Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Документ Microsoft Word
Документ Microsoft Word
Modelul reprezinta o veriga importanta m procesul tehnologic al protezelor fixe. Nu este suficient ca
amprenta sa fie de calitate. Este necesar ca aceasta sa parvina m timp util in laboratorul de tehnica
dentara (in functie de materialul de amprenta) unde se realizeaza modelul. Un model care prezinta
imperfectiuni poate compromite piesa protetica finita, anuland eforturile fizice si materiale, atat ale
medicului, cat si ale tehnicianului, din cursul tehnologiei oricarei proteze fixe.
Mai bine de un secol, in stomatologie modelele (de studiu, de lucru si duplicat) au fost si sunt inca
obtinute prin diferite procedee tehnologice de realizare (tumarea amprentei, indesare, galvanizare,
pulverizarea aliajelor sau prin ardere). Aceste modele pot fi incadrate m asa zisa grupa a modelelor
traditionale fizice si analoge. Sunt modele obtinute prin diferite tehnologii m laboratoml de tehnica
dentara, pe baza unor amprente chimico-manuale ale campului protetic, fiind corpuri fizice
confectionate, de obicei, din materiale dure.
In ultimle decenii a aparut notiunea de modele virtuale, obtinute prin procedee de modelare numerica,
de obicei pe baza unei amprente optice. Au fost denumite virtuale, deoarece ele pot fi vizualizate
doar pe monitoare, neexistand ca si corpuri fizice. Practic, ele rezulta m urma preluarii tridimensionale
a campului protetic prin diferite metode, datele fiind stocate, prelucrate si redate de catre un calculator.
multe tipuri de modele traditionale : modele de studiu si/sau documentare (pe care se pune
diagnosticul, se fac evaluari si masuratori), modele de lucru (pe care se confectioneaza viitoarea piesa
protetica) si modele duplicate.
Orice model fizic este alcatuit din doua parti care formeaza un tot unitar: modelul propriu-
zis si soclul. Aceste componente au functii diferite si pot fi constituite din acelasi material sau din
materiale diferite, depinzand de piesa protetica si de tehnologia ei (3).
Deoarece modelul reprezinta etapa urmatoare amprentarii campului protetic, el trebuie sa compenseze
coeficientul de contractie al materialului de amprenta printr-o dilatare corespunzatoare. in acest sens,
fiecarui tip de material de amprentare ii corespunde un anumit material de model care compenseaza
modificarile de volum ale amprentei.
Modelelor (pe care se realizeaza protezele fixe), le sunt impuse anumite conditii esentiale si utile:
a) conditii esentiale:
• exactitate dimensionala;
b) conditii utile:
• manipulare usoara;
• confectionare rapida;
Materialele de amprentare si' cele din care se confectioneaza modele trebuie sa fie compatibile din punct
de vederemecanic, fizic si chimic.
a) compatibilitatea mecanica:
b) compatibilitatea fizica:
• compensarea volumetrica materialului de model, cand amprenta sufera contractii sau expansiuni;
c) compatibilitatea chimica:
In cazul acestui tip de compatibilitate exista posibilitatea ca materialul de confectionat model sa adere
la cel de amprenta, prin formarea de legaturi chimice. Dimpotriva, este posibila impiedicarea reactiei
de priza a materialului de model la suprafata acestuia datorita unor substante inhibante din compozitia
materialului de amprenta (gipsul nu face priza la nivelul suprafetei de contact cu materiatele de
amprenta care contin borax - Na2B407' lOHzO) (3).
1. DE LA AMPRENTA LA MODEL
Dupa ce amprenta a obtinut calificativul clinicianului „buna pentru tumare', aceasta va ajunge
in laborator. Drumul amprentei din cabinet catre laborator poate fi scurt sau lung, continuu sau intrempt
(se cunosc situatii in care laboratoarele sunt situate la mii de kilometri de
• prezenta unor spatii intre cele doua mase de elastomeri sau hidrocoloizi de consistente diferite;
• lipsa de aderenta a materialelor de amprenta la linguri, cu antrenarea unor deplasari ale materialelor;
• Dozarea gipsurilor
Apa distilata se pune in bol, iar pulberea de gips se adauga ulterior incet
(gipsul va absorbi apa in cel putin 20 secunde). Pentru a se obtine o pasta
bine amestecata in timp scurt, gipsul nu se adauga deodata in cantitate mare.
Cand se folosesc cantitati de gips mari (de aproximativ 400 g), timpul de
amestecare cu vacuum-malaxoml este de 30 secunde, iar manual se vor face
cate doua miscari de malaxare pe secunda, timp de un minut.
Amprentele din hidrocoloizi reversibili sau gume polieterice m care s-a turnat
un gips dur, pentru ca duritatea acestuia sa nu se diminueze, se vor mentine
intr-o ambianta cu o umiditate de 100% pana la sfarsitul rehidratarii (prizei)
gipsului. Pastrarea m mediu umed nu este indicata in cazul polisulfurilor sau
siliconilor cu reactie de aditie.
inferior se rotunjeste in regiunea frontala, de la canin la canin. Manopera se face, deobicei la soclator,
respectand liniile trasate anterior.
Urmeaza soclarea bazei modelelor care trebuie sa fie paralela cu ul de ocluzie, inaltimea ficaruia
ajungand m final la 3,5 cm (11).
Acest gen de soclare a fost recomandat de Korkliaus si Bruckl, care tin cont de ul medio-sagital si ul
ocluzal. Astazi se folosesc conformatoare din materiale elastice care usureaza mult munca tehnicienilor.
Etichetarea modelelor
Pentru o identificare mai usoara, atat pe modelul superior, cat si pe cel inferior vor fi inscriptionate
cifre, litere sau chiar initialele numelui pacientului si medicului.
Recomandari
Tumarea soclului dintr-un gips pentru amprenta sau din varietatea de gips alabastru, este apanajul unor
tehnologii vechi de realizare a modelelor.
