Sunteți pe pagina 1din 114

ŞCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ

„SF. VASILE CEL MARE”


PLOIEŞTI

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR:
PROF. PANĂ MAGDALENA

ABSOLVENT:
SUDITU CIPRIAN CONSTANTIN

- 2007 -
PLANUL LUCRĂRII

ÎNGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE


ACORDATE PACIENŢILOR CU ANGINĂ PECTORALĂ

CAPITOLUL I
l.1 Noţiuni de anatomie şi fiziologie
I.2 Definiţie. Etiologie. Clasificare.
I.3 Evaluarea unor semne, simptome, probleme ale pacienţilor cu
angină pectorală
I.4 Participarea asistentei medicale la acte de investigaţii
I.5 Participarea asistentei medicale la intervenţii autonome şi delegate
I.6 Evaluare (evoluţie, complicaţii, prognostic)
I.7 Educaţie pentru sănătate
I.8 Măsuri de securitate a muncii în domeniul sanitar

CAPITOLUL II
Plan de îngrijire al pacientului cu angină pectorală
II.1 Culegerea datelor
II.2 Analiza şi interpretarea datelor
II.3 Planificarea îngrijirilor
II.4 Aplicarea îngrijirilor
II.5 Externarea bolnavului

CAPITOLUL III – EVALUARE FINALĂ

CAPITOLUL IV – ANEXE. BIBLIOGRAFIE


CAPITOLUL I

ÎNGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE


ACORDATE PACIENŢILOR CU ANGINĂ
PECTORALĂ (DE EFORT)
I.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE
ALE APARATULUI CARDIOVASCULAR

NOŢIUNI DE ANATOMIE

Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă şi reţeaua de vase


sanguine şi limfatice.
Inima este un organ cavitar, unic, situat în mediastris (regiunea
mediană a toracelui), orientat cu vârful la stânga, în jos şi înainte şi cu baza
în sus, la dreapta şi înapoi. Are o greutate de aproximativ 340 g la bărbaţi şi
ceva mai puţin la femei.
Din punct de vedere anatomic, fiziologic şi patologic, se deosebesc o
inimă (cord) stângă şi o inimă dreaptă.
Inima stângă este alcătuită din atriul şi ventriculul stâng, separate prin
orificiul atrioventricular. Atriul stâng primeşte sânge arterial, care vine din
plămân, prin cele patru vene pulmonare. Orificiul atrio-ventricular stâng sau
mitral este prevăzut cu două valve care îl închid în timpul sistolei şi îl lasă
deschis în timpul diastolei. Ventriculul stâng primeşte în diastolă sângele
care vine din atriul stâng, iar în sistolă îl evacuează în artera aortă prin
orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă
aortică).
Inima dreaptă este alcătuită din atriul şi ventriculul drept, separate prin
orificiul atrioventricular drept.
Atriul drept primeşte sânge venos din marea circulaţie prin orificiile
venei cave superioare şi ale venei cave inferioare.
Orificiul atrio-ventricular drept sau orificiul tricuspid este prevăzut cu
trei valve, care închid orificiul în sistolă şi îl deschid în diastolă. Ventriculul
drept primeşte sângele din atriul drept în timpul diastolei şi îl evacuează în
artera pulmonară prin orificiul pulmonar prevăzut – ca şi orificiul aortic – cu
trei valve de aspect semilunar.
Inima dreaptă este motorul micii circulaţii.
Există deci o mare circulaţie sau circulaţie sistemică şi o mică
circulaţie sau circulaţie pulmonară.
Pereţii atriilor şi ai ventriculilor se contractă ritmic: mai întâi cele
două atrii, apoi cei doi ventriculi, sincron, expulzând aceeaşi cantitate de
sânge pe care o primesc.
Atriul drept primeşte sângele venos din întreg organismul prin venele
cave şi îl împinge în ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare,
ajunge în atriul stâng, de unde trece în ventriculul stâng şi de aici – prin
artera aortă – este distribuit în toate ţesuturile şi organele.

Structura histologică a inimii


Inima este alcătuită din trei straturi concentrice: endocard, miocard
(muşchiul inimii) şi epicard.
La exterior este învelită de o membrană numită pericard.
• Endocardul sau tunica internă căptuşeşte interiorul inimii, iar pliurile
sale formează aparatele valvulare.
• Miocardul sau muşchiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcătuit din
miocardul propriu-zis sau miocardul contractic şi din ţesutul specific
sau excitoconductor.
Miocardul contractic are o grosime diferită în cei doi ventriculi.
Astfel,
ventriculul stâng, cu rolul de a propulsa sângele în tot organismul, are un
perete mult mai gros decât cel drept, care împinge sângele numai spre cei
doi plămâni. Atriile au un perete mult mai subţire decât al ventriculilor.
Ţesutul specific este constituit dintr-un muşchi cu aspect embrionar,
foaarte bogat în celule nervoase şi cuprinde:
- nodul sino-atrial Keith-Flack, situat în peretele atriului drept, aproape de
orificiul de vărsare al venei cave superioare;
- sistemul de conducere atrio-ventricular, alcătuit din nodul atrio-ventricular
Aschoff – Tanara, situat în partea postero- inferioară a septului interatrial şi
fasciculul His, care ia naştere din nodul Aschoff-Tanara, coboară în peretele
interventricular şi se împarte în două ramuri (dreaptă şi stângă), care se
termină prin reţeaua anastomatică Purkinje în miocardul ventricular.
• Epicardul este o membrană conjunctivă subţire ce acoperă suprafaţa
cardiacă şi constituie foiţa viscerală a pericardului.
Pericardul este tunica externă a inimii – o seroasă care cuprinde, ca şi
pleura, două foi: una viscerală, care acoperă miocardul, şi alta parietală, care
vine în contact cu organele din vecinătate. Între cele două foi se află
cavitatea pericardică cu o lamă subţire de lichid pericardic.
Vascularizaţia inimii este realizată prin cele două artere coronare
(artera coronară dreaptă şi cele două ramuri ale arterei coronare stângi).
Arterele coronare aprovizionează miocardul cu oxigen şi nutrimentele
necesare.
Venele coronare urmează traiectul arterelor şi se varsă în sinusul
coronar, care se deschide în atriul drept.
Inervaţia inimii se face prin firişoare nervoase primite de la sistemul
simpatic şi parasimpatic.
Noţiuni de fiziologie
Revoluţia cardiacă: trecerea sângelui din atrii în ventriculi şi apoi în
arborele vascular împreună cu fenomenele care determină şi însoţesc această
deplasare de sânge, poartă numele de revoluţie cardiacă. Revoluţia cardiacă
durează 0,8 secunde şi cuprinde: contracţia atriilor sau sistola atrială, care
durează 0,1 secunde; contracţia ventriculilor sau sistola ventriculară, care
durează 0,3 secunde, relaxarea (repausul) întregii inimi sau diastola
generală, care durează circa 0,4 secunde.
Inima este o pompă aspiratoare-respingătoare, circulaţia sângelui fiind
posibilă datorită contracţiilor ei ritmice.
Revoluţia cardiacă începe cu umplerea atriilor în timpul diastolei
atriale, sângele venos din venele cave pătrunzând în atriul drept, iar sângele
din venele pulmonare, în cel stâng. Pătrunderea sângelui destinde pereţii
relaxaţi ai atriilor până la a anumită limită când începe contracţia atrială,
deci sistola atrială, care evacuează tot sângele atrial în ventriculi.
Acumularea sângelui în ventriculi duce la creşterea presiunii
intraventriculare şi începerea sistolei ventriculare (contracţia ventriculilor).
În timpul sistolei ventriculare, datorită presiunii ridicate din ventriculi, care
depăşeşte presiunea din artera pulmonară şi aortă, se închid valvele atrio-
ventriculare şi se deschid valvele sigmoide. După expulzarea sângelui din
ventriculi, pereţii acestora se relaxează şi începe diastola ventriculară când,
datorită presiunii scăzute din ventriculi, se închid valvele sigmoide şi se
deschid cele atrioventriculare.
La începutul diastolei ventriculare sângele e aspirat din atrii de către
ventriculi. La sfârşitul diastolei ventriculare, contracţia atrială (sistola
atrială) contribuie la vărsarea în ventriculi a restului de sânge din atrii.
Rezultă că, în timpul revoluţiei cardiace, atriile şi ventriculii prezintă
sistole (contracţii) şi diastole (relaxări) succesive, care se efectuează în
acelaşi timp în cavităţile drepte şi cele stângi. Diastola generală, adică
relaxarea întregii inimi, se suprapune pe diastola ventriculară, dar durează
mai puţin decât aceasta, din cauza sistolei atriale care începe în ultima
perioadă a diastolei ventriculare.
La individul normal au loc 70-80 de revoluţii cardiace pe minut, care
reprezintă de fapt bătăile inimii.
Contracţiile cardiace sunt sub dependenţa a două mecanisme
reglatoare – unul intracardiac, altul extracardiac.
Mecanismul intracardiac este datorat ţesutului specific. Se ştie că
proprietăţile miocardului sunt:
- automatismul, adică posibilitatea de a-şi crea singur stimuli
excitatori;
- excitabilitatea, care este o proprietate generală a materiei vii;
- conductibilitatea, proprietatea de a conduce stimulul;
- contractilitatea, proprietatea de a răspunde la excitaţie prin
contracţie.
Automatismul şi conductibilitatea se datorează ţesutului specific şi
explică activitatea ritmică, regulată, a inimii.
Frecvenţa bătăilor cardiace (70-80 / min) este realizată de nodul Keith
şi Flack, denumit şi nodul sinusal, care emite stimuli cu această frecvenţă.
De aceea ritmul cardiac normal se mai cheamă şi ritm sinusal.
Mecanismul extracardiac este datorat sistemului nervos simpatic şi
parasimpatic. Simpaticul (adrenalina, efedrina şi toate substanţele
simpatomimetice) accelerează ritmul cardiac, iar parasimpaticul îl răreşte.

Vasele sanguine

Sistemul vascular este alcătuit dintr-un segment arterial, unul venos şi


altul limfatic.
Arterele au rolul de a conduce sângele de la inimă la ţesuturi, în timp
ce venele transportă sângele pe drumul de întoarcere.
Principala cavitate a inimii, ventriculul stâng, expulzează sângele în
principala arteră din organism – aorta.
Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce părăseşte
inima. Ele sunt arterele coronare, ce asigură aportul de sânge la inimă.
Aproape imediat după desprinderea din aortă, artera coronară stângă dă
naştere la două ramuri. De aceea, de fapt, există trei artere coronare: cea
dreaptă şi cele două ramuri ale arterei coronare stângi. Traiectul lor acoperă
aproape toată suprafaţa inimii, asigurând aportul de sânge la fiecare zonă.
Restul arterelor transportă sângele la toate celelalte părţi ale
organismului, dând naştere, mai întâi unor ramuri denumite arteriole şi, în
final capilarelor.
Pereţii arterelor sunt mai groşi decât ai venelor şi sunt formaţi dintr-o
tunică internă (intimă), alcătuită din celule endoteliale; o tunică medie,
formată din fibre musculo-elastice dispuse circular; o tunică externă,
alcătuită din fibre conjunctive şi elastice.
Datorită structurii lor elastice, aorta şi vasele mari înmagazinează o
parte din energia dezvoltată de cord în sistolă şi o restituie în diastolă,
transformând undele de sânge trimise de cord intermitent, într-o curgere
continuă.
Sângele circulă în vase în virtutea legilor hidrodinamicii. Pentru a
asigura circulaţia, pompa cardiacă trebuie să învingă rezistenţa vasculară,
deci să funcţioneze ca o pompă cu presiune. Aşadar, pentru circulaţie,
presiunea este factorul principal. Ea este rezultatul unui factor central – forţa
de contracţie a cordului – şi a unui factor periferic- rezistenţa vasculară.
Circulaţia în vene are loc ca o consecinţă a circulaţiei sângelui în
artere şi capilare. Acţiunea de pompă a inimii este suficientă pentru a asigura
întoarcerea sângelui.

I.2. DEFINIŢIE. ETIOLOGIE. CLASIFICARE


DEFINIŢIE:
Angina pectorală de efort este o formă clinică a cardiopatiei
ischemice, caracterizată prin crize dureroase paroxistice, cu sediu
retrosternal, care apar la efort sau la emoţii, durează câteva minute şi dispar
la încetarea cauzelor sau la administrarea unor compuşi nitrici
(nitroglicerină, nitrit de amil).
Descrierea anginei pectorale a fost făcută magistral în 1768 de W.
Heberden şi la descrierea clasică, clinică, puţine lucruri s-au adăugat până în
prezent. În schimb, după introducerea coronarografiei şi apoi a metodelor
neinvazive de explorare a ischemiei, după apariţia şi perfecţionarea
metodelor de revascularizare coronară, cunoştinţele noastre asupra anginei
pectorale s-au îmbogăţit enorm.
Există mai multe tipuri clinice şi fiziopatologice de angină pectorală.
Forma clasică de angină pectorală – zisă de efort – este denumită şi angină
pectorală cronică stabilă sau pur şi simplu angină pectorală. La aceasta s-au
adăugat angina instabilă, angina variantă (Prinzmetal sau vasospastică)
angina microvasculară; toate au în comun episoade de ischemie miocardică
însoţite de dureri şi eventual de disfuncţie miocardică.

ETIOLOGIE:
Principala cauză a anginei pectorale (90-95 %) este ateroscleroza
coronariană, care se manifestă sub formă de stenozări sau obliterări
coronariene şi
zone de necroză şi fibroză miocardică difuză. Valvulopatiile aortice, anemia,
tahicardiile paroxistice, hipertiroidismul, reprezintă cauze mult mai rare.
Angina pectorală este expresia unei insuficienţe coronariene acute,
datorită dezechilibrului brusc, apărut la efort, între nevoile miocardului (mai
ales în O2) şi posibilităţile arterelor coronare. În mod normal, circulaţia
coronariană se adaptează necesităţilor miocardului, putând creşte la efort de
8-10 ori.
Angina pectorală apare pe fondul unei insuficienţe coronariene
cronice datorită coronarelor stenozate.
Condiţiile declanşatoare – efort, emoţii – impun miocardului un efort
suplimentar, deci necesităţi suplimentare de O2, dar circulaţia coronariană cu
leziuni de ateroscleroză este incapabilă să-şi mărească debitul. Apare astfel o
ischemie miocardică acută, o insuficienţă coronariană acută, cu acumularea
unor produse de catabolism (acid lactic, piruvic) care excită terminaţiile
nervoase locale şi produc impulsul dureros (criza de angină).

CLASIFICARE:
Există o multitudine de forme clinice de angină, în raport cu
circumstanţele de apariţie, frecvenţă, evoluţie (pe termen scurt sau mediu)
sau alte criterii; semni-
ficaţia formelor clinice este diferită, în raport cu severitatea ischemiei
miocardice, a căror expresie este:
- angina pectorală cronică stabilă se caracterizează prin episoade tranzitorii
de dureri, în special de efort sau în alte condiţii care cresc consumul de
oxigen (emoţii, frig, prânzuri bogate); accesele anginoase au istoric vechi şi
sunt relativ stereotipe;
- angina „de novo” este o angină de efort sau repaus, cu debut sub o lună,
dar cel mai frecvent sub 2 săptămâni; ea precede adesea un IMA;
- angina agravată este forma de angină pectorală care şi-a modificat în
ultimele zile sau săptămâni caracterele sale; accesele dureroase sunt mai
frecvente şi/sau mai intense, apar şi în repaus, răspund mai greu la nitraţi;
- angina nocturnă apare predominant sau exclusiv noaptea;
- angina de repaus este, aşa cum arată şi numele, tipul de angină la care
durerile apar în repaus, în afara unor condiţii care cresc consumul miocardic
de oxigen; accesele dureroase sunt mai prelungite, eventual mai intense şi
răspunsul la nitroglicerină mai puţin net. Angina de repaus poate urma unei
perioade lungi de angină cronică stabilă, sau este o angină cu debut recent.
Angina de repaus are adesea semnificaţia unei ateroscleroze extensive, cu
boală trivasculară;
- angina precoce postinfarct este angina cu apariţie în primele 14 zile de la
debutul IMA; semnificaţia sa este relativ severă, întrucât poate fi expresia
unei ischemii la distanţă, prin compromiterea circulaţiei colaterale sau a unei
vasomotricităţi excesive în zona plăcii de aterom iniţial fisurate. Ea trebuie
deosebită de angina tardivă sau reziduală post IM, care apare la câteva
săptămâni sau luni după un IMA şi ale cărei caractere o apropie de angina
cronică stabilă. Angina postinfarct este mai frecventă după IMA – non Q;
- angina Prinzmetal sau angina variantă este o formă de angină pectorală, de
obicei de repaus, mai intensă şi mai prelungită şi care se însoţeşte de
supradenivelarea segmentului ST, modificarea electrică dispărând odată cu
încetarea accesului dureros. Ea semnifică o ischemie transmurală
importantă, produsă prin spasmul unei coronare epicardice;
- angina „intratabilă”, termen rar utilizat, se referă la o angină pectorală
cronică, cu accese dureroase frecvente, nelegate de condiţii speciale de
provocare şi care răspund greu sau deloc la medicaţia antiischemică
combinată. O parte din aceşti pacienţi au o boală multivasculară severă, care
nu răspunde la tratamentul farmacologic antiischemic şi necesită explorare
coronarografică şi o metodă de revascularizare;
- angina atipică este un termen imprecis, care defineşte posibile dureri
anginoase, ale căror caractere principale sunt diferite de angina tipică, mai
ales în ceea ce priveşte localizarea, caracterul senzaţiei dureroase,
circumstanţele de apariţie şi răspunsul la nitraţi;
- angina instabilă reuneşte mai multe forme clinice de angină (angina de
novo, angina agravată, angina de repaus, angina precoce postinfarct) care au
în comun o ischemie miocardică severă, urmare a unei plăci de aterom
fisurate şi incomplet trombozate şi care poate evolua în scurt timp (zile sau
mai rar 2-3 săptămâni) către IMA.

