Sunteți pe pagina 1din 14

Cuprins

Introducere.................................................................................2
Considerente generale...............................................................4
Comerț și cooperare economică................................................4
Accesul pe piaţa nipona.............................................................7
Cooperararea pentru promovarea investitiilor.......................9
Cooperarea UE-Japonia............................................................9
Comerț....................................................................................10
Politica externă și de securitate............................................11
Concluzii...................................................................................13

1
Relaţiile Uniunii Europene cu Japonia

Introducere
Uniunea Europeană este un conglomerat de națiuni care se dezvoltă rapid. Din punct de
vedere economic, ea este de mult timp o superputere. Totuși, din punct de vedere politic nu apare
întotdeauna omogenă. Cu toate că peste 100 de națiuni au reprezentanțe diplomatice la sediul
Uniunii Europene de la Bruxelles, iar Uniunea Europeană are, la rândul ei, reprezentanți în toate
colțurile lumii, politica externă este încă atribuția fiecărui stat în parte și nu este încă trasată de o
strategie complet europeană. Totuși, acest lucru nu înseamnă că ea este o comunitate economică
fără nici o perspectivă comună de ordin politic. Obiectivele stabilite în momentul înființării
Uniunii Europene erau în mod clar de natură politică. Prin crearea unei comunități a națiunilor și
printr-o integrare economică aflată constant în expansiune, orice eventual conflict armat între
aceste țări ar trebui evitat. Unul din scopurile importante ale Uniunii Europene este să–și asigure
un segment din evoluția pieței asiatice în următorul deceniu, pentru a-și putea menține poziția
importantă pe care o deține în cadrul economiei mondiale.
Japonia este partenerul strategic tradițional al Uniunii Europene. În timpul Războiului
Rece, relațiile strânse ale partidelor au fost dictate de logica confruntării blocului. După
finalizarea sa, un nou factor care a determinat menținerea interesului reciproc a fost consolidarea
semnificativă a poziției internaționale a Chinei.
Asia este regiunea cu cea mai rapidă evoluţie din lume. O medie a creşterii economice de
8,6 % şi un potenţial care se dezvoltă rapid, ne obligă să concluzionăm că, pe viitor, regiunea
economică asiatică va reprezenta una dintre pieţele cele mai importante. Uniunea Europeană este
mai degrabă slab reprezentată pe piaţa asiatică, comparativ cu prezenţa ei pe piaţa nord -
americană. Cu toate că China şi Japonia sunt cele mai mari partenere comerciale din Asia, cele
mai durabile relaţii UE are cu cei şapte membri din Asociaţia Naţiunilor Asiatice de Sud-Est
(ASEAN). Relaţiile au început în 1972 şi au fost oficializate într-un acord de cooperare în 1980.
ASEAN a preluat iniţiativa pentru a dezvolta relaţiile cu UE într-un proces numit ASEM (Asia-
Europe Meeting), unde au mai participat şi Japonia, China şi Coreea de Sud. ASEM organizează
summit-uri la fiecare doi ani. In ultimii ani UE intensificandu-se relaţiile sale cu Japonia.
Succesul economic al ţărilor din Asia le oferă, de asemenea, o mai mare influenţă
politică. De aceea, este şi mai important ca Europa să poată înfrunta acest bloc economic ca un
tot unitar, întrucât impunerea anumitor reguli comerciale este mult mai grea pentru o singură
ţară, decât pentru UE. Ţările europene nu pot să reacţioneze faţă de succesul ameţitor al unor
produse asiatice – de la camere video şi aparate de fotografiat la copiatoare - lansând pe piaţa
asiatică produse de o calitate similară. O strategie comună pentru promovarea exporturilor în
2
Asia şi pentru crearea de presiuni asupra ţărilor de aici pentru a-şi deschide pieţe pentru
produsele europene, în aceeaşi măsură în care UE le-a deschis pe ale sale, reprezintă premise
necesare pentru companiile europene în tentativa lor de a dobândi o poziţie fermă în această
regiune. UE a lansat deja o serie de programe promoţionale pentru a sprijini întreprinderile
europene în încercarea lor de a se impune pe piaţa asiatică.

