Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA


LOGOPEDIE

BLOCAJE ŞI BARIERE ÎN
COMUNICARE

EFECTUAT : SARBAN ELENA


VERIFICAT : CONF. UNIV. DR. ADRIANA CIOBANU

Chisinau 2018
CUPRINS :

I. BLOCAJE ŞI BARIERE ÎN COMUNICARE.......................................3


II. BARIERELE COMUNICĂRII DIN PERSPECTIVA COMPLEXELOR

PERSONALE..............................................................................................4

III. ALTE TAXONOMII ALE BLOCAJELOR COMUNICĂRII.................................7


IV. MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII .....................9
V. BIBLIOGARFIE........................................................................................10

2
Comunicarea este „un proces deosebit de important şi complex, de care
depinde structura reuşitelor, miracolelor sau a dezastrelor umane”.
Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc)
comunicarea stă la baza organizării şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile,
pe orizontală şi pe verticală între oameni, fiind considerată drept cea mai
importantă competenţă socială cu implicaţii în manifestarea şi dezvoltarea
celorlalte.
Teoria generală a comunicării precizează că orice comunicare constă în
deplasarea unei cantităţi de informaţii de la un element la altul, când este vorba
de acelaşi sistem, sau de la un sistem la altul când este vorba de sisteme diferite.
Primul care s-a preocupat de teoria modernă a comunicării, a fost N.Wiener
(1948), care a stabilit şi termenii sau factorii ei generali (emiţător, receptor,
canal de transmisie etc.).
Spre deosebire de animale, comunicarea interumană este axată, în primul
rând, pe o relaţie între parteneri, în context social. Comunicarea „interumană
se bazează pe un ansamblu de procese psihomotorii specific umane, limbajul, în
care un loc deosebit de important revine componentei conştiente, gândirii”.(P.
Popescu-Neveanu, 1978).
Comunicarea pedagogică reprezintă un transfer complex de informaţii
între două entităţi ce-şi asumă simultan sau succesiv rolurile de emiţător şi
receptor, semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-
educativ. Comunicarea pedagogică presupune o interacţiune de tip feedback,
privind atât explicaţiile explicite cât şi pe cele adiacente, intenţionate sau
formate pe parcursul comunicării.
Noţiunea de comunicare implică o anumită reciprocitate, fiind mai
generală şi mai completă decât informarea, aceasta fiind doar o ipostază a
comunicării. Comunicarea presupune o procesualitate circulară care se înscrie
într-o anumită temporalitate de care ţine cont şi care la rândul ei o modelează.

I. BLOCAJE ŞI BARIERE ÎN COMUNICARE

Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând să convingem, să explicăm,


să influenţăm, să educăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul
procesului de comunicare urmărim întotdeauna câteva scopuri principale: să fim
receptaţi(auziţi sau citiţi), să fim înţeleşi, să fim acceptaţi, să provocăm o
reacţie(o schimbare de comportament sau atitudine).

3
Atunci când nu reuşim să atingem nici unul dintre aceste obiective,
înseamnă că ceva în derularea comunicării nu funcţionează corespunzător, adică
ceva a interferat în transmiterea mesajelor. Orice interferează cu procesul de
comunicare poartă denumirea de barieră în calea comunicării.
Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului
comunicat nu receptează sau interpretează greşit sensul pe care emiţător a vrut
să i-l dea. Scopul studierii comunicării este acela de a reduce cauzele care
provoacă aceste fenomene. Barierele pot fi găsite în orice sistem
comunicaţional şi de aceea e mai corect să spunem că mesajul transmis nu e
niciodată mesaj receptat. Ideal ar fi ca tot ce se emite să fie şi recepţionat, dar
practic asta e imposibil pentru că nu tot ce există în intenţiile emiţătorului se
regăseşte în aşteptările receptorului, fiecare om având un cadru de referinţă
propriu (şi chiar limitat), iar sensurile în care se realizează comunicarea diferă de
la individ la individ.
Formarea competenţelor comunicative constituie un obiectiv major în
cunoaşterea realităţii. Una dintre căile principale de antrenare a comunicării
constă în identificarea blocajelor care reduc semnificativ fidelitatea sau
eficienţa transferului de mesaj. Blocajele comunicării pot avea asemenea
intensitate, încât între informaţia transmisă şi mesajul perceput să existe
diferenţe vizibile. Perturbaţiile pot fi de natură internă-fiziologice, perceptive,
semantice, interpersonale sau intrapersonale- şi de natură externă-apărute în
mediul fizic în care are loc comunicarea (poluare fonică puternică, întreruperi
succesive ale procesului de comunicare etc.).
De-a lungul timpului specialiştii în acest domeniu au fost şi sunt
preocupaţi de abordarea anumitor aspecte ale comunicării ce îngreunează
procesul de comunicare, căutând soluţii pentru neutralizarea factorilor care le
generează sau, cel puţin diminuarea influenţelor acestora. Ei au realizat o serie
de taxonomii care fac trimitere la personalitatea umană, în ansamblul ei.

