care efectuează activităţi de
construcţii montaj, prestaţii utilaje, transporturi, producţie industrială.

14
CAPITOLUL II. ACTIVITATEA DE CONSTRUCŢII ÎN
ECONOMIA NAŢIONALĂ

2.1. DESCRIEREA PROCESULUI DIN ACTIVITATEA DE


CONSTRUCŢII

Activitatea de construcţii poate fi privită ca un sistem deschis fiind o


componenta a supersistemului "societate". Sistemul deschis se caracterizează prin
faptul că reglarea sa se face prin interacţiuni ale elementelor în relaţii cu mediul
înconjurător şi cu condiţii existente create de acesta . Ca atare, activitatea de construcţii
are legături multiple şi interacţiuni permanente cu mediul din care primeşte informaţii,
energie, materiale, fonduri etc. şi cărora îi restituie lucrările executate. întrucât mediul în
care se desfăşoară activitatea de construcţii se află în continuă evoluţie, sistemul nu
poate exista decât dacă este un sistem dinamic, adică are capacitatea de a-şi modifica
în timp legăturile cu mediul, ca urmare a schimbărilor produse în cadrul acestuia şi a
influenţelor transmise sistemului.
Totodată, activitatea de construcţii ca sistem deschis este, în acelaşi timp, şi un
sistem social-economic, având în vedere că ea este nu numai un ansamblu de utilaje,
forţă de muncă, fonduri etc. ci reuneşte mijloacele de muncă şi obiectele muncii cu forţa
de muncă prin intermediul căreia îşi realizează funcţionalitatea, conform obiectivelor
fixate, care decurge din nevoia socială . în interiorul sistemului, forţa de munca, omul,
îşi desfăşoară activitatea şi se află o bună parte din timp . Din acest punct de vedere
sistemul trebuie astfel organizat încât să permită formarea unei dispoziţii
corespunzătoare pentru muncă, să asigure menţinerea permanentă a capacităţii de
muncă şi dezvoltarea personalităţii omului.
În cadrul activităţii de construcţii, se include atât executarea de construcţii, noi,
cât şi reconstrucţiile, dezvoltările, transformările si amenajările, toate acestea fiind
finanţate din investiţii. După structura lucrărilor, activitatea de construcţii se referă atât la
lucrările de construcţii propriu-zise, în care se includ şi montajul elementelor
prefabricate sau subansamblelor, cât şi la activitatea de montaj a utilajelor tehnologice.
După structura lucrărilor, activitatea de construcţii se referă atât la lucrările de
construcţii propriu-zise, în care se include şi montajul elementelor prefabricate sau
subansamblurilor, cât şi la activitatea de montaj a utilajelor tehnologice.
După stadiul în care se află obiectele de construcţii, ele pot fi obiecte în
continuare, obiecte începute în cursul anului curent şi obiecte terminate.
Producţia de construcţii montaj constă în realizarea obiectelor noi (clădiri,
instalaţii tehnologice, reţele edilitare, drumuri, poduri, etc.) şi a unor reparaţii ale
acestora, printr-un ansamblu complex de activităţi desfăşurate în mod coordonat.
Producţia se constituie din lucrări de construcţii, de instalaţii şi de montaj al
utilajelor tehnologice şi funcţionale şi constă în totalitatea proceselor prin care lucrători
constructori şi montori pregătesc, transportă şi pun în operă materialele de construcţii şi
utilajele tehnologice, folosind uneltele de muncă şi mecanisme corespunzătoare,
rezultatul final fiind realizarea lucrărilor proiectate şi intrarea lor în exploatare.
Prin proces de producţie de construcţii-montaj se înţelege totalitatea activităţilor
şi a schimbărilor naturale ce au loc în legătură cu transformarea organizată, condusă şi
realizată de oameni, a obiectelor muncii (materiale, semifabricate, prefabricate, etc.), cu
ajutorul mijloacelor de muncă în vederea obţinerii de lucrări finite de construcţii-montaj.

15
Procesul de producţie are două laturi principale care sunt în strânsă legătură
între ele şi acţionează una asupra alteia, şi anume : procesul de muncă şi procesul
tehnologic.
Prin proces de muncă se înţelege activitatea executantului în realizarea
producţiei de construcţii şi montaje.
Prin proces tehnologic se înţelege activitatea executantului în realizarea
producţiei de construcţii şi montaje.
În cazurile în care transformarea obiectului muncii se face direct de către
executant, procesul tehnologic se suprapune cu procesul de muncă. Pe măsură ce
munca omului este ajutata de utilaje şi procesul de producţie se mecanizează încep să
apară, sub formă distinctă, procesul tehnologic şi procesul de muncă. Astfel, în cazul
mecanizării complexe a anumitor activităţi de construcţii, se ajunge ca procesul
tehnologic să aibă loc numai prin acţiunea utilajelor, iar procesul de muncă să se reducă
la pornirea, supravegherea, reglarea şi oprirea mecanismelor.
Procesele tehnologice pot fi elementare, care cuprind executarea celui mai
simplu proces tehnologic, procese simple care grupează procesele elementare sau
procese complexe care grupează toate procesele simple care se asociază constructiv
în vederea realizării în element de construcţie,
Există procese tehnologice care au loc numai datorită acţiunii forţelor naturale
(procese fizice şi chimice) cunoscute şi folosite de om.
Procesul de producţie este foarte variat şi se realizează de către un colectiv
larg de executanţi. Organizarea raţională a proceselor presupune stabilirea exactă a
sarcinilor colectivului, astfel încât fiecare membru să cunoască şi să răspundă de
rezultatele muncii sale. De aceea, procesul de producţie se împarte în elemente
componente omogene din punct de vedere tehnologic şi organizatoric, care să poată fi
date ca sarcină unui anumit executant.
În construcţii-montaj, procesele de producţie se înlănţuie pe fiecare sector de
lucru, prin: Pregătire - transport - execuţie propriu-zisă - control.
Forţele de producţie necesare efectuării proceselor de producţie grupează forţa
de muncă, obiectul muncii şi mijloacele de muncă.
Forţa de muncă este alcătuită din personalul muncitor de diferite meserii sau
necalificat şi are rolul principal în cadrul producţiei.
Obiectul muncii cuprinde lucrurile asupra cărora se execută acţiunea de
prelucrare în procesul de producţie.
Mijloacele de muncă cuprind uneltele, maşinile şi utilajele.
Rezultatele activităţii producţiei de construcţii-montaj se determină cu ajutorul
unor indicatori valorici şi anume :
a) Producţia de construcţii-montaj terminată - cuprinde valoarea lucrărilor de
construcţii-montaj la care s-au executat toate operaţiile prevăzute în normele de deviz
sau în analize speciale. Nu se cuprind lucrările care, deşi corespund articolelor de deviz
nu au toate operaţiile terminate, şi cele care sunt în litigiu sau care nu îndeplinesc
condiţiile de a fi finanţate.
b) Producţia de construcţii-montaj neterminată - cuprinde valoarea lucrărilor
prevăzute în articolele de deviz, la care nu s-au executat toate operaţiile prevăzute de
normele de deviz sau de analize speciale. în această categorie se cuprind şi lucrările
terminate dar nerecepţionate (neacceptate) de către beneficiarul investiţiei.
c) Producţia globală de construcţii-montaj - cuprinde întregul volum de lucrări
terminate şi neterminate inclusiv lucrările executate şi aflate în litigiu. Tot aici sunt
cuprinse şi lucrările de organizare de şantier executate. Producţia globală de consrucţii-
montaj cuprinde producţia de consrucţii-montaj terminată şi neterminată, planificată sau
realizată într-o anumită perioadă.
d) Producţia netă în construcţii - reprezintă valoarea nou creată în activitatea
productivă. Conţinutul valorii producţiei nete se compune din retribuţiile personalului

16
muncitor şi alte drepturi ale acestuia, impozitul pe fondul de retribuire, contribuţia pentru
asigurări sociale, alte elemente de muncă vie, beneficiu.
Costurile materiale se stabilesc corespunzător sferei de cuprindere a producţiei
globale în vederea calculului valorii producţiei nete şi se compun din următoarele
elemente: materiale de bază, prefabricate, confecţii, produse de carieră şi balastieră,
inclusiv cheltuielile pentru transport-aprovizionare, de la furnizori până la obiectele de
construcţii sau locurile de punere în operă, uzura obiectelor de inventar de mică valoare
sau scurta durată, inclusiv a sculelor, a dispozitivelor şi a verificatoarelor, a
echipamentului, materialelor de protecţie şi cazarmamentului, energie electrică şi
termică, aer comprimat, oxigen şi apă, combustibil, amortizarea costurilor fixe, chiriile
pentru utilaje, instalaţiile şi mijloacele de transport închiriate de la terţi, alte cheltuieli
materiale aferente producţiei de construcţii-montaj şi care după natural or nu pot fi
încadrate la nici unul din elementele de cheltuieli materiale precedente.
Producţia globală pentru calculul valorii producţiei nete din activitatea de
construcţii-montaj se compune din valoarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a
prestaţiilor efectuate de staţiile de utilaje şi transport, atelierele de proiectare şi de
oficiile de calcul pentru terţi şi pentru servirea celorlalte activităţi productive ale unităţilor
de construcţii-montaj.
Producţia netă totală în unităţi de construcţii-montaj este constituită din suma
volumelor de producţie netă realizate în activitatea de bază, în activitatea subunităţilor
de mecanizare şi transport şi în activitatea subunităţilor de producţie industrială şi este
influenţată de: valoarea producţiei terminate la lucrările de bază şi de organizare de
şantier, creşterea sau descreşterea valorii producţiei neterminate la lucrările de bază şi
cele organizate de şantier de la sfârşitul şi începutul perioadei, valoarea prestaţiilor
staţiilor de utilaj şi transport, a atelierelor de proiectare şi a oficiilor de calcul pentru terţi
şi pentru alte activităţi productive din cadrul unităţii.
În producţia terminată şi neterminată nu se cuprind: cheltuielile pentru
materiale aflate pe şantier însă neintrate în operă, valoarea studiilor de teren, costul
documentaţiilor tehnico-economice elaborate de proiectant pentru investiţii (reparaţii
capitale); proiectele de execuţie elaborate de constructor, cheltuielile pentru reparaţiile
capitale şi curente ale utilajelor proprii, pentru întreţinerea clădirilor şi construcţiilor
speciale proprii, lucrările de plantare a pomilor, lucrările pentru refertilizarea terenurilor
degradate prin excavaţii miniere, montajul utilajului efectuat de întreprinderea furnizoare
cu forţe proprii de muncă.
e) Controlul calităţii lucrărilor de construcţii-montaj - asigurarea calităţii
lucrărilor implică intervenţii operative în procesul de execuţie şi luarea de măsuri
tehnico-organizatorice în vederea realizării unor obiecte de construcţii care să posede
proprietăţile necesare satisfacerii în grad cât mai înalt a nevoii sociale. Execuţia
lucrărilor de construcţii-montaj la un nivel calitativ cere promovarea unor acţiuni unitare
pentru asigurarea calităţii la toate punctele de lucru şi în toate etapele şi fazele de
execuţie.
Din punct de vedere filozofic, orice construcţie este un produs, rezultat dintr-un
sistem de transformare ale mediului natural şi social, generate de acţiunea umană în
vederea satisfacerii unui scop. Produsul "construcţiei" este un bun social şi cultural şi nu
un simplu agregat material tocmai prin faptul că înglobează nu numai materii prime,
substanţe sau energie, tehnologie, ci şi o masivă şi complexă serie de elemente extra
sau nemateriale exprimate în valori: cunoaştere, comportamente, atitudini.

17
2.2. PARTICULARITĂŢILE PRODUCŢIEI DE CONSTRUCŢII-
MONTAJ
Deşi producţia de construcţii-montaj prezintă unele asemănări cu producţia
industrială, Asemănări care se accentuează pe măsura promovării progresului tehnic,
totuşi, prin esenţa ei, prezintă o serie de particularităţi, care îi atestă caracterul de
ramură distinctă a economiei naţionale. Aceste particularităţi afectează în general, în
mod negativ condiţiile şi posibilităţile de desfăşurare a proceselor de producţie, fapt
care expune aplicarea unor măsuri tehnico-organizatorice adecvate.
în comparaţie cu alte ramuri ale producţiei naturale, si în mod special cu
industria, producţia de construcţii-montaj prezintă următoarele particularităţi principale:
a) Procesul producţiei de construcţii-montaj este mobil în timp ce produsul
este fix, spre deosebire de industrie unde procesul de producţie este fix, muncitorii
lucrând în unităţi de producţie stabile, cu locuri de muncă bine precizate pe traseul
fluxului tehnologic.
Mobilitatea procesului producţiei de construcţii-montaj se manifestă atât în
diferitele faze de executare a lucrărilor din cadrul unui obiect de construcţii, când
muncitorii se deplasează pe orizontală si pe verticală pe măsura înaintării execuţiei la
obiectivul respective fixat în teren şi obiectele muncii trebuie aduse la locurile de
producţie respective, cât şi după terminarea lucrărilor, când formaţiile de muncitori şi
mijloacele de muncă respective trec la executarea de lucrări la alt obiect, fie din cadrul
aceluiaşi şantier fie din cadrul altui şantier.
Caracterul mobil al producţiei de construcţii-montaj generează o serie de
probleme specifice, şi anume:
- programarea executării lucrărilor, atât pe şantierul respectiv cât şi în corelaţie cu
alte şantiere, trebuie astfel făcută încât să se asigure continuitatea folosirii forţei de
muncă şi a utilajelor;
- organizarea pe şantier trebuie să se facă din nou pentru fiecare şantier care se
înfiinţează, creându-se condiţii de cazare pentru muncitori, de depozitare pentru
materiale şi utilaje, de prelucrare şi de punere în operă a materialelor, de funcţionare a
utilajelor precum şi cai de comunicaţie şi de transport în exteriorul şantierului;
- dotarea cu maşini şi utilaje, trebuie să ţină seama de necesitatea deplasării lor
de la un punct de lucru la altul, fie în întregime, fie prin demontare şi remontare;
- aprovizionarea tehnico-materială implică aducerea unui mare volum de
materiale, de mare diversitate, până la locurile de muncă, folosind mijloace de transport
de diferite tipuri şi capacităţi;
- structura cheltuielilor de producţie diferă în multe privinţe faţă de alte ramuri ale
economiei, în construcţii apar unele cheltuieli specifice cu o pondere însemnată în
costul producţiei (cheltuieli pentru organizarea de şantier, pentru demontarea,
transportul şi montarea utilajelor, pentru evacuarea molozului) unele din aspectele
specifice caracterului mobil al producţiei de construcţii-montaj produc efecte negative,
în special în ceea ce priveşte stabilitatea şi gradul de calificare a forţei de muncă,
folosirea eficientă a utilajelor şi materialelor, mărirea cheltuielilor de producţie, calitatea
lucrărilor. Atenuarea acestor efecte se obţine prin aplicarea metodelor industriale de
lucru prin optimizarea programării lucrărilor.
b) Procesul producţiei de construcţii-montaj are, în general, un caracter mai
complex decât cel din alte ramuri ale producţiei materiale, el constând din asamblarea
unui mare număr de sortimente şi tipodimensiuni de materiale, folosirea unui mare
număr de muncitori din meserii diferite şi a unor utilaje de tipuri şi capacităţi diferite.
Această complexitate a impus :

- elaborarea unui număr important de prescripţii tehnice;