Pentru a nu apare deformarea modelului, soclul se confectioneaza dintr-un gips dur cu un coeficient
mic de expansiune liniara de priza.
Gipsul pentru soclu se toarna dupa 20 minute de la inceputul malaxarii primului strat de
gips (din care s-a tumat modelul propriu-zis).
Un gips dur face priza dupa maximum 20 minute, dar abia atunci incepe procesul de expansiune. Astfel,
la tumarea soclului dupa 20 minute, modificarea dimensiunilor totale ale modelului propriu-zis este mai
mica decat daca s-ar tuma gipsul pentru soclu la doua ore dupa inceperea malaxarii primului strat,
deoarece acesta a atins 90% din expansiunea maxima de priza.
Finisarea modelului din gips dur si taierea bonturilor mobile se face fara ca modetul sa ajunga in contact
cu apa. Apa determina marirea dimensiunilor modelului cu un coeficient de 1/3 din cel al expansiunii de
priza (10).
Este recomandabil ca soclurile modelelor cu bonturi mobilizabile sa fie turnate exclusiv din
gipsuri dure. Pentru unele sisteme de confectionare a modelelor cu bonturi mobilizabile, soclurile
trebuie tumate din aceeasi clasa de gips din care s-a realizat modelul propriu-zis. La aceste sisteme,
soclul se confunda cu modelul propriu-zis (ACCU-TRAC, HIGH-TECH, cap.l6.1.5.3.4.si 7.).
Cu cat un model din gips dur se depoziteaza mai mult timp la temperatura camerei, cu atat ii cresc
proprietatile de rezistenta si scade expansiunea de priza. Cele mai ridicate valori de duritate si rezistenta
se obtin dupa sapte zile de conservare la 23 °C si umiditate ambianta de 50%. Expansiunea de priza
creste timp de 24h, apoi modelul uscat se contracta liniar 0,05% la 23° C si 50% umiditate ambianta.
Desigur ca datele prezentate difera de la un material la altul.
Dupa normele DIN 13911, expansiunea liniara de priza dupa doua ore, corespunde cu dilatarea maxima
obtinuta la 30 minute dupa separarea modelului de amprenta.
Deoarece orice material elastic de amprenta se contracta (hidrocoloizii mai mult decat elastomerii de
sinteza), negativul campului protetic va avea un gabarit mai mare (in situatia cand materialul de
amprenta adera bine la lingura). Rezulta ca modelul va avea si el un gabarit mai mare decat campul
protetic, egal cu suma valorilor contractiei amprentei si expansiunii de priza a gipsurilor. Drept urmare,
este recomandabil ca pentru lucrarile de precizie amprenta sa fie luata cu o lingura
individuala. Aceasta are o grosime a peretilor de minim 3 mm (vestibular si palatinal), prezentand
astfel o suprafata dura cu margini inalte necesara pentru a fixa materialul de amprenta de lingura. Astfel
este evitata contractia la nivelul centrului de greutate in sagital.
• gipsuri:
• metale:
aamalgame.
• polimeri:
rasini acrilice;
poliuretanice;
epiminice;
• materiale compozite;
• siliconi.
• cu bonturi fixe;
• cu bonturi mobilizabile.
• document;
• de studiu si diagnostic;
• duplicat.
3. CLASIFICAREA MATERIALELOR UTILIZATE LA
CONFECTIONAREA MODELELOR PENTRU PROTEZE
FIXE
Pentru confectionarea unui astfel de model m laboratorul de tehnica dentara, se folosesc mai
multe materiale.
• tehnologia de realizare a modelului pentru care s-a optat. Ideal, materialele din care se
confectioneaza modelele pentru RPF trebuie' sa indeplineasca o serie de conditii dupa cum urmeaza:
2. exactitatea (fidelitatea);
3. plasticitatea initiala;
5. consistenta;
7. rezistenta la abrazie;
8. calitatea suprafetelor;
in functie de tehnologia de realizare a modelelor pentru proteze unidentare si PPF, materialele se pot
clasifica conform schemei din . 16.2.
La ora actuala, pentru confectionarea unui model se pot utiliza mai multe categorii de materiale care
apartin unor familii distincte:
gr. 11 - dentalplaster;
gr. IV- dental stone, high strength (Girodur IV-C, Girostone IV-N, Girrock IV-
C, Moldastone, Alphadur 700, Tewestone, Prima-Rock etc.);
Gipsurile, in functie de clasa din care fac parte, au un grad diferit de expansiune de priza,care ar trebui
sa coincida cu gradul de contractie al materialului de amprenta. in . 16.3. sunt redate expansiunile
specifice a celor mai utilizate gipsuri dentare. Proprietatile si prepararea acestor materiale difera de la
un produs la altul; ele au evoluat continuu, fiind si azi cele mai utilizate materiale pentru realizarea
modelelor.
B. Polimeri
0,30
C. Materiale Compozite
Au patruns mai recent in sfera materialelor pentru modele. Ele sunt utilizate mai des pentru realizarea
modelelor unitare. Cele fotopolimerizabile se pot utiliza si pentru completarea modelelor din gipsuri
superdure (BLOCSET-KULZER).
Sunt bine cotate m conformarea modelelor, dar obtinerea lor presupune un interval mai lung de timp.
Metoda este compatibila cu toate materialele de amprenta cu exceptia hidrocoloizilor. Polisulfurile sunt
incompatibile cu baile acide, iar polieterii risca o imbibitie cu solutiile din baie.
E. Aliaje usor fulzibile depuse prin tumare si prin pulverizare; au inceput sa fie utilizate din 1978.
Contin bismut, stibiu, argint, plumb. Prezinta o precizie dimensionala (0,2% contractie, 0,2%
expansiune). Rezistenta la abrazie este mai mare decat a gipsurilor si inferioara rasinilor epoxi si
metalelor depuse galvanic. Nu sunt compatibile cu hidrocoloizii si materialele termoplastice.