3
Considerente generale.
De câteva decenii, relațiile dintre UE și Japonia nu au fost formalizate sub forma unor
acorduri bilaterale de cooperare.
Excepțiile au fost acorduri privind cooperarea în domeniul protecției mediului (1977) și
în domeniul fuziunii termonucleare controlate (1989). Baza contactelor oficiale stabile a fost
Japonia, semnată în 1991 la Haga, pe de o parte, și UE și statele sale membre, pe de altă parte, o
declarație comună. Acesta a pus bazele reuniunilor bilaterale regulate ale oficialilor europeni și
japonezi la cel mai înalt nivel, precum și la nivel de miniștri, membri ai Comisiei Europene și
înalți oficiali din ambele părți.
În iulie 2000, la un summit japonez-european regulat de la Tokyo, părțile au adoptat un
program de parteneriat de zece ani. Prioritățile noii etape a relațiilor sunt:
• consolidarea coordonării acțiunilor părților în arena internațională;
• intensificarea parteneriatelor economice și comerciale;
• elaborarea unui răspuns coordonat la provocările globale (ecologie, bioetică, problema
îmbătrânirii populației etc.), încheierea unui acord privind cooperarea dintre Japonia și Euratom;
• apropierea popoarelor și a culturilor, în special prin programe extinse de schimb.
Pentru a realiza aceste obiective, în decembrie 2001 a fost adoptat un plan de acțiune pe
zece ani.
În prezent, relațiile japoneze-europene includ trei componente principale: dialogul politic,
relațiile comerciale și economice, cooperarea în cadrul problemelor globale de interes reciproc.
Principalele subiecte ale dialogului politic sunt problemele securității regionale (Peninsula
Coreeană, Europa de Sud-Est), precum și unele provocări globale (lupta împotriva terorismului
internațional și a schimbărilor climatice). În ceea ce privește încălzirea globală, pozițiile Japoniei
și ale UE sunt aproape la fel. Ambele părți sunt, de asemenea, unite cu privire la problema
retragerii premature a embargoului european privind cooperarea militară-tehnică cu RPC.
Reuniunea ministerială bilaterală din octombrie 1998 a marcat începutul cooperării dintre
agențiile de aplicare a legii din UE și Japonia (lupta împotriva crimei organizate și a traficului de
droguri, a criminalității electronice și a transportului ilicit de persoane).

Comerț și cooperare economică.


Japonia este un partener tradițional și, în același timp, un concurent al Uniunii Europene
pe piețele mondiale, în special în producția și exportul de bunuri de înaltă tehnologie. În ultimul
deceniu, ponderea Japoniei în comerțul cu UE a scăzut considerabil din cauza creșterii