Clasificarea funcţională a anginei pectorale


Se foloseşte în practică şi cu scop didactic, o clasificare canadiană,
care gradează angina după severitatea sa:
Clasa I Activitatea tipică obişnuită nu produce angină; aceasta poate
apărea la efort intens, rapid şi prelungit.
Clasa II Angina apare la urcatul scărilor rapid sau la mers rapid. Există o
uşoară limitare a activităţii obişnuite.
Clasa III Angina apare la efortul de mers obişnuit sau la urcatul scărilor
în condiţii normale. Există o limitare marcată a activităţii fizice comune.
Clasa IV Angina poate fi prezentă şi în repaus; nu se poate efectua vreo
activitate fizică, fără ca aceasta să producă angină.
Pentru o mai precisă încadrare în cele 4 clase de angină, unii autori
folosesc toleranţa la efort, exprimată în MET S; pentru clasa I toleranţa este
de 7-8 METS (sau mai mulţi), pentru clasa II 5-6 MET S, pentru clasa III 3-4
METS, iar pentru clasa IV 1-2 METS.
Marea diversitate a aspectelor clinice ale anginei pectorale face ca
orice clasificare să aibă o valoare limitată pentru că trecerea unui pacient
anginos dintr-o clasă în alta este foarte frecventă.

I.3. EVALUAREA UNOR SEMNE, SIMPTOME,


PROBLEME ALE PACIENŢILOR CU ANGINĂ
PECTORALĂ
Simptomul principal al anginei pectorale este durerea, care are
caracter constrictiv, „ca o gheară, arsură, sufocare” şi este însoţită uneori de
anxietate (sentiment de teamă, teamă de moarte iminentă) este variabilă – de
la jenă sau disconfort la dureri atroce. Sediul este reprezentat de regiunea
retrosternală mijlocie şi inferioară şi de regiunea precordială, pe care
bolnavii o arată cu una sau ambele palme. Iradiază în umărul şi membrul
toracic stâng, de-a lungul marginii interne, până la ultimele două degete,
uneori către mâna dreaptă sau bilateral, spre gât, mandibulă, arcada dentară,
omoplat. Iradierile nu sunt obligatorii. Importante sunt iradierile în regiunea
cervicală anterioară şi mandibulară sau în ambele membre superioare, durata
este de 1-3’, rar 10-15’, iar frecvenţa crizelor este variabilă.
Durerea apare în anumite condiţii: abuz de tutun, crize tahicardice,
efort fizic, de obicei la mers, emoţii, mese copioase, frig sau vânt
Cedează prompt la repaus şi administrarea de Nitroglicerină (1-2’, rar
3’, test de diferenţiere).
Criza dureroasă este însoţită uneori de palpitaţii, transpiraţie, paloare,
lipotimie, lipsă de aer, eructaţii.

Forme clinice:
• angorul spontan, adeseori de repaus sau nocturn, cu crize tipice, dar
fără factor declanşator, se datorează unei crize tahicardice,
hipertensive, unei intricări coronaro-digestive, stări psiho-nevrotice
sau anunţă un infarct;
• angorul de decubit, însoţeşte fenomenele insuficienţei acute a
ventriculului stâng şi apare tot în condiţii de creştere a muncii inimii
(contact cu aşternutul rece, tahicardii, hipertiroidism);
• angorul intricat, cu modalităţi atipice de desfăşurare, iradiere, durată,
aspect al durerii, se datorează intervenţiei unei alte afecţiuni dureroase
viscerale (litiază biliară, ulcer, hernie hiatală, spondiloză, periartrită
scapulohumerală);
• angorul cu dureri atipice sau stare de rău anginoasă – prima criză de
angor corespunde frecvent unui infarct miocardic prin tromboză şi
trebuie tratată cu 7-10 zile repaus, analgetice, coronarodilatatoare şi
anticoagulante.
Accentuarea duratei şi frecvenţa angorului anunţă, de obicei, un infarct
miocardic.

PROBLEMELE PACIENŢILOR CU ANGINĂ

PROBLEME ACTUALE
1. Respiraţie inadecvată
2. Alimentaţie inadecvată, deficit
3. Dificultate de a se mişca
4. Circulaţie inadecvată
5. Dificultate de a dormi şi a se odihni
6. Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca
7. Dificultate de a se îngriji singur (autoîngrijiri)
8. Anxietate
9. Vulnerabilitate faţă de pericole, risc de accident coronarian major
10. Perturbarea stării de sine
11. Comunicare inadecvată senzorial şi motor afectiv
12. Lipsa cunoaşterii suficiente despre boală, evoluţie, prognostic
13.Dificultate de a se realiza
14. Dificultate de a se recrea
I.4. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA
ACTE DE INVESTIGAŢII
EXAMENUL FIZIC
Examenul fizic general poate fi strict normal sau poate furniza câteva
elemente suplimentare extrem de utile, mai ales în cazul unor dureri toracice
mai puţin tipice. Prezenţa arcului cornean şi a xantelasmei, mai ales la
persoanele sub 50 de ani, sunt indicii de anomalii ale hipoproteinelor
plasmatice. Rareori se pot întâlni xantoane care indică posibilitatea unei
hipercolesterolemii familiale.
Adesea, pacienţii anginoşi au manifestări clinice sau semne ale unei
ateroscleroze extinse: clandicaţie intermitentă în istoric, sufluri pe arterele
femurale sau iliace, absenţa pulsaţiilor arteriale în diverse regiuni ale
membrelor inferioare; sufluri carotidiene sau istoric de accidente cerebro-
vasculare; asimetrie semnificativă a tensiunii arteriale la membrele
superioare.
În timpul accesului anginos, pacienţii pot fi imobilizaţi de durere,
devin palizi, au transpiraţii şi un grad de anxietate, care dispar la încetarea
durerii.
EXAMENUL CARDIAC
Examenul clinic cardiac al unui pacient cu angină poate fi strict
normal, mai ales dacă examinarea se face în afara accesului dureros. El
poate fi însă relativ concludent, pentru afecţiuni cardiovasculare variate care
pot fi la originea durerii anginoase ca: valvulopatii aortice, cardiomiopatie
hipertrofică, hipertensiune pulmonară primitivă sau mai rar HTA cu
cardiopatie hipertensivă, stenoză mitrală.
Examenul fizic poate indica elemente care sugerează o ischemie
miocardică cronică, însoţită sau nu de disfuncţie miocardică: un grad de
cardiomegalie stângă, impuls apical susţinut, zgomotul 2 dedublat
paradoxal, zgomotul 3 sau 4 prezent, suflu sistolic apical prin fibroză
papilară şi ischemie subendocardică, eventual prezenţa unei aritmii vechi.
Semnele şi simptomele unei HTA cronice (esenţiale sau secundare)
pot fi de asemenea prezente.
Extrem de importantă este examinarea cardiovasculară în timpul
accesului dureros. De regulă frecvenţa cardiacă este crescută (faţă de ritmul
de bază) şi adesea precede accesul anginos. Ritmul cardiac rămâne regulat,
tahicardic sau pot apărea aritmii în timpul durerii (extrasistole ventriculare
de diverse tipuri) sau mai rare bradicardii prin incompetenţă cronotropă.
Zgomotul 1 poate avea o intensitate scăzută, iar zgomotul 2 poate fi perceput
dedublat – tranzitor – reflectând asinergia VS şi disfuncţia ventriculară.
Se pot asculta, de asemenea, zgomotul 4 – frecvent în boala coronară
– care reflectă descreşterea complianţei VS şi creşterea presiunii
telediastolice ventriculare;
- galop protodiastolic, semn al disfuncţiei ventriculare stângi;
- suflu sistolic apical, predominant mezo – sau telesistolic, secundar unei
disfuncţii de muşchi papilari, de origine ischemică sau unei dilataţii de inel
mitral în cazul unei cardiomegalii stângi.
La peste 30 % din bolnavi, în timpul accesului anginos, valorile TA
sistolice şi diastolice cresc, adesea foarte mult – uneori chiar la persoane
cunoscute ca normotensive – expresie a stimulării simpatice; creşterea TA,
ca şi tahicardia, preced adesea accesul anginos şi explică creşterea
disproporţionată faţă de fluxul coronarian, a nevoilor miocardice de oxigen.
Rareori TA scade în acces, sugerând o disfuncţie inotropă ischemică,
semn de prognostic rezervat.
EXPLORĂRI
Explorarea paraclinică în angina pectorală are drept obiective:
1) confirmarea sau infirmarea existenţei ischemiei miocardice;
2) stabilirea mecanismelor determinând accesele ischemice;
3) aprecierea severităţii bolii şi eventual a efectului tratamentului medical
sau chirurgical asupra evoluţiei acesteia.
Pe scurt, explorarea urmăreşte obiectivarea ischemiei şi relaţiile sale
cu simptomele pacientului şi obiectivarea bolii coronare.
Se folosesc metode neinvazive – electrocardiografia de repaus şi
eventual de efort, ecografia şi explorări radioizotopice – şi metode invazive
– cateterismul cardiac cu ventriculografie şi coronarografia; ultimele sunt
utilizate atunci când primele nu sunt concludente pentru diagnostic sau
pentru stabilirea unor indicaţii de revascularizare miocardică.

METODE NEINVAZIVE

EXAMENUL ELECTROCARDIOGRAFIC
Aproximativ 1/3 din pacienţii cu angină pectorală cronică stabilă au,
în afara acceselor, un traseu ECG normal. Monitorizarea ECG ambulatorie
(Holter) poate evidenţia însă modificări semnificative ale segmentului ST –
traducând episoade ischemice silenţioase.
Electrocardiograma de repaus este normală la aproximativ o pătrime
din pacienţii cu angină pectorală. Alteori se constată modificări de
hipertrofie ventriculară stângă, sechele de infarct miocardic, modificări ale
segmentului ST-T nespecifice şi tulburări de conducere.
Electrocardiograma de efort este utilizată pe scară largă pentru
documentarea ischemiei miocardice indusă de efortul fizic.
Un test de efort pozitiv la 85 % din efortul pentru frecvenţă maximă
creşte semnificativ probabilitatea bolii. La pacienţii incapabili de efort
dinamic se poate utiliza pentru creşterea frecvenţei cardiace,
electrostimularea atrială sau infuzia de Isoproterenol.
Proba de efort nu este lipsită de riscuri şi complicaţii, mai ales dacă
selecţia pacienţilor nu a fost potrivită.
Contraindicaţii ale probei de efort
- Contraindicaţii absolute:
• IMA sau modificări ECG recente de repaus
• Angină instabilă (activă)
• Aritmii cardiace semnificative
• Pericardită acută
• Endocardită
• Stenoză aortică severă
• Disfuncţie VS severă
• Embolism pulmonar acut sau infarct pulmonar
• Afecţiuni necardiace acute sau severe
• Handicap fizic sever
- Contraindicaţii relative:
• HTA sistemică sau HTP semnificative
• Valvulopatii moderate sau boli miocardice fără disfuncţie
ventriculară
• Cardiomiopatie hipertrofică
• Obstrucţie de trunchi coronar stâng sau echivalenţe
• Aritmii mai puţin semnificative
• Tulburări psihice semnificative
• Boli cardiace mai puţin severe

Printre complicaţiile cardiace secundare probei de efort, avem: IMA,


Bradiaritmii, moarte subită, insuficienţă cardiacă congestivă, hipotensiune
şi şoc cardiogen. Totuşi, proba de efort este un test diagnostic care conferă
suficientă securitate când se efectuează după reguli ştiinţific stabilite şi se
iau precauţiile adecvate.
EXAMENUL ECOCARDIOGRAFIC a căpătat în ultimii 10 ani, o
extensie deosebită în exploatarea bolnavilor coronarieni, inclusiv a celor
anginoşi.
Ecocardiografie bidimensională (2 D), Eco-Doppler,
Ecotransesofagiană (TEE), ecocardiografia de stres şi ecocardiografia
intravasculară (intracoronară) sunt metode care pot folosite la diverse
subgrupe de bolnavi coronarieni.
Ecocardiografia, mai ales cea bidimensională, poate evidenţia unele
modificări calitative ale funcţiei ventriculare stângi la coronarieni şi poate
detecta tulburările de contractilitate regionale sau globale, anevrismul
ventricular şi eventualele colecţii pericardice asociate.
STIDIILE RADIOIZOTOPICE permit cu mare acurateţe să se
evalueze ischemia miocardică, mai ales la pacienţii cu dureri toracice atipice
şi care prezintă teste de efort negative sau echivoce. De asemenea, se
utilizează pentru diagnosticul C.I. la cei cu ECG de repaus cu tulburări de
conducere, modificări nespecifice de segment ST-T ori alte modificări
produse de medicamente.

EXAMENE BIOLOGICE
În angina pectorală stabilă enzimele miocardice sunt normale.
Anomalii metabolice lipidice (hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie)
sau/şi ale glicemiei (diabet zaharat franc sau toleranţă scăzută la glucoză) se
întâlnesc frecvent la persoanele cu CI, dureroasă sau nedureroasă.
Importanţa examenelor biologice pentru diagnosticul anginei pectorale este
neînsemnată, dar acestea au valoare pentru detectarea şi apoi tratamentul
factorilor de risc metabolici, susceptibili de a accelera evoluţia aterosclerozei
coronare.
EXAMENUL RADIOLOGIC STANDARD
Examenul radiologic cardiotoracic oferă date privind dimensiunile şi
silueta inimii sau aortei toracice, precum şi elemente privind funcţia VS
(staza venoasă pulmonară). Angina pectorală poate fi prezentă în condiţiile
unui examen cardiotoracic normal sau modificat, în raport cu amploarea
bolii coronariene sau a altor condiţii patologice asociate (HTA, valvulopatii).
La aproximativ 40 % din bolnavii cu CI documentate angiografic, se
pun în evidenţă calcificări coronare, în cazul examenului fluoroscopic cu
amplificator de briantă. Sensibilitatea metodei este mică, dar peste 90 % din
pacienţii cu calcificări coronare au stenoze coronariene critice şi boală
ischemică. Calcificările coronare la tineri au o valoare diagnostică foarte
mare. Tomografia computerizată ultrarapidă este mai sensibilă decât
examenul radioscopic în detectarea calcificărilor coronare.

METODE INVAZIVE

ARTERIOGRAFIA CORONARĂ reprezintă metoda cea mai bună


pentru aprecierea extensiei şi severităţii bolii coronariene, mai ales când
informaţiile sale sunt asociate cu cele furnizate de ventriculografia stângă.
Informaţiile obţinute sunt indispensabile pentru aprecierea oportunităţii unei
intervenţii de revascularizare miocardică (PTCA) sau (CABG) şi pentru
evaluarea prognostică.
Coronarografia selectivă presupune injectarea unei substanţe de
contrast (3-10 ml) în fiecare din cele două coronare principale şi
înregistrarea cineangiografică a imaginilor în mai multe proiecţii, pentru
estimarea cât mai precisă a modificărilor anatomiei coronarelor epicardice.
Metoda permite: stabilirea existenţei stenozelor coronare, localizarea şi
numărul acestora, gradul stenozei, tipul stenozei (excentrice sau
concentrice), lungimea stenozelor şi eventualele lor calcificări, starea
circulaţiei colaterale şi a vaselor distale de stenoză, precum şi alte tipuri de
modificări coronare (anevrisme coronare, punţi miocardice).
La pacienţii cu angină pectorală stabilă coronarografia evidenţiază
stenoze şi/sau trivasculare, incluzând stenoza trunchiului principal al arterei
coronare stângi asociate sau nu cu tulburări de dinamică a ventriculului
stâng.
Riscul coronarografiei este mic în laboratoarele cu experienţă
(mortalitate 0,2 %, IMA 0,25 %, embolizare 0,1 %, alte complicaţii neletale
sub 1 %), dar este crescut la pacienţii cu stenoză critică de trunchi coronar
stâng sau în caz de disfuncţie ventriculară severă.
I.5. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA
INTERVENŢII AUTONOME ŞI DELEGATE

Tratamentul anginei pectorale cronice stabile şi a diferitelor sale


forme clinice a suferit schimbări substanţiale în ultimii 20 de ani. La
tratamentul medical-centrat, în principal, pe controlul durerii anginoase- s-au
adăugat metode mai specifice de tratament al bolii coronare şi metode de
revascularizare miocardică.
Obiectivele tratamentului privesc:
1) suprimarea simptomelor clinice (durerea sau echivalenţe) şi reducerea
semnelor obiective de ischemie miocardică (ECG);
2) prevenirea agravării bolii şi a sindroamelor coronariene acute;
3) oprirea evoluţiei bolii cauzale (ateroscleroza) sau regresia acesteia (dacă
este posibil) şi creşterea speranţei de viaţă.
Având în vedere relativa diversitate clinică şi fiziopatologică a bolii,
tratamentul trebuie să ţină seama de: severitatea anginei, condiţiile de
apariţie (repaus, efort, post IM) şi vechimea sa, de condiţiile fiziopatologice
cele mai probabile de producere a ischemiei (obstrucţia coronară fixă,
spasmul coronar, mecanisme asociate), de alte condiţii patologice prezente la
pacientul anginos şi care pot modifica tactica terapeutică (HTA, diabet
zaharat, boală pulmonară cronică obstructivă, alte determinări ale
aterosclerozei).