.16.4. in amprenta luata cu alginat se depune cu ajutorul sistemului pistol-capsule materialul
siliconat Mach-2 Die Silicone (1), peste care se adauga, pentru soclu, un alt silicon, Super-
Fast Blu-Mousse, de consistenta crescuta (heavy body)(2); se lasa sa faca priza siliconul (3)
dupa care se inspecteaza modelul (4) si se sectioneaza interdentar
F. Siliconii sunt folositi pentru obtinerea unui model intr-un interval scurt de timp (de obicei, in cabinet,
intervalul de timp necesar pentru obtinerea unui model de acest fel nu depaseste 6 minute). Modelul
astfel obtinut este utilizat fie ca model documentar (pentru o eventuala discutie cu pacientul referitoare
la ul de tratament), fie m laboratorul de tehnica dentara,unde are un rol important in ceea ce priveste
cercetarea zonelor inteiproximale ale viitoarei proteze fixe.Produse: Mach-2 Die Silicone (Prestige
Dental)
Modelele de studiu si diagnostic sunt destinate, dupa cum le spune numele, pentru studiul unor situatii
clinice si pentru stabilirea unui diagnostic pe baza datelor culese m afara cavitatii bucale. Aceste modele
permit observarea unor detalii pe care nu le putem depista prin examen direct m cavitatea bucala.
Este obligatorie tumarea a doua modele, maxilar si mandibular precum si a unei chei de ocluzie in relatie
centrica. Exista cateva etape si principii valabile pentru majoritatea modelelor de studiu.
Tot in aceasta categorie se includ si modelele documentare, obtinute prin depunerea unor gipsuri
speciale m amprente luate, de obicei, m prima sedinta de prezentare a pacientului, inainte de efectuarea
oricarui tip de tratament. Ele sunt modele de orientare care surprind statusul dento-parodontal al
arcadelor dentare.
Modelele documentare sunt piese de referinta m viitoarele aprecieri a calitatii unor reconstituiri, dar pot
avea si o valoare stiintifica, didactica si medico-legala.
Vom prezenta in cele ce urmeaza cateva dintre ele, m acest moment multe fiind realizabile si m
tara noastra.
• posibilitatea de mobilizare a bonturilor dentare, chiar si a celor cugabarit mic, care trebuie sa
se indeparteze si sa se repuna usor in soclu;
• paralelismul bonturilor;
Modelele cu bonturi fixe, care se obtin prin depunerea in amprenta a gipsurilor dure sau extradure, se
practica tot mai rar m tehnologia protezelor fixe, fiind indicate in special pentru confectionarea arcadelor
antagoniste. Se numesc „monobloc'deoarece bonturile si restul campului protetic fac corp comun cu
soclul modelului.
Tehnica de realizare
6. Se prepara o noua pasta de gips, de acelasi tip cu precedentul si doar m cazuri exceptionale un gips
obisnuit.
7. Pasta se depune intr-un conformator (corespunzator unui anumit tip de articulator sau ocluzor), iar
o cantitate mica se aplica peste modelul dm amprenta, dupa care se rastoarna amprenta peste
conformator (. 16.6.).
8. Dupa priza gipsului (20-30 minute) se demuleaza amprenta si se indeparteaza conformatorul. Apoi,
daca este necesar, se fmiseaza soclul la aparatul de soclat.
. 16.7. Model cu bonturi mobilizabile (schema) bont mobilizabil clasic (a) bont mobilizabil
cu pin dowel (b)
Metoda, m formularea initiala, tine de timpuri trecute. Ea se preteaza la obtinerea modelelor cu bonturi
mobilizabile confectionate pe baza unor amprente luate cu inel de cupm (36).
Bontul mobilizabil poate fi realizat dm diferite materiale: gipsuri dure, cimenturi (FOZ, silicat,
silicofosfat), polimeri (rasini acrilice autopolimerizabile, materiale compozite) si amalgame (de cupru
sau argint).
Inelul de cupru se scoate din amprenta. Se cofreaza inelul cu o banda de ceara sau hartie cerata de 2
cm latime. Se prepara o pasta din gips dur, care se introduce prin vibrare continua in inel, pana ce se
atinge marginea cofrajului. Dupa priza totala a gipsului se indeparteaza cofrajul, se prelucreaza
prelungirea radiculara a bontului pana se obtine o forma cilindro-conica neretentiva. Se marcheaza fata
vestibulara pentm a fixa pozitia bontului m model. Prelungirea conica se ceruieste pentru a usura
indepartarea bontului din model. Tot in acest scop se aplica un mic buton de ceara pe varful prelungirii
(spre viitoarea baza a soclului).
Utilizarea cimenturilor ca materiale pentru confectionarea bonturilor mobilizabile are tot Q valoare
istorica. Cu toate ca aceste, materiale prezinta o serie de calitati (timp de priza scurt, fidelitate mare in
redarea detaliilor, stabilitate volumetrica si duriate acceptabila), ele nu mai sunt utilizate decat foarte
rar, din urmatoarele motive: pret de cost ridicat, fluiditate redusa, deshidratare urmata de contractii si
fisurari. Cimenturile nu se utilizeaza decat m cazul amprentelor luate cu inel de cupm. Mai intrebuintate
au fost cimenturile silicofosfatice.
, 16.8. Model cu bont mobilizabil clasic din gips dur (scheina): vedere dinspre vestibular (a);-
sectiune sagitala (b).
. 16.9. Bont mobilizabil clasic (schema): portiunea radiculara este mai mare in diametru decat
preparatia dentara (a); portiune radiculara preparata impropriu (b); prepararea regiunii
cervicale a bontului clasic cu freza de acrilat (c); prepararea regiunii cervicale a bontului clasic
cu spatula (d); finisarea regiunii cervicale a bontului clasic (e); conturul bontului clasic trebuie
sa fie similar cu cel al unui dinte natural (f); trasarea marginii preparatiei cu un creion (g).
