Unitatea 1

1.Cunoasterea realitatii socio-umane. Repere epistemologice

a) Cunoasterea comuna
b) Cunoasterea stiintifica

2. Rolul paradigmelor in cercetarea stiintifica

1. Cunoasterea realitatii socio-umane. Repere epistemologice

Nasterea stiintelor socio-umane a adus cu sine o serie de intrebari si probleme cu privire la utilizarea simtului
comun in interpretarea fenomenolor psiho-sociale, precum si desprinderea de acesta si orientarea catre
cercetarea stiintifica a vietii psiho-sociale.

Cunoasterea comuna

In viata de zi cu zi oamenii observa, analizeaza si evalueaza mediul social in care traiesc, dau explicatii si emit predicii
asupra evenimentelor, fenomenelor si proceselor psiho-sociale. Oamenii traiesc si muncesc impreuna, interactioneaza unii
cu altii, dobandind astfel o serie de cunostinte privitoare la aceste lucruri si isi contureaza o conceptie, mai mult sau mai
putin clara, asupra anumitor fenomene din domeniul social-umanului.

Prin experienta de zi cu zi ajungem sa devenim un fel de “specialist” in problem sociale, pshihologice si pedagogice.
Functioneaza aici ceea ce numim cunoasterea la nivelul constiintei commune, al bunului simt (sau cunoasterea spontana,
cotidiana). Cunoasterea comuna reprezinta o constientizarea a realului, este rezultatul contactului fiecarui om cu realitatea
inconjuratoare, in virtutea capacitatii acestuia de a o reflecta, dar intr-un mod subiectiv

Cunoasterea comuna se refera la acele credinte, cunostinte, interpretari, explicatii obtinute intr-un mos spontan, fara o
cercetare sistematica, sau fara utilizarea unor metode stiintifice, ci in baza activitatilor practice nemijlocite, a contextelor
obisnuite (familie, cerc prieteni, loc de munca) si prin intermediul mijloacelor natural (simturi, gandirea obisnuita, limbajul
natural).

Caracteristicile cunoasterii commune:

- Realitatea socio-umana este direct accesibila oamenilor, cunoasterea ei nu necesita utilizarea unor instrumente
specifice, fenomenele, caracteriticile, procesele pot fi observate direct
- Realitatea socio-umana este foarte familiara oamenilor, doarece fiecare individ este membru al unui grup (familie,
cerc prieteni) traieste in mijlocul celorlalti si impartaseste cu ei valori, credinte si ganduri commune.
- Mecanismele, strategiile, metodele pe care oamenii le folosesc pentru a dobandii informatii sunt diverse: ei imbina
observatiile proprii cu cele ale altor oameni, pun intrebari, se documenteaza (de exemplu din mass media) si apoi
ajung sa emita idei, sa formuleze ipoteze, sa generalizeze, sa faca predictii, sa puna in legatura anumite cause cu
unele efecte.
- In general, multe din teorile stiintifice din cadrul disciplinelor socio-umanului isi au corespondentul in cunoasterea
comuna. Diferentele constau mai mult in limbaj si modalitatea de expresie. De exemplu expresia din limbajul comun
“cine se aseamana se aduna” are in domeniul relatiilor interpersonale ca si correspondent “atractia prin
conplementarietate”
- Cunoasterea comuna este puternic stratificata, ea mergand de la idei simple, constatari, prejudecati pana la
observatii profunde, la explicatii si rationamente de valoare.

Limitele cunoasterii comune

a. Cunoasterea comuna este puternic marcata de subiectivitatea agentului cunoasterii, de spiritual lui de observatie, de
capaciatea de analiza si sinteza, de mentalitatea si pregatirea profesionala. Astfel, oamenii ajung sa filtreze
informatii, sa le retina pe cele care concorda cu propriile idei sis a le respinga pe cele disonante
b. Cunoasterea cmuna are un caracter individual, personal; chiar daca ideile obtinute sunt corecte si pertinente, ele vor
fi particulare, rezultatul unui context. Ele nu vor putea fi generalizate, transferate la intreaga realitate psiho-sociala.
c. Simtul comun este spontan, nu are o finalitate explicita.
d. Cunoasterea comuna are un character superficial, uneori inregistrand doar legaturi aparente si intamplatoare.
 e. Reprezentarilor ce tin de simtul comun le lipseste precizia , exactitatea; ele sunt formulate intermeni vagi, nu pe
baza de masurare sis au numarare.
………………………………..

