Sunteți pe pagina 1din 4

Studiu individual

Tema: Conceptul de informație economică. Principalele surse a


acesteia.

Chișinău 2018
Sursele interne
În componența surselor interne de informaţii fac parte:

 situațiile financiare şi notele explicative,


 contabilitatea costurilor şi rezultatelor financiare,
 statistica economică a entității,
 documentele compartimentului de marketing,

Foarte utile sunt, de asemenea, informaţiile despre colaboratori, care pot proveni din chestionare, rapoarte
asupra cumpărătorilor din străinătate, rapoarte asupra serviciilor prestate, rapoarte de la târguri şi expoziţii
internaţional, datele privind modalităţile de ofertă ale firmei etc. O sinteză a acestor surse este prezentată în
Tabelul 1.
Surse interne de informaţii pentru cercetările de marketing Tabelul 1

Tipuri de documente Informaţii potenţiale

Documente financiare şi de  Cota de venituri pe fiecare piaţă


bilanţ  Rezultatele fiecărei filiale şi sucursale
 Situaţia lichidităţilor fiecărei părţi a firmei în străinătate
 Volumul încasărilor de pe fiecare piaţă (ţară); de la fiecare filială şi
sucursală

Contabilitatea costurilor şi  Stabilirea categoriilor de costuri


rezultatelor financiare  Contabilitatea costurilor fiecărei sucursale şi a fiecărei părţi
componente
 Stabilirea portofoliului de pieţe pe baza gradului de acoperire a
fiecăreia
 Stabilirea punctului critic în expresie cantitativă şi/sau a veniturilor
din vânzări pentru fiecare piaţă

Statistica economică a  Rata de recuperare a investiţiilor (ROI) a fiecărei investiţii directe


companiei  Stabilirea cotelor de piaţă şi a modificărilor volumului vânzărilor pe
fiecare piaţă naţională
 Rentabilitatea raportată la veniturile din vânzări şi la export pe
fiecare piaţă naţională
 Modificarea gradului de rentabilitate în funcţie de timp

Contabilitatea pentru  Capacitatea de planificare a fiecărei filiale şi sucursale


planificare  Planul de export pentru fiecare piaţă naţională
 Planificarea volumului exportului
 Planificarea veniturilor pe pieţe, filiale şi sucursale

Surse externe
Acestea se află în afara companiei, în ţară sau în străinătate, putând fi primare sau secundare.

Surse primare
Informaţiile din astfel de surse se obţin în mod direct, prin intermediul experimentelor, testelor de piaţă,
studiilor motivaţionale, interviurilor, panelurilor etc.
Înainte de toate, informaţiile din aceste surse se impun a fi delimitate, operaţie care depinde de
particularităţile pieţelor. De asemenea, atunci când este cercetată o piaţă recurgând la sursele primare este
necesară realizarea unei echivalenţe, dat fiind faptul că în unele culturi fie că lipsesc anumite concepte, fie că
sunt altfel exprimate (în funcţie de limbă şi sistemul propriu de concepte), ceea ce poate determina
imposibilitatea validării datelor. În consecinţă, este necesar să fie stabilite care sunt aspectele ce vor fi
urmărite şi la care întrebări nu se vor obţine răspunsuri. Restricţiile care ţin de religie, politică, starea sănătăţii,
situaţia economică individuală etc. generează adeseori nonrăspunsuri sau neparticiparea la interviuri.
În al doilea rând, definirea colectivităţii şi stabilirea mărimii eşantionului de la care vor fi extrase
informaţiile primare sunt operaţiuni foarte importante, care depind de disponibilitatea unor fişiere referitoare
la populaţie şi de restricţiile legate de protejarea datelor. Datorită faptului că datele necesare determinării
colectivităţilor şi mărimii eşantioanelor sunt încă predominant naţionale, este necesar ca să fie stabilite
adevărate eşantioane internaţionale care să ţină seama de particularităţile naţionale. De asemenea, trebuie
avută în vedere şi posibilitatea ca o ţară să fie o colectivitate reprezentativă pentru mai multe ţări.
Strategia şi tactica metodelor de recoltare a informaţiilor primare sunt determinate de posibilitatea
echivalenţei şi comparabilităţii lor. De aceea, în prealabil cercetătorul trebuie să decidă asupra procedeului de
bază, după care el trebuie să stabilească gama metodelor de observare şi intervievare.
Metodologia colectării datelor poate fi mai mult sau mai puţin standardizată sau structurată liber, bazându-se
pe interviurile în profunzime nestructurate şi pe intervievarea experţilor.

