Sunteți pe pagina 1din 4

Iertarea - Iertarea de sine - Iertarea celorlalti

IERTAREA

Din cînd în cînd ceva sau cineva ne aminteste ca exista în noi o


problema nerezolvata. De obicei o neiertare. Realizez ca iertarea e
cheia ce-ti deschide poarta spre un viitor mai bun. De ce? Pentru ca
neiertarea ne tine în loc.
Iertarea e aparent de doua feluri: iertarea propriei persoane si
iertarea celorlati.
De fapt iertarea e împacarea cu trecutul si acceptarea prezentului
asa cum este. Iar acceptarea e cuvantul magic pentru un pas mai
departe.Nu poti merge mai departe daca esti însotit de mînie sau
furie, sau daca o tensiune interioara aparent fara cauza te tine în
loc. Ceva ca o greutate pe suflet, ceva deseori neînteles si ne
constientizat pe deplin, ceva ne sopteste încet dar persistent: „Nu
încerca sa faci asta, nici în trecut n-ai reusit, ai atatea nereusite la
activ...” sau... „Tii minte cum a fost cand ai dorit asta... si ce nasol te-
ai simtit... nu ai obtinut...” sau „ stii ce ti-a facut aia”... si vocea
aceasta intunecata ne determina sa renuntam sau sa actionam plini de
teama, deci cu sanse din start mult mai mici.

IERTAREA DE SINE

Ai gresit ceva, candva si „zidul de protectie” se ridica involuntar si


automat în fata unei noi initiative. Frica e un instinct firesc, pentru
ca nimanui nu-i place suferinta. Si atunci te agati de ea,
constientizata sub cuvintele „mai bine nu”, pentru ca nu cumva sa mai
întalnesti suferinta. Îti ofera un loc caldut si sigur, dar care nu este
locul pe care de fapt ti-l doresti cu adevarat. Si atunci stai pe loc,
paralizat de neiertarea de sine. Pentru ca frica de viitor asta este de
fapt. Daca am facut vreodata un lucru care a iesit prost se poate
datora unei multitudini de factori, diverselor conjuncturi, ale caror
motive necunoscute si cauze nevazute nu le putem cunoaste niciodata
pe deplin. Deci n-are sens sa ne straduim prea mult sa le aflam.
Undeva în adancul sufletului nostru, în inconstient le stim deja si le
vom afla atunci cînd va fi timpul, si numai daca ne va fi necesar. Deci
singurul lucru constructiv pe care îl putem face este sa ne iertam.
Pentru orice nereusita, pentru orice iluzie si deziluzie, pentru orice
am dorit si n-am stiut sa cerem, pentru orice... sa ne iertam.
Sa ne iubim sufletul si sa-l iertam cu iubire.
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", ne spune Isus, deci nu putem
iubi/ierta, daca nu ne iertam pe noi!
Iertandu-ne aruncam o lumina blanda asupra trecutului, si astfel ne
vom trezi într-un PREZENT USOR DIFERIT. Pare straniu, dar este
perfect adevarat! Ne putem schimba trecutul din punct de vedere
emotional.Faptele desigur nu le mai putem schimba, dar emotiile
însotitoare da.Astfel avem sansa sa tranformam o „nereusita” într-o
lectie de viata. Daca învatam ceva din acea întîmplare: de exemplu
cum sa actionam într-un mod mai eficient si mai întelept într-o
situatie asemanatoare, atunci automat tranformam înfrîngerea în
victorie. Da. Nu e o iluzie. SCOPUL VIETII E EVOLUTIA
SPIRITUALA. ÎNTÎLNIREA CU SINELE. Daca am învatat ceva
dintr-o întamplare de viata atunci nu conteaza prea mult rezultatul
întamplarii, ci LECTIA ce am învatat-o din ea.
Succesul, ca si înfrangerea sunt în egala masura trecatoare. Daca am
castigat ceva în plan material, dar n-am constientizat nimic despre
sensul acelei victorii, atunci, practic nici macar n-am castigat, doar
ne-am distrat un pic. CONSTIENTIZAREA conteaza. Adica un pas
mai sus catre Sine, catre contopirea cu divinitatea din noi. Ceea ce
automat ne da forta. FORTA DE A REUSI!