Cunoasterea comuna este, deci, influentata de zestrea cultural primita

Cercetarea stiintifica

Reprezinta cunoasterea realizata de oamneni cu pregatire teoretica speciala, prin [parcurgerea unui demers metodologic
riguros si care utilizeaza metode si tehnici adecvate de investigare a realitatii sociale.

Caracteristici:

- Subiectivitatea este intr-o pondere mica si, mai mult, ea poate fi controlata prin utilizarea unur metode specific si
respectarea unor reguli de investigare;
- Are un character impersonal, organizat, sistematizat;
- Pune in evidenta legaturi profunde dintre anumite aspect ale vietii sociale si porneste de la un set de ipoteze, cu rol
de ghidare a investigatieisi a efortului de cunoastere;
- Se bazeaza pe masurare

Disciplinele socio-umane au dezvoltat numeroase teorii si metode petru cunoasterea si intelegerea fenomenelor, proceselor si
faptelor care compun viata psiho-sociala. Aceasta realitate socio-umana este descrisa printr-o serie de binoame conceptual

1. Binomul obiectiv-subiectiv – releva, poate , cel mai bine dualitatea realitatii socio-umane. Aceasta din urma este un
sistem alcatuit din diverse forte si structure existente in afara vointei si constiintei individului, deci care sunt
“obiectivi” dar si din elemente care depend de individ, factor pe care acesta il poate controla, deci “subiectivi”
2. Binomul teoretic – empiric.

Prin “teoretic” ne referim la toate ideile, teoriile, interpretarile, ipotezele elaborate asupra realitatii.Paul L evidentiaza
rolul activitatii teoretice in cercetarea sociologica:

- Stabilirea de scheme clasificatorii precise

- Formularea de concept complexe
- Formularea de problem de cercetare
- Formularea de idei generale asupra manierei in care se produc schimbarile actuale
- Previziuni fondate pe descoperiri empirice
- Punerea in relatie a faptelor empirice cu altele, ipotetice sau chiar verificate

Prin empiric intelegem studierea concreta a realitatii socio-umane, folosind metode si tehnici special (ancheta, experimental,
observatia) cu ajutorul carora cercetatorii obtin informatii si date si astfel cunosc realitatea.Functiile cercetarii empirice:

- Initierea teoriei prin descoperirea de fapte neasteptate

- Orientarea teoriei prin evidentierea de noi directii
- Reformularea teoriei prin elaborarea de noi schemeexplicative
- Clasificarea conceptelor utilizate in teorie

Binomul Cantitativ-calitativ

Majoritatea teoreticienilor si metodologilor au cazut de accord asupra urmatorului lucru: cele 2 concepte se pot analiza
comparative din prisma a 2 planuri: cel epistemologic sic el metodologic

Din punct de vedere epistemologic, modelul cantitativist presupune existent realitatii obiective, a unor structuri exterioare
indivizilor, aplenad la descrieri si explicatii ale acestora, iar din punct de vedere calitativist pune mai mult accentual pe
subiectivitatea umana, pe motivatiile si asteptarile acestora.

Din punct de vedere metodologic, adica din punct de vedere a metodelor si strategiilor folosite, modelul cantitativist se
bazeaza pe metode si tehnici structurate (ancheta pe baza de chestionar, experimental) iar modelul calitativist utilizeaza
metode si tehnnici nestructurate ( interviu de grup, observatia participative, studiul de caz)

Binomul Macro-Micro
Macro se refera la unitati socio-umane de volum mare, mai exact “macro” desemneaza analiza la nivel global, iar micro
desemneaza unitatile psiho-sciale mici, analiza “micro” reprezentand analiza elementelor, a entitatilor ce compun unitatile
complexe.

Rolul paradigmelor in cercetarea stiintifica

Termenul de paradigmaeste definita in mai multe moduri, dar cel mai utilizat este in sensul de model, de “pattern”. Rolul pe
care il ocupa paradigmele in cercetarea stiintifica in general si in cea psiho-sociala in special este incontestabil. Raymond B
identifica 2 mari familii de paradigme: paradigme interactioniste si paradigme deterministe.

