CERCETARE

Orientare şi strategie educaţională

în cazul copiilor
supradotaţi intelectual
Publicat pe noiembrie 4, 2014
Dezvoltarea proiecţiilor de cercetare în analizele orientării educaţionale a copiilor supradotaţi
intelectual devine o necesitate în condiţiile evitării irosirii sau neintegrării corespunzătoare
pentru această categorie de tineri în viaţa socială activă. Obiectivul studiului realizat constă în
analiza şi dezvoltarea unor strategii cu caracter educaţional, aplicabile categoriei de copii
supradotaţi intelectual. Dezvoltarea şi aplicarea unor modele curriculare specifice, în scopul
stimulării abilităţilor deţinute sau dobândite de această categorie de copii: creativitate,
aptitudini specializate, talente personale nu reprezintă un scop în sine, ci o necesitate în
condiţiile unei societăţi bazate pe cunoaştere specifică secolului XXI.
În cazul categoriei copiilor supradotaţi este necesară orientarea strategiilor psihopedagogice în
vederea dobândirii abilităţilor de adaptabilitate şi independenţă pentru realizarea integrării
socioprofesionale corespunzătoare. În acest sens, proiectul de cercetare prezintă şi
sistematizează strategii de orientare pedagogică pentru această categorie de tineri, avem în
vedere analiza rolului instituţiilor de învăţământ preuniversitar pentru a realiza educaţia
adecvată elevilor cu potenţial intelectual înalt. În scopul adoptării unor programe specializate
de susţinere şi integrare a elevilor cu nivel de supradotare, prezentăm o serie de propuneri de
natură a genera dezvoltarea adecvată pentru această categorie de tineri în viaţa adultă.

Cuvinte cheie: supradotare, educaţie, strategie psihoeducaţională, orientare profesională,

modele curriculare.
1.1. Educaţia copiilor supradotaţi

Analiza dezvoltării componentelor intelectual-cognitive a reprezentat o problemă de natură a

suscita interesul comunităţii ştiinţifice internaţionale pe parcursul ultimelor decenii.
Identificarea şi selectarea copiilor care manifestă abilităţi şi aptitudini deosebite a generat
implementarea unor programe de studiu şi evaluare bazate pe formule alternative de natură
psihoeducaţională, prin cultivarea calităţilor şi talentelor native specifice. Etimologia
cuvântului “supradotat” derivă în literatura româna de specialitate prin preluarea şi adaptarea
francezului “surdoue”. În sens mai larg, prin conceptul de “copil supradotat” înţelegem:
superior dotat, înzestrat, precoce, prodigios, excepţional, capabil de performanţe înalte.
În cazul copiilor supradotaţi sau talentaţi se constată un interes pentru studiu, cunoaştere sau
afirmare diferit de cel al copiilor obişnuiţi. Asistăm la o dezvoltare educaţională nonsincronă,
cu alte cuvinte copiii din categoria supradotaţilor se orientează spre discipline şcolare în care
excelează.
O altă caracteristică a copiilor supradotaţi este ambiţia şi spiritul de perfecţionism propriu,
ceea ce determină dezvoltarea unor formule pedagogic-instituţionale corespunzătoare. În
literatura de specialitate, Joseph Renzulli a dezvoltat modelul celor trei inele sau cercuri
(Purcell, J, Renzulli, J, 1998). Cele trei cercuri sunt reprezentate de următoarele componente:
inteligenţă, creativitate, atingerea ţelurilor propuse. Principalul argument al autorului vizează
echilibrul celor trei inele şi este necesar ca fiecare dintre cele trei componente caracteristice
pentru copii supradotaţi să fie într-o stare de interdependenţă sau interconexiune cu celelalte.
Principiul dezvoltat de Renzulli este o asumpţie necesară pentru determinarea orientării
socioprofesionale viitoare.
În ţara noastră a fost adoptată în anul 2007, legea numărul 17/2007 privind educaţia tinerilor
supradotaţi, act normativ care fundamentează organizarea instituţională a programelor de
educaţie diferenţiată a copiilor supradotaţi. Această lege este o garanţie de care trebuie să
beneficieze tinerii supradotaţi în conformitate cu formarea unor elite socioprofesionale în
orice domeniu de activitate. Interesul fundamental pentru înţelegerea educaţiei cu caracter
diferenţial trebuie să acorde prioritate următoarelor componente:
a. Formarea de programe educaţionale formale şi nonformale potrivite cu valorile şi nevoile
segmentului de populaţie al copiilor supradotaţi.
b. Educarea copiilor şi tinerilor cu performanţă intelectuală înaltă în centre specializate prin
intermediul unor programe de învăţământ specific, iar încurajarea formelor de învăţământ în
cazul acestei categorii sociale este o necesitate în condiţiile unei societăţi bazată pe cunoaştere
şi informaţie.
c. Modele de învăţare curriculară diferenţiată, incluzând în acest sens strategii
psihopedagogice adaptate acestui segment social de copii şi tineri reprezintă o necesitate
educaţională obligatorie.
d. Realizarea de parteneriate public-privat, între instituţii ale statului, organizaţii
nonguvernamentale, alte organizaţii care pot asigura bunul mers pentru dezvoltarea
educaţională în cazul acestei categorii de copii şi tineri.
1.2. Populaţia studiată