In tehnica realizarii bonturilor mobilizabile se utilizeaza uneori si amalgame. Dintre acestea, se prefera
amalgamele de cupm datorita costului lor mai redus. Amalgamul de cupm se prezinta sub forma unor
pastile sau granule care se incalzesc pana cand apar pe suprafata lor mici
picaturi de mercur. in acest moment ele se transfera intr-un mojar, unde, prin frecare cu un pistil aliajul
devine plastic. Cu un fuloar, amalgamul se introduce strat cu strat in amprenta luata cu masa
termoplastica in inel de cupru (. 16.10.). Daca in locul maselor termoplastice s-au folosit materiale de
amprenta elastice, procedeul nu poate avea loc (35).
Bonturile mobilizabile din amalgam se realizeaza astazi foarte rar datorita urmatoarelor dezavantaje:
• necesitatea consolidarii peretilor inelului de cupru prin inglobarea intr-o masa de gips dur (pentm a
rezista presiunilor dezvoltate in timpul indesarii amalgamului). Confectionarea bonturilor
mobilizabile din polimeri Neajunsurile si dezavantajele bonturilor mobile din cimenturi sau amalgame
au determinat testarea altor materiale. Astfel au fost utilizate RA.
Polimetilmetacrilatii PALAVIT si PALADUR (cu lanturi
macromoleculare liniare), primiti initial cu mare entuziasm sunt
abandonati la ora actuala datorita reactiei de polimerizare
exoterme, a contractiei mari de polimerizare si duritatii lor
scazute.
Modelul unitar - MU, realizat prin una din tehnicile anterioare, se repune in
inelul de cupru sau capa de transfer, impreuna cu care se repozitioneaza m
amprenta de situatie exact in pozitia initiala. in continuare se acopera
prelungirea radiculara a MU cu un strat subtire de ceara
si se fixeaza o sfera de ceara cu diametrul de 3-4 mm.
Aceasta are rolul de a usura luxarea modelului unitar, dupa
tumarea modelului de ansamblu. Etapa urmatoare difera in
functie de modul in care s-a luat amprenta: intr-un singur
timp(l), m doi timpi(2) si in trei timpi(3).
2. In cazul amprentei in doi timpi se toama intai modelul de ansamblu cu prelungirea distala (cheia de
ocluzie) dupa metoda prezentata anterior. Dupa priza se demuleaza amprenta, aplicandu-se pe modelul
de ansamblu a doua amprenta care contine impresiunile antagonistilor dupa care se toama modelul
dintilor antagonisti.
La ora actuala, bontul mobilizabil se poate realiza atat prin tehnici care apeleaza la utilizarea pinurilor,
cat si prin procedee fara pinuri. in continuare enumeram etapele de realizare a unui model cu bont
mobilizabil, prevazut cu pinuri:
1. Pinurile se centreaza in impresiunile bonturilor din amprenta pana la 13 mm de marginea incizala sau
se fixeaza m aceasta in cazul pinurilor care prezinta o prelungire distantatoare (. 16.12.). Se pot utiliza
unul sau doua pinuri pentru fiecare bont, iar daca exista mai multe bonturi, pinurile trebuie sa fie paralele
intre ele. Acest lucru se obtine cu ajutorul unui aparat care prezinta o placuta de ghidaj in care se gasesc
tijele de ghidaj. Acestea servesc la fixarea pinurilor. Se mai poate utiliza si o instalatie speciala ALPHA-
PIN (SCHUTZ DENTAL).
Daca nu posedam un paralelograf, putem folosi pinuri ce prezinta o prelungire subtire sub forma de
sarma care se indoaie dupa necesitati. Capul respectiv al pinului se centreaza m impresiunea
bontului.
2. Se blocheaza sumbul care regleaza glisarea placutei, dupa care tijele se indeparteaza in vederea
tumarii modelului.
. 16.12. 1. Pinuri (dowel): vedere laterala (a); vedere superioara (b); vedere inferioara (c),
2. Tipuri de sisteme antirotationale: pinuri drepte (A); pinuri curbe (B); doua pinuri cu cap
comun (C); doua pinuri paralele independente (D); cheie de plastic externa (E).
. 16,14. Pasii de lucru in confectionarea modelului sectionat: (a) turnarea modelului arcadelor
si pozitionarea stiftului la nivelul preparatiei; (b) si (c) dupa izolare se socleaza modelul; (d)
evidentierea limitelor preparatiilor; (e) reconstructia gingiei cu material elastic sub
amprenta; (t) model sectionat cu papila elastica.
. 16.15. Utilizarea pinurilor curbe : Sectiune printr-o amprenta prezentand relatiile dintre pinul
curb (A), bara de pozitionare (B), pinurile drepte (C) si stratul de gips pentru arcada (1);
cofrarea modelului pentru turnarea soclului (2);sectionarea modelului final (3); mobilizarea
bontului cu pin curb
. 16.16. Utilizarea pinurilor dupa priza gipsului pentru model Modelul este pregatit la
soclator (1); se foreaza canale petru pinuri (2); se picura in fiecare canal ciment pe baza de
cianoacrilat (3); inserarea pinurilor in model (4).
Procedeul PINDEX utilizeaza pinuri care, spre deosebire de tehnologia clasica, se introduc in modelul
arcadei dupa priza gipsului. Inelele de retentie nu mai sunt necesare ( modelul cu pinuri), ele fiind
inlocuite cu pinuri.
2. Toaleta amprentei; . ..
3. Tumarea unui gips superdur pana la marginile amprentei sau pana in.apropierea acestora (. 16.17.);
4. Dupa priza finala (50-60 minute), se demuleaza amprenta, iar baza modelului se slefuieste intr-o
suprafata perfect a (. 16.17.). Aceasta trebuie sa fie perpendiculara pe axul de insertie al bonturilor
mobilizabile.