MĂSURI GENERALE

Măsurile generale de tratament sunt esenţiale pentru bolnavul anginos,


având în vedere caracterul cronic al afecţiunii:
a) Informarea pacientului asupra: naturii afecţiunii sale, modalităţilor de
influenţare favorabilă a evoluţiei prin tratament farmacologic şi general,
recunoaşterii factorilor care agravează accesele anginoase şi eliminării
acestora, a schimbărilor care trebuie operate în stilul de viaţă – inclusiv de
activitate profesională sau în medicaţie – sunt numai o parte din informaţiile
pe care trebuie să le obţină pacientul.
b) Reducerea factorilor de risc ai aterosclerozei şi prevenţia secundară a CI
reprezintă un capitol esenţial în tratamentul general al anginei şi al CI în
general. Pentru fiecare pacient trebuie identificaţi factorii de risc
modificabili şi corectaţi prin măsuri specifice. Întreruperea fumatului este
obligatorie. Fumatul de ţigarete creşte MVO2 cu aproximativ 10 %, descreşte
fluxul coronar prin stimulare alfa-adrenergică, descreşte eficienţa unor
medicamente antianginoase (beta-blocante, blocante de calciu), creşte riscul
pentru sindroame coronariene acute.
HTA esenţială trebuie tratată corespunzător (dacă este posibil până la
normalizarea valorilor presionale, dar fără accentuarea evenimentelor
ischemice), excluzându-se medicamentele ca Hidralazina, care pot agrava
accesele anginoase.
Reducerea greutăţii corporale la valori de greutate ideală reprezintă de
asemenea un obiectiv important.
Dacă pacientul are diabet zaharat, acesta trebuie corect tratat şi
echilibrat – sub toate componentele sale metabolice, evitându-se variaţiile
insulinemiei care pot fi factori de agravare a ischemiei miocardice.
La pacienţii cu hiperlipidemie, este de dorit să se facă o evaluare
corectă a tipului de tulburare metabolică, mai ales dacă bolnavul anginos
este sub 60 de ani. Tratamentul hipolipidemiei va include iniţial măsuri
dietetice adecvate şi eventual adăugarea ulterior de medicamente
hipolipimiante.
Statinele s-au dovedit a avea o eficienţă foarte bună în scăderea LDL-
C şi creşterea HDL-C şi în reducerea cu peste 30 % a evenimentelor
coronariene ulterioare. La bolnavii anginoşi, mai ales dacă au factori de risc
asociaţi, valorile LDL-C plasmatice ar trebui aduse la valori de sub 100 mg /
dl (2,6 mmol/ l).
c) Modificarea stilului de viaţă şi a programului de activitate profesională şi
socială a pacientului anginos, este tot atât de importantă ca unele măsuri de
tratament medical.
Pacientul trebuie să-şi stabilească pragul de efort sau condiţiile
psihoemoţionale care produc angina şi să-şi adapteze activitatea în mod
corespunzător. Dacă tipul de activitate profesională nu produce sau nu
agravează angina şi dacă funcţia ventriculară este bună, pacienţii trebuie
sfătuiţi să-şi continue activitatea, mai ales dacă aceasta se desfăşoară fără
efort fizic important şi într-un mediu netensionat. Evitarea stresului
emoţional, a contrarietăţilor şi a altor factori psihogeni care influenţează
tonusul vegetativ, reprezintă recomandări curente.
Tipul de alimentaţie trebuie adaptat nevoilor energetice şi aportul de
grăsimi – în special vegetale – nu trebuie să depăşească 25 % din nevoile
calorice totale.
d) Exerciţiile fizice regulate, după evaluarea corespunzătoare prin teste de
efort, produc modificări pozitive semnificative sub raport psihologic,
metabolic şi al capacităţii de efort. Exerciţiile fizice trebuie să ocupe minim
30 minute / zi (ideal 1 oră), preferabil prin plimbări cu pas mai rapid,
gimnastică organizată sau chiar ciclism. La o persoană antrenată, ritmul
cardiac de bază şi la efort este mai mic şi consumul miocardic de oxigen
scade corespunzător; de asemenea, capacitatea de efort şi pragul de apariţie
al ischemiei miocardice cresc.
TRATAMENTUL MEDICAL

MEDICAŢIE ANTIANGINOASĂ
1) PREPARATE DE NITRAŢI ŞI NITRIŢI ÎN TRATAMENTUL
ANGINEI PECTORALE
MEDICAMENTUL DOZA DURATA DE
ACŢIUNE
• Cu „acţiune scurtă” 0,5 mg 10-30 min
Nitroglicerină sublingual
Isosorbiddinitrat sublingual 2,5 – 5 mg 10 – 60 min
Nitrit de amil - inhalaţie 0,1 – 0,3 ml 3 – 5 min

• Cu „acţiune lungă” 1 – 2 cm 3 – 6 ore


Nitroglicerină unguent 2 % ½ - 2 inches la 4 ore
Nitroglicerină retard per os 1- 2 mg la 4 ore 3 – 6 ore
Nitroglicerină – retard 10 – 25 mg la 24 24 ore
transcutanată ore
Isosorbiddinitrat per os 10 – 60 mg la 4-6 4 – 6 ore
ore
Isosorbiddinitrat sublingual 2,5 – 10 mg la 2 ore 1,5 – 2 ore
Pentacritroltetranitrat 40 mg la 6 – 8 ore 6 –8 ore
Eritriltetranitrat 10 – 40 mg la 6-8 6 – 8 ore
ore

2) PENTALONG – comprimate a 20 mg; se administrează două


comprimate dimineaţa, 1-2 înainte de culcare.
3) ISODRIL – capsule a 10 mg şi 20 mg
4) ANTAGONIŞTII CALCIULUI:
- CORINFAR (NIFEDIPIN) drajeuri a 10 mg
- ISOPTIN (VERAPAMIL) tablete a 40 mg şi 80 mg
5) BETA-BLOCANTE :
- PROPANOLOL – tablete a 10 mg sau 40 mg, de 2-3 ori / zi
- INDERAL, TENORMIN, TRASICOR, STRESSON
6) CORONARO – DILATATOARE:
-DIPIRIDAMOL (PERSANTIN) – drajeuri a 25 mg şi 75 mg,
se administrează de 3-6 ori, 75 mg / zi sau i.v. de 1-2 ori, 40
mg/zi
- MIOFILIN: i.v., 1-2 fiole / zi de 0,24 g fiola
- PAPAVERINĂ: oral sau I.M.
SEDATIVE:
- DIAZEPAM – 2 mg de 3-4 ori / zi, tablete a 2 mg şi a 10 mg
- NITRAZEPAN – 10 mg de 2-3 ori / zi
- MEPROBAMAT
- NAPOTON 2-3 / zi
- BROMOVAL
- EXTRAVERAL
- FENOBARBITAL sau CICLOBARBITAL: o jumătate de
tabletă x 2

MEDICAŢIE ANTIAGREGANTĂ PLACHETARĂ:


- ASPIRINĂ – doze mici de 3 ori 0,25 g
- DIPIRIDAMOL – 10 mg de 3-4 ori / zi

Pentru prevenirea infarctului miocardic, frecvent se instituie


tratamentul anticoagulant. Se începe cu HEPARINĂ şi se continuă cu
TROMBOSTOP, sub controlul timpului de protrombină.
Tratamentul endocrin în angina pectorală urmăreşte diminuarea
necesităţilor în oxigen ale miocardului. Se administrează antitiroidiene de
sinteză (CARBIMAZOL) sau iod radioactiv, fără rezultate certe.

TRATAMENT CHIRURGICAL

Realizarea unui by – pass aortocoronarian unic sau multiplu, cu


ajutorul unui transplant din vena safenă internă sau anastomoza arterei
mamare interne cu ramura coronariană poststeroică.
I.6. EVALUAREA
(EVOLUŢIE. COMPLICAŢII. PROGNOSTIC)
EVOLUŢIE: este obişnuit progresivă. Durata medie a supravieţuirii este de
4-5 ani, sfârşitul producându-se fie prin moarte subită, fie prin infarct
miocardic, tulburări de ritm şi de conducere sau insuficienţă cardiacă.

COMPLICAŢII: Angina pectorală stabilă poate să evolueze timp îndelungat


fără a prezenta complicaţii deosebite.
Complicaţiile majore ce pot totuşi apărea în evoluţie sunt: angina
instabilă, infarctul miocardic, aritmiile şi moartea subită.

PRONOSTIC: este nefavorabil în cazurile cu ereditate încărcată, infarct


miocardic în antecedente, diabet zaharat, leziuni valvulare aortice, tulburări
de ritm.
Mortalitatea anuală în angina pectorală este de 4 % dacă se raportează
la întregul grup de pacienţi. Dacă este raportată la pacienţii cu hipertrofie
ventriculară stângă, ea este de 8 %.
Se estimează că aproximativ un sfert din bărbaţii cu angină pectorală
fac infarct miocardic în următorii 5 ani şi o treime decedează în următorii 8
ani, din care jumătate decedează subit.
I.7. EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
PROFILAXIA ANGINEI

A) PROFILAXIA PRIMARĂ
Trebuie îndepărtaţi factorii predispozanţi, legaţi de alimentaţie, evitate
alimentele grase, condimentele, este necesară reducerea consumului de
alcool, tutun, cafea, evitarea stressului psihic, a tensiunii psihice de orice fel
(teamă, nelinişte), se recomandă practicarea unor activităţi fizice, menţinerea
unei greutăţi corporale optime.
Psihoterapia efectuată cu profesionalitate şi utilizarea unor mijloace de
relaxare nemedicamentoase sau prin terapie psihotropă anxiolitică pot avea
rezultate din cele mai bune.
Măsurile educative privind boala, profilaxia şi tratamentul ei, trebuie
adresate atât pacientului, familiei, cât şi publicului larg:
I Populaţia să consume alimente cu conţinut scăzut în calorii şi grăsimi.
Grăsimile conţin un număr mare de calorii, aşa că reducând consumul
de grăsimi, reducem şi caloriile. Aceste alimente sunt: unt, margarină, carne
grasă, brânză, prăjeli, prăjituri, bomboane.
Alimente indicate (sărace în grăsimi):
- carne de pui sau curcan la cuptor, grătar sau fiartă (fără piele);
- peşte file, muşchi fără grăsime;
- fructe şi legume proaspete, congelate sau uscate;
- cereale şi pâine cu conţinut redus de sare.
II. Alimente bogate în amidon şi fibre:
- acestea reprezintă un substituent excelent pentru grăsimi, având un conţinut
redus de calorii dar bogat în vitamine şi minerale.
Alimente bogate în fibre:
- fructe;
- legume, cereale, orez, mazăre, fasole uscată.
III. Alimente cu conţinut scăzut în sare:
- pentru menţinerea TA în limite normale este necesar un consum limitat de
sare (clorură de sodiu).
Toate persoanele pot consuma în jur de 6 g sare / zi, echivalent a
2.400 mg sodiu, reprezentând o linguriţă de sare de masă.
IV. Reducerea consumului de alcool
Consumul mare de alcool poate creşte TA. Astfel, în cazul
consumului de băuturi alcoolice, cantitatea trebuie să fie limitată la maxim 2
pahare / zi, pentru femei 1 pahar / zi.
V. Reducerea consumului de tutun.
VI. Reducerea consumului de cafea, băuturi ce conţin cafeină: cafea, ceai
negru, răcoritoarele pot creşte TA temporar.
VII. Îndepărtarea stresului:
- stresul poate induce creşterea TA şi în timp poate duce la HTA;
- este indicată practicarea unor tehnici de relaxare, meditaţie, asigurarea unui
mediu familial favorabil.
VIII. Tratarea corectă a bolii cu: diabet zaharat, HTA cu boli ale aparatului
digestiv (litiază biliară, colecistite cronice, ulcer gastric, duodenal).
IX. Practicarea unor activităţi fizice. Activitatea fizică regulată va reduce
riscul de a suferi artrite cardiace, va reduce nivelul de colesterol din sânge,
va creşte nivelul de HDL – colesterol (care nu se depune pe artere) şi ajută la
scăderea TA.
Persoanele active prezintă un risc cu 50 % mai scăzut de a face HTA
faţă de persoanele sedentare.
Efectuarea unor activităţi fizice uşoare:
- folosirea scărilor în locul liftului;
- să coborâm din autobuz cu o staţie sau două înainte de destinaţie pentru a
parcurge pe jos restul drumului;
- parcarea maşinii mai departe de magazin, birou sau locul de muncă;
- munca în grădină;
- mersul pe bicicletă;
- dansul.
X. Menţinerea unei greutăţi corporale optime.
Pe măsură ce greutatea corpului creşte, TA se măreşte. Studiile au
arătat că persoanele supraponderale au şansă dublă să dezvolte HTA,
comparativ cu cele normoponderale.
Pentru pierderea în greutate trebuie ingerate mai puţine calorii decât
cele consumate.
Nu este indicată pierderea în greutate bruscă, ci progresiv, pierzând
250-500 g / săptămână.

B) PROFILAXIA SECUNDARĂ
Se administrează bolnavului cu angină pectorală şi urmăreşte
împiedicarea apariţiei unor complicaţii recidive şi cronicizarea bolii.
Educaţia sanitară este eficientă atunci când pacientul este conştient că
trebuie să respecte regimul alimentar.
C) PROFILAXIA TERŢIARĂ
- persoanele cu angioplastie coronariană transulimară să respecte regimul
alimentar şi regimul de viaţă în ceea ce priveşte efortul depus;
- profilaxia terţiară se referă la reintegrarea socială a persoanelor bolnave.
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU
ANGINĂ PECTORALĂ

CAZUL I
CAPITOLUL II
PLANURI DE ÎNGRIJIRE A PACIENŢILOR CU ANGINĂ
PECTORALĂ

II.1 CULEGEREA DATELOR

II.1.1 DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI

DATE FIXE
Nume şi prenume: V. A.
Vârsta: 40 ani
Sex: masculin
Religie: ortodoxă
Naţionalitatea: română
Starea civilă: căsătorit
Ocupaţia: inginer

DATE VARIABILE
Domiciliul: Str. Mircea cel Bătrân nr. 40, Ploieşti
Condiţii de viaţă şi muncă: foarte bune
Gusturi personale: pescuitul
Mod de petrecere a timpului liber: timpul liber şi-l petrece în excursii sau
acasă cu treburi gospodăreşti sau relaxându-se: citind, urmărind emisiuni TV

II.1.2 STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ

1.2.a) DATE ANTROPOMETRICE


Greutate: 73 kg
Înălţime: 1,70 m
Grup sanguin: A II, Rh+

1.2.b) LIMITE SENZORIALE


Alergii: nu
Proteze: nu
Acuitate vizuală şi auditivă: bună, rareori ameţeli şi tulburări de vedere
Somn: doarme 7 ore / zi
Mobilitate: bună
Alimentaţie: îi plac alimentele grase, consumă cafea şi ocazional alcool
Eliminări: 4-5 micţiuni / zi

1.2.c) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE


- nesemnificative

FIZIOLOGICE: nu există
1.2.d) ANTECEDENTE PERSONALE
PATOLOGICE:
- amigdalectomie în 1979
- apendicectomie în 1981
- H.T.A. în 1991

II.1.3 INFORMAŢII LEGATE DE BOALĂ

1.3.a) MOTIVELE INTERNĂRII


Bolnavul V. A. se internează pe data de 10.IV.2007, la ora 12 00, la
Spitalul Judeţean, secţia Cardiologie, cu următoarele simptome:
- dureri precordiale iradiate la baza gâtului, apărute la efort de mers;
- cefalee, astenie;
- dispnee la efort de mers;
- poliartralgii, vertij, greţuri,

1.3.b) ISTORICUL BOLII


Pacientul V. A., în vârstă de 40 ani se internează în secţia Cardiologie
a Spitalului Judeţean Ploieşti, acuzând dureri precordiale iradiate la baza
gâtului, apărute la efort şi uneori la repaus, dispnee la efortul de mers,
cefalee, astenie, poliartralgii, greţuri, vărsături.