- necesitatea ca, pentru fiecare lucrare să se analizeze soluţiile tehnice şi

18
tehnologice posibile pentru satisfacerea cerinţelor şi adoptarea unei decizii pentru soluţii
cea mai eficientă;
c) Caracterul de unicat pe care îl mai păstrează multe din produsele activităţii
constituie o altă caracteristică importantă a acestei activităţi. Acest caracter de unicat
creează o serie de probleme specifice şi anume:
- necesitatea analizării şi alegerii amplasamentelor care prezintă condiţiile cele
mai avantajoase din punct de vedere social-politic, economic şi tehnic;
- necesitatea proiectării distincte sau adaptării proiectelor tip, directive sau
refolosibile la fiecare amplasament concret stabilit;
- necesitatea întocmirii unei documentaţii economice pentru stabilirea preţului de
deviz al fiecărui obiect în parte;
d) Procesul de producţie în construcţii se desfăşoară în aer liber. Datorită
acestui fapt, procesul de producţie este influenţat direct de o serie de factori atmosferici,
ceea ce are repercusiuni atât asupra muncitorilor, îngreunându-le activitatea, cât şi
asupra unor procese tehnologice care necesită anumite condiţii pentru desfăşurarea lor.
Printr-o programare industrială de lucru se pot evita efecte negative ale factorilor
atmosferici.
e) Durata relativ mare a ciclului de producţie creează, de asemenea, o serie
de probleme specifice, cum sunt:
- necesitatea concentrării de forţă de muncă şi cantităţi de materiale importante,
cu implicaţiile organizatorice şi economice respective;
- necesitatea optimizării programării lucrărilor astfel ca să se evite unele vârfuri;
- necesitatea finanţării şi decontării periodice a lucrărilor de construcţii-montaj, prin
folosirea metodelor industriale de lucru se realizează o scurtare a duratei de
execuţie a lucrărilor.
f) Produsele ramurii de construcţii au o greutate foarte mare comparative cu
produsele altor ramuri, fapt care implică deplasarea unor importante volume de
materiale de greutate mare, antrenând cheltuieli corespunzătoare . Prin folosirea unor
materiale uşoare, precum şi a unor materiale cu rezistenţe superioare, se poate obţine
o reducere a greutăţii construcţiilor şi implicit o reducere însemnată a volumului de
manipulări.
De asemenea, este de menţionat şi faptul că, în cazul lucrărilor de extindere,
modernizare şi reparare a construcţiilor apare frecvent situaţia când executarea
lucrărilor respective se desfăşoară în condiţii de exploatare a construcţiilor existente,
fapt care provoacă greutăţi şi necesită măsuri speciale de ordin tehnic şi organizatoric.
Indicatorii aferenţi investiţiilor reflectă consecinţe ale procesului reproducţiei
lărgite asupra productivităţii muncii. Nivelul acestor indicatori este condiţionat de un
complex de factori.
Aria de folosire a indicatorilor este extinsă începând cu activitatea de prognoză
şi planificare până la proiectarea tehnico-economică şi urmărirea în exploatare a
fondurilor fixe.
în reflectarea unor procese economice se utilizează un sistem unitar de
indicatori tehnico-economici cu un larg domeniu de aplicare.
Pentru determinarea eficienţei economice a investiţiilor sunt folosiţi indicatorii
naturali şi indicatorii valorici:
1. Indicatorii naturali sau tehnici reflectă dimensiunile caracteristice ale
procesului de investiţii şi ale rezultatelor obţinute de pe urma realizării acestora. Ei se
pot determina la nivel de obiectiv sau domeniu de activitate, sunt compatibili şi
întregesc concluziile rezultate din confruntarea indicatorilor valorici. Ei nu arata
cheltuielile de muncă cu care sunt realizate fondurile fixe, aria de folosire fiind limitată la
aspectele specifice pe care le reflectă .
Principalii indicatori naturali folosiţi în caracterizarea activităţii de investiţii sunt:
a) Capacitatea - exprim[ potenţialul de producţie al unui obiectiv, se bazează
pe cele mai bune regimuri tehnologice, pe un randament înalt al utilajelor, pe folosirea

19
deplină a timpului de lucru şi respectarea calităţii produselor.
b) Durata de realizare a investiţiei - cuprinde perioada de la începerea
execuţiei până la punerea în funcţiune a capacităţii totale, durata intermediară în cazul
punerii în funcţiune a capacităţilor pe etape şi a capacităţilor parţiale, durata de la
punerea în funcţiune a capacităţii şi până la realizarea nivelului proiectat al indicatorilor
tehnico-economici.
c) Consumul specific la principalele materii prime şi materiale, precum şi pe
utilităţi, pe unitate de produs pentru produsele de bază. Principalele categorii de
consumuri materiale sunt materiile prime, materialele de bază, materialele auxiliare,
combustibilii, energia, apa şi aburul.
d) Suprafaţa terenului, adică a incintei în care urmează să fie amplasat
obiectivul de investiţii - este necesar să se urmărească ca obiectivele să fie amplasate
în zone sau platforme industriale care să se încadreze în planurile urbanistice aprobate
ale localităţii.
e) Gradul de folosire a capacităţilor de producţie şi a suprafeţelor construite -
folosirea a capacităţilor de producţie constituie condiţia de bază pentru desfăşurarea în
activităţi eficiente.
2. Indicatorii valorici - reflectă aspectele specifice dintre eforul de investire şi
efectele valorice obţinute în cadrul procesului de producţie. Indicatorii valorici sunt
comparabili şi celorlalţi, între ei constituind elemente pentru determinarea eficienţei
economice a investiţiilor.
Principalii indicatori valorici de caracterizarea nivelului eficienţei economice a
investiţiilor sunt:
a) Valoarea investiţiei - care exprimă efortul de resurse materiale, financiare şi
de muncă pentru realizarea si punerea în funcţiune a unui obiectiv.
Aceasta cuprinde investiţia directă, adică totalitatea fondurilor necesare .legate
nemijlocit de execuţia fondului fix, investiţia colaterală, adică fondurile necesare
realizării de obiective pentru asigurarea cu materii prime, materiale, combustibili,
prestări de servicii, transporturi a noului obiectiv ce se construieşte.
b) Investiţia specifică - reflectă efortul de investiţii necesar pentru obţinerea în
unităţi de spor de capacitate sau a unui produs.
c) Costul pe unitate de produs - exprimă valoarea mijloacelor de producţie
consumate şi a retribuţiilor plătite, respectiv costurile necesare pentru crearea în unităţi
de produs. Aceste costuri reflectă eficienţa folosirii mijloacelor de producţie, a muncii şi
a resurselor băneşti care se consumă pentru realizarea în produs . Nivelul costurilor
trebuie să prezinte o tendinţă de scădere datorită introducerii în producţie a unor
tehnologii noi şi a reducerii consumurilor specifice.
d) Valoarea producţiei nete - indicator de bază ce reprezintă valoarea nou
creată în activitatea productivă. Este unul din principali indicatori tehnico-economici şi în
raport de valoarea acestuia se calculează indicatorul "productivitatea anuală a muncii".
e) Valoarea producţiei marfă - indicator ce reflectă, în expresie bănească,
volumul producţiei unităţii economice, realizat într-o unitate de timp şi destinat
desfacerii.
f) Costurile de producţie la 1000 lei producţie marfă, în preţ de producţie –
exprimă valoarea costurilor ocazionate într-o perioadă de producţie determinată pentru
obţinerea în volum de producţie marfă de 1000 lei exprimată în preţ de producţie.
g) Acumulări totale anuale - sunt expresie valorică a plusprodusului creat în
sfera producţiei materiale, respectiv venitul net al societăţii.
h) Profitul - sporirea profitului pe seama reducerii costurilor de producţie sau a
valorificării superioare a materialelor, exprimă îmbunătăţirea activităţii unităţii. Sporirea
eficienţei activităţii se oglindeşte şi în creşterea rentabilităţii.
i) Rentabilitatea - este indicatorul care exprimă capacitatea unităţii de a
produce beneficii.

20
j) Productivitatea muncii - constituie un indicator important cu care se măsoară
eficienţa activităţii, exprimă eficienţa cu care se cheltuieşte munca socială. Prin
creşterea productivităţii muncii se creează condiţii pentru reducerea costurilor, ca
urmare a micşorării consumurilor de muncă vie şi materializată, şi a costurilor
administrativ-gospodăreşti pe unitate de produs.
k) Eficienţa fondurilor fixe - reprezintă eficienţa fondurilor investite în raport cu
valoarea producţiei globale anuale.
În construcţii, ca urmare a dezvoltării tehnice, preocuparea pentru calitate s-a
extins având în vedere un număr sporit de exigenţe, în afară de siguranţă,
funcţionalitate şi estetică, printre care se menţionează protecţia la foc, igiena,
conservarea clădirilor, etc.
Problemele legate de calitate prezintă o importanţă specială în domeniul
construcţiilor din următoarele motive:
• Construcţiile fiind bunuri de folosinţă îndelungată, pe de o parte beneficiarul
nu are posibilităţi decât limitate în timp de a reacţiona împotriva constructorilor în faţa
unor defecţiuni ascunse, iar pe de altă parte cheltuielile de exploatare şi intervenţie sunt
de mare importanţă şi direct proporţionale cu eventualele deficienţe de calitate.
• Defecţiuni în structura construcţiilor pot provoca accidente şi chiar pierderi
de vieţi omeneşti, mai ales că a crescut interesul pentru clădirile de mare înălţime,
turnuri, poduri de mare deschidere, baraje, etc.
• Faptul că fiecare construcţie reprezintă un unicat în condiţii specifice de
teren, amplasare, climă, fac ca angrenarea celorlalţi să ridice probleme mai dificile faţă
de produsele industriale de mare serie, executate la punct fix.
• Situaţia nesatisfăcătoare a calităţii construcţiilor este pusă pe de o parte în
seama creşterii rapide a volumului de construcţii, fenomen ce a condus la necesitatea
de a se folosi personal ineficient pregătit şi ales necorespunzător, pe de altă parte
există o lipsă generală de grijă pentru celelalte şi un mod răspândit de a se accepta
părerea că slaba calitate este o boală cronică şi incurabilă.
• în final trebuie să se demonstreze că s-a realizat calitatea cerută pe baza
"Manualului de calitate propriu societăţilor de construcţii" şi "Planurilor de calitate"
proprii lucrărilor respective.
Prin cunoaşterea tuturor acestor elemente societatea de construcţii va fi în
măsură să-şi adapteze din timp metodele de execuţie, tehnologiile pe care le va aplica
la caracteristicile cerute, materiale de construcţii pe care le va folosi, forţa de muncă pe
care o utilizează şi nu în ultimul rând costurile de producţie corespunzătoare condiţiilor
reale ale pieţei.

2.3. EVOLUŢII Şl TENDINŢE ÎN ACTIVITATEA DE CONSTRUCŢII


După avântul industriei construcţiilor din Orientul Mijlociu, Africa şi Asia de la
sfârşitul anilor 70 şi începutul anilor 80 , importanţa acestor pieţe pentru firmele de
construcţii a scăzut. Cele mai multe firme de construcţii internaţionale şi-au redirijat
eforturile către Europa, care a devenit cea mai mare piaţă de venituri.
Relansarea activităţii în investiţii este pentru România o certitudine. Momentul
declanşării acţiunilor, intensitatea acestora, domeniile şi natura activităţilor ce vor
caracteriza relansarea economiei naţionale cu implicaţiile lor în activitatea de construcţii
deşi, pe moment, nu şi-au găsit echilibrul lor dinamic pot şi trebuie să fie pregătite din
timp.
Reorganizarea unităţilor de construcţii şi transformarea acestora , potrivit legii,
în societăţi comerciale private precum şi trecerea la privatizarea societăţilor comerciale
cu capital de stat sunt primii paşi siguri în economia de piaţă.
Este necesar ca întregul proces legislativ şi organizatoric pentru trecerea la
economia de piaţă să se desfăşoare mai accelerat, să fie mai deschis, mai accesibil
cunoaşterii şi înţelegerii de către toţi factorii interesaţi.

21
Din analiza cerinţelor pentru diferitele categorii de activităţi în construcţii, din
prognoză a rezultat că se poate cont ape importante volume de lucrări în majoritatea
sectoarelor economice naţionale care pot conduce la revigorarea investiţiilor.

Categorii de activităţi si structura lor ce vor constitui interesul dezvoltării


economiei:

a) Construcţii pentru modernizarea infrastructurii economice


Conceptul de infrastructură economică include întreaga reţea de producere şi
distribuire a energiei, de gospodărire comunală, transporturile şi comerţurile.
b) Drumuri, cai ferate şi construcţii aferente
în domeniul drumurilor şi autostrăzilor, sunt necesare lucrări de modernizări,
devieri, consolidări şi ranforsări însumând mii de kilometri.
Podurile existente nu mai corespund în parte normelor actuale şi necesită un
volum mare de lucrări, reconstrucţii îndeosebi pe reţeaua de drumuri locale.
Intersecţiile de nivel ale drumurilor cu căile ferate necesită construcţia de
pasaje denivelate, crearea de construcţii de pasaje auto va creşte vertiginos în anii ce
urmează. De asemenea se preconizează modernizarea liniilor de cale ferată şi
continuarea electrificării unor linii.
c) Construcţii pentru transporturi aeriene şi navale
Pentru dezvoltarea transporturilor aeriene se vor construi noi aeroporturi în
marile oraşe ale ţării si se vor dezvolta : noul port Constanţa-Sud şi porturile Brăila,
Galaţi şi Tulcea.
d) Alimentări cu apă şi canalizări
în localităţile urbane este necesară extinderea alimentărilor cu apă şi a
lucrărilor de canalizare în conductele în care unele reţele au o vechime de peste 30 de
ani şi o uzură avansată.
e) Clădiri de locuit
în prezent există cereri pentru numeroase apartamente şi locuinţe individuale.
De asemenea în zonele cu potenţial turistic se înregistrează cereri pentru
construcţia de spaţii colective şi individuale de cazare, în următorii 10-15 ani peste 3
milioane de apartamente vor fi în situaţia de a fi înlocuite ca urmare a depăşirii duratei
normale de exploatare.
f) Construcţii social-culturale şi sportive
în urma multor ani în care volumul investiţiilor pentru aceste dotări a fost sub
necesităţi, s-au acumulat cerinţe importante pentru construcţia de spitale şi dispensare
precum şi creşe, grădiniţe cămine şi sanatorii pentru vârstnici şi handicapaţi.
Se apreciază că multe din construcţiile realizate înainte de anul 1970 nu mai
corespund exigenţelor funcţionale actuale, ceea ce impune modernizarea lor.
g) Clădiri administrative şi comerciale
Există numeroase comenzi pentru construirea de clădiri pentru bănci, oficii
de calcul, sedii de societăţi comerciale şi ale autorităţilor locale.
h) Construcţii industriale şi agricole
La halele de producţie , cel mai mare volum de lucrări va fi efectuat pentru
îmbunătăţire siguranţei fondului construit existent. Este necesar să se execute
consolidări şi reparaţii la construcţiile afectate de agresivitatea mediului din industria
chimică, alimentară, etc. Criza prin care economia din România a trecut în 1989 a
afectat şi afectează în continuare domeniul construcţiilor.
Realitatea pune în evidenţă mai bine ca oricând acum, când se poate
prezenta deschis şi cu competenţă starea din economie, o gravă rămânere în urmă şi
pe planul asistenţei sociale determinată de lipsa de locuinţe ca şi a unor echipamente şi

22
dotări strict necesare unei vieţi decente şi totodată existenţa unui semn de întrebare pus
în seama stării tehnice a multor construcţii roase de timp, de o exploatare nefirească şi
mai ales de cutremure dure.
0 trecere în revistă a acestor mari probleme ar pune în evidenţă, între multe
altele:
A) în mediul urban :
1. Criza de locuinţe care determină încă în multe localităţi coabitarea iar la
nivelul întregii ţări un indice de 1,2 pers./ cameră şi numai 1,09 mp locuibili/persoană.
2. Urgenţa reabilitării unor imobile grav avariate de cutremur.
3. Necesitatea ridicării nivelului de confort la apartamentele situate în clădiri
de confort II şi IV.
4. Utilitatea unei politici globale de asistenţă socială urbană care să conducă
la :
- eradicarea unor cartiere de locuinţe insalubre aflate în stare de degradare
- construirea de săli de clasă în domeniul învăţământului
- completarea bazei materiale existente în sectorul sanitar şi înlocuirea
clădirilor sanitare, cele aflate într-o stare de uzură fizică şi morală avansată
- completarea reţelelor edilitare
- construirea de teatre, cinematografe, expoziţii, biblioteci
- extinderea reţelei comerciale şi hoteliere
B) în mediul rural :
Considerând că principalele acţiuni care trebuie interpuse în mediul rural sunt:
1 .Reevaluarea dimensiunilor activităţii de construcţii având în vedere că 70%
din populaţia rurală locuieşte în case din materiale nedurabile.
2. intervenţia de urgenţă pentru asigurarea alimentărilor cu apă în sistem
centralizat în acele localităţi în care pânza de apă freatică a fost infestată de activităţi
industriale sau agricole.
3. Asigurarea unui minim al dotării culturale şi edilitare care să asigure
stabilizarea populaţiei rurale şi diminuarea exodului către oraşe.
C) la nivelul întregii ţări :
1. Revederea întregului sistem energetic şi de transport a energiei electrice,
termice, precum şi a reţelelor de combustibil aflate într-o stare avansată de uzura
fizica şi morală.
2. Introducerea îmbunătăţirilor imperative cerute pentru funcţionarea unui
sistem de comunicaţii adaptat unei economii moderne.
3. Pregătirea în vederea relansării investiţiilor în industrie, agricultură şi
transporturi prin reevaluarea construcţiilor şi echipamentelor existente în raport cu
cerinţele actuale şi de perspectivă ale întregii economii naţionale, inclusiv cele legate de
înlocuirea clădirilor degradate de cutremure sau de condiţiile de agresivitate a mediului
si de exploatare la care au fost supuse.
4. Modernizarea reţelei rutiere, a căilor ferate, inclusiv refacerea podurilor,
viaductelor şi a tunelurilor aflate în stare avansată de uzură .
5. Punerea în siguranţă a zonelor cu terenuri alunecătoare , a celor supuse
inundaţiilor sau torentelor, precum şi a celor ce se găsesc permanent sub influenţa
secetei sau a apelor freatice.
Societăţile comerciale şi regiile autonome de construcţii cu capital de stat nou
influenţate au rămas în dotare cu un volum important de mijloace fixe din care
majoritatea Uzate moral şi fizic în valoare de circa 147 miliarde lei.
Cu o asemenea zestre societăţile comerciale de construcţii sunt în situaţia în
care pe de o parte sunt obligate să hotărască asupra reconsiderării şi menţinerii unei
părţi a mijloacelor existente, iar pe de altă parte să-şi asigure volumul de lucrări care să
dea posibilitatea unui rulaj de peste trei ori a mijloacelor de producţie, realizând în acest

23
fel minimum de condiţii pentru formarea şi utilizarea bazelor proprii pe noi criterii
tehnologice şi de rentabilitate.