5. Modelul se aplica cu baza pe stativul de inaintare al masinii de gaurit. Din partea opusa, dinspre
bonturile coronare se proiecteaza un fascicul (SPOT) luminos pentru a permite, prin transparenta,
centrarea in mijlocul bontului mobil, respectiv al celorlalte elemente mobilizabile (. 16.17.). Adancimea
si diametrul forajului vor fi individualizate m functie de model si de tipul pinului utilizat, astfel incat capul
pinului sa se adapteze exact in putul forat. Puturile se foreaza perpendicular pe ul bazei modelului (in
sensul mobilizarii bonturilor) si paralele intre ele. Pentru fiecare element se utilizeaza cate un pin. De
asemenea, se introduc pinuri si m portiunile de arcada care nu se mobilizeaza.
6. Se izoleaza baza modelului propriu-zis si se toama soclul. Pentru aceasta se utilizeaza un conformator
in care se introduce pasta de gips preparata la un vacuum-malaxor sau manual. Peste gipsul care inca
nu a facut priza se aplica modelul cu pinuri, astfel incat baza acestuia sa fie perfect paralela cu ul mesei
de lucru.
8. Mezial si distal de fiecare element mobilizabil se realizeaza un sant cu ajutoml aparatului MODEL-CUT
(CUTMAN-MODELLSAGE) sau cu o panza de fierastrau.
9. Cu ajutorul unui instrument ascutit, dinspre baza soclului se luxeaza elementele mobilizabile.
Procesul de forare al canalelor pentm pinuri este realizat de cele mai multe ori cu instalatii
mecanice, dezavantajul acestora fiind reprezentat de resturile de gips ramase in canale, care pot
influenta adaptarea bontului. De aceea clasa dispozitivelor de acest gen a fost imbunatatita cu aparitia
pe piata a Laser-pin-ului, instmment de pozitionare si forare cu laser.
Modelul Zeiser este compus din trei elemente diferite atat din punct de vedere
al structurii chimice, cat si a functiilor:
in continuare se toama modelul propriu-zis din gips dur, extradur sau rasina epoxidica, dupa care se
rastoama soclul cu pinurile in jos, peste amprenta, in pozitia unica permisa de placuta pe care sunt
fixate soclul si amprenta. Dupa defmitivarea reactiei de priza se demuleazaamprenta si se dezinsera
modelul cu pinuri de pe soclu. Se sectioneaza mezial si distal bonturile, dupa care se repun la loc in
soclu toate elementele componente ale modelului. Pentru detalii recomandam consultarea
documentatiilor firmei GIRRBACH DENTAL.
. 16.18.TehnicaKietter
Pinurile traverseaza placa prin orificiile existente si sunt inserate m modelul de arcada. Pe perioada
prizei gipsului, expansiunea modelului este absorbita de placa. Modelul de arcada este sectionat de asa
natura incat fiecami fragment sectionat sa ii corespunda doua pinuri pentm a asigura o repozitionare
optima.
• modelul 4 cu Pindex-Pinuri (WHALEDENT) - cu pereti paraleli si cu teaca din material plastic dublate
de un al doilea pin mai scurt, prevazut si el cu teaca din material plastic;
• modelul 5 cu Bi-Pinuri (RENFERT) - conice cu teaca metalica de ghidaj integrate cu un al doilea pin,
care opreste rotirea bontului;
Bonturile au fost scoase si repuse pe model de 20 ori, masurandu-se de fiecare data latimea fisurii intre
bonturi si soclu. Dupa o singura scoatere si repunere nu s-au observat diferente semnificative intre
diferitele sisteme de pinuri. Dupa 20 de manevre pinurile duble cu teaca si-au dovedit
superioritatea neta, m sensul pastrarii, relativ constante, a spatiului dintre bonturi si soclu (tabelul si
reprezentarea sa grafica . 16.19.).
Un alt studiu al Universitatii din Washington, avea in vedere, pe acceasi linie de interes, modalitatea de
comportament a patru sisteme, Belle (St. Claire), Pindex, DVA si pinurile
conventionale (brass).
S-a observat ca sistemul Pindex are cel mai bun comportament m orizontal (pe axele OX, OY are
mobilitatea cea mai redusa), pentru ca sistemul conventional (brass) sa fie cel mai stabil in sens vertical
- pe axa OZ.
Marile avantaje ale modelelor Zeiser sunt umbrite de o tehnologie complicata si scumpa, de
achizitionarea unei aparaturi sofisticate si de existenta unor numerosi timpi intermediari de
lucru. Aceste dezavantaje fac ca m laboratoarele mai modeste, sistemul Zeiser sa nu fie folosit. Noi
cautari au dus la elaborarea unor sisteme mai simple de realizare a modelelor, mai ieftine si care se
apropie de precizia modelelor Zeiser. La ora actuala exista pe piata mai multe astfel de sisteme:
Bonturile din model vor fi sectionate mezial si distal cu o panza de fierastrau sau la aparatul MODEL-
CUT, dupa care se luxeaza cu ajutoml unei spatule sau instmment ascutit. Toate elementele se repun
inapoi in conformator, m pozitia unica permisa de acesta (. 16.21.B).
Ceea ce aduce nou acest sistem sunt sistemul de retentionare dat de clavetele Nu-Logic si fereastra
pozitionata central m conformatorul modelului TRAY clasic, aceasta fumizand un plus de stabilitate si
acuratete a pozitionarii bonturilor sectionate
. 16.22. Ferestruirea eonformatorului (1); sistemul de clavete retentive (2); inodelul
repozitionat in conformator (3).
Avantajele acestui sistem, pe langa timpul economisit, sunt reprezentate si de economia de material de
gips (pana la 100 de grame) si absenta pinurilor (a caror utilizare presupune o anumita dexteritate si
experienta). Singurele sisteme necesare sunt cele de clavete care pot fi reutilizate. De asemenea,
sistemul asigura obtinerea unui model mult mai competitiv in imtologie, fata de modelul cu pinuri. Este
delicat de amplasat pinurile m jurul imtelor analoage, pe cand utilizarea clavetelor situate sub imtele
analoage nu interfera cu acestea.
