Sunteți pe pagina 1din 3

Stilul de învaţare vizual

Invatarea vizuală transmite o mare cantitate de informaţii concrete,


facilitează formarea reprezentărilor mintale si este accesibilă inţelegerii.
Copiii care se bazează pe simţul vizual pentru a invăţa sunt usor de
observat. Sunt cei pasionati de puzzle-uri, cărţi, forme si litere, desen si arte.
Copiii vizuali sunt foarte atenţi la buzele tale cand vorbeşti cu ei si chiar sunt
atenţi la tine cand vrei sa demonstrezi ceva. Observaţia este punctul lor forte.
Ei se bazează pe simţul vizual pentru explorarea, inţelegerea si memorarea
informaţiei.
Prin învăţare vizuală se inţelege învaţarea/predarea prin intemediul
imaginilor, reprezentărilor grafice sau chiar filme, spoturi , prezentari video
etc. In mod normal, orice proces educational care implica imagini, indifirent
de modul in care sunt prezentate, se consideră a folosi tehnici de invaţare
vizuală.
Invaţarea vizuală ar putea fi
inţeleasă ca un aspect al
respectării principiului intuiţiei;
adică un copil, mai ales mic,
invaţă mai bine dacă vede
obiectul real ori în imagini,
diapozitive, filme, softurile
educţionale, care au rolul de a
determina realizarea rapidă a
conexiunilor între cunoştinţele
existente si cele dobândite prin
procesul de învăţare.
Astfel, copiii din ziua de azi
au crescut uitandu-se la
televizor si sunt extrem de bine
orientaţi către învăţarea
vizuală.
Secvenţă didactică pe :

Domeniul experenţial: Educarea limbajului


Mijloc de realizare : Lectura educatoarei
Tema activităţii : „Cocoşelul şi bobul de mei”

Scopul activităţii:

 Dezvoltarea capacităţii de a recepta conţinutul unei poveşti;


îmbogăţirea, nuanţarea şi activizarea vocabularului; dezvoltarea
atenţiei, gândirii logice, a spiritului de observaţie;

Obiective operaţionale :

O1_să denumească titlul povestirii;


O2_să identifice cel puţin trei personaje pe baza imaginilor ;
O3_să precizeze ordinea în care s-au derulat evenimentele ilustrate;
O4_să se exprime corect, în propoziţii formulând răspunsuri la întrebările
educatoarei.

Strategii didactice:
 Mijloace didactice: ,,Cocoşelul”, imagini din poveste, punguţa cu
surprize, găina şi cocoşul ( confecţionate din hârtie cu aspect de cap de
pasăre, care se aşează pe cap ca o căciuliţă).

 Metode si procedee: Expunerea, explicaţia, observaţia, conversaţia,


exerciţiul, jocul .

 Forme de organizare: Frontal, individual, în pereche şi în grup.

Dirijarea învăţării
Se prezintă copiilor conţinutul povestirii clar, expresiv, în termeni
accesibili pentru a menţine treaz interesul acestora, astfel facilitând
înţelegerea şi asimilarea textului (Anexa 1).
Pe parcursul povestirii, voi expune imagini din poveste şi voi explica
cuvintele şi expresiile necunoscute ( mei, repezit, dăscălea, fără suflare, din
cale afară, într-un suflet, bietul).
După terminarea expunerii, copiii sunt sprijiniţi în parcurgerea situaţiilor
povestirii, printr-o serie de întrebări, in scopul fixarii conţinutului:
,,-Cum s-a numit povestea?
-Cum se numea cocoşul?
-De ce s-a înecat cocoşul?
-La câte personaje aleargă găinuşa pentru a obţine untul cu care-l salvează
pe cocoş?
-Ce a făcut cocoşul după ce a fost salvat?
-Cine l-a salvat pe cocoş?”
Văd că va plăcut povestea şi m-am gândit la un cântecel în care regăsim
personajele din poveste: găina , cocoşul care vor purta aceste ,, măşti” şi
celelalte personaje. Ascultaţi cum glăsuieşte fiecare personaj:
Găina : Cocoşelul s-a grăbit
Meiul iute-a ciugulit
El a fost c-am repezit
Toţi : Repezit?
G: Repezit.
Cocoşul: Dar la ea când m-am uitat
Am văzut s-a speriat
Repede ea m-a salvat
T: Te-a salvat?
C: M-a salvat.
Eu promit
T – G: Promiţi? Promite!
C: Eu promit c-am să ascult
Şi promit
T – G: Promiţi? Promite!
C: Să nu mai fiu repezit
Voi cânta de două ori cântecelul, iar apoi invit şi încurajez copiii să-şi
aleagă personajul preferat ( cocoşul sau găina ) pentru a cânta.