II. BARIERELE COMUNICĂRII DIN PERSPECTIVA


COMPLEXELOR PERSONALE

În raporturile interumane Edouard Limbos identifică patru tipuri de


bariere personale care blochează comunicarea:
a. Bariere cauzate de contextul sociocultural –se referă la condiţiile de
trai ale individului într-un tip de societate sau mediu nesatisfăcător pentru el.

4
 Conflictul de valori şi lipsa cadrelor de referinţă apare
atunci când persoanele nu pot admite şi adera la scările de valori, la
ideologiile societăţii în care trăiesc, deoarece nu se pot regăsi pe
sine.
 Condiţionarea şi manipularea prin mass-media apare
dacă indivizii nu dau dovadă de spirit critic şi de luciditate faţă de
informaţiile propuse de mass-media.
 Prejudecăţile sau ideile gata confecţionate sunt
raportate la tradiţiile ce îşi au rădăcinile într-un trecut mai mult sau
mai puţin îndepărtat. Adoptarea unei atitudini nonconformiste faţă
de norme şi prejudecăţi conduce, deseori, la o comunicare
neeficientă.
 Diferenţele culturale. O cultură diferită de cea în care a
fost crescută persoana constituie o viziune diferită asupra lumii, un
sistem diferit de valori şi ideologii, ceea ce face dificilă
comunicarea.

b. Bariere cauzate de frica endemică. Se referă la teama pe care o


încearcă anumiţi membri ai societăţii, de regulă, cei mai vulnerabili, cei care au
unele sensibilităţi personale.
 Înfruntarea poate provoca unor indivizi reacţii de
teamă, adesea imprevizibile. Aceştia au tendinţa de a considera
interlocutorul un judecător, un om cu atitudine critică, ceea ce
conduce la timiditate. Respectiva situaţie determină persoanele să
fie retrase, închise şi mereu gata să se apere.
 Agresivitatea face ca o comunicare să se transforme
într-o stare conflictuală.
 Principiul competiţiei poate fi o barieră în comunicare
dacă vizează în special dominarea, învingerea şi mai puţin
progresul ca atare. În cazul când competiţia este corectă,
constructivă, bazată pe valori autentice, ea este stimulativă,
condiţionând afirmarea şi valorificarea interlocutorilor.
 Rezistenţa la schimbare apare deoarece orice
modificare provoacă teamă, anxietate, implicând necunoscutul şi
asumarea de riscuri.
 Lipsa încrederii în sine se manifestă datorită falsei idei
despre sine şi despre interlocutor.

5
c. Bariere cauzate de atitudinile individualiste. Sunt specifice
indivizilor care pun accentul pe propria persoană.
 Comportamentul egocentric face ca individul să fie
nereceptiv la ceea ce se petrece în jurul lui, dialogul devenind astfel
greoi, uneori chiar imposibil.
 Necunoaşterea propriei persoane favorizează o
imagine deformată, chiar eronată despre sine, fapt ce determină
lipsa autocontrolului reacţiilor şi comportamentelor în procesul de
comunicare.
 Sentimentul de incompetenţă sau ineficienţă înseamnă
tendinţa de a nega sistematic valoarea propriilor capacităţi în raport
cu cele ale altor persoane. Acest sentiment de inferioritate se
manifestă prin jenă, sfială, stângăcie, autocritică exagerată, tăcere
nejustificată, dificultate în exprimare.
 Lipsa de obiectivitate şi realism apare atunci când
percepţia realităţii are loc prin prisma sentimentelor personale şi a
experienţei anterioare. Un astfel de blocaj generează o comunicare
deformată, falsificată sau deturnată în mod voit.
 Pasivitatea excesivă duce la inerţie, indolenţă şi
dezinteres, precum şi la neimplicarea în diverse situaţii de
comunicare.