24
CAPITOLUL III. PROBLEME METODOLOGICE Şl TEORETICE
ALE PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎN CONSTRUCŢII

Productivitate muncii reprezintă rodnicia sau eficienţa muncii în procesul de


producţie. Aceasta se exprimă prin cantitatea de produse obţinute cu un anumit
consum de muncă. Creştere productivităţii muncii reprezintă procesul prin care acelaşi
volum de muncă socială se caracterizează într-un volum sporit de bunuri materiale.
Productivitate muncii individuale este productivitate muncii pe om,
întreprindere sau ramură , în condiţii specifice de înzestrare, calificare, intensitate. Ca
indicator al producţiei muncii individuale se ia media producţiei pe muncitor, obţinută în
unitatea de timp sau timpul pe unitatea de produs. Cu alte cuvinte, productivitatea
muncii realizată în condiţiile sociale medii care caracterizează o orânduire sau alta, o
etapă sau alta a dezvoltării producţiei sociale, reiese că productivitate muncii sociale nu
trebuie considerată ca o sumă sau o medie aritmetică a productivităţii muncii
individuale. în ultima esenţă, ea exprimă deci eficienţa muncii în întreaga economie
naţională.
Creşterea productivităţii muncii are o influenţă hotărâtoare în sporirea producţiei.
De asemenea, realizarea unui volum crescând de investiţii şi constant îşi are izvorul în
creşterea productivităţii muncii. Este un factor principal în reducerea costurilor de
producţie, în scurtarea duratei de execuţie a lucrărilor de construcţie şi darea în
funcţiune mai devreme a obiectivelor de investiţii.

3.1. FACTORII DE INFLUENŢĂ Al PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎN


CONSTRUCŢII
în cadrul principiilor metodologice de analiză a factorilor care pot influenţa
nivelul productivităţii muncii, un loc important îl ocupă clasificarea ştiinţifică a acestora.
După cum producţia socială însăşi este un process social-economic şi ethnic complex,
tot aşa şi factorii care influenţează nivelul productivităţii muncii sociale au un character
deosebit de variat, fiind deci necesară gruparea lor după mai multe criterii.

3.1.1 Clasificarea factorilor în funcţie de caracterul lor social - economic


Din acest punct de vedere se deosebesc două mari grupe :
- factori generali (gradul de dezvoltare a mijloacelor de producţie,
experienţa acumulată ]n producţie, cunoştinţele şl îndemânarea muncitorilor,
organizarea tehnică a muncii, condiţiile naturale);
- factori specifici (forma pe care o îmbracă proprietatea asupra mijloacelor de
producţie şi legate de aceasta, forma de atragere în muncă, caracterul cooperării
şi
diviziunii muncii).
Delimitarea acestor două categorii de factori prezintă importanţă teoretică , pe
baza ei putând fi aprofundată analiza legii economice a creşterii productivităţii muncii
sociale.

25
3.1.2 Clasificarea factorilor în funcţie de elementele procesului de
producţie
O primă categorie o reprezintă factorii material-tehnici (tehnică avansată,
utilizarea maximă a capacităţilor în funcţiune, distribuirea raţională a forţelor de
producţie, introducerea noilor tipuri de materii prime şi materiale, economisirea
cheltuielilor materiale ale producţiei, asigurarea continuităţii producţiei, ridicarea calităţii
acesteia).
Cea de a doua categorie o formează factorii legaţi de dezvoltarea forţei de
muncă (ridicarea continuă a bunăstării materiale a oamenilor muncii, cointeresarea
materială, organizarea ştiinţifică a muncii, folosirea normelor cu motivare tehnică,
securitatea muncii, îmbunătăţirea balanţei muncii, repartizarea planică a cadrelor,
utilizarea deplină a forţei de muncă, ridicarea nivelului cultural-tehnic, întărirea
disciplinei, dezvoltarea întrecerii socialiste, generalizarea experienţei înaintate).

3.1.3 Clasificarea factorilor în funcţie de caracterul influenţei lor


Există o seri de factori care acţionează direct asupra raportului dintre producţie
şi cheltuielile de muncă , influenţa lor se concretizează direct printr-o reducere a
consumului de muncă pe unitatea de produs. O altă serie de factori care acţionează
indirect, prin mijlocirea primilor, fapt care trebuie să ţină seama atunci când se încearcă
delimitarea influenţei diferiţilor factori.

3.1.4 Clasificarea factorilor în funcţie de sfera lor de extindere


Ca urmare a diviziunii sociale a muncii, factorii care influenţează nivelul
productivităţii muncii nu au o sferă de extindere identică. Pornind de la considerentul că
productivitatea muncii poate fi privită la diferite nivele ale producţiei sociale, se
deosebesc factori de ramură şi factori la nivelul economiei naţionale.
La nivelul ramurii pot fi consideraţi: introducerea tehnici şi tehnologiei avansate,
mecanizarea complexă şi automatizarea proceselor de producţie, modernizarea
utilajelor, perfecţionarea organizării muncii şi a producţiei, extinderea experienţei
înainte.
La nivelul economiei naţionale se includ : modificările în structura producţiei
sociale, îmbunătăţirea repartizării teritoriale, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, dezvoltarea
bazei tehnico-materiale în diferite ramuri, orientarea şi planificarea investiţiilor, nivelul
material şi cultural al oamenilor muncii.
Acţiunea inversă a factorilor care influenţează negative nivelul productivităţii
muncii poate fi evidenţiată în funcţie de natura consumului de muncă, după cum se
poate vedea în următorul tabel.

Factorii care influenţează negative nivelul productivităţii muncii


Factori Factori de influentă
Datoriţi deficientelor de Procedee de fabricaţie neeconomice
concepţie Lipsă de normalizare, tipizare şi specializare şi
standardizare
Concepţie neraţională, implicând eliminarea materialului
excedentar
Datoriţi folosirii unor Utilaj şi maşini neadecvate
metode greşite de Scule necorespunzătoare
execuţie Amplasarea necorespunzătoare a secţiilor, atelierelor,
depozitelor şi uneltelor
Metode neraţionale de muncă
Varietate excesivă de produse
Lipsa standardizării produselor

26
Datoriţi deficienţelor de Schimbarea frecventă a modelelor
conducere şi organizare Planificarea defectuoasă
a producţiei Lipsă de materii prime şi materiale
întreruperi în funcţionarea utilajelor şi instalaţiilor
Condiţii de muncă necorespunzătoare
Lipsa de aptitudini ale executantului
Accidente
Datoriţi deficientelor Absenţe,ritm de muncă sub normal
executantului Lucru neglijent (rebuturi)
Accidente (din vina executantului)

O altă grupare a principalilor factori de influenţă a productivităţii muncii a fost


dată într-un raport astfel:
1) Factori generali :
- clima
- repartiţia geografică a materiilor prime
- politica fiscală şi politica creditului
- organizarea generală a pieţei muncii
- centrele tehnice şi informaţiile relative la tehnica nouă
- organizarea comercială şi volumul pieţei
- cercetările generale ştiinţifice şi tehnice
- influenţa întreprinderilor cu randament mai mic şi variaţia importanţei în
producţia totală.
2) Factori tehnici şi factori de organizare :
- gradul de integrare
- proporţia de utilizare a capacităţii
- volumul şi stabilitatea producţiei
- calitatea materiei prime
- aprovizionarea ritmică, conformă cu necesităţile
- dispunerea raţională a echipamentului
- sisteme de maşini multiple
- instrumente de control
- calităţile producţiei
- raţionalizarea şi normalizarea materialelor şi a muncii
- întreţinerea şi serviciile tehnice (protecţia, iluminatul, zgomotul, ventilaţia)
- disponibilitatea, natura şi accesibilitatea utilajelor
- uzura maşinilor şi utilajelor
- numărul de maşini (sau cantitatea de energie) disponibile pentru lucru
- durata şi distribuţia timpului de muncă
- selecţia personalului
3) Factori umani
- relaţiile dintre muncă şi conducere
- condiţiile sociale şi psihologice de muncă
- sursele de stimulare
- oboseala fizică
- structura forţei de muncă( vârstă, sex, calificare şi formare profesională)
- politica sindicatelor

Referitor la clasificarea factorilor productivităţii muncii, unii economişti susţin că


pentru studierea statistică multifactorială a productivităţii muncii, factorii trebuie aleşi în

27
special în funcţie de caracterul participării lor la procesul de producţie. Din acest punct
de vedere se deosebesc :
1) Factorii legaţi de producţie, adică cei care depind de de nivelul de
dezvoltare a mijloacelor de producţie şi de organizare a procesului de producţie, de
specializare, cooperare, etc.
1) Factorii naturali.
2) Factorii personali, adică cei care depind de calificarea lucrătorilor, de
vechimea lor în muncă, de vârstă, etc.
În legătură cu clasificarea factorilor care influenţează nivelul productivităţii
muncii, s-a întocmit o anchetă referitoare le situaţia actuală în domeniul factorilor
productivităţii munci.
Cercetarea prin anchetă a cuprins 13 tematici ca de exemplu : aprecierea
nivelului productivităţii munci în comparaţie cu cel din străinătate, ordinea eficienţei
factorilor care influenţează pozitiv şi negativ productivităţii munci, creşterea planificată a
productivităţii muncii, problema calificării, fluctuaţia, probleme de retribuire şi alte grupe
de factori.
Indicaţii interesante au dat răspunsurile în ceea ce privesc rezervele
întreprinderilor pentru creşterea productivităţii muncii a căror rezolvare depinde de
organele tutelare sau de alte organe.
Ordinea rezervelor pentru creşterea productivităţii muncii rezultată din anchetă
a fost următoarea :
1) Concepţia construcţiilor din investiţii
2) Sistemul de conducere, planificare şi stimulare a întreprinderilor
3) Sistemul de vânzare şi de aprovizionare
4) Sistemul de retribuire
În ţara noastră, în legile cu privire la dezvoltarea economico – socială a
României se menţionează că creşterea rapidă a productivităţii muncii se va realiza prin
ridicarea calificării cadrelor, promovarea progresului tehnic, extinderea mecanizării şi
automatizării, modernizarea si perfecţionarea proceselor de producţie, organizarea
ştiinţifică a producţiei şi a muncii, raţionalizarea consumului de muncă în fiecare unitate
şi la scara întregii societăţii.
Creşterea productivităţii muncii trebuie să fie fundamentată pe următoarele
grupe de factori:
1) Factori legaţi de introducerea tehnicii noi şi îmbunătăţirea celei
existente:
- intrarea în funcţiune a unităţilor industriale noi dotate cu tehnică modernă
- introducerea utilajelor noi
- introducerea şi extinderea tehnologiei moderne
- mecanizarea lucrărilor grele şi cu volum mare de muncă
- modernizarea utilajelor existente
- mica mecanizare
2) Factori legaţi de îmbunătăţirea organizării producţiei:
- folosirea mai bună a utilajelor
- reducerea coeficientului de rebuturi
- îmbunătăţirea utilizării timpului de lucru al muncitorilor
- ridicarea calificării muncitorilor

3) Factori naturali
4) Factori legaţi de schimbarea structurii producţiei şi cooperarea între
întreprinderi:

28
- schimbarea structurii producţiei industriale
- schimbări în volumul cooperării industriale
- specializarea şi combinarea întreprinderilor
5) Factori legaţi de îmbunătăţirea organizării producţiei şi cooperarea
întreprinderii:
- perfecţionarea organizării conducerii producţiei
- simplificarea structuri aparatului administrativ
- mecanizarea lucrărilor de evidenţă statistică, de contabilitate şi calcul

3.2 CALCULUL PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎN CONSTRUCŢII

Determinarea justă a nivelului productivităţii muncii reprezintă o condiţie


necesară pentru planificarea şi aprecierea eficienţei activităţii economice, pentru
scoaterea la iveală a rezervelor şi pentru creşterea în continuare a productivităţii
muncii.
Statistica productivităţii muncii se limitează mai ales la determinarea dinamicii
productivităţii muncii în ansamblu; rolul diferiţilor factori de influenţă ai productivităţii
muncii nu se determină prin metode statistice decât intr-o măsură redusă.
Ca observaţie generală se menţionează faptul că, în ceea ce priveşte
metodologia de determinare a productivităţii muncii există încă unele discuţii generate
în special de complexitatea anumitor aspecte teoretice şi de unele dificultăţi de ordin
practice.
Aceasta înseamnă că indicatorul productivităţii muncii se calculează ca raport
între volumul producţiei dintr-o perioadă de timp şi timpul de muncă cheltuit pentru
această producţie:
W=Q/T
W = indicatorul productivităţii muncii
Q = volumul producţiei
T = timpul de muncă cheltuit pentru această producţie
Există două metode principale juste pentru determinarea productivităţii muncii:
1. Metoda naturală, după care dinamica productivităţii muncii este
determinată pe baza schimbărilor intervenite în cantitatea de produse fabricate pe
unitatea de timp cheltuită.
2. Metoda unităţilor de muncă , după care dinamica productivităţii muncii se
exprimă prin raportul unor mărimi inverse - masele de timp ce revin pe unitatea de
produs.
În practică se mai folosesc şi alte metode care se substituie metodelor arătate,
în cazul în care acestea nu pot fi aplicate.
Prin conţinutul sau, producţia netă reflectă valoarea nou creată în fiecare
unitate, rezultă din cheltuirea muncii vii. Producţia netă angajează deci, înainte de
toate, eficienţa muncii vii, producătoare de venit naţional.
în calculul producţiei nete cu profil departamental se cuprind unităţile cu
activitate de bază construcţiile montaj în antrepriză pentru activitatea cărora se
întocmesc balanţe de verificare sau bilanţuri contabile.
La S.C. ASTRA S.A. producţia netă se stabileşte prin însumarea producţiei
nete a subunităţilor ( şantier) şi a unităţii pe structura căreia este organizată.
Ca indicator sintetic de eficienţă economică productivitatea muncii trebuie
considerată în dinamică, comparând productivitatea unei perioade curente cu cea a
perioadei de bază, ceea ce conduce la un indice al dinamicii productivităţii muncii.
1) Metoda de calcul a productivităţii muncii în unităţi naturale (fizice ).
Metoda constă în raportarea volumului producţiei exprimată în unităţi naturale
la numărul mediu scriptic de personal sau muncitori dintr-o perioadă dată.