In cazul paradigmelor interactionoste, acetel actorilor sociali sunt “actiuni orientate catre un scop” adica sunt acte
intentionale, explicate prin finalitatile pe care acei actori le urmaresc.

In cazul paradigmelor deterministe, actele actorilor sunt tratate ca “comportamente” iar acestea din urma sunt intelese
numai numai plecant de la elementele anterioare ale acestuia.

In stiintele socio-umane sunt folosite atat paradigmele interactioniste cate si cele deterministe, fenomenele si procesele
psiho-sociale fiind studiate din ambele perspective, in functie de naturasi structura acestor procese, de contextul cercetarii.

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Unitatea 2

Cnceptul de metodologie

Conceptul de metodologie. Precizari terminologice

Metoda de cercetare. Precizari conceptuale

Tehnica de cercetare. Precizari conceptuale

Procedeul de cercetare. Precizari conceptuale

Teorie si paradigm

-descriptie si explicatie-

Conceptul de metodologie. Precizari terminologice

Metodologia cercetarii in stiintele socio-umane reprezinta totalitatea demersurilor teoretice, tehnice si epistemologice pe
care cercetatorul faptelor psiho-sociale le intreprinde pentru a putea cunoaste geneza, evolutia si dispozitia acestui gen de
fapte. Etimologic metodologia cuanosterii desemneaza “stiinta faptelor”. Definitia evidentiaza faptul ca in continutul
conceptului “metodologia cercetarii in stiintele socio-umane” se regasesc trei niveluri diferite de ordonare in demersul
cunoasterii actului de cercetare: nivelul teoretic, nivelul ethnic si nivelul epistemologic.

Demersrile de natura teoretica pe care le intreprinde cercetatorul pentru a desfasura o cercetare corecta sunt multipli. El
trebuie sa-si clarifice cu exactitate nivelul de cunoastere al domeniului pe care-l cerceteaza, sa sa faca o analiza a aparatului
conceptual in care se reflecta realitatea devenita direct obiect de cercetare, sa formulize cu claritate ipotezele generale si
ipotezele de lucru. La nivel teoretic avem in vedere functia cognitive a teoriei. In orice cercetare corecta se porneste de la
unsistem de concept care sunt déjà in patrimonial teoriei. Cercetatorul nu-si propune sa refomuleze conceptele cu care
opereaza decat in masunra in care analizele proprii il conduc la concluzia ca niciuna din definitiile existente in literatura de
specialitate nu exprima correct sau complet realitatea pe care respectivul concept o desemneaza. Teoria orienteaza
cercetatorul in acul cunoasterii, dar acesta nu se poate limita , in toate cazurile, numai la teorie. Cercetarea concreta, de
teren, etse una din principalele surse de imbogatire a teoriei psiho-sociale.

Nivelul tehnic al metodologiei consta in utilizarea unui anasamblu de metode, tehnici si instrumente cu ajutorul carora este
posibila dezvaluirea a ceea ce este essential, stabil in universal faptelor psiho-sociale concrete in care se desfasoara viata
individului si a grupurilor umane.
Nivelul epistemologic reprezinta specificul actului cunoasterii fenomenelor si proceselor psiho-sociale, modul in care nivelul
teoretic este concretizat cu ajutorul nivelului ethnic si, la randului, da seama de acesta din urma.

Metoda.Precizari conceptuale.

Prin “metoda” se desemneaza modul de cercetare si intreg procesul de realizare a unei cercetari. In practice cel mai adesea
se foloseste sintagma “metode si tehnici de cercetare” nu pentru a evita o diferentiere ci pentru asublinia legatura stransa
dintre ele. Criteriul ierarhizarii-criteriul de diferentiere a metodelor, tehnicilor, proceselor si instrumentelor de investigare.
Etimologic “metoda” provine din grecescul methodos care semnifica mijloc, cale, mod de expunere. Intr-o cercetare concreta
se folosesc, concomitent, mai multe motode pentru a depasi limitele cognitive ale fiecareia si pentru a evidentia faptele
sociale asa cum sunt ele in realitate , nu asa cum am dori noi sa fie, prin prizma propriei subiectivitati.