Orientarea direcţiilor de cercetare în analiza potenţialităţii copiilor supradotaţi necesită o

metodologie de cercetare complexă axată pe investigarea cerinţelor educaţionale în cazul
categoriei de persoane studiate. În municipiul Iaşi, începând din anul 2002, s-au desfăşurat
campanii de promovare a copiilor proveniţi din medii sociale defavorizate, în principal din
spaţiul rural. În acest sens, Asociaţia Proruralis în parteneriat cu instituţii publice şi private a
realizat programe de educaţie, pentru copii proveniţi din medii sociale defavorizate a cărui
scop este integrarea în viaţa socială a acestor copii în condiţii normale.
Ancheta de teren desfăşurată a avut drept obiectiv evaluarea gradului de integrare în mediul
educaţional a copiilor supradotaţi. Cercetarea s-a realizat într-un interval de timp de 6 luni, în
cursul anului 2012, la Centrul de Excelenţă pentru tineri Capabili de performanţă din Iaşi.
Acest centru a fost înfiinţat în anul 2004 şi are ca obiectiv fundamental dezvoltarea
aptitudinilor şi talentelor specifice ale tinerilor supradotaţi. Începând cu anul 2004, tinerii
selectaţi prin intermediul acestui centru au fost direcţionaţi către licee de top din municipiul
Iaşi, în vederea dezvoltării educaţionale specifice. În cadrul cercetării au fost aplicate o serie
de chestionare de evaluare psihopedagogică la un număr de 50 elevi care au fost selectaţi pe
parcursul timpului de către centrul de excelenţă.

1.3. Obiectivul proiectului

1. Sprijinirea şi stimularea elevilor supradotaţi este în strânsă legătură cu calitatea şi structura

curriculumului şcolar, iar pregătirea şi motivaţia cadrelor didactice este decisivă.

1.4. Ipoteze.
1.4.1. Elevii supradotaţi trebuie să beneficieze de metode adecvate de învăţare pentru a fi
stimulaţi în procesul educaţional.
1.4.2. Elevii supradotaţi care beneficiază de metode adecvate de învăţare dezvoltă motivaţii
corespunzătoare în dezvoltarea educaţională proprie.
1.4.3. Adaptarea la relaţiile cu colegii de clasă constituie o necesitate pentru evitarea
situaţiilor de marginalizare specifică.