29
întrucât această metodă este cea mai apropiată de definiţia ştiinţifică
aproductivităţii muncii, folosirea ei este recomandată în toate cazurile în care este
posibil şi anume, în special în ramurile cu producţie omogenă. în general însă o
omogenitate deplină a producţiei este o excepţie şi de aceea metoda în unităţi naturale,
în formă pură nu poate fi aplicată decât în mod excepţional. în afară de aceasta, cu
toată simplitatea ei aparentă, această metodă cere o serie de condiţii care îngeunează
justa ei aplicare.
2) Metoda de calcul a productivităţii muncii în unităţi convenţinoal-
naturale.
Esenţa acestei metode constă în transformarea diferitelor produse înrudite
într-un singur Produs convenţional cu ajutorul unor coeficienţi de transformare stabiliţi
pe baza raportului dintre volumul de muncă necesar diferitelor produse şi a produsului
luat ca bază (ca unitate convenţională) sau pe baza unor parametri tehnici.
Avantajele şi dezavantajele acestei metode sunt comune cu acelea ale
metodei de calcul a productivităţii muncii în unităţi naturale. Această metodă mai
prezintă dezavantajul că nu este sufficient de precisă atunci când coeficientul de
transformare nu se stabileşte în mod riguros pe baza consumului real de muncă, sau nu
se revizuieşte la timp. Ca formulă de calcul metoda în unităţi naturale-convenţionale
poate fi prezentată astfel:

Q = producţia din sortimentul respectiv în expresie naturală;


K = coeficientul convenţional pentru recalcularea produselor diferite
într-o unitate de calcul convenţională;
T = timpul cheltuit pentru realizarea produselor respective;
L = producţia respectivă recalculată în unitatea de calcul
convenţională.
3. Metoda de calcul a productivităţii în unităţi de muncă
Această metodă reprezintă, din punct de vedere principal, o variantă mai
perfecţionată a calculului dinamicii productivităţii muncii pe baza unităţilor natural-
convenţionale.
Spre deosebire de metoda unităţilor naturale şi natural-convenţionale care se
pot folosiîn special în cazul unei producţii omogene, metoda de calcul în unităţi de
muncă (denumită şi metoda timpului normat) poate fi folosită şi în cazul unei producţii
eterogene.
în acest caz, exprimarea volumului producţiei se face prin adunarea la un
numitor a diferitelor sortimente fabricate, respectiv prin exprimarea în om-ore a
volumului de muncă necesar fabricării lor.
Indicele de creştere a productivităţii munciiîn cazul metodeiîn unităţi de muncă
se calculează astfel:

lw = indicele de creştere a productivităţii muncii în perioada curentă


faţă de perioada de bază;
Qo = producţia în perioada de bază, în număr de unităţi de produs;
Q1 = idem, în perioada curentă;
Tn = timpul normat pe unitatea de produs;
To = cheltuiala de muncă în perioada de bază;
Ti = cheltuiala de muncă în perioada curentă.

30
Raportul Ti /Tn reprezintă indicele de depăşire a normei. în cazul aplicării
metodei în unităţi de muncă este necesar să se înlăture influenţa modificării
sortimentului de produse.
4. Metoda de calcul a productivităţii muncii în unităţi valorice.
Metoda valorică este cea mai răspândită. Această metodă constă în raportarea
volumului producţiei, în unităţi valorice (în preţuri comparabile), respective valoarea
producţiei calculată după metoda de întreprindere, la numărul mediu scriptic de
personal sau muncitorii.
Metoda valorică se consideră ca metodă principală de calcul atât a nivelului,
căt şi a dinamicii productivităţii.
O cerinţă principală a acestei metode este aceea că evaluarea producţiei
trebuie făcută în preţuri comparabile (constante) şi nu în preţuri curente care sunt
variabile.
Determinarea dinamicii productivităţii muncii după metoda valorică are un
caracter contravenţional, întrucât drept unitate comună se iau preţurile, iar nu o altă
caracteristică specifică întregului sortiment al producţiei.
Prin această metodă se obţine un indicator sintetic şi unitar în toate ramurile
economiei, întrucât valoarea producţiei caracterizează volumul întregii producţii a
economiei într-o anumită perioadă.
Expresia indicelui de creştere a productivităţii muncii după metoda valorică
este următoarea:

Iu, = indicele de creştere a productivităţii muncii


Qo Q i = cantitatea de produse de un anumit fel fabricate în perioada
de bază şi în perioada curentă
To,Ti = cheltuielile de timp pentru întreaga producţie în perioada de
bază şi în perioada curentă (se exprimă de obicei în număr mediu scriptic de
personal sau muncitori folosiţi în perioada respectivă)
Po = preţul constant pe unitatea de produs
Metoda valorică are unele dezavantaje datorită faptului că ea exprimă în mod
ilegal variaţia raportului dintre munca vie, cheltuită într-o întreprindere anumită şi munca
materializată creată în alte întreprinderi. Schimbarea acestui raport de la o perioadă la
alta sau faţă de prevederile planului, deformează nivelul şi dinamica productivităţii
muncii atât la nivelul întreprinderii, cât şi al ramurii.
Numărul mediu scriptic este media aritmetică a personalului pe o anumită
perioadă şi anume a personalului ţinut în evidenţă scriptică.
N = Nc + KNn
Productivitatea muncii exprimată valoric poate fi:
Orară

Zilnică

Lunară

Trimestrială sau anuală

31
În cazul folosirii metodei productivităţii muncii exprimată valoric (în preţuri de
deviz) apar unele dificultăţii datorită modului de calcul a producţiei globale(terminate şi
neterminate):
1. În structura lucrărilor se pot produce modificări în diferite perioade.
2. Unele modificări de preţuri unitare de deviz ale lucrărilor duc la
incomparabilitatea lor.
3. Evaluarea producţiei neterminate se face cu aproximaţie, mai ales pentru
perioade mai scurte.
4. Executanţii de lucrări sunt tentaţi să folosească materiale mai scumpe
pentru obţinerea unei productivităţi valorice mai mari.
5. Introducerea de soluţii noi de proiectare şi aplicare de tehnologii noi
influenţează valoarea producţiei în sensul reducerii preţului de deviz şi deci scade
productivitatea muncii exprimată valoric, în contradicţie cu faptul că în realitate
productivitatea muncii creşte.
6. Lipsa unui etalon constant de evaluare a producţiei care să facă posibilă
compararea în timp şi pe lucrări similare a realizărilor şi deci a productivităţii muncii.
Rezultă că indicele de productivitate a muncii exprimat valoric, deşi are
avantajul de a fi corespunzător, trebuie corectat pe baza unor coeficienţi care să ţină
seama de modificarea structurii lucrărilor, de nivelul preţului de deviz, etc.
Având în vedere diversitatea producţiei de construcţii-montaj şi faptul că indicii
de productivitate în expresie naturală, cu unităţi de măsură diferite, nu se pot cumula
pentru obţinerea unui indice total, devine necesară folosirea productivităţii valorice care
foloseşte o mărime unică, valoarea.
Pentru caracterizarea productivităţii muncii la niveluri diferite şi pentru scopuri
diferite, metoda valorică, datorită inconvenientelor arătate, nu poate fi singura metodă
folosită .
La nivelul întreprinderii şi al ramurii există preocupări şi se acordă toată atenţia
extinderii metodei de calcul a productivităţii muncii în unităţi naturale şi în unităţi de
muncă astfel încât, paralel cu folosirea metodei valorice, aceste metode să devină un
instrument principal pentru determinarea nivelului şi dinamicii productivităţii muncii.
În esenţă metoda constă în a determina nivelul productivităţii valorice a muncii
pe baza consumurilor efective în cazul analizei realizărilor. Aplicarea la diferite nivele a
metodei, comportă luarea în considerare a unei serii de elemente specifice nivelului
organizatoric analizat.
În scopul îmbunătăţirii metodei valorice astfel încât să fie înlăturată influenţa
muncii materializate asupra indicatorului productivităţii muncii în literatura de
specialitate au fost propuse diferite soluţii. Printre acestea se menţionează în special
metoda de calcul pe baza producţiei nete.
Producţia netă a unei ramuri se obţine ca diferenţă între producţia globală şi
cheltuielile materiale de producţie.
În componenţa cheltuielilor materiale de producţie intră:
1. Valoarea obiectelor muncii consumate în procesul de producţie (materiale,
semifabricate proprii şi din afară, combustibil, energie electrică).
2. Valoarea mijloacelor de muncă consumate (respectiv valoarea uzurii
uneltelor de muncă).
3. Valoarea serviciilor prestate de alte ramuri ale sferei producţiei materiale
(cheltuielile de transport, telecomunicaţii, etc).
Caracteristic pentru toate aceste cheltuieli este faptul că ele sunt un produs al
muncii trecute, transferate asupra noului produs.

32
Avantajul producţiei nete, în comparaţie cu metoda producţiei globale, constă
în faptul că ea nu determină întreprinderile să se orienteze spre fabricarea unor
produse care să încorporeze materii mult mai scump; ea nu este influenţată de
structura materiei prime şi a materialelor folosite şi nici de structura organizatorică a
întreprinderilor industriale.
Preocupările şi cercetările întreprinse în ţara noastră pe linia perfecţionării
metodologiei de calcul a productivităţii au condus , printre altele, la elaborarea şi
experimentarea metodei de determinare a productivităţii muncii în construcţii pe bază
de preţuri constante pe unităţi fizice.
Aplicarea metodei reclamă în primul rând folosirea de preţuri constante pentru
diferite sortimente de lucrări de construcţii în scopul asigurării comparabilităţii reale a
dinamicii productivităţii muncii. Aceasta implică stabilirea de preţuri pe unităţi fizice, (m 3,
m2, etc.) ale obiectelor de construcţii respective, pentru o anumită perioadă de referinţă,
şi care rămân constante în toate perioadele de urmărire a dinamicii productivităţii. în
acest mod se elimină în special influenţele variaţiei preţurilor la unele elemente, precum
şi a îmbunătăţirii proiectelor.
Nomenclatorul obiectelor de construcţii, grupat pe diferite tipuri de obiecte, cu
preţuri constante pe unităţi fizice, devine un instrument pus la dispoziţia organizaţiilor de
construcţii pentru determinarea dinamicii productivităţii fizice a lucrărilor de construcţii.
Calculul productivităţii muncii pe baza acestei metode comportă următoarele
etape:
1. Se stabileşte cantitatea de lucrări, în unităţi fizice, pe baza ponderilor din
devizele lucrărilor, respectiv proporţional cu valoarea producţiei realizate faţă de
valoarea totală a devizului.
2. Se calculează pentru aceste unităţi fizice deduse, valoarea producţiei
realizate prin aplicarea preţurilor constante prevăzute într-un catalog pus la dispoziţia
şantierelor.
3. Se deduce partea din valoarea producţiei realizate pentru obiectele la care
nu s-au stabilit încă preţuri constante.
4. Datele statistice ale şantierelor, obţinute pe baza acestor calcule, se
centralizează pe întreprinderi, centrale industriale, ministere.
Se dă un exemplu de calcul pe baza acestei metode preconizate. Notaţiile din
acest exemplu sunt următoarele:
V = valoarea producţiei nete realizate (în preţuri curente de deviz);
Q = valoarea producţiei realizate (în preţuri curente de deviz) la care s-au
stabilit preţuri constante pe unităţi fizice;
c = valoarea producţiei realizate (în preţuri constante, pe unităţi fizice);
q = valoarea producţiei nete realizate (în preţuri curente de deviz) la obiectele
pentru care nu s-au stabilit preţuri constante;
Q't = valoarea totală a producţiei realizate (neconsiderată în preţuri constante);
N = numărul mediu de personal muncitor din perioada cuvenită;
W = productivitatea realizată (în preţuri constante) în perioada curentă: W = Q' t /
N.
Cu privire la q, intervin două ipoteze de calcul în funcţie de modul în care se
consideră valoarea acestei producţii:
1. producţia q să fie adăugată, în preţuri curente, la producţia Q
2. producţia q să fie reconsiderată cu raportul Q’/Q , presupunând că nivelul
realizat la cea mai mare parte din volumul producţiei se poate considera şi la restul de
producţie, care prezintă o pondere mai mică.
Deci:
În ipoteza 1. avem :

În ipoteza 2. avem :

33
În general, se consideră că productivitatea exprimă producţia pe unitatea unui
factor. Ea este reprezentată prin catul dat de împărţirea unei producţii la unul, mai mulţi,
sau la ansamblul factorilor care au contribuit la această producţie.
Termenul de productivitate este adeseori considerat ca sinonim cu eficienţa.
Folosit fără calificativ el se aplică la productivitatea muncii umane.
În sensul celor arătate, productivitatea poate fi exprimată prin:
1. Productivitatea specifică a muncii:

2. Productivitatea unui factor:

3. Productivitatea globală:

4. Productivitatea muncii:

5. Productivitatea netă a muncii:

3.3 METODE STATISTICO - MATEMATICE DE ANALIZĂ A


PRODUCTIVITĂŢII MUNCII
În literatura de specialitate se acordă o importanţă crescândă metodelor de
determinare a dinamicii reale a consumului de muncă pentru realizarea producţiei,
având în vedere că aceasta constituie un element esenţial în luarea deciziilor pentru
îmbunătăţirea activităţii productive.
Printre aceste metode, un loc însemnat îl ocupă metodele statistico-
matematice, prezentate sub diferite forme în literatura de specialitate, printre care se
menţionează, în continuare, unele aspecte:
3.3.1 Descompunerea pe elemente a indicilor
Metoda constă în descompunerea pe elemente a indicelui de productivitate în
scopul evidenţierii modificărilor structurale intervenite.
Relaţia de bază pe care se bazează această metodă:

Pa, Pb = valoarea medie brută a productivităţii întreprinderii a, respectiv b.


Pai, Pbi = nivelul productivităţii în unele activităţi ale întreprinderilor a şi b .
ta, tb = timpul total de muncă consumat în întreprinderile a şi b .

34
tai, tbi = ponderea timpului de muncă consumat pentru unele tipuri de construcţii
în întreprinderile a şi b .

= ponderea timpului de muncă consumat pentru unele tipuri de

construcţii faţă de întregul timp consumat.

Comparaţia se efectuează pe bază de ponderi, şi nu în valori absolute.


3.3.2 Analiza de corelaţie şi de regresie
Această metodă se foloseşte în scopul stabilirii caracterului legăturii dintre
factorii de creştere a productivităţii muncii, a măsurării nivelului acestuia şi a exprimării
cantitative a acestei legături.
Metoda constă în stabilirea unei ecuaţii ere să caracterizeze legătura dintre
productivitatea muncii şi un anumit factor care o determină, sau mai mulţi factori. Forma
legăturii dintre productivitatea muncii şi factorii de influenţă se exprimă

- printr-o ecuaţie lineară:

- printr-o funcţie de regresie:

Pe această baza se rezolvă prima problemă, aceea a stabilirii caracterului


legăturii între fenomenele cercetate.
Pentru aflarea parametrilor ao,ai şi a2se folosesc sisteme de ecuaţii normale.
Cea de a doua problemă a teoriei corelaţiei-măsurarea intensităţii legăturii se
rezolvă prin calculul unui indicator special-raportul de corelaţie.
3.3.3 Analiza multifuncţională a productivităţii muncii
Această metodă întregeşte utilizarea metodelor de corelaţie şi regresie în
analiza productivităţii muncii, permiţând determinarea cantitativă a influenţei, atât a
fiecărui factor în parte, cât şi a întregului ansamblu de factori ai productivităţii muncii,
ţinând seama de legătura reciprocă dintre aceştia.

3.3.4 Analiza apriori productivităţii muncii


Alegerea metodei optime de analiza, respectiv modelarea statistică a unui
fenomen atât de complex cum este productivitatea muncii, este determinată în mare
măsură de analiza apriori a productivităţii muncii.
Această analiza poate fi împărţită în următoarele etape principale:
1. Formularea obiectului de studiu (productivităţii muncii) în forma lui cea
mai generală.
2. Sintetizarea cunoştinţelor de specialitate despre obiectul de studiu, pe
baza analizei bibliografiei, a consultanţilor ca specialişti, etc.
3. Formalizarea informaţiei obţinute apriori cu privire la obiectul de studiu.
4. Analiza statistică a informaţiei apriori, formalizate (alegerea celor mai
importanţi factori).
5. Determinarea tipului de legătură (funcţională, stocastică, cauzală, de
corelaţie, de regresie).
6. Determinarea metodelor de studiere a fenomenelor (metoda corelaţiei,
metoda regresiei, analiza de dispersie şi alte metode).