Clasificarile metodelor dupa diverse criteria:

1. Dupa criteriul temporal avem:

- Metode transversale presupune descoperirea relatiilor intre laturile, aspectele, fenomenele si procesele socio-umane
la un moment dat
- Metode longitudinale – consta in studierea evolutiei fenomenelor in timp.
2. Dupa reactivitate sau dupa gradul de implicare a cercetatorului
- Metode experimentale – in acest caz cercetatorul intervine provocand producerea fenomenelor
- Metode cvasiexperimentale
- Metode de observatie- cercetatorul nu intervine in niciun fel
3. Dupa numarul unitatilor sociale luate in studio
- Metode statistice – desemneaza investigarea unui numar mare de unitati sociale
- Metode cazuistice – semnificand studiul integral al unui numar restrans de personae sau chiar o persoana
4. Dupa lucul ocupat in procesul investigatiei empirice:
- Metode de culegere a informatiilor
- Metode de prelucrare a informatiilor
- Metode de interpretare a datelor cercetate
5. Dupa criteriul functiei indeplinite in procesul cercetarii
- Metode de proiectare a cercetarii
- Metode de recoltare a datelor
- Metode de analiza si interpretare

Paradigma si teorie

Termenul de “teorie” are o varietate de sensuri care au facut obiectul unor dezbateri intense de-a lungul timpului.

Sociologul American Robert Merton considera ca putem vorbi de o “teorie” daca o propozitie:

1. Poate fi dedusa dintr-o multime de propozitii fundamentale

2. Demonstraza concordant ei cu observatia

Daca o propozitie se bazeaza doar pe observatia unor cazuri particulare, se spune despre aceasta propozitie ca este empirica,
iar o generalizare este denumita empirica daca propozitia in cauza denota clasa de elemente. Pentru ca aceasta propozitie sa
devina teoretica ea trebuie sa fie dedusa dintr-un set de propozitii fundamentale. O teorie realizeaza conceptualizarea
cazurilor particulare observate, astfel incat teoria apare sub forma unor relatii intre concept abstracte implicate.
Concordanta cu observatia inseamna verificarea empirica, adica prin experienta a propozitiei dedusa din teorie.

Singura posibilitate de care dispune omul de stiinta pentru a supune teoria la proba realitatii este aceea de a o concepe astfel
incat sa fie falsificabila, adica respinsa de catre natura. Se poate afirma cu certitudine falsitatea ei, dar niciodata nu se poate
spune cu certitudine ca o teorie este adevarata.

Robert Merton identifica 7 acceptiuni diferite ale termenului teorie:

1. Metodologie
2. Idei directoare
3. Analiza conceptelor
4. Interpretari postfactum
 5. Generalizari empirice
6. Teorie
7. Derivare si codificare

Atunci cand ne referim la termenul de paradigm avem in vedere 2 sensuri principale:

1. Set de conceptii, propozitii si metode de investigatie, cu un puternic character normatic, desvoltat pentru a ghida
cercetarea intr-un anumit domeniu specificat
2. Totalitatea realizarilor dintr-un domeniu disciplinar care ofera modelul problemelor de cercetare si a solutiilor
explorate.

In principal putem vorbi de 2 sensuri are notiunii de teorie:

- intr-un sens restrains, ca fiind un system ipotetico-deductiv de propozitii

- in sens larg, pe langa acceptiunea teoriei in sens restrains, luam in considerare 3 categorii de paradigme:

paradigme teoretice sau analogice- sunt paradigmele dezvoltate intr-un anumit sector al
realitatii si aplicate, prin analogie, altor sectoare

paradigme formale- sistem de propozitii care nu se refera la niciun continut particular

paradigme conceptuale – sistem de conceptie care prefigureaza vocabularul in care vor fi

exprimate propozitiile explicative

Descriptie si explicatie:

Se considera ca obiectivul cercetarii stiintifice il constituie elaborarea de inferente.

Inferenta este procesul logic prin care se ajunge la cunoasterea fenomenelor ce nu pot fi accesate direct, si reprezinta
materialul fundamental pentru cercetari, teorii si ipoteze, pe baza unor date si informatii aflate la indemana
cercetatorului.

