Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3 Tema. Managerii - Definirea, Activitățile Și Responsabilitățile
3 Tema. Managerii - Definirea, Activitățile Și Responsabilitățile
Text de lecţie
Chişinău, 2017
Planul lecţiei:
Obiective:
- să definească conceptul de “familie”;
- să clasifice şi să distingă principalele tipuri de familie în societatea contemporană;
- să caracterizeze formele de organizare familială;
- să argumenteze importanţa instituţiei familiale;
- să descrie funcţiile familiei din diverse perspective;
- să compare funcţionalitatea familiei tradiţionale cu cele ale familiei moderne;
- să evalueze schimbările care s-au produs în familia tradiţională, evidenţiind efectele
pozitive şi cele negative.
- să identifice criteriile de alegere a partenerului conjugal.
Literatura:
1. Bulgaru M. Sociologie generală. Manual, II volume. – Chişinău, 2003, p.252-267
2. Goodman N. Întroducere în sociologie. - Bucureşti, 1992
3. Mihăilescu I. Sociologie generală. - Iaşi, Polirom, 2003
4. Roman T., Simionescu T. Elemente de sociologie. - Bucureşti, 1993
5. Zamfir C., Chelcea S. Sociologie, manual pentru clasa a XI. – Bucureşti, 2001.
6. Boudon R. Tratat de sociologie. - Bucureşti, 1997
7. Petru Iluţ . Sociologia familiei.- Cluj-Napoca 1993.
8. Iolanda Mitrofan, Nicolae Mitrofan. Elemente de psihologie a cuplului. – Bucureşti,
1996.
9. Liza Parkinson. Separare, divorţ şi familie. – Bucureşti, 2005.
2. Funcţiile familiei
În linii mari, majoritatea sociologilor converg către recunoasterea aceloraşi funcţii ale familiei ca grup
social. Trebuie să remacăm, totuşi, că între opiniile lor există si diferenţe semnificative de accente.
Deducem de aici că principalele funcţii ale familiei sunt funcţiile biologică, economică, de solidaritate
si morală.
G. P. Murdock apreciază că familia nucleară (ce se caracterizează prin universalitate) îndeplineste în
esenţă patru funcţii : sexuală, reproductivă, economică şi socializatoare. În acelasi context, W.F.
Ogburn precizează că principalele funcţii ale familiei tradiţionale sunt : funcţia de reproducere,
economică, educaţională, recreaţională, religioasă şi social psihologică.
În sociologia românească, Henri H. Stahl surprinde complexitatea funcţiilor familiei clasificându-le în
două mari categorii :
- Funcţii interne: a) biologică şi sanitară ; b) economică ; c) de solidaritate familială ; d) pedagogico-
educativă şi morală.
- Funcţiile externe asigură socializarea si integrarea socială precum si dezvoltarea individualităţii, a
personalităţii fiecărui membru al familiei.
Distincţia între funcţiile interne si externe nu este absolută. Între ele există conexiuni, interferenţe,
determinări.
Caracteristicile societăţii (regimul politic, legislaţia, standardele educaţionale generale, politicile
sociale, nivelul dezvoltării economice ) îşi pun amprenta asupra modului în care familiile îşi exercită
respectivele funcţii.
Familia fiinţează ca urmare a rolului pe care-l are atât pentru cei doi soţi, cât şi pentru ceilalţi membri
ai săi. Un bărbat şi o femeie se reunesc într-o familie în scopul realizării unor scopuri clare derivate din
trebuinţele fiecăruia şi din oportunităţi sociale. Din cele relatate mai sus vom analiza funcţiile familiei:
a. Reproducerea. Familia este locul de procreere şi de naştere a copiilor. Prin funcţia de reproducere,
familia contribuie hotărâtor la menţinerea şi supravieţuirea umanităţii şi a societăţii. Ea asigură
mecanismul înlocuirii membrilor societăţii de la o generaţie la alta
b. Funcţia economică rezultă din necesitatea asigurării condiţiilor materiale necesare vieţii de familie
şi creşterii copiilor. Funcţia economică se axează pe bugetul familial. Cercetări privind realizarea
funcţiei economice au fost efectuate de către Frederik le Play, care a clasificat bugetele familiale în
felul următor:
- bugete echilibrate (cheltuielile nu depăşesc veniturile);
- bugete dezechilibrate
Enghel menţiona că, cu cît o familie cheltuieşte mai mult pentru produse alimentare cu atît nivelul ei
de trai este mai înalt.
