Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BLOCAJE ŞI BARIERE ÎN
COMUNICARE
Chisinau 2018
CUPRINS :
PERSONALE..............................................................................................4
2
Comunicarea este „un proces deosebit de important şi complex, de care
depinde structura reuşitelor, miracolelor sau a dezastrelor umane”.
Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc)
comunicarea stă la baza organizării şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile,
pe orizontală şi pe verticală între oameni, fiind considerată drept cea mai
importantă competenţă socială cu implicaţii în manifestarea şi dezvoltarea
celorlalte.
Teoria generală a comunicării precizează că orice comunicare constă în
deplasarea unei cantităţi de informaţii de la un element la altul, când este vorba
de acelaşi sistem, sau de la un sistem la altul când este vorba de sisteme diferite.
Primul care s-a preocupat de teoria modernă a comunicării, a fost N.Wiener
(1948), care a stabilit şi termenii sau factorii ei generali (emiţător, receptor,
canal de transmisie etc.).
Spre deosebire de animale, comunicarea interumană este axată, în primul
rând, pe o relaţie între parteneri, în context social. Comunicarea „interumană
se bazează pe un ansamblu de procese psihomotorii specific umane, limbajul, în
care un loc deosebit de important revine componentei conştiente, gândirii”.(P.
Popescu-Neveanu, 1978).
Comunicarea pedagogică reprezintă un transfer complex de informaţii
între două entităţi ce-şi asumă simultan sau succesiv rolurile de emiţător şi
receptor, semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-
educativ. Comunicarea pedagogică presupune o interacţiune de tip feedback,
privind atât explicaţiile explicite cât şi pe cele adiacente, intenţionate sau
formate pe parcursul comunicării.
Noţiunea de comunicare implică o anumită reciprocitate, fiind mai
generală şi mai completă decât informarea, aceasta fiind doar o ipostază a
comunicării. Comunicarea presupune o procesualitate circulară care se înscrie
într-o anumită temporalitate de care ţine cont şi care la rândul ei o modelează.
3
Atunci când nu reuşim să atingem nici unul dintre aceste obiective,
înseamnă că ceva în derularea comunicării nu funcţionează corespunzător, adică
ceva a interferat în transmiterea mesajelor. Orice interferează cu procesul de
comunicare poartă denumirea de barieră în calea comunicării.
Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului
comunicat nu receptează sau interpretează greşit sensul pe care emiţător a vrut
să i-l dea. Scopul studierii comunicării este acela de a reduce cauzele care
provoacă aceste fenomene. Barierele pot fi găsite în orice sistem
comunicaţional şi de aceea e mai corect să spunem că mesajul transmis nu e
niciodată mesaj receptat. Ideal ar fi ca tot ce se emite să fie şi recepţionat, dar
practic asta e imposibil pentru că nu tot ce există în intenţiile emiţătorului se
regăseşte în aşteptările receptorului, fiecare om având un cadru de referinţă
propriu (şi chiar limitat), iar sensurile în care se realizează comunicarea diferă de
la individ la individ.
Formarea competenţelor comunicative constituie un obiectiv major în
cunoaşterea realităţii. Una dintre căile principale de antrenare a comunicării
constă în identificarea blocajelor care reduc semnificativ fidelitatea sau
eficienţa transferului de mesaj. Blocajele comunicării pot avea asemenea
intensitate, încât între informaţia transmisă şi mesajul perceput să existe
diferenţe vizibile. Perturbaţiile pot fi de natură internă-fiziologice, perceptive,
semantice, interpersonale sau intrapersonale- şi de natură externă-apărute în
mediul fizic în care are loc comunicarea (poluare fonică puternică, întreruperi
succesive ale procesului de comunicare etc.).
De-a lungul timpului specialiştii în acest domeniu au fost şi sunt
preocupaţi de abordarea anumitor aspecte ale comunicării ce îngreunează
procesul de comunicare, căutând soluţii pentru neutralizarea factorilor care le
generează sau, cel puţin diminuarea influenţelor acestora. Ei au realizat o serie
de taxonomii care fac trimitere la personalitatea umană, în ansamblul ei.
4
Conflictul de valori şi lipsa cadrelor de referinţă apare
atunci când persoanele nu pot admite şi adera la scările de valori, la
ideologiile societăţii în care trăiesc, deoarece nu se pot regăsi pe
sine.
Condiţionarea şi manipularea prin mass-media apare
dacă indivizii nu dau dovadă de spirit critic şi de luciditate faţă de
informaţiile propuse de mass-media.
Prejudecăţile sau ideile gata confecţionate sunt
raportate la tradiţiile ce îşi au rădăcinile într-un trecut mai mult sau
mai puţin îndepărtat. Adoptarea unei atitudini nonconformiste faţă
de norme şi prejudecăţi conduce, deseori, la o comunicare
neeficientă.