Inferentele pot fi de 2 tipuri:

Inferenta discriptiva- reprezinta formularea de propozitii despre fenomene ce nu au fost direct observate pe baza unui
set de observatii particulare

Inferenta cauzala – cauta sa explice variatia unui fenomen psiho-social prin variatia altui fenomen psiho-social,
covariatia fiind testate empiric.

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Unitate de invatare 3

Domenii metodologice relevante ale activitatii de cercetare.

Etapele cercetarii:

- proiectarea cercetarii
- cercetarea propriu-zisa
- analiza informatiilor si formularea concluziilor

Proiectarea cercetarii:

Cercetarea stiintifica trebuie conceputa si desfasurata in baza unui program riguros elaborat, tocmai pentru a realiza o
cercetare stiintifica a realitatii socio-umane. In cadrul acesteia se disting mai multe etape, fiecare etapa presupunand un
ansamblu de demersuri metodologice specific. In literatura de specialitate exista mai multe modalitati de a clasifica etapele
unei cercetari, important este respectarea cu rigoare a logicii generale de desfasurare a cercetarii stiintifice, astfel incat sa
nu se omita niciunul dintre demersurile care ar putea sa afecteze calitatea analizei intreprinse.

Elaborarea cercetarii presupune o anumita procesualitate, desfasurata pe parcursul a 3 stadii:

  Proiectarea cercetarii
 Cercetarea propriu zisa
 Analiza informatiilor si formularea concluziilor

Proiectarea cercetarii presupune:

1. Delimitarea domeniului, a temei de cercetare

2. Informarea si documentarea
3. Stabilirea obiectivelor specific temei de cercetare
4. Elaborarea cadrului teroretic de cercetare
5. Analiza conceptelor
6. Elaborarea ipotezelor de cercetare
7. Delimitarea populatiei supuse cercetarii
8. Stabilirea metodelor si tehnicilor de cercetare

Cercetarea propriu-zisa

Presupune 2 etape:

1. Ancheta pilot
2. Recoltarea informatiilor

Caracteristici:

1. Aplicarea propriu-zisa a instrumentelor construite in vederea recoltarii datelor

2. Contactul direct al cercetatorului cu realitatea socio-umana
3. Produce date, informatii si idei inovatoare

Inainte de a declansa o cercetare propriu-zisa, se procedeaza la o ancheta pilot.In aceasta faza cercetatorul testeaza
validitatea instrumentelor de cercetare. Dup ace ne-am convins problemele asupra carora se solicita informatii sunt si
problemele reale ale oamenilor, ca intrebarile sunt formulate cu claritate, ca oamenii sunt interesati in a cooopera cu noi,
putem considera ca se pate trece la activitatea de recoltare a informatiilor de la intreaga populatie din esantion.

Analiza informatiilor si redactarea concluziilor

Prin acest pas intelegem:

 standardizarea si ordonarea informatiilor obtinute prin cercetarea empirica, prelucrarea statistica a datelor
 analiza, interpretarea si explicarea faptelor sociale studiate
 formularea concluziilor
 redactarea raportului de cercetare.

In cadrul cercetarilor stiintifice se recolteaza, de obicei, un volum mare de informatii. Pentru ca acestea sa poata fi
analizate, este necesare o prelucrare in prealabila a lor. Prelucrarea poate fi facuta manual sau cu ajutorul
calculatorului electronic.

Principalele moment ale prelucrarii informatiilor

1. verificarea si validarea datelor ce urmeaza a fi retinute pentru prelucrare. Aceasta presupune lectura fiecarui
chestionar pentru a stabili daca este sau nu valid pentru prelucrare. Nu vor fi luate in considerare acele chestionare
care au un numar mare de intrebari fara raspuns sau in situatia in care lipsesc raspunsurile la intrebarile care
solicita informatii referitoare la carecteristici obiective ale persoanelor chestionate.
2. in ansablul prelucrarii un loc deosebit il ocupa codificarea informatiilor. Codificarea este definita ca fiind operatia
de reprezentare conventionala a unei informatii sau, cu alte cuvinte, Codul stabileste o corespondenta riguroasa
intre natura calitativa a informatiei si cifrele sau literele atribuite.

