Culegere de Compuneri Şcolare

EPIDEMIOLOGIA GENERALA
1.1. Caracteristica procesului epidemic

1.1.1. Complement simplu
1. Obiectul de studiu al epidemiologiei bolilor infecţioase este:
a) procesul infecţios;
b) procesul epidemic;
c) focarul epidemic.
2. Obiectul de studiu al epidemiologiei ca ştiinţă medical-generală
este:
a) morbiditatea;
b) focarul epidemic;
c) procesul infecţios.
3. Intensitatea procesului epidemic poate fi determinată ca
"sporadică",
"epidemică" şi "pandemică" în funcţie de:
a) gravitatea manifestării bolii;
b) viteza de răspândire a maladiilor;
c) numărul bolnavilor.
4. Prin morbiditate sporadică se subînţelege:

a) infectarea populaţiei prin maladii infecţioase nespecifice
regiunii date;
b) infectarea în grup a oamenilor prin maladii infecţioase;
c) cazuri unice de infectare a oamenilor prin maladii infecţioase.
5. Durata în timp a focarului epidemic corespunde perioadei:

a) până la momentul spitalizării;
b) durata maximă a perioadei de incubaţie din momentul
dezinfecţiei terminale;
c) până la însănătoşirea bolnavului, dacă el a fost tratat în
condiţii de ambulator.
6. Indicele focalităţii reprezintă:

a) numărul de focare într-o anumită perioadă de timp;
b) numărul de focare într-o anumită localitate;
c) numărul de cazuri ce revine unui focar.
7. Focalitatea naturală este caracteristică pentru:
a) rabie, bruceloză;
b) leptospiroză, tetanos;
c) tularemie, pestă.
a) rabie, pestă;
b) bruceloză, ornitoză;
c) tetanos, listerioză.

a) antrax, bruceloză;
b) rabie, leptospiroză;
c) bruceloză, salmoneloză.
10. Focalitatea naturală este caracteristică pentru infecţiile:
a) sapronoze;
b) antroponoze;
c) zooantroponoze.
11. Infecţii exotice sunt:
a) maladii infecţioase nespecifice zonei date;
b) maladii infecţioase rar întâlnite, dar caracteristice zonei;
c) maladii virotice transmise prin intermediul vectorilor
hematofagi.
12. Enzootie este:
a) morbiditatea animalelor, specifică regiunii date;
b) răspândirea maladiilor infecţioase printre animale;
c) morbiditatea populaţiei umane, specifică regiunii date.
13. Verigă a procesului epidemic este:

a) agentul cauzal al maladiilor infecţioase;
b) mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni;
c) apa, aerul, solul.
14. La baza clasificării epidemiologice a antroponozelor stau:
a) particularităţile manifestărilor clinice ale bolii;
b) mecanismul de transmitere;
c) proprietăţile agentului patogen.
15. Factorul ce determină contagiozitatea bolnavului la

antroponoze este:
a) manifestarea clinică a bolii;
b) condiţiile igienice;
c) ambele.
16. Antroponoze sunt:
a) febra tifoidă, rubeola;
b) difteria, listerioza;
c) HVD, legioneloza.
17. Antroponoze sunt:
a) rujeola, leptospiroza;
b) scarlatina, tifosul exantematic;
c) difteria, listerioza.
18. O durată mai îndelungată a portajului este caracteristică
pentru:
a) difterie;
b) dizenterie;
c) HVB.
19. Mecanisme de transmitere sunt:

a) aerogen, hidric:
b) fecal-oral, transmisiv;
c) alimentar, de contact.
20. Mecanisme de transmitere sunt:
a) fecal-oral, de contact;
b) aerogen, alimentar;
c) transmisiv, hidric.
21. Mecanismul de transmitere la antroponoze este determinat de:

a) formele clinice;
b) rezistenţa agentului patogen;
c) localizarea agentului patogen în organismul sursă.
22. Ţânţarii pot fi vectori transmitători la:
a) malarie, pestă;
b) encefalită de căpuşă, tifos exantematic;
c) febră galbenă, febra Denge.
5
23. Vectorii transmitători au importanţă epidemiologicăpentru:
a) dizenterie, rujeolă;
b) tifos exantematic, tularemie;
c) rabie, HVA.
24. Sezonalitatea este caracteristică pentru:
a) dizenterie;
b) HVB;
c) tuberculoză.
25. Surse de agenţi patogeni la sapronoze pot fi:
a) solul;
b) gândacii de bucătărie;
c) păduchii.
26. Un pericol epidemiologic mai mare ca sursă de infecţie îl
prezintă:
a) purtătorii acuţi;
b) purtătorii cronici;
c) purtătorii tranzitori.
27. Surse de agenţi patogeni la zooantroponoze servesc:

a) omul;
b) animalele;
c) solul şi apa.
28. Zoooantroponoze transmise de la animale xenantrope sunt:
a) tularemia, rabia;
b) ornitoza, bruceloza;
c) trihofitia, shistoplasmoza.
29. Animalele servesc ca sursă de agenţi patogeni pentru:

a) salmoneloză, ornitoză;
b) tetanos, amibiază;
c) rabie, enterobioză.
30. Surse de agenţi patogeni pentru sapronoze sunt:
a) animalele;
b) solul şi apa;
c) omul.
258. Administrarea anatoxinelor conduce la formarea imunităţii:

a) active;
b) pasive;
c) activ-pasive.
259. Administrarea simultană a vaccinului şi imunoglobulinei este
admisă
în cazul riscului de răspândire a:
a) rujeolei;
b) rabiei;
c) difteriei.
260. La defectarea frigiderului temperatura s-a redus până la -6°C.
În
aceste circumstanţe poate fi utilizat doar:
a) serul antidifteric;
b) vaccinul recombinat din drojdie contra hepatitei B;
c) vaccinul BCG.
261. La deschiderea unei cutii cu vaccin antirujeolic s-a constatat
lipsa ins-
trucţiunii de utilizare a preparatului. În aceste citcumstanţe
urmează
de a:
a) utiliza instrucţiunea din altă cutie, cu acelaşi număr de serie;
b) aplica vaccinul fără instrucţiune, cunoscând tehnica de
administrare;
c) interzice utilizarea vaccinului.
262. Cum va proceda asistenta medicală a grădiniţei de copii în caz
că în
instituţia preşcolară se admite un copil nevaccinat din motivul
refuzu-
lui de imunizare:
a) va accepta admiterea copilului cu permisiunea
administraţiei grădiniţei;
b) va accepta admiterea copilului după semnarea de părinţi a
unui act ce indică refuzul lor de vaccinarea copilului;
c) va accepta admiterea copilului în grupa special formată
pentru copiii nevaccinaţi.
263. Din punctul medical al unei şcoli am recepţionat informaţia că
la 5 din
150 copii vaccinaţi cu DT peste 3-4 zile după vaccinare a apărut
o
uşoară induraţie doloră în locul injecţiei. Selectaţi
recomandarea co-
rectă:
a) este o complicaţie postvaccinală, se recomandă stoparea
vaccinării;
43
b) este o complicaţie postvaccinală; se recomandă obţinerea
informaţiei despre seria şi dată preparatului din CSP;
c) este o reacţie postvaccinală, se recomandă continuarea
vaccinării.
264. Termenele de efectuare a vaccinării BCG după reacţia
Mantoux:
a) între 3 zile şi 2 săptămâni;
b) nu mai târziu de a 11-a zi după citirea reacţiei Mantoux;
c) rezultatele recţiei Mantoux nu influenţează termenele de
efectuare a vaccinării BCG.
265. Vaccinarea cu DTP este recomandată:
a) copilului sănătos de 5 luni, care nu a fost vaccinat contra
tusei convulsive, difteriei şi tetanosului;
b) copilului sănătos de 6 luni, care a suportat deja tusea
convulsivă la vârsta de 2 luni;
c) copilului sănătos de 4 ani şi o lună, care nu a fost vaccinat
contra tusei convulsive, difteriei, tetanosului.
266. Se permite de a imuniza copilul cu vaccin procurat de peste

hotarele
ţării în lipsa instrucţiunii?
a) se permite, dacă vaccinul este inclus în lista preparatelor
biologice înregistrate în ţară;
b) nu se permite;
c) se permite cu consimţământul CSP.
267. Pericolul administrării vaccinului BCG unei persoane cu
reacţie Man-
toux pozitivă constă în:
a) posibilitatea dezvoltării şocului anfilactic:
b) posibilitatea generalizării tuberculozei;
c) formarea abcesului „rece" postvaccinal.
268. Contraindicaţie pentru administrarea vaccinului antirabic
este:
a) boala hipertonică de gradul II;
b) sarcina;
c) îmbolnăvirea cu hidrofobie.
269. Administrarea BCG este contraindicată:
a) nou-născuţilor cu imunodeficienţă congenitală;
b) persoanelor HIV pozitive;
c) copiilor născuţi din mame cu HIV.
44
270. Administrarea vaccinului BCG persoanelor cu SIDA:
a) este indicată imediat;
b) se aplică în dependenţă de rezultatele probei Mantoux;
c) este interzisă.
271. Derivatul de proteine purificate (PPD - purified protein
derivative),
utilizat în testarea cutanată tuberculinică, este:
a) standardizat la nivel internaţional;
b) doar în zonele endemice contra tuberculozei;
c) eliminat din producere.
272. Complicaţie posibilă a administrării BCG este:
a) tuberculoza postvaccinală;
b) adenopatie axilară sau epicondiliană, care poate forma
fistule;
c) nu sunt documentate complicaţii postvaccinale.
273. Complicaţie posibilă a vaccinării cu BCG este:
a) nu sunt documentate complicaţii postvaccinale;
b) BCG-ita, radiografic cu aspect de tuberculoză miliară,
determinată de diseminarea hematogenă a bacilului
Calmette-Guerin;
c) şocul anafilactic.
274. Vaccinul BCG se injectează:
a) strict intradermic în zona treimii inferioare a antebraţului
stâng;
b) strict intradermic la nivelul regiunii deltoide a braţului
stâng;
c) strict intradermic indiferent de zona anatomică.
275. La injectarea corectă a vaccinului BCG, în locul acesteia
apare:
a) ulceraţie, care dispare după o săptămână;
b) mică induraţie de culoare roşie cu diametru de până la 10
mm, care persistă 1-2 săptămâni;
c) papulă cu aspect de „coajă de portocală", care se menţine
circa 30 minute.
276. La injectarea corectă a vaccinului BCG:
a) în locul acesteia apare o mică induraţie de culoare roşie cu
diametru de 6-8 mm peste 3-4 săptămâni, ce persistă până la
2 luni;
b) în locul acesteia apare o mică induraţie de culoare roşie cu
diametru de până la 10 m peste 3-4 zile după administrare, ce
persistă 1 -2 săptămâni;
45
c) în caz de apariţie a unei induraţii, situaţia se califică ca
complicaţie a vaccinării cu BCG.
277. După vaccinare cu BCG:
a) induraţia de culoare roşie, apărută la 3-4 săptămâni după
vaccinare, este considerată complicaţie;
b) la 2-8 săptămâni se formează o crustă care lasă o cicatrice
rotundă, cu un diametru de circa 5 mm;
c) cicatricea la nivelul regiunii deltoide a braţului stâng cu un
diametru de circa 5 mm este calificată drept complicaţie.
278. In ţările cu incidenţă mare a tuberculozei, vaccinarea BCG
trebuie
efectuată:
a) imediat după naştere;
b) imediat după naştere, urmată de alte cinci revaccinări;
c) după naştere şi fără revaccinări ulterioare.
279. Scopul principal al vaccinării BCG este:
a) eradicarea tuberculozei;
b) realizarea programului Naţional de imunizări;
c) prevenirea formelor severe de tuberculoză (miliară sau
meningită) la sugari şi copii.
280. Studiile în domeniu au demonstrat că vaccinarea cu BCG

asigură pro-
tecţie între:
a) 10% şi 30%;
b) 20% şi 60%;
c) 60% şi 90%.
281. Vaccinul BCG este:
a) viu atenuat şi conţine M.tuberculosis;
b) viu atenuat şi conţine M.bovis;
c) inactivat şi conţine M.bovis.
282. Eficienţa vaccinului BCG depinde de:
a) imunitatea celulară a fiecărui individ;
b) genul Mycobacteriei din care a fost preparat vaccinul;
c) metoda utilizată în prepararea vaccinului.
309. In scopul obţinerii imunităţii pasive poate fi utilizat:

a) interferonul;
b) serul homologic;
c) serul heterologic;
d) anatoxina;
e) imunoglobulina.
310. Imunitatea pasivă poate fi obţinută în urma aplicării:
a) vaccinului chimic;
b) serului homogen;
c) imunoglobulinei;
d) serului heterogen;
e) anatoxinei.
311. Vaccinuri vii sunt utilizate contra:
a) poliomielitei;
b) tuberculozei;
c) tusei convulsive;
d) tetanosului;
e) parotiditei epidemice.
312. Vaccinuri inactivate sau chimice sunt utilizate contra:
a) tusei convulsive;
b) rujeolei;
c) hepatitei virale B;
d) febrei tifoide;
e) tuberculozei.
313. Vaccinuri corpusculare inactivate sunt utilizate în
vaccinoprevenţia:
a) rabiei;
b) infecţiei meningococice;
c) parotiditei epidemice;
d) tusei convulsive;
e) gripei.
314. Imunoglobulinele pot fi utilizate în profilaxia:
a) rabiei;
b) rujeolei;
c) difteriei;
d) tuberculozei;
e) tetanosului.
52
315. Vaccinarea după indicaţii epidemiologice se efectuează
contra:
a) leptospirozei;
b) iersiniozei;
c) botulismului;
d) tularemiei;
e) pestei.
316. Pentru vaccinurile vii e caracteristic:
a) pierderea patogenităţii şi păstrarea proprietăţilor antigenice
ale tulpinilor vaccinale;
b) se obţin prin acţiunea asupra microorganismelor patogene a
factorilor fizici, chimici, biologici, cultivarea lor multiplă;
c) eficacitatea imunogenă scăzută determină aplicarea repetată
a lor;
d) pentru prelungirea termenului de aplicare vaccinurile sunt
supuse liofilizării;
e) vaccinurile se obţin din culturi bacteriene.
317. Alegeţi variantele corecte de amplasare a preparatelor
vaccinale în
frigider:
a) unele vaccinuri nu se păstrează în congelator;
b) e la fel de eficace păstrarea vaccinurilor pe diferite poliţe
ale frigiderului;
c) amplasarea separată a vaccinurilor ,,vechi" şi celor primite
recent;
d) cutiile cu vaccinuri e mai bine să umple complet spaţiul de
pe o anumită poliţă;
e) e mai raţional a păstra vaccinurile pe poliţa de sus.
318. În cabinetul de vaccinări au rămas 500 de doze de vaccin
DTP, cu ter-
menul de utilizare expirat cu 3 zile în urmă. Este necesar:
a) de a întrerupe imunonoprofilaxia;
b) de a continua vaccinoprofilaxia, deoarece termenul de
garanţie a expirat cu mai puţin de o lună în urmă;
c) de a consulta CSP despre măsurile ulterioare;
d) de a efectua vaccinarea unui contingent limitat şi a evalua
eficacitatea imunologică;
e) de a aprecia situaţia ca o neglijenţă, în organizarea şi
realizarea imunoprofilaxiei.
319. După administrarea a DTP se dezvoltă:
a) imunitate antitoxică (la difterie şi tetanos) şi antimicrobiană
(la tu-sea convulsivă);
53
b) imunitate antimicrobiană şi antitoxică (la difterie şi
tetanos);
c) imunitate antitoxică (la difterie, tetanos şi tusea convulsivă);
d) imunitate antimicrobiană (la difterie şi tetanos);
e) imunitate antimicrobiană (la tusea convulsivă).
320. Vaccinarea cu BCG:
a) reduce riscul evoluţiei infecţiei latente spre TB la copii;
b) diminuează semnificativ riscul apariţiei formelor grave la
copii;
c) previne formele diseminate de TB la nou-născut şi copilul
mic;
d) previne orice formă de TB, indiferent de vârstă;
e) la momentul actual se consideră ineficientă.
1.3.3. Stabiliţi corespunderea între:

321. Forma nosologică şi principiul de profilaxie:
1) difterie;
2) holeră;
3) febra galbenă;
4) scarlatină;
a) specifică;
b) nespecifică.
322. Formele nosologice şi preparate pentru profilaxia de urgenţă:

1) gripa;
2) malaria;
3) HVA;
4) holera;
a) antibiotice;
b) imunoglobulină;
c) clorachina;
d) interferon.
323. Remedii profilactice şi efectul acţiunii:

1) antibacteriale;
2) antivirotice;
a) remantadin, unguent de oxolină;

b) preparate biologice (bificol, lactobacterin);
c) chimiopreparate (antibiotice);
d) interferon, interferonogeni;
e) bacteriofagi.
397. Sursă de agenţi patogeni în febra tifoidă este:
a) omul bolnav în ultimele 2-3 zile ale perioadei de incubaţie;
b) omul bolnav în perioada de convalescenţă;
c) rozătoarele sinantrope.
398. Bolnavul cu febră tifoidă este contagios:
a) în perioada de incubaţie;
b) toată perioada de manifestări clinice;
c) în perioada de convalescenţă.
399. Sursa principală de agenţi patogeni în febra tifoidă este:

a) bolnavul cu forme asimptomatice;
b) purtătorul;
c) bolnavul cu forme clinice manifeste.
400. Diagnosticul de "portaj tranzitor" în febra tifoidă poate fi
presupus,
daca S.typhi a fost depistată în:
a) urinocultură;
b) coprocultură;
c) hemocultură.
401. Supravegherea persoanelor ce au fost în contact cu bolnavul
de febră
tifoidă se efectuează timp de:
a) 21 zile;
b) 14 zile;
c) 7 zile.
402. Grupul de vârstă cu risc major în febra tifoidă este de:
a) 1 -4 ani;
b) 20-40 ani;
c) 50-70 ani.
403. Spitalizarea bolnavilor cu febră tifoidă se efectuează:

a) după indicaţii epidemiologice;
b) obligatoriu toţi bolnavii;
c) după indicaţii clinice.
404. Externarea din staţionar a convalescenţilor ce au făcut febra
tifoidă
se efectuează:
a) fără investigaţii bacteriologice:
69
b) în baza unui rezultat negativ de laborator;
c) în baza a trei rezultate negative de laborator.
405. Scopul supravegherii epidemiologice în febra tifoidă la etapa

actuală
este:
a) eradicarea infecţiei;
b) diminuarea indicilor morbidităţii;
c) efectuarea măsurilor ce ar face populaţia ireceptivă.
406. In condiţiile actuale procesul epidemic în febra tifoidă se
manifestă prin:
a) tendinţa de majorare a morbidităţii;
b) manifestări epidemice ale morbidităţii;
c) nivelarea majorărilor sezoniere.
407. Determinarea fagovariantelor ale germenilor febrei tifoide are

impor-
tanţă practică pentru:
a) terapia etiotropică şi patogenetică raţională;
b) determinarea sursei de infecţie;
c) prezintă importanţă practică substanţială.
408. Profilaxia febrei tifoide la persoanele contacte cu bolnavul

este reali-
zată cu:
a) antibiotice;
b) bacteriofag;
c) vaccin.
409. Putem suspectaportaj tranzitor în cazul depistării a

Salmonella typhi în:
a) urinocultură;
b) coprocultură;
c) bilicultură.
410. Perioada de dispensarizare după suportarea febrei tifoide sau
a para-
tifilor este de:
a) 21 zile;
b) 3 luni;
c) 6 luni.
411. Perioada de supraveghere a purtătorilor cronici de
Salmonella typhi
este:
a) 3 luni;
70
b) 6 luni;
c) pe întreaga durată a vieţii.
412. Perioada de supraveghere a persoanelor contacte cu bolnavii
de febră
tifoidă este:
a) 11 zile;
b) 21 zile;
c) 40 zile.
442. Măsura de bază în profilaxia poliomielitei

este:
a) depistarea şi izolarea sursei;
74
b) dezinfecţia şi măsurile sanitaro-igienice;
c) vaccinoprevenţia.
443. Scopul supravegherii epidemiologice la poliomielită la etapa

actuală
în Republica Moldova este:
a) eradicarea infecţiei;
b) prevenirea erupţiilor;
c) prevenirea importului.
444. Perioada maximă de incubaţie pentru poliomielită este de:
a) 3 zile;
b) 14-15 zile;
c) 21 zile.
445. In cazul toxiinfecţiilor alimentare de origine stafilococică este

corectă
afirmaţia:
a) se înregistrează frecvent în formă de erupţii alimentare;
b) morbiditatea este mai înaltă la copii;
c) în ultumul timp se observă tendinţa de creştere a incidenţei.
446. Toxiinfecţiile alimentare includ maladiile, care apar ca
urmare a ac-
ţiunii:
a) toxinelor de origine bacteriană;
b) agent cauzal;
c) acţiunea concomitentă a agentului cauzal şi toxinelor.
447. Sursa principală de agenţi patogeni pentru botulism este:

a) omul;
b) animalele;
c) solul.
448. Botulismul este:
a) toxiinfecţie alimentară;
b) sapronoză;
c) are o perioadă de incubaţie de până la câteva săptămâni.
449. In patogenia intoxicaţiilor de origine stafilococică rolul major
îi revine:
a) exotoxinelor;
b) enterotoxinelor;
c) ambelor.
75
450. Pentru toxiinfecţiile de origine stafilococică este caracteristic:
a) morbiditatea în grupuri;
b) sunt mai frecvent întâlnite la copii;
c) grup de populaţie cu risc mai înalt de îmbolnăvire sunt
lucrătorii industriei alimentare.
451. Perioada de incubaţie pentru intoxicaţia botulinică e de:
a) 6-36 ore;
b) 30'-7 ore;
c) 1 oră-3 zile.
452. Agentul patogen al iersiniozei intestinale este:
a) Yersinia enterocolitica;
b) Yersinia pseudotuberculosis;
c) Yersinia pestis.
453. Procesului epidemic la iersinioze îi este caracteristic
răspândirea:
a) sporadică;
b) pandemică;
c) aerogenă.
454. Calea principală de transmitere pentru iersinioză şi
pseudotuberculo-
ză este:
a) alimentară;
b) hidrică;
c) contact habitual.
455. Perioada de incubaţie pentru iersinioza intestinală este de:
a) 3-7 zile;
b) 14-15 zile;
c) 21 zile.
456. Iersiniozele sunt infecţii:
a) antroponoze;
b) zooantroponoze;
c) sapronoze.
457. Sursa principală de infecţie pentru iersinioze este:
a) animalele sinantrope;
b) animalele xenantrope;
c) omul bolnav.
76
458. Pseudotuberculoza şi iersiniozele intestinale sunt:
a) infecţii ubicuitare;
b) infecţii cu nozoareale zonale;
c) infecţii înregistrate doar în ţările cu industria alimentară
dezvoltată.
459. Morbiditatea prin campilobacterioză este mai înaltă:
a) în ţările cu clima tropicală;
b) în ţările cu clima moderată;
c) pe diferite teritorii indiferent de climă.
460. In escherichiozele determinate de E.coli enteroinvazivă mai
frecvent
este afectat:
a) intestinul subţire;
b) porţiunea terminală a intestinului subţire şi intestinului cec;
c) porţiunea distală a intestinului gros.
461. Microorganisme ce determină „diareea călătorilor" sunt
tulpini ai
E.coli:
a) enterohemoragice;
b) enteroinvazive;
c) enterotoxigene.
462. Esherihioza determinată de tulpinele E. coli enterotoxigene, se
înregis-
trează în:
a) toate zonele climaterice;
b) preponderent în zonele tropicale şi subtropicale;
c) în regiunile cu clima moderată.
463. Legioneloza, determinată de Legionella pneumophilla, face
parte din
infecţiile deosebit de periculoase datorită:
a) capacităţii de a se transmite de la om la om;
b) letalităţii înalte;
c) manifestărilor similare cu maladiile de carantină.
464. Sezonalitatea legionelozei habituale (netehnogene) este de:
a) primăvara-vara;
b) vară-toamnă;
c) toamnă-iarnă.
465. Sezonalitatea legionelozei spitaliceşti (tehnogenă) este de:
a) vară-toamnă;
77
b) toamnă-iarnă;
c) toată perioada anului.
2.1.2. Complement compus

466. Care dintre factorii enumeraţi pot fi mediu favorabil pentru
păstrarea
şi multiplicarea agenţilor cauzali în infecţiile intestinale:
a) laptele;
b) carnea prăjită;
c) castraveţii;
d) roşiile;
e) salata de legume cu smântână.
467. Din lista propusă selectaţi metodele de investigare a
persoanelor con-
tacte cu bolnavul de febră tifoidă:
a) termometria;
b) bacteriologia sângelui;
c) bacteriologia maselor fecale;
d) reacţia de hemaglutinare pasivă;
e) supravegherea timp de 10 zile.
468. Febra tifoidă la etapa actuală se caracterizează prin:
a) tendinţa către majorarea morbidităţii;
b) nivel sporadic al morbidităţii;
c) majorări sezoniere caracteristice;
d) repartizare neuniformă a morbidităţii în teritoriu;
e) tendinţa către stabilizarea morbidităţii.
469. Corecte pentru febra tifoidă sunt afirmaţiile:
a) omul bolnav prezintă pericol din momentul apariţiei
primelor semne clinice;
b) dezinfecţia chimică terminală este obligatorie;
c) vaccinarea planificată după indicaţii epidemiologice se
efectuează în anumite grupe de populaţie;
d) copiii fac mai frecvent această infecţie;
e) analiza de laborator la externare din staţionar are importanţă
epide-miologică.
a) sursa de infecţie este omul;
b) morbiditatea este reglată prin vaccinoprevenţie;
78
c) copiii de vârstă fragedă sunt receptivi;
d) perioada de incubaţie e de 6-25 zile;
e) externarea corectă sau incorectă din staţionar are importanţă
epide-miologică.
489. Corecte pentru salmoneloze sunt afirmaţiile:

a) sunt antroponoze;
b) S.enteritidis mai frecvent provoacă infecţii intraspitaliceşti;
c) posedă o rezistenţă medie în mediul ambiant;
82
d) adeseori provoacă erupţii epidemice de toxiinfecţii
alimentare;
e) ca infecţie intraspitalicească e mai frecventă în instituţiile de
profil pediatric.
490. In cazul unei erupţii epidemice de salmoneloză la o şcoală

internat
este necesar:
a) a spitaliza toţi bolnavii;
b) a spitaliza bolnavii după indicaţii clinice;
c) a investiga bacteriologic şi clinic toate persoanele ce se
alimentează la aceeaşi cantină;
d) tuturor elevilor a indica antibioticoprofilaxia;
e) a investiga bacteriologic toţi lucrătorii cantinei.
491. Complexul de măsuri direcţionat spre neutralizarea căilor şi

factori-
lor de transmitere la salmoneloză include:
a) măsuri sanitaro-veterinare;
b) controlul respectării tehnologiei de preparare, transportare,
păstrare şi realizare a produselor de origine animalieră;
c) deratizarea;
d) profilaxia de urgenţă cu antibiotice;
e) controlul bacteriologic al produselor alimentare.
492. Factori socio-economici ce au favorizat majorarea
morbidităţii prin
salmoneloze:
a) contactele internaţionale comerciale;
b) producerea centralizată a produselor alimentare;
c) lărgirea producţiei de semifabricate din carne;
d) activizarea proceselor de migraţie a populaţiei;
e) mărirea lungimii sistemelor de asigurare cu apă potabilă.
493. Complexul de măsuri antiepidemice pentru neutralizarea

factorilor şi
căilor de transmitere a salmonelozei include:
a) controlul sanitaro-veterinar la întreţinerea şi sacrificarea
animalelor;
b) măsuri de dezinfecţie şi deratizare la combinatele şi
întreprinderile de prelucrare a produselor din carne;
c) respectarea regulilor igienice şi regimului antiepidemic în
staţionare pentru preîntâmpinarea apariţiei cazurilor de
salmoneloză noso-comială;
d) imunoprofilaxia populaţiei;
e) imunoprofilaxia contingentelor cu risc major de infectare.
83
494. Factori social-economici ce determină tendinţa de majorare a
morbi-
dităţii prin salmoneloză sunt:
a) lărgirea comerţului cu produse animaliere;
b) creşterea numărului de localităţi care posedă reţele de
aprovizionare cu apă centralizată;
c) scăderea exportului şi importului de nutreţ pentru animale;
d) producerea centralizată a produselor alimentare;
e) activizarea proceselor de migrare.
495. Agenţi cauzali ai dizenteriei sunt:
a) iersiniile;
b) salmonelele;
c) clebsielele;
d) shigelele;
e) escherichiile.
496. Agenţi patogeni ai dizenteriei sunt de tip:
a) Dysenteriae;
b) Enteritidis;
c) Flexneri;
d) Virhov;
e) Sonnei.
497. Pe teritoriul Republicii Moldova cei mai răspândiţi agenţi
cauzali ai
dizenteriei sunt din specia:
a) Dysenteriae;
b) Flexnery;
c) Sonnei;
d) Boydi;
e) Newkastl.
498. Mai patogenă pentru om este:
a) Sh. Boydi;
b) Sh.Flexneri;
c) Sh.Sonnei;
d) Sh.Dyzenteriae;
e) alte tipuri.
499. Transmiterea shigelelor se
realizează:
a) pe cale hidrică;
84
b) prin contact habitual;
c) parenteral;
d) pe cale alimentară;
e) prin intermediul factorilor mecanici (muşte).
500. Pacientul cu dizenterie este cel mai contagios în perioada de:
a) prodrom;
b) manifestări clinice;
c) incubaţie;
d) convalescenţă;
e) în toate perioadele menţionate anterior.
501. Pentru confirmarea diagnosticului de dizenterie sunt utilizate
urmă-
toarele metode de diagnostic de laborator:
a) investigaţiile bacteriologice ale maselor fecale;
b) investigaţiile bacteriologice ale urinei şi sângelui;
c) investigaţiile serologice;
d) bacterioscopia maselor fecale;
e) investigaţiile maselor fecale la prezenţa sângelui ocult.
502. Spitalizarea bolnavilor de dizenterie:

a) este obligatorie;
b) se realizează în baza indicaţiilor clinice;
c) se realizează în baza indicaţiilor epidemiologice;
d) spitalizarea nu se realizează;
e) se efectuează la dorinţa bolnavului.
503. Măsurile profilactice de bază în dizenterie sunt:

a) depistarea şi sanarea sursei de infecţie;
b) întreruperea căilor de transmitere a infecţiei;
c) imunizarea contingentelor receptive de populaţie;
d) diagnosticul de laborator;
e) măsuri de educaţie pentru sănătate.
504. Pentru procesul epidemic contemporan de dizenterie este
caracteristic:
a) majorarea sezonieră a morbidităţii;
b) implicarea în mod egal a tuturor căilor de transmitere;
c) transmiterea infecţiei preponderent pe cale hidrică;
d) transmiterea infecţiei prin contact habitual;
e) transmiterea infecţiei pe cale alimentară.
85
505. In cazul diagnosticului de Sh. sonnei spitalizării obligatorii
sunt supu-
se următoarele persoane:
a) inginerul care locuieşte în garsonieră proprie;
b) dădaca unei instituţii preşcolare;
c) lăcătuş la fabrica de producere a lactatelor;
d) angajatul combinatului de prestări de servicii populaţiei;
e) student la Universitatea Tehnică.
506. Specific pentru erupţiile alimentare de dizenterie este:
a) predominarea formelor clinice cu evoluţie gravă şi de
gravitate medie;
b) identificarea aceluiaşi agent patogen la pacienţi şi purtători;
c) molipsirea preponderent a persoanelor, care au avut contact
nemijlocit cu sursa de infecţie;
d) în perioada de preerupţie s-a înregistrat sporirea morbidităţii
prin alte BDA;
e) înregistrarea preponderentă a astfel de erupţii în
colectivităţile de copii.
507. Corecte pentru dizenterie sunt afirmaţiile:
a) S.boydii produce exotoxină;
b) serologia stă la baza confirmării de laborator;
c) copiii fac mai frecvent această infecţie;
d) unii convalescenţi pot fi externaţi fără investigaţii de
laborator;
e) lipseşte un vaccin eficace.
a) externarea din staţionar poate fi efectuată după anumite
scheme diferite;
b) în RM predomină morbiditatea prin S.Sonnei;
c) agentul patogen e deosebit de rezistent în mediul ambiant;
d) S.flexneri se transmite prioritar pe cale hidrică;
e) supravegherea asupra persoanelor contacte se efectuează 5
zile.
a) mecanismul de transmitere are mai multe căi de realizare;
b) morbiditatea este dependentă prioritar de acţiunile de ordin
medical (măsuri dispoziţionale);
c) imunitatea postinfecţioasă nu are o importanţă practică
mare;
d) 3 tipuri de agenţi patogeni formează exotoxină;
e) bolnavii sunt sursa de infecţie din a 11 -a zi de boală
531. Corecte pentru poliomielită sunt

afirmaţiile:
a) exzistă 3 tipuri de viruşi;
90
b) în profilaxia specifică poate fi folosit atât vaccinul viu, cât
şi cel inactivat;
c) infecţia este eradicată în RM;
d) profilaxia de urgenţă se efectuează cu antibiotice;
e) după infectare predomină formele paralitice.
532. Pentru poliomielită sunt corecte afirmaţiile:

a) sursa de infecţie principală e omul bolnav la toate formele
de poliomielită;
b) se transmite prin 2 mecanisme: fecal-oral, respirator;
c) perioada de incubaţie 3-14 zile;
d) bolnavii cu forme paralitice uşoare sunt izolaţi timp de 20
zile;
e) în imunoprofilaxia poliomielitei se foloseşte vaccin viu
atenuat şi vaccin inactivat.
533. Agentul cauzal al legionelozei în natură există în combinaţie
cu:
a) amibele;
b) acvabionţii;
c) marinibionţii;
d) crustaceele;
e) moluştele.
534. Măsura profilactică de bază în legioneloză este:
a) vaccinoprofilaxia;
b) profilaxia de urgenţă cu imunoglobulină specifică;
c) izolarea contacţilor;
d) curăţarea periodică a sistemelor de condiţionare a aerului de
aqua-bionţi;
e) dezinfecţia apei şi a instalaţiilor de duş.

Agentul patogen: Virulenţa:
1) Sh.dysenteriae; a) virulenţa foarte joasă;
2) Sh.flexneri; b) virulenţa joasă;
3) Sh.sonnei; c) virulente;
4) Sh.alte tipuri; tipuri; d) cele mai virulente.
535.
536. Agentul Gravitatea afecţiunii:
patogen: a) preponderent forme
1) Sh.dysenteri grave;
ae; b) forme grave şi medii;
2) Sh.flexneri;
91
3) Sh.sonne
i; c) forme medii de boală;
4) Alte d) preponderent forme
tipuri; uşoare.
537. Agentul patogen: Frecvenţa formelor atipice:

1) Sh.dysenteriae; a) forme tipice de boală;
2) Sh.flexneri; b) forme atipice de boală;
3) Sh.sonnei; c) forme tipice şi atipice de
boală;
538. Dizenteria provocată de:
1) Sh.dysenteriae;
2) Sh.flexneri;
3) Sh.sonnei.
Posibilitatea cronicizării:
a) cu o frecvenţă mai mare;
b) în dependenţă de forma de manifestare a bolii şi tratament;
c) practic nu se înregistrează forme cronice.
539. Infecţia dizenterică cu: Căile prioritare de transmitere:
1) Sh.dysenteriae; a) contact habitual;
2) Sh.flexneri; b) alimentară;
3) Sh.sonnei; c) hidrică.
540. Infecţia dizenterică cu:
1) Sh.dysenteriae;
2) Sh.flexneri;
3) Sh.sonnei;
Frecvenţa înregistrării în R. Moldova:
a) cel mai frecvent întâlnită;
b) practic nu se depistează;
c) cu o frecvenţă mai mică decât cea nominalizată în p.a.
541. Infecţia dizenterică cu:
1) Sh.dysenteriae;
2) Sh.flexneri;
3) Sh.sonnei.
Caracteristica sezonalităţii:
a) sezonalitate clasică de vară-toamnă;
92
b) pot fi înregistrate erupţii indiferent de anotimp;
c) majorările sezoniere sunt slab pronunţate
542. Următoarele tipuri de escherichii:
1) E. coli enteropatogenă;
2) E. coli enteroinvazivă;
3) E. coli enterotoxigenă.
Determină infecţii:
a) similare dizenteriei la copii şi adulţi;
b) similare holerei, frecvent la copii;
c) de tipul enteritelor în special la copiii de vârstă fragedă.
543. Infecţii intestinale: 3) poliomielită;
1) shigeloze; 4) infecţie
2) febră tifoidă; rotavirală;
3) poliomielită; Perioada de
4) toxiinfecţii incubaţie:
alimentare; a) 6-25 zile;
544. Forma nosologică: b) 1-6 zile;
1) shigeloze; c) 6-48 ore;
2) febră tifoidă; d) 3-21 zile.
Perioada de contagiozitate:
a) începând cu a 7-8-a zi de boală;
b) pe tot parcursul perioadei de stare;
c) din primele ore după infectare;
d) pe tot parcursul perioadei de stare, inclusiv convalescenţă şi
purtători.
545. Forma nosologică:
1) shigeloze;
2) febrele paratifoide;
3) poliomielita;
4) escherichioze;
Modul de izolare:
a) obligator în staţionar specializat;
b) conform indicaţiilor clinico-epidemiologice la domiciliu ori
în staţionar.
93
II.2. Hepatitele virale