• bonturile mobile (MU) se adapteaza perfect m soclu in pozitia initiala. Modelul Zack, confectionat dm
rasina epoxi, este stabil dimensional. Suprafata soclului care vine in contact cu modelul propriu-zis are
pe sectiune o forma zimtata, care permite insertiasi dezinsertia bonturilor intr-o pozitie unica. Baza
soclului prezinta dispozitive magnetice de fixare a modelelor in articulator. Pentm fixare se mai pot
utiliza si dispozitive tip capsa sau gume elastice.
Dintre modelele cu bont mobilizabil, cele cu pin s-au impus preponderent. Tehnologia lor laborioasa i-a
determinat pe specialisti sa o simplifice si sa gaseasca noi metode de confectionare a modelelor cu bont
mobilizabil, cu aceleasi performante si care sa excluda utilizarea pinurilor.
Componentele sistemului sunt: dispozitivul principal (suportul sau conformatorul) cu bratele laterale,
placuta de baza si mentinatorul de spatiu (. 16.23.).
Dispozitivul principal (de pozitionare) este confectionat din plexiglas (denumirea comerciala a
polimetilmetacrilatului transparent) masiv si rezistent, de forma heptagonala (. 16.23.). Este prevazut
cu un canal ale carui margini sunt zimtate. in centrul canalului exista o nervura pe care sunt imprimate
numerele de la 1 la 59. Acestea servesc la identificarea pozitiei viitoarelor bonturi mobilizabile (. 16.23.).
Zimtii interiori si exteriori (. 16.23.) pe de o parte si nervura pe de alta parte, realizeaza trei
puncte de fixare pentru fiecare component mobilizabil - prescurtat CMob.
Notiunea cuprinde atat bontul mobilizabil cat si celelalte elemente ale campului protetic care
pot fi indepartate si repuse in suport intr-o pozitie unica, usor, de gasit. indepartarea
(ejectarea) CMob din suport este impiedicata de bratele laterale care fixeaza fiecare CMob in parte si
modelul in totalitate.
in centrul suportului (dispozitivul principal) se afla un magnet de forma circulara, utilizat la fixarea
modelului m articulator (. 16.23.).
De o parte si de alta a dispozitivului principal se afla cate un brat mobil de inchidere (. 16.23.). Aceste
brate sunt prinse de dispozitivul principal printr-un sistem balama, care permite mobilizarea lor intr-un
singur sens, orizontal (. 16.24.).
a b
. 16.24. Dispozitivul principal (de pozitionare): cu bratele inchise (a.); cu bratele deschise
(b.)
Bratele (independent locking arms) confectionate tot din mase plastice, se prezinta sub forma
de jgheab si permit fixarea bonturilor mobile prin intermediul unei margini proeminente de gips dur,
care rezulta dupa priza materialului.
Placuta de baza are aceeasi forma heptagonala si este confectionata din masa plastica de culoare
alba (. 16.25.). Prezinta doua fete:
a) fata superioara prevazuta la periferie cu nervuri intrempte, are o suprafata relativ neteda (. 16.25.A.).
In momentul tumarii modelului, baza etanseaza dispozitivul principal, fiind aplicata cu fata superioara
spre model.
b) fata inferioara (. 16.25.B.) este prevazuta m centm cu opt nervuri intrempte m zona frontala si
laterala. Aceste nervuri au rol de ghidaj, servind la ejectarea (indepartarea) modelului din dispozitivul
prmcipal (. 16.26.).
A B
.
PI
b
fa
in
in
d
ej
m
d
d
p
.
M
d
Confectionarea modelului
7. Dupa priza finala se demuleaza amprenta si se indeparteaza placa de baza (de culoare alba).
De asemenea, se desfac bratele laterale.
8. Se intoarce placa alba invers, cu nervurile centrale in sus. Peste acestea se aplica
suportul ACCU-TRAC, iar cu o apasare uniforma se obtine desprinderea (ejectarea) modelului din
suport.
. 16.29. Reasamblarea
modelului
Este posibila adaptarea lui chiar si la articulatoarele medii ITM, folosite destul de des in taranoastra.
Transportul modelelor ACCU-TRAC se face cu ajutorul unei casete speciale care prezinta, ca si suportul,
un sistem zimtat si un brat mobil cu rol de fixare a modelelor. Aceasta caseta, ideala si pentru
conservarea modelelor in modeloteca, poarta denumirea de ACCU-TRAC-TRANS-SYSTEM (ATN-50).
Crack-Wafer pot fi folosit si in cazul metodei amprentei in trei timpi. Pot fi montate pe ocluzoare mici
din plastic, permitand astfel si o modelare a suprafetei masticatorii m ocluzia finala. Cu doua Crack-
Wafers si o simpla balama se realizeaza cel mai mic ocluzor functional.
dupa care amprenta se rastoama peste cavitatea sistemului pentru a obtine modelul - . 16.30.f;
intr-un mod analog se procedeaza pentru tumarea modelului pentru arcada antagonista - . 16.30. g, h
i; se indeparteaza modelul din sistem - . 16.30.J; si acesta se sectionaza cu o freza diamantata -
.l6.30.k; se exprima fractiunile modelului sectionat, fie manual - .16.30.1; fie cu ajutoml unei spatule
bucale - .l6.30.rn; se obtine astfel un acces excelent in zonele interproximale ale modelului, ceea da
posibilitatea unei modelari corecte si in aceste regiuni.
5.4. MODELE REALIZATE PRIN DEPUNERE DE
METALE PE CALE GALVANICA
B) Principiul metodei se bazeaza pe depunerea electrolitica pe peretii amprentei a unui strat metalic
(0,5-l mm) de cupru, argint sau nichel. in functie de vechimea si starea baii galvanice, se aplica
o tensiunea intracraniana‚ sl traumatismul cerebral" class="text">tensiune intre 2,8 si 6 V si o
intensitate a curentului de aproximativ 10 mA.
c) definitivarea modelului prin aplicarea de gips dur m detaliile ramase libere ale
amprentei.
