PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOALA PARODONTALĂ

Specificitatea şi patogenitatea bacteriană, înghesuirea dentară, rezistenţa locală şi

generală, predispoziţia genetică sunt factori care pot influenţa momentul debutului şi
progresia afecţiunii parodontale. Pentru a trata corespunzător boala parodontală este necesar
un diagnostic corect cât mai precoce. În al doilea rând, eliminarea factorilor cauzatori,
respectiv a plăcii bacteriene şi a celorlalţi factori care favorizează retenţia sa se impune pentru
a stopa evoluţia afecţiunii. Tratamentul este cu atât mai complex cu cât pacientul este
diagnosticat într-un stadiu mai avansat de afectare parodontală.
Etapele de tratament parodontal

În mod didactic tratamentul îmbolnăvirilor parodontale cuprinde trei faze:

Terapia iniţială sau de înlăturare a factorilor cauzali, terapia secundară sau corectivă
(chirurgicală) şi terapia terţiară sau de menţinere.
În cadrul terapiei iniţiale se urmăreşte înlăturarea factorilor cauzatori de inflamaţie
gingivală, oprirea evoluţiei distrucţiilor parodontale şi prevenirea recidivelor. Terapia iniţială
cuprinde următoarele etape de tratament:
-tratamentul complicaţiilor acute ale parodontitelor marginale cronice;
-motivarea pacientului în vederea îndepărtării corecte a plăcii bacteriene;
-detartrajul supra- şi subgingival şi polisajul radicular;
-îndepărtarea factorilor iatrogeni care favorizează retenţia plăcii bacteriene şi a zonelor
de înghesuire dentară prin tehnici ortodontice, bineînţeles după suprimarea inflamaţiei şi
stoparea evoluţiei bolii parodontale
-tratamentul medicamentos antimicrobian şi antiinflamator al gingivitei şi parodontitei
marginale cronice superficiale;
-tratament medicamentos pentru reducera exsudatului inflamator din pungile
parodontale, pre-chirurgical.
Terapia secundară sau corectivă are drept obiective desfiinţarea pungilor parodontale
cu restaurarea funcţională şi estetică.
Terapia secundară cuprinde:
-tratamentul chirurgical de desfiinţare al pungilor parodontale şi hiperplaziilor
gingivale, tehnici de regenerare parodontală;
-chirurgia mucogingivală;
-şlefuirile ocluzale;
-imobilizarea dinţilor parodontotici;
-tratamente ortodontice;
-restaurări protetice;
-tratamentul de biostimulare;
Terapia terţiară sau de menţinere are drept scop prevenirea recidivelor şi se realizează
în cadrul controalelor repetate.
Pentru alegerea metodelor optime de tratament pacientul trebuie examinat cu atenţie
pentru a se elabora un diagnostic corect. Tehnicile enumerate mai sus sunt individualizate în
funcţie de forma clinică şi stadiul de evoluţie al îmbolnăvirii parodontale a fiecărui individ.
 Mijloace principale de îndepărtare a plăcii bacteriene

Mijloacele principale de îndepărtare a plăcii microbiene cuprinde periajul gingivo-

dentar. Fără un periaj corect efectuat, nici o altă metodă nu va da rezultate mulţumitoare.
Periajul gingivodentar are ca obiective:
-îndepărtarea plăcii microbiene, a depozitelor moi de pe suprafeţele dentare accesibile
şi zonele gingivale adiacente;
-stimularea circulaţiei, vascularizării şi keratinizării normale a gingiei, creşterea tonusului
funcţional.
Periajul gingivodentar se realizează cu perii de dinţi obişnuite acţionate manual sau cu perii
de dinţi electrice.
Frecvenţa periajului
Periajul obligatoriu este cel de seară, după masă, înainte de culcare. Acest periaj
gingivodentar este esenţial deoarece menţinerea în cavitatea bucală a plăcii microbiene, a
resturilor alimentare, favorizează dezvoltarea plăcii microbiene şi potenţarea acţiunii patogene
a unor tulpini microbiene asupra parodonţiului marginal şi a dintelui.
Periajul gingivodentar de dimineaţă, înainte de masă, acţionează ca un masaj asupra
gingiei, stimulează tonusul, keratinizarea normală, circulaţia şi vascularizaţia gingivală.
Un periaj efectuat de 3-4 ori pe zi, cu perii aspre, este considerat intempestiv şi
favorozează retracţia gingivală.
Completarea periajului de dimineaţă şi seară prin clătirea gurii cu soluţii antiseptice de
tipul: clorhexidină şi sanguinarină (numai tipizate pentru uz stomatologic) favorizează o bună
igienizare.
Un periaj corect trebuie să se facă în 3-5 minute, cu o tehnică adecvată statusului
parodontal.