35
7. Precizarea şi concretizarea formulării problemei.
Pentru aprecierea obiectivă a factorilor care influenţează productivitatea muncii
în cadrul studiilor statistico-economice multifactoriale, se recomandă formalizarea
datelor apriori existente
Cu ajutorul metodei corelaţiei rangurilor. Esenţa acestei metode constă în
stabilirea prealabilă a factorilor care influenţează productivităţii muncii în domeniul
respectiv şi chestionarea unor specialişti care să stabilească rangurile factorilor aleşi
după influenţa lor asupra productivităţii muncii. Rezultatele chestionării sunt trecute în
tabele de formă matriceală, pe această bază efectuându-se interpretarea matematică a
rezultatelor.
Până în prezent, metodele statistico-matematice de analiză a productivităţii
muncii, prezintă în principal un interes teoretic, aplicarea lor în activitatea practica şi în
special în construcţii fiind încă redusă. Prin extinderea continuă a tehnici moderne de
calcul se întrevede însă posibilitatea utilizării lor pe scară mai largă, în vederea obţinerii
unor rezultate care să reflecte cât mai fidel şi mai cuprinzător dinamica reală a acestui
indicator.
3.4 DETERMINAREA ECONOMIEI DE MUNCĂ ÎN FUNCŢIE DE
CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII

Relaţia dintre creşterea productivităţii muncii şi scăderea numărului de personal


rezultă din formula generală a productivităţii:
W=V
W = productivitatea muncii;
V = volumul producţiei (valoric, în preţuri de deviz);
N = numărul de personal.
Notând cu:
ΔW = creşterea productivităţii muncii
ΔN = scăderea numărului de personal

V / W fiind egal cu N, rezultă:

36
Această expresie reprezintă deci relaţia dintre creşterea productivităţii muncii şi
scăderea numărului de personal.
3.5 RELAŢIA DINTRE PRODUCTIVITATEA MUNCII ŞI DURATA DE
EXECUŢIE
Creşterea productivităţii muncii presupune o economie de volum de muncă în
realizarea unei aceleiaşi cantităţi de producţie. Reducerea volumului de muncă
conduce la scurtarea duratei normate a proceselor de lucru ceea ce în ansamblu se
reflectă în realizarea obiectului de construcţii într-o durată mai scurtă.
La analiza influenţei creşterii productivităţii muncii asupra duratei de execuţie
trebuie luat în consideraţie atât productivitatea muncitorilor de la procesele de bază, cât
şi a celor utilizaţi în procesele de deservire, deoarece :
- creşterea productivităţii muncii influenţează în mod evident scurtarea
duratei de execuţie a lucrărilor.
- scurtarea duratei contribuie la economisirea unor forţe de muncă şi deci la
creşterea productivităţii muncii.
Pentru ca scurtarea duratei sa aibă un efect pozitiv asupra nivelului
productivităţii muncii este necesar să se asigure o organizare raţională din punct de
vedere tehnologic în desfăşurarea executării lucrărilor, care să conducă efectiv la
economii de forţe de muncă.
Permisele scurtării duratei de execuţie şi a creşterii productivităţii muncii sunt în
principiu următoarele :
- folosirea metodelor rapide de lucru;
- distribuirea suficientă şi raţională a forţelor de muncă în limitele
dimensiunilor fronturilor de lucru disponibile şi a utilajelor puse la dispoziţie;
- succesiunea raţională a proceselor de lucru în limita posibilă de executare
simultană a diferitelor procese de lucru.
Realizarea acestor permise principale presupune întocmire unui grafic de
desfăşurare a executării lucrărilor pe baza unei analize complexe asupra aspectelor
tehnologice şi economice.
În elaborarea acestui grafic trebuie avute în vedere elementele menţionate în
scopul proiectării unei durate raţionale . Stabilirea duratei raţionale are o importanţă
esenţială.
Scurtarea neraţională a duratei de execuţie poate conduce la:
- comasarea excesivă de forţe de muncă peste limitele dimensiunilor
fronturilor de lucru disponibile, ceea ce are ca efect neutilizarea integrală a timpului de
muncă, întreruperi în desfăşurarea lucrărilor şi neconcordanţă între numărul de
muncitori calificaţi şi cei necalificaţi:
- „îndesirea" fronturilor de lucru şi suprapunerea neraţională a proceselor
de lucru, cu efect negativ asupra calităţii lucrărilor şi a nerespectării cerinţelor de
protecţie a muncii;
- aglomerarea de utilaje şi folosirea lor neraţională;
- volum de muncă în plus pentru remedieri şi reparaţii, în urma desfăşurării
anormale a executării procesului tehnologic.
Aceste aspecte negative conduc la o productivitate scăzută a muncii.
De aceea la stabilirea duratei de execuţie, trebuie luat în consideraţie ca
executarea lucrărilor să se realizeze în termenele cele mai scurte posibile din punct de
vedere tehnologic şi cele mai raţionale din punct de vedere economic.
Corelarea justă între productivitatea muncii şi durata de execuţie nu se poate
realiza deci decât pe baza unei organizări ştiinţifice a producţiei şi a muncii. în condiţiile
scurtării termenului de execuţie, organizarea corespunzătoare a lucrului impune
participarea unui număr maxim posibil de muncitori şi utilaje - denumită îndesirea
frontului de lucru.

37
Această corelare între productivitatea muncii şi durata de execuţie se face în
raport cu o anumită metodă de lucru, adică în condiţiile unei anumite tehnologii şi a
folosirii unor anumite tipuri de utilaje. La aplicarea altor metode (tehnologie diferită,
utilaje noi) intervin alte elemente şi deci valorile privind numărul muncitorilor şi utilajelor
care lucrează simultan se modifică. Acest număr nu trebuie să depăşească valori care
se obţin prin împărţirea fronturilor de lucru la dimensiunile normate ale locurilor de
muncă. O problemă esenţială la stabilirea duratei raţionale de execuţie a lucrărilor este
deci determinarea dimensiunilor frontului de lucru pentru fiecare formaţie de lucru. în
vederea coordonării optime a operaţiilor care se pot executa simultan sau succesiv pe
locul de muncă, la care participă formaţii de lucru diferite, apare necesitatea
determinării, pentru fiecare formaţie în parte, a cantităţii de lucrări care îi revine într-un
schimb.
Porţiunea respectivă de lucrare, caracterizează dimensional în cadrul locului de
muncă, în raport cu care se amplasează mijloacele şi forţele de muncă, reprezintă
frontul de lucru al locului de muncă.
Frontul de lucru, exprimând cantitatea de lucrare care revine unei formaţii pe
schimb în unităţi de măsură uşor măsurabile, delimitează totodată zona înconjurătoare
în care se amplasează materialele şi utilajele necesare executării lucrării.
În cazul organizării executării lucrărilor după metoda în lanţ, determinarea
frontului de lucru capătă o importanţă deosebită.
Determinarea frontului de lucru :
F = Npin / v
F = frontul de lucru, în unităţi caracteristice pentru lucrarea respectivă;
Np= norma de producţie pe schimb a formaţiei, în unităţi de măsură specifice
lucrării;
V = cantitatea medie de unităţi specifice care revin pe unitatea de măsură a
frontului de lucru;
in = indicele mediu de îndeplinire a normelor.
Dimensionarea frontului de lucru în cadrul organizării locului de muncă are un rol
determinant, asigurând desfăşurarea unui ritm uniform de lucru. Frontul de lucru nu
trebuie stabilit numai pentru întreaga brigadă, ci pentru fiecare formaţie sau echipă din
cadrul brigăzii.
Numai în acest mod se poate asigura o productivitate maximă a muncitorilor,
evitându-se aglomerările şi suprapunerile de spaţii de circulaţie şi depozitare a
materialelor.
Stabilirea unor relaţii referitoare la influenţa productivităţii asupra scurtării duratei
de execuţie implică precizarea prealabilă a următoarelor elemente şi noţiuni:
Fu = frontul de lucru normat al formaţiei, care reprezintă partea minimă dintr-o
construcţie în care activitatea unei formaţii de lucru se poate desfăşura pe un schimb în
mod raţional, în scopul realizării productivităţii maxime posibile;
Fs = frontul de lucru de care dispune o formaţie pe un sector;
M = numărul raţional de sectoare în care se poate, din punct de vedere
tehnologic, împărţi obiectivul;
Vs = volumul de producţie pe un sector;
Tr = durata raţională în care ar fi posibil din punct de vedere tehnologic de
terminat obiectul, astfel ca să respecte frontul de lucru normat, pentru realizarea
productivităţii maxime;
Po = Productivitatea maximă care se poate realiza în condiţiile duratei raţionale.
Pe baza studiilor făcute şi a analizei factorilor de influenţă, s-au formulat unele
relaţii între productivitatea maximă şi durata raţională de execuţie:
Durata raţională executării obiectului T r :

Ks = durata unui proces la un sector;

38
NPf= norma de producţie de schimb a formaţiei de lucru;
in = indicele de mediu de îndeplinire a normelor la meseriile respective;
f = numărul de formaţii normate.

Numărul de formaţii necesar pe un sector f :

v = cantitatea medie de lucrări care se poate executa pe unitatea de măsură a


frontului de lucru
r = raportul dintre dimensiunea de pe sectorul d şi dimensiunea normală de lucru
d n;

Frontul de lucru al formaţiei Fn;

Productivitatea maximă posibilă în cazul duratei raţionale

Dacă V este valoarea volumului de lucrări care trebuie realizată în durata


raţională Tr, în zile, rezultă productivitatea maximă posibilă de realizat:
1) Productivitatea muncitorilor de bază:

în care Nb este numărul muncitorilor de bază şi în ipoteza că în medie luna are 25 de


zile lucrătoare.
2) Productivitatea pe total personal:

Nd = numărul muncitorilor de deservire generală şi a personalului tehnic-administrativ;


Pd = productivitatea muncitorilor de deservire generală şi a personalului tehnic-
administrativ;
Cum Pd = 0 rezultă :

Ca o concluzie a celor arătate rezultă că rolul hotărâtor în reducerea la maximum


a duratei de execuţie şi sporirea productivităţii muncii, îl are organizarea ştiinţifică a
muncii şi aplicarea celor mai raţionale metode de organizare a desfăşurării lucrărilor.
3.6 EXECUTAREA UNUI ZID DE SPRIJIN ŞI EFECTELE
IMPLEMENTĂRII PROGRESULUI TEHNIC ÎN CONSTRUIREA LUI

39
Pentru a relata creşterea productivităţii în construcţii s-a luat comparative
executarea unui zid de sprijin, o construcţie hidrotehnică ce foloseşte la protejarea
alunecărilor de teren care afectează un drum.
Tehnologia de execuţie a fost analizată în două variante, pentru a se observa
creşterea productivităţii muncii prin extinderea progresului tehnic.
Zidul pentru care s-au efectuat calculele în continuare, are o lungime de 75 m, o
înălţime de 3 m şi dimensiunile specificate in schiţa din Anexa 2.

VARIANTA I - Lucrarea se va efectua manual, fără nici un ajutor mecanizat


Tehnologia de execuţie a zidului de sprijin este următoarea:
 Amenajarea terenului prin nivelare manuală;
 Fixarea traseului zidului prin pichetare;
 Săpătură manuală a fundaţiei zidului în şah. Se sapă pe traseul aliniat o porţiune
de aproximativ 1,5 - 2 mc, după care se toarnă betonul B100 în groapa respectivă. Se
lasă un spaţiu nesăpat, după care se sapă altă porţiune. Se repetă operaţiunea până se
termină întreaga fundaţie;
 După terminarea operaţiunii de turnare a betonului la cota corespunzătoare are
loc împrăştierea pământului manual şi compactarea cu mai de mână.
 După aducerea la cotă a fundaţiei se trece la executarea cofrajului în elevaţie,din
scândură de răşinoase, panouri TEGO sau panouri metalice prin calotare (legat) cu
sârmă moale şi şpraiţuri cu bile sau materiale lemnoase. Şpraiţurile sunt întăriri ale
cofrajului şi care sunt făcute din lemn.
 Din metru în metru se introduce câte un tub PVC care poartă numele de
barbacană cu rolul de a permite apelor acumulate în spatele zidului să fie evacuate în
canalul exterior de scurgere (rigola de scurgere).
 Urmează transportul betonului şi turnarea lui în cofraj manual cu găleata sau prin
lopătar.
 Se lasă o perioadă de timp, 14 zile de obicei, pentru a face priză, după care are
loc decofrarea.
 în urma decofrării, în spatele zidului de sprijin pe o lăţime de 50-60 cm şi
întreaga înălţime a zidului se pune refuz de ciur sau balast pentru drenarea din spatele
zidului şi dirijarea apei prin barbacane.

VARIANTA II - Lucrarea se va efectua cu ajutor mecanizat oriunde este posibil.


În această varianta tehnologia de execuţie a zidului de sprijin este următoarea:
 Amenajarea terenului se face prin nivelare mecanică cu ajutorul
buldozerului;
 Fixarea traseului zidului prin pichetare;
 Săparea se efectuează mecanic, cu excavatorul, tot în şah;
 Urmează împrăştierea pământului cu buldozerul şi compactarea lui cu
cilindrul compactor;
 Prin aducerea la cota fundaţiei, următoarea etapă este executarea
cofrajului, operaţie ce se execută manual.
 Din metru în metru se introduce câte un tub PVC care poartă numele de
barbacană cu rolul de a permite apelor acumulate în spatele zidului să fie evacuate în
canalul exterior de scurgere (rigola de scurgere)
 Transportul şi turnarea betonului se face cu pompa SCVING (pompă
mecanică);
 Se lasă o perioadă de timp, 14 zile de obicei, pentru a face priză, după
care are loc decofrarea;
 În urma decofrării, în spatele zidului de sprijin pe o lăţime de 50-60 cm şi
întreaga înălţime a zidului se pune refuz de ciur sau balast pentru drenarea din spatele
zidului şi dirijarea apei prin barbacane.

40
Pentru a urmări cu mai multă uşurinţă procesul de construire a zidului prin cele
două variante şi pentru a putea evidenţia creşterea productivităţii muncii de la varianta
în care totul se execută manual la cea în care este folosită mecanizarea (acolo unde
este posibilă implementarea ei), vom urmări diferenţele existente chiar pe tabele de
devize folosite în interiorul S.C. ASTRA S.A.
De aceea trebuie făcute anumite precizări în legătură cu tabelele folosite şi
anume:
- în coloana „Denumirea resursei materiale" se vor observa anumite coduri
care
reprezintă coduri interne de deviz ale materialelor folosite, acestea fiind specifice
pentru S.C. ASTRA S.A. (Tabel 3 exemplu:2100402);
- de asemenea fiecare material este însoţit de denumirea şi tipul său din
multitudinea de materiale posibile(Tabel 3 exemplu: saci S1500);
- în tabelele 1 şi 2 sunt necesare explicarea unor notaţii cum ar fi:
♦ PU MAT - preţ pe unitatea de măsură la material
♦ PU MAN - preţ pe unitatea de măsură la manopera directă
♦ PU UTI - preţ pe unitatea de măsură la utilaj
♦ PU TRA - preţ pe unitatea de măsură la transport
♦ VAL MAT - valoarea totală la material pe articol
♦ VAL MAN - valoarea totală la manoperă directă pe articol
♦ VAL UTI - valoarea totală la utilaj pe articol
♦ VAL TRA - valoarea totală la transport pe articol
♦ GR / AU - greutatea pe unitatea de articol (tone)
♦ GR / TOT - greutatea totală pe unitatea de articol (tone)
Pentru executarea unei lucrări se fac măsurători în teren, se stabileşte o
tehnologie de executare a lucrării, se întocmesc ante măsurători şi în final devizul
pentru stabilirea costului lucrării. La întocmire devizului se folosesc indicatoare de
norme de deviz.
Fiecărei lucrări elementare îi corespunde o normă de deviz prin care se
stabilesc consumurile medii pentru materiale, forţă de muncă şi utilaje de construcţii
necesare unei unităţi de măsură din acea lucrare, în condiţiile de execuţie şi măsurare
precizate.
Normele de deviz servesc la:
- încadrarea lucrărilor cuprinse în proiectele de execuţie în articole de
deviz;
- stabilirea preţului unitar aferent consumurilor de materiale, forţe de
muncă şi utilaje, pe unitatea de măsură a articolului de lucrare;
- calculul necesarului de materiale, forţe de muncă şi utilaje pentru
realizarea
lucrărilor.
TABEL 1 DEVIZ ZID DE SPRIJIN VARIANTA I - manual
NR.SIMBOL ART. UM CANT GR / UA GR TOT PU MAT VAL MAT
DENUMIRE PU MAN VAL MAN
SPOR MAT MAN UTI PU UTI VAL UTI
PU TRA VAL TRA
TOTAL
01 TSA05C1 SAP.MAN.ÎN SPTII M.C. 224,00 0,000 0 0 0
LIMIT. PESTE 1MCUTÂLUZ 38520 8628480
INCL.ÎN PAM. CU 0 0
UMID.NAT.ADÂNC.0,0-2M,T.TARE 0 0
TOTAL 8628480
02 PB06A1 M.C. 357,00 0,000 0 300 10711
TURN.BET.SIMP.B100ÎN 43055 15370635
ELEV.CULEI, ARIPI,ZID.TAMPAN 5511 1967427
MATERIAL 0 0
TOTAL 17445162