Modelul obtinut pe cale galvanica isi gaseste utilizarea si m realizarea MU pentru incmstatii, coroane
partiale si de invelis,PPF si rezolvari compozite.
a) Pregatirea amprentelor
In principiu, orice amprenta poate fi acoperita prin galvanoplastie cu un strat metalic cu exceptia
hidrocoloizilor si polieterilor . Amprentele realizate din polisulfuri sunt compatibile numai cu ionii de Ag.
in contact cu solutiile electrolitice, amprentele cu polieteri sufera un proces de imbibare, fenomenul
limitand indicatia acoperirii galvanice a acestor amprente. , Pregatirea amprentei consta m
transformarea ei dintr-un element electrolitic indiferent intr-un corp bun conducator de electricitate.
Acest deziderat se obtine prin mai multe metode:
!n situatia cand amprenta se realizeaza cu ajutorul inelului de cupru, este necesara izolarea cu ceara
sau lac a suprafetei exteme a acestuia. Se evita astfel depunerile metalice nedorite la nivelul acestei
suprafete.
Dintre procedeele enumerate mai sus, cel mai exact este acoperirea cu o pulbere de Ag, Cu sau Fe,
deoarece intre suprafata amprentei si stratul electro-depus nu se mai interpune nici un alt material. Cea
mai indicata se pare ca este pulberea de Ag.
Pentru a intelege mai bine fenomenul chimic al electrodepunerii, descriem si ilustram galvanoplastia cu
cupru (. 16.30.).
in mediu apos, sulfatul de cupru (CuS04) sufera procesul de disociatie electrolitica,
La inchiderea circuitului, ionii de Cu sunt atrasi de electrodul negativ (catod) reprezentat de amprenta,
depunandu-se pe suprafata acesteia. lonii sulfat sunt atrasi de electrodul pozitiv
E
(anod), constituit dintr-o placa de Cu. Anodul emite permanent ioni de cupru, care se vor combina cu
ionii sulfat, refacand sulfatul de cupru. Acesta trece in solutie, suferind ulterior procesul de disociatie
electrolitica, asigurand astfel continuitatea procesului.
• Pregatirea si controlul starii de functionare a baii galvanice si prepararea solutiei electrolitice. Solutia
difera m functie de metalul preferat pentru obtinerea modelului. Daca se alege cuprul atunci electrolitul
va fi un amestec de sulfat de cupru si acid sulfuric. Redam mai jos formula recomandata de Dermann,
care are insa o capacitate de dispersie destul de redusa:
Prezentam compozitia si conditiile de utilizare a-catorva bai electrolitice care pot fi utilizate m
laboratoarele noastre de tehnica dentara. ;
Preargintare (20 C)
Baia cu pirofosfat de cupru (formula
standard)
(50-60 C si pH 8,2-8,7) ,
Amoniac 2 g-r'
• Izolarea suprafetelor metalice ale portamprentei (sau a fetei exteme ainelului de cupru) (. 16.31.).
• Legarea amprentei la catod (-) si a placutei de metal (Cu, Ag, Ni) la anod (+).
• In ultimele doua ore se creste tensiunea curentului la 4V (maximum 6V) pentru a obtine in fmal o
depunere mgoasa necesara retentionarii materialului de completare (gipsuri dure, rasini epoxidice etc.),
A) Principiul metodei consta in pulverizarea unui aliaj usor fiizibil (compus din bismut, zinc,
argint si plumb) cu interval de topire intre 138-300 °C. Pulverizarea se face cu ajutorul unui pistol direct
pe suprafata amprentei. La noi in tara, ca aliaj usor fuzibil, mai cunoscut este melotul.
Modelele obtinute prin aceasta tehnica, (lansata in anul 1978) prezinta o stabilitate volumetrica
inferioara celor realizate pe cale galvanica. De asemenea, rezistenta la abrazie este mai mica decat a
modelelor galvanoplastice sau a celor confectionate din rasini epoxidice.
B) Indicatii: in timp ce Korber si Ludwig indicau sistemul METALLOMAT pentm metalizarea tuturor
amprentelor elastice (hidrocoloizi ireversibili si toata gama de elastomeri), Landez considera ca
amprentele luate cu hidrocoloizi nu beneficiaza de aceasta tehnica.
Sunt contraindicate amprentele cu mase termoplastice (chiar si cele rigid-elastice m care componenta
rigida este o masa termoplastica), deoarece temperatura aliajului pulverizat poate antrena deformari
ale materialului.
C) Tehnica de lucru.
• Se incalzeste aliajul usor fuzibil (pe baza de zinc si bismut) pana la 300 °C, dupa care acesta este
pulverizat asupra amprentei cu ajutorul unui „pistoP', parte integranta a aparatului METALLOMAT.
Procesul are loc intr-un timent inchis al aparatului, prevazut cu doua orificii (pentru mainile operatomluj)
si o vizeta. Operatiunea dureaza cateva minute pana cand stratul de metal atinge grosimea de circa 1
mm. in fmal, amprenta se umple cu materialul de completare, care poate fi un gips dur sau un
polimer.
CAPE DE TRANSFER
. 16.33. Cape de transfer: cape din argint (a); cape din polimeri (b); bont mobilizabil si capa
de transfer (c); pin - tija de condiicere^f); bont individual (2), capa de transter (3); material
de amprenta (4); lingura (5).
/\
In cursul confectionarii protezelor fixe apare frecvent necesitatea confectionarii unul model
duplicat. Tehnologia clasica si avantajele acestor modele din mase de ambalat sunt cunoscute. in ultimul
deceniu au intervenit foarte multe schimbari in tehnologia duplicarii modelelor. Nu este locul sa le
descriem. Vom aminti doar o noua indicatie a duplicarii: obtinerea unor modele de tip special din
materiale extrem de dure.
Pana in anii '80, m laboratoarele dentare, amprentele duplicatoare se realizau doar din hidrocoloizi
reversibili sauelastomeri de sinteza. Deoarece aceste amprente se confectioneaza m afara cavitatii
bucale (in alte conditii de temperatura si umiditate) pot apare modificari ale fidelitatii de redare si
frecvent incluziuni de aer.