546. Perioada maximă de incubaţie la HVA este:
a) de 35 zile;
b) de 50 zile;
c) de 180 zile.
547. Bolnavul cu HVA prezintă pericol major în perioada:

a) de incubaţie;
b) prodromă;
c) icterică.
548. Supravegherea medicală asupra persoanelor contacte cu
bolnavii de
HVA se efectuează timp de:
a) 35 zile;
b) 50 zile;
c) 60 zile.
549. In focarele de HVA dezinfecţia este necesar a fi efectuată cu
soluţie de
cloramină de:
a) 0,1 %;
b) 3 %;
c) 5 %.
550. Mai frecvent în R. Moldova sunt afectaţi de HVA:

a) copiii;
b) adulţii;
c) persoanele în vârstă.
551. Bolnavul cu HVA prezintă pericol maxim în perioada:

a) de incubaţie şi prodromă;
b) prodromă şi manifestări clinice;
c) manifestări clinice şi convalescenţă.
552. Cel mai afectat grup de vârstă pentru HVA sunt:
a) copiii în primul an de viaţă;
b) copiii între 4 şi 15 ani;
c) adolescenţii şi adulţii.
582. Surse de infecţie cu virusul Hepatitei B sunt considerate
persoanele cu
HBs antigenemie persistentă pe parcursul a minimum:
a) 3 luni;
98
b) 6 luni;
c) un an.
583. In cazul HVC prevalează căile de transmitere:

a) naturale (perinatală, orizontală, sexuală);
b) artificiale (nosocomială, habitual-comunală, administrarea
intrave-noasă a drogurilor);
c) în egală măsură.
584. Transmiterea perinatală a virusului HVB e cea mai valoroasă
în:
a) primul trimestru al gravidităţii;
b) al doilea trimestru al gravidităţii;
c) al treilea trimestru al gravidităţii.
585. Realizarea mecanismului de transmitere a HVE nu are loc prin

calea:
a) hidrică;
b) sanguină;
c) alimentară.
586. In cazul HVC acute anticorpii pot fi depistaţi:

a) cel puţin peste 4-6 săptămâni după debutul bolii;
b) deja la a doua săptămână a perioadei de incubaţie;
c) la începutul perioadei de manifestări clinice.
587. Persoane cu risc pentru suprainfecţia cu VHD sunt

consideraţi:
a) persoanele care nu au suportat hepatita B;
b) bolnavii cu hepatită cronică B;
c) bolnavii care nu au suportat hepatita D sau B.
588. Receptivi pentru coinfecţia cu VHD sunt considerate:

a) persoanele cu HBs - antigenemie;
b) bolnavii cu hepatită acută sau cronică B;
c) toate persoanele care nu au suportat hepatita D şi/sau B în
una dintre formele sale.
589.In Republica Moldova, în grupul maturilor, cea mai mare
pondere a
infecţiei HVB o constituie persoanele în vârstă de:
a) 20-29 ani;
b) 30-39 ani;
c) persoanele ce au depăşit vârsta de 60 ani.
99
590. In Republica Moldova hepatitele virale au răspândire:
a) sub formă de erupţii sporadice;
b) răspândire epidemică;
c) răspândire endemică.
591. Morbiditatea în Republica Moldova prin hepatite cronice este
cea mai
înaltă:
a) la nordul republicii;
b) în centrul republicii;
c) la sudul republicii.
592. Perioada de incubaţie la HVC e de:

a) 15-45 zile;
b) 14-110 zile;
c) 45-180 zile.
593. Perioada de incubaţie a HVE e de:
a) 15-45 zile;
b) 21 -90 zile;
c) 30-60 zile.
594. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate e caracteristic
fenome-
nul de premuniţie ?
a) HVA;
b) HVB;
c) HVC.
595. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate e caracteristică

sezo-
nalitatea ?
a) HVA;
b) HVB;
c) HVC.
596. In ce perioadă, de regulă, se transmite vertical virusul

hepatitei B:
a) în perioada de dezvoltare embrională;
b) în perioada fetală de dezvoltare;
c) în timpul naşterii.
597. AgHbs apare în sângele bolnavului de hepatită virală acută:
a) la apariţia primelor semne de boală;
100
b) în perioada de manifestare a bolii;
c) în perioada de incubaţie.
598. Portajul de HbsAg se consideră cronic, dacă antigenemia

continuă:
a) până la 3 luni;
b) până la 6 luni;
c) mai mult de 6 luni.
599. Hepatita virală B nu vor face persoanele, la care s-au
înregistrat con-
centraţii înalte de:
a) anti-Hbc;
b) anti-Hbe;
c) anti-Hbs.
600. Unui risc mai înalt de infectare cu virusul hepatitei B sunt

supuse:
a) personalul medical din sălile de operaţie şi asistentele
medicale de proceduri;
b) personalul din cabinetele de fizioproceduri;
c) personalul din secţiile de sterilizare.
601. Cum este corect de a proceda cu personalul medical cu AgHbs
pozitiv,
ce se ocupă de colectarea şi prelucrarea sângelui donat:
a) a le permite continuarea activităţii profesionale fără
restricţii;
b) a-i transfera la alt loc de lucru, pentru a evita contactul cu
sângele;
c) a-i asigura cu echipament de protecţie individuală şi de ale
permite continurea activităţii profesionale.
602. Particularitatea virusului hepatiei C, ce determină impactul
socio-eco-
nomic este:
a) dezvolatea formelor fulminante de infecţie;
b) predominarea formelor latente de boală;
c) probabilitatea înaltă de cronicizare.
603. Răspândirea virusului infecţiei-delta corelează cu răspândirea
hepati-
tei virale tip:
a) A;
b) B;
c) C.
101
604. Corecte pentru HVA sunt afirmaţiile:
a) este provocată de un enterovirus;
b) nu poate fi exclusă calea parenterală de infectare;
c) este caracteristică sezonalitatea de toamnă-iarnă;
d) mai frecvent se întâlneşte la copii 0-1 an;
e) supravegherea asupra persoanelor contacte se efectuează în
perioada maximă de incubaţie din momentul izolării sursei
de agenţi patogeni.
605. Corecte pentru HVA sunt afirmaţiile:
a) grupurile de vârstă cu risc diferă în diferite ţări;
b) există deja elaborat vaccin eficace;
c) dezinfecţia are un rol paliativ;
d) imunoglobulinoprofilaxia nu e raţional a fi aplicată;
e) bolnavul începe să prezinte pericol odată cu apariţia
icterului.
606. Pentru erupţiile hidrice de HVA sunt caracteristice:
a) lipsa majorării prealabile a morbidităţii prin BDA;
b) un număr mare de persoane afectate;
c) predominarea copiilor de vârstă preşcolară;
d) sezonalitatea de toamnă-iarnă;
e) afectarea prioritară a bărbaţilor.
607. Căile de transmitere a HVA sunt:
a) contact direct;
b) alimentară;
c) hidrică;
d) contact indirect;
e) contact habitual.
608. Sursa de infecţie în HVA este:
a) bolnavul cu formă frustă;
b) bolnavul cu formă acută;
c) purtătorii reconvalescenţi;
d) purtătorii imuni;
e) bolnavii în perioada prodromală.
609. Calea hidrică de transmitere este principală
pentru:
a) HVA;
102
b) escherichioze;
c) HVC;
d) HVD;
e) HVE.
671. Risc major la îmbolnăvirea de difterie au:

a) copiii;
b) persoanele adulte din sfera de deservire;
c) persoanele nevaccinate.
672. Perioada de incubaţie la difterie este de:
a) 1 -2 zile;
b) 2-10 zile;
c) 21 zile.
673. Pentru virusul variolei este caracteristic:

a) viabilitatea redusă în mediul extern;
b) rezistenţa considerabilă în mediul extern;
c) sensibilitatea la antibiotice.
674. Menţinerea procesului epidemic al difteriei în perioada cu
morbiditate
sporadică se datorează:
a) bolnavilor cu forme tipice de difterie;
b) reconvalescenţilor;
c) purtătorilor de corinobacterii toxigene.
675. Tabloul clinic de difterie se dezvoltă la persoanele:
a) cu nivel redus de imunitate antitoxică;
b) cu nivel redus de imunitate antimicrobiană;
c) cu nivel înalt de imunitate antitoxică la reducerea rezistenţei
generale a organismului.
676. Portajul de corinobacterii toxigene e condiţionat de:
a) imunitate antitoxică fără imunitate antimicrobiană;
b) imunitate antimicrobiană fără de imunitate antitoxică;
c) reducerea nivelului protector de imunitate antitoxică.
677. Agentului patogen al difteriei în mediul ambiant:
a) este slab rezistent;
b) posedă rezistenţă medie;
c) este de rezistenţă înaltă.
678. Dezinfecţia terminală în focarul cu difterie este efectuată de:
a) membrii de familie ai bolnavului;
b) asistenta medicală de sector (CMF);
c) specialiştii serviciului de dezinfecţie (CSP).
115
679. Necesitatea de imunizare antidifterie este determinată de:
a) nivelul sporit ai morbidităţii;
b) nivelul sporit al letalităţii;
c) contagiozităţi sporite.
680. Sursa de agent patogen la variolă este:
a) omul bolnav cu forme manifeste;
b) omul bolnav cu forme fruste;
c) purtătorul de virus.
681. Vaccinarea contra variolei se efectuează cu vaccin:

a) inactivat;
b) viu atenuat;
c) chimic.
682. Aplicarea vaccinului antivariolic este:
a) intracutanat;
b) cutanat;
c) intramuscular.
683. Durata imunităţiipostvaccinale antivariolice este:

a) pe toată viaţa;
b) 3 ani;
c) 10 ani.
684. Sursă de agent patogen la parapertusis poate fi:
a) omul bolnav cu forma tipică a bolii;
b) reconvalescentul;
c) purtătorul de agent patogen.
685. Bolnavul de parapertusis este mai contagios în:

a) ultimele zile ale perioadei de incubaţie;
b) perioada catarală;
c) perioada de convalescenţă.
686. Morbiditatea prin parapertusis este mai frecventă la copiii:
a) până la 2 ani;
b) de 3-6 ani;
c) adolescenţi.
116
687. Contraparapertusei:
a) se efectuează vaccinarea după indicaţii epidemiologice;
b) se efectuează vaccinarea planificată;
c) vaccinarea nu se efectuează.
688. Sursa principală de infecţie la tusea convulsivă este:
a) bolnavul cu forme fruste;
b) bolnavul cu forme manifeste;
c) purtătorul.
689. Cea mai eficace măsură antiepidemică la tusea convulsivă

este:
a) dezinfecţia terminală;
b) tratamentul bolnavului;
c) depistarea şi izolarea la timp a bolnavului.
690. Perioada de incubaţie la tusea convulsivă:
a) 3-14 zile;
b) 7-21 zile;
c) 14-28 zile.
691. Măsura de bază în profilaxia tusei convulsive este:

a) depistarea şi izolarea sursei de agenţi patogeni;
b) dezinfecţia;
c) vaccinoprevenţia.
692. Vaccinarea contra tusei convulsive se efectuează cu:
a) vaccin viu;
b) anatoxină;
c) vaccin corpuscular inactivat.
693.Pentru procesul epidemic contemporan la tusea convulsivă

este carac-
teristică:
a) lipsa ciclităţii anuale a morbidităţii;
b) prezenţa ciclităţii anuale a morbidităţii;
c) creşterea incidenţei multianuale.
694. Agentul patogen al tusei convulsive se transmite prin:

a) aerosoli solizi (praf contaminat);
b) pe cale aerogenă;
c) pe cale habituală.
117
695. Cea mai eficientă metodă de diagnostic de laborator al tusei
convulsi-
ve este:
a) metoda bacteriologică;
b) metoda bacterioscopică;
c) PCR.
696. Diagnosticul de parapertusis se confirmă în baza:
a) tabloului clinic;
b) rezultatelor investigaţiilor bacteriologice;
c) anamnezei epidemiologice.
697. Grupele de vârstă supuse vaccinării contra tusei convulsive
sunt:
a) copiii cu vârsta până la 2 luni;
b) copiii cu vârsta până la 3 ani;
c) copiii cu vârsta de 5 ani.
698. Pentru profilaxia de urgenţă a tusei convulsive se utilizează:
a) DTP;
b) bacteriofagi;
c) imunoglobulină.
699. Grupul cu risc înalt de infectare prin tusea convulsivă este:
a) copii de 2-3 ani;
b) copii primului an de viaţă;
c) elevii.
700. Bolnavul de rubeolă prezintă pericol:

a) 4 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 4 zile după;
b) 7 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 7 zile după;
c) din momentul apariţiei erupţiilor pe corp şi până la involuţia
lor.
701. Bolnavul cu rubeolă prezintă pericol:
a) 7 zile;
b) 14 zile;
c) 21 zile.
702. Răspunsul corect pentru rubeolă este:

a) are tendinţă către cronicizare;
b) nu se utilizează vaccinarea;
c) poate conduce la malformaţii congenitale.
836. Procesul epidemic contemporan în tusea convulsivă se

caracterizează
prin:
a) morbiditate sporadică;
b) înregistrare mai frecvent la copii;
c) sporirea numărului portătorilor;
d) predominarea formelor uşoare de boală;
e) înregistrare mai frecvent la adulţi.
837. Pentru examenul bacteriologic întru confirmarea tusei
convulsive se
recoltează:
a) mucus din nas;
b) mucus din orofaringe;
c) mucus din faringe;
d) picături de mucus în timpul tusei;
e) sânge din vena cubitală.
838. Corecte pentru scarlatină sunt afirmaţiile:

a) este o antroponoză;
b) vaccinoprevenţia lipseşte;
c) are o sezonalitate de vară-toamnă;
d) convalescenţii prezintă pericol epidemiologic;
e) dezinfecţia chimică este obligatorie.
839. Spitalizarea bolnavului cu scarlatină se efectuează:
a) după indicaţii clinice;
b) după indicaţii epidemiologice;
c) după indicaţii clinico-epidemiologice;
d) nu se efectuează;
e) se efectuează obligatoriu.
840. Procesul epidemic în scarlatină la etapa actuală se

caracterizează
prin:
a) sezonalitate de toamnă-iarnă;
b) lipsa sezonalităţii;
c) cazuri de boală prioritar la copii;
d) ciclitate în dinamica multianuală;
e) morbiditate tip epidemic.
139
841. Polimorfismul formelor clinice şi a manifestărilor infecţilor
streptoco-
cice se datorează:
a) heterogenităţii populaţiei umane după receptivitate către
agenţii patogeni;
b) neomogenităţii şi flexibilităţii proprietăţilor biologice ale
agenţilor patogeni;
c) receptivităţii absolute la infecţii;
d) activităţii majore a mecanismului aerogen de transmitere a
infecţiei;
e) răspândirii neuniforme a anumitor forme clinice de infecţie
pe diverse teritorii.
842. Profilaxia primară a infecţiilor streptococice este asigurată
de:
a) instituţiile sanitar-epidemiologice;
b) staţionarele urologice;
c) dispensarele reumatologice;
d) policlinicele pentru copii şi maturi;
e) unităţile medico-sanitare.
843. Scarlatina se transmite pe următoarele căi:
a) transmisivă;
b) contact-habitual;
c) hidrică;
d) aerosoli-lichizi;
e) alimentară.
844. In care perioade ale anului se înregistrează morbiditate

sporită prin
scarlatină:
a) vara;
b) toamna;
c) iarna;
d) primăvara;
e) morbiditatea este uniformă pe tot parcursul anului.
845. Supravegherea medicală a contacţilor în scarlatină prevede:
a) examinarea tegumentelor;
b) examinarea nazofaringelui;
c) determinarea limitelor ficatului;
d) determinarea diurezei;
e) termometria.
140
846. Din grupul persoanelor contacte dintr-un focar cu scarlatină
suprave-
gherii medicale vor fi supuşi:
a) fratele bolnavului de 3 ani, care n-a făcut scarlatină;
b) mama bolnavului, laborantă la fabrica de lapte;
c) tatăl, medic chirurg;
d) sora 10 ani, cu scarlatină în anamneză;
e) bunelul, angajat la staţia de epurare a apei.
847. Corecte pentru tuberculoză sunt afirmaţiile:
a) vaccinarea conduce la formarea imunităţii active;
b) nu toţi bolnavii prezintă pericol epidemiologic;
c) rezultatele probei Mantoux se apreciază peste 24 ore;
d) rezultatul negativ al reacţiei Mantoux indică la lipsa
necesităţii efectuării vaccinării;
e) în focarele de tuberculoză dezinfecţia e necesar a fi
efectuată cu soluţie de cloramină de 5 %.
848. Contagiozitatea bolnavului de tuberculoză este determinată
de:
a) intensitatea eliminării agentului patogen;
b) durata eliminării micobacteriilor;
c) virulenţa micobacteriilor;
d) vârsta bolnavului;
e) condiiţiile de trai.
849. Intensitatea eliminării micobacteriilor poate fi apreciată ca:

a) abundentă;
b) continuă;
c) formală;
d) neabundentă;
e) condiţionată.
850. Surse de infecţie care elimină Mycobacterium tuberculosis pot
fi:
a) bovinele cu tuberculoză;
b) oamenii bolnavi cu TBc pulmonară cavitară;
c) pacienţii cu TBc nesupuşi tratamentului şi care elimină
bacili aci-do-alcoolo-rezistenţi;
d) pacienţii cu TBc cronică;
e) persoanele cu TBc latentă.
141
851. Infecţia cu Mycobacterium bovis se poate contracta:
a) în urma contactului cu animalele bolnave;
b) prin consumul de lapte sau derivatele neprelucrate termic;
c) preponderent prin leziuni la nivelul barierelor muco-
cutanate;
d) preponderent de la pacienţii cu forme extrapulmonare;
e) transmiterea interumană n-a fost documentată.
852. Tuberculoza la oameni poate fi cauzată de:

a) Mycobacterium bovis;
b) Y.pseudotuberculosis;
c) Mycobacterium tuberculosis;
d) Mycobacterium africanum;
e) Mycobacterium leprae.
853. Diagnosticul preventiv de tuberculoză se bazează pe:

a) izolarea MTB;
b) rezultatele testării cutanate cu tuberculină;
c) date epidemiologice;
d) semne clinice;
e) semne paraclinice.
854. Conform strategiei DOTS, pentru realizarea combaterii

tuberculozei
se consideră necesar iniţierea a mai multor măsuri, cum ar fi:
a) creşterea accesibilităţii pacienţilor la serviciile medicale;
b) tratamentul deplin în staţionar a bolnavilor cu orice formă
clinică de tuberculoză;
c) implicarea medicilor de familie în monitorizarea pacienţilor
d) elaborarea de ghiduri pentru pacienţi;
e) îmbunătăţirea organizării centrelor de tratament.
855. Implementarea corectă a strategiei DOTS presupune

următoarele re-
zultate:
a) depistarea tuturor cazurilor de tuberculoză prin testarea
tuberculini-că a întregii populaţii;
b) prevenirea apariţiei unor noi infecţii prin vindecarea
pacienţilor contagioşi;
c) prevenirea dezvoltării tuberculozei rezistente la
medicamente drept consecinţă a unui tratament corect;
6
31. Maladiile infecţioase după sursele de agenţi patogeni sunt
divizate în:
a) 2 grupuri;
b) 4 grupuri;
c) 5 grupuri.
32. Mai frecvent întâlnite la copii de vârsta fragedă sunt infecţiile:
a) antroponoze;
b) zooantroponoze;
c) sapronoze.
33. La baza clasificării epidemiologice a zooantroponozelor stau:

a) particularităţile manifestărilor clinice ale bolii;
b) specificul relaţiilor ecologice ale omului cu animalele;
c) mecanismul de infectare a omului.
34. Rozătoarele servesc surse de agenţi patogeni pentru:
a) listerioză, tularemie;
b) bruceloză, melioidoză;
c) pestă, antrax.
35. Surse de infecţie sunt:
a) bovinele, muştele;
b) omul, solul;
c) gâştele, păduchii.
36. Sapronoze sunt:
a) leptospiroza, encefalita de căpuşă;
b) coccidioidomicoza, febra galbenă;
c) tetanosul, holera.
37. O răspândire mai vastă în Republica Moldova au infecţiile:

a) antroponoze;
b) zooantroponoze;
c) sapronoze.
38. Surse de agenţi patogeni la zooantroponoze servesc:
a) şobolanii, gâştele;
b) animalele mari cornute, omul bolnav;
c) porcinele, omul purtător de agenţi patogeni.
7
39. La care zooantroponoze, în unele cazuri, surse de infecţie poate
servi şi
omul:
a) pesta, salmoneloza;
b) antraxul, leptospiroza;
c) rabia, bruceloza.
40. Variaţiile morbidităţii în dinamica multianuală sunt elucidate
de teoria:
a) focalităţii naturale;
b) mecanismului de transmitere;
c) autoreglării sistemelor parazitare.
41. Fişa de urgenţă (despre caz de boală) se transmite la CSP:
a) imediat la suspecţia maladiei contagioase;
b) după stabilirea diagnosticului definitiv;
c) în primele 36 ore de la depistarea maladiei contagioase.
42. Spitalizarea bolnavilor cu antrax, leptospiroză, bruceloză:
a) este obligatorie conform indicaţiilor clinice;
b) nu este obligatorie;
c) se efectuează după indicaţii epidemiologice.
43. Când se consideră un focar epidemic lichidat:
a) la momentul spitalizării bolnavului;
b) după efectuarea dezinfecţiei terminale;
c) la expirarea perioadei maxime de incubaţie la ultima
persoană ce a fost în contact cu bolnavul.
44. Principala cauză a repartizării neuniforme a morbidităţii pe
parcursul
anului (sezonalitate) este:
a) rezistenţa diferită a agenţilor patogeni în mediul ambiant;
b) activizarea mecanismului de transmitere într-o anumită
perioadă de timp;
c) manifestările clinice diferite ale bolii.
45. Indicele eficacităţii epidemiologice reprezintă raportul dintre:
a) morbiditatea populaţiei care este supusă măsurilor şi
morbiditatea totală a populaţiei;
b) morbiditatea populaţiei care nu este supusă măsurilor şi
morbiditatea în populaţie în integritate;
c) morbiditatea populaţiei, care nu este supusă măsurilor şi
morbiditatea în populaţia care este supusă măsurilor.
8
46. In combaterea infecţiilor intestinale rolul principal îl au
măsurile ce ţin
de:
a) sursa de agenţi patogeni;
c) formarea ireceptivităţii populaţiei.
47. În combaterea şi dirijarea infecţiilor aerogene rolul principal îi
aparţine:
a) dezinfecţiei;
b) imunoprofilaxiei;
c) depistării precoce şi izolării surselor de agenţi patogeni.
48. Izolarea obligatorie în staţionar se efectuează în cazul:
a) portajului sănătos al tulpinilor lizogene de C.diphteriae;
b) dizenteriei;
c) salmonelozei.
49. Respectarea regulilor sanitaro-igienice de prelucrare a cărnii
are im-
portanţă deosebită în profilaxia:
a) trichocefalozei;
b) teniozei;
c) opistorhozei.
50. Calculul duratei supravegherii focarului epidemic se efectuează

din
momentul:
a) depistării bolnavului;
b) izolării bolnavului şi efectuării dezinfecţiei terminale;
c) adresării bolnavului la medic.
51. Omul poate prezenta pericol ca sursă de infecţie în cazul
următoarelor
zooantroponoze:
a) bruceloză;
b) encefalită de căpuşă;
c) pestă.
52. Sporirea periodică a morbidităţii este specifică pentru:
a) toate bolile infecţioase;
b) majoritatea bolilor infecţioase;
c) toate bolile neinfecţioase.
53. Factorii de realizare a mecanismului de transmitere fecal-oral
sunt:
a) produsele alimentare, apa;
9
b) apa, aerul, insectele;
c) produsele alimentare, sângele, instrumentarul medical.
54. Care verigă a procesului epidemic poate fi influenţată de factorii
naturali:
c) receptivitatea populaţiei.
55. Ubicuitare sunt considerate bolile infecţioase:
a) cu răspândire globală;
b) răspândite în anumite zone naturale;
c) cu răspândire geografică limitată.
56. Periodicitatea manifestărilor procesului epidemic, specifică
anumitor
boli infecţioase, este determinată de:
a) modificarea condiţiilor natural-climaterice;
b) evoluţia păturii imune;
c) schimbarea condiţiilor socio-igienice (locative).
57. Clasificarea maladiilor infecţioase conform mecanismului de
transmi-
tere se efectuează în baza:
a) afinităţii agentului cauzal faţă de anumite ţesuturi ale
macroorganis-mului;
b) factorilor de transmitere a maladiilor infecţioase;
c) căilor de transmitere a maladiilor infecţioase.
58. Cale de transmitere a maladiilor infecţioase este:
a) totalitatea elementelor (obiectelor) mediului ambiant care
asigură transmiterea agentului cauzal de la sursa de infecţii la
populaţia receptivă;
b) procesul de diseminare a infecţiei;
c) trecerea agentului patogen dintr-un organism în altul prin
intermediul factorilor de transmitere.
59. Mecanismul de transmitere este un proces realizat în:
a) două etape;
b) trei etape;
c) patru etape.
60. Mecanismul vertical de transmitere a maladiilor infecţioase
presupune:
a) infectarea intrauterină a fătului cu maladie infecţioasă;
10
b) contractarea infecţiei în perioada dezvoltării intrauterine
şi/sau în timpul naşterii fătului;
c) contractarea infecţiei de către copil de la mama bolnavă sau
purtătoare de maladie infecţioasă.
61. Fenomenul de premuniţie este o urmare a:
a) obţinerii imunităţii specifice prin ereditate;
b) administrării preparatului biologic conform indicaţiilor
epidemiolo-
gice;
c) contactului frecvent cu agentul cauzal al maladiilor
infecţioase în do-
ze mici.
62. Supravegherea epidemiologică este:
a) evaluarea permanentă a stării sănătăţii publice;
b) măsuri realizate de medicul epidemiolog în focar epidemic în
privinţa contacţilor;
c) elaborarea măsurilor antiepidemice în focarul epidemic.
63. Supravegherea epidemiologică se bazează pe:
a) analiza epidemiologică retrospectivă a morbidităţii
infecţioase;
b) analiza epidemiologică operativă;
c) pe ambele din cele menţionate anterior.

64. Concepţiile de bază ce explică mecanismul dezvoltării
procesului epi-
demic, sunt:
a) teoria mecanismului de transmitere;
b) teoria focalităţii naturale;
c) teoria formării focarelor epidemice;
d) teoria autoreglării sistemelor parazitare;
e) teoria evoluţiei agenţilor patogeni.
65. Verigi ale procesului epidemic sunt:

a) agentul patogen;
b) sursa de agenţi patogeni;
c) mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni;
d) apa, aerul, solul, obiectele de uz casnic, vectorii
transmitători;
e) populaţia receptivă.
11
a) bruceloză;
b) leptospiroză;
c) tularemie;
d) rabie;
e) antrax.
67. Infecţii cu focalitate naturală sunt:
a) pesta;
b) holera;
c) febra galbenă;
d) tularemia;
e) leptospiroza.
a) pestă;
b) tularemie;
c) rabie;
d) salmoneloză;
e) antrax.
69. Sapronoze sunt:
a) tetanosul;
b) holera;
c) legionelozele;
d) bruceloza;
e) poliomielita.
70. Din lista propusă alegeţi sursele posibile de agenţi patogeni:
a) purtătorii sănătoşi;
b) păsările;
c) ţânţarii;
d) rozătoarele;
e) laptele şi produsele lactate.
71. Surse de agenţi patogeni pot fi:
a) animalele domestice;
b) animalele xenantrope;
c) artropodele;
d) rozătoarele;
e) moluştele.
12
72. Mecanisme de transmitere ale agenţilor patogeni sunt:
a) respiratoriu;
b) alimentar;
c) fecal oral;
d) transmisiv;
e) hidric.
73. Prin mecanismul fecal oral se realizează transmiterea:

a) tifosului recurent;
b) poliomielitei;
c) malariei;
d) HVE;
e) enterovirozelor provocate de Koksaki, ECHO.
74. Mecanismul transmisiv este caracteristic pentru următoarele

maladii
infecţioase:
a) leptospiroze;
b) pestă;
c) tularemie;
d) bruceloză;
e) tifos exantematic.
75. Regulile medico-sanitare internaţionale deligă la informarea de
urgen-
ţă (24 ore) a OMS în caz de:
a) înregistrare a unui caz de boală convenţională la om;
b) depistării ţânţarilor sau mamiferelor infectate cu virusul
febrei galbene;
c) depistarea rozătoarelor sinantrope sau xenantrope infectate cu
Y. pestis;
d) pierderi social-economice considerabile în urma
implementării carantinei;
e) sanarea cazurilor de import al malariei.
76. Fişa de urgenţă e necesar a fi transmisă:

a) numai în cazul confirmării diagnosticului prin metode de
laborator;
b) numai după consultaţia medicului infecţionist;
c) imediat în caz de suspecţie a unei maladii infecţioase cu
declarare nominală;
d) nu mai târziu de 12 ore din momentul depistării bolnavului;
e) până la efectuarea dezinfecţiei terminale în focar.
13
77. Măsuri antiepidemice direcţionate asupra sursei de agenţi
patogeni:
a) deratizarea;
b) dezinfecţia;
c) sterilizarea
d) izolarea;
e) dezinsecţia.
78. Criterii de lichidare a focarului epidemic sunt:

a) depistarea şi izolarea sursei;
b) efectuarea dezinfecţiei terminale;
c) depistarea agentului patogen;
d) efectuarea dezinfecţiei curente;
e) supravegherea asupra persoanelor contacte pe durata maximă
de incubaţie din momentul efectuării dezinfecţiei terminale.
79. Măsuri antiepidemice direcţionate asupra mecanismului de
transmitere
a agenţilor patogeni:
a) deratizarea;
b) dezinfecţia;
c) dezinsecţia;
d) sterilizarea;
e) imunocorecţia.
80. La organizarea şi efectuarea măsurilor antiepidemice în focar

participă:
a) medicul de familie;
b) asistenta medicală de sector;
c) medicul infecţionist din cabinetul de boli contagioase;
d) medicul igienist;
e) medicul bacteriolog.
81. Anamneza epidemiologică este colectată de:

a) medicul de familie;
b) medicul ce a suspectat boala la pacient;
c) medicul epidemiolog;
d) medicul bacteriolog care efectuează investigaţiile
bacteriologice şi serologice;
e) medicul infecţionist ce consultă pacientul.
82. Medicul ce a suspectat un caz de boală transmisibilă trebuie
să:
a) colecteze anamneza epidemiologică;
14
b) să transmită informaţia de urgenţă la CSP;
c) să organizeze dezinfecţia curentă în focar;
d) să organizeze vaccinarea în focar;
e) să determine varianta de izolare a bolnavului.
83. Dispensarizarea convalescenţilor are importanţă
epidemiologică în ca-
zul:
a) HVA;
b) HVB;
d) febrei tifoide;
e) infecţiei rotavirale.
84. Supravegherea epidemiologică include:
a) înregistrarea cazurilor de boală;
b) studierea proprietăţilor biologice ale culturilor de agenţi
patogeni;
c) analiza epidemiologică a morbidităţii;
d) analiza eficacităţii măsurilor antiepidemice efectuate;
e) aprecierea situaţiei epidemiologice.
85. Spitalizarea este obligatorie în cazul:
a) dizenteriei;
b) febrei tifoide;
c) tifosului exantematic;
d) salmonelozei;
e) tetanosului.
86. Măsuri de bază în profilaxia infecţiilor intestinale sunt:
a) depistarea surselor de infecţie;
b) depistarea şi sanarea purtătorilor;
c) măsurile de ordin sanitaro-igienic;
d) vaccinarea persoanelor receptive;
e) dezinfecţia profilactică şi de focar.
87. Drept bază a clasificării epidemiologice a maladiilor infecţioase
poate
servi:
a) sursa de infecţie;
b) forma clinică de evoluţie a maladiei;
c) mecanismul de transmitere a infecţiei;
d) căile de transmitere a infecţiei;
e) apartenenţa ecologică a animalelor.
15
88. Procesul epidemic răspândit pe cale de transmtere contact-
habitual se
caracterizează prin:
a) evoluţia cazurilor în lanţ;
b) perioadă minimă de incubaţie;
c) afectarea uniformă a tuturor contingentelor de vârstă;
d) legătura cu factorul hidric;
e) transmiterea agenţilor patogeni ai HVA, escherihiozelor, etc.
89. Erupţia de tip alimentar se caracterizează prin:
a) evoluţia cazurilor în lanţ;
b) sezonalitate evidentă;
c) perioadă minimă de incubaţie;
d) legătura cu factorul hidric;
e) declanşarea morbidităţii variabile după nivelul gravităţii.
90. Factori sociali, care pot iniţia apariţia procesului epidemic, pot
fi:
a) densitatea populaţiei în ţară;
b) situaţia social-economică a populaţiei ţării;
c) apartenenţa religioasă;
d) posibilitatea efectuării unui spectru larg de investigaţii
alternative;
e) costul tratamentului.
91. Factori naturali, ce favorizează declanşarea procesului
epidemiologic
în populaţie, pot fi:
a) densitatea înaltă a populaţiei ţării;
b) genul populaţiei receptive;
c) landşaftul teritoriului;
d) temperatura şi umiditatea aerului;
e) presiunea atmosferică.
92. Factori biologici, ce contribuie dezvoltării procesului epidemic
în po-
pulaţie, pot fi:
a) densitatea înaltă a populaţiei ţării;
b) receptivitatea populaţiei;
c) condiţiile mediului ambiant;
d) rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;
e) sensibilitatea agentului cauzal la substanţe dezinfectante.
93. Etape ale mecanismului de transmitere sunt:

a) circulaţia agentului patogen în organismul-
gazdă;
16
b) eliminarea agentului cauzal al maladiei infecţioase din sursa

de infecţii în mediu ambiant;
c) menţinerea agentului patogen în mediu ambiant;
d) modificarea agentului cauzal sub acţiunea factorilor mediului
ambiant;
e) pătrunderea agentului cauzal în populaţia receptivă.

94. Manifestările procesului epidemic:
1) în timp;
2) după intensitate;
3) după contingente de populaţie;
a) sezonal, ciclitate;
b) epidemii, pandemii;
c) sex, vârstă.
95. Manifestarea procesului epidemic şi nivelul morbidităţii:
1) sporadic;
2) endemic;
3) epidemic;
4) pandemic;
a) cazuri unice de boală;

b) morbiditatea specifică pentru un anumit teritoriu;
c) nivelul major al morbidităţii în mai multe regiuni ale ţării;
d) nivelul majorat al morbidităţii în mai multe ţări sau
continente.
96. Grupa de infecţii: Sursa de agenţi patogeni:

1) zoonoze; a) omul;
2) antroponoze; b) solul, apa;
3) sapronoze; c) animalele.
97. Drept surse de infecţie pentru următoarele grupuri de infecţie
servesc:
1) antroponozele;
2) zooantroponozele;
3) sapronozele;
a) apa, solul;
b)omul bolnav, purtătorul;
c) animalele bolnave sau purtătoare de infecţii.
17
98. Forma nosologică: Manifestări ale procesului
epidemic:
1) holera; a) focalitate naturală;
2) pesta; b) pandemie;
3) difteria; c) epidemică;
4) malaria; d) limitată de factori biologici.
99. Căile de transmitere şi manifestările procesului epidemic la
febră tifoidă:
1) hidrică;
2) alimentară;
3) contact habitual;
a) nu este asociată cu o anumită perioadă a anului;

b) sunt afectate nu numai persoane adulte, dar şi copii;
c) numărul de cazuri, de obicei, nu este mare.
100. Sezonalitatea: Forma

1) morbiditate uniformă pe parcursul nosologică:
anului; a) HVA;
1) toamnă-iarnă; b) HVB;
2) vară-toamnă; c) dizenterie;
3) iarnă-primăvară; d) rujeola.
101. Forma Mecanismele de
nosologică: transmitere:
1) poliomielită; a) transmisiv;
2) hepatită virală b) fecal-oral;
B; c) de contact;
3) febra galbenă; d) vertical.
4) tetanos;
102. Stabiliţi corespunderea între grupul de infecţie şi mecanismul
de transmitere:
1) fecal-oral;
2) respiratoriu;
3) de contact;
4) transmisiv;
5) vertical.
a) infecţia meningococică, rubeola, scarlatina;

b) pesta, tifosul recurent, febra galbenă;
c) toxoplasmoza, HVB, rubeola;
d) rabia, scabia, tetanosul;
e) HVA, salmoneloza, febra tifoidă.
18
103. Forma nosologică: Mecanismul de
infectare:
1) tifosul recurent; a) inoculare specifică;
2) febra tifoidă; b) contaminare
nespecifică;
3) malaria; c) contaminare
specifică.
104. Forma nosologică: Calea de transmitere:
1) febra tifoidă; a) aerogenă;
2) rujeola; b) hidrică;
3) salmoneloza; c) alimentară;
4) HVB; d) sanguină.
105. Forma nosologică: Calea de transmitere:
1) febra tifoidă; a) hidrică;
2) HVB; b) parenterală;
3) bruceloză; c) alimentară;
4) rabia; d) contact direct.
106. Forma nosologică: Factorii de transmitere:
1) bruceloza; a) laptele;
2) salmoneloza; b) ouăle, carnea;
3) HVC; c) sângele;
4) holera; d) apa.
107. Forma nosologică: Mecanismul de
infectare:
1) malaria; a) contaminare
nespecifică;
2) tifosul exantematic; b) inoculare nespecifică;
3) dizenteria; c) contaminare
specifică;
4) antraxul; d) inoculare specifică.
108. Forma nosologică: Vectorul transmiţător:
1) malaria; a) căpuşa;
2) tifosul exantematic; b) puricele;
3) tularemia; c) ţânţarul;
4) pesta; d) păduchele.
109. Importanţa epidemiologică a investigaţiilor de laborator la
externarea bolnavilor cu:
1) HVA;
2) dizenterie;
3) febră tifoidă;
19
a) majoră;
b) nu are;
c) nu tot timpul sunt necesare.
110. Grupul de m ăsuri:
1) măsuri asupra sursei de infecţie;
2) măsuri asupra mecanismului de transmitere a agentului
patogen;
3) măsuri direcţionate spre formarea nereceptivităţii
colectivelor;
4) măsuri de ordin general.
Exemple de măsuri:
a) educaţie pentru sănătate, investigaţii de laborator;
b) deratizarea, depistarea omului bolnav, izolarea, tratamentul
lui, sa-narea purtătorilor;
c) dezinsecţia, sterilizarea, dezinfecţia;
d) vaccinarea şi revaccinarea populaţiei.
111. Forma nosologică: Măsuri antiepidemice:

1) rujeola; a) sanitaro-igienice;
2) malaria; b)deratizarea,
3) pesta; dezinsecţia;
4) enterovirozele ECHO, c) vaccinarea;
Coxsackie; d)dezinsecţia.
112. Forma nosologică: Măsura antiepidemică de

bază:
1) scarlatina; a) vaccinoprevenţia;
2) poliomielita; b) măsuri de ordin general;
3) dizenteria; c) dezinfecţia;
4) pesta; d) deratizarea.
113. Forma Măsura

nosologică: antiepidemică:
1) febra a) dezinsecţia;
galbenă; b) dezinfecţia;
2) febra tifoidă; c) imunoprofilaxia.
3) poliomielita;
114. Forma nosologică: Măsura antiepidemică de
bază:
1) poliomielita; a) sanitaro-igienică;
2) dizenteria; b) vaccinarea;
3) malaria; c) prevenirea importului.
20
115. Forma Măsura

nosologică: 1) antiepidemică:
febra galbenă;
2)varicela;
3)difteria; a) spitalizare obligatorie;
4)scarlatin b)posibil tratament
a;
ambulator.

1) tularemia;
2) holera;
3) purtătorul de
C.diphteriae;
4) rujeola;
Indicaţii către
spitalizare:
a) epidemiologice;
b)clinice;
c) clinico-
epidemiologice;
d)nu este obligatorie.
1) holera;
2) tusea convulsivă;
3) pesta;
4) tifosul exantematic.
Perioada de supraveghere medicală asupra persoanelor contacte:
a) 6 zile;
b) 14 zile;
c) 21 zile;
d) 5 zile.
1) HVA;
2) dizenteria;
3) tularemia;
4) febra tifoidă.
Durata supravegherii medicale asupra persoanelor contacte cu

bolnavul:
a) nu se efectuează;
b) 35 zile;
c) 7 zile;
d) 21 zile.
I.2. Dezinfecţia, sterilizarea, dezinsecţia, deratizarea
119. Dezinfecţia curentă se efectuează:
a) de 2 ori/zi;
b) de 4 ori/zi;
c) multiplu, în perioada de contagiozitate pe măsura eliminării
agentului patogen în mediul ambiant.
120. Cea mai veridică metodă de control al calităţii dezinfecţiei
este cea:
a) chimică;
b) bacteriologică;
c) vizuală.
121. Pentru efectuarea dezinfecţiei se folosesc următoarele
preparate:
a) clorură de var, metilacetofos;
b) baze, lizol;
c) ratindan, fosfid de zinc.
122. Dezinfecţia prin metoda chimică e necesară în focarele de:
a) rujeolă;
b) rabie;
c) HVE.
123. In scopul reducerii timpului necesar pentru efectuarea
dezinfecţiei
este utilizată:
a) cloramina;
b) soluţia de clorură de var activată;
c) fenolul.
124. Cloramina se utilizează sub formă de:
a) pulbere;
b) soluţie;
c) emulsie.
125. Clorura de var (praf) poate fi utilizată în dezinfecţie, dacă
conţine clor
activ nu mai puţin de:
a) 0,1 %;
b) 16,0 %;
c) 25,0 %.
22
126. In focarele de tuberculoză dezinfecţia se efectuează cu soluţie
de clo-
rură de var în concentraţie de:
a) 1,0 %;
b) 3,0 %;
c) 5,0 %.
127. In practica medicală apa oxigenată se foloseşte în

concentraţii:
a) 0,1-3,0%;
b) 0,1-6,0%;
c) 0,1-33,0%.
128. Obiectele confecţionate din lână sau fibre sintetice pot fi

dezinfectate
în etuve:
a) cu vapori şi formalină;
b) cu vapori;
c) cu aer fierbinte.
129. Dezinfecţia se efectuează la temperaturi mai joase în etuva:

a) cu vapori;
b) cu vapori şi formalină;
c) cu aer fierbinte.
130. Sterilizarea are drept scop:
a) înlăturarea microflorei patogene;
b) nimicirea agenţilor patogeni;
c) nimicirea microflorei.
131. Clorura de var e raţional a fi folosită sub formă de:

a) emulsie;
b) soluţie;
c) pulbere.
132. Soluţiile activate de clorură de var se prepară prin:

a) majorarea concentraţiei;
b) majorarea volumului;
c) adăugarea sărurilor de amoniu.
133. In clorura de var praf concentraţia minimă de clor activ care

mai per-
mite utilizarea ei e de:
a) 0,1 %;
23
b) 1,0 %;
c) 16,0%.
134. Clorura de var (standard) conţine clor activ:

a) 16,0 %;
b) 25,0 %;
c) 33,0 %.
135. În practica medicală apa oxigenată se foloseşte în concentraţii
de pâ-
nă la:
a) 3,0 %;
b) 6,0 %;
c) 33,0 %.
136. Dezinfecţia terminală e necesar a fi efectuată în focarul de:

a) rujeolă;
b) difterie;
c) parotidită epidemică.
137. Dezinfecţia terminală se efectuează din momentul izolării

sursei în pri-
mele:
a) 6-12 ore;
b) 24-36 ore;
c) 36-72 ore.
138. În scopul reducerii timpului necesar pentru efectuarea
dezinfecţiei ter-
minale se folosesc:
a) concentraţii mai mari;
b) cantităţi mai mari;
c) activatori.
139. Dezinfecţia are importanţă mai mare la infecţiile cu
mecanism:
a) respiratoriu;
b) fecal oral;
c) transmisiv.
140. Clorura de var are la baza mecanismului bactericid de
acţiune:
a) oxidarea;
b) denaturarea proteinelor;
c) coagularea proteinelor.
24
141. Dezinfecţia are drept scop:
a) nimicirea totală a microflorei;
b) nimicirea sau înlăturarea microflorei patogene;
c) nimicirea formelor vegetative ale agenţilor patogeni.
142. Dezinfecţia curentă este organizată de către:
a) specialiştii CSP;
b) medicul de familie;
c) specialiştii centrului de dezinfecţie.
143. Dezinfectanţi chimici sunt:
a) fenolul, iodul;
b) clorura de var, dimetiltoluolamida;
c) cloramina, zoocumarina.
144. Dezinfecţia se efectuează în dependenţă de:
a) mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni;
b) rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;
c) tropismul şi mecanismul de transmitere al agenţilor
patogeni.
145. Controlul bacteriologic al calităţii dezinfecţiei terminale poate
fi efec-
tuat (din momentul finalizării dezinfecţiei):
a) între 45 minute şi 2 ore;
b) imediat;
c) peste 20-45 minute.
146. Un timp mai scurt este necesar pentru prepararea soluţiilor de
lucru
(din praf) de:
a) clorură de var;
b) cloramină;
c) soluţii activate de clorură de var.
147. Necesitatea efectuării dezinfecţiei terminale este determinată
de:
a) prezenţa sursei de agenţi patogeni;
b) rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;
c) prezenţa persoanelor receptive în focar.
148. Dezinfecţia curentă în cazul dizenteriei se efectuează:
a) de 3 ori/zi;
b) de 6-10 ori/zi;
c) pe măsura eliminării agentului patogen.
25
149. Dezinfecţia de etuvă este strict necesară în cazul:
a) tifosului exantematic;
b) febrei tifoide;
c) HVA.
150. Sterilizarea are importanţă majoră în profilaxia:
a) HVB, difteriei;
b) HVA, poliomielitei;
c) HVC, botulismului.
151. Dezinsecţia este una din măsurile de bază la:

a) dizenterie, febră tifoidă;
b) antrax, leptospiroză;
c) tifos exantematic, malarie.
152. Repelenţi sunt:
a) ratindanul, zoocumarina;
b) dietiltoluolamida, dimetilftalatul;
c) lizolul, fenolul.
153. Pentru prelucrarea sanitară a părului bolnavilor cu

pediculoză poate
fi utilizat:
a) carbofosul, dimetilftalatul, dihlofosul;
b) nitiforul, clorofosul;
c) şamponul anti-P, carbofosul.
154. Dezinsecţia are importanţă majoră în cazul:

a) dizenteriei;
b) febrei tifoide;
c) tifosului exantematic,
155. Pentru prelucrarea pacientului cu pediculoză pot fi folosite:
a) nitiforul, metilacetofosul;
b) clorofosul, diclofosul;
c) dietiltoluolamida, monofluorina.
156. Dezinsecţia poate fi efectuată prin metoda:

a) chimică;
b) fizică;
c) ambele.
26
157. Insecticide sunt:
a) flicidul, acetofosul;
b) dietiltoluolamida, monofluorina;
c) albihtolul, tiosemicarbazidul.
158. Repelente sunt:

a) ratindanul, fosfidul de zinc;
b) metilacetofosul, benziminul;
c) albihtolul, dietiltoluolamida.
159. Selectaţi măsura antiepidemică direcţionată asupra sursei de

agenţi
patogeni:
a) deratizarea;
b) dezinfecţia;
c) dezinsecţia.
160. Rodenticide sunt:

a) carboxidul, heptaclorul;
b) tiosemicarbazidul, ratindanul;
c) albihtolul, flicidul.
161. Rodenticide sunt:
a) ratindanul, fosfidul de zinc;
b) zoocumarina, piretrinele;
c) monofluorina, carbofosul.
162. Necesitatea efectuării deratizării poate să apară în cazul:

a) anchilostomidozei;
b) teniozei;
c) trichinelozei.
163. Selectaţi măsura realizată de serviciul nemedical:
a) profilaxia de urgenţă;
b) salubrizarea sanitară în localităţi;
c) chimioprofilaxia.
164. Spitalizării conform indicaţiilor epidemiologice sunt supuşi:

a) toţi bolnavii cu maladie infecţioasă diagnosticată;
b) toţi bolnavii suspecţi de maladie infecţioasă;
c) bolnavii cu boli infecţioase din grupele periclitate.
27
165. Una dintre măsurile antiepidemice, orientate asupra verigii a
doua a
procesului epidemic, este:
a) izolarea bolnavului;
b) deratizarea;
c) dezinsecţia.
166. Intreruperea transmiterii maladiilor infecţioase pe cale
hidrică preve-
de:
a) respectarea tehnologiei de preparare a produselor
alimentare;
b) decontaminarea apei potabile;
c) respectarea termenelor de realizare a produselor alimentare.
167. Dezinfecţia curentă este efectuată obligator în:
a) dispensarul de tuberculoză;
b) secţia de pediatrie somatică;
c) secţia de chirurgie.
168. Pentru determinarea resturilor de detergent pe instrumentariu
medical
se utilizează proba:
a) cu amidopirină;
b) cu Sudan III;
c) cu fenolftaleină.