IERTAREA CELORLALTI

Are si ea sensul ei. Deseori ne spunem: „nu pot sa-l iert pe


cutare...” Ne simtim vinovati pentru treaba asta poate chiar...
„pacatosi”... Suntem uneori un pic speriati în sinea noastra ca
iertarea ar implica împacarea cu respectiva persoana. Care nu ne
este nicidecum simpatica. Nicidecum! Nimic si nimeni nu ne obliga
sa reluam o relatie cu cineva cu care nu dorim. De fapt daca
cineva ne-a facut un „rau”, indiferent, de natura lui, ceea ce ne e
de folos sa facem este sa ne detasam emotional de el, de acea
persoana. Sa reuntam sa ne mai gîndim obsesiv la el/ea. Sa
renuntam sa dorim sa-l schimbam sau sa-l convingem de „dreptatea
noastra”. N-are nici un sens. Nu e menirea noastra sa-i facem
educatie cu forta, sa-i explicam legile universului, sau sa-l elevam
spiritual. De iertat, iarasi nu e menirea noastra s-o facem, pentru ca
asta e menirea lui Dumnezeu. Cine suntem noi sa acordam iertari de
acest gen...
A... daca e vorba de un prieten cu care ne-am ciondanit un pic,
împacarea e un lucru frumos, daca asta simtim. Daca e vorba de
cineva ce îsi cere în mod expres si SINCER scuze, e omeneste sa-l
întelegem si sa le acceptam. Nimeni nu e perfect. În primul rand noi!
Sa nu uitam...
Isus ne spune dealtfel : „Daca va gresi fratele tau dojeneste-l si daca
se va pocai iarta-l. Si chiar daca îti va gresi de sapte ori într-o zi si
de sapte ori se va intoarce catre tine zicand: Ma caiesc, iarta-l!”
(Luca, 17, 4-3)
Deci ne spunem punctul de vedere „îl dojenim” si daca acea persoana
ÎSI CERE IERTARE, atunci abia suntem datori sa-l iertam. Asta
deoarece „pocainta” si „cererea iertarii” din partea celuilalt, implica
constinetizarea din partea sa a faptului ca a actionat gresit, implica
faptul ca a înteles ceva si a crescut spiritual. Deci... ce a fost nu se va
mai repeta. Daca face de sapte ori aceeasi greseala atunci... NU a
constientizat. Nu a schimbat nimic în el. Deci cele 7 greseli sunt...
diferite.
Genialul Einstein ne spune si el: „Nu poti rezolva o problema de la
acelasi nivel de constiinta de la care ai creat-o!” Deci trebuie sa
cresti spiritual sa te schimbi, sa constientizezi, tu sau... cel care a
actional eronat.
Ni se inoculeaza deseori de unii preoti sau „învatatori spirituali” ca
suntem vinovati de neiertare. Nu. De fapt trebuie doar sa nu purtam
ranchiuna si gandurile negative în noi, sunt energii grele. Ele sunt o
povara, indiferent cine e tinta lor si cine e „vinovat”. Deci sa ne
eliberam de greselile celorlati, aceasta însemnand detasare, si
indiferenta. N-are sens sa suferim o viata pentru o alegere gresita a
cuiva. A altuia sau a noastra.
Exista o dreptate universala. Exista un echilibru perfect al
lucrurilor. Exista compensatii si uneori universul „ne razbuna” mult
mai... elegant.Asa ne spune si Cabala, sa nu ne razbunam, Universul
va lucra pentru noi.

Si sa nu uitam doua lucruri impoartante:


- daca cineva ne-a gresit, am rezonat chiar si pentru o clipa cu el.
- la nivel cosmic nu exista greseli, ci numai lectii de viata, în
scopul evolutiei spirituale.

Daca vrem sa nu mai avem de-a face cu acel gen de situatii sau
oameni, atunci sa LE ACCEPTAM cum au fost, SA ÎNVATAM ceva din
ele si sa NE ACCEPTAM prin întelegere, iubire si iertare.

Va ofer un mic exercitiu simplu prin care ne putem elibera mai


usor de o neiertare, l-am folosit la îndemnul cuiva si are efecte
miraculoase, deoarece actioneaza nevazut asupra sufletului
schimbind si schemele mentale. Repetati aceste cuvinte cu
sinceritate si convingere de cîte ori va aduceti aminte, în fiecare
zi, pîna cînd veti simti subtil în voi o schimbare. Ea se poate face
cunoscuta si prin vise sau prin oamenii din jurul vostru. E bine sa
le repetati cel putin 7 zile:
„Ma iert, ma iert, ma iert...
Îi iert pe toti cei ce mi-au gresit.
Ajuta-ma Doamne sa iert
Si iarta-ma pentru tot. Amin.”

Miracolele se nasc din simplitate si sinceritate.


Lumina si iubire tuturor!

Carla von Vlad

--
Daca vrei sa duci o viata fericita, leaga-te de un scop, nu de
oameni sau de obiecte... - Albert Einstein

S-ar putea să vă placă și