Periajul cu perii acţionate electric

Au fost introduse în practică pentru a face mai uşoară îndepărtarea plăcii bacteriene.
Există mai multe feluri de perii, în funcţie de deplasările părţii active: deplasări circulare,
eliptice, înainte-înapoi.
Indicaţii:
- pacienţi care nu au îndemânare;
- copii mici;
- handicapaţi sau persoane imobilizate la pat, care nu-si pot peria singuri dinţii;
- pacienţi cu aparate ortodontice;
- persoane leneşe;
- cei care le preferă.
Există încă o serie de controverse privind superioritatea periajului electric faţă de cel
manual, iar cele mai multe studii longitudinale nu confirmă aceasta.

Curăţirea limbii
Prin curăţirea limbii se reduc resturile orale, se întărzie formarea plăcii bacteriene, se
reduce numărul microorganismelor existente şI contribuie la combaterea halitozei.
Se poate face cu periuţa de dinţi sau cu răzuitorul de limbă. Cu o uşoară presiune se
periază dinspre posterior spre vârful limbii, de 3-4 ori.

Mijloace secundare de îndepărtare a plăcii bacteriene

 Periajul gingivodentar realizat cu mijloace obişnuite îndepărtează materialul organic
depus în zonele accesibile feţele vestibulare şi orale, suprafeţele ocluzale dar nu şi din zonele
interdentare sau ale bi- sau trifurcaţiilor radiculare. De aceea, cele mai frecvente localizări ale
pungilor parodontale nu sunt vestibular şi oral ci în zonele aproximale şi interradiculare, unde
se acţionează cu alte proceduri cum sunt:
Folosirea firului de mătase
Firul de mătase este una din cele mai răspândite metode recomandate pentru
îndepărtarea plăcii microbiene din spaţiile aproximale.
Există o mare varietare de fire de mătase groase sau subţiri, cu suprafaţa cerată sau nu, în
mănunchiuri de filamente sau sub formă de panglică îngustă, continue sau cu o porţiune care
serveşte la igienizarea porţiunii mucozale a corpurilor de punte (firul Superfloss).
Este alcătuit din numeroase filamente de nylon, el poate fi răsucit, nerăsucit, cerat sau necerat.
Cel mai recomandat este firul necerat şi nerăsucit, fiind mai subţire şi mai uşor de introdus în
spaţiile interdentare. firul de mătase este mult mai eficient când papila interdentară este
prezentă şi când nu există pierderea inserţiei epiteliale la suprafaţa radiculară.
În cazul zonelor cu retracţie interdentară, sau la nivelul concavităţilor radiculare, furcaţii
expuse prin retracţie, eficienţa firului de mătase este redusă, apelându-se la alte mijloace
secundare:
Scobitorile din lemn
Sunt indicate pentru îndepărtarea plăcii microbiene şi a resturilor organice din spaţiile
interdentare libere prin retracţia papilei gingivale şi de la nivelul pungilor parodontale.
În spaţiile ocupate de papilă sunt contraindicate.
Cele mai bune sunt din lemn moale de balsa şi au o formă triunghiulară corespunzătoare
spaţiului interdentar
Perii cu acţiune de curăţire interdentară
Sunt indicate în cazul suprafeţelor dentare proximale de formă concavă sau neregulate, cu
retracţie papilară, unde firul de mătăse nu acţionează eficient.
Au formă conică, cu perii montaţi pe un mâner.
Stimulatorul gingival interdentar
Stimulatoarele sunt dispozitive triunghiulare, confecţionate din lemn moale sau din material
plastic, care pot fi folosite direct sau cu ajutorul unui mâner pentru curăţirea suprafeţelor
interdentare. Acţiunea sa este de îndepărtare a plăcii microbiene şi a detritusurilor moi şi de
masaj gingival.
Duşurile şi irigaţia bucală
Se realizează cu aparate (Water-pick, Broxodont) care proiectează un jet pulsatil de apă
asupra dinţilor şi gingiei. Acţiunea sa este de îndepărtare a resturilor moi şi chiar anumite
porţiuni din placa dentară, dar nu în totalitate. Prin irigaţia gingiei se realizează şi un masaj de
tonifiere a acestuia. Este un procedeu de curăţire adjuvant periajului dentar pe care nu îl poate
înlocui.