169. Dezinfecţia terminală e necesar a fi efectuată:
a) în focar după depistarea bolnavului;
b) în focar după spitalizarea bolnavului;
c) în focar după însănătoşirea bolnavului;
d) în focarul de rujeolă după 5 zile de boală a pacientului;
e) în cazul reprofilării unui staţionar de maladii infecţioase în
unul de profil terapeutic.
170. Selectaţi preparatele ce posedă efect bactericid, virulicid,

sporacid şi
fungicid:
a) clorură de var;
b) sulfohlorantină;
c) lizol;
d) apă oxigenată;
e) cloramină.
28
171. În dezinfecţie sunt utilizate următoarele grupuri de preparate
chimice:
a) oxidanţi;
b) activatori;
c) preparate ce coagulează proteina;
d) preparate ce denaturează proteina;
e) derivaţi ai fosforului.
172. Dezinfecţia terminală se efectuează în focarele de:
a) rujeolă;
b) dizenterie;
c) HVA;
d) febră tifoidă;
e) parotidită epidemică.
173. Tipuri de etuve utilizate în practica de dezinfecţie:
a) cu detergenţi;
b) cu formalină;
c) cu vapori;
d) cu aer uscat fierbinte;
e) cu acizi.
174. Dezinfecţia chimică este necesară în focarele de:
a) antrax;
b) rujeolă;
c) difterie;
d) febră tifoidă;
e) malarie.
175. Cerinţe către păstrarea dezinfectantelor:
a) loc uscat;
b) încăpere bine încălzită;
c) la lumină;
d) la întuneric;
e) într-un vas deschis.
176. Clorura de var-praf este folosită în dezinfecţia:
a) excrementelor lichide;
b) WC-urile din apartamente la bloc;
c) WC-urile din localităţile rurale fără sistem de canalizare;
d) maselor vomitive;
e) grajdurilor.
29
177. Dezinfecţia de etuvă este necesară în focarele cu:
a) leptospiroză;
b) febră tifoidă;
c) difterie;
d) dizenterie;
e) tularemie.
178. Soluţia de apă oxigenată cu detergent poate fi folosită:

a) o singură dată, imediat după preparare;
b) în diferite concentraţii (0,1-6,0 %);
c) pe parcursul a 2-3 zile din momentul preparării;
d) la temperatura camerei;
e) după încălzire.
179. Care dintre preparatele indicate se pot utiliza ca dezinfectanţi:

a) substanţe ce conţin clor activ;
b) substanţe ce conţin fosfor;
c) fenolul;
d) lizolul;
e) peroxidul de hidrogen.
180. Ce influenţează eficacitatea dezinfecţiei:
a) concentraţia soluţiei;
b) umiditatea în încăpere;
c) expoziţia;
d) volumul soluţiei la un m2;
e) toate cele enumerate.
181. Eficacitatea acţiunii soluţiilor dezinfectante depinde de :

a) temperatura soluţiilor dezinfectante;
b) concentraţie;
c) expoziţie;
d) presiunea atmosferică;
e) prezenţa activatorilor.
182. In ce caz este indicată efectuarea dezinfecţiei terminale:

a) bolnavul cu gripă este transferat din salonul terapeutic în
izolator;
b) în legătură cu situaţia epidemiologică secţia pentru bolnavi
cu dizenterie se reprofilează pentru internarea bolnavilor cu
gripă;
30
c) secţia pentru bolnavi cu HVA se reprofilează pentru bolnavi
cu dizenterie;
d) bolnavul cu tularemie este transferat din box în secţie;
e) bolnavul cu febră tifoidă este spitalizat.
183. In dezinfecţie pot fi utilizaţi următorii agenţi:
a) vapori;
b) aer fierbinte;
c) raze y şi P;
d) mecanici;
e) chimici.
184. Etapele de sterilizare a instrumentelor medicale cu utilizare
multiplă:
a) dezinfecţia;
b) curăţire presterilizatorie;
c) împachetarea materialelor pentru sterilizare;
d) sterilizarea;
e) selectarea materialelor pentru sterilizare.
185. Soluţiile de lizol sunt folosite în:

a) deratizare;
b) dezinsecţie;
c) dezinfecţie;
d) sterilizare;
e) cazul focarelor de tuberculoză.
186. In etuva cu vapori pot fi prelucrate următoarele obiecte:

a) pernele, saltelele;
b) hainele din piele naturală;
c) cărţi;
d) hainele de bumbac;
e) lenjeria de pat de bumbac.
187. In etuva cu vapori pot fi dezinfectate următoarele obiecte:

a) haine din piele;
b) saltele, perne;
c) încălţăminte de cauciuc;
d) haine din fibre sintetice;
e) nici unul din cele enumerate.
31
188. Etuvele cu vapori şi formalină sunt folosite:
a) numai pentru dezinfecţie;
b) numai pentru dezinsecţie;
c) în regim diferit de lucru pentru dezinfecţie şi dezinsecţie;
d) pentru sterilizare;
e) dezinfectarea hainelor din fibre sintetice.
189. Prelucrarea hainelor în etuvă este necesară în cazul focarelor

de:
a) febră tifoidă;
b) dizenterie provocată de Sh.sonnei;
c) difterie;
d) infecţia meningococică;
e) tifos exantematic.
190. Se sterilizează instrumentele medicale:

a) ce contactează cu suprafaţa plăgii;
b) ce contactează cu sângele;
c) ce contactează cu preparatele aplicate parenteral;
d) utilajul din cabinetul de proceduri;
e) tonometrele, fonendoscopul.
191. În scopul prelucrării bolnavului cu pediculoză poate fi utilizat:
a) diclofosul;
b) clorofosul;
c) benzilbenzoatul;
d) metilacetofosul;
e) piretrinele.
192. În scopul nimicirii vectorilor transmitători sunt utilizate
preparate din
grupul:
a) acaricidelor;
b) fungicidelor;
c) erbicidelor;
d) repelenţilor;
e) ovicidelor.
193. Examinării la pediculoză necesită a fi supuşi:

a) bolnavii la internare în staţionar;
b) persoanele internate la azilurile pentru bătrâni;
c) în mod planificat populaţia din teritoriul administrativ;
32
d) copii de la şcoli-internat;
e) gravidele în cadrul internării la maternitate.
194. Dezinsecţia e necesară în focarele de:
a) scabie;
b) antrax;
c) iersinioză;
d) pestă;
e) bruceloză.
195. Numiţi trei cele mai ecologice metode de dezinsecţie:
a) chimică;
b) mecanică;
c) fizică;
d) biologică;
e) cu gaze.
196. Prelucrarea bolnavilor cu pediculoză este efectuată cu
participarea
obligatorie a personalului medical în cazul:
a) instituţiilor preşcolare;
b) internate;
c) cămine;
d) spitale;
e) la toate întreprinderile şi instituţiile din teren.
197. Repelenţii sunt utilizaţi la:
a) prelucrarea hainelor;
b) impregnarea corturilor, partierelor ş.a.;
c) aplicarea pe cutanee;
d) nimicirea rozătoarelor;
e) nimicirea vectorilor transmitători.
198. Care dintre preparatele enumerate sunt insecticide:
a) benzil-benzoatul;
b) acetofosul;
c) benzimina;
d) piretrum;
e) metilacetofosul.
199. Deratizarea poate fi efectuată prin
metoda:
a) biologică;
33
b) chimică;
c) ultravioletă;
d) mecanică;
e) profilactică.
200. Din măsurile orientate la sursa de infecţie fac parte:
a) vizitarea bolnavului la domiciliu;
b) adresarea bolnavului la policlinică;
c) investigarea bolnavului cu boală infecţioasă la internare;
d) examinarea planificată a lucrătorilor serviciului de
alimentaţie publică;
e) examinarea de laborator a persoanelor de contact.
201. În instituţiile de copii, curative sau alimentare momelile cu
rodenticide
se permit a fi:
a) distribuite la necesitate în toate încăperile instituţiilor pentru
copii;
b) aplicate în absenţa copiilor;
c) amplasate pe podea, pe traseul rozătoarelor, în locurile lor
de alimentare;
d) amplasate în cavităţi speciale;
e) aplicate în zilele de odihnă.
202. Din măsurile profilactice fac parte:
a) prevenirea poluării cu microorganisme ale mediului
ambiant;
b) decontaminarea apei în conformitate cu cerinţele
standardului pentru apa potabilă;
c) profilaxia pătrunderii infecţiei în obiectele cu semnificaţie
epide-miologică;
d) protecţia sanitară a teritoriului de importul şi răspândirea
infecţiei;
e) lichidarea focarului epidemic.
203. Selectaţi măsurile antiepidemice, care sunt efectuate de forţele
medi-
cale:
a) decontaminarea apei potabile;
b) vaccinarea populaţiei;
c) eutanazierea animalelor vagabonde;
d) îngroparea deşeurilor radioactive;
e) activităţi de educaţie pentru sănătate.
34
204. Procentajul soluţiei cloraminei şi cazul utilizării:
1) forme vegetative ale bacteriilor; 0,1 - 1,0 - 2,0%;
2) infecţii virale; 1,0 - 3,0%;
3) tuberculoză şi micoze; 5,0%;
4) forme ale bacteriilor sporulate; 10,0%.
205. Forma nosologică şi dezinfecţia chimică:
1) esherichioze;
2) holeră;
3) botulism;
4) scarlatină;
b) cu forţele specialiştilor de la centrul de dezinfecţie;
c) cu forţele proprii ale persoanelor din focar;
d) se efectuează selectiv (nu în toate focarele).
Efectul produs:
206. Preparatul: a) repelent;
1) crezol; b) dezinsectant;
2) albihtol; c) dezinfectant;
3) ratindan; d) rodentic.
4) metilacetof 207. Preparate şi grupul de preparate:
os;hexaclorciclohexan;
1)
2) fenol;
3) dietiltoluolamidă;
4) monoftorină;
a) dezinfectant;
b) dezinsectant;
c) rodenticid;
d) repelent.
208. Preparate şi grupul de preparate:
1) clorură de var;
2) crezol;
3) monoftorină;
4) chiuzol;
a) dezinfectant ce coagulează proteina;

b) dezinfectant oxidant;
35
c) repelent;
d) rodenticid.
209. Stabiliţi corespunderea între substanţe şi grupe de preparate:

1) crezol, formalin, fenol;
2) nitifor, carbofos, piretrum;
3) ratindan, zoocumarin, fosfid de zinc; .
a) dezinfectanţi;
b) dezinsectanţi;
c) deratizanţi
210. Modul de acţiune şi grupe de preparate:
1) oxidanţi ai proteinei agentului cauzal;
2) denaturanţi;
3) coagulanţi;
a) clorură de var, cloramină;
b) formalină;
c) fenol, crizol, acizi.
I.3. Imunoprofilaxia

211. Intervalul minim între vaccinurile planificate e de:
a) 1 lună;
b) 2 luni;
c) 3 luni.
212. În Republica Moldova vaccinarea planificată nu este
prevăzută con-
tra:
a) tetanosului;
b) tuberculozei;
c) HVA.
213. Vaccinul BCG se administrează:
a) intramuscular;
b) subcutan;
c) intracutan.
214. Vaccinarea în mod planificat în Republica Moldova se

efectuează con-
tra:
a) tusei convulsive, gripei;
b) difteriei, febrei tifoide;
c) tetanosului, parotiditei epidemice.
215. Imunitatea transplacentară are o durată de:

a) câteva zile;
b) câteva săptămâni;
c) câteva luni.
216. După suportarea unor infecţii apare imunitate:
a) naturală activă;
b) pasivă;
c) nespecifică.
217. O cale posibilă de formare a imunităţii active artificiale este:
a) suportarea unei boli infecţioase;
b) folosirea anatoxinei;
c) folosirea interferonului.
37
218. O cale posibilă de formare a imunităţii active naturale:
a) aplicarea vaccinului;
b) aplicarea imunoglobulinei;
c) premuniţia.
219. Timpul necesar pentru formarea imunităţii active postvaccinale
este de:
a) câteva ore;
b) câteva zile;
c) câteva săptămâni.
220. In organism se introduc prin metoda fracţionată:

a) vaccinurile corpusculare inactivate („omorâte");
b) seruri homologice;
c) seruri heterologice.
221. Serul antidifteric se foloseşte:
a) în profilaxia de urgenţă;
b) în profilaxia planificată;
c) în scop de tratament.
222. Vaccinul viu este utilizat în imunoprofilaxia:

a) difteriei;
b) poliomielitei;
c) tetanosului.
223. Vaccinurile vii se utilizează contra:
a) rujeolei, tusei convulsive;
b) tuberculozei, poliomielitei;
c) parotiditei epidemice, difteriei.
224. Anatoxina este utilizată în profilaxia:

a) antraxului;
b) tetanosului;
c) brucelozei.
225. Peroral se administrează vaccinul:
a) antipoliomielitic;
b) contra tusei convulsive;
c) antiparotiditic.
38
226. Estimarea probelor tuberculinice se efectuează peste:
a) 24 ore;
b) 48 ore;
c) 72 ore.
227. Bacteriofagii sunt indicaţi pentru formarea:
a) imunităţii active;
b) imunităţii pasive;
c) nici uneia din cele enumerate.
228. Vaccinarea are importanţă majoră în dirijarea procesului
epidemic al:
a) tuberculozei;
b) HVB;
c) febrei tifoide.
229. O durată mai lungă a imunităţii se obţine după administrarea:
a) serurilor;
b) imunoglobulinelor;
c) anatoxinelor.
230. Intervalul minim între administrările planificate ale

vaccinurilor este de:
a) 2 săptămâni;
b) 1 lună;
c) 1,5 luni.
231. În mod planificat vaccinarea se efectuează contra:
a) tuberculozei, febrei tifoide;
b) difteriei, scarlatinei;
c) parotiditei epidemice, tusei convulsive.
232. Intervalul minim dintre aplicarea vaccinului şi imunoglobulinei
este de:
a) 2 săptămâni;
b) 2 luni;
c) 6 luni.
233. Reacţiile serologice sunt utilizate în aprecierea eficacităţii
vaccinări-
lor contra:
a) antraxului;
b) tuberculozei;
c) difteriei.
39
234. Contra tuberculozei, în calendarul de vaccinări al Republicii
Moldova
sunt prevăzute:
a) revaccinare;
b) două revaccinări;
c) trei revaccinări.
235. Imunitate de o durată mai lungă se obţine după vaccinarea
contra:
a) difteriei;
b) tetanosului;
c) rujeolei.
236. Reactogenitate minimă posedă vaccinurile:
a) vii;
b) chimice;
c) corpusculare inactivate.
237. Vaccin corpuscular inactivat se utilizează contra:
a) variolei;
b) parotiditei epidemice;
c) tusei convulsive.
238. Vaccinările contra difteriei se efectuează cu:

a) vaccin viu;
b) anatoxină;
239. În Republica Moldova vaccinarea planificată se efectuează

contra:
a) 7 forme nosologice;
b) 10 forme nosologice;
c) 12 forme nosologice.
240. Vaccinul antiparotiditic se administrează concomitent cu
vaccinul:
a) difteriei;
b) poliomielitei;
c) rujeolei.
241. Rezultatele pozitive în proba Mantoux indică:

a) necesitatea revaccinării;
b) lipsa necesităţii revaccinării;
c) nu este un indiciu pentru soluţionarea problemei
revaccinării.
40
242. Cursul condiţionat de vaccinări antirabice se indică:
a) copiilor;
b) persoanelor muşcate de animale care sunt sub supraveghere;
c) persoanelor muşcate de animale sălbatice.
243. Vaccinul antipoliomielitic viu atenuat se administrează:
a) intracutan;
b) peroral;
c) intramuscular.
244. Vaccinările contra poliomielitei se efectuează concomitent cu
vaccină-
rile contra:
a) tetanosului;
b) HVB;
c) tuberculozei.
245. Chimioprofilaxia este utilizată în prevenţia:

a) tetanosului;
b) botulismului;
c) malariei.
246. Vaccinările planificate după indicaţii epidemiologice contra
febrei ti-
foide se efectuează la persoane:
a) pe tot parcursul vieţii;
b) între 7 şi 60 ani;
c) între 14 şi 50 ani.
247. Vaccinarea contraparotiditei epidemice se efectuează la vârsta
de:
a) 2 luni;
b) 12 luni;
c) 18 luni.
248. Vaccinarea şi revaccinarea contra poliomielitei prevede:
a) 4 administrări de vaccin;
b) 5 administrări de vaccin;
c) 6 administrări de vaccin.
249. După eventuala infectare este indicată vaccinarea contra:
a) antraxului;
b) rabiei;
c) difteriei.
41
250. Vaccinarea contra tusei convulsive se efectuează la:
a) 2; 4; 6 luni;
b) 0; 1; 6 luni;
c) 3; 4; 5; 6 luni.
251. Reacţia Mantoux se efectuează:
a) cu 1-7 zile înainte de revaccinare;
b) cu 3-14 zile înainte de revaccinare;
c) cu 14-60 zile înainte de revaccinare.
252. Intramuscular se administrează vaccinul contra:
a) tuberculozei;
b) HVB;
c) poliomielitei.
253. Vaccinarea contra gripei este raţional a fi efectuată:
b) planificat;
c) înaintea răspândirii ei sezoniere.
254. In profilaxia specifică a tetanosului este utilizat:

a) vaccinul viu;
b) anatoxina;
c) vaccinul inactivat.
255. Vaccinarea în mod planificat se efectuează contra:
a) HVB, febrei tifoide;
b) infecţiei rotavirale, parotiditei epidemice;
c) difteriei, scarlatinei.
256. In mod planificat în Republica Moldova vaccinoprevenţia se
efectuea-
ză contra:
a) febrei tifoide;
b) HVB;
c) HVA.
257. Reacţiile alergice cutanate se utilizează în diagnosticul:

a) antraxului, brucelozei;
b) tuberculozei, botulismului;
c) dizenteriei, febrei tifoide.
42
46
283. După indicaţii epidemiologice planificat se efectuează
vaccinări con-
tra:
a) difteriei;
b) febrei tifoide;
c) brucelozei;
d) iersiniozei;
e) ornitozei.
284. În primele 6 luni de viaţă copiii sunt vaccinaţi contra:
a) tuberculozei;
b) tetanosului;
c) parotiditei epidemice;
d) febrei tifoide;
e) rujeolei.
285. Conform calendarului de vaccinări, în Republica Moldova

copii sunt
vaccinaţi împotriva:
a) HVB, Tbc, rubeolei;
b) poliomielitei, parotiditei epidemice, tusei convulsive;
c) difteriei, scarlatinei, rujeolei;
d) poliomielitei, difteriei, tetanosului;
e) difteriei, Tbc, parotiditei epidemice.
286. În caz de congelare, nu pot fi administrate următoarele
vaccinuri:
a) rujeolic;
b) BCG;
c) DTP;
d) DT;
e) poliomielitic.
287. În ce cazuri se va forma imunitate activă protectivă, dacă
imunoglobu-
lina se va administra concomitent cu vaccinul ?
a) contra rabiei;
b) contra rujeolei;
c) contra tetanosului;
d) contra parotiditei epidemice;
e) contra HVB.
47
288. Infecţii dirijate prin vaccinoprevenţie sunt:
a) rujeola;
b) difteria;
c) tusea convulsivă;
d) infecţia rotavirală;
e) varicela.
289. Nu pot fi folosite vaccinurile:

a) ce nu posedă proprietăţi fizice caracteristice;
b) cu deteriorări ale fiolelor;
c) ce au fost transportate la un regim de temperatură
neadecvat;
d) cu termenul de păstrare expirat;
e) vaccinul poliomielitic ce s-a păstrat în congelator.
290. Sunteţi responsabil de vaccinoprevenţie. Care este tactica D-

voastră?
a) evidenţa contingentelor ce necesită vaccinări;
b) lucrul de educaţie pentru sănătate a populaţiei despre
importanţa vaccinărilor;
c) instructarea personalului medical responsabil de efectuarea
vaccinărilor;
d) raportarea zilnică despre vaccinările efectuate;
e) planificarea vaccinărilor.
291. După indicaţii epidemiologice sunt administrate vaccinuri:

a) persoanelor ce au contactat cu bolnavul de holeră;
b) persoanelor contacte din focar cu rujeolă;
c) persoanelor ce pleacă într-un focar natural al encefalitei de
căpuşă;
d) persoanelor muşcate de animale;
e) militarilor contra tetanosului.
292. Vaccinările antirabice necondiţionate sunt indicate după

muşcătură de:
a) un animal sălbatic;
b) un animal necunoscut;
c) un câine care s-a îmbolnăvit de rabie peste 20 de zile de la
momentul muşcăturii;
d) un animal care se află sub supraveghere;
e) un animal care a fost imediat omorât.
293. Preparatele ce nu se administrează fracţionat în organism
sunt:
a) serul antitetanic;
48
b) imunoglobulina antigripală;
c) imunoglobulina antirugeolică;
d) imunoglobulina antitetanică;
e) imunoglobulina antistafilococică.
294. Indicaţi infecţiile contra cărora nu se efectuează vaccinări
planificate
în Republica Moldova:
a) HVA;
b) rubeola;
c) parotidita epidemică;
d) varicela;
e) parapertusis.
295. In frigiderul-container s-a topit complet gheaţa cu 12 ore în
urmă.
Care dintre preparatele enumerate mai jos nu mai pot fi
folosite?
a) vaccinul poliomielitic;
b) anatoxina antitetanică;
c) anatoxina antidifterică;
d) DTP;
e) vaccinul rujeolic.
296. Pentru obţinerea imunoglobulinelor homologice sunt utilizate:

a) sângele donatorilor;
b) sângele placentar;
c) sângele animalelor hiperimunizate;
d) sângele persoanelor ce au făcut boala;
e) sângele persoanelor imunizate.
297. Contra căror infecţii vaccinurile asigură o imunitate
protectivă de du-
rată:
a) contra rujeolei;
b) leptospirozei;
c) antirabiei;
d) tularemiei;
e) holerei.
298. Fracţionat se introduc în organism:
a) imunoglobulina antistafilococică;
b) serul antidifteric;
c) serul antitetanic;
49
d) imunoglobulina antirabică;
e) imunoglobulina antitetanică.
299. In mod planificat în Republica Moldova se efectuează

vaccinarea con-
tra:
a) tuberculozei;
b) leptospirozei;
c) febrei tifoide;
d) tusei convulsive;
e) parotiditei epidemice.
300. Vaccinări planificate sunt efectuate contra:

a) poliomielitei;
b) parotiditei epidemice;
d) scarlatinei;
e) varicelei.
301. Profilaxia specifică planificat se efectuează contra:
a) tuberculozei;
b) tusei convulsive;
c) tetanosului;
d) gripei;
e) scarlatinei.
302. Infecţii dirijate prin vaccinoprevenţie sunt:
a) febra tifoidă;
b) bruceloza;
c) rujeola;
d) poliomielita;
e) tetanosul.
303. Vaccinarea planificată la vârsta de 2 luni se efectuează

contra:
a) parotiditei epidemice;
b) tusei convulsive;
c) poliomielitei;
d) tetanosului;
e) hepatitei virale B.
50
304. Vaccinoprevenţie există contra:
a) HVA;
b) HVB;
c) malariei;
d) toxoplasmozei;
e) febrei galbene.
305. Primele 2 infecţii contra cărora sunt vaccinaţi copii în RM
sunt:
a) tuberculoza;
b) rujeola;
c) hepatita virală B;
d) poliomielita;
e) hepatita virală A.
306. Copil de 4 luni nu a fost vaccinat cu BCG. Cum trebuie de
procedat?
a) imediat să fie vaccinat;
b) să fie vaccinat după examenul clinic;
c) să fie vaccinat după examenul clinic şi confirmarea
rezultatului pozitiv la proba Mantoux;
d) să fie vaccinat după vaccinarea cu DTP;
e) să fie vaccinat în baza rezultatelor probei Mantoux.
307. În Republica Moldova planificat se efectuează vaccinarea
contra:
a) HVB, parotiditei epidemice;
b) Tbc, difteriei;
c) rubeolei, tetanosului;
d) gripei, tusei convulsive;
e) poliomielitei, rujeolei.
308. Corecte sunt afirmaţiile:

a) intervalul minim dintre vaccinare şi administrarea
imunoglobulinei este de 6 luni;
b) intervalul minim dintre introducerea imunoglobulinei şi
vaccinului e de 4-6 săptămâni;
c) vaccinarea contra rujeolei începe la vârsta de 3 luni;
d) bacteriofagul nu induce imunitate pasivă;
e) vaccinarea diminuată contra poliomielitei se efectuează cu
vaccin inactivat.
51
54
324. Forme nosologice şi remedii de profilaxie:
1) febra tifoidă, infecţia stafilococică;
2) eşerihioze, şigeloze;
3) holera, pesta;
a) bificol, colibacterin;
b) antibiotice;
c) bacteriofagi.
325. Preparate biologice şi metodele de obţinere:

1) vaccinuri vii;
2) vaccinuri corpusculare;
3) vaccinuri sintetice;
4) anatoxine;
a) preparat din toxine bacteriene detoxijiate;

b) atenuarea microorganismelor prin cultivări multiple;
c) tulpini de bacterii sau virusuri inactivate prin acţiunea
substanţelor chimice, factorilor fizici;
d) metodă de sinteză chimică, reproducerea artificială a
determinanţilor antigenici analogici celor naturali.
326. Tipuri de vaccinuri şi exemple de infecţii contra căror sunt

aplicate:
1) vaccinuri vii;
2) vaccinuri inactivate;
3) vaccinuri chimice;
4) anatoxine;
a) difterie, tetanos;
b) poliomielită, rujeolă, parotidită;
c) tusea convulsivă, leptospirozele, febra tifoidă;
d) tifosul exantematic, febra tifoidă, paratiful A, B
327. Tipul de vaccin şi vaccinuri specifice:

1) monovaccin;
2) polivaccin (complex);
3) vaccin asociat;
a) vaccin antipoliomielitic, antigripal;

b) DTP, TABT;
c) BCG, HVB.
55
328. Preparate biologice şi metoda lor de administrare:
1) vaccinul BCG;
2) serul imun, heterogen;
3) vaccinul antipoliomielitic;
4) DTP;
5) împotriva antraxului;
a) intramuscular;
b) metoda fracţionată;
c) per os;
d) intradermal;
e) cutanat.
329. Preparate biologice utilizate în profilaxia specifică pentru:
1) formarea imunităţii active;
2) formarea imunităţii pasive;
3) reţinerea multiplicării agentului patogen în organism;
a) seruri imune, imunoglobuline;

b) interferon, bacteriofag;
c) vaccinuri, anatoxine.
330. Vaccinarea contra următoarelor infecţii se efectuează cu:

1) difteria;
2) tuberculoza;
4) febra tifoidă;
a) vaccin chimic;
b) anatoxină;
c) vaccin viu;
d) vaccin corpuscular inactivat.
331. Tipuri de vaccinuri şi exemple de infecţii contra căror sunt
folosite:
1) vaccinuri vii;
2) vaccinuri inactivate;
3) vaccinuri chimice;
4) anatoxine;
a) tusea convulsivă;
b) tifos exantematic, febră tifoidă, paratif A, B;
c) difterie, tetanos, botulism;
d) parotidită epidemică, poliomielită, rujeolă.
56
2) tetanosul;
3) tuberculoza;
4) HVB;
a) vaccinarea activ-pasivă;
b) cu vaccin inactivat corpuscular;
c) la maternitate;
d) cu vaccin viu atenuat.
333. Preparatul: 4) rujeola;

1) anatoxină; Tipul de imunitate:
2) imunoglobulină; a) nu se formează;
3) bacteriofag; b) activă;
c) pasivă.
334. Tipul de preparat:
1)viu atenuat; Forma nosologică:
2)anatoxină; a) tusea
3)inactivat convulsivă;
corpuscular; b) febra tifoidă;
4)chimic; c) poliomielitică;
d) difteria.
1) holera; Profilaxia de
2) tetanosul; urgenţă:
3) antraxul; a) anatoxină;
b) imunoglobulină; d) vaccin.
c) antibiotice;
336. Exemple de infecţii şi preparate de profilaxie:

1) malarie;
2) antrax;
3) leptospiroză;
4) poliomielită;
a) clorochină;
b) antibiotice;
c) vaccin corpuscular inactivat;
d) vaccin viu.
57
337. Exemple de infecţii şi preparate de profilaxie:
1) rabie;
2) antrax;
3) HVB;
4) malarie;
5) tuse convulsivă;
a) vaccin viu;
b) vaccin corpuscular inactivat;
c) antibiotice;
d) vaccin chimic;
e) clorochină.
338. Forma nosologică: Vaccinul utilizat:
1) difteria; a) chimic;
2) poliomielita; b) corpuscular
3) tusea convulsivă; omorît;
4) infecţia meningococică; c) viu atenuat;
339. Forma nosologică: d) anatoxină.
Profilaxia de urgenţă:
1) gripa; a) de obicei, nu se efectuează;
2) rujeola; b) ser;
3) tetanosul; c) vaccin;
4) scarlatina; d) interferon.
340. Tipurile de imunitate antiinfecţioasă:

1) imunitate naturală activă;
2) imunitate naturală pasivă;
3) imunitate artificială activă;
4) imunitate artificială pasivă;
a) vaccinarea;
b) achiziţionarea anticorpilor transplacentar;
c) postinfecţios, rezultat al premuniţiei;
d) administrarea serului imun, imunoglobulinei.
341. Forma nosologică: Profilaxia de urgenţă:

1) gripa; a) antibiotice;
2) malaria; b) imunoglobulină;
3) HVA; c) clorochină;
4) holera; d) interferon.
342. Preparate 4) febră tifoidă;
biologice: Tipuri de imunitate:
1) bacteriofagi; a) pasivă;
2) imunoglobulină b) activă;
; c) nu se formează;
3) anatoxină; d) activă antitoxică.
4) vaccin viu
atenuat; Tipul preparatului
vaccinal:
343. Forma a) vaccin inactivat;
nosologică: b) vaccin viu atenuat;
1) tetanosul; c) vaccin chimic;
2) leptospiroza; d) anatoxina.
3) bruceloza;
I.4. Metoda epidemiologică

344. Indicele sezonalităţii reprezintă raportul numărului de cazuri
în lunile
de majorare a morbidităţii la:
a) numărul de cazuri în celelalte luni ale anului;
b) numărul anual de cazuri;
c) indicele morbidităţii anuale.
345. Care dintre următoarele acţiuni nu face parte din analiza
epidemiolo-
gică operativă:
a) analiza dinamicii multianuale a morbidităţii prin diferite
forme no-sologice;
b) aprecierea situaţiei epidemiologice concrete la zi;
c) înaintarea şi demonstrarea ipotezei ce ţine de cauza sporirii
morbidităţii populaţiei prin anumite maladii.
346. Care dintre următoarele acţiuni nu face parte din analiza
epidemiolo-
gică retrospectivă:
a) analiza anuală a morbidităţii prin diferite maladii
infecţioase şi ne infecţioase;
b) analiza multianuală a morbidităţii prin diferite maladii
infecţioase şi neinfecţioase;
c) aprecierea situaţiei epidemiologice concrete la zi.
347. Selectaţi elementul, care nu este parte componentă a
diagnosticului
epidemiologic:
a) determinarea sursei de infecţie;
b) determinarea persoanelor contacte din focar;
c) pronosticarea derulării ulterioare a procesului epidemic.
348. Studiile epidemiologice descriptive includ:
a) raportul de caz;
b) studiile "caz-martor";
c) modelarea procesului epidemic.
349. Studiile epidemiologice analitice includ:
a) studiile individuale;
b) studiile de cohortă;
c) studiile experimentale.
60
350. Studiile epidemiologice experimentale includ:
a) studiile corelaţionale;
b) studiile randomizate;
c) studiile de cohortă.
351. Din cauzele necesare fac parte:
a) cauzele fără de care nu poate avea loc apariţia sau
răspândirea bolii;
b) cauzele în prezenţa cărora are loc apariţia sau răspândirea
bolii;
c) cauzele care le completează pe cele principale.
352. Pentru determinarea structurii morbidirăţii prin boli

infecţioase sau
neinfecţioase se aplică:
a) indicele extensiv;
b) indicele intensiv;
c) indicele demonstrativ.
353. Pentru a determina nivelul morbidităţii se aplică:

a) indicele extensiv;
b) indicele intensiv;
c) indicele demonstrativ.
354. Indicele deprevalenţă include:
a) cazurile noi de îmbolnăvire;
b) cazurile noi şi cronice în maladia respectivă;
c) morbiditatea sumară prin toate formele nosologice.
355. Indicele intensiv caracterizează:
a) structura fenomenului;
b) frecvenţa fenomenului;
c) dinamica procesului.
356. Indicele extensiv caracterizează:
a) structura fenomenului:
b) frecvenţa fenomenului;
c) dinamica procesului.
357. Coeficientul Student prezintă:
a) indice standardizat;
b) mărime medie;
c) indice de veridicitate.
61
358. Mărimea minimă a coeficientului Student care indică că
diferenţa
dintre două caracteristici cantitative este veridică:
a) 1,0;
b) 2,0;
c) 3,0.
359. Concomitent cu mărirea numărului de cazuri luate în studiu,
eroarea
statistică:
a) creşte;
b) rămâne fără schimbări;
c) scade.
360. Ce determină metoda de analiză corelaţională :
a) legătura dintre fenomene;
b) diferenţa veridică dintre indicii statistici;
c) veridicitatea indicilor statistici.
361. Corelaţia se aplică în studiile epidemiologice pentru :
a) determinarea veridicităţii diferenţei dintre valorile a două
variabile comparate;
b) determinarea mărimii schimbării valorii unei variabile la
modificarea valorii altei variabile;
c) determinarea puterii şi direcţiei de influenţă a unor factori
asupra altor factori.
362. Coeficientul de regresie se utilizează pentru:
a) calcularea puterii de legătură dintre caracteristicile
cantitative a două fenomene;
b) determinarea veridicităţii diferenţei dintre două valori
comparate;
c) calcularea mărimii modificării cantitative a unui fenomen
sub influenţa altui fenomen cu care este în corelaţie.
363. Studiile epidemiologice "caz-martor" sunt:
a) retrospective;
b) prospective;
c) transversale.
364. Studiile epidemiologice de cohortă sunt:
a) transversale;
b) retrospective;
c) prospective.
62
365. Care dintre tipurile de studii sunt aplicate în populaţia
sănătoasă?
a) studii randomizate;
b) studii de intervenţie;
c) studii transversale.
366. Dezavantajul studiului de cohortă constă în:
a) durata mare în timp;
b) prezenţa riscurilor de concluzii false;
c) nu permit urmărirea modului de acţiune a factorilor de risc
pe toată perioada studiului şi efectul lor asupra sănătăţii.
367. Care dintre indicii enumeraţi este indice extensiv:
a) 10 cazuri;
b) 10%;
c) 10 %ooo.
368. Care dintre indicii de mai jos este indice intensiv:
a) 36 %;
b) 43 %ooo;
c) 58 cazuri.
369. Indicele prevalenţei are importanţă majoră în cazul:
a) dizenteriei;
b) tuberculozei;
c) enterobiozei.