4
importurilor din China și Rusia. În 2008, Japonia sa clasat pe locul șase pe lista partenerilor
comerciali ai UE (4,1% din cifra de afaceri a comerțului exterior).
Principalele exporturi ale UE către Japonia sunt mașini și echipamente (inclusiv
vehicule), produse chimice și produse agricole. În exporturile japoneze predomină produsele
mecanice și tehnice, în principal mașinile.
În comerțul cu bunuri, Uniunea Europeană are un sold negativ mare (32,4 miliarde de
euro în 2008), în mare parte datorită politicii protecționiste a Japoniei. În același timp, UE are un
echilibru pozitiv stabil de comerț bilateral cu servicii (transport, comunicații, construcții, servicii
financiare și de asigurări, informații etc.) - 5,5 miliarde de euro în 2007. Fluxul investițiilor
străine directe din Japonia în UE și din UE în Japonia este foarte instabil.
Relațiile comerciale și economice ale UE cu Japonia se bazează pe două priorități:
• promovarea produselor industriale și agricole ale statelor membre, precum și a
serviciilor bancare și financiare pe piața japoneză;
• cooperarea cu Japonia în domeniul științei și tehnologiei, al cooperării industriale și al
investițiilor reciproce.
Din 1979, Uniunea Europeană a implementat programul-cadru EXPROM, al cărui
obiectiv este de a facilita accesul companiilor europene pe piața internă japoneză. Acesta include
trei domenii: asistență pentru întreprinderile mici și mijlocii, formarea personalului pentru
companiile europene din Japonia, sprijin specific pentru exportatorii europeni. A fost de mult
timp practica forumurilor industriale bilaterale, precum și mese rotunde de oameni de afaceri.
Din 1994, părțile au sprijinit așa-numitul Dialog de reformă a reglementărilor, menit să
faciliteze intrarea întreprinderilor pe piața internă a fiecăruia dintre parteneri. La întâlnirile
anuale, părțile convin asupra unei liste de poziții pentru care va exista o eliminare reciprocă a
barierelor și monitorizarea îndeplinirii obligațiilor asumate anterior. În 2001, părțile au semnat
un acord privind recunoașterea reciprocă a certificatelor și standardelor în domeniul
echipamentelor farmaceutice, chimice, electrice și de telecomunicații.
Un nou pas către liberalizarea comerțului reciproc a fost Acordul privind cooperarea
vamală dintre UE și Japonia, semnat în ianuarie 2008. În primăvara anului 2009 sa decis
începerea unui nou acord privind cooperarea economică, care ar trebui să înlocuiască Planul de
acțiune din 2001 în Japonia. Cooperarea europeană. Acordul ar trebui să creeze premise juridice
pentru consolidarea integrării economice și eliminarea barierelor tarifare și netarifare ale
comerțului reciproc. Până în prezent, părțile nu au convenit asupra principiilor convergenței
economice viitoare. Pentru Bruxelles, principala problemă este eliminarea restricțiilor netarifare
și asigurarea accesului companiilor din UE la piața japoneză reglementată. Tokyo urmărește
reducerea tarifelor și crearea treptată a unei zone de comerț liber.
5
Relaţiile de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Japonia au sporit în intensitate în
ultimele patru decenii, parteneriatul UE-Japonia dezvoltându-se prin punerea în valoare a
intereselor comune a doi dintre liderii economici ai lumii. Relaţiile UE-Japonia se dezvoltă, în
prezent, în jurul a trei axe fundamentale: dialogul politic, relaţiile economice şi comerciale şi
cooperarea pentru soluţionarea provocărilor globale. Pentru aşi spori influenţa asupra Japoniei şi
pentru a întări relaţiile de cooperare cu aceasta, Uniunea Europeană va trebui să găsească
modalităţi extrem de inovative de colaborare cu Japonia, să creeze noi oportunităţi de afaceri, dar
mai ales să aducă soluţii noi pentru a-i convinge pe partenerii niponi să acţioneze similar. UE
trebuie să acţioneze în tradiţionalist, rezultând nu atât din aplicarea de măsuri comerciale
specifice, ci, mai ales, din preferinţa consumatorilor europeni pentru produsele locale şi din
dificultatea adaptării produselor străine la elementele stricte ale culturii nipone.
Japonia este unul dintre cei mai importanti parteneri economici ai UE . Politica