41
03CZ0105B1 PREPARARE BETON M.C. 134,06 0,308 41 1098670 147292095
B150.CU AGREGATE GRELE, 20340 2726862
GRANULATĂ<16MM,CIMENT 14625 1960686
M30 ]N INST. NECENTRALIYATE 0 0
TOTAL 151979643
042100933 BETON B100STAS3622 M.C. 225,79 0,000 0 963615 217576558
0 0
0 0
0 0
TOTAL 217576558
05CB01A1 COFRAJE ÎN CUZINEŢI M.P. 268,00 0,003 1 23516 6316398
FUND PAHAR.FUND UTILAJE,DIN 19260 5173236
PAN REF.DIN SCÂNDURI RAS SC 0 0
Şl SUBSCINCL SPRIJIN 0 0
TOTAL 11489634
06 220394 REFUZ CIUR M.C. 102,00 0,000 0 358643 36581586
0 0
0 0
0 0
TOTAL 36581586
07TSD01C1 ÎMPRĂŞTIEREA CU M.C. 102,00 0,000 0 0 0
LOPATA A PĂMÂNTULUI AFÂNAT, 7794 794988
STRAT UNIFORM 10-30 CM GROS 0 0
CU SFĂRÂM.BULG.TEREN TARE 0 0
TOTAL 794988
08TRA01A28 TO 173,40 0,000 0 0 0
TRANSPORTUL RUTIER AL 0 0
MATERIALELOR, 0 0
SEMIFABRICATELOR CU AUTO- 37205 6451347
BASCULANTA PE DIST.= 28KM TOTAL 6451347
09TRA06A10 TO 893,00 0,000 0 0 0
TRANSPORTUL RUTIER AL 0 0
BETONULUI-MORTARULUI CU 0 0
AUTOBETONIERA DE 5,5 MC 55753 4978429
DIST.=10 KM TOTAL 4978429
010SA14H1 M. 150,00 0,004 1 85320 12798000
ŢEAVA PVC NEPLASTIF. TIP G. 13680 2052000
MONTAT LA LOCUINŢE SOCIAL 0 0
CULTURALE ÎN CONDUCTE DE 0 0
DISTRIBUŢIE D=110 MM TOTAL 14850000

42
TABEL 2 DEVIZ ZID DE SPRIJIN VARIANTA II – mecanizată

NR.SIMBOL ART. UM CANT GR / UA GR TOT PU MAT VAL MAT


DENUMIRE PU MAN VAL MAN
SPOR MAT MAN UTI PU UTI VAL UTI
PU TRA VAL TRA
TOTAL
001 TSC04BI SAP MEC. CU EXC. M.C. 224,00 0,000 0 0 0
DE 0,71-1,25 MC ÎN PAM. CU 0 0
UMID. NAT. DESC. DEP. TER. 312966 701044
CAT.2 0 0
TOTAL 701044
002 CA7G1 TURNARE BETON M.C. 357,00 0,000 0 1746 623322
ARMAT CU POMPA LA 14040 5012280
CONSTRUCŢII CU H<15M, ÎN 9650 3236205
PEREŢI Şl DIAFRAGME 0 0
TOTAL 8871807
003 2100945 BETON DE CIMENT M.C. 134,06 0,000 0 1159509 155448415
B150 STAS 3622 0 0
0 0
0 0
TOTAL 155448415
004 2100933 BETON DE CIMENT M.C. 225,79 0,000 0 963615 217576558
B100 STAS 3622 0 0
0 0
0 0
TOTAL 217576558
005 2200394 REFUZ CIUR M.C. 268,00 0,000 0 23516 6316398
19260 5173236
0 0
0 0
TOTAL 11489634
006 2200394 REFUZ CIUR M.C. 102,00 0,000 0 358643 36581586
0 0
0 0
0 0
TOTAL 36581586
007TSD03A11 ÎMPRĂŞTIAT M.C. 102,00 0,000 0 0 0
PĂM.AFÂNAT CU BULD. PE 0 0
ŞENILE DE 81-180 CP ÎN STRAT 206028 210148
CU GROS. DE 15-20 CM 0 0
TER.CAT1 SAU 2GOS TOTAL 210148
008 TRA01A28 TRANSPORTUL TO. 173,40 0,000 0 0 0
RUTIER AL MATERIALELOR, 0 0
SEMIFABRICATELOR CU AUTO- 0 0
BASCULANTA PE DIST. = 28 KM 37205 6451347
TOTAL 6451347
009TRA06A10 TRANSPORTUL TO. 893,00 0,000 0 0 0
RUTIER AL BETONULUI , 0 0
MORTARULUI CU 0 0
AUTOBETONIERA DE 5,5 MC 55753 4978429
DIST.= 10 KM TOTAL 4978429
010SA14H1 ŢEAVA PVC M 150,00 0,004 1 85320 12798000
NEPLASTIF.TIP G.MONT. LA 13680 2052000
LOCUINTE+SOCIAL CULT. ÎN 0 0
CONDUCTE DE DISTRIBUŢIE 0 0
D=110 MM TOTAL 14850000

43
TABEL 3 . LISTA CONSUMURILOR DE MATERIALE IN VARIANTA I (MANUALA)

Preţ
Valoare
Consumuri unitar
Nr. (exclusiv Greutate
Denumirea Resursei, materiei U.M. Cuprinse în (exclusiv
Crt. TVA) - mii lei (tone)
ofertă TVA) -
-
mii lei -
1 2100402 CIMENT METALURGIC CU M.C.
40889,52 2,185 89343,601 41,298
ADAOSURI M30 SACI S1500
2 2100933 BETON B100 STAS 622 M.C. 225,79 963,615 217576,558 512,548
3 2200288 PIETRIŞ CIURUIT SPĂLAT DE M.C.
52,96 358,643 18992,040 84,728
MÂL 7-15MM
4 2200394 REFUZ CIUR M.C. 102,00 358,643 36581,586 173,400
5 2200513 NISIP SORTAT NESPĂLAT DE M.C.
90,90 260,000 23632,802 122,709
RÂU Şl LACURI 0,0-3,0 MM
6 2200642 NISIP SPĂLAT DE RÂU Şl M.C.
42,50 358,643 15241,233 57,371
LACURI 3,0-7,0 MM
7 2901167 MANELE D=7-11 CM L= 2-6 M M.P.
0,13 3000,000 402,900 0,081
RĂŞINOASES.1040
8 2903995 SCÂND. RĂŞIN. LUNGĂ TIV KG.
0,94 3000,000 2820,300 0,470
CLS DGR = 24 MM L=4.00 M S 942
9 2928361 PANOU COFRAJ ASTEREALĂ KG.
8,86 206,200 1827,716 0,133
SCÂND RAS. SCURTE SUBSCURTE
10 3803142 SÂRMĂ MOALE OBIŞNUITĂ KG.
6,00 21,008 126,048 0,006
D=1.25OL32S889
11 3803233 SÂRMĂ MOALE OBIŞNUITĂ KG.
13,43 21,008 282,137 0,013
D=2.5 OL 32 S889
12 5886942 CUIE CU CAP CONIC TIP A1 Buc.
21,49 21,008 451,420 0,025
3X70 OL34 S2111
13 6001616 KG.
HÂRTIE ŞLEF. USC. STICLĂ FOI 23X30 180,00 1,166 209,880 0,004
GR6S1581
14 6110467 CODEZ100 ADEZIV N 114721- KG.
2,25 29,547 66,481 0,002
76
15 6200585 BENZINĂ AUTO NEETILATĂ KG.
1,35 6,711 9,060 0,002
TIP COR 75 NORMALĂ S176
16 6201084 ULEI EMULSIONABIL PT. M.C.
32,23 16,500 531,828 0,037
DECOFRARE BETOANE S11382
17 6202818 APĂ IND. PT.MORTARE Şl KG.
63.18 3.000 189.549 63.183
BETOANE DE LA REŢEA
18 6700652 ŢEVI DIN PVC RIGID TIP G M
153.00 80.400 12301.079 0.551
110X8, STAS 6675/2
19 7309326 CÂRPE DE ŞTERS DIN KG.
4.50 14.195 63.878 0.005
BUMBAC DE ORICE CULOARE
20 7317232 DICLORETAN CS 17/73 KG. 1.95 11.030 21.509 0.002
21 TOTAL MII LEI 420671.605 1056.568
22 EURO 11248

44
În tabelul următor se prezintă consumul de materiale în cazul executării zidului
cu Tehnologie mecanizată. în acest caz se folosesc alte tipuri de cuie şi lemn diferit
pentru cofraje. Diferenţa majoră la lista consumurilor de material apare la prepararea
betonului în instalaţii necentralizate (tabel 3 ) faţă de prepararea betonului în instalaţii
centralizate (tabel 4 ).
Valoric această diferenţă este de 9.772.465 lei. Costul este mai mare în varianta
mecanică deoarece conţine costul la curentul electric pentru prelucrarea betonului.
Acest tabel, însă nu are şi costurile pentru manoperă.

TABEL 4 . LISTA CONSUMURILOR DE MATERIALE IN VARIANTA II (MECANIZATA)

Preţ
Valoare
Nr. Consumuri unitar
(exclusiv Greutate
Crt Denumirea Resursei, materiei U.M. Cuprinse în (exclusi
TVA) - mii lei (tone)
. ofertă v TVA) -
-
mii lei -
1 2100933 BETON B100 STAS 622 M.C. 225.79 963.615 217576.558 512.54
2 2100945 BETON B150 STAS 3622 M.C. 134.06 1159.509 155448.415 329.79
3 2200394 REFUZ CIUR M.C. 102.00 358.643 3651.586 173.4
4 2900888 LEMN ROTUND DE M.C.
CONSTRUCŢII RURALE COFRAG 0.32 756.581 243.089 0.257
S4342
5 2901167 MANELE D=7-11CM L=2-6M M.C.
0.13 3000.000 402.900 0.081
RĂŞINOASE S1040
6 2903995 SCÂNDURĂ DE RĂŞINOASE M.C.
LUNGĂ CU TIV,CLSDGR=24MM L=4.0 0.94 3000.000 2820.300 0.470
MS942
7 2928361 PANOU COFRAJ, MP.
ASTEREALĂ, SCÂNDURĂ RĂŞINOASE 8.86 206.200 1827.716 0.133
SCURTE, SUBSCURTE
8 3803142 SÂRMĂ MOALE OBIŞNUITĂ KG.
6.00 21.008 126.048 0.006
D=1.25OL32S889
9 3803233 SÂRMĂ MOALE OBIŞNUITĂ KG.
13.43 21.008 282.137 0.013
D=2.5 OL32 S889
10 5886899 CUIE CU CAP CONIC TIP A1 KG.
3.57 11.026 39.363 0.004
2.8X50 OL34S2111
11 5886942 CUIE CU CAP CONIC TIP A1 KG.
21.49 21.008 451.420 0.025
3X70 OL34 S2111
12 6001616 HÂRTIESLEF.USC. STICL. A Buc.
180.00 1.166 209.880 0.004
FOI 23X30 GO 6 S1581
13 6110467 CODEZ 100 ADEZIV N 114721- KG.
2.25 29.547 66.481 0.002
76
14 6200585 BENZINĂ AUTO NEETILATĂ KG.
1.35 6.711 9.060 0.002
TIP CO/R 7 6200585
15 6201084 ULEI EMULSIONABIL KG.
32.23 16.500 531.828 0.037
PT.DECOFRARE BETOANE S11382
16 6202818 APĂ INDUSTRIALĂ PENTRU M.C.
71.40 3.000 214.200 71.400
MORTARE Şl BETOANE DE LA REŢEA
17 6309903 CONFECŢII METALICE KG.
10.71 11.823 126.624 0.012
SUD.CORNIER<70MM PT.EŞAFOADE
18 6700652 ŢEVI DIN PVC RIGID TIP G M
153.00 80.400 12301.079 0.551
110X8,2 MM STAS 6675/2
19 7309326 CÂRPEDE ŞTERS DIN KG.
4.50 14.195 63.878 0.005
BUMBAC DE ORICE CULOARE
20 7317232 DICLORETAN CS 17/73 KG. 1.95 11.030 21.509 0.002
21 TOTAL MII LEI 429344.070 1088.7
22 EURO 11480

45
Transportul produselor pentru realizarea lucrării se efectuează la aceleaşi costuri
în ambele variante datorită faptului că se execută cu autobetoniera iar a celorlalte
materiale cu mijloace auto.

TABEL 5 . LISTA CONSUMURILOR PRIVIND TRANSPORTURILE IN VARIANTA II


(MANUALA)

Elementele rezultate din


Nr. analiza lucrărilor ce Tarif unitar - lei / Valoare (exclusive
Tip de transport
Crt. urmează a fi executate oră - TVA) - mii lei -
Tone transportate
1 Transport auto (total)
1066,4 52,7 56238,776
din care, pe categorii
2 1.01 TRA01A28
TRANSPORTUL
RUTIER AL
173,400 37205,0 6451,347
MATERIALELOR,
SEMIFABRICATELOR
CU AUTOBETONIERA
3 1.02TRA06A10
TRANSPORTUL
RUTIER AL
893,000 55753,0 49787,429
BETONULUI-
MORTARULUI CU
AUTOBETONIERA
4 TOTAL MII LEI 56238,776
5 EURO 1504

TABEL 6 . LISTA CONSUMURILOR PRIVIND TRANSPORTURILE IN VARIANTA II


(MECANIZATA)

Elementele rezultate din


Nr. analiza lucrărilor ce Tarif unitar - lei / Valoare (exclusive
Tip de transport
Crt. urmează a fi executate oră - TVA) - mii lei -
Tone transportate
1 Transport auto (total)
1066,4 52,7 56238,776
din care, pe categorii
2 1.01 TRA01A28
TRANSPORTUL
RUTIER AL
173,400 37205,0 6451,347
MATERIALELOR,
SEMIFABRICATELOR
CU AUTOBETONIERA
3 1.02TRA06A10
TRANSPORTUL
RUTIER AL
893,000 55753,0 49787,429
BETONULUI-
MORTARULUI CU
AUTOBETONIERA
4 TOTAL MII LEI 56238,776
5 EURO 1504

TABEL 7 . LISTA CONSUMURILOR PRIVIND TRANSPORTURILE IN VARIANTA II


(MANUALA)

Nr. Crt. Denumirea utilajului de construcţii Consumuri -ore Tarif orar - lei / oră Valoare (exclusive

46
de funcţionare- -funcţionare- TVA) - mii lei -(2x3)
1 3702 BETONIERĂ CU CĂDERE
39,279 4991,0 1960,710
LIBERĂ ACŢ.ELECTRIC101-250L
2 3720 VIBRATOR UNIVERSAL CU
127,449 15437,0 1967,430
MOTOR TERMIC 2,9-4 CP
4 TOTAL MII LEI 3928,141
5 EURO 105

TABEL 8 . LISTA CONSUMURILOR PRIVIND TRANSPORTURILE IN VARIANTA II


(MECANIZATA)

Tarif orar – Valoare


Nr. Consumuri
Denumirea utilajului de construcţii lei / oră (exclusive TVA) -
Crt. -ore de funcţionare -
-funcţionare mii lei -(2x3)
1 3312 AUTOPOMPA HIDRAULICĂ
27,489 16859,0 3202,988
DE BETON 40-60MC/H
2 3502 EXCAVATOR PE ŞENILE
CU CUPĂ, CU MOTOR 2,589 26979,0 701,043
TERMIC 0,71-1,25 MC
3 3716 BULDOZER PE ŞENILE 81-
2,570 274704,0 706,962
180CP
4 VIBRATOR DE INTERIOR
PT. BETON ACŢIONAT 57,120 4192,0 239,447
ELECTRIC
5 TOTAL MII LEI 4147,397
6 EURO 111

Consumurile de ore cu manoperă directă în varianta manuală (tabel 9) este de


1930 ore cu un cost de 34.746.274 lei, iar în realizarea lucrării cu mijloace automatizate
(tabelul 10) consumul cu manoperă directă reprezintă 680 ore, reprezentând o treime
din orele de lucru în varianta manuală, acelaşi lucru fiind marcat şi de diferenţa de cost,
pentru varianta mecanizată aceasta fiind de 12.237.
Costul mediu orar este de
- manual: 34.746.274/1930 ore = 18003.3 lei/oră
- mecanizat: 12.237.489/680 ore = 17996.3 lei/oră

TABEL 9 . LISTA CONSUMURILOR CU MÂNA DE LUCRU IN VARIANTA II


(MANUALA)

Consumuri
Valoare
Nr. (om - ore) Tarif mediu - Procent
Denumirea meseriei (exclusiveTVA)
Crt. cu manoperă lei / oră - 100%
- mii lei -(2x3)
directă
1 102 BETONIST 562,039 18000,0 10116,698 10116,698
2 107 DULGHER CONSTRUCŢII 255,170 18000,0 4593,060 4593,060
3 116 INSTALATOR SANITAR 113,999 18000,0 2051,973 2051,973
4 196 SĂPĂTOR 431,686 18000,0 7770,348 7770,348
5 199 MUNCITOR DIVERSE
567,455 18000,0 10214,195 10214,195
CONSTRUCŢII MONTAJ
6 TOTAL 1930,349 MII LEI 34746,274 34746,274
7 EURO 929

Deci, pe lângă faptul că numărul de ore este aproape de trei ori mai mare în
varianta mecanizată, ca şi costurile totale de altfel, costurile medii orare au o diferenţă
foarte mică în cele două cazuri.