Dupace toate chestionarele au fost completate si verificate, se trece la codificarea informatiilor. In cazul in care la
intrebarile precodificate, la variant cu raspuns liber se constata ca exista un numar mare de oameni cu opinii, sugestii,
propuneri cu o importanta deosebita pentru expliparea problematicii supuse analizei, se procedeaza la codificarea acestora
dupa modelul codificarii informatiilor la intrebarile deschise.

Dupa ce se codifica toate informatiile se intocmeste lista de coduri care devine instrument de lucru al cercetatorului pana la
intocmirea raportului de cercetare.

Codificarea nu este o operatie mecanica, ci, dimpotriva, aceasta constituie un important moment al procesului de cunoastere,
informatia fiind condensate si sistematizata in vederea analizei cantitative si calitative. Cand avem de-a face cu o cantitate
mare de informatii , se impune folosirea calculatorului, care, opereaza doar cu cifre sau litere, deci cu simboluri pe care noi
le-am atribuit ideilor, opiniilor, astiratiilor populatiei cercetate.

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Unitatea de invatare 4

Schema de desfasurare a activitatii de cercetare (1)

Schema activitatii de cercetare

Stabilirea problemelor

Informarea si documentarea

Fixarea obiectivelor specific temei cercetateelaborarea cadrului de cercetare

Analiza conceptelor

- etapele operationalizarii conceptelor

Cercetarea stiintifica trebuie conceputa si desfasurata in baza unnui program riguros elaborate, in cadrul careia se disting
mai multe etape, fiecare din acestea presupunand un ansamblu de demersuri metodologice specific. In ;iteratura de
specialitate exista mai multe modalitati de a clasifica etapele unei cercetari psiho-sociologice, important este insa,
respectarea logicii generale de desfasurare a cercetarii stiintifice.

S Chelcea considera ca intr-o investigatie de tip socio-uman trebuie parcurse urmatoarele etape:

1. Determinarea obiectivului investigatiei

a. Determinarea obiectivului se face in raport cu idea si scopul declarat al initiatorilor investigatiei si cu
metodologia cercetarii, tinandu-se cont si de factorii tehnici
b. Definirea operational a conceptelor cu alte cuvinte traducerea conceptelor in “evenimente observabile”
c. Operationalizarea propriu zisa a conceptelor care presupune gasirea indicatorilor si gruparea lor in
dimensiuni
d. Articularea indicatorilor intr-un sistem printr-o selectie atenta. Sunt retinuti doar indicatorii necesa si
suficienti
e. Constructia indicilor
2. Preancheta. Este a doua etapa majora din investigatia socio-umana. Are ca scop fixarea obiectivelor si consta in
analiza logica, amanuntita a ipotezelor posibile, selectandu-se ipotezele verificabile. In cadrul preanchetei se
estimeaza costul intregii investigatii, se stabileste termenul calendaristic de incheieri al cercetarii, se prevad
problemele posibile din teren legate de desfasurarea investigatiei, se studiaza bibliografia
3. Stabilirea obiectivelor si formularea explicita a ipotezelor. In aceasta faza a acercetarii trebuie explicate scopul si
rezultatele ce se prevad a fi obtinute.
4. Stabilirea universului investigatiei- respective stabilirea populatiei de referinta sau a personaleor care vor fi
investigate si asupra carora se vor extinde rezultatele investigatiei scio-umane
5. Alcatuirea esantionului sau a lotului
6. Stabilirea tehnicilor de cercetare in functie de metodologia cercetarii. Metoda de investigare este determinate atat de
adecvarea tehnicilor la scopul propus, cate si de accesibilitate si costuri
7. Pretestarea instrumentelor de cercetare (ancheta pilot) este etapa standardizarii instrumentelor de investigare
8. Difinitivarea instrumentelor de cercetare- reprezinta etapa de finalizare a instrumentelor de cercetare (finalizarea
elementelor de continut, punerea in pagina, multiplicarea lor)
 9. Aplicarea in teren a tehnicilor de cercetare
10. Prelucrarea datelor si a informatiilor obtinute

STABILIREA PROBLEMELOR

Cercetarea incepe cu o problema. Preblema este o propozitie interogativa sau o afirmatie care isi pun problema “ce relatii
exista intre una sau mai multe variabile”

Pentru elabrarea unei cercetari, cercetatorul trebuie mai intai sa stabileasca domeniul, apoi tema si in final problema de
cercetare. El trebuie sa opereze o serie de selectii successive care il vor conduce la formularea problemei ce urmeaza a fi
investigate.