comercială în relaţia cu aceasta a fost marcată de o preocupare legată de percepţia unei penetrări
extrem de rapide a importurilor japoneze într-o arie limitată de domenii, fiind marcată şi de
controversele din interiorul UE.
Deşi Europa şi Japonia se situează în părţi opuse ale globului şi au culturi complexe şi
foarte distincte, ele au şi multe lucruri în comun. Ambele sunt entităţi economice majore, care
doresc să-şi extindă rolul pe plan internaţional. Ambele împărtăşesc în mare măsură aceleaşi
valori fundamentale şi numeroase interese şi preocupări comune. Ambele sunt societăţi
democratice. Ambele economii acopera impreuna 40% din PIB-ul mondial, 30% din comertul
mondial si furnizeaza cca 50% din fluxul mondial de FDI (investitii straine directe).
Japonia reprezintă pentru UE, cu 6,6%, a cincea piaţă de export, iar UE este cea de-a
doua pentru Japonia. Rata curentă de creştere a PIB-ului în Japonia este de 2,7% pe an, iar rata
şomajului este de aproximativ 4,5%. Japonia asigură în jur de 14% din PNB-ul mondial (China
având 3,4%) şi are un venit mediu pe cap de locuitor de 32 230 $ (China are 780 $).
Japonia este o destinatie majora pentru FDI europene la fel cum si UE este o piata
importanta pentru investitorii niponi, care s-au orientat cu precadare spre state devenite noi
membre ale UE, dupa anul 2004.
Japonia ramane un important partener comercial al UE, volumul total al exporturilor si
importurilor fiind de peste 121 miliarde euro in 2007, iar in anul 2008, 4,8% din totalul
importurilor extra-UE au provenit din Japonia, în timp ce piaţa japoneză a absorbit doar 3,2% din
exporturile UE. Din punct de vedere al barierelor explicite în calea comerţului, piaţa japoneză
pare relativ deschisă. În cadrul Rundei Uruguay, Japonia s-a angajat la o medie ponderată a
tarifului vamal pentru bunurile industriale de 1,7%, a doua cea mai mică medie dintre toate
ţările, fiind depăşită doar de către Elveţia. În prezent, tariful mediu aplicat pentru importul de
6
bunuri industriale în Japonia este de 2,8%, în condiţiile în care procentele corespunzătoare ale
SUA şi UE sunt de 3,3%, respectiv 3,9%.
S-au inregistrat progrese in domeniul eliminarii barierelor tarifare la majoritatea
produselor importate, iar cele ramase cu probleme sunt tocmai acelea unde producatorii din UE
sunt extrem de competitivi (produse din piele, incaltaminte, domeniul produselor alimentare
procesate).Se afla in proces de negociere, intre Comisia UE si diferite ministere economice
japoneze, consolidat cu rezulatatele inregistrate in Comitetul 133, modalitatile de acces pe piata
japoneza la produse, precum : aditivi alimentari, vaccinuri, farmaceutice, echipamente medicale.
UE si Japonia au continuat convorbirile bilaterale in domeniul eliminarii restrictiilor
existente in sfera comertului, in ultimii ani principalele eforturi concentranduse pe problemele de
reglementare ale investitiilor. Dar dezechilibrul comercial este controversat mai ales pentru că
exporturile japoneze au tendinţa de a fi extrem de concentrate pe un număr mic de sectoare,
precum automobile, electronice şi electrocasnice, alimentând astfel argumentele celor care
proclamă inferioritatea competitivităţii UE în anumite sectoare de înaltă tehnologie.
Principalul instrument : Dialogul de Reforma a Reglementarilor (RRD), inceput in 1994,
este un proces bidirectional in care atat Japonia, cat si UE isi prezinta propunerile specifice in
domeniu. In cadrul acestui dialog, in ultimii ani, preocuparile majore ale UE se indreapta spre
domenii ca: licitatiile publice, FDI, sanatatea, telecomunicatiile, transportul aerian si naval si
serviciile financiare , iar Japonia insista asupra problemelor conexe la legislatia de mediu,
standardele de contabilitate, permisele de munca si rezidenta si permisele de conducere auto.
Instrumentul de baza in reglemetarea relatiilor economice dintre UE si Japonia este
Planul de Actiune pentru Cooperare pe 10 ani, adoptat in decembrie 2001, care printre comerţ şi
investiţii, mai include şi afacerile politice şi culturale. In domeniul comercial, a intrat in vigoare,
la 1 ianuarie 2002, Acordul de recunoastere reciproca (MRA), ce reglementeaza accesul
produselor pe pietele UE si Japoniei.