d. Bariere referitoare la relaţiile individ-grup:


 Marginalizarea . Comunicarea cu persoane
subapreciate, neglijate de societate este foarte dificilă, acestora
fiindu-le caracteristic un comportament deviat, nerespectarea
promisiunilor şi a legilor.
 Lipsa de autenticitate este incapacitatea de a se
exprima în conformitate cu ceea ce simt şi îşi doresc în mod real.
Asemenea oameni sunt nişte „actori”, asumându-şi roluri pe care nu
le acceptă.
 Izolarea se manifestă prin afişarea unui comportament
individualist, teamă faţă de alţii şi de ridicol, neimplicare, lipsă de
iniţiativă. Izolarea poate fi atât blocaj al comunicării cât şi
consecinţa unei comunicări neeficiente.

6
III. ALTE TAXONOMII ALE BLOCAJELOR COMUNICĂRII

A. Leonard Saules consideră că în procesul de comunicare pot interveni:


a. Bariere de limbaj:
-aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
-cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi ca pregătire şi
experienţă;
-starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce aude;
-ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea;
-dificultăţi de exprimare;
-utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

b. Bariere de mediu:
-climat de muncă necorespunzător (poluare fonică ridicată
etc.);
-folosirea de suporturi informaţionale neadecvate;
Poziţia emiţătorului şi receptorului în comunicare poate constitui o
barieră datorită:
-imaginii pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine
şi despre interlocutor;
-caracterizării diferite de către emiţător şi receptor a situaţiei
în care are loc comunicarea;
-sentimentelor şi intenţiilor cu care interlocutorii participă la
comunicare.

c. Bariere de concepţie:
-existenţa presupunerilor;
-exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător;
-concluzii pripite asupra mesajului;
-lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj;
-rutina în procesul de comunicare.

B. Sidney Shore identifică trei tipuri de blocaje ce constituie reale


probleme în realizarea procesului de comunicare.
a. Blocaje de ordin emoţional:
-teama de a nu comite greşeli, de a nu părea extravagant;
-teama de a fi un „pionier”, de a fi în minoritate;

7
-neîncrederea faţă de superiori, colegi, colaboratori;
-dificultatea de a schimba modelul de gândire;
-dependenţa excesivă de opiniile altora;
-lipsa capacităţii de a depune un efort susţinut în rezolvarea unei
probleme: de la identificarea ei până la soluţionare.
b. Blocaje de ordin cultural:
-dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă;
-„conformism” la ideile vechi, dar şi la cele noi;
-slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile.
c. Blocaje de ordin perceptiv:
-incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;
-incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
-dificultatea de a determina o problemă sau declinarea capacităţii,
refuzul de a sesiza, de a releva;
-incapacitatea de a defini lucrurile;
-îngustarea excesivă a punctului de vedere.
Zgomotul (semantic, mecanic şi de mediu) este considerat, de
asemenea, o barieră în transmiterea mesajului.

Deşi îmbracă forme diferite, constituind reale perturbaţii ale comunicării,


barierele nu sunt de neevitat. Pentru înlăturarea lor se vor lua în considerare mai
multe aspecte:
 Se atacă problema, şi nu persoana
Trebuie evitată tendinţa de a judeca. Convingerea unor persoane că cei
din jurul lor îşi vor îmbunătăţii comportamentul doar dacă sunt criticaţi,
constituie o barieră în calea unei comunicări eficiente. În loc de: „Tu eşti vinovat
pentru această situaţie…”, se spune: „Să vedem cum putem rezolva
problema…”.
 Se vorbeşte la concret, şi nu la general
Nu se permite folosirea etichetelor în caracterizarea unei persoane care a
greşit sau a avut un comportament neadecvat. Urmează să precizăm locul,
timpul şi condiţiile în care a greşit.
 Ascultarea suportivă înseamnă recepţionarea mesajelor
prin modul de ascultare şi prin reacţiile de feedback. Felul în care
ascultăm trebuie să-i sugereze interlocutorului că suntem interesaţi
de persoana sa, că îi respectăm sentimentele, emoţiile, gândurile şi,