În familiile tradiţionale, soţul aducea principalele venituri în familie şi aceasta era cauza pentru care el
dispunea de autoritate, iar soţia era ocupată cu gospodăria şi depindea economic de soţ. În societăţile
preindustriale, funcţia economică a familiei a fost şi mai pregnantă datorită producerii de bunuri în
familie de către toţi membrii săi, iar veniturile proveneau din aceste bunuri. În societatea actuală ambii
soţi sunt angajaţi în câmpul muncii, fiecare contribuind deci la veniturile familiei. Apoi, trebuie
remarcată prezenţa serviciilor în gospodărie, ceea ce a redus mult din munca femeii în casă. Evident
această ultimă remarcă se cuvine a fi văzută în condiţiile reale de existenţă a fiecărei familii. În
statusul economic şi social al femeii au intervenit modificări: creşterea posibilităţilor de egalizare a
poziţiilor de putere şi autoritate între soţ şi soţie în cadrul familiei, creşterea posibilităţilor femeilor de
a avea o carieră socială şi profesională proprie. Apar însă şi aspecte negative: diminuarea rolului social
al familiei, sărăcia conţinutului vieţii de familie, diminuarea îngrijirii copiilor în ceea ce priveşte
afecţiunea şi supravegherea.
c. Funcţia de socializarea. Familia constituie mediul primar de îngrijire a copiilor încă din primele
moment ale vieţii. Procesul de dezvoltare a copilului este de lungă durată, şi după cum am subliniat la
tema despre socializare, autonomia reală a acestuia îi este acordată de către societate la vârsta
maturizării intelectuale şi sociale, anume la 18 ani. Pe tot acest traseu, de la copilărie până la perioada
independenţei sale, individul are nevoie de socializarea exercitată de către familie. Părinţii şi cei din
familie transmit copilului limba, norme, valori, principii de conduită. Park afirma că omul nu se naşte
uman, ci devine în procesul educaţiei. Sociologul Szcepanski definea socializarea drept acea parte a
influenţei mediului, care determină individual să participle la viaţa social. Cele mai importante aspecte
ale socializării sunt:
- Socializarea formează educaţia, stăpînirea instinctelor şi nevoilor, satisfacerea acestora ăn
conformitate cu societatea;
- Socializarea insuflă aspiraţii şi năzuinţe în vedrea obţinerii unor lucruri sau calităţi, a unui prestigiu.
- Socializarea permite transmiterea unor cunoştinţe şi posobilitatea satisfaceriiunor roluri.
În orice societate familia reprezintă factorul primordial al formării şi socializării copilului.
d. Funcţia sexuală. Familia reglementează comportamentul sexual. Societatea însăşi influenţează
normele de viaţă sexuală în familie. După cum vom vedea, această funcţie cunoaşte unele
particularităţi în societatea contemporană.
e. Funcţia educativă se manifestă în efortul familiei de a educa pe membrii săi conform unor norme
proprii şi cu scopul pregătirii lor de a se integra în societate. Nu sunt puţine cazurile în care familiile
educă pe membrii lor în spiritul tradiţionalismului şi al conservatorismului.
f. Asigurarea cadrului de manifestare a afectivităţii. Un bărbat şi o femeie îşi reunesc destinele
pentru a trăi într-un mediu al intimităţii şi al căldurii sufleteşti, ca şi pentru sprijinul reciproc şi
asigurarea securităţii personale.