Debridarea parodontală

Odată pacientul instruit în ceea ce priveşte metodele principale de îndepărtare a plăcii

bacteriene prin periaj şi cu ajutorul mijloacelor secundare, se va efectua o igienizare a cavităţii
bucale, aşa numita debridare parodontală cu îndepărtarea factorilor cauzatori de inflamaţie
parodontală, prin:
-detrartraj supra şi subgingival;
-lustruirea suprafeţelor dentare curăţate;
-netezirea suprafeţelor radiculare accesibile prin chiuretaj radicular;
-aplicarea de substanţe medicamentoase cu acţiune antimicrobiană şi antiinflamatorie;
 -tratamentul antimicrobian sistemic.
Detartrajul şi chiuretajul radicular pot fi făcute atât în câmp închis, când se lucrează
subgingival fără a avea acces vizual direct, sau în câmp deschis, cu acces vizual prin reflectarea
unui microlambou.
Se pot folosi următoarele tipuri de instrumente şi tehnici:
1. Instrumentar de mână
2. Instrumente ultrasonice sau sonice
3. Instrumente rotative

1. Instrumentele de mână
Sunt reprezentate de seceri, dăltiţe, săpăligi, pile. Nu mai sunt folosite pe scară largă
pentru detartraj în ziua de astăzi datorită riscului de traumatism dentar şi al parodonţiului
superficial, dificultăţii ascuţirii părţii active şi de acces în zonele de înghesuire dentară.
2. Detartrajul ultrasonic sau sonic
Este de preferinţă a fi utilizat supragingival şi subgingival dar nu mai mult de 3-4 mm
în pungile parodontale, fiind indicat a se completa cu instrumente de mână, în special
chiuretele tip Gracey ce pot fi utilizate atât pentru detartraj subgingival, cât şi pentru chiuretaj
radicular şi îndepărtarea ţesuturilor de granulaţie de la nivelul pungilor parodontale.
3. Instrumentarul rotativ
Este indicat a se folosi la nivelul concavităţilor radiculare, furcaţiilor, pungilor
parodontale înguste şi de adâncime mare, unde instrumentarul de mână nu este eficient. În
astfel de zone pot fi folosite pietre diamantate cu granulaţie fină la turaţie convenţională.

Îndepărtarea factorilor care favorizează retenţia plăcii microbiene

Marginile obturaţiilor în exces, debordante pot fi îndepărtate fie cu ajutorul pietrelor

flacără diamantate la turaţie convenţională, fie cu pietre diamantate montate la piesa cu
mişcare du-te vino, tip Eva Sistem, sau Profin® Direcţional Sistem.
În ceea ce priveşte lucrările protetice conjuncte incorect adaptate este de recomandat
îndepărtarea acestora şi înlocuirea cu altele noi corect executate.
Studii privind efectele terapiei iniţiale prin îndepărtarea plăcii bacteriene şi detartraj
supra şi subgingival duc la următoarele concluzii:

Vindecarea în urma terapiei conservative nechirurgicale pare să fie
completă după 3-6 luni;

Reducerea numărului zonelor cu sângerare la sondaj;

Vindecarea în pungile parodontale adânci se obţine mai ales prin retracţie
gingivală cu scăderea consecutivă a adâncimii pungii.
Pentru îmbunătăţirea rezultatelor este necesară şi în multe cazuri obligatorie utilizarea
substanţelor cu efect antimicrobian şi antiinflamator, atât local cât şi pe cale generală.
Metodele moderne de tratament susţin ideea conform căreia un tratament mecanic
riguros asociat cu un tratament medicamentos antimicrobian şi antiinflamator pot evita
intervenţiile chirurgicale parodontale.