370. Studiile epidemiologice observaţionale includ:
a) studiile descriptive;
b) studiile analitice;
c) studiile experimentale;
d) modelarea procesului epidemic.
e) studiile de intervenţie.
371. Studiile epidemiologice descriptive includ:
a) studiile individuale;
b) studiile populaţionale;
c) studiile de cohortă;
d) studiile randomizate;
e) studiile de teren.
63
372. Studiile epidemiologice analitice includ:
a) studiile populaţionale;
b) studiile ecologice;
c) studiile randomizate;
d) studiile "caz-martor";
e) studiile de cohortă.
373. In care situaţii prevalenţa unei boli poate să fie mai mică
decât inci-
denţa acesteia?
a) vindecarea rapidă după aplicarea tratamentului;
b) număr redus de cazuri noi;
c) număr redus de pacienţi care se vindecă completamente;
d) apariţia unui remediu nou care contribuie la prelungirea
vieţii bolnavilor;
e) deces instalat la interval scurt după debutul bolii.
374. Mortalitatea ca indicator al stării de sănătate a populaţiei se

exprimă
prin:
a) proporţia deceselor de o anumită cauză din toate decesele,
indiferent de cauza de deces;
b) numărul de decese de o anumită cauză, într-o populaţie;
c) proporţia de decese din totalul cazurilor noi de îmbolnăviri
într-un teritoriu administrativ;
d) numărul de decese dintr-o populaţie, indiferent de cauza de
deces;
e) ponderea deceselor din numărul total de cazuri cu boala
respectivă.
375. Letalitatea ca indicator al stării de sănătate a populaţiei se

exprimă
prin:
a) numărul de decese de o anumită cauză, într-o populaţie;
b) numărul de decese într-o populaţie, indiferent de cauza de
deces;
c) proporţia de decese din totalul cazurilor noi de îmbolnăviri
în teritoriul respectiv;
d) ponderea deceselor din numărul total de cazuri cu boala
respectivă;
e) proporţia deceselor de o anumită cauză din toate decesele
indiferent de cauza de deces.
376. Care dintre caracteristici corespund studiilor descriptive?
a) permit evaluarea unui nou tratament;
b) măsoară asocierea între o boală şi un factor de risc;
c) determină distribuţia bolii în funcţie de persoană, loc, timp;
64
d) includ seria de cazuri;
e) sunt costisitoare şi dificil de efectuat.
377. Care dintre studiile epidemiologice este cel mai adecvat pentru
a com-
para frecvenţa unei boli în aceeaşi populaţie, însă la momente
diferite
de timp:
a) corelaţional;
b) transversal;
c) caz-martor;
d) cohortă;
e) randomizat.
378. Care sunt avantajele studiilor caz-martor faţă de studiile de

cohortă:
a) studiază mai multe efecte posibile ale unei expuneri;
b) necesită un număr mai mic de subiecţi;
c) pot să studieze boli rare;
d) au o durată mai scurtă;
e) sunt mai ieftine.
379. Studiile epidemiologice caz-martor pot fi de tip:

a) simplu orb;
b) dublu orb;
c) triplu orb;
d) toate indicate în răspunsurile din punctele a, b, c;
e) nici unul.
380. Studiul epidemiologic analitic poate fi:
a) retrospectiv;
b) prospectiv;
c) observaţional;
d) experimental;
e) de teren.
381. Investigaţia epidemiologică prezintă:

a) ancheta focarului de boală infecţioasă;
b) cercetarea de tip „caz-martor" realizată în clinică;
c) cercetarea de tip „caz-martor" realizată în teren;
d) cercetarea proprietăţilor tinctoriale ale microorganismului,
e) ancheta unei erupţii de boală neinfecţioasă.
65
382. Perioada pregătitoare a unui studiu epidemiologic include:
a) întocmirea ipotezei de lucru;
b) întocmirea programului de cercetare;
c) motivarea cercetării;
d) întocmirea planului de cercetare;
e) întocmirea planului de măsuri.
383. Legătura de corelaţie directă puternică este la valoarea lui r:
a) 0,0 - +0,20;
b) +0,20 - + 0,40;
c) + 0,40 - + 0,70;
d) + 0,70 - + 1,0;
e) + 1,0.
384. Legătura de corelaţie indirectă slabă este la valoarea lui r:

a) - 1,0;
b) 1,0 - - 0,70;
c) 0,70 - - 0,40;
d) 0,40 - - 0,20;
e) 0,20 - 0,0 .
385. Pentru r = + 0,45 legătura de corelaţie va fi:
a) directă slabă;
b) directă moderată;
c) directă puternică;
d) indirectă slabă;
e) indirectă moderată.
386. Din procedeele de eşantionare probabilistică fac parte :
a) randomizarea;
b) eşantionarea de convenienţă;
c) eşantionarea prin identificare;
d) eşantionarea aleatorie stratificată;
e) eşantionarea aleatorie sistematică.
387. Din procedeele de eşantionare neprobabilistică fac parte:
a) randomizarea;
b) eşantionarea de convenienţă;
c) eşantionarea prin evaluare;
66
d) eşantionarea stratificată;
e) eşantionarea prin identificare.
388. Din avantajele studiilor epidemiologice transversale fac parte:
a) sunt uşor de realizat şi au costuri reduse;
b) permit aprecierea problemelor de sănătate şi stabilirea
priorităţilor în acţiunile de intervenţie;
c) permit stabilirea temporalităţii referitor la expunere şi boală;
d) sunt utile în evaluarea incidenţei bolilor rare;
e) pot servi ca prim pas în descrierea izbucnirilor
epidemiologice de cauză necunoscută.
389. Indici intensivi sunt:
a) 20 cazuri de boală;
b) 10%;
c) 12 %o;
d) 24 %oo;
e) 11 %o.
67
EPIDEMIOLOGIA SPECIALA Infecţiile
intestinale
390. Agentul patogen în febra tifoidă este:
a) S.typhimurium;
b) S.enteritidis;
c) S.typhi.
391. Sursa principală de agenţi patogeni în febra tifoidă este:
a) bolnavul;
b) purtătorul acut;
c) purtătorul cronic.
392. Calea principală de transmitere în febra tifoidă este:

a) hidrică;
b) alimentară;
c) de contact.
393. Perioada de incubaţie în febra tifoidă este:
a) 1 -20 zile;
b) 6-25 zile;
c) 1 -14 zile.
394. In diagnosticul precoce al febrei tifoide se utilizează:
a) urino- şi coprocultura;
b) investigaţiile serologice;
c) hemocultura.
395. In vaccinoprevenţia febrei tifoide este utilizat:
a) vaccinul viu atenuat;
b) vaccinul inactiv sau chimic;
c) anatoxina.
396. Măsurile antiepidemice de bază la febra tifoidă ţin de:

68
d)
413. Volumul necesar de sânge pentru efectuarea reacţiilor
serologice în
febră tifoidă în primele zile de manifestări clinice este de:
a) 1 ml;
b) 5 ml;
c) 10 ml.
414. In Republica Moldova predomină îmbolnăvirile cu:
a) Sh. Flexneri;
b) Sh. Sonnei;
c) Sh.Dyzenteriae.
415. Care dintre tipurile de shigele produce exotoxină:
a) Sh.Boydi;
b) Sh.Dysenteriae;
c) Sh.Flexneri.
416. Sursa principală de agenţi patogeni în dizenterie este:
a) bolnavii în perioada de prodromă;
b) bolnavii în perioada acută;
c) bolnavii cronici.
417. Durata supravegherii medicale a persoanelor contacte la

dizenterie:
a) 4 zile;
b) 7 zile;
c) 14 zile.
418. Supravegherea medicală a persoanelor contacte cu bolnavul
de dizen-
terie se efectuează timp de:
a) 7 zile;
b) 14 zile;
c) 21 zile.
71
419. Răspunsul corect pentru dizenterie este:
a) agentul patogen este S.virhov;
b) sunt cunoscuţi 2 agenţi patogeni;
c) numai un tip de agent patogen produce exotoxină.
420. Pentru dizenterie este corectă afirmaţia:
a) este provocată de mai mulţi agenţi patogeni;
b) bolnavul începe să prezinte pericol la sfârşitul primei
săptămâni de boală;
c) la baza confirmării de laborator stă serologia.
421. Calea alimentară este mai caracteristică pentru:

a) Sh.Sonnei;
b) Sh.Flexneri;
c) S.Typhi.
422. Perioadă mai scurtă de incubaţie are:

a) dizenteria;
b) rujeola;
c) parotidita epidemică.
423. Convalescentul la dizenterie este externat din staţionar:
a) fără investigaţii bacteriologice;
b) după două investigaţii bacteriologice;
c) sunt posibile ambele variante.
424. Erupţia de dizenterie cu cale habituală de transmitere se

caracterizea-
ză prin:
a) implicarea preponderent a persoanelor, care au avut contact
nemijlocit cu sursa de infecţie;
b) înregistrarea preponderentă în colectivităţile de copii;
c) înregistrarea preponderentă a formelor clinice cu evoluţie
gravă.
425. Calea hidrică de transmitere este mai caracteristică pentru:

a) Sh.boydi;
b) Sh.sonnei;
c) Sh.flexneri.
426. Sursa principală de infecţie în salmoneloze
este:
a) omul;
72
b) animalul;
c) solul.
427. Care salmonele mai frecvent provoacă infecţii nozocomiale:
a) S.newport;
b) S.enteritidis;
c) S.typhimurium.
428. Factori de transmitere a salmonelelor sunt:
a) muştele, aerul;
b) ouăle de găină, carnea;
c) apa, insectele hematofage.
429. Surse de infecţie la salmoneloză pot fi:
a) căpuşele, gâştele;
b) raţele, porcinele;
c) bovinele, muştele.
430. Noţiunea de intoxicaţie alimentară de origine bacteriană e mai
bine
venită în cazul:
a) salmonelozei;
b) botulismului;
c) dizenteriei.
431. Agentul patogen al escherichiozelor este:
a) culturile enteropatogene ale E. coli;
b) Yersinia enterocolitica;
c) diverse tipuri de microorganisme din genul Shigella.
432. Ce tip de eşerihii determină îmbolnăviri similare cu
dizenteria?
a) E. coli enteropatogenă;
b) E. coli enteroinvazivă;
c) E. coli enterotoxigenă.
433. E.coli enteropatogenă mai frecvent afectează :
a) copiii în primul an de viaţă;
b) copiii din colectivităţi;
c) copiii, indiferent de apartenenţa la grupuri de vârstă,
contingente etc.
434. Perioada maximă de incubaţie pentru eserihioze
este de :
a) 1-2 zile;
73
b) 3 zile;
c) 7-10 zile.
435. Care dintre tipurile serologice ale poliovirusului sunt mai
patogene şi
frecvent întâlnite ?
a) I;
b) II;
c) III.
436. Poliovirusul face parte din familia:
a) rabdaviruşilor;
b) picornoviruşilor;
c) astroviruşilor.
437. Măsura antiepidemică de bază la poliomielită este îndreptată
asupra:
a) sursei de agenţi patogeni;
c) receptivităţii.
438. Vaccinarea contra poliomielitei începe la vârsta:
a) 2 luni;
b) 6 luni;
c) 12 luni.
439. Poliomielita se transmite:
a) aerogen;
b) fecal-oral;
c) prin ambele mecanisme enumerate mai sus.
440. Bolnavul de poliomielită este contagios în perioada de:
a) incubaţie;
b) de prodrom;
c) convalescenţă.
441. Răspunsul corect pentru poliomielită este:
a) virusul aparţine familiei picornoviridae;
b) sunt cunoscute 2 serovaruri;
c) formele paralitice constituie circa 50% din cazurile de
îmbolnăvire.
a) pericol prezintă animalele bolnave şi purtătoare;
b) omul prezintă pericol deja în perioada de prodromă;
c) hemocultura este una dintre metodele de confirmare precoce
a diagnosticului;
d) este caracteristic portajul cronic;
e) vaccinarea se efectuează după indicaţii epidemiologice.
472. Pentru imunoprofilaxia febrei tifoide se folosesc:

a) vaccin viu atenuat;
b) vaccin corpuscular;
c) vaccin chimic;
d) anatoxină;
e) serul imun şi imunoglobulina.
473. Sursă de infecţie în febra tifoidă sunt:

b) omul bolnav;
c) purtătorii convalescenţi;
d) apa, solul;
e) animalele xenantrope.
474. Pentru febra tifoidă sunt corecte afirmaţiile:

a) bolnavul la etapa iniţială a bolii nu prezintă pericol;
b) persoanele contacte necesită a fi supravegheate timp de 21
zile;
c) persoanele contacte sunt vaccinate;
d) persoanele contacte sunt supuse investigaţiilor
bacteriologice ale sângelui;
e) persoanele contacte sunt investigate serologic.
475. Cui dintre cei enumeraţi le sunt indicate vaccinările contra
febrei tifoi-
de?
a) persoanelor contacte cu bolnavul în focar;
b) locuitorilor unei localităţi ce nu poate fi asigurată temporar
cu apă potabilă calitativă;
79
c) populaţiei ce locuieşte într-o zonă endemică la această
infecţie
(>25,0%ooo);
d) persoanelor cu risc profesional de infectare;
e) lucrătorilor sferei de alimentaţie publică.
476. Vaccinării anti-febră tifoidă sunt supuşi:
a) persoanele din localitate, unde incidenţa prin febră tifoidă în
ultimul an a constituit 1,7 %o;
b) lucrătorii laboratorului în care se fabrică vaccinul anti-febră
tifoidă;
c) lucrătorii industriei alimentare;
d) lucrătorii staţiilor de epurare a apei;
e) lucrătorii Serviciului de exploatare a locuinţelor.
477. Pentru febra tifoidă e corectă afirmaţia:
a) principala sursă de agenţi patogeni e purtătorul de S.typhi;
b) febra tifoidă e provocată de S.typhimurium;
c) metoda precoce de diagnostic e urinocultura;
d) bilicultura se foloseşte pentru diagnosticul purtătorilor;
e) e specific portajul convalescent.
478. Pentru febra tifoidă sunt specifice căile de transmitere:

a) hidrică;
b) sexuală;
c) alimentară;
d) parenterală;
479. Selectaţi din lista propusă purtătorii tranzitori:

a) persoană sănătoasă la care în coprocultură a fost identificată
Sal-monella typhi o singură dată;
b) persoană la care peste 6 luni după febră tifoidă în bilicultură
a fost identificată Salmonella typhi;
c) persoană la care peste 2 luni după febră tifoidă în
coprocultură a fost identificată Salmonella typhi;
d) persoană la care peste 4 luni după febră tifoidă în
urinocultură a fost identificată Salmonella typhi;
e) persoană la care peste 3 ani după febră tifoidă în
coprocultură a fost identificată Salmonella typhi.
80
480. Selectaţi din lista propusă purtătorii acuţi:
481. Selectaţi din lista propusă purtătorii cronici:
482. Selectaţi metodele aplicate persoanelor care au fost în contact
cu bol-
navi de febră tifoidă?
a) termometrie;
b) hemocultură;
c) coprocultură;
d) RHAD;
e) supraveghere timp de 21 zile.
483. In focarul de febră tifoidă dezinfecţia terminală se aplică
pentru:
a) veselă;
b) lenjerie de pat;
c) veceu;
d) aer;
e) jucării.
81
484. Factorii de transmitere a salmonelozelor sunt:
a) apa;
b) carnea de porc;
c) legumele, fructele;
d) ouăle;
e) carnea de pasăre.
485. Factori de transmitere a salmonelozelor sunt:

a) ouăle;
b) produsele din carne;
c) peştele şi produsele din peşte;
d) laptele;
e) vectorii transmiţători.
486. Salmonelele îşi păstrează viabilitatea de la câteva zile până la

câteva
luni în:
a) produse alimentare;
b) sol;
c) apă;
d) aer;
e) furajul pentru animale.
487. Căile de transmitere posibile a salmonelozei sunt:
a) alimentară;
b) hidrică;
c) contact habitual;
d) aerogen;
e) transmisiv.
488. Corecte pentru salmoneloze sunt afirmaţiile:
a) sunt zooantroponoze;
b) mai frecvent întâlnite în RM sunt S.enteritidis şi
S.typhimurium;
c) supravegherea epidemiologică a focarului durează o
săptămână;
d) afectează prioritar persoanele adulte;
f) .
86
a) este o sapronoză;
b) are o răspândire ubicuitară;
c) nu există remedii de profilaxie specifică eficiente;
d) S.dyzenteriae produce exotoxină;
e) perioada de contagiozitate începe la sfârşitul primei,
începutul săptămânii a doua de manifestări clinice.
511. Pentru dizenterie sunt corecte afirmaţiile:
a) Sh.sonnei se transmite prioritar pe cale hidrică;
b) surse de infecţie pot fi animalele purtătoare;
c) Sh.flexneri este cea mai patogenă;
d) lipsesc vaccinuri eficace;
e) este caracteristică sezonalitatea.
512. După suportarea dizenteriei, sunt dispensarizaţi:
a) toţi copiii de vârstă preşcolară;
b) copiii ce frecventează instituţii preşcolare;
c) elevii;
d) personalul din alimentaţia publică;
e) toţi convalescenţii indiferent de vârstă sau profesie.
513. Pentru escherichioză sunt corecte afirmaţiile:
a) surse de infecţie sunt animalele domestice (ovinele);
b) e o antroponoză, care atacă în marea majoritate a cazurilor
copiii;
c) este caracteristică sezonalitatea;
d) perioada de incubaţie 1-10 zile;
e) mecanismul de transmitere - de contact.
514. Pentru escherichioză sunt corecte afirmaţiile:
a) agentul patogen este un microorganism din genul E. coli;
b) structura antigenică este reprezentată prin 3 antigeni: O; H;
K;
c) agentul cauzal al escherichiozei este foarte sensibil la
acţiunea factorilor mediului extern;
d) sursă de infecţii poate fi omul bolnav sau purtătorul;
e) măsura antiepidemică de bază face parte din grupul de
măsuri, îndreptate asupra sursei de agenţi patogeni.
515. Pentru escherichioză nu sunt corecte afirmaţiile:

a) agentul cauzal e Iersinia enterocolitica sau I.
Pseudotuberculosis;
87
b) factorii de transmitere a infecţiei sunt legumele şi fructele
nespălate;
c) transmiterea infecţiei are loc prin mâinile contaminate ale
mamei şi ale personalului medical în timpul tualetei,
alimentaţiei copilului;
d) bolnavii sunt contagioşi în toată perioada bolii;
e) sanarea purtătorilor de E. coli este măsura de bază de
prevenţie a răspândirii infecţiei.
516. Particularităţile caracteristice escherichiozelor
enterohemoragice sunt:
a) evoluţie gravă;
b) dezvoltarea sindromului hemolitico-uremic;
c) dezvoltarea colitei pseudomembranoase;
d) evoluţie subclinică;
e) dezvoltarea colitei hemoragice.
517. Cu diagnosticul de escherichioză sunt supuşi spitalizării:
a) copiii de 0-14 ani;
b) adulţii;
c) obligatoriu toţi bolnavii;
d) persoanele ce lucrează în întreprinderile alimentare;
e) copiii, ce frecventează instituţiile preşcolare, case de copii
şi şcoli internat.
518. Surse de agenţi patogeni în escherichiozele enteropogene sunt:
a) bolnavul cu formă tipică a bolii;
b) bolnavul cu formă frustă a bolii;
c) purtătorul;
d) animalul purtător;
e) animalul bolnav.
519. Pentru escherichiozele enteropatogene sunt corecte

afirmaţiile:
a) calea principală de transmitere este hidrică;
b) sursa de infecţie poate fi purtătorul;
c) clinica diferă în dependenţă de tipul de agent patogen;
d) mai frecvent sunt afectaţi copii până la 1 an de viaţă;
e) E.coli enteropathogenic poate provoca o clinică
asemănătoare cu cea a holerei.
520. Agentul patogen al holerei este:

a) V. cholerae biovar cholera (clasic) grupa serologică
01;
88
b) V. parahaemoliticus;
c) V. cholerae biovar El-Tor grupa serologică 01;
d) V. cholerae 01 0139 „Bengal";
e) NAG vibrionii.
521. Erupţia hidrică cu infecţii intestinale se caracterizează prin:
a) limitare teritorială;
b) sezonalitate de vară;
c) lipsa sezonalităţii;
d) manifestarea erupţiilor prin o singură formă nosologică;
e) evidenţierea diferitor sero- şi biovariante ale
microorganismelor.
522. Agenţi patogeni în campilobacterioză sunt:
a) Campylobacter jejuni;
b) Campylobacter pilori;
c) Campylobacter coli;
d) Campylobacter freundii;
e) Campylobacter fetus.
523. Sursă de infecţie în campilobacterioză servesc:
a) ouăle de găină;
b) vitele cornute mari şi mici;
c) rozătoarele;
d) oamenii bolnavi şi purtători;
e) apa contaminată.
524. Căile de transmitere în campilobacterioză sunt:

a) alimentară;
b) transmisivă;
c) parenterală;
d) hidrică;
525. Poliomielita se poate transmite prin mecanismul:

a) fecal-oral;
b) respirator;
c) transmisiv;
d) de contact;
e) vertical.
89
526. Surse de infecţie în poliomielită sunt:
a) bolnavul cu formă inaparentă a maladiei;
b) bolnavul cu formă manifestă a maladiei;
c) bolnavul cu formă acută a maladiei;
d) purtătorul;
e) bolnavul cu formă cronică a maladiei.
527. Pentru poliomielită este caracteristic mecanismul şi căile de

transmi-
tere:
a) fecal-oral;
b) aerogen;
d) transmisiv;
e) vertical.
528. Enterovirusurile sunt agenţi patogeni ai:
a) poliomielitei;
b) Coxsackie A şi B;
c) ECHO;
d) HVA;
e) HVC.
529. In cazul infecţiilor provocate de virusurile Coxsackie A şi B
corecte
sunt afirmaţiile:
a) surse de infecţie pot fi atât oamenii bolnavi, cât şi cei
sănătoşi;
b) este caracteristică răspândirea epidemică;
c) are o sezonalitate de iarnă-primăvară;
d) profilaxia specifică lipseşte;
e) mai frecvent sunt afectate persoanele adulte.
530. Corecte pentru botulism sunt afirmaţiile:

a) e o sapronoză;
b) în focare e necesară dezinfecţia terminală;
c) bolnavul este izolat după indicaţii epidemiologice;
d) una dintre metodele de profilaxie este prelucrarea termică a
produselor alimentare înainte de a fi folosite;
e) Cl.botulini nu schimbă organoleptica produselor.
94
553. Pentru care hepatită virală acută este caracteristică
periodicitatea
multianuală ?
a) HVA;
b) HVB şi HVD;
c) HVC.
554. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate mai jos

procesul epide-
mic are caracteristic manifestări eruptivo-epidemice?
a) HVB;
b) HVB şi HVD;
c) HVA.
555. La câte dintre hepatitele virale enumerate mai jos mecanismul
de
transmitere vertical nu se realizează?
a) HVD;
b) HVA;
c) HVC.
556. Care dintre hepatitele virale enumerate mai jos practic nu
evoluează
în forme cronice?
a) HVA;
b) HVB;
c) HVC.
557. Care dintre hepatitele virale enumerate mai jos afectează

copiii în vâr-
stă de 4-15 ani?
a) HVA;
b) HVB;
c) HVE şi HVC.
558. Virusul HVA conţine:
a) un antigen;
b) doi antigeni;
c) trei antigeni.
559. Sezonalitatea de toamnă-iarnă a morbidităţii este
caracteristică pen-
tru:
a) HVA;
b) HVB;
c) HVC.
95
560. Izbucnirile epidemice de HVA mai frecvent apar în urma
realizării
căii:
a) alimentare;
b) hidrice;
c) de contact.
561. Supravegherea epidemiologică asupra persoanelor ce au
contactat cu
bolnavul de HVA se efectuează timp de:
a) perioada maximă de incubaţie;
b) 21 zile;
c) 35 zile.
562. Cu mecanism fecal-oral sunt:
a) HVA şi HVE;
b) HVC;
c) HVB şi HVD.
563. Mecanismul fecal oral de transmitere este caracteristic pentru

hepati-
tele virale:
a) C, D;
b) A, E;
c) B, E.
564. Calea hidrică de transmitere are importanţă majoră în cazul:
a) salmonelozelor;
b) shigelozelor;
c) HVA.
565. Sursă principală de infecţie la HVB este:
a) bolnavul cu formă cronică;
b) bolnavul cu formă acută;
c) purtătorul.
566. Pentru HVB sunt caracteristice căile de transmitere:

a) naturale şi artificiale;
b) numai naturale;
c) numai artificiale.
567. Perioada de incubaţie a HVB e de:

a) 15-50 zile;
96
b) 60-180 zile;
c) 120-180 zile.
568. Bolnavul cu HVB prezintă pericol:
a) numai în perioada de incubaţie şi prodromă;
b) numai în perioada de manifestări clinice;
c) incubaţie - convalescenţă.
569. Răspunsul corect pentru HVB este:
a) lipseşte profilaxia specifică;
b) sursa principală de infecţie este omul bolnav;
c) durata perioadei de contagiozitate a sursei poate fi foarte
mare.
570. Grupul de vârstă cu risc major la HVB îl prezintă:
a) copiii;
b) persoanele tinere;
c) persoanele de vârsta a treia.
571. Criteriu de selecţie al necesităţii vaccinării contra HVB este
prezenţa:
a) anti-HBs;
b) anti-HBc sumar;
c) nici a unui din cei enumeraţi.
572. Vaccinarea contra HVB se efectuează:

a) într-un rapel;
b) două rapeluri;
c) patru rapeluri.
573.Dispensarizarea copiilor născuţi din mame HBs pozitive
necesită a fi
efectuată:
a) 3 luni;
b) 6 luni;
c) 12 luni.
574. Măsura antiepidemică de bază în HVB este îndreptată asupra:
a) sursei de agenţi patogeni;
c) receptivităţii populaţiei.
97
575. Vaccinarea contra HVB se efectuează:
a) 0; 2; 4 şi 6 luni;
b) 0; 2 şi 6 luni;
c) 3; 4; 5 şi 6 luni.
576. Riscă să facă HVD persoanele:
a) HBs pozitive;
b) anti-HBs pozitive;
c) anti-HBc pozitive.
577. Calea principală de transmitere a HVC este:

a) hidrică;
b) parenterală;
c) sexuală.
578. Calea hidrică de transmitere este esenţială pentru:
a) HVD;
b) HVE;
c) HVB.
579. Cine dintre persoanele enumerate mai jos nu poate servi ca

sursă de
infecţie la HVE?
a) bolnavii cu forme icterice de boală;
b) bolnavii cu forme cronice de boală;
c) bolnavii cu forme anecterice.
580. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate mai jos

mecanismul
principal de transmitere este fecalo-oral?
a) HVE;
b) HVC;
c) HVB.
581. Virusul HVA face parte din familia:

a) picornoviruşilor (Picornoviridae);
b) rabdoviruşilor (Rhabdoviridae);
c) hepadnoviruşilor (Hepadnaviridae).
610. Factorii de transmitere a HVB:

a) sângele;
b) saliva;
c) apa, produsele alimentare;
d) sperma şi secreţiile vaginale;
e) lichidul amniotic.
611. Contra căror hepatite virale practica medicală dispune de
vaccinuri?
a) HVA;
b) HVB;
c) HVB şi HVD;
d) HVC;
e) HVE.
612. In transmiterea VHB substratele principale sunt:
a) sângele;
b) sperma;
c) urina;
d) lacrimile;
e) saliva.
613. Din complexul de măsuri de profilaxie a HVB fac parte:

a) folosirea seringilor getabile;
b) sterilizarea calitativă;
c) vaccinarea nou-născuţilor;
d) investigarea la portajul de AgHBs;
e) supravegherea sanitară asupra blocurilor alimentare.
614. Surse de agenţi patogeni la HVB pot fi:

a) bolnavii cu forme acute ale bolii;
b) bolnavii cronici;
c) purtătorii;
d) bolnavii cu HVD;
e) convalescenţii cu anti-HBs.
103
615. In ce perioade ale procesului infecţios la HVB omul prezintă
pericol:
a) toată durata perioadei de incubaţie;
b) perioada de prodromă;
c) perioada de manifestări clinice;
d) perioada de convalescenţă;
e) 40-50 % din convalescenţi se externează cu antigenemie.
616. Bolnavul cu HVC prezintă pericol:
a) în perioada de incubaţie;
b) în perioada de prodromă;
c) în perioada de manifestări clinice;
d) în perioada de convalescenţă;
e) după însănătoşirea clinică nu prezintă pericol.
617. Corecte pentru HVD sunt afirmaţiile:

a) vaccinarea efectuată în RM poate considerabil influenţa
morbiditatea;
b) este o antroponoză;
c) formele cronice nu sunt caracteristice;
d) lucrătorii medicali fac parte din grupul cu risc major la
infectare;
e) calitatea sterilizării instrumentarului medical nu
influenţează nivelul morbidităţii.
618. Metodele de profilaxie a HVD:

a) vaccinarea contra HVD;
b) limitarea numărului de donatori la un recipient;
c) aplicarea corectă a măsurilor de dezinfecţie a
instrumentariului medical;
d) vaccinarea contra HVB;
e) testarea sângelui donatorilor la HVB.
619. HVD prezintă pericol prin:
a) letalitate înaltă;
b) procentul sporit al formelor cronice;
c) procentul sporit al cancerului hepatic;
d) perioada foarte scurtă de incubaţie;
e) afectarea mai frecventă a copiilor.
620. Receptivi la HVD sunt:

a) persoane sănătoase ce nu sunt purtătoare de AgHBs;
104
b) bolnavii cu HVA;
c) bolnavii cu HVB;
d) purtătorii de AgHBs;
e) purtătorii de AgHBe.
621. Corecte pentru HVE sunt afirmaţiile:
a) mecanismul de transmitere parenteral;
b) afectarea prioritară a persoanelor tinere;
c) caracteristice sunt erupţiile hidrice;
d) poate găsi răspândire ubicuitară;
e) vaccinoprevenţia se efectuează după indicaţii
epidemiologice.
622. Selectaţi hepatitele virale cu mecanism fecalo-oral de
transmitere:
a) HVA şi HVC;
b) HVA şi HVE;
c) HVA;
d) HVE;
e) HVC.
623.Selectaţi hepatitele virale cu mecanismul prioritar de
transmitere pa-
ranteral:
a) HVA;
b) HVB şi HVC;
c) HVB şi HVD;
d) HVD;
e) HVE.
624. Pentru HVA sunt posibile următoarele căi de transmitere:

a) hidrică;
b) paranterală;
c) alimentară;
d) contact habitual;
e) verticală.
625. Sursă de agenţi patogeni în HVA pot servi:
a) bolnavii cu forme anecterice;
b) reconvalescenţii;
c) bolnavii în perioada preicterică;
d) bolnavii în a doua perioadă de manifestări clinice;
e) bolnavii cu forme asimpromatice.
105
626. Căile de transmitere în HVB sunt:
a) parenterală;
b) transmisivă;
c) hidrică;
d) sexuală;
e) verticală.
627. Calea parenterală de transmitere este mai caracteristică
pentru:
a) HVA;
b) HVB;
c) HVC;
d) HVD;
e) HVE.
628. Mecanismul de transmitere în HVB:
a) contact;
b) vertical;
c) transmisiv;
d) sexual;
e) parenteral.
629. Corecte pentru HVC sunt afirmaţiile:

a) calea parenterală de transmitere este cea mai frecventă;
b) sursa principală de infecţie sunt bolnavii cu forme acute;
c) vaccinoprevenţia este una dintre măsurile de bază;
d) agentul patogen este destul de rezistent în mediul ambiant;
e) rezultatele investigaţiilor serologice nu tot timpul permit a
face concluzii despre riscul epidemiologic ce-l prezintă cel
investigat.
630. Pentru HVC sunt corecte afirmaţiile:

a) agentul patogen al HVC e un virus, care poate produce o
coinfecţie sau o suprainfecţie numai în prezenţa virusului
HVB;
b) mecanismul şi căile de transmitere a HVC prezintă
similitudini considerabile cu cele ale VHB;
c) în cazul HVC prevalează căile artificiale de transmitere;
d) HVC are o răspândire largă în rândul UDI;
e) prognosticul e moderat favorabil, dar cu letalitate înaltă la
gravide.
631. Pentru HVB sunt corecte afirmaţiile:

a) un loc deosebit în procesul epidemic îl ocupă personalul
medical;
106
b) în timpul unei înţepături cu acul se poate conţine până la
100 doze infecţioase de virus al HVB;
c) titrul protectiv minimal postvaccinar e 1/10 mU.I./ml;
d) pentru imunoprevenţie se foloseşte vaccin viu atenuat;
e) rata de cronicizare e de 95%.
632. Controlul infecţiei cu virusul HVB constă în următoarele:
a) asigurarea cu apă potabilă de calitate;
b) solubrizarea terenurilor, asanarea lor;
c) organizarea corectă a decontării şi lichidării inofensive a
instrumentelor medicale de multiplă folosinţă;
d) asigurarea protecţiei pielei, mucoaselor personalului
medical la locul de muncă;
e) vaccinarea universală a nou-născuţilor combinată cu cea a
adolescenţilor, personalului medical cu risc major de
infectare.
633. Din grupul de boli sexual transmisibile fac parte:
a) HVA;
b) HVB;
c) HVC;
d) HVD;
e) HVE.
634. Din grupul de boli sexual transmisibile fac parte:

a) HVB;
b) sifilisul;
c) infecţia HIV/SIDA;
d) Herpes Zoster;
e) HVE.
635. Controlul infecţiei cu virusul HVB constă în următoarele:

a) vaccinarea universală a nou-născuţilor şi contingentelor de
risc;
b) screeningul la prezenţa AgHBs în sângele, organele,
ţesuturile şi sperma donate;
c) înlocuirea instrumentelor de multiplă folosinţă prin
instrumente ge-tabile;
d) reducerea maximă a transfuziilor de sânge;
e) interzicerea folosirii preparatelor farmaceutice, obţinute din
sânge.
107
636. Pentru care dintre hepatitele virale nu este caracteristică
sezonalita-
tea?
a) HVA;
b) HVB;
c) HVC;
d) HVE;
e) HVD.
637. Care dintre agenţii patogeni ai hepatitelor virale nu posedă
capsulă?
a) HVA;
b) HVB;
c) HVC;
d) HVD;
e) HVE.
638. In cazul stabilirii diagnosticului de hepatită virală A bolnavul:

a) nu se spitalizează;
b) obligator se spitalizează;
c) se spitalizează după indicaţiile clinice;
d) se spitalizează după indicaţiile epidemiologice;
e) se spitalizează după indicaţiile clinico-epidemiologice.
639. Persoanele contacte cu bolnavul de HVA sunt supuşi:
a) supravegherii medicale timp de 35 zile;
b) termometriei zilnice cu determinarea mărimii ficatului;
c) investigării la IgM-anti HVA;
d) investigării sângelui la activitatea ALAT;
e) investigarea sângelui la activitatea ALAT la apariţia
semnelor clinice de boală.
640. Menţinerea virusului hepatitei B ca specie biologică este
determinată
de următoarele căi de transmitere:
a) prin transfuzie de sânge;
b) sexuală;
c) parenterală;
d) intranatală;
e) habituală.
641. Marcherii hepatitei virale B în anamneză
sunt:
a) HbsAg;
108
b) anti-Hbc;
c) anti-Hbs;
d) anti-Hbe;
e) anti-HCV.
642. Impactul socio-economic al HVB este determinat de:
a) cronicizarea;
b) predominarea formelor asimptomatice şi fruste ale infecţiei;
c) dezvolatrea cancerului primar al ficatului;
d) dezvoltarea cirozei hepatice;
e) letalitatea înaltă a nou-născuţilor.
643. Intensitatea procesului epidemic în HVB este determinată de :
a) morbiditatea prin HVB acută;
b) răspândirea carcinomei hepatocelulare;
c) scăderea capacităţii de muncă ca urmare a infecţiei
suportate;
d) răspândirea portajului de HbsAg, inclusiv a altor marcheri
ai virusului hepatitei B în populaţie;
e) răspândirea limitată a morbidităţii ca urmare a lichidării
infecţiei în unele teritorii.

644. Tipurile de hepatite virale:
1) HVA;
2) HVB;
3) HVC;
4) HVD;
5) HVE;
Caracteristica epidemiologică:
a) imposibilitatea declanşării procesului infecţios în lipsa
VHB;
b) transmiterea prioritar prin hemotransfuzii;
c) consecinţe dramatice la gravide;
d) doza excepţional de mică de infectare;
e) se observă îmbătrânirea infecţiei.
1) VA;
2) HVB;
3) HVC;
109
4) HVD;
5) HVE.
Caracteristica epidemiologică:
a) letalitate înaltă la gravide;
b) grupa de risc major - stomatologi, chirurgi;
c) lipseşte cronicizarea;
d) achiziţionarea virusului preponderent posttransfuzional;
e) una dintre măsurile profilactice - vaccinarea.

1) HVA;
2) HVB;
3) HVC;
4) HVD;
5) HVE.
Procesul de cronicizare:
a) lipseşte;
b) 40-60% cu risc major de formare a cancerului hepatic;
c) va depinde de modul achiziţionării;
d) 5-10%;
e) lipseşte, totodată se înregistrează letalitate înaltă la gravide.
647. Tipurile de hepatite Rata de letalitate:

virale: a) letalitate înaltă la
1) HVA; gravide;
2) HVB; b) 2-20%;
3) HVC; c) < 0,5%;
4) HVD; d) 0,5-1%;
5) HVE; e) < 2,0%.
648. Tipurile de hepatite Perioada de

virale: incubaţie:
1) HVA; a) 15-45 zile;
2) HVB; b) 30-60 zile;
3) HVC; c) 45-180 zile;
4) HVD; d) 14-110 zile;
5) HVE; e) 21 -90 zile.
649. Tipurile de hepatite virale: 1)
HVA;
110
2) HVB;
3) HVC;
4) HVD;
5) HVE.
Modul de transmitere:
a) cu transmitere predominant enterală;
b) cu transmitere predominant parenterală.
1) HVA; calitate înaltă la gravide;
2) HVB; înaltă de cronicizare;
3) HVC;
4) HVD;
5) HVE.
Pronosticul:
a) moderat favorabil, dar cu coinfecţie, nefavorabil;
b) moderat favorabil, cu rata înaltă de cronicizare;
c) de regulă, favorabil;
d) moderat favorabil;
e) moderat favorabil — superinfecţie.
651. Căile de transmitere în hepatitele virale:
1) căi naturale;
2) căi artificiale;
a)perinatală;
b)orizontală (contact habitual direct);
c)sexuală;
d)nosocomială;
e)habitual-comunală (prin vectori artificiali: truse
cosmetice, periuţe de dinţi, prosoape etc.);
f) administrarea intravenoasă a drogurilor.
652. Riscul transmiterii VHB (estimat în %):
1) risc minim;
2) 6%;
3) 67%;
Perioadele gravidităţii
(trimestre): a) I trimestru;
111
b) al II-lea trimestru;
c) al III-lea trimestru.
653. Hepatite virale:

1) HVA;
2) HVB;
3) infecţia HIV/SIDA.
Vaccinopreparate, tipul:
a) plasmatic, obţinut prin metoda ingeneriei genetice;
b) inactivat, viu atenuat, recombinat genetic;
c) profilaxie specifică nu se efectuează din motivul lipsei de
vaccino-preparat.
654. Hepatite virale:

1) HVA;
2) HVE;
3) HVB;
4) HVG.
Tipul de imunitate postinfecţioasă:
a) se formează imunitate postinfecţioasă stabilă de lungă
durată;
b) se formează imunitate postinfecţioasă nestabilă de scurtă
durată;
c) imunitatea postinfecţioasă nu este suficient studiată;
d) se formează îmunutate artificială activă.
655. Hepatite virale

1) HVA;
2) HVE.
Grupele cu risc înalt de infectare:

a) colectivele de copii din instituţiile şcolare şi preşcolare;
b) populaţia adultă indiferent de activitatea profesională.
112
II.3. Infecţiile respiratorii