1.3.c) DIAGNOSTICUL LA INTERNARE


- ANGOR DE EFORT
- H. T. A. – esenţială, stadiul I

1.3.d) DATA INTERNĂRII


- 10.IV.2004

1.3.e) EXAMENUL PE APARATE


• tegumente şi mucoase palide, extremităţi reci
• sistem limfoganglionar: ganglioni nepalpabili, nedureroşi
• sistem osteoarticular: - torace normal conformat, sonoritate pulmonară
normală
- murmur vezicular prezent fără raluri
- F.R.: 19 respiraţii / minut
• aparat cardiovascular: T.A.: 175 / 90 mm Hg
A.V.: 75 bătăi / minut
artere periferice pulsatile
• aparat digestiv: dentiţie bună, limbă umedă de culoare roz, abdomen
suplu, mobil, ficatul şi splina în limite normale, greaţă,
vărsături
• aparat urogenital: diureză normală, culoarea urinei normală
• sistem nervos central: orientat temporo-spaţial
II.2 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
2.1 ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NEVOIA MANIFESTĂRI DE MANIFESTĂRI DE SURSE DE


FUNDAMENTALĂ INDEPENDENŢA DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1. Nevoia de a respira şi a - murmur vezicular prezent; - dispnee; - de ordin fizic:
avea o bună circulaţie. - mucoasă respiratorie umedă; - F.R.: 19 resp. / min; dureri precordiale
- respiraţie de tip costal inferior; - T.A.: 175 / 90 mm Hg;
- A.V.: 75 bătăi / minut
2. Nevoia de a bea şi a - dantură integră; - inapetenţă; - de ordin fizic:
mânca. - mucoasă bucală integră; - greţuri; procesul patologic, boa-
- masticaţie normală; - vărsături. la.
- reflex de deglutiţie prezent.
3. Nevoia de a elimina. - diureză normală: 1200 ml/24 h
- micţiuni fiziologice în număr
de 4-5 / 24 h;
- culoarea urinei: normală;
- scaun omogen, culoare norma-
lă.
4. Nevoia de a se mişca şi - poate efectua mişcări ale - astenie; - de ordin fizic:
a avea o bună postură. membrelor superioare şi inferi- - vertij; poliartralgii.
oare (flexie, extensie); - mişcări limitate.
- poate efectua mişcări de exe-
cuţie: a merge, a se ridica, a se
aşeza pe scaun.;
- sistem osteo-articular bine re-
prezentat
5. Nevoia de a dormi şi a - foloseşte mijloace de relaxare, - ore de odihnă insufici- - de ordin fizic: cefalee.
se odihni. citeşte, ascultă radioul; ente
- somn de 7 ore pe noapte.
6. Nevoia de a se îmbrăca - se poate îmbrăca singur;
şi dezbrăca. - hainele şi le poate alege singur
adecvate climatului;
- e preocupat de aspectul său
exterior.
7. Nevoia de a menţine - mucoase integre;
temperatura corpului în li- - transpiraţie minimă;
mite normale. - bolnavul este afebril:
T = 36,5 oC
8. Nevoia de a fi curat, - păr curat, tuns, unghii curate; - tegumente şi mucoase - de ordin fizic:
îngrijit, de a proteja tegu- - poate să-şi acorde îngrijiri cianotice. circulaţie inadecvată.
mentele şi mucoasele. zilnice: spălat pe faţă, pe dinţi;
- cunoştinţe despre regulile igi-
enice personale.
9. Nevoia de a evita - bolnavul este orientat - astenie. - de ordin psihic:
pericolele. temporo-spaţial; nelinişte faţă de diag-
- cunoaşte mecanismele de nostic.
autoapărare naturale;
- poate evalua cunoştinţele
optime ale microclimatului.
10. Nevoia de a comunica. - comunică bine cu echipa de
îngrijire;
- debit verbal uşor;
- ritm moderat;
- facies expresiv.
11. Nevoia de a acţiona - este ortodox;
conform propriilor convin- - are sănătatea mentală de a ac-
geri şi valori, de a practica ţiona conform convingerilor
religia. religioase.
12. Nevoia de a fi ocupat - bolnavul prezintă integritate
în vederea realizării. psihică şi fizică;
- poate lua singur decizii.
13. Nevoia de a se recrea. - se recreează citind; - restricţii la efort. - de ordin fizic:
- ascultă radioul; dispnee la efort.
- discută cu bolnavii din salon.
14. Nevoia de a învăţa cum - dorinţă şi interes în cunoaşte- - cerere de informaţii - lipsa surselor de
să-ţi păstrezi sănătatea. rea bolii, evoluţiei, tratamentu- despre boală. informare.
lui.
PROBLEME ACTUALE
1. Alterarea respiraţiei.
2. Dificultate în a se mobiliza.
3. Alterarea circulaţiei.
4. Alimentaţie inadecvată, deficit.
5. Dificultate în a se odihni.
6. Lipsa cunoştinţelor despre boală.

PROBLEME POTENŢIALE
1. Pierderea imaginii de sine.
2. Posibilă deshidratare-vărsături.
3. Complicaţii majore: I.M.A.

GRADUL DE DEPENDENŢĂ
• dependenţă uşoară

DIAGNOSTIC NURSING
1. Dispnee din cauza durerilor precordiale manifestată prin senzaţia de
sufocare.
2. Alimentaţie insuficientă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, datorită
greţurilor şi vărsăturilor, manifestată prin inapetenţă.
3. Dificultate în a se mobiliza datorită poliartralgiilor, manifestată prin
absenţa activităţii fizice.
4. Dificultate în a se odihni, datorită cefaleei, manifestată prin ore de odihnă
insuficiente.
5. Lipsa cunoştinţelor despre boală, datorită lipsei surselor de informare,
manifestată prin cererea de informaţii despre tratament, boală.
II.3 PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

3.a) OBIECTIVE:

- pe termen scurt: O.T.S.


• pacientul să respire adecvat;
• combaterea anxietăţii, neliniştii;
• prevenirea complicaţiilor;
• limitarea ischemiei cerebrale.

- pe termen mediu: O.T.M.:


• pacientul să se deplaseze adecvat;
• pacientul să respire normal;
• să fie echilibrat hidroelectrolitic;
• pacientul să respecte orele de odihnă.

- pe termen lung: O.T.L.


• pacientul să respecte perioada de repaus;
• efectuarea unor activităţi fizice moderate;
• pacientul să consulte regulat medicul;
• pacientul să respecte regimul alimentar;
• pacientul să urmeze tratamentul prescris de medic.

3.b) INTERVENŢII ZILNICE

- Asigurarea condiţiilor igienice ale bolnavului:


• aerisirea salonului;
• pregătirea patului şi a accesoriilor lui;
• schimbarea lenjeriei de pat;
• asigurarea igienei personale a bolnavului;
• oferirea de informaţii despre boală.

- Supravegherea bolnavului:
• urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative şi notarea lor în foaia de
observaţie;
• observarea faciesului, a stării psihice, a somnului;
• observarea tegumentelor şi mucoaselor pacientului;
• observarea poziţiei bolnavului indicând poziţia semişezând pentru
favorizarea respiraţiei;
• asigurarea repausului fizic şi psihic.

- Participarea la tehnici de tratament:


• administrarea medicaţiei

- Prevenirea complicaţiilor prin:


• mobilizarea bolnavului;
• respectarea medicaţiei;
• respectarea regimului alimentar;
• îngrijiri igienice.

- Participarea la investigaţii pentru asigurarea şi precizarea diagnosticului şi


pentru aprecierea stării bolnavului:
• recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator;
• efectuarea puncţiei venoase;
• recoltarea sângelui pentru examene biologice, hematologice, VSH,
grup sanguin, hemoleucogramă, uree, creatinină, glicemie, T.G.O. şi
T.G.P.
• recoltarea urinei pentru examenul sedimentului.

- Discuţii cu bolnavul, explicarea acestuia că nu este vinovat de apariţia


bolii.
II.4 APLICAREA ÎNGRIJIRILOR

DATA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE


AUTONOME DELEGATE
1 2 3 4 5 6
10.04. 1.Durere Bolnavul să - După ce a fost exami- - Am administrat: - Prezenţa dure-
precordială prezinte o stare nat de medic am con- *NITROGLICERINĂ:1 tabl. rilor precordiale;
iradiantă la de bine fără dus bolnavul la salon. sublingual - După adminis-
baza gâtului durere – 1 zi. - Am schimbat lenjeria * NITROPECTOR: 3 tb/zi trarea de trata-
apărută la efort de pat, am ajutat bolna- * DIPIRIDAMOL: 3 tb/zi ment durerile
uneori la vul să se aşeze în pat, * EXTRAVERAL: 2 tb/zi s-au diminuat;
repaus. să îmbrace hainele de Medicul recomandă - Am recoltat
spital. recoltare de sânge şi bolnavului sânge
- Am administrat medi- urină pentru următoa- şi urină, valorile
caţia indicată. rele examene de labo- sunt în limite
- Am informat echipa rator: normale;
medicală despre evolu- - VSH - Bolnavul pre-
ţia pacientului. - transaminaze zintă doar o jenă
- Am indicat poziţia - creatinină precordială la e-
semişezând pentru fa- - uree sangvină fort;
vorizarea respiraţiei. - glicemie - Bolnavul are o
- Am recoltat produse - examen de urină stare de bine fără
biologice. dureri.
1 2 3 4 5 6
11.04. Pacientul să pre- Am învăţat pacientul Am administrat la in-
zinte o circulaţie să întrerupă consumul dicaţia medicului:
adecvată în decurs de cafea, tutun, alcool tonice cardiace, anti-
de 2 zile. - Să aibă alimentaţie anginoase, antiaritmi-
bogată în fructe, legu- ce.
me; Am urmărit efectul lor
- Să reducă grăsimile
şi sarea din alimenta-
ţie.

- Pacientul să fie - Am informat paci-


echilibrat psihic în entul asupra stadiului
decurs de 2 zile. bolii sale, asupra gra-
dului de efort pe care
îl poate depune
2. Alimentaţie Pacientul să aibă - Am aerisit salonul; Am administrat: 10.04.
inadecvată, stare de bine fizic, - Bonavul se află în * METOCLOPRAMID 3 - Bolnavul pre-
deficit. fără vărsături în repaus fizic la pat în tb/zi zintă greţuri;
timp de 3 zile. decubit dorsal; * TORECAN 2 tb./zi 11.04.
- Am educat bolnavul Regim alimentar car- - Bolnavul pre-
să facă respiraţii pro- diac: zintă în conti-
funde când are senza- - normocaloric; nuare greţuri;
ţia de greaţă; - normoglucidic; 12.04.
- Bolnavul se alimen- - hiposodat; - Bolnavul se
tează activ la pat; - hipoprotidic. simte mai bine;
1 2 3 4 5 6
- Am protejat lenjeria Alimente: nu prezintă gre-
cu muşama şi aleză; - iaurt, brânză de vacă, ţuri;
- Am redus aportul li- fără sare; 14.04.
chidian şi de alimente - cremă de legume, Bolnavul se ex-
pe cale orală; fructe; ternează în stare
- S-a servit regim a- - piureuri de legume; bună.
limentar uşor digera- - făinoase;
bil. - salate;
- lapte, carne fiartă.

Pacientul să fie e- Am calculat numărul


chilibrat hidroe- de calorii necesare
lectrolitic în bolnavului.
decurs de 2 zile. După încetarea vărsă-
turilor am rehidratat
pacientul treptat cu
cantităţi mici de lichi-
de reci, oferite cu lin-
guriţa.

Pacientul să fie e- - Am explorat prefe-


chilibrat nutriţio- rinţele pacientului a-
nal în decurs de 2 supra alimentelor per-
zile. mise şi interzise.
1 2 3 4 5 6
- Am servit pacientul
cu alimente la o tem-
peratură moderată, la
ore regulate, prezen-
tate atrăgător.
3.Dificultate în Bolnavul să pre- Am asigurat curăţenia Am administrat: Bolnavul prezin-
a se mobiliza, zinte o stare de bi- şi liniştea în salon; * DIPIRIDAMOL 3 tb. / zi tă vertij şi dureri
poliartralgii; ne fără vertij şi Am pregătit psihic * NITROPECTOR 2 tb./zi articulare;
- disconfort fi- cefalee, în decurs bolnavul în vederea * FENILBUTAZONĂ 3tb/zi Durerile persistă;
zic, cefalee. de 3 zile. vizitei medicale; După adminis-
Am masat zonele cu trare de medica-
articulaţii, cu alcool; mente bolnavul
Am indicat deplasări se simte mai
scurte pentru proteja- bine;
rea articulaţiilor; Bolnavul se sim-
Să se odihnească te bine după
frecvent în poziţie de tratament.
decubit dorsal pentru
o relaxare totală, să
ţină membrele infe-
rioare ridicate;
Am informat pacien-
tul asupra durerii, a
administrării şi tole-
ranţei durerii şi a ac-
1 2 3 4 5 6
ţiunii medicamentelor
4. Insuficientă Pacientul să fie in- Discuţii libere cu pa- - Pacientul are
cunoaştere a format despre boa- cientul. cunoştinţe insu-
bolii. lă, tratament, re- Am solicitat pacien- ficiente despre
gim alimentar, în tului să coopereze la boală;
timp de 3 zile. îngrijirile acordate. - L-am informat
Am informat bolna- despre boală şi
vul asupra alimente- examenele pe
lor pe care trebuie să care le va face;
le evite: - Pacientul şi-a
- mezeluri; însuşit cele pre-
- condimente; zentate privind
- carne grasă; alimentele pe ca-
- ouă; re trebuie să le
- ciocolată. consume şi tra-
tamentul pe care
să-l respecte.
Pacientul să acu- Am explorat nivelul
muleze cunoştinţe de cunoştinţe al bol-
noi despre boală în navului privind boala,
3 zile. modul de manifestare
măsuri preventive şi
curative.
Am identificat mani-
1 2 3 4 5 6
festările de depen-
denţă, sursele lor de
dificultate, interacţiu-
nile lor cu alte nevoi;
- stimularea dorinţei
de cunoaştere a paci-
entului;
- conştientizarea bol-
navului asupra pro-
priei responsabilităţi
privind sănătatea;
- verificarea bolnavu-
lui dacă a înţeles co-
rect mesajul transmis
şi dacă şi-a însuşit co-
rect cunoştinţele.
Pacientul să do- - Am identificat obi-
bândească deprin- ceiurile şi deprinderi-
deri noi în decurs le greşite ale bolnavu-
de 3 zile. lui;
- Am corectat deprin-
derile dăunătoare să-
nătăţii;
- Am încurajat bolna-
1 2 3 4 5 6
vul să dobândească
noile deprinderi.
5. Pierderea Pacientul să aibă o - Am discutat cu pa- - Pacientul are
imaginii de imagine de sine cientul despre starea sentimente de
sine. reală, în decurs de sa; inutilitate datori-
4 zile. - Am planificat îm- tă afecţiunii sale;
preună cu pacientul - După discuţiile
activităţi care să-i dea avute îşi recapătă
sentimentul că este încrederea în si-
util; ne.
-Vizite ale membrilor - Pacientul are o
familiei. imagine reală
despre sine.
Pacientul să aibă o Am pus în valoare ca-
percepţie pozitivă pacităţile, talentele
de sine în decurs anterioare ale bolna-
de 3 zile. vului;
Am dat posibilitatea
bolnavului să-şi ex-
prime nevoile, senti-
mentele, ideile, do-
rinţele sale.
Am dat posibilitatea
bolnavului de a lua
singur decizii.
1 2 3 4 5 6
Am învăţat bolnavul
tehnici de comunicare
de relaxare.
Am antrenat bolnavul
în diferite activităţi
care să-i dea senti-
mentul utilităţii.