Substanţe antiseptice folosite în terapia parodontală

Pe lângă măsurile de igienă individuală menite să împiedice acumularea de placă

bacteriană la nivel oral, o serie de substanţe antiseptice vin să ajute atât la prevenirea, cât şi la
tratamentul afecţiunilor inflamatorii ale parodonţiului marginal.
Ca o curiozitate, există dovezi că încă din anii 4000 înaintea erei noastre existau
prafuri pentru dinţi şi ape de gură. Hipocrate (450 î.e.n.) în scrierile sale aminteşte de folosirea
anumitor părţi din corpul animalelor ale căror dinţi erup continuu pe parcursul vieţii, deoarece
se credea că acestea vor conferi sănătate şi întărirea danturii celui ce le foloseşte. Apele de
gură pe bază de alcool erau folosite pe vremea romanilor, din această categorie făcând parte
vinul alb şi berea.
Astăzi, fiind cunoscută etiologia microbiană a bolii parodontale se pune accent pe
posibilităţile de îndepărtare a plăcii microbiene şi prevenirea acumulării acesteia în cavitatea
bucală, atât mecanic, cât şi chimic, cu ajutorul antisepticelor cu efect antiplacă.
Studiile arată că îndepărtarea plăcii bacteriene supragingivale cu îmbunătăţirea
consecutivă a nivelului şi texturii marginii gingivale duce la reducerea condiţiilor favorabile
dezvoltării florei subgingivale, de unde rezultă necesitatea unei îndepărtări riguroase a
depozitelor moi supragingivale.

Substanţe antiseptice cu efect antiplacă folosite:

a. Clorhexidina
Este cea mai studiată şi folosită substanţă cu efect antiplacă la ora actuală. Efectele
inhibitoare asupra plăcii microbiene se exercită la o concentraţie de 0,2% şi 0,12%. Datorită
proprietăţii de absorbţie la nivelul peliculei dentare şi de eliberare lentă, clorhexidina este
activă până la 12 ore de la administrarea locală.
Poate fi folosită sub formă de:
-ape de gură, pentru clătire bucală sau irigaţii supragingivale (Eludryl, Parodontax,
Lacalut);
-gel, se aplică pe periuţă sau pe gutiere, în acest mod dovedindu-se eficient şi pentru
efectul anti-carie (Elugel, Kin);
-spray, se aplică direct pe gingie;
-lacuri de protecţie (Cervitec), mai ales pentru profilaxia cariilor de cement, au
eficacitate antiplacă mai ales pe termen scurt;
-membrane biodegradabile cu eliberare lentă (produsul Perio Chip), care se introduc în
pungile parodontale de peste 5 mm adâncime.
b. Triclosanul
Aparţine categoriei fenolilor şi este utilizat de mult timp în industria cosmetică, la
fabricarea unor antiperspirante, săpunuri.
Are 65% din eficacitatea clorhexidinei, fiind folosit fie în compoziţia unor paste de
dinţi, fie ape de gură (Colgate Total Plax®). O concentraţie de 0,1% triclosan este mai puţin
eficientă decât 0,01% clorhexidină.
Totuşi este demonstrat că apele de gură şi pastele de dinţi ce conţin triclosan în
combinaţie cu citrat de zinc sau copolimeri întârzie formarea plăcii bacteriene şi ajută la
vindecarea inflamaţiei gingivale
c.Sanguinarina
Este un produs natural şi are eficacitate demonstrată de unele studii în combinaţie cu
săruri de zinc. Din nefericire, se pare că apele de gură ce conţin sanguinarină cresc riscul
apariţiei leziunilor precanceroase orale.
d.Substanţe oxidante
Peroxidul de hidrogen 3% (apa oxigenată) este folosit ca dezinfectant atât în
endodonţie cât şi în parodontologie. În concentraţie de 30% (perhidrol) are acţiune
antimicrobiană, efect uşor cauterizant eficace în tratamentul hiperplaziilor gingivale. Mai
recent este utilizat şi pentru albirea chimică a dinţilor.
Cloramina B în combinaţie cu apa eliberează oxigen atomic, cu bun efect antiseptic
asupra exsudatului purulent din pungile parodontale, abcese parodontale după incizie,
gingivostomatită ulcero-necrotică.
 Iodul sub formă de soluţie povidon-iodin 1% (Betadine) este eficient în tratamentul
pungilor parodontale prin irigaţii. Folosit regulat poate afecta tiroida.
e. Săruri ale metalelor
Cercetări mai amănunţite s-au făcut asupra sărurilor de cupru şi zinc, rezultatele fiind
contradictorii. În general, sunt eficiente în concentraţii crescute, când apare însă riscul
toxicităţii. O excepţie o constituie fluorura de staniu, care este folosită în paste de dinţi. Există
riscul apariţiei petelor pigmentare în urma utilizării produselor ce conţin staniu, similar celor
produse de folosirea îndelungată a clorhexidinei sau altor antiseptice cationice, datorate
interacţiunilor cu diferite alimente cromogene (Addy şi Moran 1995, Watts şi Addy 2001-
citaţi de Lindhe 2003). Combinarea sărurilor metalelor cu alte antiseptice are efecte
inhibitoare sporite asupra plăcii microbiene, cum ar fi zincul şi hexetidina, sau zincul şi
triclosanul.
f. Fluorurile
Fluorura de staniu sau de amoniu este eficientă nu numai în cadrul profilaxiei
anticarioase, cât şi pentru efectele antiplacă bacteriană. Folosirea timp îndelungat a apelor de
gură conţinând fluoruri poate provoca pigmentaţii extrinseci
i. Alte produse
Ceaiul verde, datorită unor componente ale sale (polifenoli) se pare că are proprietăţi
inhibitorii asupra metaloproteinazelor matriceale, stopând astfel resorbţiile osoase. Studii
recente conferă ceaiului verde şi proprietăţi anticarcinogene şi în prevenirea afecţiunilor
cardiovasculare .
Antibioterapia în boala parodontală
Datorită abilităţii unor bacterii din placa subgingivală de a invada ţesuturile
parodontale (Actinobacillus actinomycetemcomitans, Porphyromonas gingivalis) terapia
mecanică de îndepărtare a plăcii bacteriene şi tartrului nu este suficientă, mai ales în cazul
formelor profunde de îmbolnăvire parodontală. În zonele de înghesuire severă este dificil un
acces şi un control optim al rezultatelor tratamentului mecanic. Totodată, zonele curăţate de
placa bacteriană pot fi recolonizate de bacteriile patogene parodontal persistente în alte zone,
cum ar fi faţa dorsală a limbii.
Antibioterapia se poate realiza fie pe cale sistemică, fie locală, fie combinat.