656. Ce determină sezonalitatea de toamnă-iarnă în infecţiile
respiratorii?
a) schimbarea condiţiilor de comunicare a populaţiei;
b) schimbarea caracteristicilor tipice ale agenţilor patogeni;
c) micşorarea păturii imune în populaţie.
657. Indicaţi care măsuri antiepidemice în infecţiile respiratorii

sunt mai
eficace (de control):
a) izolarea precoce a sursei de agenţi patogeni;
b) dezinfecţia în focare epidemice şi locurile de aglomeraţie a
populaţiei;
c) imunoprofilaxia.
658. Ciclititatea multianuală în infecţiile respiratorii este cauzată

de:
a) nivelul păturii imune a populaţiei;
b) condiţiile locative;
c) mijloacele de transport.
659. Utilizarea anatoxinei difterice conduce la formarea:
a) imunităţii antibacteriene artificiale;
b) imunităţii antitoxice artificiale;
c) imunităţii antibacteriene şi antitoxice.
660. Izolarea obligatorie în staţionar se efectuează în cazul:

a) portajului tulpinilor lizogene de C.diphteriae;
b) dizenteriei;
c) tusei convulsive.
661. Mai puţin rezistent în mediul ambiant este:

a) C.difteriae;
b) N.meningitidis;
c) St.haemoliticus.
662. Sursa principală de agenţi patogeni în difterie este:

a) bolnavul;
b) purtătorul imun;
c) purtătorul convalescent.
113
663. Titrul protectiv de anticorpi la difterie e de:
a) 0,001 UA/ml;
b) 0,003 UA/ml;
c) 0,03 UA/ml.
664. Purtătorii de corinebacterii difterice atoxigene în condiţiile
actuale în calitate de sursă de infecţie:
a) prezintă un rol epidemiologic neînsemnat;
b) nu au însemnătate epidemiologică;
c) sunt principala sursă de infecţie.
665. Supravegherea persoanelor contacte la difterie se efectuează

timp de:
a) 3 zile;
b) 7 zile;
c) 14 zile.
666. Perioada de contagiozitate a bolnavului de difterie e de:

a) până la 2 săptămâni;
b) de la câteva zile la 4 luni;
c) de obicei, până la 1 an.
667. Vaccinarea contra difteriei se efectuează:
a) cu vaccin;
b) cu anatoxină;
c) cu ser.
668. In cadrul izbucnirilor epidemice de difterie mai frecvent este

depistat:
a) C. mitis;
b) C. gravis;
c) C. intermedius.
669. Purtătorii sănătoşi de corinobacterii difterice toxigene necesită
a fi:
a) izolaţi la domiciliu;
b) sanaţi în condiţii de ambulator;
c) izolaţi în staţionar.
670. In focarele de difterie dezinfecţia chimică:
a) este necesară;
b) nu este necesară;
c) trebuie efectuată după indicaţii epidemiologice.
114
118
703. Cel mai frecvent perioada de incubaţie în rubeolă constituie:
a) 2-3 zile;
b) 9-15 zile;
c) 17-21 zile.
704. După suportarea rubeolei se formează imunitate:
a) de scurtă durată;
b) de lungă durată;
c) pentru toată viţa.
705. Cel mai frecvent sindromul de rubeolă congenitală se

manifestă prin
afectarea:
a) inimii, organelor auzului şi văzului;
b) sistemului osteo-muscular;
c) suprafeţelor cutanate.
706. Frecvenţa apariţiei malformaţiilor congenitale în rubeolă este

sporită
în:
a) primul trimestru de sarcină;
b) trimestru doi de sarcină;
c) trimestru trei de sarcină.
707. Ponderea cazurilor cu sindrom rubeolic congenital în mediu
constitu-
ie:
a) 0,13%;
b) 5 %;
c) 20-30%.
708. Agentul patogen al rubeolei face parte din:
a) togaviruşi;
b) paramixoviruşi;
c) mixoviruşi.
709. Rezistenţa agentului patogen al rujeolei în mediul ambiant
este:
a) înaltă;
b) medie;
c) joasă.
710. O contagiozitate mai înaltă este
caracteristică:
a) rujeolei;
119
b) difteriei;
c) tuberculozei.
711. O contagiozitate mai înaltă este caracteristică pentru:

a) difterie;
b) varicelă;
c) scarlatină.
712. Bolnavul de rujeolă prezintă pericol:
a) 4 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 4 zile după;
b) 7 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 7 zile după;
c) din momentul apariţiei erupţiilor pe corp şi până la involuţia
lor.
713. Perioada de contagiozitate a bolnavului cu rujeolă este de:

a) 4-5 zile;
b) 8-9 zile;
c) până la 21 zile.
714. Sursă de infecţie la rujeolă este:
a) purtătorul de germeni;
b) reconvalescentul;
c) bolnavul în perioada prodromală.
715. In profilaxia de urgenţă a rujeolei poate fi folosit:

a) anatoxina;
b) imunoglobulina;
c) vaccinul inactivat.
716. Vaccinarea contra rujeolei se efectuează cu:
a) anatoxină;
b) vaccin viu;
c) vaccin chimic.
717. In focarele de rujeolă dezinfecţia chimică:

b) este necesară;
c) este necesară numai după indicaţii epidemiologice.
718. Bolnavul cu rujeolă poate servi ca sursă de agenţi patogeni:
a) în perioada prodromală;
120
b) în perioada de reconvalescenţă;
c) înainte cu 4 zile de la debutul bolii.
719. Agentul patogen al rujeolei se transmite:
a) pe calea aerogenă;
b) prin aerosol secundar (prin praf contaminat);
c) pe calea habituală.
720. Sunt supuşi dispensarizării convalescenţii cu rujeolă?
a) da;
b) nu;
c) doar în anumite condiţii.
721. Vaccinarea copiilor născuţi din mame seronegative la rujeolă
se efec-
tuiază:
a) la vârsta de 8 luni;
b) la vârsta de 12 luni;
c) nu li este indicată.
722. Care dintre copiii ce au contactat cu un bolnav de rujeolă
necesită su-
praveghere medicală:
a) cei vaccinaţi cu vaccin antirujeolic;
b) care deja au suportat rujeola;
c) copiii nevaccinaţi şi care n-au suportat rujeola.
723. In cazul apariţiei focarului de rujeolă în instituţie preşcolară
măsuri-
lor de izolare va fi supus:
a) copilul de 7 ani, care anterior a suportat rujeola;
b) copilul în vârstă de 5 ani, care nu a suportat rujeola,
vaccinat la 1 an şi 6 luni;
c) copilul de 3 ani care nu a fost bolnav şi/sau vaccinat anti-
rujeolă.
724. Spitalizarea bolnavilor cu parotidită epidemică se efectuează:
a) în toate cazurile de îmbolnăvire;
b) după indicaţii clinice şi epidemiologice;
c) numai după indicaţii epidemiologice.
725. Măsura profilactică de bază la parotidita epidemică este:
a) depistarea şi izolarea precoce a bolnavului;
b) măsurile de restricţie în colectivităţi;
c) imunoprofilaxia.
121
726. Vaccinarea planificată contra parotiditei epidemice conform
calenda-
rului de vaccinări se efectuează:
a) la vârsta de 12 luni;
b) la vârsta de 3 luni;
c) la vârsta de 22-24 luni.
727. Acoperirea vaccinală cu vaccin antiparotiditic la vârsta de 2
ani tre-
buie să fie minimum de:
a) 95%;
b) 98%;
c) până la 95%.
728. Perioada de incubaţie la parotidită epidemică e de:
a) 7-12 zile;
b) 12-26 zile;
c) 4-16 zile.
729. In profilaxia specifică a parotiditei epidemice se utilizează:
a) vaccinul viu;
b) vaccinul inactivat;
c) vaccinul chimic.
730. Sursă de agenţi patogeni la parotidita epidemică este:
a) omul bolnav;
b) purtătorul;
c) convalescentul.
731. Bolnavul cuparotidită epidemică se izolează la domiciliu timp
de:
a) 4 zile;
b) 6 zile;
c) 9 zile.
732. Vaccinarea contra parotiditei epidemice se efectuează la
vârsta de:
a) 3 luni;
b) 9 luni;
c) 12 luni.
733. Răspândirea pandemică este caracteristică pentru:
a) gripă;
b) rujeolă;
c) varicelă.
122
734. Bolnavul cu oreion este periculos ca sursă de infecţie în:
a) perioada de incubaţie;
b) ultimile 1-2 zile ale perioadei de incubaţie şi perioada de
manifestări clinice;
c) perioada de convalescenţă.
735. Spitalizarea bolnavilor cu oreion este:

a) obligatorie în toate cazurile;
b) conform indicaţiilor clinice;
c) conform indicaţiilor clinice şi epidemiologice.
736. Vaccinarea contra gripei are o eficacitate:

a) sporită;
b) redusă;
c) dependentă de structura antigenică a tulpinelor vaccinale.
737. In profilaxia gripei poate fi utilizat:

a) vaccin;
b) anatoxină;
c) bacteriofag.
738. Perioada de incubaţie la gripă este de:

a) 1 -3 zile;
b) 3-5 zile;
c) 6-7 zile.
739. Răspândirea pandemică e mai caracteristică pentru:
a) dizenterie;
b) HVA;
c) gripă.
740. Sursa de agenţi patogeni la gripă poate fi:
a) omul bolnav;
b) purtătorul de virus;
c) animalele domestice şi păsările sălbatice.
741. Selectaţi mijloacele de profilaxie a gripei în perioada

preepidemică:
a) imunoprofilaxia cu vaccin antigripal;
b) interferon leucocitar uman;
c) remantadină.
123
742. Bolnavii cu gripă sunt supuşi spitalizării:
a) în mod obligatoriu;
b) conform indicaţiilor clinico-epidemiologice;
c) în funcţie de statutul social al pacientului.
743. In care perioadă a bolii bolnavul cu varicelă este periculos ca
sursă
de infecţie pentru cei din jur ?
a) de la ultima zi a perioadei de incubaţie, perioada de erupţie
şi până la a 5-a zi după apariţia ultemelor erupţii;
b) perioada de incubaţie;
c) până la perioada de cădere a crustelor.
744. Mai frecvent se îmbolnăvesc de varicelă:
a) copiii de vârsta până la 6 luni;
b) copiii de la 6 luni până la 7 ani;
c) adulţii.
745. Perioada de incubaţie în varicelă este de:

a) 4-12 zile;
b) 6-12 zile;
c) 11 -17 zile.
746. Sunt contagioşi bolnavii cu:
a) leptospiroză;
b) ascaridoză;
c) varicelă.
747. Dezinfecţia terminală în focarul cu varicelă:
b) se efectuează obligator;
c) se efectuează în cazul spitalizării bolnavului conform
indicaţiilor epidemiologice.
748. Spitalizarea bolnavilor cu varicelă se efectuează:
a) conform indicaţiilor clinice;
b) conform indicaţiilor epidemiologice;
c) conform indicaţiilor clinico-epidemiologice.
749. In profilaxia specifică a varicelei poate fi
utilizat:
124
b) imunoglobulină specifică;
750. Perioada de incubaţie la infecţia adenovirală este:

a) 1 -6 zile;
b) 4-14 zile;
c) 5-28 zile.
751. Sursă de infecţie adenovirală poate fi:
a) omul bolnav, purtătorul;
b) animalele domestice;
c) animalele xenantrope.
752.Diagnosticul de laborator al mononucleozei infecţioase se
bazează pe
investigaţii:
a) bacteriologice;
b) virusologice;
c) serologice.
753. Agentul patogen al mononucleozei este:

a) bacterie;
b) virus;
c) rikettsie.
754. Surse principale de agenţi patogeni în mononucleoză servesc:
a) persoanele bolnave în primele zile de boală;
b) bolnavii în perioada manifestă de boală;
c) bolnavii în toată perioada de boală şi convalescenţă.
755. Perioada de incubaţie a mononucleozei e de:

a) 5-10 zile;
b) 10-15 zile;
c) 15-45 zile.
756. Calea de transmitere a meningococilor este:
a) aerogenă (aerosol primar);
b) prin aerosol secundar (praf contaminat);
c) contact habitual.
125
757. Bolnavul cu formă generalizată de infecţie meningococică
prezintă
pericol major în calitate de sursă de infecţie:
a) în perioada prodromală;
b) în perioada de reconvalescenţă;
c) de la debutul bolii până în perioada de reconvalescenţă.
758. In perioadele epidemice la meningita meningococică

predomină agen-
tul patogen de tip:
a) A;
b) B;
c) C.
759. Neiseria meningitidis în mediul ambiant posedă o rezistenţă:
a) joasă;
b) medie;
c) înaltă.
760. Contactele cu bolnavul de meningită meningococică se află

sub supra-
vegherea medicală timp de:
a) 7 zile;
b) 10 zile;
c) 14 zile.
761. Sursă principală de agenţi patogeni la infecţia meningococică

sunt:
a) purtătorii sănătoşi;
b) bolnavii cu meningită;
c) purtătorii convalescenţi.
762. Perioada de incubaţie la infecţia meningococică este de:
a) 1 -2 zile;
b) 2-10 zile;
c) 14 zile.
763. Vaccinarea contra infecţiei meningococice se realizează:

a) planificat;
b) înaintea răspândirii sezoniere a meningitei;
c) conform indicaţiilor epidemiologice.
764. Infecţia meningococică este o:

a) antroponoză de etiologie virală;
126
b) antroponoză de etiologie bacteriană;
c) zooantroponoză de etiologie bacteriană.
765. Grupul de populaţie cu risc înalt de infectare pentru infecţia
meningo-
cocică este:
a) copii neorganizaţi de vârstă preşcolară;
b) copii de vârstă preşcolară, din instituţile de tip închis (case
de copii, internate etc.);
c) adulţii.
766. Varietăţile serogrupurilor de meningococi care cel mai
frecvent pro-
voacă erupţii epidemice sunt:
a) A, X, W 35;
b) B, C, Y;
c) A, B, C.
767. Izolarea bolnavilor de scarlatină din momentul îmbolnăvirii se
efectu-
ează pe o perioadă de:
a) 3-6 zile;
b) 7-12 zile;
c) 24 zile.
768. Supravegherea medicală a persoanelor care au fost în contact
cu bol-
navul de scarlatină se efectuează timp de:
a) 3 zile;
b) 7 zile;
c) 12 zile.
769. Agentul patogen al scarlatinei este:
a) Staphylococcus aureus;
b) Streptococcus pyogenes;
c) Staphylococcus epidermidis.
770. In focarele de scarlatină dezinfecţia chimică:

a) se efectuează obligatoriu;
b) nu se efectuează;
c) se efectuează după indicaţii epidemiologice.
771. Perioada maximă de incubaţie la scarlatină
este de:
a) 3 zile;
127
b) 7 zile;
c) 12 zile.
772. Tuberculoza la om poate fi provocată de:

a) M.tuberculosis;
b) M.bovis;
c) ambele enumerate mai sus.
773. In care perioadă a bolii pacientul cu scarlatină prezintă cel
mai înalt
pericol epidemiologic ca sursă de infecţie:
a) perioada de incubaţie;
b) perioada manifestărilor clinice;
c) perioada de reconvalescenţă.
774. Copiii care au suportat scarlatina şi frecventează instituţiile

preşcola-
re sau sunt elevi ale primelor 2 clase pot fi admişi în aceste
instituţii:
a) imediat după însănătoşire;
b) la prezentarea rezultatelor negative ale examenului
bacteriologic la streptococi;
c) peste 12 zile după însănătoşire clinică.
775. Bolnavul cu scarlatină se externează din staţionar:
a) după 2 săptămâni de la debutul infecţiei;
b) după însănătoşire clinică, dar nu mai devreme decât peste
10 zile de la începutul tratamentului;
c) după însănătoşire clinică şi rezultat negativ de examen
bacteriologic.
776. Dezinfecţia în focarul cu scarlatină se realizează cu
participarea:
a) membrilor de familie a bolnavului;
b) colaboratorii serviciului de dezinfecţie;
c) colaboratorii CSP.
777. Care sunt termenele de supraveghere medicală a persoanelor

contacte
dintr-un focar cu scarlatină, în cazul când bolnavul a fost
spitalizat?
a) 17 zile;
b) 7 zile;
c) 12 zile.
128
778. Care sunt termenele de supraveghere medicală a persoanelor
contacte
dintr-un focar cu scarlatină, în cazul când bolnavul este tratat
în con-
diţii de ambulatoriu?
a) 7 zile;
b) 12 zile;
c) 17 zile.
779. Factor de transmitere în tuberculoză este:

a) apa;
b) peştii;
c) carnea.
780. Vaccinul BCG se introduce în organism:
a) subcutan;
b) intramuscular;
c) intracutan.
781. Surse de agenţi patogeni în tuberculoză pot fi:

a) omul;
b) animalele;
c) omul şi animalele.
782. Proba pozitivă Mantoux poate fi la:
a) persoanele vaccinate;
b) persoanele bolnave de tuberculoză;
c) ambele.
783. Pentru revaccinarea a 100 copii contra tuberculozei sunt

necesare mi-
nim:
a) 50 doze de vaccin;
b) 100 doze de vaccin;
c) 200 doze de vaccin.
784. Vaccinarea contra tuberculozei se efectuează cu:

a) anatoxină;
c) vaccin viu atenuat.
785. In profilaxia tuberculozei printre adulţi rolul principal îl are:
a) vaccinoprevenţia;
129
b) dezinfecţia;
c) condiţiile socio-igienice şi economice.
786. Contra tuberculozei:

a) nu se efectuează revaccinări;
b) se efectuează o revaccinare;
c) se efectuează 2 revaccinări.
787. In focarele de tuberculoză dezinfecţia trebuie efectuată cu
soluţii de
cloramină de:
a) 3%;
b) 5%;
c) 20%.
788. Chimioprofilaxia standard în tuberculoză constă în

administrarea zil-
nică a izoniazidei în doză de:
a) 3 mg/kgc/zi timp de 2 luni;
b) 5 mg/kgc/zi timp de 6 luni;
c) 10 mg/kgc/zi timp de 12 luni.
789. Un pericol epidemiologic mai mare în calitate de sursă de

infecţii îl
prezintă bolnavul de tuberculoză din focare:
a) cu eliminări abundente şi continui ale micobacteriilor;
b) cu eliminarea micobacteriilor condiţionată formală;
c) cu eliminări de micobacterii neabundente şi periodice.
790. Măsura antiepidemică de bază în tuberculoză este:

a) dezinfecţia în focar;
b) imunoprevenţia;
c) izolarea bolnavului.
791. Cea mai contagioasă formă clinică de tuberculoză este:
a) tuberculoza laringiană;
b) tuberculoza pulmonară;
c) orice formă de tuberculoză extrapulmonară.
792. Cel mai frecvent este depistată tuberculoză cauzată de:
a) Mycobacterium bovis;
b) Mycobacterium tuberculosis;
c) Mycobacterium africanum
130
793. Pacientul bolnav concomitent de SIDA şi tuberculoză:
a) nu este contagios;
b) poate fi contagios chiar înainte de formarea unei caverne şi
aspectul radiologic aparent normal;
c) nu este descrisă coinfecţia/suprainfecţia SIDA/TB.
794. Prevalenţa infecţiei tuberculoase constituie:
a) proporţia persoanelor reactive (teste tuberculinice pozitive)
la suta de persoane de o anumită vârstă;
b) numărul persoanelor pozitive la examenul bacteriologic;
c) numărul persoanelor cu TB aflate la tratament de staţionar
pe parcursul unui an calendaristic.
795. Perioada de incubaţie în tuberculoză ar putea fi definită ca:

a) intervalul de timp între momentul contaminării şi apariţia
fenomenului de hipersensibilitate de tip celular;
b) intervalul de timp între momentul contaminării şi adresarea
pacientului după ajutor medical;
c) intervalul de timp între momentul contaminării şi detectarea
agentului patogen.
796. Pentru tuberculoză examenul microscopic al sputei este

considerat
pozitiv (M+) în cazul când:
a) densitatea a MTB în spută este de minim 50-100/ml;
b) densitatea a MTB în spută este de minim 500-1000/ml;
c) densitatea a MTB în spută este de minim 5000-10000/ml.
797. Hipersensibilitatea tuberculinică la pacienţii infectaţi cu Tbc
apare la
un interval de:
a) 2-3 zile după infectare;
b) 1-2 săptămâni după infectare;
c) 4-6 săptămâni după infectare.
798. Confirmarea diagnosticului de tuberculoză se face prin:
a) rezultatele testării cutanate cu tuberculină;
b) izolarea MTB în culturi din probe clinice specifice
localizării tuberculozei;
c) examinarea subectivă a pacientului.
131
799. Testarea cutanată cu tuberculină:
a) permite cu o precizie relativă de a stabili diagnosticul de
infecţie tuberculoasă latentă;
b) permite de a stabili diagnostucul de tuberculoză ca boală;
c) nu are importanţă clinico-epidemiologică.
800.Recoltarea probelor de laborator se face în condiţii strict
sterile în ca-
zul:
a) tuberculozei pulmonare;
b) tuberculozei extrapulmonare;
c) în toate cazurile de tuberculoză, indiferent de forma clinică.
801.Cea mai eficientă metodă de prevenire a infecţiei tuberculoase
(şi im-
plicit a bolii tuberculoase) este:
a) depistarea şi tratarea cazurilor de tuberculoză pulmonară
activă;
b) vaccinarea selectivă a nou-născuţilor;
c) testarea tuberculinică a nou-născuţilor.
802. Infecţii provocate de herpesvirusuri sunt:

a) varicela;
b) mononucleoza;
c) citomegalia;
d) boala herpetică;
e) rubeola.
803.Majorările periodice ale morbidităţii prin infecţii aerogene
sunt înflu-
enţate de:
a) nivelul păturii imune în populaţie;
b) procesele de migraţie a populaţiei;
c) natalitate;
d) condiţiile habituale;
e) structura de sex a populaţiei.
804.Indicaţi semnele epidemiologice caracteristice pentru infecţiile

aero-
gene:
a) tipul sporadic de morbiditate;
b) tipul epidemic de morbiditate;
c) morbiditate identică pe parcursul anilor;
132
d) ciclititatea multianuală a morbidităţii;
e) ciclitatea sezonieră în perioada rece a anului.
805. Corecte pentru difterie sunt afirmaţiile:

a) nu toţi purtătorii sănătoşi necesită spitalizare;
b) serul se administrează doar în scop de tratament;
c) în profilaxia de urgenţă este folosit vaccinul;
d) infecţie caracteristică numai coopiilor;
e) perioada de contagiozitate poate dura până la câteva luni.
806. Bolnavul cu difterie prezintă pericol:

a) din ultima zi a perioadei de incubaţie;
b) din momentul apariţiei primelor semne clinice;
c) toată perioada de manifestări clinice;
e) începând cu săptămâna a doua de manifestări clinice.

a) vaccinarea conduce la formarea imunităţii pasive antitoxice;
b) revaccinările se efectuează până la vârsta de 40 ani;
c) titrul protectiv e de 0,03 UI/ml;
d) sursa principală de infecţie sunt purtătorii imuni;
e) dezinfecţia terminală în focar este strict necesară.

b) titrul protectiv e de 0,003 UI/ml;
c) sursa principală de infecţie este purtătorul imun;
d) perioada medie de incubaţie e doar de câteva ore;
e) profilaxia specifică se efectuează cu anatoxină.
809. Transmiterea difteriei poate avea loc:

a) aerogen prin picături;
b) aerogen prin particule de praf;
c) prin obiectele de uz casnic;
d) prin produse alimentare;
e) prin vectori transmiţători.
a) purtătorul este sursa principală de infecţie;
133
b) imunitatea postvaccinală este protectivă pentru mai mulţi
ani;
c) în profilaxia de urgenţă este folosit serul antidifteric;
d) receptivitatea nu este dependentă de vârstă;
e) morbiditatea este determinată de calitatea
vaccinoprevenţiei.
811. Investigaţii bacteriologice la difterie după indicaţii
epidemiologice
sunt efectuate:
a) asupra populaţiei ce locuieşte pe un teritoriu cu o
morbiditate înaltă;
b) asupra persoanelor contacte în focar;
c) asupra persoanelor ce au contactat cu purtătorul de tulpini
toxigene;
d) asupra persoanelor ce au contactat cu un purtător de tulpini
nelizo-
gene;
e) asupra persoanelor cu angină.
812. Investigaţii bacteriologice în scopul depistării agenţilor
patogeni ai
difteriei sunt indicate:
a) tuturor bolnavilor cu patologii ORL;
b) bolnavilor cu angină;
c) bolnavilor cu abces paratonzilar;
d) bolnavilor cu laringotraheită;
e) tuturor pacienţilor la externarea din secţia ORL.
813. Surse de infecţie în difterie pot servi:

a) omul bolnav în perioada de incubaţie;
b) purtătorul de corinbacterii toxigene (imun);
c) purtătorul de corinbacterii atoxigene;
d) purtătorul reconvalescent;
e) omul bolnav în perioada de manifestări clinice.
814. Procesului epidemic prin difterie în teritoriul cu imunitatea
colectivă
antitoxică redusă este caracteristic:
a) morbiditatea epidemică;
b) îmbolnăviri se înregistrează preponderent la copii;
c) morbiditatea sporadică;
d) predominarea formelor grave de boală;
e) menţinerea portajului de corinebacterii difterice.
815. Sursă de infecţie în difterie poate fi:
a) bolnavul;
b) purtătorul sănătos;
134
c) convalescentul;
d) animalul;
e) aerosolii-lichizi.
816. Indicaţi căile de transmitere a difteriei:

a) contact-habitual;
b) transmisivă;
c) hidrică;
d) aerosoli-lichizi;
e) alimentară.
817. Particularităţile procesului epidemic prin difterie în perioada

prevac-
cinală au fost:
a) predominarea morbidităţii printre copiii în vârstă de până la
10 ani;
b) morbiditate înaltă la maturi;
c) sezonalitate toamnă-iarnă;
d) predominarea morbidităţii printre copiii în primul an de
viaţă;
e) cicluri mari cu periodicitate de 10-15 ani.
818. Pe teritoriul oraşului C. pe parcursul ultimelor 4 ani n-au fost

înregis-
trate cazuri de difterie, în legătură cu ce urmează:
a) continuarea vaccinării grupelor de risc;
b) continuarea vaccinării planice în masă a populaţiei;
c) întreruperea vaccinării planice;
d) continuarea vaccinării planice cu consimţământul
Ministerului Sănătăţii;
e) continuarea vaccinării populaţiei fără a efectua careva
modificări în calendarul de vaccinare.
819. Investigaţiile bacteriologice la difterie sunt efectuate în scop:
a) profilactic;
b) de diagnostic;
c) conform indicaţiilor epidemiologice;
d) planificat copiilor în vârsta între 1 şi 14 ani;
e) nu se efectuează.
820. Pentru investigaţii bacteriologice la bolnavii cu difterie se

recoltează:
a) frotiu din cavitatea nazală;
b) frotiu din faringe;
c) spută;
135
d) urină;
e) mase fecale.
821. Transmiterea Corynebacterium diphtheriae este posibilă:

a) prin mecanism respirator;
b) pe cale hidrică;
c) prin contact habitual (jucării, lenjerie etc.);
d) pe cale alimentară (produse lactate, creme etc.);
e) prin insecte hematofage.
822. Aspecte epidemiologice ale difteriei sunt:

a) agentul cauzal este streptococul hemolitic;
b) surse de infecţie sunt: bolnavii şi purtătorii;
c) mecanismul de transmitere este fecal-oral;
d) sezonalitate de iarnă;
e) este o maladie din grupul infecţiilor dirijate.
823. Corecte pentru infecţia meningococică sunt afirmaţiile:
a) agentul patogen nu este rezistent în mediul ambiant;
b) sursă de infecţie este bolnavul cu nazofaringită;
c) vaccinările se efectuează în mod planificat;
d) supravegherea asupra persoanelor contacte se efectuează
timp de 21 zile;
e) metoda principală de diagnosticare este cea bacteriologică.
824. Meningitele purulente pot fi provocate de:
a) Haemophylus influenzae;
b) Neiseria meningitidis;
c) ECHO;
d) Coxackie B;
e) Pneumococus pneumoniae.
825. Indicatori ai ameliorării situaţiei epidemogene în infecţia
meningoco-
cică sunt:
a) micşorarea morbidităţii printre persoanele adulte şi
adolescenţi;
b) creşterea ponderii în structura de vârstă a morbidităţii
copiilor sub 2 ani;
c) majorarea indicelui focalităţii printre copiii sub 2 ani;
d) majorarea ponderii tulpinilor de meningococi rar întâlniţi
(serogru-pa X, Y, Z, W-135 etc.);
e) creşterea ponderii meningococilor de serogrup A, B şi C.
136
826. Riscul de contaminare prin infecţia meningococică este
determinat
prioritar de:
a) temperatura mediului ambiant;
b) distanţa de la sursa de agenţi patogeni;
c) durata contactului cu sursa de agenţi patogeni;
d) vaccinarea efectuată în prealabil;
e) timpul adresării după asistenţă medicală din momentul
îmbolnăvirii.
827. Pentru infecţia meningococică sunt corecte afirmaţiile:
a) sursa principală de infecţie sunt purtătorii;
b) mecanismul de transmitere a infecţiei este de contact;
c) perioada de incubaţie e 2-10 zile;
d) principala metodă de diagnostic a purtătorilor şi persoanelor
bolnave este cea bacteriologică;
e) principala măsură profilactică în RM e imunoprofilaxia
planificată.
828. In caz de infecţie meningicocică obligatoriu sunt supuşi
spitalizarii:
a) bolnavii cu meningite;
b) bolnavii cu nazofaringite;
c) bolnavii cu meningococcemie;
d) purtătorii de meningococi;
e) bolnavii cu meningoencefalite.
829. Care dintre specialiştii menţionaţi, fiind purtătorii de

meningococi,
vor fi înlăturaţi de la serviciu:
a) educator în instituţie preşcolară;
b) angajat al secţiei de boli infecţioase;
c) elev al şcolii profesionale;
d) angajat al caselor de copii;
e) asistentă medicală la azilul de bătrâni.
830. In infecţia meningococică pentru examenul de laborator se

recoltea-
ză:
a) urină;
b) LCR;
c) mucus din faringe;
d) mucus din nas;
e) sânge.
137
831.Măsurile antiepidemice întreprinse într-un focar cu infecţie
meningo-
cocică la persoanele contacte:
a) examen otorinolaringoscopic;
b) examen serologic;
c) termometrie obligatorie;
d) utilizarea bacteriofagilor;
e) utilizarea imunoglobulinelor.
832.Manifestările procesului epidemic prin infecţia meningococică
carac-
teristice pentru ultima perioada de timp:
a) creşterea periodică a morbidităţii (cu intervale de 10 ani şi
mai
mult);
b) sezonalitatea de toamnă-iarnă;
c) sezonalitatea de iarnă-primăvară;
d) morbiditatea înaltă printre copii;
e) rolul predominant în reglarea procesului epidemic aparţine
imuno-profilaxiei.
833. Corecte pentru tusea convulsivă sunt afirmaţiile:
a) vaccinurile sunt neeficace;
b) afectează preponderent copiii de vârstă fragedă;
c) se admite izolarea unor bolnavi la domiciliu;
d) izolării pe un termen de 20-25 zile sunt supuşi toţi bolnavii;
e) sursa principală de infecţie o constituie bolnavii.
834. Pentru tusea convulsivă sunt corecte afirmaţiile:
a) sursa principală în tusea convulsivă este purtătorul imun;
b) contaminarea se produce în cazul unui contact nemijlocit cu
sursa de infecţie;
c) perioada de incubaţie este de 1-6 zile;
d) sezonalitatea de primăvară-vară;
e) o singură revaccinare.
835. Intr-un focar familial cu tuse convulsivă se va efectua:
a) vaccinoprofilaxia contacţilor;
b) dezinfecţie curentă;
c) examinarea bacteriologică a tuturor membrilor de familie;
d) dezinfecţie terminală;
e) supravegherea medicală pe parcursul perioadei maxime de
incubaţie.
138
142
d) rata de succes a tratamentului va atinge peste 85% chiar şi în
cele mai sărace ţări;
e) vaccinarea planificată cu BCG a populaţiei adulte la interval
de cinci ani.
856. Strategia DOTS include următoarele componente-cheie:
a) angajamentul guvernului de a sprijini activităţile de control
al tuberculozei;
b) detectarea cazurilor prin examenul microscopic al sputei la
pacienţii simptomatici;
c) tratamentul standardizat, direct observat, cu durata între 6 şi
8 luni;
d) asigurarea pacienţilor cu spaţiu locativ conform normativelor
igienice;
e) un sistem standardizat de evidenţă şi raportare a cazurilor,
care să permită evaluarea rezultatelor tratamentului pentru
fiecare pacient în parte şi pentru întreg programul de control
al tuberculozei.
857. Principiile de bază pentru reducerea transmiterii nosocomiale

a infec-
ţiei tuberculoase sunt:
a) camerele, unde sunt spitalizaţi pacienţii cu tuberculoză
trebuie să fie însorite şi să aibă o ventilaţie eficientă;
b) pacienţii cu tuberculoză pot fi spitalizaţi în acelaşi loc cu
pacienţii SIDA;
c) asigurarea separării cazurilor cu tuberculoză, mai ales
confirmată bacteriologic, de cazurile cu alte afecţiuni
respiratorii;
d) ventilaţia adecvată a laboratoarelor de bacteriologie, unde se
efectuează culturile MTB şi a spaţiilor, unde se recoltează
sputa sau se efectuează bronhoscopii;
e) testarea tuberculinică a pacienţilor la internare, indiferent de
diagnosticul instalat la internare.
858. Infecţia adenovirală se transmite prin:
a) mecanism respirator;
b) mecanism fecal-oral;
c) mecanism de contact;
d) cale parenterală;
e) cale alimentară.
859. Pentru infecţia adenovirală sunt corecte
afirmaţiile:
a) sursa de infecţii e omul bolnav sau purtător;
143
b) cu masele fecale virusul se elimină din primele zile de boală
până la 3 săptămâni;
c) transmiterea se poate realiza prin mecanismul fecal-oral;
d) cu scop de profilaxie se foloseşte vaccin viu atenuat;
e) principala metodă de diagnostic e cea bacteriologică.
860. Pentru infecţia adenovirală nu sunt corecte afirmaţiile:

a) este o infecţie intestinală;
b) factorii de transmitere sunt carnea, laptele;
c) sezonalitatea e de toamnă-iarnă;
d) perioada de incubaţie e de 4-14 zile;
e) metodele de profilaxie sunt similare cu cele pentru gripă.
861. Corecte pentru varicelă sunt afirmaţiile:

b) mecanismul de transmitere fecal oral;
c) complicaţiile pot fi foarte serioase;
d) în RM morbiditatea nu este reglată prin vaccinoprevenţie;
e) bolnavul prezintă pericol în perioada de prodromă.
862. Procesului epidemic la varicelă este caracteristic:

a) tipul epidemic al morbidităţii;
b) tipul sporadic al morbidităţii;
c) sezonalitatea pronunţată a morbidităţii;
d) morbiditatea preponderentă la copii neorganizaţi în
colectivităţi;
e) morbiditatea preponderentă la copii organizaţi în
colectivităţi.
863. Pentru varicelă sunt corecte afirmaţiile:

a) virusul nu e rezistent în mediul ambiant;
b) se transmite aerogen prin picături;
c) se transmite aerogen prin particule de praf;
d) se transmite prin contact habitual;
e) se transmite transplacentar.
864. Varicela se poate transmite:
a) prin aerosoli-lichizi;
b) prin aerosoli-solizi;
c) transplacentar;
d) transmisiv;
e) prin contact habitual.
144
865. Sursă de agenţi patogeni în varicelă poate fi bolnavul cu:
a) varicelă;
b) herpes Zoster;
c) infecţie herpetică;
d) mononucleoză infecţioasă;
e) citomegalovirus.
866. Bolnavul cu varicelă prezintă pericol:
a) în perioada de convalescenţă;
b) până la dispariţia ultimelor cruste;
c) din ultima zi de incubaţie;
d) până la a 5-a zi de la apariţia ultimelor erupţii;
e) toată perioada de apariţie a erupţiilor pe corp.
867. Virusul citomegalic se caracterizează prin:

a) monoorganotropism;
b) teratogenitate;
c) influenţă imunodepresivă;
d) termolabilitate;
e) variabilitate antigenică.
868. Infecţia citomegalovirotică se caracterizează prin:
a) răspândire ubicuitară;
b) ciclitate;
c) sezonalitate;
d) absenţa particularităţilor profesionale în răspândirea
seroconversiei;
e) dependenţa frecvenţei de infectare de vârstă.
869. Pentru procesul epidemic la rujeolă în condiţiile actuale este
caracte-
ristic:
a) reducerea considerabilă a morbidităţii;
b) absenţa ciclităţii multinuale;
c) prezenţa ciclităţii multinuale;
d) absenţa ciclitităţii (sezonalităţii) anuale;
e) prezenţa focalităţii preponderent cu 1-3 cazuri.
870. Corecte pentru rujeolă sunt afirmaţiile:
a) agentul patogen e puţin rezistent în mediul ambiant;
b) bolnavul prezintă pericol în toată perioada de manifestări
clinice;
c) diagnosticul de laborator se bazează pe investigaţii
bacteriologice;
145
d) în unele cazuri perioada de incubaţie poate ajunge până la
21 zile;
e) vaccinarea se efectuează cu vaccin viu atenuat.
a) e provocată de un rabdovirus;
b) formele cronice nu sunt caracteristice;
c) bolnavul prezintă pericol până la apariţia semnelor clinice;
d) supravegherea asupra persoanelor contacte se efectuează 14
zile;
e) nu este necesară dezinfecţia chimică.
a) morbiditatea este dependentă de vaccinoprevenţie;
b) bolnavul prezintă pericol deja în perioada de prodromă;
c) purtătorii sunt o sursă secundară de infecţie;
d) agentul patogen se păstrează mai bine la temperaturi joase;
e) dezinfecţia chimică este obligatorie.
873. Spitalizarea bolnavilor cu rujeolă se efectuează:

b) după indicaţii clinice;
c) obligatoriu toţi;
d) nu se spitalizează;
e) după indicaţii clinico-epidemiologice.
874. Agentul patogen al rujeolei se transmite:

a) aerogen prin picături;
b) aerogen particule de praf;
d) fecal oral;
e) transplacentar.
875. Pentru rujeolă sunt corecte afirmaţiile:
a) purtătorul este una din sursele principale de infecţie;
b) bolnavul prezintă pericol ca sursă de infecţie doar 8-9 zile;
c) vaccinoprevenţia se efectuează cu vaccin corpuscular
inactivat;
d) dezinfecţia în focar se efectuează cu soluţie de cloramină de
1%;
e) imunoglobulina în profilaxia de urgenţă e indicată doar în
unele cazuri.
146
876. Pentru rujeolă e corectă afirmaţia:
a) e o infecţie dirijată;
b) perioada de contagiozitate începe în perioada de incubaţie a
bolii;
c) sursă de agenţi patogeni sunt purtătorii convalescenţi de
rujeolă;
d) perioada de incubaţie e 8-17-21 zile;
e) nu se efectuează dezinfecţia terminală în focar.
877. Pacientul cu rujeolă este contagios:

a) la debutul perioadei de incubaţie;
b) în ultimele 2 zile ale perioadei de incubaţie;
c) în perioada de erupţii;
d) în perioada de prodrom;
e) în perioada de convalescenţă.
878. Selectaţi indicaţiile pentru administrarea imunoglobulinei

anti-rujeo-lă:
a) vaccinare planificată;
b) revaccinarea persoanelor seronegative;
c) protecţia copiilor care au contactat cu bolnavul de rujeolă;
d) tratarea bolnavilor cu rujeolă;
e) persoanele alergice la neomicină.
879. In focarul cu rujeolă profilaxia de urgenţă:
b) se efectuează cu vaccin viu antirujeolic;
c) se efectuează cu imunoglobulină antirujeolică;
d) se efectuează cu vaccin viu sau imunoglobulină
antirujeolică;
e) se efectuează cu antibiotice.
880. Sursă de agenţi patogeni în rubeolă poate fi:

a) bolnavul cu forme manifeste;
b) bolnavul cu forme fruste, inaparente;
c) purtătorul;
d) convalescentul;
e) copilul cu sindrom de rubeolă congenitală.
881. Sursă de agenţi patogeni în parotidita epidemică pot fi:
b) bolnavul cu formă atipică a bolii;
c) bolnavul cu forme inaparente ale bolii;
147
d) reconvalescentul;
e) purtătorii.
882. Bolnavul cu parotidită epidemică este contagios:

a) în toată perioada de incubaţie;
b) în ultimele 1-2 zile ale perioadei de incubaţie;
c) perioada de manifestare clinică a bolii;
e) perioada de prodromă.
883. Corecte pentru parotidită epidemică sunt afirmaţiile:

a) bolnavul se izolează pe un termen de 9 zile de la debutul
bolii;
b) vaccinarea poate fi efectuată şi după indicaţii
epidemiologice în focarele de parotidită;
c) agentul patogen e deosebit de rezistent în mediul ambiant;
d) vaccinarea se efectuează în mod planificat;
e) persoanele contacte necesită a fi supravegheate 12 zile.
884. Sursă de agenţi patogeni în oreion este:
a) bolnavul cu manifestări clinice evidente;
b) bolnavul cu forme şterse;
c) bolnavul cu parotidită cronică;
d) bolnavul cu forme inaparente;
e) purtătorii.
885. Contractarea oreionuluil se poate realiza:
a) prin obiectele habituale contaminate de bolnav;
b) prin jucării contaminate cu salivă în instituţiile de copii;
c) transplacentar;
d) prin săruturi;
e) alimentar.
886. Diagnosticul de parotidită epidemică se stabileşte în baza:

a) anamnezei epidemiologice;
b) tabloului clinic;
c) rezultatelor examinărilor de laborator ale urinei şi sângelui;
d) rezultatelor examenului virusologic;
e) rezultatului examenului bacteriologic.
148
887. Imunoprofilaxia parotiditei epidemice asigură:
a) reducerea morbidităţii în populaţia de copii;
b) reducerea condiţiilor de formare a complicaţiilor;
c) reducerea cauzelor indicaţiilor pentru spitalizare;
d) lichidarea maladiei printre adulţi;
e) menţinerea morbidităţii în populaţia de copii.
888. Agentul cauzal al oreionului face parte din grupul de:

a) paramixoviruşi;
b) adenoviruşi;
c) reoviruşi;
d) retroviruşi;
e) herpeviruşi.
889. Din ziua contractării oreionului bolnavul este contagios nu mai

mult de:
a) 2 zile;
b) 4 zile;
c) 6 zile;
d) 8 zile;
e) 10 zile.
890. Cele mai eficiente măsuri în prevenirea oreionului sunt:
a) sanitaro-igienice;
b) de izolare;
c) de regim şi restricţie;
d) vaccinarea copiilor cu vaccin viu atenuat;
e) nu există măsuri eficiente.
891. Durata imunităţiipostinfecţioasepentru oreion este de:
a) până la 1 an;
b) până la 2 ani;
c) până la 3 ani;
d) până la 5 ani;
e) lungă durată şi stabilă.
892. Vaccinul anti-oreion se administrează copiilor, care nu au
făcut ore-
ion şi nu au fost imunizaţi, după contact timp de:
a) 24 ore;
b) 36 ore;
c) 48 ore;
149
d) 72 ore;
e) 96 ore.
893. In Republica Moldova imunizarea contra oreionului se
realizează:
a) la 12-15 luni şi 6 ani;
b) la 15-18 luni,
c) la 15-18 luni şi 6 ani;
d) la 12-15 luni;
e) la 12-15 luni şi 7 ani.
894. Sursă de agenţi patogeni ai oreionului sunt:

a) purtătorii imuni;
b) bolnavii cu forme tipice ale bolii;
c) bolnavii cu forme atipice ale bolii;
d) bolnavii cu forme asimptomatice ale bolii;
e) convalescenţii.
895.Măsurile antiepidemice pentru copiii care au avut contact cu

bolnavii
de oreion şi au fost vaccinaţi sunt:
a) supraveghere timp de 21 zile;
b) termometria de 2 ori pe zi;
c) excluderea din colectivităţi de copii între a 8-a şi a 21-a zi;
d) copiii nu se exclud din colectivităţi;
e) excluderea din colectivităţi de copii din ziua 11 până la a 21
-a zi;
896.Măsurile antiepidemice pentru copiii care au avut contact cu
bolnavii
de oreion şi nu au fost vaccinaţi sunt:
a) supraveghere timp de 21 zile;
b) termometria de 2 ori pe zi;
c) excluderea acestora din colectivităţi de copii din ziua a 8-a
până la a 21-a zi după contact;
d) excluderea acestora din colectivităţi de copii din ziua a 11 -
a până la a 21-a zi după contact;
e) măsuri de profilaxie specifică.
897. Pentru infecţia herpetică sunt corecte afirmaţiile:
a) este provocată de câteva tipuri de virusuri;
b) recidivele apar, de obicei, pe fondul prezenţei unui titru
înalt de anticorpi;
c) are 3 mecanisme de transmitere a agentului patogen;
150
d) în tratament este utilizat vaccinul;
e) omul bolnav nu prezintă pericol direct.
898. Pentru mononucleoză sunt corecte afirmaţiile:

a) e o viroză;
b) se întâlneşte prioritar printre persoanele tinere;
c) perioada de incubaţie e de 15-45 zile;
d) reacţiile serologice sunt un criteriu obiectiv de diagnostic;
e) persoanelor contacte le este indicată
imunoglobulinoprofilaxia.
899. Surse de infecţie în mononucleoza infecţioasă sunt:

a) bolnavii cu forme manifeste de infecţie;
b) bolnavii cu forme fruste de boală;
c) purtătorii reconvalescenţi;
d) purtătorii sănătoşi;
e) persoanele infectate cu orice virus, din familia
Herpesviridae.
900. Agentul patogen al mononucleozei infecţioase se transmite pe
calea:
a) aerosoli-lichizi;
b) aerosoli-solizi;
c) sexuală;
d) contact-habitual;
e) intranatal.
901. Mononucleoza infecţioasă la momentul actual se
caractrerizeazăprin:
a) răspândire ubicuitară;
b) morbiditate sporadică;
c) morbiditate cu sezonalitate evidentă de toamnă;
d) afectarea în special a copiilor până la 7 ani;
e) înregistrarea preponderent printre adolescenţi.
902.Măsurile antiepidemice întreprinse într-un focar cu
mononucleoză in-
fecţioasă sunt:
a) spitalizarea bolnavului conform indicaţiilor clinice;
b) efectuarea dezinfecţiei curente şi terminale;
c) supravegherea medicală a contacţilor pe perioadă de 20 zile;
d) instalarea carantinei;
e) evitarea carantinei.
151
903. Corecte pentru gripă sunt afirmaţiile:
a) periodic capătă răspândire pandemică;
b) pentru un anumit teritoriu este caracteristic un anumit tip de
virus;
c) nu provoacă pierderi social-economice considerabile;
d) sechelele pot fi dramatice;
e) bolnavii prezintă sursa principală de infecţie.
904. In perioada epidemică la gripă în instituţiile medicale e
necesar:
a) a le transfera la săptămâna de 7 zile de lucru;
b) reprofilarea treptată a unor staţionare;
c) vaccinarea personalului medical;
d) majorarea numărului lucrătorilor medicali în funcţie;
e) imunoglobulinoprofilaxia pacienţilor la faza iniţială a bolii.
905. Pentru gripă sunt corecte afirmaţiile:

a) cel mai variabil este tipul A al virusului gripei;
b) tipul C e cel mai stabil antigenic;
c) mecanismul de transmitere e de contact;
d) în scopul profilaxiei de urgenţă se foloseşte interferonul;
e) calea de transmitere e contact direct.
906. Pentru gripă sunt corecte afirmaţiile:
a) predomină nivelul sporadic de răspândire;
b) nu-i este caracteristică ciclitatea;
c) bolnavul este sursă secundară de infecţie;
d) sunt caracteristice majorările periodice ale morbidităţii;
e) mai frecvent afectaţi sunt copiii.
907. Vaccinoprevenţia gripei este raţional a fi efectuată în cazul
riscului de
epidemie:
a) copiilor până la 3 ani;
b) copiilor după 3 ani ce frecventează instituţii preşcolare;
c) persoanelor de vârsta a treia;
d) persoanelor cu maladii cronice;
e) numai persoanelor din sfera de deservire.
908. Căile de transmitere ale virusului gripal nou:
a) aerogenă prin praf;
b) aerogenă prin picături;
c) prin contact indirect;
152
d) alimentară;
e) hidrică.
909. In profilaxia gripei pot fi utilizate:
a) serul imun;
b) vaccinul;
c) antibiotice;
d) interferonul;
e) remantadina.
910. Procesului epidemic în gripă îi este caracteristic:
a) morbiditatea sporadică;
b) morbiditatea epidemică şi pandemică;
c) sezonalitatea manifestată (exprimată);
d) morbiditatea preponderent la populaţia rurală;
e) ciclititatea multianuală a morbidităţii.
911. Selectaţi mijloacele de profilaxie a gripei în perioada
epidemică:
a) vaccinoprofilaxie;
b) dibasol;
c) remantadină;
d) interferon leucocitar uman;
e) imunoglobulină antigripală.
912. Selectaţi mijloacele de profilaxie a gripei pentru persoanele
care au
contactat cu bolnavul:
a) profilaxia specifică cu utilizarea vaccinului inactivat;
b) administrarea interferonului;
c) aplicarea imunoglobulinei antigripale;
d) folosirea unguentului cu oxolină;
e) utilizarea antibioticelor.
913. Particularităţile epidemiologice ale paragripei sunt:

a) morbiditate sporadică în perioada intersezonieră;
b) declanşarea erupţiilor epidemice;
c) sezonalitate de toamnă-iarnă;
d) afectarea prioritară a copiilor;
e) termorezistenţă înaltă a agentului etiologic.
153
914.
Forma nosologică: Sursă de infecţie:

1) difteria; a) bolnavul cu formă ştearsă;
2) tuse convulsivă; b) omul bolnav;
3) rujeola; c) purtătorul sănătos (imun).
Forma nosologică: Sursa principală de infecţie:
915 1) HVB; a) bolnavii;
. 2) HVA; b) bolnavii cu forme slab manifeste;
3) difteria; c) purtătorii;
4) gripa; d) purtătorii imuni.
Forma nosologică: Sursa principală de infecţie:
1) varicela a) purtătorul convalescent
2) difteria b) purtătorul sănătos
916
3) febra tifoidă c) bolnavul cu forme fruste
.
4) dizenteria d) bolnavul
Forma nosologică: Majorări ciclice în dinamica multianuală
a morbidităţii:
1) rujeola; a) la 10-12 ani;
2) scarlatina; b) la 3-5 ani;
917 3) dizenteria; c) la 4-6 ani.
. Forma nosologică: Sezonalitate:
1) dizenteria a) toamnă-iarnă
2) HVA b) vară-toamnă
3) scarlatina c) primăvară-vară
4) rujeola d) iarnă-primăvară
918 Forma nosologică: Structura antigenică a agentului patogen:
. 1) HVB; a) O; H; Vi;
2) febra tifoidă; b) H; O;
3) holera; c) stabilă;
4) rujeola; d) HBsAg, HBcAg, HbeAg, HBcorAg
Forma nosologică: Grupul de vârstă de risc:
919 1) HVA; a) <12 luni;
. 2) HVB; b) 12 luni;
920
.
15
4
3) tuse c) 15-29
convulsivă; ani. 5) 4-28
4) rujeolă; ani;
921. Forma 926. Forma nosologică:

nosologică: 1) dizenteria;
1) dizenterie; 2) HVA;
2) febra tifoidă; 3) HVB;
3) HVA; 4) gripa;
4) rujeola; 5) varicela;
922. Forma
nosologică:
1) dizenterie;
2) hepatită virală
A;
3) tuse
convulsivă;
4) rujeolă;
923. Forma
nosologică:
1) dizenterie;
2) poliomielită;
3) holeră;
4) rujeolă;
924. Forma
nosologică:
1)difterie
2)HVA
3)febra tifoidă
925. Forma
nosologică:
1) febra tifoidă;
2) rujeolă;
3) HVA;
4) dizenterie;
914.
Durata supravegherii Surse principale sunt:
persoanelor contacte: a) purtătorii imuni
a) 35 zile; b) bolnavii cu forme şterse
b) 21 -25 zile; c) purtătorii convalescenţi
c) 17-21 zile;
d) 6 zile. Sursa principală de infecţie:
Perioada de a) purtătorii cronici;
incubaţie: b) omul bolnav;
a) 7-14 zile; c) bolnavii începând cu
b) 8-17 zile; perioada prodromală;
c) 14-50 zile; d) bolnavii acuţi.
d) 1 -6 zile.
Perioada de Sezonalitatea:
incubaţie: a) vară-toamnă;
a) 1 -6 zile; b) toamnă-iarnă;
b) 3-21 zile; c) lipseşte;
c) cîteva ore - d) iarnă-primăvară;
5 zile; e) iarnă.
d) 8-17 zile.
155
927. Forma
nosologică:
1) varicelă;
2) rujeolă;
3) BDA;
4) HVB;
Contingentele
de vârstă:
a) 12 luni;
b) 6 luni - 7 ani;
c) < 12 luni;
d) 15-29 ani.
1) rujeolă;
2) HVA;
3) febra tifoidă;
4) difterie;
a) perioada prodromală şi 4-5 zile de manifestare clinică;
b) perioada prodromală şi 7-14 zile de manifestare clinică;
c) sfârşitul celei de a doua săptămâni a perioadei de
manifestare clinică;
d) din prima zi de boală.
1) botulism;
2) dizenterie;
3) HVE;
4) tuberculoză;
Afirmaţia corectă:
a) imunitatea celulară este cea protectivă;
b) predomină calea hidrică de transmitere;
c) diferite tipuri de agent patogen se asociază cu anumite
produse alimentare;
d) un tip de agent patogen produce exotoxină.
1) variolă;
2) febră tifoidă;
3) femeile în vârstă;
4) HVC;
5) scarlatină;
Afirmaţie corectă:
a) există vaccin eficient;
156
b) mai frecvent sursă de agenţi patogeni servesc;
c) nu există vaccin eficient;
d) are un indice al contagiozităţii relativ scăzut.
931. Infecţia şi perioada de contagiozitate:
1) difterie;
2) rujeolă;
a) perioada prodromală - 4 zile de erupţie;

b) de la câteva zile la 4 luni;
c) perioada catarală - 4 săptămâni.
932. Infecţia şi perioada de contagiozitate:
1) infecţia meningococică;
2) rubeola;
3) dizenteria.
a) perioada de manifestare clinică;

b) perioada prodromală şi primele zile de îmbolnăvire;
c) 7 zile până la erupţie, 7 zile după erupţie.
933. Infecţia şi perioada de incubaţie:
1) difterie;
2) rujeolă;
a) 3-14 zile;
b) 2-10 zile;
c) 8-17 zile.
934. Infecţia şi tipul de imunitate:
1) rujeolă;
2) difterie;
3) infecţie meningococică;
a) antitoxică;
b) antibacteriană;
c) antivirotică.
935. Structura antigenică a agentului patogen la:
1) difterie;
2) rujeolă;
3) gripă;
a) stabilă;
b) instabilă.
157
936. Infecţia şi profilaxia de urgenţă:
1) gripă;
2) rujeolă;
3) antrax;
a) vaccinare;
b) interferon;
c) antibiotice.
1) rubeolă;
2) inf. meningococică;
3) gripă;
a) 2-10 zile;
b) 1 -2 zile;
c) 7-24 zile.
938. Infecţia şi agentul patogen:
1) difteria;
2) rujeola;
a) morbillivirus,
b) corinebacterie difterie;
c) bordetella pertusis.
939. Infecţia şi contingentul de risc:

2) parapertusis;
3) difteria;
a) adoliscenţi şi maturi;
b) copii până la 3 ani;
c) copii 3-6 ani.

1) difteria;
2) rujeola;
a) 8-17 zile;
b) 2-10 zile;
c) 3-14 zile.
158
941. Infecţia şi vaccinurile utilizate:
1) difteria;
2) rujeola;
3) tusea convulsivă.
a) vaccin corpuscular inactivat;

b) anatoxine;
c) vaccin viu atenuat.
1) scarlatina;
2) parotidita epidemică;
3) varicela.
a) 13-17 zile;
b) 1 -3 zile;
c) 12-26 zile.
943. Infecţia şi termenul de izolare a bolnavului:

1) rujeola;
3) scarlatina.
a) 9 zile de la debutul bolii;

b) 4 zile de la apariţia exantemului;
c) după însănătoşirea clinică, dar nu mai precoce de 7-12
zile de la debutul bolii.
944. Infecţia şi nivelul minim protectiv al anticorpilor:
1) difteria;
3) rujeola;
a) 1:10;
b) 0,015-0,03 UA/ml;
c) 1:80.
945. Infecţia şi nivelul minim protectiv al anticorpilor:

2) rubeola;
3) gripa;
a) 1:40;
b) 1:10;
c) 1:64.
159
946. Infecţia şi durata supravegherii medicale asupra pesoanelor
ce au fost
în contact cu bolnavul:
1) difteria;
3) rujeola;
a) 17-21 zile;
b) 7 zile;
c) 14 zile.
947. Infecţia şi durata supravegherii medicale asupra pesoanelor
ce au fost
în contact cu bolnavul:
2) scarlatina;
3) inf.meningococică;
a) 10 zile;
b) 7 zile;
c) 21 zile.
1) inf.stafilococică;
2) legioneloza;
3) difteria;
a) corinebacterium difteriae;
b) stafilococcus aureus şi stafilococcus epidermidis;
c) legionella pneumophila.
3) varicela;
a) bordetella pertusis;
b) virus din familia Herpesvirus;
c) virus din familia Paramixoviride.
1) rujeola;
2) variola;
3) rubeola;
a) virus din familia Togaviridae, genul Ribivirus;

b) virus din familia Paromyxoviridae genul Morbillivirus;
c) Poxovirus variolae.
160
1) tuberculoza;
2) gripa;
3) scarlatina;
a) virus din familia Orthomyxoviridae;

b) Micobacteria tuberculosis, Micobacteria bovis din familia
Mico-bacteriaceae;
c) Streptococcus pyogenes.
952. Infecţia şi ciclititatea multianuală a morbidităţii:

1) scarlatina;
2) difteria;
a) 7-10 ani;
b) 2-4 ani;
c) 4-7 ani.
953. Intensitatea eliminării micobacteriilor:

1) abundentă;
2) neabundentă;
3) condiţionată.
Numărul de colonii:
a) mai puţin de 20 colonii;
b) mai mult de 20 colonii;
c) după prima analiză pozitivă următoarele două sunt negative.
954. Durata eliminării micobacteriilor:

1) continuă;
2) periodică;
3) formală.
Numărul de colonii:
a) alternarea rezultatelor pozitive cu cele negative;
b) agentul cauzal este depistat la fiecare analiză;
c) un rezultat pozitiv, iar celelate sunt negative.
955. Categoria focarului de

tuberculoză: 1) categoria I;
161
2) categoria I I;
3) categoria III.
Caracteristicile focarului:
a) eliminări formale ale micobacteriilor şi în focar locuiesc
numai adulţi;
b) nu elimină abundent micobacterii, dar în focar locuiesc
copii şi adolescenţi;
c) eliminări neabundente ale micobacteriilor şi în focar
locuiesc numai adulţi.
162
II.4. Infecţii cu transmitere prin vectori hematogeni

956. Indicaţi mecanismul de transmitere al agentului patogen în
tifosul re-
curent:
a) prin contact;
b) transmisiv;
c) aerogen.
957. Transmiterea agentului patogen în tifosul recurent se

efectuează prin:
a) purici;
b) păduchi;
c) ploşniţe.
958. Modul de infectare în tifosul recurent este:

a) contaminarea nespecifică;
b) inocularea specifică;
c) contaminarea specifică.
959. Metoda de diagnostic în tifosul recurent este:
a) serologică;
b) bacterioscopică;
c) bacteriologică.
960. Perioada de incubaţie la tifosul recurent:

a) 3-15 zile;
b) 21 -25 zile;
c) 1 -2 zile.
961. Sursa de infecţie în tifosul recurent pot fi:
a) bolnavii cu boala Brill;
b) oamenii bolnavi;
c) animalele bolnave.
962. Tifosul recurent este o infecţie:

a) zooantroponoză;
b) cu focalitate naturală;
c) antroponoză.
163
963. Mecanismul de transmitere a tifosului recurent este:
a) vertical;
b) transmisiv;
c) fecal oral.
964. Agentul patogen în tifosul recurent este:
a) Salmonella typhi;
b) Borrelia recurrentis;
c) Rickettsia prowazeki.
965. Focarul de tifos exantematic se află sub control medical:
a) 30 de zile;
b) 15 zile;
c) 25 de zile.
966.In tifosul exantematic păduchii devin contagioşi după
alimentaţia cu
sângele bolnavului peste:
a) 1 -2 zile;
b) 5-6 zile;
c) 10 zile.
967. Tifosul exantematic este o infecţie:
a) antroponoză;
b) zooantroponoză;
c) sapronoză.
968.Termenul depistării precoce a bolnavului cu tifos exantematic
(de la de-
butul bolii):
a) 3-9 zile;
b) până la 5 zile;
c) 5-7 zile.
969. Perioada de incubaţie în tifosul exantematic:
a) 2-9 zile;
b) 4-12 zile;
c) 6-23 zile.
970. Sursă de infecţie în tifosul exantematic poate fi:
a) bolnavul cu boala Brill;
b) purtătorii de Borrelia recurrentis;
c) numai bolnavii cu tifos exantematic în perioada de
incubaţie.
164
971. Modul de molipsire a omului cu tifos exantematic:
a) inoculare specifică;
b) contaminare specifică;
c) inoculare nespecifică.
972. Mecanismul de transmitere în tifosul exantematic este:
a) fecal oral;
b) transmisiv;
c) de contact.
973. Boala Brill este o:
a) viroză;
b) candidoză;
c) rickettsioză.
974. Leişmanioza cutanată este o:
a) antroponoză;
b) zooantroponoză;
c) sapronoză.
975. Sursa de infecţie în leişmanioza cutanată tip urban este:

a) purtătorul de germeni;
b) omul bolnav;
c) animalele domestice.
976. Perioada de incubaţie în leişmanioza cutanată tip urban este
de:
a) 2 luni - 1,5 ani;
b) 10-15 zile;
c) câteva ore -1 -2 zile.
977. Leişmanioza cutanată tip urban se întâlneşte în ţările din:

a) Africa şi Asia;
b) America Latină;
c) Republica Moldova, România.
978. Tripanosomoza este transmisă de:
a) căpuşe;
b) musca Ţeţe;
c) purici.
165
979. Tripanosomoza este răspândită în ţările din:
a) America de Sud;
b) Africa;
c) Europa şi Asia.
980. Agentul patogen al tripanosomozei este:
a) virus;
b) parazit monocecular;
c) helmint.
981. Mecanismul de transmitere în tripanosomoză este:
a) fecal oral;
b) transmisiv;
c) de contact.
982. Porţi de intrare în tripanosomoza africană pot fi:
a) căile respiratorii;
b) tractul digestiv;
c) prin înţepătura muştei Ţeţe.
983. Porţi de intrare pentru agentul cauzal al tifosului exantematic

pot fi:
a) tegumentele intacte;
b) locul muşcării păduchelui infectat;
c) căile respiratorii.
984. In R.Moldova răspândire mai largă pot găsi:
a) Pl.vivax;
b) Pl.falciparum;
c) Pl.malariae.
985. Măsura antiepidemică principală la malarie în R.Moldova:
a) dezinsecţia;
b) prevenirea importului;
c) chimioprofilaxia.
986. Malaria are răspândire:
a) ubicuitară;
b) cu focalitate naturală;
c) limitată de factori biologici.
166
987. In transmiterea malariei în condiţiile R. Moldova o importanţă
mai
mare pot avea ţânţarii:
a) Aedes;
b) Culex;
c) Anopheles.
988. Vector transmiţător al malariei este ţânţarul în genul:
a) Aedes;
b) Anopheles;
c) Culex.
989. Profilaxia malariei se efectuează cu:

a) vaccin;
b) anatoxină;
c) chimiopreparate.
990. Un pericol mai mare de răspândire în condiţiile Republicii

Moldova îl
are:
a) Pl.vivax vivax;
b) Pl.vivax hibernans;
c) Pl.malariae.
991. Scopul principal al supravegherii epidemiologice la malarie în
Repu-
blica Moldova la etapa actuală este:
a) eradicarea acestei parazitoze;
b) prevenirea izbucnirilor epidemice;
c) prevenirea importului.
992. După înţepătura ţânţarului sporozoiţii se găsesc în sângele
uman:
a) până la 30 minute;
b) până la 24 ore;
c) toată perioada de incubaţie.

993. Vectorul hematofag în transmiterea leişmaniozei cutanate tip
urban
este:
a) puricele;
b) căpuşa;
c) flebotomul;
167
d) musca Ţeţe;
e) păduchele.
994. Pentru tifos exantematic e caracteristic:

a) mecanismul de transmitere - transmisiv;
b) e caracteristică inoculare specifică;
c) sursă de infecţie sunt şi bolnavii cu boala Brill;
d) grupele de risc major de infectare sunt persoanele din sfera
de deservire (frizerie, baie, spălătorie, transport public);
e) una din măsurile principale profilactice e combaterea
pediculozei.
995. Sursa de infecţie în tifosul exantematic este:

a) omul bolnav de tifos exantematic;
b) omul bolnav de boala Brill;
c) păduchele de corp;
d) păduchele de cap;
e) reconvalescentul.
996. Porţi de intrare ale agentului patogen al tifosului exantematic
pot fi:
a) locul muşcăturii păduchelui;
b) pielea intactă;
c) conjunctiva ochilor;
d) căile respiratorii;
e) tractul digestiv.
997. Pentru tifosul exantematic sunt corecte afirmaţiile:
a) sezonalitate slab pronunţată;
b) bolnavul prezintă pericol deja în ultimele 2 zile ale
perioadei de incubaţie;
c) infectarea are loc în timpul muşcăturii păduchelui;
d) păduchele nu prezintă pericol imediat după ce a supt sânge
infectat;
e) păduchele prezintă pericol până la sfârşitul vieţii sale.
998. Corecte pentru tifosul exantematic sunt afirmaţiile:

a) sursa de agenţi patogeni este omul;
b) combaterea pediculozei este măsura de bază în profilaxie;
c) depistarea bolnavilor este apreciată ca precoce în primele 5
zile de boală;
d) morbiditatea este reglată prin vaccinoprevenţie;
e) persoanele care au fost în contact se supraveghează timp de
14 zile.
168
999. Pentru boala Brill sunt corecte afirmaţiile:
a) bolnavul prezintă pericol epidemiologic;
b) agentul patogen este Borellia recurentis;
c) păduchele este vectorul trasmiţător;
d) infectarea are loc în timpul alimentaţiei cu sânge a
păduchelui;
e) pentru apariţia bolii nu este necesar păduchele.
1000.Pentru boala Brill sunt corecte afirmaţiile:

a) este o recidivă a tifosului recurent;
b) este o recidivă a tifosului exantematic;
c) în prezenţa pediculozei bolnavii pot fi sursă de infecţie;
d) agentul patogen este Rickettsia prowazeki;
e) infecţia se transmite transplacentar.
1001.Corecte pentru malarie sunt afirmaţiile:

a) lipseşte profilaxia specifică;
b) găseşte răspândire ubicuitară (cosmopolită);
c) bolnavul prezintă pericol doar în anumite condiţii;
d) diagnosticul de laborator se bazează pe investigaţii
serologice;
e) în RM malaria indigenă a fost lichidată.
1002.Chimioprofilaxia malariei are drept scop:
a) prevenirea infectării;
b) prevenirea contaminării;
c) prevenirea formelor clinice grave;
d) prevenirea îmbolnăvirii;
e) prevenirea tratamentului ulterior care este de durată lungă.
1003.Corecte pentru malarie sunt afirmaţiile:
a) este o parazitoză;
b) în practică se utilizează chimioprofilaxia;
c) ţânţarul Aedes este principalul vector transmitător;
d) Pl.vivax prezintă un pericol mai mare de răspândire în
condiţiile RM;
e) poate găsi răspândire ubicuitară.
1004.In R. Moldova poate fi răspândită malaria provocată de

tipul:
a) Pl.vivax;
b) Pl.malariae;
c) Pl.ovale;
169
d) Pl.falciparum;
e) toate tipurile.
1005. Sursă de agenţi patogeni la malarie sunt:
a) animalele bolnave;
b) omul şi animalele;
c) omul bolnav şi purtătorul de paraziţi;
d) obiectele mediului ambiant;
e) obiectele mediului ambiant şi animalele.
1006. Agentul cauzal al malariei este:
a) triponosoma;
b) plasmodia;
c) leişmania;
d) bacteria;
e) toxoplasma.
1007. Tipuri de malarie sunt:
a) tropicală;
b) de trei zile;
c) malaria-ovale;
d) de patru zile;
e) fulminantă.
1008. Malaria se poate transmite:
a) în contact direct cu omul bolnav de malarie;
b) prin înţepătură de ţânţari;
c) prin hemotransfuzie;
d) transplacentar;
e) prin înţepătură de ţânţari şi ploşniţe.
1009. Măsurile antiepidemice în focarele de malarie sunt:
a) depistarea bolnavilor de malarie şi a purtătorilor;
b) ancheta epidemiologică a focarului;
c) dezinsecţia;
d) chimioprofilaxia de sezon;
e) imunoprofilaxia.
1010. Pentru tifosul recurent sunt corecte afirmaţiile:
a) agentul patogen este Borrelia recurrentis;
b) infecţia este o zooantroponoză;
170
c) păduchele nu prezintă pericol imediat după ce a supt sânge
infectat;
d) sursă de infecţie sunt bolnavii cu boala Brill;
e) mecanismul de transmitere este transmisiv.
1011. Din grupul de richettsioze de origine antroponoză fac

parte:
a) boala Bril;
b) tifosul exantematic;
c) febra Q;
d) febra ţuţugamuşi;
e) febra tifoidă.
1012. Agentul cauzal al tifosului recurent face parte din grupul

de:
a) viruşi;
b) richettsii;
c) bacterii;
d) borelii;
e) fungi.
1013. Vectori de transmitere al tifosului recurent sunt:

a) păduchii pubieni;
b) păduchii vestimentari;
c) căpuşele;
d) ţânţarii;
e) puricii.
1014. Surse de agenţi patogeni în tifosul recurent sunt:
a) păduchii;
b) puricii;
c) oamenii;
d) căpuşele;
e) şobolanii.
1015. Măsurile antiepidemice în focarul de tifos recurent sunt:
a) depistarea precoce şi spitalizarea bolnavului;
b) aplicarea în focar a măsurilor de dezinfecţie şi dezinsecţie;
c) deratizarea;
d) supravegherea contacţilor;
e) prelucrarea sanitaro-igienică a celor care au contactat cu
sursa de agenţi patogeni.
171
1016. Dezinsecţia terminală în focarul de tifos recurent prevede:
a) prelucrarea obiectelor habituale din mediul bolnavului;
b) prelucrarea sanitaro-igienică a persoanelor din lista de
contacţi;
c) dezinsecţia vestimentaţiei bolnavului;
d) dezinsecţa obiectelor ce aparţin persoanelor foşti în
contact, inclusiv prin utilizarea etuvelor;
e) în focarul de tifos recurent dezinsecţia nu este indicată.
1017. Sursa de agenţi patogeni în tifosul recurent este:
a) reconvalescentul;
b) animalul bolnav;
c) omul bolnav;
d) omul bolnav de boala Brill;
e) purtătorul de B. recurrentis.
1018. Agentul cauzal: Forma

1) Richettsia nosologică:
prowazeki; a) tifos
2) Borrelia exantematic;
recurrentis; b) tifos recurent;
3) Sarcoptes scabiei; c) scabia.
1019. Agentul cauzal: Forma clinică:

1) Plasmodium a) malaria terţiana;
vivax; b) malaria terţiană
2) P.ovale; benignă;
3) P.malariae; c) malaria
4) P.falciparu quartana;
m; d) malaria
tropică.
1020. Forma Agentul

nosologică: cauzal:
1) sifilisul;
2) parotidita a) richettsi
epidemică; e;
3) tusea convulsivă; b) bacterie
4) tifosul ;
exantematic; c) virus;
d)
spirohetă.
1021. Forma nosologică: Vector/Factor

1) malaria; a) păduchi;
2) tifosul b) musca de casă;
exantematic; c) ţânţarul
3) dizenteria; Anopheles.
172
1022. Forma nosologică: 3) fecal-oral;

1) febra tifoidă; Agentul patogen:
2) tifosul exantematic; a) S.typhi;
3) tusea convulsivă; b) Rickettsia prowazeki;
4) gripa; c) Bordetella pertussis;
5) salmoneloza d) Myxovirus influenzae;
1023. Forma nosologică: e) Salmonella typhimurium.
1) febra Q;
2) febra tifoidă; Agentul patogen:
3) tifosul exantematic; a) Salmonella typhy;
1024. Forma nosologică: b) Rickettsia prowazeki;
1) malaria; c) Coxiella burnetti.
2) dizenteria; Vectori:
3) tifosul exantematic; a) purici;
4) febra Q; b) căpuşa;
5) pesta; c) musca de casă;
d) păduchi;
1025. Forma nosologică: e) ţânţarul Anopheles.
1) boala Brill; Agentul patogen:
2) pesta; a) Salmonella typhimurium;
3) salmoneloza; b) Rickettsia prowazeki;
c) Yersinia pestis.
1026. Forma nosologică: Sursa de infecţie:
1) tifosul recurent; a) animalele bolnave;
2) febra Q; b) omul, care a suportat tifos
3) boala Brill; exan-tematic;
c) omul bolnav.
1) tifosul recurent; Perioada de incubaţie:
2) febra Q; a) 2-3 săptămâni;
3) tifosul exantematic; b) 6-23 zile;
1028. Mecanismul de c) 3-15 zile.
transmitere: Forma nosologică:
1) transmisiv; a) difteria;
2) respirator; b) dizenteria;
c) malaria.
173
1029. Forma nosologică: Afirmaţia corectă:
1) boala Brill; a) parazitoză;
2) amebiaza; b) richettsioză;
3) gripa; c) viroză;
1030. Măsurile profilactice: Forma nosologică:
1) educaţia sanitară a a) poliomielita;
populaţiei;
2) vaccinarea; b) malaria;
3) chimioprofilaxia. c) echinococoza.
1031. Agentul patogen: Forma nosologică:
1) Coxiella burnetti; a) ornitoza;
2) Chlamydia psittaci; b) febra Q;
3) Vibrio cholerae; c) holera.
1032. Forma nosologică: Agentul patogen:
1) febra tifoidă; a) coxiella burnetti;
2) febra Q; b) salmonella typhi;
3) tripanosomoza africană; c) tripanosoma gambiense.
1) tifosul exantematic; a) este transmisă de căpuşe;
2) febra Q; b) este parazitoză;
3) tripanosomoza africană. c) poate avea recidive
tardive.
1034. Răspândirea geografică: Forma nosologică:
1) febra Q; a) Africa şi America de
Sud;
2) febra galbenă; b) se întâlneşte în R.
Moldova;
3) gripa. c) are răspândire globală.
1) tularemia; a) este transmisă de căpuşe;
2) leişmanioza cutanată tip b)este o infecţie
urban; convenţională;
3) febra Q; c) este o zooantroponoză;
4) pesta; d) păduchii transmit
infecţia;
5) tifosul recurent. e) este o antroponoză.
174
II.5. Infecţiile nosocomiale

1036. Pentru infecţiile nosocomiale este corectă afirmaţia:
a) infectarea pacientului la domiciliu;
b) infectarea pacientului în staţionar sau policlinică şi a
personalului medical în timpul îndeplinirii funcţiunilor sale;
c) infectarea pacientului în urma administrării vaccinurilor.
1037. Majorarea morbidităţii prin infecţiile nosocomiale e

determinată de:
a) perioada anului;
b) majorarea numărului de intervenţii invazive în scop de
diagnostic şi tratament;
c) micşorarea numărului de antibiotice administrate.
1038. Infecţia nosocomială este:

a) numai infectarea exogenă a omului;
b) numai activizarea microflorei endogene;
c) sunt posibile ambele variante.
1039. Pentru tulpinele nosocomiale sunt caracteristice:
a) majorarea sensibilităţii faţă de antibiotice;
b) rezistenţa faţă de preparatele dezinfectante;
c) sensibilitatea înaltă faţă de razele ultraviolete.
1040. Pentru preîntâmpinarea apariţiei infecţiilor nosocomiale în

staţiona-
re e necesară:
a) administrarea, în mod planic, a imunoglobulinei umane
personalului medical;
b) micşorarea numărului de intervenţii medicale invazive;
c) administrarea antibioticelor din prima zi de spitalizare.
1041. Prelucrarea corectă a mâinilor lucrătorului medical,
contaminate cu
sânge:
a) se spală sub apă curgătoare cu săpun;
b) mâinile se şterg cu un tampon îmbibat cu soluţie
dezinfectantă, apoi se spală sub apă curgătoare;
c) mâinile se şterg timp de 2 minute cu un tampon îmbibat cu
soluţie dezinfectantă şi peste 5 minute se spală sub apă
curgătoare.
175
1042. Dacă mănuşele medicale sunt contaminate cu sângele
pacientului:
a) sunt inutilizabile;
b) imediat se şterg cu un tampon îmbibat cu dezinfectant, apoi
se spală sub apă curgătoare;
c) imediat se spală sub apă curgătoare, apoi se plonjează în
soluţie dezinfectantă.
1043. In sala de proceduri masa sterilă se aranjează:
a) peste fiecare 2 ore de lucru;
b) după fiecare schimb de lucru;
c) după fiecare zi de lucru.
1044. Curăţenia generală a sălii de proceduri e necesar să fie

efectuată:
a) zilnic, după lucru;
b) zilnic până la începerea lucrului, folosind soluţia de
cloramină de 1%;
c) o dată în 7 zile cu folosirea dezinfectantului pentru
prelucrarea pereţilor şi podelei, apoi prelucrarea
bactericidă.
1045. Care dintre situaţiile propuse poate fi considerată infecţie

nosoco-
mială?
a) rujeola diagnosticată la copil în ziua a 4-a după spitalizare
în secţia infecţiilor respiratorii acute cu prezenţa erupţiilor
pe faţă;
b) depistarea corinebacteriei difterice toxigene în frotiul din
bucofa-ringe, colectat de la bolnavul cu angină în prima zi
de spitalizare;
c) salmoneloza, depistată la bolnavul cu pneumonie în ziua 8-
10 de la spitalizare.
1046. Declanşarea infecţiei şi gravitatea manifestărilor clinice

depind:
a) numai de proprietăţile agentului patogen;
b) numai de factorii proprii organismului gazdă (vârstă,
maladii concomitente, statusul imunologic, rezistenţa
nespecifică etc.);
c) de ambele variante.
1047. Ca sursă de infecţie, din punct de vedere epidemiologic,
importanţă
mai mare au:
a) bolnavii cu formă acută a bolii;
b) purtătorii cronici de germeni patogeni şi condiţionat
patogeni;
c) purtătorii convalescenţi.
176
1048. Dintre agenţii cauzali ai infecţiilor nosocomiale se
întâlnesc mai frec-
vent:
a) cocii gram-pozitivi;
b) enterobacteriile;
c) micozele.
1049. Infecţiile nosocomiale mai frecvent sunt de origine:

a) intestinală;
b) aerogenă;
c) septico-purulentă.
1050. Mai frecvent contaminarea prin infecţii septico-purulente
are loc în:
a) sala de operaţie;
b) sala de pansamente;
c) secţia de reanimare şi terapie intensivă.
1051. După finisarea dereticării saloanelor şi cabinetelor

medicale, inven-
tarul sanitar trebuie:
a) clătit cu apă şi uscat;
b) înmuiate timp de 1 oră în soluţie dezinfectantă, apoi clătit
şi pus la uscat;
c) clătit în soluţie dezinfectantă şi uscat.
1052. Perioada de incubaţie în infecţiile nosocomiale este de:

a) 3-10 zile;
b) 4-7 zile;
c) în dependenţă de agentul cauzal poate fi de la câteva ore
până la câteva luni.
1053. Pentru prevenirea apariţiei infecţiilor intraspitaliceşti sunt

realizate
următoarele măsuri:
a) controlul stării sănătăţii a personalului medical;
b) vaccinarea personalului cu anatoxină stafilococică;
c) folosirea neraţională a antibioticelor, inclusiv cu scop
profilactic.
1054. In focarele de salmoneloză intraspitalicească:
a) dezinfecţia terminală nu se efectuează;
b) dezinfecţia terminală se efectuează cu acordul
administraţiei instituţiei curativ-profilactice;
c) se efectuează prelucrarea în etuvă doar a lenjeriei de pat.
177
1055. Factorii de risc în apariţia infecţiilor nosocomiale:
a) durata lungă a spitalizării;
b) sexul bolnavilor;
c) administrarea unui antibiotic;
d) durata intervenţiilor chirurgicale;
e) calitatea sterilizării instrumentarului medical.
1056. Creşterea morbidităţii prin infecţii intraspitaliceşti are loc în
urma:
a) creării complexelor spitaliceşti mari;
b) administrării necontrolate a antibioticelor;
c) în special, introducerii microflorei exogene;
d) majorării ponderii pacienţilor cu risc sporit;
e) trecerii la utilizarea instrumentarului medical getabil.
1057. Pentru infecţiile nosocomiale este specifică:

a) polirezistenţa la antibiotice;
b) polirezistenţa la dezinfectante;
c) predomină microorganismele condiţionat patogene;
d) principalul mecanism de transmitere este fecal-oral;
e) victimă sunt numai pacienţii supuşi intervenţiilor
chirurgicale.
1058. Semnele unei tulpini spitaliceşti sunt:
a) polirezistenţa la antibiotice,
b) rezistenţa la substanţe dezinfectante;
c) sensibilitatea sporită la acţiunea factorilor mediului extern;
d) virulenţa înaltă;
e) sensibilitatea sporită faţă de fagi.
1059. Tulpină intraspitalicească este:
a) S.typhi;
b) S.enteritidis;
c) S.java;
d) S.typhimurium;
e) S.newport.
1060. Mecanismele de transmitere în infecţiile nosocomiale sunt:
a) fecal-oral;
b) contact;
c) parenteral;
178
d) transmisiv;
e) hidric.
1061.Corecte pentru infecţiile nosocomiale sunt afirmaţiile:

a) este o infecţie de carantină;
b) agenţii cauzali sunt microorganisme bacteriene;
c) sunt provocate de microorganismele condiţionat patogene;
d) mai frecvent se îmbolnăvesc bărbaţii;
e) nu este caracteristică sezonalitatea.
1062.Pentru infecţiile nosocomiale este caracteristic:

a) polimorfismul manifestărilor clinice;
b) polirezistenţa la antibiotice;
c) polirezistenţa la dezinfectante;
d) polietiologia;
e) se depistează mai frecvent în perioada caldă a anului.
1063.Ca măsură de profilaxie a infecţiilor nosocomiale poate fi:

a) imunoprofilaxia;
b) dezinfecţia;
c) sterilizarea instrumentarului medical;
d) administrarea antibioticelor numai în urma antibiogramei;
e) izolarea bolnavilor numai în spitalul de boli infecţioase.
1064.Care din situaţiile enumerate pot fi referite la infecţiile

nosocomiale?
a) în secţia de radiologie bolnavului la a 8-a zi de spitalizare a
apărut voma, dureri în abdomen din masele fecale, s-a
depistat Sh.sonnei;
b) în secţia de urologie bolnavului cu pielonefrită la
momentul internării din urină a fost depistată Salmonella
london;
c) peste 6 luni după externarea pacientului din secţia
Chirurgie au apărut semne clinice ale HVB ;
d) a fost stabilit diagnosticul „febră tifoidă" la un bolnav cu
pneumonie în a 2-a zi de spitalizare ;
e) la a 4-a zi de spitalizare bolnavului în secţia traumatologie
s-a stabilit diagnosticul - de gripă.
1065.In etiologia infecţiilor intraspitaliceşti septico-purulente

predomină:
a) cocii gram-pozitivi;
b) bacterii anaerobe;
c) fungi;
179
d) bacteriile gram-negative aerobe;
e) coci gram-negativi.
1066.Infecţiile intraspitaliceşti se pot transmite prin mecanism:

a) aerogen;
b) transmisiv;
c) fecal-oral;
d) contact;
e) vertical.
1067.Contractarea infecţiei septico-purulente mai frecvent are loc