Pacientul să fie -Am supravegheat în


ferit de pericole permanenţă bolnavul.
interne sau exter- -Am administrat me-
ne în decurs de dicamentele prescrise
3 zile. de medic.
II.5 EXTERNAREA BOLNAVULUI

BILANŢUL AUTONOMIEI

Pacientul V. A. se internează pe date de 10.04.2007 la Spitalul


Judeţean Ploieşti, secţia Cardiologie cu următoarele probleme:
- dureri precordiale apărute la mers;
- disconfort fizic, cefalee;
- dificultate în a se mobiliza, poliartralgii;
- alimentaţie inadecvată, deficit;
- lipsa cunoştinţelor despre boală;
- stare depresivă.
În urma tratamentului şi a intervenţiilor autonome şi delegate aplicate
de către echipa de îngrijire, pacientul se externează pe data de 14.04.2007,
prezentând o ameliorare vizibilă la următoarele probleme:
- dureri precordiale care au dispărut;
- cefaleea este ameliorată;
- se poate mişca mult mai bine;
- se alimentează şi se hidratează corespunzător;
- a acumulat cunoştinţe despre boala sa;
- nu mai prezintă stare depresivă.
Am recomandat pacientului:
- să păstreze regimul alimentar prescris;
- să evite eforturile fizice şi psihice excesive;
- respectarea programului de odihnă;
- să evite stresul, frigul sau căldura excesivă;
- bolnavul va trebui să se obişnuiască, în toată perioada următoare de viaţă,
cu regimul alimentar strict;
- regim alimentar hiposodat, să evite alimentele grase, condimentate;
- să consume salate, fructe, legume proaspete;
- mesele vor fi la ore fixe şi în cantităţi mici;
- să evite consumul de alcool, cafea, tutun;
- să urmeze tratamentul medicamentos:
• DIPIRIDAMOL 3 tb. / zi
• NITROPECTOR 3 tb. / zi
• EXTRAVERAL 2 tb. / zi
• METOCLOPRAMID 3 tb. / zi
• NITROGLICERINĂ 1 tb. sublingual
- să efectueze control periodic la unitatea de care aparţine.
TRATAMENT

NR. DENUMIREA FORMA DE ACŢIUNE MOD DE DOZA


CRT. MEDICAMENTULUI PREZENTARE ADMINISTRARE ZILNICĂ
1. DIPIRIDAMOL tablete - orală 3 tb./zi
2. NITROPECTOR tablete coronarodilatator orală 3 tb./zi
3. EXTRAVERAL tablete sedativ orală 2 tb./zi
4. NITROGLICERINĂ tablete vasodilatator coronarian orală 1 tb./zi
5. METOCLOPRAMID tablete antivomitiv orală 3 tb./zi
6. TORECAN tablete antivomitiv orală 2 tb./zi
7. FENILBUTAZONĂ tablete antiinflamator orală 3 tb./zi
antireumatic nesteroidian
EXAMENE DE LABORATOR

NR. EXAMEN DE MOD DE VALOAREA VALOAREA


CRT. LABORATOR RECOLTARE NORMALĂ OBŢINUTĂ
1. VSH -se recoltează cu se- B: 1-10 mm/1 h 15 mm / 1 h
ringa de 2 ml, uscată, 7-15 mm/2 h
sterilă, prin puncţie
venoasă; F: 1-13 mm/1 h
-se aspiră în seringă 12-17 mm/2 h
0,4 ml citrat de sodiu
3,8 % steril;
-se puncţionează ve-
na fără garou, se as-
piră sânge până la 2
ml;
-se retrage acul, se
aplică tampon cu
alcool.
2. GLICEMIA -se recoltează prin 0,80-1,20 g ‰ 0,90 g ‰
puncţie venoasă:
2 ml sânge pe 4 mg
florură de sodiu.
3. HEMOLEU- - înţeparea pulpei B: 15 ± 2 g/100 16 g %
COGRAMA degetului; ml 5200 mm3
- puncţie venoasă. 4200-8000 mm3 0,33 g ‰
0,20-0,40 g ‰
4. BILIRUBINA - puncţie venoasă T=0,6-1 mg % 0,78 mg %
5. R Tymol - puncţie venoasă 0-4 UML 1,15 UML
6. TGP - ouncţie venoasă 2-16 UI 30 UI
7. CREATININĂ - puncţie venoasă 0,6-1,20 mg % 0,87 mg %
8. EXAMEN
URINĂ
PH – acid
glucoză-absen-

Sedimentul:
-rare hematii
-frecvente epi-
telii
-rar, azotat de
Ca.

EKG – apreciază gradul de evaluare al HTA – este esenţială .


Examenul clinic al inimii relevă subiectiv dureri precordiale şi dispnee de
efort.
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU
ANGINĂ PECTORALĂ
CAZUL II
II.1 CULEGEREA DATELOR

II.1.1 DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI:

DATE FIXE
Nume şi prenume: D. I.
Vârsta: 50 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Naţionalitatea: română
Starea civilă: căsătorită
Ocupaţia: casnică

DATE VARIABILE
Domiciliul: oraşul Câmpina, judeţul Prahova
Condiţii de viaţă şi muncă: bune
Gusturi personale:
Mod de petrecere a timpului liber: citind, gătind şi urmărind emisiunile
radio şi TV

II.1.2 STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ

1.2.a) DATE ANTROPOMETRICE


GREUTATE: 65 KG
ÎNĂLŢIME: 1,65 M
GRUP SANGUIN: 01

1.2.b) LIMITE SENZORIALE


ALERGII: nu
PROTEZE: nu
ACUITATE VIZUALĂ ŞI AUDITIVĂ: normală
SOMN: doarme 6 h / zi
MOBILITATE: bună
ALIMENTAŢIE: bogată în condimente, grăsimi
ELIMINĂRI: diureză 1200 ml / zi; 4-5 micţiuni
1.2.c) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
- nesemnificative

1.2.d) ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE


- Naşteri: 1
- Avorturi: 0
- Climax fiziologic

II.1.3 INFORMAŢII LEGATE DE BOALĂ

1.3.a) MOTIVELE INTERNĂRII


- ameţeli, cefalee, parestezii ale membrelor inferioare

1.3.b) ISTORICUL BOLII


Bolnava în vârstă de 50 de ani, cunoscută cu HTA oscilantă de cca.
20 de ani se internează în secţia de cardiologie a Spitalului Judeţean
Ploieşti pentru ameţeli, cefalee, parestezii ale membrelor inferioare,
simptome apărute cu cinci zile înaintea internării. În ambulatoriu nu a
urmat tratament medicamentos.

1.3.c) DIAGNOSTICUL LA INTERNARE:


ANGINĂ PECTORALĂ SPONTANĂ H.T.A. STADIUL II

1.3.d) DATA INTERNĂRII


05.05.2007

1.3.e) EXAMENUL PE APARATE


EKG ŞI CORONAROGRAFIE
II.2 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

2.1 ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NEVOIA FUNDA- MANIFESTĂRI DE MANIFESTĂRI DE SURSE DE


MENTALĂ INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1 2 3 4
1. Nevoia de a res- - murmur vezicular prezent; - dispnee: 20 resp/min - de ordin fizic: dureri
pira şi a avea o bună - mucoasă respiratorie umedă; în umărul şi membrul
circulaţie. - respiraţie de tip costal superior; stâng superior;
- puls ritmic: A.V. 72 bătăi/min - de ordin psihic:
T.A. 170/90 mm Hg anxietate
2. Nevoia de a bea - dantură integră; - greaţă; - de ordin fizic:
şi a mânca. - mucoasă bucală integră; - vomă; dureri precordiale.
- masticaţie normală; - ameţeli.
- reflex de deglutiţie prezent;
-deprinderi alimentare: 3 mese/zi
- preferă alimente condimentate
şi grase
3. Nevoia de a elimi- - diureză normală 1200 ml /24 h;
na. - micţiuni fiziologice în număr
de 4-5;
- culoarea urinei normală;
- scaun omogen, culoare norma-
lă, un scaun / zi;
1 2 3 4
4. Nevoia de a se - poate efectua mişcări ale mem- - ameţeli; - de ordin fizic:
mişca şi a avea o brelor superioare şi inferioare -parestezii ale membre- durere în membrul
bună postură. (reflexie, extensie, abducţie, lor superioare (semnul superior.
adducţie); pumnului strâns de is-
- poate efectua mişcări de execu- chemie miocardică).
ţie: a merge, a se ridica, a se aşe-
za pe scaun;
- sistem osteo-articular bine re-
prezentat
5. Nevoia de a - foloseşte mijloace de relaxare, - ore de odihnă insufi- - de ordin fizic:
dormi şi a se odihni. citeşte, urmăreşte programele ciente; cefalee, anxietate.
TV şi radio. - somnul este de 5-6 h.
6. Nevoia de a se - se poate îmbrăca şi dezbrăca;
îmbrăca şi dezbrăca. - este interesată de aspectul exte-
rior, hainele şi le poate alege
singur, sunt adecvate climatului
şi vârstei
7. Nevoia de a men- - tegumente şi mucoase integre;
ţine temperatura -bolnava este afebrilă,T=36,8 oC
corpului în limite - coloraţie roz a tegumentelor.
normale.
1 2 3 4
8.Nevoia de a fi - păr curat, tuns, îngrijit;
curat, îngrijit, de a - unghii tăiate;
proteja tegumentele - poate să-şi acorde îngrijiri zil-
şi mucoasele. nice, spălat pe dinţi şi faţă;
- piele curată.
9. Nevoia de a evita - bolnava este orientată temporo- - stare depresivă, aste- - de ordin fizic:
pericolele spaţial; nie. risc de complicaţii
- cunoaşte mecanismele de auto- IMA (infarct miocar-
apărare naturale; dic acut).
- poate evalua condiţii optime de
microclimat.
10. Nevoia de a - comunică cu echipa de îngrijire
comunica. - funcţionare adecvată a organe-
lor de simţ;
- debit verbal uşor;
- ritm moderat;
- facies expresiv;
- limbaj clar;
- exprimare uşoară a ideilor.
11. Nevoia de a - este ortodoxă; - autoacuzare. - de ordin fizic: boala.
acţiona conform - are sănătate mentală de a acţio-
propriilor convingeri na conform credinţelor şi con-
şi valori, de a practi- vingerilor religioase.
ca religia.
1. 2 3 4
12. Nevoia de a fi - bolnava prezintă integritate
ocupat în vederea psihică;
realizării. - poate lua singură decizii.
13. Nevoia de a se - se recreează citind;
recrea. - urmăreşte emisiunile radio şi
TV;
- discută cu bolnavele din salon.
14. Nevoia de a - dorinţă şi interes în cunoaşterea - cerere de informaţii - lipsa surselor de
învăţa cum să-ţi păs- bolii, a evoluţiei, tratamentului. despre boală; informare.
trezi sănătatea. -cunoştinţe insuficiente
despre boală.
PROBLEME ACTUALE
1. Dificultate în a respira, dispnee.
2. Dificultate în a se mobiliza, poliartralgii.
3. Dificultate în a se odihni, cefalee.
4. Alimentaţie inadecvată, deficit.
5. Lipsa cunoştinţelor despre boală.

PROBLEME POTENŢIALE
1. Pierderea imaginii de sine.
2. Sentiment de culpabilitate.
3. Riscul unor complicaţii majore: IMA şi chiar exitus.

GRADUL DE DEPENDENŢĂ
Bolnava este independentă, are forţă fizică să-şi acorde îngrijiri
pentru satisfacerea nevoilor fundamentale pe parcursul spitalizării, după ce
criza anginoasă a trecut.

DIAGNOSTIC NURSING
1. Dificultate de a respira datorită durerilor precordiale, manifestată prin
senzaţia de sufocare, dispnee.
2. Dificultate de a se odihni, datorită cefaleei manifestată prin ore
insuficiente de odihnă.
3. Sentiment de culpabilitate, datorat rolului de bolnav, manifestat prin
sentiment de vinovăţie.
4. Cunoştinţe insuficiente despre boală, datorită lipsei surselor de
informaţie, manifestată prin cerere de informaţii despre tratament şi
regimul alimentar.
II.3 PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

3.a) OBIECTIVE

- pe termen scurt: O.T.S.


• constatarea durerii şi a anxietăţii;
• prevenirea complicaţiilor;
• pacienta să respire adecvat;
• limitarea ischemiei coronariene.

- pe termen mediu: O.T.M.


• pacienta să se deplaseze adecvat;
• să fie echilibrată hidroelectrolitic;
• pacienta să respecte orele de odihnă şi să se poată odihni.

- pe termen lung: O.T.L.


• pacienta să respecte perioada de repaus;
• efectuarea unor activităţi fizice uşoare;
• să consulte medicul periodic;
• să respecte regimul alimentar;
• să urmeze tratamentul prescris de medic.

3.b) INTERVENŢII ZILNICE

- Asigurarea repausului fizic şi înlăturarea stresului psihic:


• asigurarea condiţiilor igienice ale bolnavei;
• aerisirea salonului;
• pregătirea patului;
• schimbarea lenjeriei de pat a bolnavei;
• asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare;
• oferirea de informaţii despre boală;
• asigurarea alimentaţiei dietetice a bolnavei.

- Combaterea durerii, a anxietăţii, a dispneei:


• supravegherea bolnavei;
• observarea faciesului, a stării psihice, a somnului, a reactivităţii
generale;
• măsurarea şi notarea temperaturii, pulsului, T.A., diurezei, greutăţii;
• observarea poziţiei bolnavei;
• asigurarea repausului fizic şi psihic;
• indicarea poziţiei semişezând pentru favorizarea respiraţiei.

- Combaterea ischemiei coronariene:


• participarea la tehnici de tratament;
• administrarea medicamentelor;
• prevenirea complicaţiilor prin:
- mobilizarea bolnavei;
- respectarea medicaţiei;
- respectarea regimului alimentar;
- îngrijiri igienice.

- Pregătirea bolnavei şi a materialelor în vederea explorărilor funcţionale:


• participarea la investigaţii pentru asigurarea şi precizarea
diagnosticului şi pentru aprecierea stării bolnavei;
• recoltarea produselor biologice pentru examenele de laborator;
• efectuarea puncţiei venoase;
• recoltarea sângelui pentru examene biochimice, hematologice, VSH,
hemoleucogramă, grup sanguin, uree, glicemie, creatinină, TGO şi
TGP;
• recoltarea urinei pentru examenul sedimentului.

- Bolnava să aibă o imagine reală despre sine:


• discuţii cu bolnava, explicarea acesteia că nu este vinovată de
apariţia bolii.
II.4 APLICAREA ÎNGRIJIRILOR

DATA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE


AUTONOME DELEGATE
1 2 3 4 5 6
5.05. 1.Durere în Bolnava să pre- - am evaluat caracteristi- - am administrat: - durerile precor-
regiunea pre- zinte stare de cile durerii: localizare, 1.HIPOPRESOL diale persistă;
cordială. bine, fără du- intensitate, durată, frec- 2 tb. / zi; -după administra-
2.NEFRIX 3 tb. / zi;
6.05. Disconfort rere, în 1 zi. venţă; rea medicaţiei du-
3.CURANTYL
legat de - am asigurat poziţia se- 2 tb. / zi; rerile s-au redus;
durere. mişezând pentru a favo- 4.NITROPECTOR - bolnavei i s-au
riza respiraţia; 3 tb. / zi; recoltat sânge şi
- am asigurat climat de 5.PROPANOLON urină şi valorile
linişte în salon; 1 tb. / zi; ob şi
- am administrat medica- - am administrat urină şi valorile
mentele indicate de me- regim dietetic; obţinute sunt în
dic; - normocaloric; limite normale;
- am informat bolnava - hipoprotidic; -durerile s-au mai
asupra evoluţiei durerii; - hiposodat; diminuat, apare
- am recomandat bolna- - lapte şi preparate ca o jenă la efort;
vei să respecte regimul din lapte; - bolnava prezintă
dietetic; -carne slabă, fiartă o stare de bine.
sau friptă.
1 2 3 4 5 6
- am manifestat înţelege-
re faţă de suferinţa paci-
entei;
- am asigurat confortul
pacientei.
2. Parestezii Bolnava să nu - Am asigurat condiţii - Am administrat: Pacienta prezintă
ale membre- prezinte pares- igienice în încăpere prin 1.HIPOPRESOL parestezii ale
lor superioare tezii în decurs aerisire; 2 tb. / zi membrelor supe-
2.NEFRIX 1 tb. / zi
- circulaţie de 3 zile. - Am învăţat pacienta rioare;
3.CURANTYL
inadecvată. să-şi menţină tegumente- 2 tb. / zi - După adminis-
le curate şi integre; 4. NITROPECTOR trarea medicaţiei
- Am învăţat pacienta să 2 tb. / zi paresteziile s-au
aibă o alimentaţie echili- 5. PROPRANOLOL diminuat;
brată; 1 tb. / zi -Bolnava prezintă
6.PAPAVERINĂ
- Să evite sedentarismul; o stare de bine.
2 fiole – i.m.
- Să poarte îmbrăcăminte 7.ALGOCALMIN
lejeră; 1 fiolă – i.m.
- Am administrat medi- 8.KANAMICINĂ
caţia prescrisă de medic: unguent de 4 ori / zi.
tonicardiace, antiangi-
noase, antiaritmice;
- Am urmărit efectul lor;
- Am aplicat tehnici de
1 2 3 4 5 6
favorizare a circulaţiei
prin exerciţii pasive şi
active.
Pacienta să fie Am informat bolnava a-
echilibrată supra stadiului bolii sale,
psihic în decurs asupra gradului de efort
de 3 zile. pe care poate să îl depu-
nă, asupra importanţei
continuării tratamentului
medicamentos.
Pacienta să Am învăţat pacienta să
prezinte o cir- întrerupă consumul de
culaţie cafea, alcool;
adecvată în de- -să aibă o alimentaţie bo-
curs de 2 zile. gată în fructe şi legume;
- să reducă grăsimile şi
sarea din alimentaţie;
- administrarea medica-
mentelor prescrise: toni-
cardiace, antiaritmice,
diuretice, antianginoase;
- urmărirea efectului me-
dicamentos;
1 2 3 4 5 6
- am aplicat tehnici de
favorizare a circulaţiei,
exerciţii active, masaje.
3. Disconfort Bolnava să pre- -Am asigurat liniştea în - am administrat: -Pacienta prezintă
fizic, cefalee. zinte o stare de salon; 1. DIPIRIDAMOL cefalee;
bine fizic (fără - Am înlăturat stresul 3 tb. / zi -Durerea persistă;
2. ALGOCALMIN
cefalee) în de- psihic; -După administra-
3 tb. / zi
curs de 2 zile. - Am liniştit bolnava; 3. HIDROXIZIN rea medicamente-
- Am sfătuit pacienta să 2 tb. / zi lor şi a tehnicilor
se odihnească; de relaxare dure-
- Să respecte regimul di- rile s-au diminuat
etetic şi la ore fixe; -Pacienta nu mai
- Să se întindă conforta- prezintă cefalee.
bil şi să se relaxeze;
4.Culpabilita- Bolnava să pre- - Am încurajat pacienta Am administrat: Bolnava are sen-
te. zinte o stare de să-şi exprime sentimen- 1. HIDROXIZIN timentul de vino-
bine, fără sen- tele în legătură cu pro- 2 tb. / zi văţie, datorită ali-
2. NAPOTON
timentul de vi- blema sa; mentelor grase şi
2 tb. / zi
novăţie, în de- - Am acţionat pentru re- condimentelor
curs de 2 zile. câştigarea stimei de sine; preferate;
- Am asigurat discuţii li- -S-au realizat dis-
bere cu persoanele dorite cuţii pe tema sen-
de bolnavă; timentului de vi-
1 2 3 4 5 6
- Am administrat la indi- novăţie;
caţia medicului medica- - Bolnava a înţe-
ţie antidepresivă; les că nu este nu-
- Am asigurat confidenţi- mai vina ei şi este
alitatea bolnavei; conştientă de mo-
- Am asigurat un climat dul în care trebu-
de linişte şi siguranţă. ie să-şi aleagă ali-
mentele şi să ur-
meze regimul
prescris;
-Pacienta are o
stare de bine sa-
tisfăcătoare