1.5. Prezentarea rezultatelor cercetării

Evaluarea perspectivelor dezvoltării personale şi sociale a copiilor supradotaţi a determinat

prin intermediul prelucrării datelor obţinute o serie de clarificări privind particularităţile
acestei categorii de tineri:
Copiii supradotaţi au capacitatea de a învăţa şi asimila cunoştinţe teoretice şi practice mai
rapid comparativ cu ceilalţi copii de vârsta lor. Se observă, în acelaşi timp o înclinaţie pentru
asimilarea de cunoştinţe şi aplicaţii mai dificile, ceea ce îi face diferiţi de celelalte categorii de
copii de aceeaşi vârstă.
Copiii supradotaţi şi-au dezvoltat o serie de aptitudini, de altfel normale, precum: scriere,
vorbire, la vârste mai fragede în comparaţie cu copii obişnuiţi. În acest sens, trebuie să
susţinem faptul că aceşti tineri folosesc un vocabular mai elevat şi dobândesc abilităţi
matematice superioare.
Dezvoltarea abilităţilor abstracte generează capacitatea de a înţelege valorile sociale şi
regulile de organizare ale societăţii în ansamblul său. Copiii evaluaţi din eşantionul studiat
manifestă interes pentru problematici complexe, indiferent că vorbim de analize politice sau
de natură ecologică.
Un alt rezultat obţinut prin evaluările realizate demonstrează interesul copiilor supradotaţi
pentru un anumit domeniu de specializare, neomiţând din vedere pregătirea şcolară
generală.
Un alt nivel de analiză este reprezentat de originea socială a copiilor din eşantionul studiat.
Astfel, un procentaj de 65%, respectiv 35 din 50 de copii provin din medii sociale
defavorizate. Restul de 35%, respectiv 15 din 50 provin din medii socioprofesionale de nivel
mediu sau înalt, respectiv familii intelectuale. În cazul acestei categorii de tineri, familia are
rolul de a cultiva calităţile native şi dezvolta potenţialul tinerilor supradotaţi. Întrucât, aceşti
copii sunt la o vârstă a formării în viaţă, familia şi un mediu favorabil dezvoltării personale
reprezintă o condiţie fundamentală pentru evoluţia corespunzătoare a viitorului adult.
O particularitate în cadrul eşantionului studiat este generată de apartenenţa la familii normale
sau destrămate. Majoritatea copiilor provin din familii normale, cu ambii părinţi, circa 10%
dintre aceştia provin din familii monoparentale, cu un singur părinte sau fără ambii părinţi.
Părinţii trebuie să le ofere o atenţie deosebită, să-i înţeleagă, să le accepte preocupările şi să-i
ajute în măsura posibilităţilor deţinute. A avea un copil supradotat nu este o sarcină uşoară
pentru părinţi. Unii nu le cunosc nevoile şi nici nu le recunosc abilităţile sau îi expun mai mult
decât este nevoie. Din cauza acestei expuneri, copiii îşi ascund capacităţile deosebite pentru
că nu rezistă la stresul social la care sunt supuşi sau dezvoltă hobbyuri în care îşi creionează
potenţialul de unii singuri. De aici, rezultă şi o serie de probleme de comunicare între ei şi
familie. Relaţia cu mediul familial este o componentă fundamentală a devoltării normale şi
asimilării de conduite educaţionale adecvate.
Un alt element esenţial corespunzător rezultatelor cercetării este capacitatea de integrare
şcolară a copiilor supradotaţi. Pe baza evidenţierii notelor din cataloagele şcolare constatăm
că rezultatele obţinute nu corespund întotdeauna cu potenţialul candidatului. La nivelul
elevilor din centru rezultatele obţinute în educaţia concretă, formală sunt bune şi foarte bune,
cu unele excepţii. Din întrevederile avute cu responsabilii centrului de excelenţă rezultă că nu
au existat cazuri de abandon şcolar. Interesul elevilor supradotaţi a depăşit limita normală a
programei şcolare, această concluzie este dedusă din rezultatele obţinute în şcolile sau liceele
în care învaţă. Precizez faptul că am evaluat prin chestionarul aplicat în proporţii egale elevi
de liceu şi şcoală generală.
O componentă importantă în educaţia copiilor supradotaţi este constrângerea acestora de a