Accesul pe piaţa nipona


Conform Comisiei Europene, principalele dificultati pe care le infrunta companiile din
UE care doresc sa intre pe piata japoneza sunt generate de:
· Bariere tehnice si adminstrative pentru import;
· Obstacole de ordin structural care predomina in sistemul economic nipona;
Un exemplu in care obstacolele intampinate se regasesc in ambele categorii (tarifare si
netarifare) sunt produsele manufacturate. Referitor la bariele netarifare cele mai importante sunt
restrictiile fito-sanitare impuse la importul de fructe, legume, flori si carne congelata.
7
Alte probleme care apar in sectorul serviciilor, in principal in domeniile financiar si
juridic, fac dificila acordarea de sevicii integrate pentru comunitatea de afaceri a reprezentantilor
membrilor UE in Japonia.
De asemenea, in ciuda programelor de reforma ale guvernului japonez in domeniul
administrativ, si chiar dupa introducerea noii Legi pentru procedura administrativa, persista
probleme legate de lipsa de transparenta in aplicarea reglementarilor si de durata exagerat de
mare pana la obtinerea unor aprobari sau inregistrari necesare pentru a face afaceri in Japonia,
factori ce introduc costuri disproportionat de mari pentru companiile straine.
Aceeasi lipsa de transparenta exista si in domeniul licitatiilor publice, fata de care
Comisia Europeana a reactionat in mod repetat, prin procedurile de licitatie restrictive care
avantajeaza firmele locale, exclud companiile din UE de la participarea la o mare parte din
contractele guvernamentale. Un exemplu caracteristic de discriminare (ignorarea accesului egal
si reciproc la piata japoneza pentru toti partenerii comercial) este cel in domeniul industriei
constructiilor, unde practica de “dango”, de deformare a licitatiei, este o traditie.
DRR (Dialogul de Reforma a Reglementarilor), ca parte a relatiilor de cooperare dintre
UE si Japonia, este unul din instrumentele uzitate pentru eliminarea problemelor mentionate in
sectorul comertului dintre cele doua parti, care treneaza tocmai din cauza lipsei aplicarii coerente
si continue a reglementarilor referitoare la mediul concurential. Evident, si aspecte ale culturii
afacerii se manifesta ca obstacole in functionarea corecta a pietei concurentiale. Spre exemplu, in
industria japoneza, relatiile exclusive si de lunga durata dintre comparator si vanzator fac practic
imposibila intrarea unor noi jucatori pe piata. Chiar daca au aparut unele semne de slabiciune in
practica keiretsu , este foarte grea intrarea pe piata pentru firmele straine: de exemplu pentru
companiile straine de asigurare, cand companiile japoneze cumpara serviciile de asigurare numai
in cadrul keiretsu.
Keiretsu reprezintă un grup mare de companii, deseori integrat vertical, care cooperează
şi lucrează foarte strâns unele cu altele. Acest grup include sucursale sau filiale şi firme afiliate,
dar ramificaţia este mult mai complexă. O filială reprezintă o firmă care în proporţie de peste
50% este proprietatea companiei mamă, în timp ce o firmă afiliată este mai puţin de 10%
proprietatea firmei mamă. În prezent există 6 grupuri economice formate pe structura vechilor
Zaibatsuri (conglomerate care îşi desfăşurau activitatea pe lângă o bancă inclusă în cadrul
holdingului, erau reprezentate de 10 giganţi industriali aflaţi sub conducerea unor familii.).
Fiecare grup cuprinde întreprinderi din toate sectoarele industriale dezvoltate în Japonia. Prin
urmare, în fiecare sector concurează cel puţin 6 companii. În mod normal, grupurile industriale
sunt formate din firme oligopol – companii membre, plus numeroase companii asociate de

8
dimensiuni mici şi medii. Companiile membre sunt firme de mari dimensiuni, specializate în
diferite domenii, care au relaţii strânse cu restul componentelor grupului.
Din fericire, cooperarea industriala actioneaza ca un amortizor al conflictelor comerciale
si ca un liant cultural, ajutand la imbunatatirea relatiilor economice dintre companiile japoneze si
straine. Dialogul UE-Japonia in domeniul cooperarii industriale sa amplificat si diversificat
considerabil.