-Pacienta să-şi -Am încurajat bolnava


păstreze imagi- să-şi exprime sentimen-
nea pozitivă de tele în legătură cu pro-
sine în decurs blema sa;
de 2 zile. -Am facilitat satisfacerea
convingerilor sale;
-Acţionează pentru re-
câştigarea stimei de sine
a bolnavei;
-Am planificat împreună
1 2 3 4 5 6
cu bolnava activităţi care
să-i dea sentimentul uti-
lităţii.

Pacienta să fie
-Am pus bolnava în le-
echilibrată psi-
gătură cu persoanele do-
hic în decurs rite de ea, apropiate;
de 2 zile. -Am administrat medica-
ţie antidepresivă la indi-
caţia medicului
7.05. 5. Lipsa cu- -Bolnava să fie -Am ales momentul po- -Pacienta nu are
noştinţelor în legătură cu trivit pe parcursul spita- cunoştinţe despre
despre boală, boala, trata- lizării pentru ca bolnava boală, manifes-
evoluţie, mentul, regi- să fie dispusă să înveţe; tând curiozitate
complicaţii. mul alimentar -Durata convorbirii a despre ea;
8.05. EXTERNATĂ în decurs de 2 fost de 30 minute; -În urma discu-
zile. -Am repetat suficient ţiilor avute, paci-
pentru a consolida învă- enta a acumulat
ţarea; cunoştinţe despre
-Am utilizat limbajul pa- boală;
cientei
1 2 3 4 5 6
Pacienta să -Am explorat nivelul de -Pacienta respectă
acumuleze noi cunoştinţe al bolnavei medicaţia prescri-
cunoştinţe în privind boala, modul de să de medic şi re-
decurs de 2 zile manifestare, măsuri pre- gimul alimentar.
ventive şi curative de
participare la intervenţii
şi la procesul de recupe-
rare;
-Am identificat manifes-
tările de dependenţă, sur-
sele lor de dificultate, in-
teracţiunile lor cu alte
voi;
-Am stimulat dorinţa pa-
cientei de cunoaştere;
- Am motivat importanţa
acumulării de noi cunoş-
tinţe;
-Am organizat activităţi
educative folosind meto-
dele de învăţământ
cunoscute,
II.5 EXTERNAREA BOLNAVULUI
BILANŢUL AUTONOMIEI

Bolnava D. I. este internată la secţia Cardiologie a Spitalului


Judeţean Ploieşti pe data de 5.05.2007 prezentând următoarele probleme:
- durere vie în regiunea precordială;
- disconfort fizic, cefalee;
- dificultate în a se mobiliza;
- alimentaţie inadecvată, deficit;
- lipsa cunoştinţelor despre boală.
În urma tratamentului şi a intervenţiilor autonome şi delegate
aplicate de către echipa de îngrijire a pacientei, aceasta se externează pe
data de 10.05.2007 cu următoarele probleme ameliorate:
- durerile precordiale au dispărut;
- nu mai prezintă disconfort fizic;
- se alimentează corespunzător;
- prezintă mai multe cunoştinţe despre boală, tratament, evoluţie,
prognostic;
Am recomandat bolnavei:
- să evite efortul fizic şi psihic excesiv;
- să respecte orele de odihnă;
- să evite stresul, frigul, căldura excesivă;
- regim alimentar hiposodat, să evite alimentele grase şi condimentate;
- să evite consumul de cafea, alcool, tutun;
- să urmeze tratamentul prescris de medic:
DIPIRIDAMOL 2 tb. / zi
NIFEDIPIN 2 tb. / zi
EXTRAVERAL 2 tb. / zi
MIOFILIN 2 fiole / zi
- să facă control medical periodic la unitatea sanitară de care aparţine.
TRATAMENT
NR. DENUMIREA FORMA ACŢIUNE MOD DOZA
CRT. MEDICAMEN- DE DE ZILNICĂ
TULUI PREZENTARE ADMINISTRARE
1. HIPOPRESOL tablete vasodilatator oral 2 tb. / zi
2. NEFRIX tablete diuretic oral 3 tb. / zi
3. CURANTYL tablete oral 2 tb. / zi
4. NITROPECTOR tablete vasodilatator oral 3 tb. / zi
5. PROPRANOLOL tablete antiaritmic oral 1 tb. / zi
6. PAPAVERINĂ fiole vasodilatator i.m. 2 fiole
7. ALGOCALMIN fiole analgetic i.m. 1 fiolă
8. KANAMICINĂ unguent bactericid unguent 4 ori / zi
9. DIPIRIDAMOL tablete oral 3 tb. / zi
10. ALGOCALMIN tablete analgetic oral 3 tb. / zi
11. HIDROXIZIN tablete tranchilizant oral 2 tb. / zi
12. NAPOTON tablete tranchilizant oral 2 tb. / zi
EXAMENE DE LABORATOR

NR. EXAMEN DE MOD DE VALOAREA VALOAREA


CRT. LABORATOR RECOLTARE NORMALĂ OBŢINUTĂ
1 2 3 4 5
1. VSH -se recoltează B: 1-10 mm/1 h 34 mm / 2 h
cu seringa de 2 7-15 mm /2 h
ml, uscată, ste-
rilă, prin punc- F: 2-13 mm/1 h
ţie venoasă; 12-17mm/2 h
-se aspiră în se-
ringă 0,4 ml ci-
trat de sodiu
3,8 %, steril;
-se puncţionea-
ză vena fără
garou, se aspiră
sânge până la 2
ml;
-se retrage acul
şi se aplică
tampon cu al-
cool.
2. GLICEMIA -se recoltează 0,80-1,20 g ‰ 0,84 g ‰
prin puncţie
venoasă;
-se recoltează
2 ml sânge pe
4 mg florură de
Na.
3. -HEMOLEUCO- -înţeparea B: 15±2g/100ml 11,49 g %
GRAMĂ
-HEMOGLOBINĂ
pulpei degetu- F: 13±2g/100ml
-LEUCOCITE lui. 4.200-8000/mm3 6.300 / mm3
-HEMATII 400.000 380.000
1 2 3 4 5
4. TRANSAMINAZE -puncţie venoa-
TGP
TGO
să; 2-16 u.i. 3,8 u.i.
-se recoltează 2-20 u.i. 12,55 u.i.
5-10 ml sânge
simplu
5. COLESTEROL -puncţie venoa- 1,80-2,80 g ‰ 1,9 g ‰
să;
-5-10 ml sânge
simplu
6. UREE -puncţie venoa- 0,20-0,40 g ‰ 0,38 g ‰
SANGUINĂ
să;
-5-10 ml sânge
simplu.
7. EXAMEN DE
URINĂ
pH – acid
Glucoză-absent
Sedimentul:2-3
hematii
Frecvente leu-
cocite
EXAMENE RADIOLOGICE

RX cord
- pulmon, fără leziuni active pleură;
- pulmonare, cordul se manifestă printr-o insuficienţă acută, datorită
dezechilibrului brusc apărut la efort între nevoile miocardului şi
posibilităţile arterelor coronare.

EKG
- indică angina pectorală care apare pe fondul unei insuficienţe coronariene
cronice datorită coronarelor sterozate
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU
ANGINĂ PECTORALĂ

CAZUL III
II.1 CULEGEREA DATELOR

II.1.1 DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI

DATE FIXE
Nume şi prenume: B. M.
Vârstă: 62 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: română
Stare civilă: căsătorită
Ocupaţie: casnică

DATE VARIABILE
Domiciliul: Văleni, judeţul Prahova
Condiţii de viaţă şi muncă: foarte bune
Gusturi personale: croşetatul, brodatul
Mod de petrecere a timpului liber: timpul liber şi-l petrece în gospodărie, îi
place să urmărească emisiunile radio şi TV

II.1.2 STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ

1.2.a) DATE ANTROPOMETRICE


Greutate: 65 kg
Înălţime: 1,65 m
Grup sanguin: A II, Rh (+)

1.2.b) LIMITE SENZORIALE


Alergii: nu
Proteze: nu
Acuitate vizuală şi auditivă: bună
Somn: 5-6 ore pe noapte
Mobilitate: bună
Alimentaţie: bogată în grăsimi, cafea; nu consumă alcool
Eliminări: 4-5 micţiuni / zi; culoarea urinei normală; scaun omogen,
culoare normală, un scaun pe zi
1.2.c) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
- fără importanţă

1.2.d) ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE


- naşteri: 1
- avorturi: 2
- climax fiziologic

ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE


- apendicectomie în 1973
- bronşită acută în 1988

II.1.3 INFORMAŢII LEGATE DE BOALĂ

1.3.a) MOTIVELE INTERNĂRII


Bolnava B. M. se internează pe data de 21.V.2007 la Spitalul
Judeţean Ploieşti, secţia Cardiologie cu următoarele simptome:
• dureri precordiale iradiate la baza gâtului;
• dispnee la efort de mers paroxistică, nocturnă;
• palpitaţii;
• greaţă;
• astenie;
• tuse iritantă.

1.3.b) ISTORICUL BOLII


Bolnava în vârstă de 62 de ani, cunoscută cu boală cardiacă
ischemică de aproximativ 3 ani, se internează acuzând dureri precordiale la
efort, greaţă, palpitaţii, astenie, tuse iritantă de aproximativ 2 săptămâni.

1.3.c) DIAGNOSTICUL LA INTERNARE


ANGOR INTRICAT HEMIBLOC ANTERIOR STÂNG
BRONŞITĂ CRONICĂ ACUTIZATĂ

1.3.d) DATA INTERNĂRII


21.V.2007
II.2 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

2.1 ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NEVOIA MANIFESTĂRI DE MANIFESTĂRI DE SURSE DE


FUNDAMENTALĂ INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
1 2 3 4
1. Nevoia de a respira şi - murmur vezicular pre- - dispnee; - de ordin fizic:
a avea o bună circulaţie zent; - tuse iritativă; durere precordială
- mucoasă respiratorie - A.V. = 81 bătăi / min; iradiată la baza gâtului.
umedă; - F.R. = 20 resp / min
- respiraţie de tip costal
superior;
- T.A. = 140 / 80 mm Hg
2. Nevoia de a bea şi a - dantură integră; - greţuri; - de ordin fizic:
mânca. - masticaţie normală; - vărsături. procesul patologic –
- reflex de deglutiţie pre- - boala
zent
3. Nevoia de a elimina - diureză normală;
- micţiuni fiziologice în
număr de 4-5 / zi;
- culoarea urinei: norma-
lă;
- scaun omogen, culoare
normală, un scaun pe zi;
1 2 3 4
4. Nevoia de a se mişca - poate efectua mişcări - astenie; - de ordin fizic:
şi a avea o bună postură ale membrelor superioa- - senzaţie de greutate în dureri precordiale
re şi inferioare (flexie, regiunea retrosternală. iradiate la baza gâtului
extensie, abducţie, ad- apărute la efort
ducţie);
- poate face mişcări de
execuţie ( a merge, a se
ridica, a se aşeza pe sca-
un);
- sistem osteoarticular
bine reprezentat
5. Nevoia de adormi şi a - foloseşte mijloace de - ore de odihnă insufici- - de ordin fizic:
se odihni. relaxare, citeşte, ascultă ente dispnee paroxistică
muzică; nocturnă.
- somn de 5-6 ore/noap-
te
6. Nevoia de a se - se poate îmbrăca şi
îmbrăca şi dezbrăca. dezbrăca;
- este interesată de as-
pectul exterior;
- hainele şi le poate ale-
ge singură, sunt adecva-
te climatului şi vârstei.
1 2 3 4
7. Nevoia de a menţine - tegumente şi mucoase
temperatura corpului în integre;
limite normale. - bolnava este afebrilă.
8. Nevoia de a fi curat, - păr curat, îngrijit; - tegumente şi mucoase - de ordin fizic:
îngrijit, de a proteja te- - unghii tăiate; cianotice alterarea circulaţiei
gumentele şi mucoasele - poate să-şi acorde
îngrijiri zilnice
9. Nevoia de a evita - bolnava este orientată - anticiparea evenimen- - de ordin psihic:
pericolele. temporo-spaţial; telor negative; nelinişte faţă de diagnos-
- cunoaşte mecanismele - astenie. tic, tratament, proceduri
de autoapărare naturale; de diagnostic.
- poate evalua condiţiile
de microclimat.
10. Nevoia de a - comunică cu echipa de
comunica. îngrijire;
- funcţionare adecvată a
organelor de simţ;
- debit verbal uşor;
- ritm moderat, limbaj
clar, precis.
11. Nevoia de a acţiona - este ortodoxă; - incapacitatea de a des- - de ordin sociologic:
conform propriilor con- - are sănătatea mentală făşura practici religioase. anturaj şi mediu necu-
vingeri şi valori de a de a acţiona conform noscut;
practica religia. credinţelor religioase. - absenţa locurilor de
practicare a religiei.
12. Nevoia de a fi ocupat - bolnava prezintă
în vederea realizării. integritate psihică;
- poate lua singură deci-
zii.
13. Nevoia de a se - se recreează citind; - restricţii impuse de - de ordin fizic:
recrea. - ascultă emisiunile radio efort. dispnee de efort.
- discută cu bolnavele.
14. Nevoia de a învăţa - dorinţă şi interes în cu- - cerere de informaţii - lipsa surselor de
cum să-ţi păstrezi sănăta- noaşterea bolii, a evolu- despre boală, tratament, informare.
tea. ţiei, a tratamentului. evoluţie.
PROBLEME ACTUALE

1. Durere precordială – disconfort fizic;


2. Dificultate în a se odihni, cefalee;
3. Alterarea circulaţiei;
4. Dificultate în a se mobiliza;
5. Alimentaţie inadecvată, deficit;
6. Dificultate de a respira;
7. Astenie;
8. Cunoştinţe insuficiente despre boală.

PROBLEME POTENŢIALE

1. Pierderea imaginii de sine;


2. Sentiment de culpabilitate;
3. Complicaţii majore: I.M.A. sau exitus.

GRADUL DE DEPENDENŢĂ

G=1
Bolnava este independentă, are forţa fizică să-şi acorde îngrijire
pentru satisfacerea nevoilor fundamentale pe parcursul spitalizării, după ce
criza anginoasă a trecut.