a. Antibioterapia sistemică în boala parodontală

Primele antibiotice administrate sistemic în boala parodontală au fost penicilinele, care
acţionează prin inhibiţia peretelui celular. Din această categorie mai frecvent folosită este
amoxicilina. Eficienţa amoxicilinei este deosebită asupra speciilor A. actinomycetemcomitans
rezistent la tetracicline. Are eficienţă redusă asupra stafilococilor. Prin asociere cu acidul
clavulanic (produsul Augmentin) spectrul se extinde şi asupra speciilor producătoare de beta-
lactamaze. Augmentin este folosit în tratamentul parodontitelor marginale cronice profunde
progresive, refractare la alte tratamente antimicrobiene.
Ampicilina este folosită şi ea în tratamentul medicamentos atât în cazul formelor
profunde, cât şi în cel al complicaţiilor acute infecţioase cum ar fi abcesul parodontal
marginal, când se obişnuieşte a se administra în combinaţie cu metronidazolul.
Un alt derivat al ampicilinei, produsul Unasyn poate fi folosit datorită spectrului larg
şi a biodisponibilităţii bune. Substanţa de bază este sultamicina, un ester dublu în care
ampicilina şi sulbactamul inhibitor al beta-lactamazelor sunt legate printr-o grupare metilen.
Unasyn Oral se prezintă sub formă de comprimate filmate conţinând 375 mg sultamicilină,
Doza de sultamicilină recomandată la adulţi este de 375-750 mg de două ori pe zi.
 Tetraciclina inhibă sinteza proteică, este bacteriostatică şi are spectru larg de acţiune.
Printre proprietăţi, tetraciclina inhibă colagenaza, împiedicând astfel distrucţiile de colagen
care se produc în boala parodontală. Inhibă şi resorbţia osului alveolar şi se concentrează în
structurile osoase la nivelul dinţilor şi a proceselor alveolare. Se fixează pe suprafeţele
radiculare de unde se poate elibera lent. Tetraciclina s-a dovedit a fi eficientă faţă de A.
actinomycetemcomitans.
Un studiu statistic recent arată că tetraciclinele sunt printre cele mai frecvent folosite
antibiotice pentru tratamentul pe termen îndelungat al parodontitelor.
Claritromicina (Klacid) este un antibiotic aparţinând familiei macrolidelor.
Claritromicina îşi exercită activitatea antibacteriană prin inhibarea sintezei proteice legate de
subunitatea ribozomală 50S. Studiile clinice au demonstrat apariţia nivelelor plasmatice
maxime la două ore de la administrarea orală a unei doze unice de Claritromicină.
Mod de administrare: Dozele recomandate pentru adulţi sunt de o tabletă de 250 mg la
12 ore.
Clindamicina (Klimicin, Dalacin C) inhibă sinteza proteică bacteriană şi scade rata de
sinteză a acizilor nucleici. In funcţie de concentraţie şi de susceptibilitatea microorganismelor,
antibioticul poate avea fie o acţiune bacteriostatică, fie una bactericidă.
Clindamicina este indicată în tratarea infecţiilor anaerobe, inclusiv a celor provocate
de specii de Bacteroides. Se administrează în parodontitele marginale refractare la tratament,
nu şi în parodontita juvenilă.
Azitromicina (Sumamed) este o macrolidă de generaţie nouă care are efect asupra
multor specii patogene parodontal. Administrat în doză de 500mg la 24 de ore timp de 3-5 zile
are proprietatea de a fi absorbit de fagocite şi eliberat la nivelul ţesuturilor inflamate
asigurând concentraţii terapeutice timp de 8-10 zile.
Ciprofloxacina este o fluorochinolonă activă asupra bacteriilor aerobe şi multor
facultativ gram negative, precum şi a multora subspecii ale A. actinomycetemcomitans. Au
proprietatea că la nivel parodontal se acumulează şi rămân active şi în interiorul
polimorfonuclearelor, care le duc în mare concentraţie la nivelul infecţiei, ajutându-le pe
acestea să lupte împotriva bacteriilor patogene (Cachillo şi colab. 2002). Metronidazolul
potenţează efectele ciprofloxacinei.
Metronidazolul inhibă sinteza ADN-ului microbian, fiind activ asupra speciilor
anaerobe, inclusiv P.gingivalis, spirochete.
Din cauza diversităţii crescute a florei patogene parodontale este de preferat a se
administra o combinaţie de agenţi chimioterapici pentru a acoperi un spectru cât mai larg.