Cooperararea pentru promovarea investitiilor


Japonia si EU vor dezvolta urmatoarele proiecte pentru facilitarea si promovarea
activitatilor sectorului privat, bazat pe implementarea “Japan- EU Initiatives on Investment”:
· Dezvoltarea ativitatilor de publicitate;
· Cresterea numarului Misiunilor in domeniul promovarii investitiilor;
· Amplificarea schimburilor dintre organizatiile pentru promovarea investitiilor ;
· Amplificarea schimburilor de experti in promovarea investitilor.
Companiile japoneze sunt din ce în ce mai deschise şi mai pregătite să se angajeze în
parteneriate de cooperare decât erau în trecut, un exemplu al acestui tip de cooperare este
fuziunea între Renault şi Nissan. În mod cert, strategia UE de încurajare a exporturilor către
Japonia şi promovarea investiţiilor între cele două ţări sunt dominante în raport cu
protecţionismul.
Trebuie să menţionăm faptul că şi consumatorii UE au beneficiat din aceasta, atât prin
accesul la bunurile japoneze de înaltă calitate, cât şi prin îmbunătăţirea eficienţei industriei
europene, forţată de expunerea la concurenţa japoneză.

Cooperarea UE-Japonia
În cadrul celui de al 25-lea summit UE-Japonia, liderii din partea UE și a Japoniei au
semnat două acorduri istorice pentru a-și spori cooperarea:
1) Acordul de liber schimb dintre UE și Japonia va elimina 99% din taxele pe care le
plătesc anual întreprinderile din UE care exportă către Japonia. Acesta transmite un mesaj clar:
UE și Japonia sunt unite împotriva protecționismului.
2) Acordul de parteneriat strategic UE-Japonia va consolida cooperarea dintre cele
două părți cu privire la o gamă largă de chestiuni, pe lângă comerț, cum ar fi:
 securitatea și apărarea
 energia și clima

9
 schimburile interpersonale
„Instituim cel mai mare acord comercial bilateral din istorie. Acest act are o importanță
strategică colosală pentru ordinea internațională bazată pe norme, într-un moment în care unii
pun această ordine sub semnul întrebării. Transmitem un mesaj clar: suntem uniți împotriva
protecționismului.”1
De asemenea, liderii UE și ai Japoniei au discutat chestiuni legate de securitate și
afaceri externe, inclusiv denuclearizarea Peninsulei Coreene, precum și sprijinul comun al
acestora față de acordul nuclear cu Iranul.
UE a fost reprezentată la summit de președintele Donald Tusk și președintele Jean-
Claude Juncker. Prim-ministrul Shinzō Abe a reprezentat Japonia.

Elementele-cheie ale Acordului de liber-schimb UE-Japonia


Din partea europeană, sectorul agroalimentar este un mare câștigător al discuțiilor.
În privința exporturilor agricole europene, acordul prevede:
– rebutarea taxelor japoneze asupra multor tipuri de brânzeturi, precum brâza Gouta sau
Cheddar ( tarife care în prezent sunt de 29.8%), dar și asupra exporturilor de vinuri ( taxe care în
prezent se ridică la 15%),
– permite Uniunii Europene să crească substanțial exporturile de carne de vită în Japonia,
în timp ce produsele procesate din carne de porc vor fi scutite de taxele vamale, iar produsele din
carne de porc proaspătă vor fi parțial scutite de tarife vamale,
– garantează protejarea a peste 200 de produse agricole europene de înaltă calitate, așa-
numitele produse care intră sub incidența sistemului indicațiilor geografice (GI)2

Comerț
Liderii au semnat acordul de liber schimb (ALS) UE-Japonia, cel mai mare acord
comercial negociat vreodată de UE. Acesta va crea o zonă comercială care acoperă 600 de
milioane de persoane și aproape o treime din PIB-ul global.
Odată finalizată punerea sa în aplicare, acordul de liber schimb va elimina majoritatea
taxelor pe care întreprinderile din UE le plătesc anual pentru exporturile către Japonia. De
asemenea, acesta va elimina o serie de obstacole în materie de reglementare.