Surse secundare
Datorită dificultăţilor întâlnite în obţinerea informaţiilor din surse primare, a costurilor ridicate pe care
acestea le presupun, s ursele secundare de informaţii sunt folosite mai frecvent. Evaluări comparative ale
acestor surse de informaţii au pus în evidenţă şi unele limite ale lor care trebuie avute în vedere în oricare
cercetare de piaţă externă.
Sursele secundare de informaţii pot fi instituţionale şi documentare.
Sursele instituţionale sunt fie guvernamentale, fie private. Principalele tipuri de instituţii care furnizează
informaţii de piaţă sunt:

 bibliotecile , care oferă informaţiile cele mai diverse;


 misiunile economice străine în ţara pentru care se face cercetarea, care pot furniza liste ale datelor
statistice şi publicaţiile disponibile, reglementări vamale, statistici comerciale, numele organizaţiilor
din ţara respectivă etc.;
 organismele guvernamentale , care oferă informaţii prin oficii de promovare a importurilor (care pun
la dispoziţia exportatorilor date asupra posibilităţilor de vânzare, reglementările şi procedurile de
import, tehnicile de marketing şi practicile de afaceri, liste de importatori, numele cumpărătorilor care
solicită anumite produse), prin documentele publicate de guverne sau diverse departamente
guvernamentale, prin serviciile de informare ale guvernelor, prin ministerul responsabil de activitatea
de comerţ exterior sau prin alte ministere şi agenţii guvernamentale de pe pieţele externe;
 societățile comerciale , care (reprezentând interesele companiilor din anumite ramuri producătoare
sau comerciale) publică statistici ale ramurilor respective şi ghiduri ale membrilor lor;
 camerele de comerţ , care pot furniza informaţii privind condiţiile locale de afaceri, reglementări
comerciale care pot facilita contacte cu oameni de afaceri din propria ţară, liste ale membrilor lor etc.;
 instituţiile de cercetare , care publică rapoarte de piaţă şi studii pentru anumite ramuri industriale şi
efectuează studii pentru clienţi individuali;
 editurile, care pun la dispoziţia celor interesaţi ghiduri, serii statistice de date, studii, unele informaţii
despre pieţele pe care sunt prezente etc.;
 băncile, care (având filiale sau sucursale în străinătate) pot oferi informaţii asupra duratei creditelor şi
cursurilor de schimb din diferite ţări, date despre oamenii de afaceri străini şi mijloace concrete de
afaceri, rapoarte de piaţă asupra ţărilor, rapoarte asupra situaţiei comerciale şi solvabilităţii
companiilor străine etc.;
 organizaţii ale consumatorilor, care testează produsele străine şi publică rezultatele, publică sau
furnizează informaţii cu privire la preţuri cu amănuntul şi studii despre consumatori;
 entitățile , care pot furniza cataloage, date despre produsele lor, liste de preţuri şi distribuitori, rapoarte
anuale, ceea ce contribuie la formarea unei imagini asupra competiţiei şi asupra produselor;
 alte organizaţii internaţionale şi ale Uniunii Europene, care publică numeroase informaţii de piaţă
privind comerţul internaţional şi alte aspecte economice naţionale şi internaţionale, precum şi unele
studii de specialitate.

O sinteză a surselor de informaţii de acest tip este expusă în Tabelul 2.


Surse instituţionale de informaţii în marketingul internaţional Tabelul 2

Surse Tipuri de informaţii

Chestionare generale asupra  Gradul de satisfacţie în fiecare piaţă


colaboratorilor (în ţară şi în  Probleme cu instrumentele de conducere
străinătate)  Puncte cheie pentru perfecţionarea şi obţinerea produselor şi
serviciilor
 Capacităţile şi potenţialul colaboratorilor
 Know-how-ul deţinut de colaboratori
 Imaginea entității faţă de proprii colaboratori
 Forţa şi consolidarea culturii companiei

Rapoarte asupra activităţii (din  Necesităţile şi dorinţele clienţilor


străinătate)  Gradul de satisfacţie a clienţilor
 Activitatea concurenţială
 Elemente superioare şi inferioare în raport cu concurenţa
 Evaluarea potenţialului de absorbţie şi modificări viitoare ale
volumului şi potenţialului de absorbţie ale pieţei
 Posibilităţile de îmbunătăţire în privinţa prestaţiilor comerciale
şi a relaţiilor de afaceri
 Imaginea în rândul clienţilor
 Reacţii ale pieţei la activitatea de marketing a entității

Sursele documentare se prezintă sub forma diverselor publicaţii, cum ar fi:

 statisticile comerciale publicate de toate ţările şi diversele organizaţii internaţionale; care sunt destul
de detaliate şi actuale, examinând pieţele individuale şi făcând comparaţii între comerţul diferitelor
ţări;
 ziarele şi revistele , care conţin ştiri informaţii comerciale, financiare şi politice privind ţările în care
apar; oferind o imagine cuprinzătoare a ramurii economice sau a pieţei pe care o investighează;
 lucrările în domeniu apărute la edituri şi cele publicate de unele organisme internaţionale (cum ar fi
Camera Internaţională de Comerţ – care publică un periodic denumit A Guide to the World's Foreign
Trade Statistics);
 ghidurile comerciale (de ramură şi generale), care conţin date despre: adresa firmelor cumpărătoare şi
despre competitori sau comercianţi);
 rapoartele şi studiile publicate de companiile mari, recunoscute pe plan internaţional, etc.