Problemele de cercetare nu sunt numai aspect teoretice sau practice necunoscute sau investigate pana la un moment dat, ci
si cele foarte bine cunoscute, mult investigate si teoretizate insa insuficient, neconvingator sau unilateral abordate. De
asemenea, ideile, punctele de vedere controversate constituie problem de cercetare.

Cercetarea sociala complexa poate fi authentic stiintifica si , deci, utila, in conditiile in care exista o unitate deplina intre
conceptele stiintifice despre organizatia sau organizarile socio-economice si principiile teoretice si metodologice ale acestor
organizari. Punctul de plecare a unei astfel de unitati este structura proceselor considerate ca obiect al analizei de cercetare.

In elaborarea progamelor si metodologiilor de cercetare se iau in considerare problemele reale pe care le ridica viata sociala.

Cunoasterea rezultata din experienta si confruntarea nemijlocita cu realitatile in noile conditii poate sa conduca la
constatarea ca un anumit tip de activitate, intr-o forma de organizare data, poate fi mai efficient sau se caracterizeaza prin
delegrari in sistemul de relatii sau in planul rezultatelor obtinute. Starea de fapt caraterizata prin imposibilitatea de a
determina prin intermediul cunoasterii comume cauzele care dau noi directii evolutiei proceselor reale, o numim problema
sociala.

Informarea si documentarea

Informarea sau documentarea consta in localizarea informatiilor utile cercetarii problemei propuse si mai apoi lecturarea si
aprofundarea ei.

Acestea presupun rezolvarea urmatoarelor etape, de catre cercetator.

Care sunt metodele de recoltare a informatiilor?

De unde se recolteaza informatiile?

Care sunt formele recenzarii informatiilor?

Informarea si documentarea contribuie la stabilirea stadiului atins in abordarea si solutionarea problemei respective, la
conturarea punctelor “nevralgice”, la identificarea dezacordurilor intre cercetatori, a cailor posibile de investigare.
Documentarea il ajuta pe cercetator in pargurgerea urmatoarelor etape ale cercetarii, acesta clarificandu-si, ince masura,
poate acoperi intreaga problema a temei cercetate.

Pentru evidentierea etapei de documentare, se au in vedere atat documentarea livreasca: literatura de specialitate, studii,
rapoarte ale unor vechi cercetari, cat si documentarea prealabila de teren (preancheta) prin contactul direct cu fenomenele
ce alcatuiesc tema cercetarii: observatia directa, discutii cu cercetatorii, discutii cu populatia careia ii este adresata
cercetarea.

Documentarea efectuata poate conduce cercetatorul la continuarea investigatiei pe directia temei alese, dau il poate
determina sa reformuleze tema.

Fixarea obiectivelor pe specific temei de cercetare

Aceasta este etapa in care cercetatorul specific scopul si obiectivele pe care le urmareste in cercetare. Sunt propuse o
serie de obiective particulare, specific temei de cercetare si scopului propus de catre cercetator. Aceste obiective specific
sunt urmarite pe tot parcursul cercetarii.
 Obiectivele cercetarii reprezinta ghiduri sau principia calauzitoare ale intregii investigatii, ele justificand insasi
cercetarea. Cercetarea nu are un scop in sine, obiectivul principal este asigurarea avansului cercetarii stiintifice sau
optimizarea actiunilor si activitatilor umane.

Elaborarea cadrului teoretic.

Cercetarea sociala complexa este autentic stiintifica in conditiile in care exista unitate deplina intre conceptia
stiintificadespreproblema sociala studiata si principiile teoretice si metodologice ale cercetarii acestei problem sociale.
Punctul de plecare pentru realizarea acestei unitati este structura proceselor considerate ca obiect de cercetare, iar
sursele principare pentru cunoasterea structurii problemelor sociale sunt documentele sociale si rezultatele realizate
din cercetari anterioare.

In acest sens, cunostintele acumulate permit trecerea la elaborarea cadrului teoretica cercetarii. Acesta consta in
prezentarea si denumirea fenomenului, prezentarea ipotezelor teoretice, prezentarea modelelor explicative si a
schemelor clasificatorii.