DIAGNOSTIC NURSING

1. Dispnee datorită durerilor precordiale, manifestată prin senzaţia de


sufocare;
2. Alimentaţie insuficientă, deficit, datorată inapetenţei manifestată prin
greţuri şi vărsături;
3. Dificultate de a se odihni datorită dispneei paroxistice nocturne,
manifestată prin insomnie şi palpitaţii;
4. Fenomene de tuse iritantă datorită procesului infecţios, manifestată prin
modificarea ritmului respirator;
5. Stare depresivă datorată pierderii imaginii de sine, manifestată prin
astenie.
II.3 PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

3.a) OBIECTIVE

- pe termen scurt: O.T.S.


• combaterea durerii;
• combaterea anxietăţii;
• prevenirea complicaţiilor;
• pacienta să respire liber;
• permeabilitatea căilor respiratorii;
• limitarea ischemiei coronariene.

- pe termen mediu: O.T.M.


• pacienta să se deplaseze adecvat;
• să fie echilibrată hidroelectrolitic;
• pacienta să se poată odihni;

- pe termen lung: O.T.L.


• pacienta să respecte orele de odihnă;
• efectuarea unor activităţi fizice uşoare;
• să consulte medicul în mod regulat;
• să aibă un regim alimentar adecvat;
• să urmeze tratamentul prescris de medic cu stricteţe.

3.b) INTERVENŢII ZILNICE

- Asigurarea repausului fizic şi înlăturarea stresului psihic


• asigurarea condiţiilor igienice ale bolnavei;
• aerisirea salonului;
• pregătirea patului;
• schimbarea lenjeriei de pat;
• asigurarea alimentaţiei dietetice a bolnavei;
• oferirea de informaţii despre boală;
- Combaterea durerii, a dispneei, a anxietăţii
• supravegherea bolnavei;
• observarea faciesului, a stării psihice, a somnului;
• măsurarea şi notarea temperaturii, respiraţiei, T.A., diurezei,
greutăţii;
• observarea poziţiei;
• asigurarea repausului fizic şi psihic;
• indicarea poziţiei semişezând pentru favorizarea respiraţiei.

- Combaterea ischemiei coronariene:


• participarea la tehnici de tratament;
• administrarea de medicamente;
• prevenirea complicaţiilor prin:
- mobilizarea bolnavei
- respectarea medicaţiei
- respectarea regimului alimentar
- îngrijiri igienice

- Pregătirea bolnavei şi a materialelor în vederea explorărilor funcţionale:


• participarea la investigaţii pentru asigurarea şi precizarea
diagnosticului şi pentru aprecierea stării bolnavei;
• recoltarea produselor biologice pentru examenul de laborator:
- efectuarea puncţiei venoase;
- recoltarea sângelui pentru examene biochimice, hematologi-
ce, VSH, grup sanguin, hemoleucogramă, uree, creatinină,
glicemie, TGO şi TGP;
- recoltarea urinei pentru examenul sumar şi examenul sedi-
mentului.

- Bolnava să aibă o imagine reală despre sine:


• dialog cu bolnava, explicându-i acesteia că nu este vinovată de
apariţia bolii.
II.4 APLICAREA ÎNGRIJIRILOR

DATA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE


AUTONOME DELEGATE
1 2 3 4 5
21.05. 1. Dureri pre- Bolnava să - Am ajutat bolnava Am administrat: -Durerile precor-
cordiale iradi- prezinte o să se aşeze pe patul DIPIRIDAMOL 3tb/zi diale persistă;
ate la baza stare de bine prevăzut cu lenjerie PROPRANOLOL -După administra-
2 tb. /zi
gâtului. fără dureri – curată; rea medicamente-
NIFEDIPIN 2 tb. / zi
1 zi. -Am asigurat climat NITROGLICERINĂ lor durerile s-au
de linişte în salon, un 1 tb. sublingual redus;
salon bine aerisit; MIOFILIN 2 fiole/zi -Bolnavei i s-au
-Am administrat me- intravenos recoltat sânge şi
dicaţia indicată de Medicul recomandă urină pentru exa-
medic cu urmărirea recoltarea de sânge men de laborator,
efectului asupra bol- şi urină pentru urmă- iar valorile sunt
navei; toarele examene de în limite normale;
-Am asigurat poziţia laborator: -Durerile s-au
senişezând pentru a - VSH mai diminuat,
favoriza respiraţia; - Glicemie apar ca o jenă la
-Am informat bolna- - HLG eforturi mici;
va să nu mănânce - Transaminaze -Bolnava nu mai
pentru a i se recolta - Examen de urină prezintă dureri, se
sânge şi urină; simte mai bine;
1 2 3 4 5 6
-Am pregătit materia-
lele pentru recoltare;
-Am pregătit fizic şi
psihic pacienta;
-Am efectuat recolta-
rea de produse biolo-
gice;
-Am ajutat pacienta
să descrie şi să locali-
zeze corect durerea;
-Am manifestat înţe-
legere faţă de suferin-
ţa pacientei;
-Pentru intensitatea
durerii am rugat paci-
enta să utilizeze ter-
meni ca: uşoară, mo-
derată, intensă, insu-
portabilă;
-Se asigură confortul
pacientei prin aşezare
în poziţie corespunză-
toare
1 2 3 4 5 6
2.Alimentaţie Bolnava să -Am aerisit salonul; Am administrat: -Pacienta a avut
inadecvată – aibă o stare -Am aranjat patul METOCLOPRAMID de două ori sen-
deficit prin de bine, fără bolnavei; 3 tb. / zi zaţia de greaţă şi
TORECAN 2 tb. / zi
greaţă, senza- vărsături timp -Am protejat patul cu i s-a administrat
dimineaţa şi la prânz
ţie de vomă. de 3 zile. muşama şi aleză; medicaţie antie-
-Pacienta se află în metică;
repaus fizic la pat în -Pacienta prezintă
poziţia de decubit în continuare sen-
dorsal; zaţia de greaţă;
-Să facă inspiraţii -Pacienta nu a
profunde când are mai avut senzaţii
senzaţie de greaţă; de greaţă sau văr-
Pacienta să -Am înlăturat stresul -Regim alimentar: sături.
fie echilibra- psihic al bolnavei; - normocaloric
tă hidroelec- -Corectează tulburări - normoglucidic
trolitic şi electrolitice şi rezerva - hiposodat
acido-bazic alcalină;
în decurs de -Rehidratarea orală
3 zile. va începe cu cantităţi
mici de lichide reci,
oferite cu linguriţa;
-Monitorizarea func-
ţiilor vitale şi vegeta-
tive;
1 2 3 4 5 6
-Se face bilanţul li-
chidelor intrate şi
eliminate.

Pacienta să -Aşezarea pacientei


fie menajată în poziţia semişezând
fizic şi psihic cu capul într-o parte;
în timpul -Se linişteşte bolnava
vărsăturilor în din punct de vedere
decurs de 3 psihic;
zile. -După vărsături i se
oferă un pahar cu apă
să-şi clătească gura;
-Bolnava se alimen-
tează activ la pat.
3.Dificultate Bolnava să -Am asigurat liniştea -Am administrat: -Pacienta prezintă
în a se odihni. prezinte un şi ambianţa salonului; DIPIRIDAMOL insomnii, palpita-
somn odihni- -Am învăţat pacienta 3 tb. / zi ţii;
NIFEDIPIN
tor fără pal- să folosească mijloa- -După administra-
2 tb. / zi
pitaţii în ce de relaxare înainte MEPROBAMAT rea medicaţiei,
decurs de de culcare; 1-3 comprimate/zi pacienta a avut un
3 zile -Am administrat tra- DIAZEPAM somn mai odihni-
tamentul medicamen- 2 comprimate / zi tor;
tos; -Pacienta se odih-
1 2 3 4 5 6
-Am observat efectul neşte şi are un
acestuia asupra orga- somn liniştitor,
nismului; fără palpitaţii.
-Am învăţat pacienta
să doarmă cu toracele
şi capul uşor ridicate
pentru a respira mai
bine;
Pacientul să -Să evite mesele copi-
beneficieze oase;
de somn co- -Oferim pacientei o
respunzător cană cu lapte cald
cantitativ şi înainte de culcare, o
calitativ baie caldă;
-Întocmim un pro-
gram de odihnă co-
respunzător organis-
mului;
-Am identificat nive-
lul şi cauza anxietăţii
pacientului;
-Am observat şi notat
calitatea, orarul som-
nului;
1 2 3 4 5 6
-Am administrat tra-
tament medicamentos
la indicaţia medicului
-Am observat efectul
medicamentului asu-
pra organismului;
-Diminuarea
intervenţiilor de în-
grijire în perioada de
somn;
4.Fenomen Bolnava să-şi -Am asigurat un cli- -Am administrat: -Pacienta prezintă
de tuse diminueze mat de linişte şi cură- CODENAL tuse iritantă;
iritantă. fenomenul ţenie în salon; 3 comprimate / zi -După administra-
SIROGAL
de tuse în de- -Am aerisit salonul; rea medicamente-
3-4 linguriţe / zi
curs de 3 zile -Am indicat persona- lor fenomenul de
lului auxiliar să efec- tuse s-a mai dimi-
tueze curăţenia salo- nuat;
nului numai cu cârpe -Pacienta în urma
umede, prin ştergere; tratamentului cu
-Am umezit aerul din antitusive se sim-
încăpere cu apă alca- te mai bine.
linizată;
-Am asigurat poziţia
şezând/semişezând;
1 2 3 4 5 6
-Am aspirat secreţiile
bronşice;
-Am învăţat pacienta
cum să tuşească, ca
să expectoreze.
5.Stare Bolnava să -Discuţii cu pacienta -Pacienta are o
depresivă. aibă o stare despre starea sa; stare depresivă
de bine, să -Luarea legăturii cu datorită bolii;
nu mai fie familia, să viziteze -Discuţiile cu pa-
depresivă în pacienta; cienta au avut
timp de 3 zile -Pacienta este pusă în efect pozitiv asu-
legătură cu persoane- pra psihicului;
le cu aceleaşi afecţi- -Pacienta are în-
uni, dar cu o stare credere în sine, în
psihică mai bună; echipa de îngrijire
-Crearea de obişnuin- este optimistă.
ţe noi pacientei;
-Am învăţat pacienta
tehnici noi de relaxa-
re, masarea spatelui,
membrelor superioare
şi inferioare.
II.5 EXTERNAREA BOLNAVULUI

BILANŢUL AUTONOMIEI

Bolnava B. M. se internează la Spitalul Judeţean Ploieşti, secţia


Cardiologie, cu următoarele probleme:
- dificultate de a respira, dispnee;
- dificultate în a se mobiliza;
- dificultate în a se odihni, cefalee;
- alimentaţie inadecvată, deficit;
- lipsa cunoştinţelor despre boală.
În urma spitalizării şi aplicării îngrijirilor şi intervenţiilor autonome
şi delegate, pacienta se externează pe data de 26.V.2007 cu următoarele
probleme vizibil ameliorate:
- poate respira liber, fără dificultate;
- se poate mobiliza;
- se poate odihni, nu mai prezintă cefalee;
- se poate alimenta şi hidrata adecvat;
- are cunoştinţe despre boală, tratament, evoluţie, prognostic.
Am recomandat bolnavei:
- pacienta va fi dispensarizată, va efectua control periodic;
- va continua tratamentul cu:
NITROGLICERINĂ 1 tb. sublingual
NITROPECTOR 3 tb. / zi
- pacienta va respecta regimul de viaţă şi cel alimentar cu stricteţe.
TRATAMENT

NR. DENUMIREA FORMA DE ACŢIUNE MOD DE DOZA


CRT. MEDICAMENTULUI PREZENTARE ADMINISTRARE ZILNICĂ
1. DIPIRIDAMOL tablete calmare oral 3 tb. / zi
2. PROPRANOLOL tablete antiaritmic oral 2 tb. / zi
3. NIFEDIPIN tablete vasodilatator oral 2 tb. / zi
4. NITROGLICERINĂ tablete vasodilatator sublingual 1 tb. / zi
5. MIOFILIN fiole intravenos 2 fiole / zi
6. METOCLOPRAMID tablete antivomitiv oral 3 tb. / zi
7. TORECAN tablete antivomitiv oral 2 tb. / zi diminea-
ţa şi la prânz
8. MEPROBAMAT comprimate oral 1-3 tb. / zi
9. DIAZEPAM comprimate oral 2 tb. / zi
10. CODENAL comprimate antitusiv oral 3 tb. / zi
11. SIROGAL sirop antitusiv oral 3-4 ling. / zi
EXAMENE DE LABORATOR

NR. EXAMEN DE MOD DE VALOARE VALOARE


CRT. LABORATOR RECOLTARE NORMALĂ OBŢINUTĂ
1 2 3 4 5
1. V.S.H. -se recoltează cu B: 1-10 mm/1 h 15 mm/1 h
seringa de 2 ml, 7-15 mm/2 h
uscată, sterilă,
prin puncţie ve- F: 2-13 mm/1 h
noasă; 12-17 mm/2h
-se aspiră în se-
ringă 0,4 ml ci-
trat de sodiu
3,8 % steril, se
puncţionează ve-
na fără garou, se
aspiră sânge pâ-
nă la 2 ml;
-se retrage acul,
se aplică tampon
de alcool;
-sau se recoltea-
ză direct în va-
cutainer
2. GLICEMIA -se recoltează 0,80-1,20 g ‰ 0,60 g ‰
prin puncţie ve-
noasă;
-2 ml sânge pe
4 mg FLORURĂ DE
SODIU
3. HEMOLEUCO- -înţeparea pulpei
GRAMA degetului; B:15±2g/100ml 14g/100ml
-HEMOGLO-
-puncţie venoasă F:13±2g/100ml
BINA
-LEUCOCITE 4200-8000/mm3 5600/mm3
-HEMATII 400.000 385.000
1 2 3 4 5
4. TRANSAMINAZE -puncţie venoasă 2-16 u.i. 7,1 u.i.
TGP 2-20 u.i. 12,55 u.i.
TGO
5. EXAMEN DE
URINĂ
PH-acid
Glucoză-absentă
Sedimentul:2-3
hematii
Frecvente leuco-
cite şi epitelii
Rar, oxalat de
calciu.

RX cord
- pulmon, fără leziuni active pleuropulmonare

EKG
- insuficienţă coronariană datorată coronarelor stenozate
CAPITOLUL III

EVALUARE FINALĂ
CULEGEREA DATELOR

CAZUL I CAZUL II CAZUL III


Nume şi prenume: V. A. Nume şi prenume: D. I. Nume şi prenume: B. M.
Vârsta: 40 ani Vârsta: 50 ani Vârsta: 62 ani
Sex: masculin Sex: feminin Sex: feminin
Religie: ortodoxă Religie: ortodoxă Religie: ortodoxă
Naţionalitate: română Naţionalitate: română Naţionalitate: română
Stare civilă: căsătorit Stare civilă: căsătorită Stare civilă: căsătorită
Ocupaţie: inginer Ocupaţie: casnică Ocupaţie: casnică

MOTIVELE INTERNĂRII

- dureri precordiale iradi- - ameţeli; - dureri precordiale iradi-


ate la baza gâtului, apă- - cefalee; ate la baza gâtului;
rute la efort de mers; - parestezii ale membre- - dispnee la efort de mers,
- cefalee, astenie; lor inferioare. paroxistică, nocturnă;
- dispnee la efort de mers; - palpitaţii;
- poliartralgii; - greaţă;
- vertij; - astenie;
- greţuri. - tuse iritantă.
DATA INTERNĂRII
10.04.2007 05.05.2007 21.05.2007

DIAGNOSTIC MEDICAL
ANGOR DE EFORT ANGINĂ PECTORALĂ ANGOR INTRICAT
H.T.A. esenţială stadiul I SPONTANĂ HEMIBLOC ANTERIOR
H.T.A. stadiul II STÂNG
BRONŞITĂ CRONICĂ
ACUTIZATĂ

PROBLEME DE DEPENDENŢĂ
- alterarea respiraţiei; - dificultate de a respira, dispnee; - durere precordială-disconfort
- dificultate în a se mobiliza; - dificultate în a se mobiliza, poli- fizic;
- alterarea circulaţiei; artralgii; - dificultate în a se odihni-cefalee;
- alimentaţie inadecvată, - dificultate în a se odihni, cefalee; - alterarea circulaţiei;
deficit; - alimentaţie inadecvată, deficit; - dificultate în a se mobiliza;
- dificultate în a se odihni; - lipsa cunoştinţelor despre boală; - alimentaţie inadecvată, deficit;
- lipsa cunoştinţelor despre boală - pierderea imaginii de sine; - dificultate de a respira, dispnee;
- pierderea imaginii de sine; - sentiment de culpabilitate; - astenie;
- posibilă deshidratare-vărsă- - riscul unor complicaţii majore: - cunoştinţe insuficiente despre
turi; I.M.A. şi chiar exitus. boală;
- complicaţii majore: I.M.A. - pierderea imaginii de sine;
- sentiment de culpabilitate;
- complicaţii majore: I.M.A. sau
exitus.
DIAGNOSTIC NURSING

- Dispnee din cauza durerilor -Dificultate de a respira da- -Dispnee datorită du-
precordiale manifestată prin torită durerilor precordiale, rerilor precordiale, ma-
senzaţie de sufocare; manifestată prin senzaţie de nifestată prin senzaţia
- Alimentaţie inadecvată din sufocare, dispnee; de sufocare;
punct de vedere calitativ şi - Dificultate de a se odihni -Alimentaţie insufici-
cantitativ, datorită greţurilor datorită cefaleei, manifesta- entă, deficit, datorată
şi vărsăturilor, manifestată tă prin ore insuficiente de inapetenţei, manifes-
prin inapetenţă; odihnă; tată prin greţuri şi
- Dificultate în a se mobiliza - Sentiment de culpabilitate, vărsături;
datorită poliartralgiilor ma- datorat rolului de bolnav, - Dificultate în a se
nifestată prin absenţa activi- manifestat prin sentiment de odihni datorită disp-
tăţii fizice; vinovăţie; neei paroxistice noc-
- Dificultate în a se odihni, - Cunoştinţe insuficiente des- turne, manifestată
datorită cefaleei, manifestată pre boală, datorită lipsei sur- prin insomnie şi pal-
prin ore de odihnă insuficiente; selor de informaţie, manifes- pitaţii;
- Lipsa cunoştinţelor despre tată prin cerere de informaţii -Fenomene de tuse
boală, datorită lipsei surselor despre tratament şi regim ali- iritantă datorită proce-
de informare, manifestată prin mentar. sului infecţios
manifes-
cererea de informaţii despre tată prin modificarea
tratament, boală. ritmului respirator;
-Stare depresivă dato-
rată pierderii imaginii
de sine, manifestată
prin astenie.
OBIECTIVE

- Pe termen scurt - O.T.S.:


• pacientul să respire adecvat;
• combaterea anxietăţii, neliniştii;
• prevenirea complicaţiilor;
• limitarea ischemiei cerebrale.