TABEL 10 . LISTA CONSUMURILOR CU MÂNA DE LUCRU IN VARIANTA II


(MECANIZATA)
47
Consumuri (om -
Valoare
Nr. ore) Tarif mediu - Procent
Denumirea meseriei (exclusiveTVA)
Crt. cu manoperă lei / oră - 100%
- mii lei -(2x3)
directă
1 102 BETONIST 139,230 18000,0 2506,140 2506,140
2 107 DULGHER
323,000 18000,0 5814,000 5814,000
CONSTRUCŢII
3 111 FIERAR BETONIST 35,700 18000,0 642,600 642,600
4 116 INSTALATOR
113,999 18000,0 2051,973 2051,973
SANITAR
5 199 MUNCITOR
67,932 18000,0 1222,776 1222,776
DIVERSE CONSTRUCŢII
6 TOTAL 679,861 MII LEI 12237,489 12237,489
7 EURO 327

Exemplele tratate în lucrarea de faţă au în principal scopul de a analiza


productivitatea muncii în executarea unui zid de sprijin, construcţie hidrotehnică ce
protejează un drum împotriva alunecărilor de teren, în două variante.
Costul total pentru varianta de lucru nemecanizat este de 609.747.287 lei ce se
realizează în 3.063 ore.
Se calculează numărul total de ore lucrate, pe variante astfel:

48
MANUAL MECANIZAT
Consum orar la utilaje (ore)
166.73 89.77
Consum orar la transport
1066.4 1066.4
Consum orar cu mâna de lucru
1930,35 679,86
TOTAL ORE
3163,48 1836,03

1. Productivitatea orară este calculată astfel :


Wh = Q / T = valoarea producţiei totale / consumul de ore
În varianta manuală avem:
Wh1 = 583.890.688 lei /1836.03 ore = 318.018 lei / oră
În varianta mecanizată avem:
Wh2 = 609.747.287 lei /1836.03 ore = 192.746 lei / oră
Coeficientul de creştere al productivităţii muncii este de :
Wh2 / Wh1= 318.018 lei /oră /192.746 lei / oră = 1,65
Deci productivitatea orară a crescut de 1,65 ori, sau cu 65%, lucrarea fiind
executată în timp mai scurt.

2. Productivitatea muncii raportată la numărul mediu de personal se


calculează astfel:
În varianta manuală avem:
3.163,48 ore/170 ore/lună = 18,6 oameni/lună/12 luni = 1,55 oameni/an
În varianta mecanizată avem:
1.836,03 ore/170 ore/lună = 10,8 oameni/lună/12 luni = 0,90 oameni/an

3. Productivitatea lunară este:


În varianta manuală avem:
W1 = 609.747.287lei/18,6 oameni/lună = 32.782.112 lei/oameni/lună
În varianta mecanizată avem:
W2 = 583.890.688lei/10,8 oameni/lună = 54.063.953 lei/oameni/lună
Creşterea productivităţii lunare este W2/W 1=54.063.953/32.782.112= 1,65

4. Productivitatea anuală se va calcula astfel:


În varianta manuală avem:
W1 = 609.747.287 lei/1,55 oameni/an = 393.385.346 lei/om/an
În varianta mecanizată avem:
W2 = 583.890.688 lei/0,90 oameni/an = 648.767.431 lei/om/an
Creşterea productivităţii anuale este W2/W1 =648.767.431/393.385.346=1,65

Se remarcă o creştere a productivităţii muncii cu 65%, ceea ce presupune o


economie foarte mare de timp de lucru. După cum foarte bine se cunoaşte o lucrare se
câştigă prin licitaţie, ceea ce înseamnă că, dacă o firmă ar prezenta o ofertă cu aceleaşi
costuri, dar cu un interval de timp mult mai mic, acesta va câştiga cu siguranţă licitaţia .
Creşterea productivităţii muncii prin mecanizare reprezintă una din soluţiile de bază în
cazul supravieţuirii unei societăţi comerciale în condiţiile economice actuale.

49
3.7 CĂI DE CREŞTERE A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII
Nivelul productivităţii muncii poate să fie influenţat de factori cu caracter:
a) organizatoric, de natura celor privind :
- perfecţionarea desfăşurării procesului de producţie şi a muncii pe şantier
- organizarea ergonomică a muncii
- creşterea calificării cadrelor
- disciplina muncii
- ridicarea nivelului tehnic a personalului muncitor
- îmbunătăţirea normelor de muncă
b) tehnic :
- creşterea gradului de productivitate a prefabricatelor şi elementelor tipizate
de construcţii dotarea unităţii cu utilaje, instalaţii şi mijloace de transport de mare
randament introducerea mecanizării complexe a lucrărilor grele şi automatizării
proceselor creşterea gradului de industrializare a construcţiilor modernizarea utilajelor şi
instalaţiilor existente perfecţionarea caracteristicilor procesului de construcţii montaj
c) social economic :
- munca în acord stimularea forţei de muncă prin sistemul premial
c) alţi factori :
- schimbări în structura producţiei în perioada de execuţie, faţă de indicatorii
luaţi ca bază la elaborarea planului fluctuaţia forţei de muncă.
În urmărirea productivităţii muncii este necesar să se ia în calcul un număr cât
mai mare de factori care influenţează direct sau indirect creşterea productivităţii muncii.
Totodată, trebuie avut în vedere că gruparea acestor factori să se facă în condiţiile în
care se asigura însumarea influenţei acestora pe diferite trepte şi pe structuri
organizatorice.
Căile cele mai importante de creştere a productivităţii muncii în construcţii sunt:
- prefabricarea elementelor de construcţii
- mecanizarea lucrărilor
- introducerea unor materiale noi, mai eficiente
- aplicarea metodelor tehnologice moderne
- aplicarea metodelor moderne de organizare şi planificarea execuţiei
construcţiilor
- îmbunătăţirea activităţii unităţii de construcţii
- permanentizarea cadrelor calificate şi ridicarea calificării lor
- experienţă şi cointeresarea materială.

A) CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PRIN PREFABRICAREA


CONSTRUCŢIILOR
Prefabricarea construcţiilor sau a elementelor de construcţii asigură
transferarea unor procese de lucru cu manopera respectivă de pe un şantier în atelierul
de producţie, în care sunt asigurate condiţii mai favorabile de lucru.
Influenţa favorabilă a prefabricării asupra productivităţii muncii se datorează în
principal următoarelor aspecte :
- prefabricarea este o producţie de serie, spre deosebire de execuţia clasică
a construcţiilor, care este o producţie de unicat
- operaţiile de confecţionare a prefabricatelor se pot mecaniza eficient şi la
grad înalt, aproape de automatizare
- condiţiile de microclimat din unităţile prefabricate sunt cumulat mai
favorabile decât cele de pe şantier, asigurând utilizarea forţei de muncă la un nivel
ridicat pe tot timpul anului

50
- dispozitivele anexe(cofraje, matriţe) pot fi reutilizate de mai multe ori
- muncitorii se pot califica uşor şi devin stabili
- pe şantiere rămân să se execute numai procesele de montaj, care se
realizează mecanizat, deci cu economie de manoperă
Prin compararea costurilor se poate constata dacă creşterea productivităţii
muncii la nivel de şantier reprezintă şi o creştere la nivel de economie naţională, dacă
prin prefabricate se reduce costul faţă de soluţia de sistem monolit, atunci evident
prefabricarea respectivă duce şi la creşterea productivităţii muncii pe economie, dacă
prin prefabricare costul creşte este necesar să se analizeze situaţia pentru a se vedea
de unde provine această creştere (din cheltuirea în manopere însumate mai mari, din
jocul preţurilor sau din cauza unor taxe suplimentare aplicate la elementele
prefabricate).
Această verificare a eficienţei prefabricării asupra productivităţii muncii, prin
intermediul costului, este necesară pentru a elimina soluţii de prefabricare lipsite de
eficienţă.
Este necesar, pentru a trage o concluzie corectă, să se ţină seama de toţi
factorii care intervin în favoarea prefabricării:
- scurtarea duratei de execuţie
- economisirea unor materiale deficitare
- creşterea capacităţii de producţie în construcţii.

B) CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PRIN MECANIZAREA


LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Mecanizarea simplă şi mai ales mecanizarea complexă sporeşte în mod


considerabil productivitatea muncii pe şantiere prin înlocuirea muncii manuale cu maşini
adecvate.
Prin mecanizarea lucrărilor de terasamente, s-a obţinut reducerea manoperei
pe unitatea de produs. Aceasta înseamnă că productivitatea muncii vii depusă pe
şantier a crescut.
Creşterea gradului de mecanizare a proceselor mecanizate, extinderea
mecanizării la noi procese de lucru, perfecţionarea utilajelor de construcţii, precum şi
folosirea mai raţională a maşinilor de construcţii, vor duce la creşterea în continuare a
productivităţii muncii. O atenţie deosebită trebuie acordată micii mecanizări, care în
multe situaţii uşurează simţitor munca depusă pe şantier.

C) CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PRIN INTRODUCEREA UNOR


MATERIALE NOI, MAI EFICIENTE

Introducerea unor materiale noi, mai eficiente, poate duce la o calitate


superioară a lucrărilor, la o reducere eventuală a costurilor lucrărilor, si la o creştere a
productivităţii muncii.
Un exemplu concret îl constituie înlocuirea cărămizii pline cu cărămidă cu
goluri la execuţia zidurilor exterioare la locuinţe. Se cunoaşte că un zid de 30 cm
grosime din cărămidă cu goluri înlocuieşte din punct de vedere al izolării termice un zid
de 37,5 cm din cărămidă plină. Luând în considerare numai diferenţa de grosime,
înseamnă că la execuţia de un metru pătrat de zid exterior, producţia muncii a crescut
la 37,5/30x100=125% prin folosirea cărămizii eficiente. Dacă se ţine seama şi de
greutatea mai mică în metru pătrat de zidărie de cărămidă, eficienţa faţă de cărămida
plină, rezultă că pentru punerea în operă se cheltuieşte mai puţină muncă, şi deci
productivitatea muncii a crescut de fapt cu mai mult de 25%. Acest avantaj apare şi la
zidăriile interioare.

51
Betonul celular autoclavizat (BCA), un material şl mai uşor decât cărămida cu
goluri, folosit la realizarea zidurilor interioare şi exterioare, are influenţe şi mai
favorabile asupra productivităţii muncii.
- Introducerea în construcţii a oricărui material nou , mai uşor, are ca
urmare directă creşterea productivităţii muncii cu 0,5%, pentru reducerea greutăţii
construcţiilor cu 1%, după cum au dovedit-o studiile de specialitate.
Acelaşi efect îl au materialele noi, cu grad mai mare de finisare : tapete,
ferestre din aluminiu, pereţi uşori din rigips.

D) CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PRIN UTILIZAREA UNOR


TEHNOLOGII MODERNE

Tehnologiile moderne precum şi alegerea celei mai raţionale tehnologii pentru


fiecare lucrare în parte pot duce la creşterea productivităţii muncii, pe lângă avantaje,
cum ar fi scurtarea duratei de execuţie a lucrărilor. Astfel, productivitatea muncii a
crescut substanţial prin industrializarea proceselor de executare monolită a elementelor
de construcţii (utilizarea cofrajelor metalice, plane şi spaţiale, a cofrajelor plasante şi
rulante, punerea în operă a betonului prin procese mecanizate), forarea orizontală
pentru traversarea conductelor, canalelor sau cablurilor, montarea în ansambluri mari a
construcţiilor metalice, industrializarea executării fundaţiilor.

E) CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PRIN UTILIZAREA UNOR


METODE MODERNE DE ORGANIZARE Şl PLANIFICARE A LUCRĂRILOR DE
CONSTRUCŢII

Metodele moderne de organizare şi planificare a executării proceselor de lucru


cum ar fi:
Studiul muncii, metoda drumului critic, metoda în lanţ (flux continuu), precum şi
celelalte ramuri ale cercetării operaţionale (programarea lineară, teoria şirurilor de
aşteptare) influenţează favorabil productivitatea muncii.
Prin studiul muncii se analizează ştiinţific procesele de muncă cu scopul de a
elimina consumurile neraţionale de muncă şi de a stabili în final norme de muncă, baza
retribuirii în acord.
Metodele moderne de organizare şi planificare a proceselor de lucru în
construcţii rezolvă ştiinţific organizarea fronturilor de lucru, alegerea formaţiilor de lucru
şi a utilajelor de construcţii precizând cea mai raţională eşalonare în timp a proceselor
de lucru.
Aplicarea în practică a acestor metode face parte din pregătirea tehnico-
organizatorică a execuţiei construcţiilor, pregătire care în momentul de faţănu se face
întotdeauna în mod corespunzător.

F) CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎNTR-O ORGANIZARE


SUPERIOARĂ A UNITĂŢII DE CONSTRUCŢII

Îmbunătăţirea organizării unităţilor de construcţii este însoţită de creşterea


productivităţii muncii prin specializarea pe anumite genuri de construcţii (hidrotehnice,
industriale, locuinţe şi canalizări) organizarea teritorială mai raţională (utilizarea bazelor
de producţie auxiliară a utilajelor) reducerea treptelor organizatorice, perfecţionarea
sistemului informaţional şi de decizie, întărirea disciplinei, aprovizionarea cu materiale
la timp.
G) CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PRIN PERMANETIZAREA
CADRELOR

52
Permanentizarea cadrelor duce la o cunoaştere reciprocă mai bună între
conducerea şantierului şi cadrele calificate, şi deci, la o utilizare mai eficientă a fiecărui
om. Ridicarea calificării cadrelor duce la creşterea productivităţii muncii. Construcţiile
moderne au nevoie de muncitori, tehnicieni, ingineri cu experienţă şi calificare înaltă

H) CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PRIN STIMULAREA Şl


COINTERESAREA MATERIALĂ

Stimularea materială, raţională, măreşte cointeresarea forţei de muncă în


sporirea cantitativă a producţiei de construcţii. Sistemul de retribuire şi de normare a
muncii joacă un rol important în asigurarea stimulării muncitorilor.
Retribuirea în acord şi mai ales în acord global, însoţită de un control calitativ
adecvat, asigură cointeresarea materială necesară în construcţii.
Este evident că folosirea căilor prin care se poate obţine creşterea
productivităţii muncii, revine nu numai sectorului de execuţie, ci şi sectorului de
cercetare, proiectare, industriei materialelor de construcţie, industriei constructoare de
maşini.

I. MĂSURI CE URMĂRESC CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII


MUNCII

1. Pe seama creşterii gradului de mecanizare a lucrărilor :


- prin folosirea mai bună a tehnicii existente - îmbunătăţirea indicatorilor intensivişi
extensivi de folosire a utilajelor
- prin creşterea şi modernizarea tehnicii - pe calea dotării cu mijloace de
mecanizare noi şi a modernizării celor existente
- prin extinderea muncii mecanizării şi utilizarea mai intensă a creditelor pentru
mica mecanizare
- prin studierea şi asigurarea condiţiilor care să permită executarea mecanizată a
unor lucrări prevăzute în devize ,,a se executa manual"
2. Pe seama creşterii gradului de industrializare a lucrărilor :
- prin extinderea folosirii prefabricatelor din beton
- prin folosirea elementelor de instalaţii sanitare, electrice, de încălzire prefabricate
şi preasamblate
- folosirea de elemente spaţiale prefabricate
3. Pe seama organizării superioare a producţiei:
- a muncii şi a conducerii prin aplicarea tehnologiilor de construcţii moderne -
glisare, cofraje spaţiale, lucru în lanţ
- în organizarea mai bună a procesului muncii
- prin aplicarea principiilor ergonomice privind organizarea
- prin îmbunătăţirea sistemului de normare (proiectarea raţională a procesului
muncii, stabilirea formaţiilor optime de muncă, reducerea ponderii lucrărilor auxiliare)
privind folosirea mai bună a timpului de lucru (reducerea ponderii absenţelor şi
învoirilor)
- prin aplicarea metodelor stimulative de retribuire (acordul global şi sistemul
premial)

4. Pe seama îmbunătăţirii structurii producţiei, a specializării, concentrării


şi cooperării :
- prin îmbunătăţirea structurii lucrărilor pe seama cedării unor lucrări de

53
specialitate către subantreprenorii specializaţi în astfel de lucrări
- prin reducerea gradului de dispersare a lucrărilor, cedând lucrările mici şi
dispersate către constructorii din imediata apropiere a acestor lucrări sau către
beneficiarii investiţiilor pentru execuţie în regie proprie.
- prin sporirea ponderii utilajelor şi mijloacelor de transport închiriate de la unităţile
specializate în închirierea lor şi folosirea mai intensă a serviciilor bazelor de
aprovizionare a atelierelor de reparaţii din sectorul industrial
- Influenţa pozitivă sau negativă a structurii generale a planului de C+M
(schimbarea ponderii manoperei de deviz a lucrării)
- prin executarea în cadrul organizării de şantier a unor baze de producţie
modernă
5. Pe seama factorilor naturali şi climaterici :
- prin măsuri care să atenueze influenţa negativă a factorilor climatici, cum ar fi:
o o executarea structurii de rezistenţă şi a lucrărilor exterioare în sezonul cald
o asigurarea fronturilor de lucru intrrioare pentru sezonul rece
o alte măsuri care permit ritmuri normale de lucru pe perioada de iarnă

- prin măsuri care permit accesul utilajelor la cote şi la locurile greu accesibile care
înainte nu permiteau executarea mecanizată a lucrărilor
- prin aplicarea unor tehnologii şi soluţii tehnice adecvate condiţiilor naturale
respective
6. Pe seama îmbunătăţirii aparatului administrativ :
- prin promovarea metodelor moderne de conducere
- prin îmbunătăţirea sistemului informaţional şi introducerea prelucrării automate a
datelor
- prin reducerea ponderii personalului TESA
- prin buna organizare a supravegherii şi asistenţei tehnice în schimburile II şi III
7. Pe seama altor factori:
- cooperarea constructorului cu proiectantul pentru alegerea metodelor
constructive cele mai eficiente şi accesibile constructorului
- perfecţionarea sistemelor de urmărire operativă a procesului de producţie pentru
constatarea la timp şi prevenirea deficienţelor care reduc eficienţa muncii.

