Sunteți pe pagina 1din 5

MANAGEMENTUL PROIECTELOR ÎN SECTORUL NONPROFIT DIN ROMÂNIA

CAP. 1. CONSIDERAŢII GENERALE

Organizaţia – trăsături generale

1.1. Organizaţia – definire şi caracteristici


Autorii A. Borza, L. Ilieş, I. Lazăr, M. Mortan, M. Popa, D. Lungescu, E. Sonea şi V.
Vereş (2005) au punctat principalele caracteristici ale organizaţiei, care participă astfel la
definirea conceptului:
 „o asociaţie de oameni cu concepţii sau preocupări comune, uniţi printr-un regulament sau
statut în vederea depunerii unei activităţi organizate.” (p. 65);
 „un grup de oameni ale căror activităţi sunt în mod conştient şi deliberat coordonate către un
obiectiv sau mai multe obiective comune” (p. 65);
 „scopul unei organizaţii este acela de a-şi îndeplini activitatea” (p. 66);
 „Organizaţia este înainte de toate o structură socială. Ea înseamnă oameni, prin urmare
scopul ei este să facă acţiunile lor folositoare iar slăbiciunile irelevante.” (p. 66).

O. Nicolescu şi I. Verboncu (2001), definind organizaţia ca fiind „un grup de persoane


care derulează activităţi comune orientate spre realizarea (îndeplinirea) unui sau unor
obiective” ()1, prezintă câteva caracteristici elementare ale organizaţiilor:
 „urmăreşte realizarea unui sau unor obiective (exprimarea cantitativă şi/sau calitativă a
scopului pentru care funcţionează)”;
 „implică mobilizarea unei game variate de resurse: materiale, financiare, umane,
informaţionale;
 Este dependentă de alte organizaţii atât prin prisma resurselor avansate cât şi prin maniera
de rezolvare a obiectivelor proprii;
 Derulează procese de muncă orientate spre rezultate;
 Dispune de procese de management şi de manageri implicaţi în derularea lor.”2
1
Borza, A., Ilieş, L., Lazăr, I., Mortan, M., Popa, M., Lungescu, D., Sonea, E., Vereş, V., 2005 – “Management”,
Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, p. 66
2
Borza, A., Ilieş, L., Lazăr, I., Mortan, M., Popa, M., Lungescu, D., Sonea, E., Vereş, V., 2005 – “Management”,
Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, p. 66
Specialiştii în domeniul comportamentului organizaţional definesc organizaţiile ca fiind
„invenţii sociale destinate realizării unor scopuri comune prin efort de grup” (J. Gary, 2000, în
Borza, Ilieş, Lazăr, Mortan, Popa, Lungescu, Sonea şi Vereş, 2005, p. 66). Este esenţială
plasarea accentului pe importanţa efortului de grup – aceasta întrucât, pentru a-şi realiza
scopurile, oamenii depind de interacţiunea dintre ei şi de coordonarea lor.
Un alt aspect important care trebuie scos în evidenţă este faptul că, pentru a supravieţui
şi a se adapta la un mediu aflat în continuă schimbare, o organizaţie trebuie să aibă în vedere
următoarele elemente: „motivarea indivizilor, îndeplinirea sarcinilor de bază, încredere în
obiectivele sale, flexibilitate şi inovare” (Borza, Ilieş, Lazăr, Mortan, Popa, Lungescu, Sonea şi
Vereş, 2005, p. 67).
Organizaţiile sunt modelate şi au un parcurs diferit în funcţie de câteva aspecte
esenţiale: scopuri, tipuri de activitate, oameni, culturi.