1 Declarația președintelui Donald Tusk după summitul UE-Japonia, Tokyo

2 https://www.caleaeuropeana.ro/in-fata-protectionismului-american-europa-isi-asuma-rolul-de-lider-in-comertul-
international-ue-si-japonia-au-semnat-un-acord-istoric-de-liber-schimb/
10
„Acordul de parteneriat economic demonstrează întregii lumi voința politică puternică a
UE și a Japoniei de a-și menține sprijinul pentru liberul schimb și de a realiza progrese ample în
acest domeniu. [...] De asemenea, acordul va genera o creștere economică durabilă și favorabilă
incluziunii și va stimula crearea de locuri de muncă.”3
În plus, ambele părți și-au reafirmat angajamentul de a combate protecționismul și de a
apăra sistemul comercial internațional bazat pe norme. Acestea se angajează să modernizeze
Organizația Mondială a Comerțului în conformitate cu concluziile summitului G7 de la
Charlevoix.
De asemenea, în cadrul summitului, a fost semnat și acordul de parteneriat
strategic UE-Japonia. Acest acord va duce parteneriatul de lungă durată al UE cu Japonia la un
nou nivel de cooperare, mai profundă și mai strategică:
„Acordul de parteneriat strategic va îmbogăți dimensiunea politică a relației noastre și va
permite o cooperare mai profundă într-o gamă largă de sectoare, în special în ceea ce privește
pacea și securitatea, migrația, combaterea terorismului, energia, schimbările climatice, educația,
cercetarea și inovarea, precum și dezvoltarea.”
Ambele părți și-au reafirmat angajamentul puternic de a pune în aplicare Acordul de la
Paris privind schimbările climatice prin axarea pe reducerea emisiilor și pe îmbunătățirea
eficienței energetice.
De asemenea, liderii au salutat încheierea discuțiilor privind un nivel adecvat
de protecție a datelor de către UE și Japonia. Acest lucru ar trebui să creeze cel mai mare spațiu
de transfer de date în condiții de siguranță la nivel mondial, cu un nivel ridicat de protecție a
datelor.

Politica externă și de securitate


Liderii din partea UE și a Japoniei au discutat o serie de chestiuni regionale și
internaționale, printre care se numără denuclearizarea Peninsulei Coreene:
„În politica externă, suntem alături de Japonia în ceea ce privește eforturile de a menține
presiunea asupra Phenianului pentru a asigura denuclearizarea completă, verificabilă și
ireversibilă a Peninsulei Coreene. Dorim să se pună capăt tuturor programelor nucleare și de
rachete balistice ale RPDC.”4

3 Declarația comună a summitului UE-Japonia

4 Declarația președintelui Donald Tusk după summitul UE-Japonia, Tokyo

11
De asemenea, ambele părți și-au reiterat sprijinul pentru acordul nuclear cu
Iranul (JCPOA), precum și pentru suveranitatea, independența și integritatea teritorială
ale Ucrainei.
Acordul cu Japonia este cel mai important acord de parteneriat comercial bilateral
negociat vreodată de Uniunea Europeană. Acesta va crea oportunități uriașe de piață pentru
ambele părți, va intensifica cooperarea dintre Europa și Japonia în diverse domenii, va reafirma
angajamentul comun al celor două părți față de dezvoltarea durabilă și va include, pentru prima
oară, un angajament specific referitor la Acordul de la Paris privind schimbările climatice.
Acordul comercial și cel de investiții cu Singapore sunt primele acorduri bilaterale
încheiate de UE cu un membru al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). În cadrul
ASEAN, Singapore este de departe principalul partener al UE, valoarea totală a comerțului
bilateral cu mărfuri ridicându-se la 53,3 miliarde euro (2017), iar a comerțului cu servicii la 44,4
miliarde euro (2016).
Încheierea rapidă și punerea în aplicare fără întârziere a celui mai important acord
comercial negociat vreodată de UE a fost un angajament personal asumat atât de președintele
Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cât și de prim-ministrul Japoniei, Shinzo Abe.
Etape următoare
După ce sunt aprobate de Consiliu, acordurile vor fi trimise Parlamentului European,
vizându-se intrarea în vigoare a acordurilor comerciale cu Japonia și cu Singapore înainte de
finalul actualului mandat al Comisiei Europene, în 2019; acordul privind protejarea investițiilor
cu Singapore va urma procedura de ratificare și la nivelul statelor membre.5