Pentru a elimina aceste inconveniente Morin, Valentin si Dauriac au propus o metoda noua, ce consta
m polimerizarea sub presiune a elastomerilor de sinteza care amprenteaza modelul de lucru.
Tehnologia presupune existenta unui aparat de polimerizare sub presiune. Etapele se succed in
urmatoarea ordine:
• prepararea si injectarea cu o seringa speciala unui silicon fluid atat la nivelul preparatiilor de
pe modelul de lucru, cat si pe suprafata siliconului chitos;
• ansamblul model/amprenta se introduce intr-un aparat, m care, timp de 6-7 minute, se aplica
pe portamprenta o presiune de 2 kg/cm2;
Suprafata acesteia este mult mai densa, mai omogena si mai exacta decat cea a unei amprente similare
realizata m cavitatea bucala.
in fond, tehnica de amprentare descrisa este similara cu tehnica amprentei dublului amestec din cabinet.
Ulterior, pe baza acestei amprente se pot obtine modele exacte si extrem de dure, prin diferite tehnologii
(electrodepunere de metale, injectare de rasini epoxi poliuretani).
Recent, Coupe si Martin au descris o tehnica de realizare a modelelor duplicat, pe baza unor amprente
luate cu hidrocoloizi ireversibili. Tehnica foloseste rezultatele lui MORIN, VALENTIN, DAURIAC si
observatiile referitoare la precizia mare a alginatelor si gipsurilor vibrospatulate. Metoda este indicata
m duplicarea oricaror modele de lucru. Se prefera hidrocoloizii ireversibili, deoarece cei reversibili
necesita o tehnologie mai complicate si pot altera suprafata materialului din care se confectioneaza
modelul. Tehnica se deruleaza astfel:
• Se izoleaza modelul de lucru prin imersie timp de 2-3 minute intr-un bol cu apa si se lubrefiaza;
• Introducerea intr-un aparat (de polimerizare) la o presiune de 2,5 kg/cm , pe durata gelificarii
(care se realizeaza fara sursa de caldura si in absenta apei). Dupa priza alginatului se mentine inca
patru minute pentru defmitivarea reactiei de priza;
• Dezinsertia amprentei;
• Confectionarea modelului (modelelor) duplicat din gips extradur vibrospatulat sau preparat cu
vacuum-malaxorul (R-MIX), procedeu care contribuie decisiv la cresterea duritatii
modelului.
Amintim ;si sistemul CPS al firmei DENTONA, care apeleaza la o serie de materiale specifice (de ambalat,
duplicat si tumat).
Elmar Rath, autorul sistemului HIGH-Tech, a utilizat pentru conceptia acestuia proiectarea asistata
pe calculator.
HIGH-Tech este un sistem foarte usor de aplicat, functional, simplu, robust si economicos in ceea ce
priveste consumul de materiale (gipsuri, mase de ambalat etc). A fost lansatin 1990.
Sistemul HIGH-Tech se compune dintr-o placa de pozitionare cu inele de lixare, o placa de lucru
si una de duplicare. (. 16.34.a si b)
• Marcarea pe amprenta a frenului labial, respectiv a spatiului retromolar sau tubercului piriform (.
16.34. c);
• Vacuum-malaxarea pastei de gips (80-l50 g m functie de amprenta) sau a unor materiale compozite
(tip rasina epoxi) si tumarea lor in amprenta si in placa de baza (.l6.34.d);
• Centrarea amprentei fata de placa de baza in functie de marcajele facute pe amprenta (.l6.34.e);
• Dupa priza materialului se demuleaza amprenta, se desprinde modelul din placa de baza si se
numeroteaza fiecare segment (.l6.34.f);
• fractionarii modelului (Pindex, Zeiser, Accu-Trac, Di-Lock) care permite individualizarea fiecarui
suport dentar al lucrarii, realizand un model unitar (MU). Acesta este mobilizabil, putand fi repus foarte
precis la locul sau pe modelul de lucru;
• slefuirea fiecarui MU care consta in eliminarea prin frezare pentm reproducerea tesutului gingival
injurul limitelor cervicale.
Fractionarea si slefuirea stau la originea pierderilor de informatii parodontale foarte importante, cum ar
fi:
• pierderi ale formei crestelor edentate (in particular pentm puntile imtare);
• dificultati de dimensionare ale ambrazurilor proximale ale dintilor stalpi. La acestea se adauga si
consecintele nefaste din punct de vedere estetic:
• dificultati de situare a limitei cervicale a capei in functie de incidenta luminii in raport cu parodontiul
marginal;
; . • modelaj eronat a formelor din cauza perceptiei vizuale perturbate de liniile verticale ale
fractionarii.
Pe modelele de lucru ale RPF, simularea gingivala a fost m mod curios ignorata, inaintea sosirii pe piata
a unor noi materiale de amprenta.
• face apel la materiale si tehnici obisnuite pentru laboratorul de tehnica dentara. Acest model se
prezinta in trei etaje: primul prezinta informatii de ordin parodontal, al doilea este constituit
din elemente strict protetice. Situatia din cavitatea bucala, astfel reprodusa, ofera toate garantiile
unei reusite depline. Un al treilea etaj este constituit dintr-un soclu dublu, care permite eventualele
controale de ordin ocluzal si odontologic, demontarea si remontarea foarte usoara a modelului de lucru
in articulator. Acest model a fost imaginat si creat de Michel Moinard.
Materiale necesare:
• vacuum malaxor;
• vibrator-masuta vibratoare;
• soclator;
• generator de vapori;
• sistem Pindex;
• lupa bioculara; .
• cianoacrilat-Renfert;
Concluzii
• imperativul estetic (volum, umbre, incidenta luminii) sunt mai bine luate in
considerare si favorizeaza elaborarea protezelor metalo-ceramice adaptate
mai bine pentru fiecare caz m parte. Reamintim ca acest protocol nu este
aplicabil pentru amprentele luate m hidrocoloizi.