- Pe termen mediu – O.T.M.:


• pacientul să se deplaseze adecvat;
• pacientul să respire normal;
• să fie echilibrat hidroelectrolitic;
• să respecte orele de odihnă;

- Pe termen lung – O.T.L.:


• pacientul să respecte perioada de repaus;
• efectuarea unor activităţi fizice moderate;
• pacientul să consulte în mod regulat medicul;
• pacientul să respecte regimul alimentar;
• pacientul să urmeze tratamentul prescris de medic.
INTERVENŢII

- Asigurarea condiţiilor igienice ale bolnavului:


• aerisirea salonului;
• pregătirea patului şi a accesoriilor lui;
• schimbarea lenjeriei de pat;
• asigurarea igienei personale a bolnavului;
• oferirea de informaţii despre boală.

- Supravegherea bolnavului:
• urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative şi notarea lor în F.O.;
• observarea faciesului, a stării psihice, a somnului;
• observarea tegumentelor şi mucoaselor pacientului;
• observarea poziţiei bolnavului indicând poziţia semişezând, pentru
favorizarea respiraţiei;
• asigurarea repausului fizic şi psihic.

- Participarea la tehnici de tratament:


• administrarea medicaţiei.

- Prevenirea complicaţiilor prin:


• mobilizarea bolnavului;
• respectarea medicaţiei;
• respectarea regimului alimentar;
• îngrijiri igienice;
- Participarea la investigaţii pentru asigurarea şi precizarea diagnosticului şi pentru aprecierea
stării bolnavului:
• recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator;
• efectuarea puncţiei venoase;
• recoltarea sângelui pentru examene biologice, hematologice, V.S.H., grup
sanguin, hemoleucogramă, uree, creatinină, glicemie, T.G.O. şi T.G.P.;
• recoltarea urinei pentru examenul sumar şi examenul sedimentului.
- Discuţii cu bolnavul, explicarea acestuia că nu este vinovat de apariţia bolii.
EXTERNAREA

Data externării: 14.04.2007 Data externării: 10.05.2007 Data externării: 26.05.2007


Starea la externare: Starea la externare: Starea la externare:
- ameliorată - - ameliorată - - ameliorată -

Bilanţul autonomiei: în urma Bilanţul autonomiei: în urma Bilanţul autonomiei: în ur-


tratamentului şi a interven- tratamentului şi a intervenţii- ma spitalizării şi aplicării
ţiilor autonome şi delegate, lor autonome şi delegate, pa- îngrijirilor şi intervenţiilor
pacientul se externează pre- cienta se externează cu urmă- autonome şi delegate, pa
zentând o ameliorare vizibi- toarele probleme ameliorate: cienta se externează cu ur-
lă a următoarelor probleme: -durerile precordiale au dis- mătoarele probleme vizi-
-dureri precordiale care au părut; bil ameliorate:
dispărut; -nu mai prezintă disconfort -poate respira liber, fără
-cefaleea este ameliorată; fizic; dificultate;
-se poate mişca mult mai -se alimentează corespunză- -se poate mobiliza;
bine; tor; -se poate odihni, nu mai
-se alimentează şi se hidra- -prezintă mai multe cunoştin- prezintă cefalee;
tează corespunzător; ţe despre boală, tratament, e- -se poate alimenta şi hi-
-a acumulat cunoştinţe des- voluţie, prognostic. drata adecvat;
pre boala sa; -a acumulat cunoştinţe
-nu mai prezintă stare de- despre boală, tratament,
presivă. evoluţie, prognostic.
Recomandări: Recomandări: Recomandări:
Am recomandat pacientului: Am recomandat pacientei: Am recomandat pacien-
-să păstreze regimul alimen- -să evite efortul fizic şi psi- tei:
tar prescris; hic excesiv; -va fi dispensarizată, va
-să evite eforturile fizice -să respecte orele de odihnă; efectua control periodic;
şi psihice excesive; -să evite stresul, frigul, căl- -va continua tratamentul
-să respecte programul de dura excesivă; cu:
odihnă; -regim alimentar hiposodat, NITROGLICERINĂ 1 tb.
-să evite stresul, frigul să evite alimentele grase şi sublingual
sau căldura excesivă; condimentate; NITROPECTOR 3 tb. / zi;
-să se obişnuiască în toa- -să evite consumul de cafea, -va respecta regimul de
tă perioada următoare de alcool, tutun; viaţă şi cel alimentar cu
viaţă cu regimul alimen- -să urmeze tratamentul pre- stricteţe.
tar strict; scris de medic:
-regim alimentar hiposo- DIPIRIDAMOL 2 tb. / zi
dat, să evite alimentele NIFEDIPIN 2 tb. / zi
grase, condimentate; EXTRAVERAL 2 tb. / zi
-să consume salate, fruc- MIOFILIN 2 tb. / zi;
te, legume proaspete; -să facă control medical
-mesele vor fi la ore fixe periodic la unitatea sanitară
şi în cantităţi mici; de care aparţine.
-să evite consumul de
alcool, cafea, tutun;
-să urmeze tratamentul
medicamentos:
DIPIRIDAMOL 3 tb. / zi
NITROPECTOR 3 tb. / zi
EXTRAVERAL 2 tb. / zi
METOCLOPRAMID 3tb/zi
NITROGLICERINĂ 1 tb. sub-
lingual;
-să efectueze control pe-
riodic la unitatea de care
aparţine.
CAPITOLUL IV

ANEXE. BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL IV – ANEXE

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU


ELECTROCARDIOGRAMĂ (E.K.G.)

ELECTROCARDIOGRAMĂ

Definiţie:
Reprezintă înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din
cursul unui ciclu cardiac.
Scopul:
Diagnosticarea cardiopatiilor în general şi recunoaşterea afecţiunilor
cardiace cu evoluţie clinică lentă, prin E.K.G. la efort.
Înregistrarea se face cu E.K.G., este constituit din amplificator,
înregistrator, motoraş pentru rotirea foii de înregistrare. Legătura cu bolnavul se
realizează prin conductori, captarea biocurenţilor realizându-se prin electrozi.
Diagrama rezultată se numeşte E.K.G.
Hârtia de înregistrare are un sistem de coordonate:
- pe orizontală – timpul;
- pe verticală - amplificarea semnalelor bioelectrice (0,04 sec., 0,02 sec.);
- distanţa dintre linii pe verticală este de 1 mm;
- se înregistrează pe E.K.G. 1-2 derivaţii sau conducere;
- 3 derivaţii sunt bipolare (se numesc derivaţii standard) şi sunt notate cu D1, D2,
D3:
• D1 se înregistrează la antebraţul drept şi stâng;
• D2 se înregistrează la antebraţul drept şi gamba stângă;
• D3 se înregistrează la antebraţul stâng şi gamba stângă.
- derivaţiile unipolare provin de la membre şi se notează cu AVR, OVL, OVF:
• A = conducere amplificată;
• V = derivaţia unipolară;
• R = dreapta;
• L = stânga;
• F = membrul inferior.
AVR – provine de la derivaţii unipolare braţ drept;
AVL – provine de la derivaţii unipolare braţ stâng;
AVF – provine de la derivaţii unipolare membrul inferior stâng.
DERIVAŢII PRECORDIALE

V1 – se aşează pe extremitatea internă a celui de-al patrulea spaţiu intercostal,


pe marginea dreaptă a sternului;
V2 – se aşează pe spaţiul al patrulea intercostal, pe marginea stângă a sternului;
V3 – se aşează între V2 şi V4;
V4 – se aşează pe spaţiul al cincilea intercostal stâng, pe linia medio-
claviculară;
V5 – se aşează la intersecţia dintre orizontala dusă din V 4 şi linia axilară
anterioară stângă;
V6 – se aşează la intersecţia dintre orizontala dusă din V 4 pe linia axilară
mijlocie stângă.

PREGĂTIREA BOLNAVULUI

Pregătirea psihică
- se informează bolnavul asupra scopului examenului.
Pregătirea fizică
- repaus 5-10 minute înainte de înregistrare;
- bolnavul se dezbracă în regiunea toracică;
- se aşează comod pe patul de consultaţie, rugându-l să relaxeze musculatura.

MONTAREA ELECTROZILOR

- se face pe părţile moi ale membrelor (masa musculară);


- tegumentul se degresează;
- placa metalică a electrodului se aşează pe o pânză înmuiată într-o soluţie de
electrolit: 1 lingură de sare / 4 pahare de apă sau există o pastă;
- cei 10 electrozi sunt repartizaţi 4 la membre şi 6 la regiunea precordială.

MONTAREA ELECTROZILOR LA MEMBRE

- roşu la mâna dreaptă;


- galben la mâna stângă;
-verde la membrul inferior stâng;
- negru la membrul inferior drept (albastru);
- nu se aşează în regiunea păroasă;
- electrozii se fixează de membre şi în regiunea precordială cu benzi de cauciuc.
INTERPRETARE

- pe 0 E.K.G., undele convenţionale sunt denumite P, Q, R, S, T, U sau


ateflexiuni (unde);
- definim segmente distanţele dintre două unde P, Q, S, T;
- între două cicluri cardiace se înregistrează linia 0 potenţial sau linia
izoelectrică;
- intervalul P-Q corespunde activităţii atriale şi timpului de conducere
atrioventricular. Acesta durează 0,12 – 0,21 secunde;
- unda P şi segmentul PQ sunt expresia electrică a atriilor;
- complexul QRS reprezintă activitatea ventriculară;
- segmentul ST şi unda T reprezintă procesul de repolarizare ventriculară;
- unda T corespunde retragerii undei de excitaţie din ventricul;
- intervalul TP reprezintă diastola electrică.

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PUNCŢIE


VENOASĂ

Definiţie:
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces în venă prin
intermediul unui ac de puncţie.
Scop:
1. Explorator – recoltarea sângelui pentru examen de laborator, biochimic,
hematologic, serologic şi bacteriologic;
2. Terapeutic – administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei
intravenoase;
3. Recoltarea sângelui în vederea transferării sale;
Executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;
Sângerare 300-600 ml în edem pulmonar acut şi H.T.A.

LOCUL PUNCŢIEI
- venele de la plica cotului (bazilica şi cefalica) unde se formează un „M”
venos;
- venele antebraţului;
- venele de pe faţa dorsală a mâinii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare şi epicraniene, mai ales la sugar şi copilul mic.

PREGĂTIREA PUNCŢIEI
MATERIALE:
- de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama şi aleză;
- pentru dezinfecţia tegumentului, pregăteşte câmpul cutanat: cu tamponul
îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 secunde;
- instrumentar şi materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10
mm, în funcţie de scop.
Seringi de capacitate în funcţie de scop, pense, mănuşi chirurgicale,
tampoane;
- alte materiale: garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate şi etichetate sau
vacutainere, cilindru gradat, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii
perfuzabile, tăviţă (materialele se vor pregăti în funcţie de scopul puncţiei).
PACIENTUL:
- Pregătire psihică – i se explică în ce constă tehnica şi importanţa efectuării
acesteia;
- Pregătire fizică – pentru puncţie în venele antebraţului:
• se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient cât şi pentru
persoana care execută puncţia (decubit dorsal);
• se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu
împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului;
• se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă;
• se dezinfectează tegumentele;
• se aplică garou la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului de puncţie,
strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima
artera;
• se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel
turgescente.
EXECUŢIA PUNCŢIEI:
- asistenta îmbracă mănuşi sterile şi se aşează vizavi de bolnav;
- se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei,
exercitând o uşoară tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine;
- se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna
dreaptă, între police şi restul degetelor;
- se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul în direcţie oblică (unghi
de 30o) apoi peretele venos, împingându-se o rezistenţă elastică, până când acul
înaintează în gol;
- se schimbă direcţia acului cu 1-2 cm în lumenul venei;
- se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa;
- se va continua tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase, injectarea
medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzie;
- în caz de sângerare se prelungeşte acul de puncţie cu un tub de polietilenă
care se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat pe braţ;
- se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea
garoului şi a pumnului;
- se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a
acului şi se retrage brusc acul;
- se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală.
ÎNGRIJIREA ULTERIOARĂ PUNCŢIEI
- se face toaleta locală a tegumentului;
- se schimbă lenjeria dacă este cazul;
- se asigură o poziţie comodă în pat;
- se supraveghează pacientul.
PREGĂTIREA SÂNGELUI PENTRU TRIMITEREA LA LABORATOR
- pentru examen de laborator eprubetele se etichetează, se completează
formularele de trimitere;
- se măsoară cantitatea.
REORGANIZAREA
- materialele refolosibile se dezinfectează;
- deşeurile se îndepărtează.
ACCIDENTE
- hematom prin infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos;
- străpungerea venei – perforarea peretelui venos opus – se retrage acul în
lumenul venei;
- ameţeli, paloare, lipotimie – se întrerupe puncţia pacientului, se aşează în
decubit dorsal fără pernă, se anunţă medicul.

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOSCOPIE,


RADIOGRAFIE TORACICĂ
DEFINIŢIE
Radiologic şi radioscopic se evidenţiază organele toracice – inimă, plămâni
(formă, volum, diametru), se cercetează pulsaţiile vaselor mari ale inimii.

SCOPUL
Studierea morfologiei şi funcţionalităţii plămânilor, a modificărilor de volum
şi de formă ale inimii pentru stabilirea diagnosticului.

PREGĂTIREA PSIHICĂ A PACIENTULUI


- se anunţă pacientul, explicându-i condiţiile în care se va face examinarea
(cameră în semiobscuritate);
- pacientul va fi condus la serviciul de radiologie;
- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (va
efectua mişcări de respiraţie, iar radiografia se face în apnee, după o inspiraţie
profundă).

PREGĂTIREA FIZICĂ A PACIENTULUI


- se dezbracă complet regiunea toracică (părul lung se prinde pe creştetul
capului);
- se îndepărtează obiectele radioopace;
- se aşează pacientul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse
înainte (fără să ridice umerii), în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran
sau caseta care poartă filmul;
- când poziţia verticală este contraindicată se aşează pacientul în poziţie şezând
sau în decubit;
- în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţia cerută de
medic;
- sugarii şi copiii mici se fixează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se
suspendă în hamuri.

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI DUPĂ EXAMEN


- pacientul va fi ajutat să se îmbrace;
- după terminarea examenului radiologic va fi condus la pat;
- se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat şi data.
BIBLIOGRAFIE

1. CORNELIU BORUNDEL MANUAL DE MEDICINĂ


INTERNĂ
EDITURA BIC ALL 2000

2. C. STREIAN AFECŢIUNILE APARATELOR


RESPIRATOR ŞI CARDIO-
VASCULAR
EDITURA DIDACTICĂ ŞI
PEDAGOGICĂ BUCUREŞTI-
- 1990

3. LUCREŢIA TITIRCĂ GHID DE NURSING


EDITURA VIAŢA MEDICALĂ
ROMÂNEASCĂ – 2003

4. LUCREŢIA TITIRCĂ TEHNICI DE EVALUARE


EDITURA VIAŢA ROMÂNEAS-
CĂ – 2003

5. LUCREŢIA TITIRCĂ URGENŢELE MEDICO-CHI-


RURGICALE
EDITURA MEDICALĂ 2003