5 https://www.gazetadambovitei.ro/top-stiri/ue-la-un-pas-de-incheierea-unor-acorduri-istorice-cu-japonia-si-
singapore/
12
Concluzii

Uniunea Europeană și Japonia au semnat un acord de liber schimb. Din momentul


intrării în vigoare, documentul va elimina majoritatea taxelor vamale plătite în fiecare an de
întreprinderile din Uniune care exportă în Japonia.
Documentul a fost semnat recent în cadrul unui summit Uniunea Europeană-Japonia
organizat la Tokyo. Este cel mai ambițios acord comercial negociat vreodată de europeni, care va
crea o zonă comercială deschisă cu nu mai puțin de 600 de milioane de locuitori.
Pactul va elimină taxe vamale în valoare de un miliard de euro plătite în fiecare an de
firmele europene care fac afaceri cu Japonia.
Potrivit comisarului european pentru comerț, Cecilia Malmstrom, Japonia este una
dintre cele mai mari economii ale lumii, iar japonezii au un mare apetit pentru mâncarea și
produsele europene.
Și într-adevăr, în ceea ce priveşte exporturile de produse agricole europene, acordul va
elimina taxele vamale pentru multe brânzeturi, precum Gouda şi Cheddar, precum şi pentru
exporturile de vin. Va permite totodată Uniunii să îşi sporească în mod substanţial exporturile de
carne de vită și porc.
Documentul va asigura totodată protecţia în Japonia a peste 200 de produse agricole
europene de înaltă calitate, așa-numitele produse care beneficiază de indicaţii geografice.
Pactul deschide și piețele de servicii, în special pe cele financiare, comerţul electronic și
telecomunicaţiile. În plus, garantează întreprinderilor din Uniunea Europeană accesul la
achiziţiile publice din 48 de oraşe mari din Japonia şi elimină obstacolele din calea achiziţiilor
publice în sectorul feroviar.
Japonezii obţin, la rândul lor, un acces liber pe piaţa europeană pentru industria de
automobile, însă doar la capătul unei perioade tranzitorii de şapte ani, în medie.
Dincolo de toate aceste beneficii, președintele Comisiei Europene, Jean Claude
Juncker, consideră important și mesajul în favoarea comerțului liber transmis de semnarea
acestui acord. O aluzie la protecţionismul promovat de liderul american Donald
Trump: "Impactul Acordului de parteneriat economic depășește cu mult granițele noastre. Prin
semnarea sa, facem o declarație comună cu privire la viitorul comerțului liber și echitabil.
Arătăm că suntem mai puternici și mai prosperi atunci când lucrăm împreună și suntem un
model de urmat, demonstrând că relațiile comerciale înseamnă, dincolo de tarife și bariere,
valori, principii și găsirea unor soluții avantajoase pentru toți. În ceea ce ne privește, nu există
protecție în protecționism - și nu poate exista unitate acolo unde este unilateralism".

13
Denumit oficial Acord de parteneriat economic, documentul va include, pentru prima
oară, un angajament în favoarea respectării Acordului de la Paris de combatere a schimbărilor
climatice.
Acordul de liber schimb trebuie acum ratificat de Parlamentul European şi de cel nipon şi
ar urma să intre în vigoare de anul viitor. 6

6 http://www.rri.ro/ro_ro/semnarea_acordului_de_liber_schimb_ue_japonia-2584719
14