b. Antibioterapia locală parodontală

Avantajul folosirii antibioticelor local, aplicate direct în pungile parodontale este acela
că tratamentul este lipsit de toxicitatea şi efectele secundare ale administrării sistemice.
Totodată se obţine o concentraţie maximă acolo unde este necesar, putând fi combinate cu alţi
agenţi antimicrobieni. De aceea în prezent se fac numeroase cercetări pentru a lărgi sfera
produselor antibiotice pentru uz local.
Minociclina 2% sub formă de unguent sau microsfere (Dentomycin, Cynamid,
Periocycline). Studiile arată că produsul este activ la nivelul pungilor parodontale aproximativ
7 zile.
Arestin este un produs nou, aprobat în 2001 de către „US Food and Drug
Administration” care conţine minociclină clorhidrat incorporată în microsfere care se aplică în
pungile parodontale.
Doxiciclina (Atridox ™ Block Drug Corporation, Inc., Jersey City, NJ, USA) se
livrează ca două seringi al căror conţinut se amestecă, una conţinând vehicolul (polimer
bioresorbabil) iar cealaltă 50 mg doxiciclină. Rezultă un gel care se aplică în pungile
parodontale, unde se solidifică. Este activ 7 zile, după care vehicolul se resoarbe.
Aplicarea de gel grăbeşte vindecarea după chiuretaj subgingival şi radicular,
favorizând câştigul în nivelul ataşamentului epitelial.
Tetraciclina pentru uz local poate fi încorporată în tubi de dializă, fibre acrilice, de
colagen. Unul din produsele larg folosite îl reprezintă Actisite® fibre care eliberează lent
tetraciclina. Vehicolul este un polimer neresorbabil (etilen sau vinil acetat) ce conţine 25%
tetraciclină. Fibrele Actisite® sunt introduse în punga parodontală şi sigilate marginal cu un
cianoacrilat adeziv, fiind menţinute 7-12 zile .
Metronidazolul gel este incorporat într-un amestec de monogliceride şi trigliceride
care, în contact cu apa formează cristale lichide care eliberează lent substanţa activă- produsul
Elyzol Dental Gel, ce conţine 25% metronidazol.