învăţa după o programă şcolară de nivel mediu, precum şi izolarea lor de către colegii de clasă
din cauza intereselor diferite dezvoltate. În acest caz se conturează o situaţie de natură sau
grad de risc ridicat, în sensul că un copil cu abilităţi deosebite se poate transforma într-un
inadaptat social. Toate problemele copiilor supradotaţi sunt cauzate de educaţia
necorespunzătoare din copilărie. Ei nu se încadrează în normele artificiale la care sunt supuşi
nici de societate, nici de sistemul educaţional şi nici de familii, au nevoie de cineva care să îi
înţeleagă, să se ocupe de ei şi să nu îi lase să se piardă.
Programul de instruire specială pentru copiii supradotaţi a constat în înfiinţarea unui Centru
de Excelenţă, care funcţionează în vederea dezvoltării şi integrării normale a copiilor din
categoria supradotaţilor. Acest centru de excelenţă vine să completeze educaţia şi formarea
tinerilor supradotaţi, dincolo de educaţia formală tradiţională. Cu alte cuvinte, tinerii aflaţi în
centrul de excelenţă urmează cursurile în format educaţional clasic şi, în acelaşi timp primesc
şi accesează programe educaţionale corespunzătoare nivelului specific. În cadrul centrului
există atât sălile de clasă necesare, cât şi profesorii care predau la aceste clase. De asemenea,
şcoala asigură baza materială şi logistică necesare desfaşurării unei activităţi normale în plan
educaţional.
Centrul de excelenţă beneficiază de ajutorul material oferit de Inspectoratul Şcolar al
municipiului Iaşi, care a înfinţat servicii pentru activităţi extraşcolare ale elevilor supradotaţi
şi de asistenţă permanentă a specialiştilor (psihologi, sociologi, logopezi, profesori metodişti)
de la Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică. Activitatea de subvenţionare realizată
prin sponsorizare şi burse speciale alocate de persoane fizice şi juridice, este o garanţie de
asigurare a unui proces educaţional selectiv şi eficent.
Programul de instruire specială se adresează copiilor supradotaţi din clasele V-VIII, respectiv
IX-XII selecţionaţi de către o comisie specială, prin teste standardizate de inteligenţă,
cunoştinţe şi aptitudini. După realizarea selecţiei, copiii supradotaţi sunt integraţi în
activităţile centrului de excelenţă, în funcţie de rezultatele obţinute la evaluările
psihopedagogice realizate. Există un proces de monitorizare etapizat, în conformitate cu
planul de intervenţie şi proiectul specializat dezvoltat, pentru a se evalua activitatea concretă a
copiilor cu nivel de supradotare intelectuală. Educaţia copiilor supradotaţi nu priveşte o
categorie aparte, declanşând elemente discriminatorii în raport cu alte categorii. Rolul
centrelor de excelenţă priveşte şi urmăreşte dezvoltarea potenţialului aptitudinal, canalizarea
resurselor native şi dobândite ale tinerilor din această categorie socială. Nu asistăm la
promovarea unui sistem educaţional elitist, deşi rolul unui centru de excelenţă este formator
prin structură şi obiective. Realitatea promovării talentelor şi aptitudinilor elevilor cu dotare
sau înzestrare de excepţie este un obiectiv în sine prin implicaţiile ulterioare dezvoltate. Există
copii care învaţă eficient în singurătate, alţii în grupuri de învăţare, tot aşa cum unii copii care
preferă să înveţe în totală linişte, alţii cu muzica lentă sau rapidă, tare sau cu intensitate
redusă. Există copii care au randament mare la învăţătură în încăperi de o anumită culoare,
care preferă lumina difuză sau lumina puternică.
Particularitatea de afirmare a fiecărui copil este un element de importanţă în obiectivele
specifice pentru un centru de excelenţă, precum este cel analizat. În comparaţie cu educaţia
tradiţional-formală, în cazul educaţiei prin excelenţă se urmăreşte formarea, încurajarea şi
dezvoltarea potenţialului elevilor supradotaţi. Pentru fiecare dintre aceste caracteristici ale