II. MĂSURI CE URMĂRESC REDUCEREA CHELTUIELILOR DE


PRODUCŢIE

1. Pe seama reducerii cheltuielilor materiale :


- prin reducerea consumurilor specifice pe unitatea de produs prin realizarea unor
materiale prin forţe proprii în cadrul producţiei industriale secundare (în special
valorificarea resurselor locale de produse de balastieră şi carieră pentru evitarea
aducerilor de la furnizori îndepărtaţi şi executarea construcţiilor metalice şi a
prefabricatelor de beton în ateliere proprii care costă mai ieftin)
- prin reducerea cheltuielilor de aprovizionare, depozitare şi manipulare
(containerizare, paletizare, mecanizarea încărcării şi descărcării, alegerea furnizorilor
mai apropiaţi, optimizarea transporturilor)
- prin reducerea stocurilor supra-normative care generează cheltuieli de
înmagazinare şi împrumuturi cu dobânzi penalizatoare prin înlocuirea unor materiale
scumpe sau deficitare cu altele în cazurile când nu este
afectată calitatea, sau prin alte măsuri.
2. Pe seama reducerii consumului de manoperă :

54
- prin înlocuirea execuţiei prevăzută în devize manual, cu execuţia mecanizată,
care costă mai puţin
- prin asigurarea bazei tehnico-materiale a procesului de execuţie şi eliminarea
stagnărilor generate de aprovizionarea neritmică
- prin măsuri de permanentizare a cadrelor şi reducere a coeficientului de
fluctuaţie
- prin asigurarea concordanţei între coeficientul mediu tarifar al lucrărilor şi acela al
muncitorilor care le execută
- prin reducerea ponderii muncitorilor auxiliari şi deservirea generală
- prin schimbarea soluţiilor constructive avute în vedere în proiectele de execuţie
cu altele mai eficiente
- prin alte măsuri de organizare raţională a muncii.
3. Pe baza sporirii randamentului utilajelor şi instalaţiilor :
- prin îmbunătăţirea indicilor de folosire intensivă şi extensivă a utilajelor de
construcţii şi a mijloacelor de transport
- prin înlocuirea utilajelor demodate cu randament scăzut, cu altele cu
performanţe tehnice sporite
- prin organizarea fabricării centralizate a betoanelor în fabrici de beton în loc de
betoniere dispersate
- prin organizarea preparării în ateliere proprii a utilajelor care în mod paradoxal
costă mai ieftin ca repararea în ateliere specializate din sectorul industrial
(cheltuieli de regie mai mici) şi prin respectarea strictă a planului de reparaţii şi
întreţinere pentru prevenirea uzurii premature
- prin alte măsuri.
4. Pe seama reducerii costurilor indirecte de deviz :
- prin sporirea volumului producţiei în cadrul aceleiaşi structuri organizatorice a
unităţii
- prin măsuri de reducere a cheltuielilor administrativ-gospodăreşti
- prin eliminarea sau cel puţin reducerea de la o perioadă la alta a
cheltuielilor
neproductive, a amenzilor, penalităţilor, pagubelor aduse, a despăgubirilor plătite pentru
nerespectarea clauzelor contractuale, a cheltuielilor de remediere şi refacere, a
lucrărilor de C+M în vederea predării lor către beneficiar prin alte măsuri.
5. Pe seama ieftinirii lucrărilor de organizare de şantier :
- prin executarea în avans a lucrărilor de bază şi folosirea lor temporară de către
constructor pentru necesităţile proprii (spaţii de depozitare şi de cazare)
- prin executarea şi folosirea în comun de către mai mulţi constructori care
lucrează timp îndelungat în aceeaşi zonă a unor baze moderne de producţie secundară
industrială şi de reparare a utilajelor, concentrând o parte din fondurile de organizare
a şantierelor de care dispun constructorii respectivi
- prin înlocuirea baracamentelor cu cazarea personalului cu chirie sau cu
transportul zilnic atunci când acestea costă mai puţin şi sunt posibile
- prin extinderea folosirii mijloacelor refolosibile, demontabile sau mobile în locul
celor provizorii fixe care se demontează după terminarea lucrărilor de bază (ateliere
mobile, dormitoare în rulote pe roţi, magazii pe roţi, barăci)
- prin orice alte măsuri care reduc volumul cheltuielilor de organizare a şantierelor
(o astfel de programarea executării lucrărilorde bază încât să se evite perioadele de vârf
care reclamă o mare aglomerare de muncitori şi mijloace de mecanizare, ceea ce
necesită cheltuieli în plus pentru asigurarea spaţiilor de cazare şi a atelierelor de
reparaţii folosite o perioadă relativ scurtă)

55
6. Măsuri care urmăresc realizarea planului de producţie şi scurtarea
termenelor de dare în folosinţă a obiectivelor construite :
- privind asigurarea optimă a bazei materiale şi energetice necesare desfăşurării
normale a procesului de producţie
- privind asigurarea forţelor de muncă
- privind asigurarea bazei tehnice
- privind asigurarea documentaţiei tehnice, a amplasamentelor libere, a avizelor
legale necesare, a echipamentului tehnologic care urmează a se monta , şi a
surselor de finanţare
- privind asigurarea serviciilor şi colaborării cu terţii, cu întreprinderi de transporturi
auto, ateliere de reparat utilaje din sectorul industrial
- privind alte probleme ca organizare a lucrului în 2 şi 3 schimburi, orientarea cu
prioritate a forţelor de muncă, a resurselor materiale şi a mijloacelor tehnice spre
obiectivele cele mai importante şi cu termene critice.
7. Difuzarea largă a tematicii de inovaţii şi raţionalizări
Cuprinde cele mai importante teme adresate inovatorilor şi raţionalizatorilor şi
măsuri de stimulare a acestora.
8. Măsuri ce urmăresc îmbunătăţirea condiţiilor de protecţie a muncii
Care de obicei formează un program separat, în acest sens existând o legislaţie
specială
9. Măsuri ce urmăresc îmbunătăţirea calităţii lucrărilor
Pentru realizarea programului sunt necesare şi unele cheltuieli şi mijloace
materiale, tehnice şi umane. De aceea, concomitent cu acest program se elaborează şi
un program de cheltuieli destinate realizării măsurilor respective. Eficienţa totală rezultă
din soldul dintre cuantumul eficienţei scontate a se realiza prin aplicarea măsurilor
respective şi cuantumul cheltuielilor necesare a se face pentru aplicarea măsurilor
înscrise în plan.

56
CAPITOLUL IV. CONCLUZII

Activitatea de construcţii capătă o importanţă deosebită în contextul unei


economii in plină transformare aşa cum este cea a României, care are nevoie de o
dezvoltare rapidă a infrastructurii pentru a putea asigura o bază stabilă, modernă şi
eficientă, pentru celelalte activităţi economice şi de asemenea , pentru desfăşurarea
activităţii sociale.
Implementarea tehnologiilor noi, mecanizate, trebuie să constituie un element
central în planificarea şi construirea oricărui tip de construcţii pe teritoriul naţional.
Mecanizarea în construcţii este un deziderat major, deoarece poate duce la o
creştere foarte mare a productivităţii muncii şi ceea ce este şi mai important, la o
reducere substanţială a timpului de execuţie a lucrărilor.
Primul capitol al acestei lucrări prezintă S.C. ASTRA S.A. cu accentuare a
caracteristicilor şi funcţiunilor principale, dar şi cu o analiză economică generală a
activităţii întreprinderii. Este prezentată o analiză a ultimilor 4 ani de activitate.
Cel de-al doilea capitol cuprinde o descriere a contextului în care este privit,
analizat şi teoretizat conceptul de productivitate a muncii în construcţii. Acest context
este alcătuit din principiile care guvernează activitatea de construcţii şi caracteristicile
principale ale construcţiilor, cuprinzând apoi o detaliere a indicatorilor şi parametrilor
care trebuie cunoscuţi atunci când se va discuta despre producţia de construcţii-montaj.
Producţia de construcţii-montaj constă în realizarea obiectelor noi (clădiri, instalaţii
tehnologice, reţele edilitare, drumuri, poduri, etc.) şi a unor reparaţii ale acestora, printr-
un ansamblu complex de activităţi desfăşurate în mod coordonat. Producţia se
constituie din lucrări de construcţii, de instalaţii şi de montaj al utilajelor tehnologice şi
funcţionale şi constă în totalitatea proceselor prin care lucrători, constructori şi montori
pregătesc, transportă şi pun în operă materialele de construcţii şi utilajele tehnologice,
folosind unelte de muncă şi mecanisme corespunzătoare, rezultatul fini fiind realizarea
lucrărilor proiectate şi intrarea lor în exploatare. Partea a treia a celui de al doilea capitol
prezintă evoluţii şi tendinţele în activitatea de construcţii la nivel naţional.
Capitolul trei prezintă probleme metodologice şi teoretice ale productivităţii
muncii în construcţii. Sunt enumeraţi factorii de influenţă ai productivităţii muncii şi de
asemenea metode de analiză a productivităţii muncii în construcţii. Productivitatea
muncii, indicator important in fiecare activitate economică, este eficienţa cu care se
cheltuieşte munca socială în procesul de producţie. Productivitatea muncii în construcţii
poate fi calculată prin producţia realizată în unitate de muncă şi volumul de muncă
necesar realizării unităţii de produs.
Productivitatea muncii este exprimată valoric prin indicatorul principal mii lei/om
şi se poate determina la nivelul ramurii pe categorii de obiecte şi de lucrări. Partea
principală a acestei lucrări, din punct de vedere teoretic, este reprezentată de
prezentarea căilor de creştere a Productivitatea muncii în construcţii. Tehnologiile
moderne, precum şi alegerea celei mai raţionale tehnologii pentru fiecare lucrare pot
duce la creşterea productivităţii muncii, pe lângă alte avantaje, cum ar fi scurtarea
duratei de execuţie a lucrărilor. Astfel, productivitatea muncii a crescut substanţial prin
industrializarea proceselor de executare monolită a elementelor de construcţii, forarea
orizontală pentru traversarea conductelor, canalelor sau cablelor, montarea în
ansambluri mari a construcţiilor metalice, industrializarea executării fundaţiilor. în
urmărirea productivităţii muncii este necesar să se ia în calcul un număr cât mai mare
de factori care influenţează direct sau indirect creşterea productivităţii muncii. Totodată

57
trebuie avut în vedere ca gruparea acestor factori să se facă în condiţiile în care se
asigură însumarea influenţei acestora pe diferite trepte şi pe structuri organizatorice.
Ca o exemplificare la capitolul 3.7 este preluat şi analizat un caz concret care
prezintă căi de creştere a productivităţii muncii în construirea unui zid de sprijin, prin
implementarea progresului tehnic, mai exact prin mecanizare.
Creşterea productivităţii muncii prin utilizarea progresului tehnic este
prezentată prin metodologia de construire a unui zid de sprijin, zid ce va proteja un
drum de eventualele alunecări. Această construcţie se va realiza, teoretic, în două
moduri:
 numai cu folosirea muncitorilor şi a muncii manuale
 cu folosirea utilajelor acolo unde este posibil (de exemplu cofrajele nu se pot
realiza decât manual)
Principalele procese mecanizate sunt:
 amenajarea terenului cu buldozerul
 săpătura mecanică cu excavatorul
 împrăştierea pământului cu buldozerul
 compactarea pământului cu cilindrul compactor
 turnarea betonului cu pompa.
Aceste procese pot fi executate şi manual, dar apar intervale de timp mult mai
mari, sau dacă se caută să se realizeze în acelaşi timp va fi nevoie de un număr mult
mai mare de muncitori. Costul general total în cele două variante a cunoscut o diferenţă
între varianta manuală şi cea mecanizată de :
609.747.287 lei - 583.890.688 lei = 25.856.599 lei,
o economie oarecum semnificativă mai ales dacă avem în vedere că timpul de execuţie
este scurtat foarte mult.
Productivitatea muncii suferă o creştere de asemenea de 65%, ceea ce
demonstrează că atât din punct de vedere al costurilor, cât şi din punct de vedere al
timpului de execuţie este mult mai eficient să se efectueze această lucrare cu ajutorul
utilajelor mecanizate.
Deosebit de important este de menţionat că utilajele nu trebuie să aparţină
întreprinderii, costurile pentru acestea fiind calculate pe taxarea lor la oră (închiriere) de
la altă societate care le deţine.
Datorită extinderii şi modernizării întreprinderilor, un procent de lucrări de
construcţii-montaj se desfăşoară sub activitatea de producţie a beneficiarilor, fapt care
provoacă dificultăţi şi efecte nefavorabile asupra productivităţii muncii şi a costurilor de
producţie.
Pentru reducerea duratelor acestor lucrări se adoptă tehnologii adecvate şi o
organizare corespunzătoare.
Trebuie subliniat că elementul hotărâtor în procesul de producţie care
constituie conlucrarea forţei de muncă cu mijloacele de producţie pentru realizarea unei
productivităţi superioare care să asigure competitivitatea.
Productivitatea muncii creşte, sub raport social, odată cu economisirea muncii,
respectiv cu economisirea atât a muncii vii, cât şi a muncii materializate.
Fără pretenţia că am reuşit să acopăr nici măcar teoretic vasta cuprindere a
temei, această lucrare se dovedeşte un exemplu şi o demonstrare a efectelor
progresului tehnic într-un domeniu deosebit de important pentru economia actuală :
activitatea de construcţii.

58
BIBLIOGRAFIE

1. ILIE BUDICA - ,,Calitatea şi diversitatea construcţiilor de


locuinţe în economia de piaţă"- Editura Scrisul Românesc Craiova 1995
2. ILIE BUDICĂ ION CRIVEANU - „Construcţiile în perioada de
tranziţie " - Editura Sitech Craiova 1997
3. ENRIC HAN, ŞTEFAN GHEORGHIŢA - ,, Productivitatea muncii
în construcţii" - Editura Tehnică Bucureşti 1978
4. CIOLAN I. - ,,Economia construcţiilor" - Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti 1981
5. ILIE BUDICA - ,,Managementul proiectelor de construcţii" -
Editura Universitaria Craiova 2004
6. SBORA T., NISTORESCU T. - ,,Economia, organizarea şi
planificarea construcţiilor" - Universitatea din Craiova 1978
7. ŞONEA G., SILEŢCHI M. - „Creşterea planificată a
productivităţii muncii în construcţii" - Editura Tehnică Bucureştii973
8. RADU VICTOR - ,,Managementul proiectelor de construcţii" -
Editura Economică Bucureşti 2000
9. XXX - Revista „Antreprenorul" - colecţie 2003-2007
10. XXX - Revista „Tribuna Economică" - colecţie autor 2003-2007
11. XXX - Revista „Monitorul Construcţiilor" - colecţie 2005-2007
12. XXX - Revista „Management - Marketing" - colecţie 2004-2007

59
ANEXA 1. ORGANIGRAMA CADRU A SC ASTRA SA RESITA

60
ANEXA 2. ZID DE SPRIJIN TIP II He = 3,00 m

61

S-ar putea să vă placă și