Analiza conceptelor.

“Definitia operationala reprezinta un procedeu eficient de a decide daca o calitatepoate fi atribuita unei unitati sociale” –
Chelcea

Definitia operationala constituie un process metodologic deosebit de important care presupune o analiza aparatului
conceptual. Caracterul abstract a unor concept impune o serie de demersuri care sa le faca operationale in cercetarea
sociala.

Definitia operationala consta in prescrierea operatiilor empirice necesare trecerii de la teorie la cercetarea concreta;
presupune clarificarea intelesului conceptelor prin definire si analiza riguroasa, sunt definite acele concept care in care
este reflectata realitatea supusa cercetarii. Prin incorporarea definitiei operationale in contextual cercetarii stiintifice
se asigura trecerea de la nivelul theoretic la cel empiric printr-o procedura sistematica de indicare a operatiilor de
masurare ce urmeaza sa fie efectuate asupradomeniului cercetat.

Prin operationalizarea conceptelor se desemneaza intregul process de evidentiere a dimensiunilor si indicatorilor unui
anumit domeniu de transpunere a temei intr-o procedura de investigare concreta.

Lazarsfeld a fost primul care aelaborat o paradigma a operationalizarii conceptelor. Aceasta cuprinde:

 Reprezentarea imaginistica a conceptelor

 Specificarea conceptelor si stabilirea dimensiunilor
 Alegerea indicatorilor
 Constructia indicilor empirici.

Etapele operationalizarii conceptelor

a) Dupa definirea conceptelor pe cale nominala se trece la stabilirea dimensiunilor conceptului, ca o prima operatie pe
care o face cercetatorul pentru a apropia formele gandirii abstracte de manifestarile concrete ale lumii reale pe care
urmeaza sa o cerceteze cu ajutorul unor metode stiintifice.
b) Stabilirea variabilelor – termenul “variabila” exprima fenomene sau relatii proprii realitatii desemnate de
dimensiunea conceptului operationalizat. Prin identificarea variabilelor, se vor identifica, de fapt, factorii care
influenteaza sau care determina schimbari , directii de evolutie a fiecarei dimensiuni a conceptului operationalizat
c) Stabilirea indicatorilor – termenul indicator este utilizat pentru a desemna o particularitate elementara a unei teme,
o trasatura caracteristica a realitatii sociale. Indicatorii sunt, de fapt, “elaborate conceptuale” reflectand anumite
trasaturi ale fenomenelor si proceselor sociale, ale conportamentelor si actiunilor sociale. Indicatorii sunt “semen
observabile si masurabile” cu ajutorul carora pot fi caracteruzate unitatile sociale si calitatile lor. In studiile
exploratorii se porneste de la un mumar mai mare de indicatori, iar pe parcurs ce sunt eliminate indicatorii
nesimnificativi, sunt retinuti doar cei care se dovedesc relevant in raport cu obiectul analizat si obiectivele urmarite

Unitatea de invatare 5
Schema de desfasurare a a ctivitatii de cercetare (II)

Elaborarea ipotezelor

Formularea ipotezelor de cercetare

Validitatea ipotezelor

Metode de elaborare a ipotezelor

Ce sunt ipotezele?

Ipoteza constituie un element indispensabil al constructiei teoretice stiintifice si al investigatiei de teren. Stabilirea
ipotezelor stiintifice pune in evidenta interdependent dintre abordarea teoretica si cercetarea concreta.

Etimologic, ipoteza inseamna “ceea ce se pune dedesubt, baza, temelie”.

Principiul si ipoteza sunt, ambele, inceputul, temelia unei constructii teoretice. Spre deosebire de ipoteza, principiul
constituie enuntul unei explicatii temeinic verificate, ipoteza functioneaza si ea ca inceput, temelie, este explicatia anticipate,
plauzibila pentru a sustine constructia unei terorii ce urmeaza , ulterior, sa fie supusa testarii, verificarii empirice.

Echivalentul ipotezei stiintifice in planul cunoasterii commune este banuiala. Ipotezele stiintifice, pe care le regasim in
planul cunoasterii stiintifice, se bazeaza pe observatii sistematice, fijnd cele care dau posibilitatea trecerii de la cunoasterea
faptelor la cunoasterea legilor de producer a acestor fapte.