în:
a) sala de operaţie;
b) sala de pansamente;
c) sala de proceduri;
d) salon;
e) sala pentru fizioproceduri.
1068.Particularităţile tulpinii spitaliceşti sunt:

a) virulenţa înaltă;
b) polirezistenţa la antibiotice;
c) rezistenţa la preparate dezinfectante;
d) fagosensibilitate;
e) sensibilitate la antibiotice.
1069.Cauzele sporirii nivelului morbidităţii prin infecţiile septico-

purulen-
te sunt:
a) folosirea limitată a preparatelor cu acţiune
imunostimulatorie;
b) aplicarea frecventă a metodelor invazive de diagnosticare şi
manipulări terapeutice;
c) construcţia complexelor spitaliceşti mari;
d) spitalizarea de durată a pacientului;
e) folosirea neraţională a antibioticelor.
1070.Factori de risc în apariţia infecţiilor septico-purulente sunt:

a) durata spitalizării;
b) bolile concomitente;
c) starea imunodeficitară;
d) genul pacientului;
e) condiţiile locative ale pacientului.
180
1071.Riscul contractării infecţiilor intraspitaliceşti este mai mare în
secţiile:
a) de combustii;
b) terapeutice;
c) neurologice;
d) urologice;
e) psihiatrice.
1072.Riscul de apariţie a infecţiilor septico-purulente nosocomiale

e mai
mare în staţionarele:
a) de leziuini termice;
b) terapeutice;
c) neurologice;
d) urologice;
e) chirurgicale.
1073.Care dintre formele nosologice pot prezenta infecţii
nosocomiale?
a) supuraţia plăgii postoperatorii;
b) peritonita;
c) pneumonia;
d) traheobronşita purulentă;
e) septicemia.
1074.In funcţiile epidemiologului de spital se includ:
a) efectuarea măsurilor antiepidemice în staţionar;
b) efectuarea analizei retrospective şi operative;
c) supravegherea respectării regimului antiepidemic în
staţionar;
d) diagnosticarea şi înregistrarea infecţiilor nosocomiale;
e) controlul permanent al calităţii de dezinfecţie şi sterilizare
a instrumentarului medical.
1075.Supravegherea epidemiologică a infecţiilor intraspitaliceşti

include:
a) analiza morbidităţii pacienţilor;
b) analiza morbidităţii personalului medical;
c) determinarea tipului tulpinii intraspitaliceşti;
d) aprecierea eficacităţii măsurilor efectuate;
e) elaborarea planului de măsuri profilactice în infecţii
intraspitali-ceşti pentru staţionar.
1076.Particularităţile salmonelozei intraspitaliceşti sunt:

a) focarele apar mai frecvent în staţionarele pediatrice;
181
b) de obicei, sursa de infecţie este omul;
c) calea de transmitere este contact-habitual;
d) transmiterea agentului cauzal pe cale aerogenă este
exclusă;
e) sezonalitate de vară-toamnă.
1077.Care sunt manipulările şi procedurile potenţial periculoase în
con-
tractarea infecţiilor intraspitaliceşti:
a) intervenţia chirurgicală;
b) manipulaţiile parenterale;
c) cateterizarea vezicii urinare;
d) gastroscopia;
e) electroforeza.
1078.Responsabilitatea asigurării controlului infecţiilor

nosocomiale şi de
securitate a pacientului şi a personalului în instituţiile medico-
sani-
tare se asumă:
a) asistenţei medicale superioare,
b) epidemiologului de spital,
c) conducătorului instituţiei;
d) medicului şef-adjunct pentru activitatea curativă,
e) şefului de secţie.
1079.Infecţiile intraspitaliceşti pot fi prevenite prin:
a) reducerea numărului de intervenţii invazive;
b) utilizarea instrumentarului getabil,
c) reducerea timpului de aflare a pacientului în spital;
d) respectarea regimului antiepidemic;
e) vaccinarea tuturor lucrătorilor spitalului.
1080. Forma nosologică: Mecanismul de transmitere:
1) HVC; a) prin toate mecanismele
orizontale;
2) dizenteria; b) parenteral;
3) gripa; c) fecal-oral;
4) inf.nosocomiale; d) respirator.
1081. Forma Agenţii cauzali:
nosologică: 1) a) preponderent microorganismele
scarlatina; condi-diţionat-patogene;
182
2) salmoneloza; b) streptococul hemolitic;
3) inf.nosocomială; c) salmonela;
4) difteria; d) Corynebacterium
diphtheriae.
Forma nosologică: Calea de transmitere:
1) inf.nosocomială; a) parenterală;
2) holera; b) hidrică;
3) difteria; c) aerosol solid;
4) salmoneloza; d) alimentară;
5) parotidita; e) aerozoli lichizi.
Secţia: Agentul cauzal preponderent:
1) traumatologie; a) ps.aeruginosa;
2) otorinolaringologie; b) streptococii, stafilococii;
3) chirurgie generală; c) stafilococii,
enterobacteriile;
4) urologie; d) hlamidiozele.
Forma nosologică: Factorii de transmitere:
1) HVC nosocom.; a) instrumentarul medical;
2) salmoneloza; b) apa;
3) febra tifoidă; c) ouăle, carnea;
4) HVA; d) mâinile murdare.
183
II.6. Infecţia HIV/SIDA
1085. Agentul patogen în infecţia HIV este:

a) retrovirus;
b) picornovirus;
c) rabdovirus.
1086. Perioada de incubaţie în infecţia HIV/SIDA:

a) 2-4 săptămâni;
b) 10-20 săptămâni;
c) 2-10 ani.
1087. Pentru combaterea HIV/SIDA dispunem de:

a) medicamente eficace;
b) vaccinuri;
c) metode nespecifice de prevenţie.
1088. SIDA se manifestă:
a) endemic;
b) epidemic;
c) pandemic.
1089. Ce caracteristică a virusului imunodeficienţei umane

împiedică ela-
borarea unui vaccin eficient?
a) contagiozitatea virusului;
b) variabilitatea înaltă a virusului;
c) tropismul virusului.
1090. Virusul HIV afectează:

a) eritrocitele;
b) trombocitele;
c) limfocitele.
1091. Virusul HIV posedă tropism faţă de:
a) sistemul urogenital;
b) sistemul nervos;
c) sistemul sanguin.
184
1092. Virusul HIV afectează T limfocitele:
a) helperi;
b) supresori;
c) killeri.
1093. Prognosticul infecţiei HIV/SIDA este:
a) favorabil;
b) moderat favorabil;
c) nefavorabil.
1094. Bolnavii cu HIV/SIDA sunt supuşi supravegherei medicale:

a) 2 ani;
b) 10 ani;
c) toată viaţa.
1095. Care dintre categoriile de persoane sunt supuse screening-
ului obli-
gatoriu la HIV ?
a) lucrătorii medicali;
b) UDI, donatorii de sânge;
c) gravidele.
1096. Care dintre categoriile de persoane sunt supuse screening-
ului obli-
gatoriu la HIV ?
a) bolnavii cu hemofilie;
b) homosexualii;
c) UDI.
1097. In Republica Moldova cel mai afectat de HIV segment de

vârstă este
de:
a) 20-29 ani;
b) 30-39 ani;
c) persoanele ce au depăşit vârsta de 60 ani.
1098. Care este factorul principal ce determină amploarea
cumulativă a
epidemiei HIV ?
a) concentraţia virusului în sânge şi în alte fluide corporale;
b) variabilitatea înaltă a virusului;
c) persistenţa infecţiei pe toată durata vieţii.
185
1099. Care cale de transmitere a HIV predomină în ultima
perioadă de
timp în Republica Moldova:
a) sexuală;
b) parenterală;
c) perinatală.
1100. In Republica Moldova infecţia HIV se înregistrază

preponderent
printre?
a) LSC;
b) personalul medical;
c) UDI.
1101. Zilnic în lume se înregistrează cazuri de infecţie HIV/SIDA:
a) circa 7 mii de persoane infectate;
b) 10 mii de persoane infectate;
c) 16 mii de persoane infectate.
1102. Care este argumentul de bază pentru abţinerea de la

screening-ul to-
tal la prezenţa HIV al bolnavilor internaţi în diverse instituţii
medi-
cale?
a) lipsa reactivelor de ultimă generaţie;
b) costul semnificativ al reacţiilor de diagnostic;
c) respectarea precauţiilor universale minimalizează
semnificativ riscul pentru personalul medical.
1103. Care este cauza evitării efectuării screening-ului total al
bolnavilor
internaţi în diverse instituţii la prezenţa HIV ?
a) ţinând cont de frecvenţa reacţiilor fals-pozitivie, testările în
populaţia cu prevalenţă mică a infecţiei HIV sunt
costisitoare;
b) lipsa reactivelor diagnostice de ultimă generaţie;
c) insuficienţa cadrelor medicale calificate.
1104. Seropozitivitatea la infecţia HIV/SIDA apare mai frecvent

la:
a) 2-4 săptămâni după un contact cu risc;
b) 4-12 săptămâni după un contact cu risc;
c) 10-1 2 luni după un contact cu risc.
1105. In stadiile incipiente ale infecţiei HIV la o persoană
seropozitivă
într-un ml de sânge se conţin:
a) 80-100 doze de infectare;
186
b) 10-12 doze de infectare;
c) 1 -6 doze de infectare.
1106. Pentru stabilizarea declanşării procesului epidemic prin

HIV se folo-
seşte, în special:
a) conştientizarea populaţiei;
b) vaccinoprevenţia;
c) un set de măsuri sanitaro-igienice.
1107. După sex, care este principala sursă de infecţie:
a) bărbaţii;
b) femeile;
c) în egală măsură bărbaţii şi femeile.
1108. SIDA este definit ca:

a) stadiul primar al infecţiei HIV;
b) stadiul final al infecţiei HIV manifestat prin
imunodeficienţă avansată însoţit de infecţii oportuniste;
c) stadiul de apariţie a manifestărilor clinice primare.
1109. Infecţia HIV este:

a) antroponoză;
b) zooantroponoză;
c) sapronoză.
1110. Pentru infecţia HIV este corectă afirmaţia:
a) HIV prezintă pericol mai mare pentru populaţia de gen
feminin;
b) HIV prezintă pericol mai mare pentru populaţia de gen
masculin;
c) HIV prezintă pericol în mod egal atât pentru populaţia de
gen feminin, cât şi pentru cea de gen masculin.

1111. Creşterea numărului de persoane seropozitive în rândul
toxicomani-
lor este consecinţa:
a) contaminării drogurilor în procesul de preparare;
b) tipului de drog folosit;
c) cantităţii de drog folosit;
d) folosirii în comun a seringelor;
e) promiscuităţii sexuale.
187
1112.Transmiterea HIV se realizează prin:
a) contact sexual;
b) contact habitual;
c) expunere la sânge;
d) perinatal;
e) vectori hematofagi.
1113.Căile de transmitere în infecţia HIV/SIDA:

a) sexuală;
b) aerogenă;
c) transmisivă;
d) parenterală;
e) intranatală.
1114.Infectarea cu HIV/SIDA poate avea loc în cadrul:
a) manoperelor parenterale;
b) intervenţiei chirurgicale;
c) procedurilor fizioterapeutice;
d) exsterpării dinţilor;
e) efectuării radiogramelor.
1115.Favorizează infectarea cu HIV/SIDA:
a) promiscuitatea sexuală;
b) contactele sexuale în timpul ciclului menstrual;
c) contactele bisexuale;
d) contactele sexuale cu prezervativ;
e) utilizarea metodelor chimice de contracepţie.
1116.Pentru infecţia HIV/SIDA sunt corecte afirmaţiile:
a) în Republica Moldova premisele de răspândire a infecţiei
HIV/SIDA sunt: migraţia, creşterea morbidităţii prin BST
etc.;
b) în Republica Moldova achiziţionarea HIV are loc
preponderent pe cale sexuală;
c) primele cazuri de infecţie HIV/SIDA în Republica
Moldova s-au înregistrat în anul 1995;
d) riscul apariţiei infecţiei HIV la copiii născuţi de mame
infectate este de 100%;
e) lucrul pentru educaţie a populaţiei este deocamdată
principala măsură antiepidemică.
188
1117. Pentru infecţia HIV/SIDA sunt corecte afirmaţiile:
a) infecţia HIV/SIDA face parte din grupul ITS;
b) gradul de risc variază în funcţie de ocupaţie;
c) agentul cauzal poate fi identificat la 3-12 săptămâni după
contact cu risc de infectare;
d) HIV afectează mai ales B. limfocitele;
e) sursa de infecţie este omul infectat pe toată durata vieţii.
1118. Măsurile antiepidemice de bază în infecţia HIV/SIDA sunt:
a) măsuri a/e ce ţin de sursa de infecţie;
b) măsuri a/e ce ţin de mecanismul de transmitere;
c) măsuri a/e ce ţin de receptivitatea populaţiei;
d) măsuri a/e de ordin general;
e) toate cele enumerate anterior.
1119. Indicaţiile pentru investigaţii la prezenţa HIV sunt?
a) febrilitate de durată mai mult de o lună;
b) migrenă;
c) diaree de durată;
d) prezenţa infecţiilor care nu se tratează prin scheme
tradiţionale;
e) plângeri repetate ale pacientului la semne de dispepsie.
1120. Care fapt din lista propusă poate servi pretext pentru
efectuarea in-
vestigaţiilor la HIV ?
a) prezenţa în anamneză a maladiilor cronice;
b) spitalizări frecvente şi durabile în anamneză;
c) utilizarea intravenoasă a drogurilor;
d) practicarea relaţiilor sexuale neprotejate cu persoane din
grupuri cu comportament cu risc sporit;
e) promiscuitatea.
1121. Selectaţi măsurile de prevenţie în infecţia HIV/SIDA ?
a) prelucrarea minuţioasă a produselor alimentare şi a apei
potabile;
b) decontaminarea şi sterilizarea instrumentarului medical;
c) testarea obligatorie a donatorilor de sânge la prezenţa HIV;
d) măsuri de profilaxie specifică (vaccinoprevenţia);
e) promovarea relaţiilor sexuale monogame.
1122. Premisele răspândirii infecţiei HIV/SIDA în Republica
Moldova ? a) migraţia sporită a populaţiei;
189
b) condiţiile socio-economice dificile;
c) tradiţiile etnice ale populaţiei republicii;
d) sporirea morbidităţii prin sifilis şi alte ITS;
e) condiţiile climaterico-geografice.
1123. Care sunt factorii favorizanţi în transmiterea infecţiei
HIV/SIDA prin
hemotransfuzie:
a) utilizarea instrumentarului medical de multiplă folosinţă;
b) practicarea hemotransfuziilor directe donator—recipient;
c) volumul mare de sânge transfuzat, ce sporeşte riscul
achiziţionării infecţiei prin conţinut sporit de doze
infectante;
d) rezultatele fals-negative la investigaţia donatorilor;
e) lipsa tehnologiilor moderne în prelucrarea instrumentarului
medical.
a) este o maladie cu transmitere prin vectori hematofagi;
b) sursă de agenţi patogeni servesc maimuţele;
c) principala cale de transmitere a HIV în Republica Moldova
-parenterală;
d) contagiozitatea durează pe parcursul întregii vieţi a
pacientului;
e) una dintre măsurile antiepidemice este educaţia populaţiei.
1125. Pentru infecţia HIV/SIDA nu sunt corecte afirmaţiile:

a) infecţia HIV/SIDA e o maladie, ce afectează în prealabil
populaţia neinformată;
b) bărbaţii şi femeile în egală măsură sunt surse de infecţie;
c) bolnavii cu hemofilie sunt supuşi unui risc major de
infectare cu HIV/SIDA;
d) personalul medical face parte din grupurile cu risc major de
infectare cu HIV/SIDA;
e) pentru prevenţia infecţiei HIV/SIDA se foloseşte vaccin
elaborat prin metoda ingineriei genetice.
1126. Pentru infecţia HIV/SIDA nu sunt corecte afirmaţiile:
a) HIV este extrem de rezistent în mediul ambiant şi la
acţiunea dezinfectanţilor;
b) HIV se transmite doar prin mecanism de contact;
c) HIV posedă tropism faţă de sistemul imun al organismului;
190
d) depistarea anticorpilor faţă de HIV se realizează prin teste
imuno-enzimatice, radiometrice, imunofluorescente;
e) contagiozitatea înaltă a virusului este un obstacol în
elaborarea vaccinului anti-HIV.
a) declanşarea procesului epidemic prin infecţia HIV/SIDA în
ţările Europei de Vest şi SUA a avut loc mai cu seamă
datorită persoanelor ce practică relaţii homosexuale;
b) în prezent ca sursă de infecţie HIV, în egală măsură, servesc
bărbaţii şi femeile;
c) infecţia HIV/SIDA afectează în prealabil populaţia fertilă;
d) riscul infectării cu HIV după o trnsfuzie de sânge de la o
persoană seropozitivă este 50%;
e) în Republica Moldova screening-ului la HIV sunt supuşi toţi
pacienţii instituţiilor medicale.
a) virusul HIV face parte din familia Hepadnaviridae;
b) infecţia HIV/SIDA se transmite prin 2 mecanisme (de
contact, vertical);
c) virusul a fost izolat din sânge, spermă, secreţii vaginale,
salivă, lapte etc.;
d) tratarea termică a produselor de sânge care conţin factori de
coagulare elimină riscul infecţării cu HIV la bolnavii cu
hemofilie;
e) minimalizarea indicaţiilor pentru hemotransfuzie nu are
importanţă în declanşarea procesului epidemic prin infecţia
HIV/SIDA.
1129. Grupele cu comportament cu risc pentru infectarea cu
HIV/SIDA
sunt:
a) copiii de vârstă preşcolară;
b) toxicomanii;
c) donatorii voluntari de sânge;
d) persoanele promiscuite;
e) pacienţii instituţiilor medicale.
1130. Peste 10 doze de infectare cu HIV se conţin în:

a) lapte matern;
b) sânge;
c) secreţii vaginale;
191
d) spermă;
e) lichid amniotic.
1131. Doza de infectare cu HIV în totalitate absolută a cazurilor se

conţine
în:
a) lichid amniotic;
b) spermă;
c) sânge;
d) salivă;
e) lichid cefalo-rahidian.
1132. Căile de transmitere în infecţia HIV/SIDA sunt:

a) parenterală;
b) sexuală;
c) hidrică;
d) contact habitual;
e) alimentară.
1133. Care sunt acţiunile de precauţii standard în cazul în care s-
aprodus
înţeparea cu acul unei seringi?
a) nu se întreprinde nimic;
b) se pansează rana şi se schimbă mănuşile;
c) se spală locul afectat sub apă curgătoare;
d) se aplică soluţia de permanganat de caliu sau apă
oxigenată;
e) se aplică pansament din material de protecţie impermeabil
şi se îmbracă mănuşi noi.
1134. Care este riscul de contaminare cu HIV la o înţepătură de ac

conta-
minat?
a) 0,3%;
b) 1%;
c) 10%;
d) 30%;
e) peste 50%.
1135. O persoană seropozitivă trebuie:
a) să fie izolată de societate;
b) să i se interzică frecventarea localurilor publice;
c) să ducă un mod de viaţă obişnuit;
192
d) să frecventeze instituţii medicale specializate exclusiv
pentru persoane infectate cu HIV;
e) să fie tratată ca o persoană cu handicap.
1136. Infecţia HIV se poate transmite prin:
a) contact sexual neprotejat;
b) utilizarea în comun a veceurilor;
c) contact habitual în familie;
d) transfuzii de sânge şi/sau produse sanguine;
e) de la mamă la făt.
1137. Factorii de transmitere în infecţia HIV sunt:
a) sperma;
b) lichidul de sudoraţie;
c) aerul expirat de persoana seropozitivă;
d) sângele;
e) laptele matern.
1138. Persoana HIV pozitivă prezintă pericol în calitate de sursă
de infec-
ţie:
a) doar în perioadele cu manifestări clinice;
b) doar în perioada finală de dezvoltare a infecţiei HIV;
c) doar în perioada acută a maladiei;
d) pe toată durata vieţii;
e) doar în fereastra imunologică.
1139. Pentru procesul epidemic prin infecţia HIV este

caracteristic:
a) manifestări prin formarea de focare;
b) sezonalitate de vară-toamnă;
c) indici sporiţi de morbiditate în populaţia în vârstă de până
la un an;
d) caracter emergent al evoluţiei;
e) procesul epidemic are caracter ocupaţional.
1140.Investigaţiile în mod obligatoriu la marcherii HIV se
efectuează asu-
pra:
a) donatorilor de sânge;
b) donatorilor de spermă;
c) donatorilor de organe;
d) femeilor gravide;
e) pacienţilor staţionarelor cu profil chirurgical.
193
1141. Contractarea HIV de lucrătorii medicali este posibilă:
a) realizând diverse proceduri medicale;
b) la înţepare accidentală în timpul intervenţiilor chirurgicale;
c) în cadrul pregătirii cavităţii bucale pentru protezare
dentară;
d) în cadrul efectuării detartrajului;
e) în timpul procedurilor de fizioterapie.
1142. Virusul imunodeficienţei umane afectează:

a) ţesutul limfoidal;
b) ţesutul muscular;
c) celulele epiteliale;
d) celulele neurogliale;
e) pielea şi mucoasele.
1143. Căile de transmitere în infecţia HIV sunt:
a) hidrică;
b) transplacentară;
d) alimentară;
e) intranatală.
1144. Infecţiile oportuniste, asociate cu SIDA, sunt:
a) pneumocistoza;
b) toxoplasmoza;
c) tuberculoza;
d) infecţia de origine citomegalovirală;
e) infecţia streptococică şi/sau stafilococică
1145. Cele mai afectate celule de HIV sunt:
a) T-helpeii;
b) T-killerii;
c) endoteliocitele;
d) macrofagii;
e) hepatocitele.
1146. Cele mai sensibile şi specifice teste la HIV sunt:
a) RIF;
b) PCR;
c) RHAI;
194
d) RFC;
e) RHAD.
1147. Categoriile de persoane cu comportament cu risc la HIV

sunt:
a) utilizatorii de droguri injectabile;
b) lucrătorii instituţiilor medico-sanitare;
c) şoferii de curse lungi;
d) persoanele prestatatoare de servicii sexuale contra plată;
e) promiscuiţii.
1148. Contractarea infecţiei HIV este posibilă în cazul:

a) contactului sexual protejat;
b) hemotransfuziei;
c) alăptării copilului;
d) înţepăturii de ţânţari;
e) realizării manipulaţiilor parentrerale.
1149. Care este termenul optim de iniţiere a tratamentului

profilactic post-
accidental de la momentul unui contact cu risc de infectare?
a) primele 12-24 ore;
b) primele 24-72 ore;
c) primele 24-96 ore;
d) prima săptămână;
e) prima lună.
1150. Gradul de risc pentru contractarea infecţiei HIV sporeşte
odată cu:
a) utilizarea de droguri injectabile;
b) îngrijirea unui bolnav SIDA;
c) promiscuitatea;
d) frecventarea piscinelor, saunelor publice;
e) utilizarea aceleiaşi vesele cu o persoană seropozitivă.
1151. Riscul de contaminare cu HIV poate fi redus prin:

a) folosirea corectă a condomului;
b) respectarea precauţiilor ocupaţionale standard;
c) izolarea de societate a persoanelor HIV positive;
d) metode educaţionale în populaţie;
e) interzicerea circulaţiei libere a persoanelor HIV+.
195
1152. Forma Perioada de contagiozitate:
nosologică: a) câteva săptămâni;
1) difterie; b) luni şi ani;
2) HIV infecţie; c) 8-10 zile;
3) rujeolă; d) de la câteva zile până la zeci de
4) febră tifoidă; ani.
1) infecţia HIV/SIDA;
2) hepatita virală B;
3) bolile sexual transmisibile (sifilisul);
4) hepatita virală C;
Calea principală de transmitere:
a) parenterală;
b) hemotransfuzie;
c) administrarea intravenoasă a drogurilor;
d) sexuală.

1) HVC;
3) HVB;
Termenele orientative de depistare a agentului patogen la pacient:
a) a doua jumătate a perioadei de incubaţie;
b) peste 4-6 săptămâni după debutul bolii;
c) 15 zile - 2 luni după infectare.
2) hepatita virală B;
3) hepatita virală C;
4) hepatita virală D.
Principala măsură antiepidemică:
a) minimalizarea indicaţiilor pentru hemotransfuzie;
b) profilaxia specifică;
c) profilaxia specifică a HVB;
d) informatizarea populaţiei.
196
1156. Sursa de infecţie:
2) rujeola;
3) dizenteria.
Contagiozitatea:
a) cu 4 zile înainte de debutul clinic, 4-5 zile în perioada
manifestărilor clinice;
b) 3-12 săptămâni după infectarea prin agent patogen până la
deces;
c) odată cu apariţia manifestărilor clinice până la sfârşitul
proceselor reparative.
1157. Forma nosologică: Preparatul vaccinal:

1) infecţia a) vaccin plasmatic,
HIV/SIDA; genoingeneric;
2) hepatita virală b) vaccin corpuscular inactivat;
B; c) vaccin viu atenuat;
3) tusea d) imunoprevenţia nu se
convulsivă; efectuează.
4) rujeola; Perioada de incubaţie:
1158. Forma nosologică: a) 21-90 zile;
1) HVB; b) 45-180 zile;
2) HVD; c) 2-10 ani;
3) inf. HIV/SIDA; d) 14-110 zile.
4) HVC;
1159.Infecţia HIV/SIDA
1) se transmite;
2) nu se transmite;
Condiţiile:
a) prin contact sexual neprotejat cu persoane infectate;
b) prin înţepături de insecte hematofage;
c) prin instrumente medicale contaminate;
d) prin sărut, strângere de mână.
1160.Doza de infectare:
1) se conţine absolut în toate cazurile în cantitate necesară
pentru a provoca infecţia;
2) se conţine în doză de infectare;
3) nu se conţine în doza necesară pentru a provoca infecţia;
197
Fluidele organice:
a) sânge, spermă;
b) lichid amniotic, salivă, urină, LCR etc.;
c) secreţii vaginale.

1) infecţia
HIV/SIDA;
2) HVB;
3) HVC;
4) HVE;
Calea principală
de transmitere:
a) parenterală;
b) hemotransfuzie;
c) hidrică;
d) sexuală.
2) hepatita virală D;
3) BDA;
4) bolile transmisive (malaria);
Principala măsură antiepidemică:
a) vaccinoprevenţia;
b) măsuri de ordin sanitaro-igienic;
c) informatizarea populaţiei, conştientizarea populaţiei;
d) dezinsecţia.
II.7. Zooantroponoze

1163. Un număr mai mare de căi de transmitere este caracteristic
pentru:
a) tuberculoză;
b) dizenterie;
c) tularemie.
1164. Tularemia este o infecţie:
a) numai a animalelor domestice;
b) numai a animalelor sălbatice;
c) cu focalitate naturală.
1165. Perioada de incubaţie în tularemie constituie:
a) 1-6 zile;
b) de la 1 zi la 3 săptămâni;
c) 1-3 luni.
1166. Tularemia face parte din grupul de infecţii:

a) dirijabile;
b) nedirijabile;
c) parţial dirijabile.
1167. Cea mai importantă măsură individuală de protecţie de
tularemie în
focarele naturale este:
a) folosirea repelenţilor,
b) folosirea plaselor protectoare de ţânţari;
c) vaccinoprofilaxia.
1168. Cel mai rezistent în mediul ambiant este microorganismul:
a) B.anthracis;
b) Br. melitensis;
c) L. icterohemoragica.
1169. Agentul patogen al antraxului:
a) nu este rezistent în mediul ambiant;
b) are o rezistenţă medie în mediul ambiant;
c) este foarte rezistent în mediul ambiant.
199
1170. Sursele principale de agenţi patogeni în antrax sunt:
a) porcinele;
b) vitele mari şi mici cornute;
c) şobolanii, şoarecii.
1171. Mecanismul principal de transmitere în antrax este:
a) transmisiv;
b) respirator;
c) contact.
1172. Perioada de incubaţie în antrax este de:

a) 2-3 ore;
b) 1 -10 zile;
c) 6-14 zile.
1173. Factorul de virulenţă al B.anthracis este:
a) capsula şi forma de spor;
b) capsula;
c) forma de spor.
1174. Cadavrele animalelor pierite de antrax:

a) se îngroapă;
b) se încinerează;
c) se utilizează tehnic.
1175. In profilaxia de urgenţă a antraxului prioritate se acordă:
a) antibioticoprofilaxiei;
b) vaccinului;
c) anatoxinei.
1176. In profilaxia de urgenţă a antraxului se utilizează:

a) imunoglobulina;
b) antibiotice;
c) ambele enumerate mai sus.
1177. Proba cutanată alergică se foloseşte în cazul când se
suspectă:
a) febră galbenă;
b) antrax;
c) leptospiroză.
200
1178. Surse de infecţie în bruceloză servesc animalele:
a) sinantrope;
b) xenantrope;
c) domestice.
1179. Sursele principale de infecţie în bruceloză sunt:
a) bovinele;
b) porcinele;
c) câinii şi pisicile.
1180. Virulenţă mai mare posedă:

a) B. melitensis;
b) B. abortus;
c) B. bovis.
1181. Indicaţie pentru vaccinare contra brucelozei serveşte riscul
infectării
cu bruceloză tip:
a) abortus;
b) melitensis;
c) bovis.
1182. Măsura de bază în prevenţia leptospirozei este:
a) vaccinarea planificată;
b) deratizarea;
c) izolarea persoanelor bolnave.
1183. Focare naturale de leptospiroze formează:

a) şobolanii sinantropi;
c) animale xenantrope.
1184. Metoda de bază a dignosticului de laborator în leptospiroze
este:
a) bacteriologică;
b) microscopică;
c) serologică.
1185. Dispensarizarea persoanelor care au suportat leptospiroză

durează:
a) 1 lună;
b) 1,5 luni;
c) 6 luni.
201
1186. Profilaxia specifică a leptospirozei se efectuează cu:
a) anatoxină;
b) gamaglobulină;
1187. Profilaxia leptospirozei se bazează pe:
a) măsuri antiepizootice;
b) profilaxie specifică;
c) dezinfecţie profilactică.
1188. Rabia se referă la grupul de infecţii:

a) obligator transmisive;
b) facultativ transmisive;
c) netransmisive.
1189. Sursă de infecţie în rabie poate fi câinele:
a) cu 7 zile până la îmbolnăvire;
b) cu 14 zile până la îmbolnăvire;
c) pe parcursul întregii perioade de incubaţie.
1190. Agentul patogen al rabiei este:
a) enterovirus;
b) rabdovirus;
c) picornovirus.
1191. Supravegherea animalului care a muşcat omul durează:
a) 4 zile;
b) 6 zile;
c) 10 zile.
1192. Cursul condiţionat de vaccinări antirabice este indicat:
a) tuturor persoanelor muşcate de animale carnivore;
b) persoanelor muşcate de animale care pot fi supravegheate
timp de 10 zile;
c) persoanelor muşcate de degetele mâinilor, gât, cap.
1193. Pentru ornitoză sunt corecte afirmaţiile:

a) omul bolnav este sursa principală de infecţie;
b) în focar este necesară dezinfecţia terminală;
c) în focar se efectuează vaccinarea selectivă a persoanelor
contacte.
202
1194. Febrele hemoragice sunt:
a) antroponoze;
b) zooantroponoze cu focalitate naturală;
c) sapronoze.
1195. Agentul cauzal al listeriozei
este:
a) bacterie;
a) un virus;
b) un parazit.
1196. Mecanismul de transmitere în listerioză este:

a) fecal-oral;
b) de contact;
c) respirator.
1197. Mecanismul de transmitere a tetanosului, care permite
păstrarea
agentului cauzal ca specie biologică, este:
a) transmisiv;
b) fecal-oral;
c) de contact.
1198. Perioada de incubaţie în tetanos este de:
a) 2-4 zile;
b) 4-21 zile;
c) 14-36 zile.
1199. Sporii agentului cauzal al tetanosului se păstrează în sol

timp de:
a) un an;
b) până la 11 ani;
c) până la 30 ani.
1200. Măsura principală în profilaxia tetanosului este:
a) depistarea şi izolarea sursei de agenţi patogeni;
b) dezinfecţia;
c) profilaxia specifică.
1201. In profilaxia specifică a tetanosului se utilizează:

c) anatoxină.
203
1202.Titrul minim protectiv de anticorpi antitoxinici în tetanos
constituie:
a) 0,1 UI / ml;
b) 0,01 UI / ml;
c) 0,03 UI / ml.
1203.Principala sursă de infecţie în iersinioză sunt:
a) oamenii bolnavi;
b) animalele domestice şi păsările;
c) animalele xenantrope carnivore.
1204.Izbucniri epidemice de pseudotuberculoză apar mai frecvent:

a) vara;
b) primăvara;
c) în orice perioadă a anului.
1205.Surse de agenţi patogeni în pseudotuberculoză sunt:
a) animalele;
b) omul;
c) apa.
1206.Surse principale de infecţie în pseudotuberculoză servesc

animalele:
a) domestice;
b) sinantrope;
c) xenantrope.
1207.Pentru encefalita de căpuşă sunt caracteristice:
a) focare epidemice;
b) focare naturale;
c) focare antropurgice.
1208.Infectarea cu encefalită de căpuşă poate avea loc:

a) prin apă;
b) prin lapte;
c) prin obiectele de uz habitual din apartamentul bolnavului.
1209.Surse de agenţi patogeni în encefalita de căpuşă sunt:
b) păsările;
c) oamenii bolnavi.
204
1210. Vaccinarea contra encefalitei de căpuşă cu vaccin inactivat
se indică:
a) întregii populaţii adulte;
b) populaţiei din segmentul de vârstă 4-70 ani care locuieşte
în limitele focarului natural;
c) persoanelor ce pleacă în zona focarului natural în perioada
de pri-măvară-vară.

1211. Măsuri antiepidemice în febrele hemoragice:
a) deratizarea;
b) dezinsecţia;
c) vaccinoprevenţia;
d) chimioprofilaxia;
e) educaţia sanitară a populaţiei.
1212. Corecte pentru listerioză sunt afirmaţiile:

a) sursă de infecţie pot fi animalele sinantrope;
b) procesul epizootic se menţine prin mecanismul fecal-oral şi
trans-misiv;
c) receptivitatea este majorată la nou-născuţi în primele 3
săptămâni şi persoanele în etate;
d) perioada de incubaţie este de 5 luni;
1213. Corecte pentru tularemie sunt afirmaţiile:

a) poate să se transmită prin obiectele de uz casnic din
apartamentul bolnavului;
b) surse sunt păsările;
c) nu se caracterizează prin focalitate naturală;
d) vaccinul este foarte efectiv;
e) infectarea omului poate avea loc prin apă şi produse
alimentare.
1214. Mecanismul de transmitere în tularemie poate fi:

a) fecal-oral;
b) transmisiv;
c) aerogen;
d) contact;
e) vertical.
205
1215. Contingentele cu risc sporit de infectare în tularemie sunt:
a) vânătorii;
b) constructorii;
c) pescarii;
d) cosaşii;
e) agricultorii.
1216. Supravegherea epidemiologică în tularemie în focarele

naturale in-
clude:
a) supravegherea populaţiei de şobolani;
b) supravegherea populaţiei de vectori hematofagi;
c) investigarea bacteriologică a şobolanilor şi artropodelor;
d) vaccinarea profilactică permanentă a populaţiei;
e) controlul păturii imune a populaţiei faţă de tularemie.
1217. Mai patogene pentru om sunt brucelele:
a) abortus;
b) suis;
c) rangiferi;
d) melitensis;
e) canis.
1218. Corecte pentru bruceloză sunt afirmaţiile:
a) Br.abortus este cea mai virulentă pentru om;
b) sursa principală de infecţie sunt animalele sinantrope;
c) diferiţi agenţi patogeni au importanţă epidemiologică
diferită;
d) omul bolnav nu prezintă pericol epidemiologic;
1219. Agenţii patogeni ai brucelozei pot fi de tip:

a) gravis;
b) melitensis;
c) bovis;
d) intermedius;
e) suis.
1220. Corecte pentru bruceloză sunt afirmaţiile:
a) vaccinarea se efectuează cu vaccin viu atenuat;
b) agentul patogen îşi păstrează viabilitatea în unele produse
alimentare timp de 60 zile;
206
c) animalele xenantrope sunt principala sursă de infecţie;
d) omul bolnav este spitalizat din considerente
epidemiologice;
e) carnea animalelor bolnave poate fi folosită după o
prelucrare termică riguroasă.
1221. Patogene pentru om sunt:
a) Brucella melitensis;
b) B. canis;
c) B. sius;
d) B. abortus;
e) B. ovis.
1222. Pentru bruceloză corecte sunt afirmaţiile:
a) are mai multe tipuri de agenţi patogeni;
b) este o sapronoză;
c) se transmite prin lapte;
d) agentul patogen nu formează spori;
e) după prelucrarea termică eficientă carnea animalelor
bolnave poate fi folosită în alimentaţie.
1223. Calea principală de transmitere a pseudotuberculozei şi a
iersiniozei
este:
a) hidrică;
b) alimentară;
d) aerogenă;
e) parenterală.
1224. Factorii principali de transmitere a pseudotuberculozei şi a
iersinio-
zei sunt:
a) legumele;
b) laptele;
c) carnea:
d) apa;
e) aerul.
1225. Pentru iersinioză este caracteristică sezonalitatea de:
a) primăvară-vară;
b) vară-toamnă;
c) toamnă-iarnă;
207
d) iarnă-primăvară;
e) vară-toamnă-iarnă.
1226. Măsurile de prevenire a pseudotuberculozei şi a iersiniozei

sunt:
a) sanitaro-igienice;
b) sanitaro-veterinare;
c) imunoprofilaxia;
d) deratizarea;
e) dezinsecţia.
1227. Calea principală de transmitere a agenţilor patogeni în

iersinioză şi
pseudotuberculoză:
a) alimentară;
b) hidrică;
c) de contact;
d) aerogenă;
e) prin vectori transmiţători.
1228. Corecte pentru iersinioze sunt afirmaţiile:
a) agentul patogen este Iersinia pestis;
b) agentul patogen se multiplică la temperaturi joase;
c) frecvent ca factori de transmitere servesc fructele şi
legumele;
d) vaccinarea se efectuează după indicaţii epidemiologice;
e) are o sezonalitate de iarnă-primăvară.
1229. Corecte pentru leptospiroză sunt afirmaţiile:
a) e o sapronoză;
b) sursa principală de infecţie este omul;
c) vaccinarea după indicaţii epidemiologice se efectuează de
la vârsta de 7 ani;
d) este provocată de mai multe tipuri de agenţi patogeni;
e) se înregistrează mai frecvent în perioada caldă a anului.
1230. Un rol major în afectarea omului îl deţin leptospirele din
serogrupa:
a) L.icterohaemorrhagia;
b) L.canicola;
c) L.pomona;
d) L.grippotyphosa;
e) L.biflexa.
208
1231. Surse de infecţie în leptospiroze sunt:
a) şobolanii;
b) murinele;
c) oile, caprele;
d) câinii;
e) apa, solul.
1232. Formele patogene şi saprofite de leptospire se diferenţiază