1.2. Organizaţia neguvernamentală – definire şi caracteristici


Termenul de organizaţie neguvernamentală a fost definit şi în Ordonanţa Guvernului
nr. 81/1997 privind stimularea cercetării-dezvoltării şi inovării, astfel: „persoana juridică
română de drept public sau privat, de interes obştesc, nepolitică, fără scop lucrativ, recunoscută
potrivit legii ca având personalitate juridică şi care nu este investită cu exerciţiul autorităţii de
stat şi nici nu face parte din sistemul administraţiei publice” (Borza, Ilieş, Lazăr, Mortan, Popa,
Lungescu, Sonea şi Vereş, 2005, p. 67).
Organizaţiile neguvernamentale (asociaţii, fundaţii, ligi, societăţi) sunt structuri care,
fiind independente de administraţie, nu urmăresc nici accesul la puterea politică (la nivel local
sau naţional) şi nici obţinerea de profit (resurse financiare necesare activităţii lor având alte
surse decât activitatea economică, specifică agenţilor economici). Diversele denumiri pentru
organizaţiile neguvernamentale, atât în România, cat şi în alte ţări, tind să sublinieze diferite
caracteristici ale acestora. Astfel, organizaţiile neguvernamentale pot să fie denumite:
organizaţii voluntare, organizaţii non-profit sau organizaţii fără scop lucrativ.
Condiţiile obligatorii pentru ca o organizaţie să fie considerată ca aparţinând sectorului
non-profit – identificate de autorii L.M. Salamon şi H.K. Anheier şi prezentate în cartea
„Managementul serviciilor publice”, coordonată de I. Plumb sunt următoarele:
 să fie formal constituită – organizaţia trebuie sa facă dovada unei anumite capabilităţi
organizaţional-instituţionale, precum şi anumitor reguli de funcţionare; trebuie să organizeze
regulat întâlniri, să elaboreze şi să respecte anumite proceduri în activitatea pe care o
desfăşoară; înscrierea organizaţiei ca persoană juridică nu este imperativă pentru respectarea
acestui criteriu;
 să fie privată – organizaţia trebuie să fie instituţional separată de administraţia publică;
 să respecte criteriul nondistribuţiei profitului – organizaţia poate genera profituri din
activităţile sale, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci pot fi
folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate;
 să fie autonomă – organizaţia trebuie să-şi stabilească obiectivele, proceduri interne proprii
de control asupra activităţilor desfăşurate; în acelaşi timp, activitatea organizaţiei trebuie să nu
se subordoneze nici unei alte instituţii publice sau private;
 să fie voluntară – organizaţia trebuie să promoveze voluntariatul şi să se bazeze pe acţiuni
voluntare în activitatea pe care o desfăşoară;
 să fie nemisionară – organizaţia trebuie să nu aibă ca scop prozelitismul;
 să fie apolitică – organizaţia trebuie să nu fie implicată direct în promovarea sau susţinerea
candidaţilor pentru alegeri locale, parlamentare sau prezidenţiale; organizaţia poate desfăşura
activităţi specifice (lobby, advocacy) cu scopul influenţării politicilor publice.

GGG

După cum arată Catalogul Asociaţiilor şi Fundaţiilor din România (1999), domeniile de
activitate ale sectorului nonguvernamental sunt prezentate în cele ce urmează, în funcţie de
cota de piaţă deţinută: cultură şi recreaţie; servicii sociale; educaţie, învăţământ şi cercetare;
sănătate; drepturile omului; protecţia mediului; dezvoltare economică şi domeniul social;
asociaţii profesionale; cooperare internaţională; filantropie şi voluntariat; religie (suportul de
curs Introducere în managementul organizaţiilor neguvernamentale, 2007).

„Proiectul se defineşte ca un proces nerepetitiv care realizează o cantitate nouă, bine definită,
în cadrul unor organizaţii specializate. Proiectul se caracterizează ca o acţiune unică, specifică,
compusă dintr-o succesiune logică de activităţi componente coordonate şi controlate, cu
caracter inovaţional de natură diferită, realizat într-o manieră organizată metodic şi progresiv,
având constrângeri de timp, resurse şi cost, destinat obţinerii cu succes de noi rezultate
complexe, necesare pentru satisfacerea de obiective clar definite.” (Opran, 2002, p. 41)

How to Achieve and Sustain Accident-Free Operations in Your Plant or


Company
BIBLIOGRAFIE

 Borza, A., Ilieş, L., Lazăr, I., Mortan, M., Popa, M., Lungescu, D., Sonea, E., Vereş, V.,
2005 – Management, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca
 Plumb, I. – Managementul serviciilor publice (carte în format electronic),
http://www.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap5
 Opran (coord.), 2002 – Managementul proiectelor, Ed. Comunicare, Bucureşti