Tema 1: Conţinutul turismului rural: esenţă şi particularităţi

1.1. Aspecte ale evoluţiei istorice în cadrul turismului rural

1.2. Aspecte ale turismului rural în ţările europene

1.3. Caracteristica zonelor turistice rurale

1.1. Aspecte ale evoluţiei istorice în cadrul turismului rural Turismul rural, s-a
impus încet dar sigur, în special pe pieţele turistice din ţările dezvoltate economic,
puternic industrializate şi cu un grad mare de urbanizare, mai ales după a 2-ua
jumătate a secolului XX. El a fost şi continuă să fie din ce în ce mai apreciat şi
solicitat de oamenii, care trăiesc şi muncesc în condiţii din ce în ce mai stresante,
în cadrul marilor aglomerări urbane. Fiind socotit drept un produs care reduce
stresul, turismul rural fiind şi o posibilitate de reîntoarcere a individului spre natură
şi origini. Este demonstrat că călătoriile turistice s-au dezvoltat încă din antichitate,
în special în Europa şi Orientul mijlociu, ariile geografice în care erau situate
marele civilizaţii, din acest motiv se poate afirma că elemente ale turismului rural
pot fi găsite încă din acele timpuri, drept exemplu fiind călătoriile grecilor spre
locurile sfinte, frecventarea băilor curative sau a jocurilor festive şi sportive
organizate periodic. În perioada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri
comerciale, culturale sau militare, iar traseele lor traversau inevitabil şi mediul
rural. În acelaşi timp cu evoluţia societăţii omeneşti se diversifică şi structura
călătoriilor. Astfel, în Evul Mediu, călătoreau un număr însemnat de comercianţii,
dar întâlnim frecvent ambasadori, preoţi şi pelerini, oameni de ştiinţă, artişti, calfe
şi studenţi, iar totalitatea serviciilor de cazare şi restauraţie erau asigurate pe
parcursul călătoriilor de locuitorii din mediul rural, astfel formîndu-se cu timpul o
formă de „tratament” a oaspeţilor devenită tradiţională, care mai tîrziu a fost
denumită drept „ospitalitate”. Prezenţa unor astfel de servicii în mediul rural, a
cauzat cu timpul ca localităţile rurale să constituie un element de bază în
conturarea şi apariţia unor rute specifice, ca: a. rute către zonele de tratament
(termele romane); b. rute comerciale, ca: drumul sării, a vinului, a mătăsii, ş.a. c.
rute spre locurile sfinte (Ierusalim, Meka); Primele forme efective de turism rural
s-au realizat în Europa în secolele XVI – XVII, ele fiind condiţionate de dorinţa
anumitor artişti ca: pictori şi scriitori de a valorifica în operele lor construcţiile
mediului din spaţiul rural. Astfel, de exemplu, lucrarea francezului gînditor Jan
Jacques Rousseau (1712 - 1778) - „Confesiuni”, despre o călătorie ce a traversat
Alpii a fost drept sursă de inspiraţie pentru un număr mare de persoane ca să
călătorească în zonele muntoase, în scopul de admira natura.