stilului de învăţare, şcoala poate face o determinare de optim şi consilia familia cum să
asigure copilului mediul de formare prielnic.
1.6.Concluzii
Educaţia copiilor cu nivel de dotare intelectuală înaltă sau supradotare presupune realizarea
direcţiilor de convergenţă de natură pedagogică, psihosocială, informaţională corespunzător
cerinţelor unei categorii de copii specială. Nivelul formal şi nonformal de natură educaţională
porneşte de la premiza ocupării şi direcţionării tinerilor cu dotare intelectuală înaltă, spre o
formulă de succes personal aplicabilă şi fezabilă în raport cu caracteristicile vieţii din
societatea noastră contemporană. În crearea unui mediu educaţional favorabil dezvoltării
abilităţilor este obligatoriu a se realiza un anumit profil socioprofesional al profesorului sau
educatorului implicat în formarea acestei categorii de copii. Capacitatea de a empatiza cu
elevii în transmiterea de cunoştinţe şi cunoaşterea profundă şi detaliată a particularităţilor şi
profilului fiecărui elev analizat prezintă o intensă corelaţie cu feed-back-ul persoanelor
instruite. Capacitatea de a capta atenţia copiilor şi de a-i introduce uşor în subiectul predat
sunt caracteristici ce trebuie intens antrenate mai ales pentru clasele cu copii ce au imaginaţie
şi creativitate mai bine dezvoltate. Un mediu de învăţare confortabil pentru aceştia presupune
profesori care nu expun, nu predau, ci inspiră şi motivează. Educaţia interactivă este o cerinţă
a dezvoltării de potenţial pentru această categorie de copii cu cerinţe speciale.
Mediul de educaţie se adaptează la cerinţele psihologice şi profilul tip al fiecărui copil. În
cazul copiilor cu o personalitate expansivă şi temperament extravertit este necesar a se creea
posibilităţi de manifestare orală a acestora. Pentru favorizarea dezvoltării calitative şi
intensive a educaţiei în cazul acestui tip de copii, este necesar să se responsabilizeze
manifestările acestora prin tematici de studiu individual ce pot fi expuse ulterior colegilor.
Pentru categoria de copii cu temperament introvertit, mediul favorabil de învăţare este locul
de studiu individual sau domeniul de pasiune urmat. În aceste cazuri funcţionează programele
de acumulare şi dezvoltare, unde se antrenează şi se recunosc abilităţile individuale.
În concluzie, este de interes a se dezvolta prin metode pedagogice şi curriculare potenţialul
copiilor cu dotare intelectuală înaltă şi, în acelaşi timp este evidenţiabil rolul şi implicarea
profesorilor care predau la astfel de clase pentru copii cu cerinţe speciale. În aceeaşi ordine de
idei este relevant modul în care părinţii copiilor cu supradotare intelectuală sunt bine
intenţionaţi în a le forma deprinderile de bază şi educaţia corespunzătoare.
Bibliografie
Barna, Andrei, Autoeducaţia, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.
Creţu, Carmen, Curriculum diferenţiat şi personalizat, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
Creţu, Carmen Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iaşi, 1997.
Creţu, Carmen Incluziunea socială şi şcolară a persoanei, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
Gardner, Howard, Frames of mind, New York, Basic Books, 1998.
Holdevici, Irina (2008), Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de
psihoterapie.Editura All, Bucureşti, 2008.
Gardner, Howard (2006) Inteligenţe multiple (Noi orizonturi), Editura Sigma, Bucureşti,
2006.
Mitrofan, Nicolae, Mitrofan, Laurenţiu, Testarea psihologică. Inteligenţa şi aptitudinile,
Editura Polirom, Iaşi, 2005.
Petre Popescu- Neveanu, Petre, Curs de psihologie generală, Tipografia Universităţii,
Bucureşti, 1976.
Purcell, James, Renzulli, John, Total talent portfolio. A systematic plan for identifying and
cultivating talents. Mansfield Center, CT: Creative Learning Press, 1998.
Verza, Emil, Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1993.