8
chiar dacă nu împărtăşim punctul său de vedere, avem convingerea
că acesta este important şi valid pentru el.
 Există şi alte modalităţi de a surmonta barierele de
comunicare, de a evita declanşarea şi menţinerea situaţiei
conflictuale:
-planificarea comunicării;
-determinarea scopului fiecărei comunicări;
-alegerea momentului potrivit pentru comunicare;
-clasificarea ideilor înaintea comunicării;
-folosirea unui limbaj adecvat.

IV. MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII

Pentru o comunicare eficientă trebuie să se respecte o serie de reguli cum


ar fi:
-să se utilizeze mesaje adresate la persoana I focalizate pe ceea ce simte
emiţătorul şi pe comportamentul interlocutorului, prevenind relaţiile defensive
în comunicare. Procesul de comunicare este mai complet, se pot comunica
emoţiile şi descrie comportamentele fără a face evaluări şi atacuri la persoană;
-să fim spontani în exprimarea opiniilor personale, să nu ne impunem
punctul de vedere. Manipularea este şi ea o formă de comunicare însă transmite
un mesaj de nonacceptare şi neîncredere în deciziile luate.
-să ascultăm cu atenţie, căci ascultatul activ este o modalitate de a asculta
şi a răspunde, care duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea
obstacolelor în comunicare. Comunicarea empatică conţine mesaje de
înţelegere, compasiune şi afecţiune faţă de interlocutor.
-să evităm stereotipurile şi prejudecăţile deoarece duc la opinii negative
despre ceilalţi, sunt cauze ce duc la discriminare şi chiar la violenţă.
-să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative,
posibilităţi noi de rezolvare a unei situaţii. Uneori sfatul este perceput de cealaltă
persoană ca o insultă la inteligenţa sa, ca o lipsă de încredere în capacitatea sa
de a-şi rezolva singură problema.
-să nu criticăm interlocutorul. Critica nu duce neapărat la schimbarea
celeilalte persoane.
-să evităm ameninţările şi pedepsele. Insistând în aplicarea unei pedepse
pentru rezolvarea unei probleme ori situaţii, se vor genera sentimente negative;

9
-să nu fim moralizatori deoarece aceasta cauzează sentimente de nelinişte,
stimulează resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane;
-să ţinem cont de factorii sentimentali, să încercăm să convingem prin
argumentare logică, fără a duce la frustrare, pentru a nu bloca comunicarea;
-să nu dăm dovadă de superioritate pentru că aceasta determină formarea
unei relaţii defectuoase de comunicare. Egalitatea înseamnă acceptarea
necondiţionată şi respectarea fiecărei persoane, indiferent de nivelul său de
cultură sau pregătire profesională;
-să utilizăm parafrazarea dar nu foarte des, aceasta fiind o metodă care are
rolul de a clarifica mesajul, de a comunica mai eficient.
-să dăm posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea
brainstorming-ului, a ascultării reflexive, a discutării posibilelor rezultate ale
alegerii uneia dintre alternative etc.
-să folosim tactica devierii când dorim să schimbăm cursul conversaţiei de
la preocupările celeilalte persoane la propriile preocupări;
-să citim limbajul corpului, concentrându-ne atenţia pe factorii cheie:
expresia feţei, tonul, ţinuta corpului sau gesturile.

V. BIBLIOGRAFIE:

1. Abric, J., Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iasi,2002;


2. Popescu- Neveanu, P. , Dicţionar de psihologie, Bucureşti, Editura
Albatros, 1978.
3. Pânişoară, Ion –Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi,
2004.

10

S-ar putea să vă placă și