Diferenţele culturale. O cultură diferită de cea în care a
fost crescută persoana constituie o viziune diferită asupra lumii, un
sistem diferit de valori şi ideologii, ceea ce face dificilă
comunicarea.
5
c. Bariere cauzate de atitudinile individualiste. Sunt specifice
indivizilor care pun accentul pe propria persoană.
Comportamentul egocentric face ca individul să fie
nereceptiv la ceea ce se petrece în jurul lui, dialogul devenind astfel
greoi, uneori chiar imposibil.
Necunoaşterea propriei persoane favorizează o
imagine deformată, chiar eronată despre sine, fapt ce determină
lipsa autocontrolului reacţiilor şi comportamentelor în procesul de
comunicare.
Sentimentul de incompetenţă sau ineficienţă înseamnă
tendinţa de a nega sistematic valoarea propriilor capacităţi în raport
cu cele ale altor persoane. Acest sentiment de inferioritate se
manifestă prin jenă, sfială, stângăcie, autocritică exagerată, tăcere
nejustificată, dificultate în exprimare.
Lipsa de obiectivitate şi realism apare atunci când
percepţia realităţii are loc prin prisma sentimentelor personale şi a
experienţei anterioare. Un astfel de blocaj generează o comunicare
deformată, falsificată sau deturnată în mod voit.
Pasivitatea excesivă duce la inerţie, indolenţă şi
dezinteres, precum şi la neimplicarea în diverse situaţii de
comunicare.
6
III. ALTE TAXONOMII ALE BLOCAJELOR COMUNICĂRII
b. Bariere de mediu:
-climat de muncă necorespunzător (poluare fonică ridicată
etc.);
-folosirea de suporturi informaţionale neadecvate;
Poziţia emiţătorului şi receptorului în comunicare poate constitui o
barieră datorită:
-imaginii pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine
şi despre interlocutor;
-caracterizării diferite de către emiţător şi receptor a situaţiei
în care are loc comunicarea;
-sentimentelor şi intenţiilor cu care interlocutorii participă la
comunicare.
c. Bariere de concepţie:
-existenţa presupunerilor;
-exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător;
-concluzii pripite asupra mesajului;
-lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj;
-rutina în procesul de comunicare.
7
-neîncrederea faţă de superiori, colegi, colaboratori;
-dificultatea de a schimba modelul de gândire;
-dependenţa excesivă de opiniile altora;
-lipsa capacităţii de a depune un efort susţinut în rezolvarea unei
probleme: de la identificarea ei până la soluţionare.
b. Blocaje de ordin cultural:
-dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă;
-„conformism” la ideile vechi, dar şi la cele noi;
-slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile.
c. Blocaje de ordin perceptiv:
-incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;
-incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
-dificultatea de a determina o problemă sau declinarea capacităţii,
refuzul de a sesiza, de a releva;
-incapacitatea de a defini lucrurile;
-îngustarea excesivă a punctului de vedere.
Zgomotul (semantic, mecanic şi de mediu) este considerat, de
asemenea, o barieră în transmiterea mesajului.
8
chiar dacă nu împărtăşim punctul său de vedere, avem convingerea
că acesta este important şi valid pentru el.
Există şi alte modalităţi de a surmonta barierele de
comunicare, de a evita declanşarea şi menţinerea situaţiei
conflictuale:
-planificarea comunicării;
-determinarea scopului fiecărei comunicări;
-alegerea momentului potrivit pentru comunicare;
-clasificarea ideilor înaintea comunicării;
-folosirea unui limbaj adecvat.
9
-să nu fim moralizatori deoarece aceasta cauzează sentimente de nelinişte,
stimulează resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane;
-să ţinem cont de factorii sentimentali, să încercăm să convingem prin
argumentare logică, fără a duce la frustrare, pentru a nu bloca comunicarea;
-să nu dăm dovadă de superioritate pentru că aceasta determină formarea
unei relaţii defectuoase de comunicare. Egalitatea înseamnă acceptarea
necondiţionată şi respectarea fiecărei persoane, indiferent de nivelul său de
cultură sau pregătire profesională;
-să utilizăm parafrazarea dar nu foarte des, aceasta fiind o metodă care are
rolul de a clarifica mesajul, de a comunica mai eficient.
-să dăm posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea
brainstorming-ului, a ascultării reflexive, a discutării posibilelor rezultate ale
alegerii uneia dintre alternative etc.
-să folosim tactica devierii când dorim să schimbăm cursul conversaţiei de
la preocupările celeilalte persoane la propriile preocupări;
-să citim limbajul corpului, concentrându-ne atenţia pe factorii cheie:
expresia feţei, tonul, ţinuta corpului sau gesturile.
V. BIBLIOGRAFIE:
10