în baza
particularităţilor:
a) culturale,
b) biochimice;
c) serologice;
d) morfologice;
e) antigenice.
1233. Persoanele care au suportat leptosiroza sunt investigaţi în
mod obli-
gatoriu de:
a) oftalmolog,
b) neurolog;
c) terapeut;
d) nefrolog;
e) gastrolog.
1234. In focarele naturale de leptospiroze este necesar:

a) de a vaccina toată populaţia;
b) de a respecta măsurile de igienă personală de către
persoanele care activează în focar;
c) de a îndeplini cerinţele sanitare la transportarea şi păstrarea
apei potabile şi produselor alimentare pentru persoanele care
lucrează în câmp;
d) de a depista şi trata animalele bolnave şi purtătoare de
leptospire;
e) vaccinarea persoanelor contacte cu bolnavul.
1235. Corecte pentru rabie sunt afirmaţiile:

a) e raţional a folosi imunoglobulina antirabică doar în primele
30' după muşcătură;
b) în unele cazuri după muşcătură vaccinarea nu este indicată;
c) supravegherea asupra animalului se efectuează timp de 14
zile;
d) rabia conduce inevitabil la deces;
e) se recomandă prelucrarea plăgii cu iod.
209
1236. Contraindicaţii la administrarea curativo-profilactică a
imunizării
antirabice sunt:
a) graviditatea;
b) hepatita cronică;
c) febra;
d) toate cele enumerate în p. 1-3;
e) contraindicaţii nu sunt.
1237. Măsurile de combatere a rabiei sunt:
a) captarea animalelor vagabonde;
b) profilaxia rabiei printre animalele domestice;
c) nimicirea animalelor xenantrope, ce formează focare
naturale de rabie;
d) educaţia pentru sănătate în populaţia generală;
e) monitorizarea numărului de animale sălbatice.
1238. In profilaxia rabiei se administrează:

a) gama-globulina;
b) vaccin viu atenuat;
c) vaccin corpuscular inactivat;
d) vaccin chimic;
e) bacteriofag.
1239. Omul poate contracta B.anthracis:
a) în cazul contaminării pielii lezate la îngrijirea unui animal
bolnav
de antrax;
b) în cazul contactului cu orice produs animalier;
c) la folosirea cărnii şi produselor din carne insuficient
prelucrate termic;
d) la inspirarea prafului contaminat cu B.anthracis;
e) transmisiv.
1240. Grupele cu risc sporit de infectare în antrax sunt:

a) zootehnicienii şi veterinarii;
b) lucrătorii abatoarelor;
c) persoanele ce se ocupă cu prelucrarea, păstrarea şi
transportarea produselor animaliere;
d) lucrătorii de la staţiile de salubrizare;
e) şoferii.
210
1241. Corecte pentru antrax sunt afirmaţiile:
a) vaccinările se efectuează după indicaţii epidemiologice
planificat;
b) agentul patogen e slab rezistent în mediul ambiant;
c) se înregistrează mai frecvent la copii;
d) vaccinarea poate fi efectuată prin scarificare sau subcutan;
e) omul bolnav în condiţii obişnuite nu este sursă de agenţi
patogeni.
1242. Pentru antrax sunt corecte afirmaţiile:
a) în organismul animalelor receptive agentul patogen elimină
un complex toxic;
b) forma vegetativă a bacilului este sensibilă la acţiunea
factorilor fizici şi chimici;
c) antraxul e o maladie cu focalitate naturală;
d) ca măsură profilactică, este efectuată vaccinarea animalelor
şi lucrătorilor din sfera zootehnică;
e) carnea şi produsele animaliere pot fi folosite după
prelucrare termică.
1243. Sursă de infecţie în antrax poate fi:
a) omul bolnav;
b) animalele cornute mici;
c) animalele cornute mari;
d) pisicile, câinii;
e) solul.
1244. Profilaxia de urgenţă a antraxului se efectuează cu:
a) imunoglobulină;
b) vaccin viu atenuat;
c) ser imun;
d) bacteriofagi;
e) antibiotice.
1245. Antraxul se transmite:
a) prin contact;
b) fecal-oral;
c) prin inhalarea agentului cauzal;
d) transmisiv;
e) vertical.
1246. Căile de transmitere în tetanos
sunt: a) hidrică;
211
b) alimentară;
c) transmisivă;
d) prin tegumentele lezate;
1247. Factori ce contribuie la inactivarea exotoxinei tetanice sunt:
a) temperaturile înalte;
b) temperaturile joase;
c) mediu alcalin;
d) mediu acid;
e) razele ultraviolete.
1248. Surse de agenţi patogeni în tetanos pot fi:
a) omul bolnav;
b) animalele erbivore bolnave;
c) animale xenantrope bolnave;
d) animalele erbivore în intestinul cărora vegetează
Clostridium tetani;
e) oamenii în intestinul cărora vegetează Clostridium tetani.
1249. Factori care contribuie la contaminarea Clostridium tetani:
a) produsele alimentare;
b) apa;
c) excrementele animaliere;
d) solul;
e) încălţămintea, vestimentaţia, instrumentarul medical
contaminate cu sol.
1250. Corecte pentru tetanos sunt afirmaţiile:

b) vaccinoprevenţia este măsura de bază;
c) agentul patogen este deosebit de rezistent în mediul
ambiant;
d) bolnavul nu prezintă pericol pentru cei din jur;
e) titrul protectiv e de 0,03 Ui/ml.
1251. Profilaxia de urgenţă a tetanosului se aplică:
a) după o muşcătură de animal;
b) în orice traumă deschisă;
c) doar în cazul traumelor când plaga a fost contaminată cu
sol;
d) după orice combustie;
e) în cazul combustiilor de gradele ii-iii.
212
1) salmoneloza;
2) antrax;
3) bruceloză;
4) leptospiroză;
Sursa de infecţie:
a) porcinele, păsări acvatice;
b) vite mari şi mici cornute (văcile, oile, caprele);
c) şobolani, murinele;
d) vitele mari şi mici cornute, caii, porcii.
1253. Forma 3) tifos recurent;

nosologică: 4) antrax;
1) rabia; Agentul patogen:
2) bruceloza; a) B.anthracis;
b) Brucella; d) Borrelia recurrentis.
c) virus din familia
Rhabdoviridae;
1254. Forma Rezervorul de infecţie:

nosologică: a) rozătoare xenantrope;
1) bruceloza; b) lupii, vulpile, pisicile;
2) antraxul; c) animale cornute mari şi mici;
3) hidrofobia; d) animale cornute mari şi mici,
4) tularemia; caii, porcii.
1255. Forma Factori de

nosologică: transmitere:
1) salmoneloza; a) apa;
2) bruceloza; b) laptele;
3) leptospiroza; c) ouăle;
4) febra galbenă; d) ţânţarii.
1256. Forma Caracteristica

nosologică: epidemiologică:
1) pesta; a) focalitate naturală;
2) rabia; b) infecţie convenţională;
3) tularemia; c) agent cauzal sporulat;
4) antraxul; d) transmitere prin contact
direct.
213
1257. Forma Perioada de

nosologică: incubaţie:
1) pesta; a) 1-8 zile;
2) rabia; b) 1 -3 săptămâni;
3) leptospiroza; c) 2-22 zile;
4) antraxul; d) 1-6 zile;
5) bruceloza; e) 10-200 zile.
1258. Forma 1) antraxul;
nosologică: 2) tularemia;
3) bruceloza; b) vaccinarea
4) leptospirozele animalelor;
; c) deratizarea;
Măsura profilactică: d) prevenirea
a) vaccinarea; importului.
214
II. 8. Parazitozele

1259. Amebiaza este o:
a) antroponoză;
b) sapronoză;
c) zooantroponoză.
1260. Mecanismul de transmitere în amebiază este:
a) fecal-oral;
b) contact;
c) respirator.
1261. Agentul patogen al amebiazei este:
a) Enterobius vermicularis;
b) Entamoeba hystolytica;
c) Chlamydia psittaci.
1262. Surse de agenţi patogeni în amebiază sunt:
a) pisicile bolnave;
b) omul bolnav şi purtătorii de germeni;
c) peştii şi moluştele.
1263. Dejecţiile bolnavilor cu amebiază se dezinfectează cu:
a) soluţie de clorură de var de 5%;
b) soluţie de lizol de 2%;
c) soluţie cloramină de 0,5%.
1264. Lamblioza este o:
a) viroză;
b) parazitoză;
c) richettsioză.
1265. Surse de agenţi patogeni în lamblioză sunt:
a) bovinele şi porcinele;
b) câinii vagabonzi;
c) oamenii bolnavi şi purtătorii de germeni.
1266. Mecanismul de transmitere în lamblioză este:
a) respirator;
215
b) transmisiv;
c) fecal-oral.
1267. Leişmanioza cutanată tip urban face parte din:
a) antroponoze;
b) zooantroponoze;
c) sapronoze.
1268. Mecanismul de transmitere în leişmanioză este:
a) respirator;
b) contact;
c) transmisiv.
1269. Prevenirea infestării pisicilor cu toxoplasme poate fi
efectuată prin:
a) hrănirea pisicilor numai cu carne prelucrată termic;
b) interzicerea plimbărilor pisicilor;
c) este imposibilă.
1270. Pentru trichineloză este greşită afirmaţia:
a) este caracteristică pentru bovine;
b) este o zooantroponoză;
c) parazitul nu atinge gradul de maturitate în organismul
omului.
1271. In scopul tratamentului profilactic în focarele de
trichineloză poate fi
aplicat:
a) piperazină;
b) fenosal;
c) vermox.
1272. La contaminarea bazinelor de apă cu stadii propagative ale
difilobo-
triilor indică:
a) depistarea D. latum la populaţia locală;
b) depistarea D. latum la animalele domestice;
c) depistarea plerocercoizilor la generaţii tinere de bibani.
1273. Investigaţiile coprologice în masă a populaţiei din focarele
de difilo-
botrioză necesită efectuarea anterioară a măsurilor:
a) studierea gradului de infestare cu difilobotrioză a
animalelor domestice;
b) cercetarea peştilor la prezenţa plerocercoizilor;
c) cercetarea de laborator a sângelui populaţiei locale.
216
1274. Difilobotrioza este o:
a) geohelmintiază;
b) biohelmintiază;
c) helmintiază contagioasă.
1275. In organismul gazdei definitive Diphylobotrium latum se
menţine
(parazitează):
a) până la un an;
b) câteva săptămâni;
c) 10-20 ani.
1276. Este contagios bolnavul cu:

a) ascaridoză;
b) enterobioză;
c) balantidiază.
1277. Toxoplasma gondi este:

a) geohelmint;
b) biohelmint;
c) parazit intracelular.
1278. Surse de agenţi patogeni în toxoplasmoză sunt:
a) oamenii bolnavi;
b) câinii şi pisicile;
c) reptilele.
1279. Transplancentar se transmite:

a) trichineloza;
b) opistorcoza;
c) toxoplasmoza.
1280. Toxoplasmoza o suportă mai frecvent:

a) lucrătorii sferei de deservire (frizeri, spălătorese,
deriticătoare ş.a.);
b) crescătorii de animale, vânătorii, cei de la întreprinderile de
prelucrare a cărnii;
c) lucrătorii medicali.
1281. Geohelmintiaze
sunt:
a) tenioza,
enterobioza;
217
b) ascaridoza, opistorcoza;
c) trichocefaloza, ascaridoza.
1282.Principiul de bază în combaterea helmintiazelor este:

a) devastarea;
b) dehelmentizarea;
c) deratizarea.
1283.Profilaxia echinococozei se bazează pe:
a) profilaxia specifică;
b) depistarea şi tratamentul persoanelor bolnave;
c) educaţia sanitară a populaţiei.
1284.Sursă de agenţi patogeni în ascaridoză servesc:

b) omul bolnav;
c) mediul ambiant.
1285.Omul se infectează de alveococoză:
a) de la câini, pisici;
b) animale mari şi mici cornute;
c) peşte, raci.
1286.îngroparea sau incinerarea resturilor animalelor vânate e o

măsură
antiepidemică pentru:
a) trichocefaloză;
b) difilobotrioză;
c) trichineloză.
1287.In cazul oxiuriazei măsurile antiepidemice de bază ţin de:

1288.Un număr mai mare de cazuri de ascaridoză se depistează:
a) iarna-primăvara;
b) primăvara-vara;
c) toamna-iarna.
218
1289. Mai dependentă de condiţiile mediului ambiant este:
a) ascaridoza;
b) enterobioza;
c) teniarincoza.
1290. Geohelmintiază este:
a) difilobotrioza;
b) ascaridoza;
c) opistorcoza.
1291. Opistorcoza este o:

a) geohelmintiază;
b) biohelmintiază;
c) helmintiază de contact.
1292. Biohelmintiaze sunt:
a) enterobioza, echinococoza;
b) opistorcoza, tenioza;
c) alveococoza, ascaridoza.
1293. Gazdă definitivă pentru echinococ este:

a) omul;
b) vitele mari cornute;
c) câinii, lupii, pisicile.
1294. Gazde intermediare pentru echinococ sunt:
a) animalele erbivore şi omul;
b) câinii, lupii, pisicile;
c) moluştele.
1295. In Republica Moldova sunt condiţii de răspândire a:

a) echinococozei;
b) difilobotriozei;
c) opistorcozei.
1296. Echinococoza este o:
a) antroponoză;
b) zooantroponoză;
c) sapronoză.
219
1297.Gazde definitive pentru teniarincoză sunt:
a) porcinele;
b) vitele mari cornute;
c) oamenii.
1298.Gazde intermediare pentru teniarincoză sunt:
a) vitele mici cornute;
b) oamenii;
c) vitele mari cornute.
1299.Contaminarea omului prin teniarincoză are loc cu:
a) mâinile murdare;
b) carnea afectată, insuficient prelucrată termic;
c) peştele, insuficient sărat.
1300.Cea mai răspândită helmintiază în R. Moldova este:
a) enterobioza;
b) ascaridoza;
c) opistorcoza.
1301.Dezinfectarea fecalelor bolnavilor este necesară în cazul:

a) trichinelozei;
b) teniozei;
c) alveococozei.
1302.Răspândire mai largă în Republica Moldova au:
a) geohelmintiazele;
b) biohelmintiazele;
c) helmintiazele de contact.
1303.Contagioşi sunt bolnavii cu:

a) ascaridoză;
b) enterobioză;
c) trichineloză.
1304.Sursă de agenţi patogeni la himenolepidoză este:
a) omul;
b) animalele mari cornute;
c) porcii.
220
1305. Himenolepidoza este:
a) geohelmintiază;
b) biohelmintiază;
c) biohelmintiază degradată.
1306. Mai multe cazuri de ascaridoză sunt depistate în:
a) aprilie-mai;
b) iunie-iulie;
c) decembrie-ianuarie.
1307. Dehelmintizarea totală a populaţiei se efectuează în cazul
nivelului
de afectare cu ascaridoză de:
a) 10%;
b) 15%;
c) 25%.
1308. Perioada de incubaţie (din momentul pătrunderii oului în

organism
până la atingerea fazei de maturizare) la ascaridoză e de circa:
a) 2 săptămîni;
b) 2 luni;
c) 6-8 luni.
1309. Geohelmintiază este:
a) trichocefaloza;
b) himenolepidoza;
c) alveococoza.
1310. Sursă de infestare în trichocefaloză serveşte:

a) omul;
b) rozătoarele;
c) porcinele.
1311. Care dintre parazitozele enumerate se întâlneşte mai

frecvent în
R.Moldova ?
a) ascaridoza;
b) enterobioza;
c) opistorcoza.
1312. Cel mai lung helmint ce parazitează în organismul uman
este:
a) trichostrogylus orientalis;
221
b) taenia solium;
c) diphylobotrium latum.
1313. Gazdă definitivă în echinococoză e:

a) omul;
b) câinele;
c) vitele.
1314. Infestarea congenitală poate avea loc în:
a) toxocaroză;
b) toxoplasmoză;
c) teniarincoză.
1315. Agentul patogen al ornitozei e:

a) chlamydia;
b) treponema;
c) mycoplasma.
1316. Răspândire mai largă în Republica Moldova are:
a) ascaridoza;
b) tricocefaloza;
c) himenolepidoza.

a) ascaridoza;
b) tricocefaloza;
c) opistorcoza.
1318. Perioada de incubaţie la scabie e:
a) câteva ore;
b) 1 -2 zile;
c) de la câteva zile până la 2 săptămâni.
1319. Agentul cauzal al scabiei este:
a) virus;
b) bacterie;
c) căpuşă.
1320. Sursă de infecţie la scabie poate fi:
a) omul bolnav;
222
b) animalele cornute mari;
c) animalele cornute mici.
1321. Agentul cauzal al teniozei este:

a) Taeniarhynchus sagenatus;
b) Taenia solium;
c) Hymenolepis nana.
1322. Hymenolepis nana se află în organismul uman:
a) până la 1,5 luni;
b) până la 5 luni;
c) până la 1 an.
1323. Un factor mai important în răspândirea himenolepidozei

este:
b) apa;
c) solul.
1324. Perioada de incubaţie în himenolepidoză este:
a) până la 2 săptămâni;
b) până la 3 zile;
c) până la o lună.
1325. Sursa de invazie în tricocefaloză constituie:

b) omul bolnav;
c) animalele xenantrope.
1326. Tricocefaloza este o:
a) biohelmintiază;
b) geohelmintiază;
1327. Perioada de incubaţie în teniarincoză este:

a) 8-10 săptămâni;
b) 5 luni;
c) 10 zile.
1328. Teniarincoza este o:
a) antroponoză;
223
b) zooantroponoză;
c) sapronoză.
1329. Echinococoza este o:

a) biohelmintiază;
b) geohelmintiază;
1330. Particularităţile biologice ale helminţilor, ce determină
particulari-
tăţile epidemiologice ale helmintiazelor sunt:
a) modul de alimentare;
b) stadiile de dezvoltare;
c) particularităţile de multiplicare;
d) viabilitatea de durată;
e) caracterul acţiunii patogene.
1331. Omul este gazdă definitivă în:
a) teniarincoză;
b) echinococoză;
c) himinolipidoză;
d) alveococoză;
e) anchilostomoză.
1332. Animalele sunt gazde definitive în:

a) difilobotrioză;
b) echinococoză;
c) trichineloză;
d) teniarincoză;
e) tenioză.
1333. Ciclul întreg de dezvotare a parazitului se realizează în

organismul
gazdei in:
a) trichineloză;
b) ascaridoză;
c) himenolepidoză;
d) enterobioză;
e) strongiloidoză.
224
1334. Imunitatea dobândită în helmintiaze conduce la:
a) scăderea intensităţii invaziei;
b) scăderea capacităţii de reproducere a helmintului;
c) creşterea adaptării helmintului faţă de gazdă;
d) prelungirea perioadei de incubaţie epidemiologică;
e) scurtarea vieţii helminţilor.
1335. Helmintiaze cu focalitate naturală sunt:
a) trichineloza;
b) teniarincoza;
c) alveococoza;
d) tenioza;
e) difilobotrioza.
1336. Respectarea regimului de prelucrare a peştelui este măsură

profilac-
tică de bază în:
a) trihocefaloză;
b) anchilostomoză;
c) strongiloidoză;
d) opistorcoză;
e) ascaridoză.
1337. Dintre măsurile de profilaxie în leismanioză cutanată fac
parte:
a) combaterea vectorilor;
b) chimioprofilaxia;
c) deratizarea;
d) vaccinarea;
1338. Pentru leişmanioza cutanată tip urban sunt corecte

afirmaţiile:
a) vectorul hematofag e ţânţarul din genul Phlebotomus;
b) mecanismul de transmitere de contact;
c) perioada de incubaţie e de 2 luni - 1,5 ani;
d) sursa de infecţie prezintă pericol toată perioada bolii;
e) măsura antiepidemică de bază e dezinfecţia.
1339. Agentul patogen în amebiază, Entamoeba hystolytica, este:

a) geohelmint;
b) biohelmint;
c) parazit;
225
d) hematofag;
e) virus.
1340. Sursa de infecţie în amebiază este:
a) omul bolnav;
b) purtătorul;
c) solul, apa;
d) animalele domestice;
e) animalele sinantrope.
1341. Măsurile antiepidemice de bază în combaterea amebiazei

sunt:
a) dezinfecţia;
b) dezinsecţia;
c) deratizarea;
d) prelucrarea termică a produselor alimentare;
e) educaţia sanitară a populaţiei.
1342. Prevenirea infestării gravidelor cu toxoplasme de la pisici

este posi-
bilă prin:
a) examinarea veterinară a pisicilor;
b) înlăturarea zilnică a excrementelor pisicii;
c) neadmiterea hrănirii pisicii cu produse din carne
neprelucrate termic;
d) interzicerea plimbărilor pisicilor;
1343. Geohelmintiaze sunt:

a) ascaridoza;
b) tenioza;
c) enterobioza;
d) echinococoza;
e) opistorcoza.

a) ascaridoza;
b) alveococoza;
c) enterobioza;
d) trichineloza;
e) opistorcoza.
226
1345. Sunt zooantroponoze helmintiazele:
a) himenolepidoza;
b) difilobotrioza;
c) tricocefaloza;
d) alveococoza;
e) trichineloza.
1346. Sunt antroponoze helmintiazele:

a) teniarincoza;
b) enterobioza;
c) ascaridoza;
d) echinococoza;
e) himenolepidoza.
1347. Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:

a) este un helmint minuscul;
b) este un helmint cu lungimea de 12-20 m.;
c) gazdă definitivă este omul;
d) profilaxia difilobotriozei se efectuează preponderent prin
respectarea igienei pesonale;
e) se află în organismul omului 10-20 ani.
1348. Agentul patogen al toxoplasmozei este:
a) virus;
b) helmint;
c) parazit intracelular;
d) bacterie;
e) richettsie.
1349. Pentru tenioză sunt corecte afirmaţiile:

a) sursă de invazie este omul bolnav;
b) gazdă intermediară este porcul;
c) gazdă intermediară sunt bovinele;
d) dispanserizarea reconvalescenţilor se efectuează timp de un
an;
e) expertiza sanitaro-veterinară permanentă a cărnii este
obligatorie.
1350. Pentru hidatidoză sunt corecte afirmaţiile:
a) gazde definitive sunt câinii, pisicile, lupii, vulpile;
b) agentul patogen este Trichinella spiralis;
c) este o biohelmintiază;
227
d) omul este o gazdă intermediară;
e) măsura profilactică principală este vaccinarea.
1351. Pentru teniarincoză sunt corecte afirmaţiile:
a) agentul cauzal este Taenia saginata;
b) agentul cauzal este Taenia solium;
c) gazde intermediare sunt bovinele;
d) sursa de invazie sunt oamenii bolnavi;
e) infestarea bovinelor are loc prin înţepătura căpuşelor.
1352. Xenoorganisme în echinocoză sunt:
a) câinii;
b) ovinele;
c) lupii;
d) porcii;
e) vitele mari cornute.
1353. In difilobotrioză isoorganisme sunt:
a) racii;
b) câinii;
c) peştii;
d) porcii;
e) pisicile.
a) este o biohelmintiază;
b) este o geohelmintiază;
c) gazde intermediare pot fi racii de râu şi peştii de pradă;
d) omul se infestează consumând carne de peşte sau icre
insuficient prelucrate;
e) omul se infestează consumând carne de porc contaminată
cu fine.
1355. Pentru ascaridoză sunt corecte afirmaţiile:
a) este o geohelmintiază;
b) omul bolnav este sursă de invazie;
c) dimensiunile parazitului sunt 1 m - 1,5 m;
d) nu se transmite direct de la omul bolnav;
e) gazdă intermediară sunt porcinele.
1356. Sursă de infestare în toxoplasmoză pot
fi:
a) omul bolnav;
228
c) animalele sinantrope;
d) animalele xenantrope;
e) solul, apa.
1357. Care dintreparazitozele enumerate nu este o

zooantroponoză ?
a) ascaridoza;
b) anchilostomidoza;
c) opistorcoza;
d) echinococoza;
e) toxoplasmoza.
1358. Agentul patogen al cărei din helmintiaze este hematofag ?

a) anchilostomidoza;
b) toxocaroza;
c) trichineloza;
d) ascaridoza;
e) enterobioza.
1359. Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile:

a) e o geohelmintiază;
b) necataroza - e o variantă a anchilostomidozei;
c) infectarea omului are loc prin contactul lui cu solul şi iarba,
contaminate cu larve;
d) e o zooantroponoză;
1360. Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile:
a) e o biohelmintiază;
b) anchilostomidoza include două variante de helmintiaze:
anchilo-stomoza şi necataroza;
c) sursa de infecţii e omul bolnav;
d) omul bolnav nu prezintă pericol pentru cei din jur;
e) sursa de infecţii sunt animalele domestice.
1361. Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile:
a) omul reprezintă impas biologic pentru parazit;
b) Trichinella spiralis este foarte rezistent în mediul extern şi
la acţiunea temperaturii înalte;
229
c) sursă de invazie pentru trichineloză pot servi atât animalele
domestice, cât şi cele sinantrope şi xenantrope;
d) mecanismul de transmitere se realizează prin vectori
hematofagi;
e) tratamentul sursei de infecţie este foarte eficient cu
preparate anti-parazitare.
1362. Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile:

a) este caracteristică focalitatea naturală;
b) durata minimă de realizare a ciclului de dezvoltare este de
o lună;
c) măsurile de profilaxie de bază sunt direcţionate asupra
sursei de agenţi patogeni;
d) cu scop de diagnostic se aplică următoarele metode:
trichinelosco-pia, RFC, RIHA;
e) dehelmintizarea în masă nu se utilizează pentru combaterea
trichi-nelozei.

a) face parte din grupul de biohelmintiaze;
b) sursă de infestare este omul;
c) factorul de transmitere este peştele neprelucrat termic;
d) perioada de incubaţie este de 1-3 săptămâni;
e) principala măsură de profilaxie a răspândirii difilobotriozei
este exterminarea câinilor şi pisicilor vagabonzi.
1364. Măsuri eficace în profilaxia enterobiozei sunt:

a) prevenirea contaminării solului cu excremente;
b) prelucrarea cu uncrop a nisipierelor;
c) dezinfectarea lenjeriei;
d) educaţia igienică a copiilor;
e) dehelmintizarea.
1365. Corecte pentru enterobioză sunt afirmaţiile:
a) e o helmintiază contagioasă;
b) e o biohelmintiază;
c) poate avea loc autoinvazia;
d) maturizarea ouălor are loc în sol;
e) dimensiunile parazitului sunt de 15-20 cm.
1366. Pentru ascaridoză sunt corecte
afirmaţiile: a) este caracteristică
autoinfestarea;
230
b) lenjeria are importanţă primordială în realizarea
transmiterii;
c) cazurile sunt depistate mai frecvent în perioada rece a
anului;
d) nu sunt caracteristice izbucnirile epidemice;
e) populaţia rurală are un risc sporit.
1367. Pentru echinococoză sunt corecte afirmaţiile:
b) se întâlnesc cazuri în Republica Moldova;
c) un rol major în profilaxie are educaţia sanitară a
populaţiei;
d) este elaborat un tratament terapeutic eficient;
e) mai frecvent se înregistrează printre populaţia rurală.
1368. Dintre măsurile de combatere a echinococozei fac parte:
a) spălarea mâinilor după contactarea cu câinii;
b) limitarea contactului om-câine;
c) îngroparea sau incinerarea organelor restante ale
animalelor sacrificate;
d) interzicerea hrănirii pisicilor cu peşte proaspăt;
e) neadmiterea nimeririi maselor fecale în bazinele cu apă.
1369. Pentru trichineloză sunt greşite afirmaţiile:

a) e geohelmintiază;
b) omul este sursa principală de infecţie;
c) îi sunt caracteristice izbucnirile epidemice;
d) este una din cele mai răspândite helmintiaze în Republica
Moldova;
e) omul constituie un impas biologic pentru parazit.
1370. Pentru helmintiaze sunt corecte afirmaţiile:
a) pot favoriza dezvoltarea tumorilor maligne;
b) sensibilizează organismul gazdă;
c) inhibă funcţiile protective ale sistemului imun;
d) inhibă manifestările maladiilor concomitente;
e) principiul de bază în combatere este dehelmintizarea.
a) ascaridoza;
b) enterobioza;
c) echinococoza;
231
d) opistorcoza;
e) difilobotrioza.
1372. Helmintiaze de contact sunt:

a) enterobioza;
b) tricocefaloza;
c) himenolepidoza;
d) strongiloidoza;
e) opistorcoza.
1373. Geohelmintiaze sunt:

a) tenioza;
b) difilobotrioza;
c) opistorcoza;
d) ascaridoza;
e) tricocefaloza.

a) ascaridoza;
b) tricocefaloza;
c) echinococoza;
d) opistorcoza;
e) teniarincoza.

a) oxiuriaza;
b) tricocefaloza;
c) ascaridoza;
d) teniarincoza;
e) alveococoza.
1376. Factori de transmitere în ascaridoză sunt:
a) carnea animalelor xenantrope;
b) carnea animalelor domestice;
c) solul şi apa;
d) peştele;
e) legumele, fructele.
1377. Factori de transmitere în echinococoză sunt:
a) legumele, fructele;
232
b) mâinile murdare;
c) organele interne ale animalelor domestice;
d) laptele;
e) lichidul amniotic avortat de animale domestice.
1378. Factori de transmitere în ascaridoză sunt:
b) solul;
c) fructele;
d) legumele;
e) carnea şi produsele din ea.
1379. Dintre măsurile de combatere a criptosporidiazei la om fac
parte:
a) educaţia pentru sănătate;
b) măsuri de igienă comunală;
c) colectarea şi dezinfectarea excrementelor;
d) toate cele enumerate;
e) nici una din cele enumerate.
1380. Pentru tenioză sunt corecte afirmaţiile:

a) este o biohelmintiază;
b) sursă de infecţie este omul;
c) tenia are lungime până la 7 metri;
d) gazdă intermediară sunt porcinele;
e) perioada de incubaţie este până la 3 luni.
1381. Care dintre helminteazele enumerate fac parte din clasa

Cestoda ?
a) opistorcoza;
b) himenolepidoza;
c) ascaridoza;
d) necatoroza;
e) teniaza.
1382. Pentru trichocefaloză este greşită afirmaţia:

b) este caracteristică microfocalitatea;
c) este o invazie endemică;
d) este o nematodoză;
e) provoacă anemizarea organismului-gazdă.
233
1383. Pentru teniarincoză sunt corecte afirmaţiile:
a) ciclul de dezvoltare se petrece cu schimbul a două gazde;
b) în stadiul de maturizare se localizează în intestinul subţire
al omului;
c) în stadiul larvar se localizează în organismul animalelor
cornute mari;
d) tenia boului atinge lungimea de 4-7 metri;
e) agentul teniarincozei este o nematodă.
1384. Dintre măsurile de combatere a echinococozei fac parte:
a) limitarea contactării omului cu câinii;
b) spălarea mâinilor după contactarea cu câinii şi alte măsuri
de igienă personală;
c) spălarea legumelor, pomuşoarelor, zarzavatului utilizate în
alimentaţie fără prelucrare termică;
d) folosirea apei fierte în consumul zilnic;
1385. Corecte pentru echinococoză sunt afirmaţiile:

a) lungimea parazitului matur atinge 2-6 mm;
b) ouăle echinococcului sunt foarte rezistente în mediul
ambiant, se menţin 10-12 luni;
c) gazda definitivă sunt câinii;
d) sursă de infecţie este omul;
e) perioada de incubaţie este de câteva zile.

1) boala Brill;
2) HVE;
3) enterobioza;
4) ascaridoza.
a) bolnavul prezintă pericol direct;
b) nu este contagios;
c) manifestările clinice pot reapărea peste decenii fără
exoinfectare;
d) se înregistrează prioritar printre persoanele tinere, calea
principală fiind cea hidrică.
234
1387. Forma Metoda de laborator de

nosologică: bază:
1) dizenterie; a) bacteriologică;
2) HVB; b) serologică;
3) scabia; c) bacterioscopia.
1) rujeola;
2) HVA;
3) scabia.
a) 4-5 zile până la erupţii şi 4-5 zile după erupţii;
b) a doua jumătate a perioadei de incubaţie şi perioada
prodromală;
c) perioada de manifestări clinice.
1) enterobioza;
2) tularemia;
3) HIV/SIDA;
a) face parte din arsenalul armei biologice;
b) sunt afectaţi prioritar copiii;
c) e mai răspândită pe continentul african.
1390. Factorii de b) difilobotrioză;
transmitere: c) ascaridoză;
1) prin peşte; d) trichineloză.
2) prin carne; Tipurile de helmintiaze:
3) prin sol; a) geohelmintiază;
4) prin lenjerie; b) helmintiază
1391. Forma nosologică: contagioasă;
1) echinococoza; c) biohelmintiază.
2) ascaridoza;
3) enterobioza; Tipurile de helmintiaze:
a) helmintiază
1392. Forma nosologică: contagioasă;
1) enterobioză; b) biohelmintiază;
2) echinococoză; c) geohelmintiază.
3) tricocefaloză; 235
Helmintiaze:
a) enterobioză;

1) ascaridoză;
2) teniarincoză;
3) trichineloză;
4) tenioză;
5) opistorcoză;
6) enterobioză.
Factorii de transmitere:
a) carnea de vită;
b) obiectele de uz casnic, mâinile murdare;
c) solul, apa, legumele, fructele;
d) carnea de porc;
e) carnea de porc şi a animalelor xenantrope (urs, mistreţ);
f) peştele.
1394. Forma nosologică: 1395. Forma nosologică:
1) scaridoza; 1) echinococoza;
2) enterobioza; 2) tenioza;
3) difilobotrioza; 3) opistorcoza;
4) tenioza; 1396. Forma nosologică:
5) teniarincoza; 1) tenioza;
2) echinococoza; Gazda definitivă:
3) difilobotrioza; a) omul;
4) teniarincoza; b) câinii, lupii, vulpile;
1397. Agentul cauzal: c) omul şi animalele.
1) Taenia solium; Gazda intermediară:
2) Taenia a) porcinele;
echinococcus; b) ovinele, bovinele,
3) Enterobius oamenii;
vermicularis; c) racii de râu, peştii de
1398. Forma nosologică: pradă;
1) amebiaza; d) bovinele.
Factorii de Forma nosologică:
transmitere: a) teniaza;
a) obiectele de uz b) oxiuroza;
casnic; c) hidatidoza.
b) carnea de bovine; Agentul cauzal:
c) carnea de porc; a) Enterobius
d) peştele; vermicularis;
e) solul.
236
2) oxiuroz
a; b) Taenia solium;
3) tenioza; c) Entamoeba
hystolitica.
1399. Factorii de Forma

transmitere: nosologică:
1) carnea de porc; a) enterobioza;
2) peştele, icrele; b) difilobotrioza
3) mâinile murdare; ;
c) teniaza.
1400. Tipul de Forma

helmintiază: nosologică:
1) eohelmintiază; a) enterobioza;
2) contagioasă; b) tenioza;
3) biohelmintiază; c) ascaridoza.
1) oxiuroza;
2) hidatidoza;
3) ascaridoza.
a) necesită tratament chirurgical;
b) este cea mai răspândită în Republica Moldova;
c) este o geohelmintiază.
1402. Helmintiaze: Lungimea

1) enterobioza parazitului:
; a) 25-30 cm;
2) difilobotrio b) 9-12 mm;
za; c) 12-20 m.
3) ascaridoza;
1403. Helmintiaze:
1) ascaridoza;
2) trichineloza;
3) enterobioza;
Măsurile de combatere:
a) deratizarea;
b) protecţia mediului ambiant de impurificarea cu fecalii;
c) dezinfecţia obiectelor de uz casnic, a lenjeriei.
1404. Helmintiaze: 1)
opistorcoza;
237
2) ascaridoza;
3) hidatioza.
a) sursă de invazie este omul;
b) există multiple surse de invazie (omul, animalele domestice
şi sălbatice);
c) sursă de invazie sunt câinii, pisicile, lupul, vulpea.
1405.Helmintiaze:
1) difilobotrioza;
2) ascaridoza;
3) echinococoza.
a) este un biohelmint;
b) se află în organismul omului până la 10-20 ani;
c) lungimea helmintului e de 25-30 cm.
1406.Forma nosologică:
1) amebiaza;
2) toxoplasmoza;
3) lamblioza.
a) surse de agenţi patogeni sunt câinii şi pisicile;
b) este o antroponoză;
c) dejecţiile bolnavului ce dezinfectează cu soluţie de lizol de
2%.
1407. Forma Afirmaţia corectă:
nosologică: a) este o antroponoză;
1) toxoplasmoza b) se transmite
; transplacentar;
2) lamblioza; c) este o biohelmintiază.
3) trichineloza.
nosologică: a) sursă de invazie este omul;
1) difilobotrioza; b) este biohelmintiază;
2) teniarincoza; c) gazdă intermediară sunt
3) tenioza. porcii.
1) enterobioza; a) se transmite fecal-oral;
238
2) lamblioza;
3) echinococo b) este o helmintiază de
za; contact;
c) este o zooantroponoză.

nosologică: a) sursă de invazie este omul bolnav;
1) toxoplasmoza b) este cel mai lung helmint;
; c) agentul patogen este parazit
2) difilobotrioza; intracelular.
3) tenioza;
1411. Agentul patogen: Forma
1) Taenia solium; nosologică:
2) Taenia saginata; a) teniarincoza;
3) Taenia b) tenioza;
echinococcus; c) hidatidoza.

1) himenolepidoza;
2) teniarincoza;
3) echinococoza.
a) gazde intermediare sunt vitele mari cornute;
b) se tratează chirurgical;
c) geohelmintiază.
1413. Forma a) contaminarea - prin

nosologică: carne;
1) teniarincoza; b) este o antroponoză;
2) tricocefaloza; c) se transmite
3) toxoplasmoza. transplacentar.
1414. Helmintiaze: Afirmaţia corectă:

1) anchilostomidoza, a) sursă de invazie este
tricocefaloza; omul;
2) ascaridoza, difilobotrioza; b) sunt zooantroponoze;
3) echinococoza, trichineloza; c) sunt geohelmintiaze.
1415. Factorii de transmitere: Helmintiaza:

1) solul, legumele, fructele; a) oxiuroza;
2) mâinile şi obiectele b) trichineloz
contaminate; a;
3) carnea afectată; c) ascaridoza.
1416. Helmintiaze: 1)
echinococoza
Afirma corectă: a) este o
ţia biohelmintiază;
239
2) trichineloza; b) afectează îndeosebi copiii; c )

3) enterobioza; g azde intermediare sunt
animalele erbivore şi omul.
1417.Helmintiaza: Măsurile de combatere:

a) depistarea şi dehelmintizarea
1) trichineloza; persoanelor infestate;
2) enterobioza; b) educaţia sanitară;
3) opistorcoza; c) supravegherea sanitaro-
veterinară.
1418.Forma
nosologică: Structura morfologică:
1) enterobioza; a) vierme plat;
2) difilobotrioza; b) vierme cilindric;
3) toxoplasmoza c) protozoare.
;
240
II.9. Infecţiile convenţionale

1419. Protecţia sanitară a teritoriului de importul şi răspândirea
infecţiilor
convenţionale (de carantină) este:
a) complexitatea de măsuri medicale;
b) un sistem de măsuri statale (interdepartamentale) de
localizare şi lichidare a focarelor epidemice cu boli
convenţionale;
c) complexitatea de măsuri departamentale.
1420. Care boli infecţioase sunt incluse în grupul infecţiilor
convenţionale
(de carantină) ?
a) tularemia;
b) malaria;
c) febra galbenă.
1421. Carantina ca măsură antiepidemică în caz de apariţie a
bolilor con-
venţionale este stabilită de:
a) serviciul curativ;
b) serviciul igienic-epidemiologic;
c) organele administraţiei locale.
1422. In caz de import al infecţiilor convenţionale, măsurile de

localizare
şi lichidare a acestor infecţii este organizat pe teritoriul
administra-
tiv de:
a) serviciul epidemiologic;
b) serviciul medical curativ;
c) comisia antiepidemică extraordinară.
1423. Regulile medico-sanitare internaţionale prevăd informarea
OMS des-
pre apariţia infecţiilor convenţionale la oameni în termenul de:
a) 48 ore;
b) 24 ore;
c) 72 ore.
1424. Infecţii convenţionale sunt:

a) pesta, encefalita de căpuşă;
b) holera, malaria;
c) febra galbenă, pesta.
241
1425. Pentru infecţiile de carantină este corectă afirmaţia:
a) rezistenţa deosebită a agenţilor patogeni în mediul ambiant;
b) capacitatea de a afecta un număr mare de persoane într-un
timp relativ scurt;
c) răspândirea lor ubicuitară (cosmopolită).
a) pesta, febra galbenă;
b) holera, encefalita de căpuşă;
c) rabia, tetanosul.
1427. Mecanismul de transmitere a febrei galbene este:

a) aerogen;
b) transmisiv;
c) fecal oral.

a) gram-pozitiv;
b) aerob;
c) puţin rezistent în mediul ambiant.
1429. Holera după sursa de agenţi patogeni este o:
a) zoonoză;
b) zooantroponoză;
c) sapronoză.
1430. Calea principală de transmitere a V.cholerae:
a) alimentară;
b) hidrică;
c) contact.
1431. Perioada de incubaţie la holeră:
a) de la câteva ore până la 5 zile;
b) de la câteva ore până la 7 zile;
c) 1-6 zile.
1432. Profilaxia de urgenţă în holeră se efectuează cu:
a) antibiotice;
b) vaccin;
c) imunoglobulină.
242
1433. Holera are o răspândire:
a) endemică;
b) sporadică;
c) pandemică.
1434. Pandemia a şaptea de holeră este determinată de vibrionul:
a) V. cholerae;
b) V. El-Tor;
c) V. Parahaemolyticus.
1435. Holera este o infecţie:

a) zoonoză;
b) zooantroponoză;
c) sapronoză.
1436. Rezistenţă mai mare pentru agenţii patogeni ai holerei în
mediul am-
biant este caracteristică pentru:
a) V.parahaemolyticus;
b) V.cholerae;
c) V. El-Tor.
1437. Agenţii patogeni ai holerei sunt slab rezistenţi către:
a) baze;
b) acizi;
c) preparate ce denaturează proteina.
1438. La a câta zi după spitalizarea ultimului bolnav cu holeră
ori purtător
şi efectuarea dezinfecţiei terminale focarul se considera
lichidat ?
a) 5 zile;
b) 10 zile;
c) 1,5 luni.
1439. Persoanele ce au suportat holera sunt admişi la serviciu,

indiferent
de specialitate:
a) imediat după externarea din staţionar;
b) după 3 luni;
c) după expirarea termenului de evidenţă la dispensar.
1440. Pentru holeră este veridică afirmaţia:

a) agentul patogen este un NAG-vibrion;
243
b) agentul patogen este foarte rezistent la dezinfectanţi;
c) în anumite condiţii agentul patogen se poate afla în stare
viabilă în mediul ambiant un timp foarte îndelungat.

a) puţin rezistent la dezinfectanţi;
b) rezistent în aceeaşi măsură ca şi alţi microbi intestinali;
c) deosebit de rezistenţi.
1442. Sursă de infecţie în holeră serveşte:
a) bolnavul;
b) purtătorul;
c) bolnavul şi purtătorul.
1443. Perioada minimă de incubaţie pentru holeră este de:

a) câteva ore;
b) 1 -2 zile;
c) 5 zile.
1444. Pericolul principal în calitate de sursă de infecţie la holeră

îl prezintă:
b) bolnavul cu formă atipică;
c) purtătorul cronic de vibrioni.
1445. Contractarea pestei este posibilă în cazul când bonavul are
diagnos-
ticul de formă:
a) pulmonară;
b) intestinală;
c) bubonică.
1446. Profilaxia pestei la momentul actual în Republica Moldova

are la
bază:
a) prevenirea importului;
b) asanarea focarelor naturale;
c) vaccinarea populaţiei.
1447. Vectorul transmitător al pestei este:

a) puricele;
b) păduchele;
c) ţânţarul.
244
1448. Supravegherea asupra persoanelor ce au fost în focar de
pestă se
efectuează timp de:
a) 6 zile;
b) 10 zile;
c) 14 zile.

1449. Regulile medico-sanitare internaţionale se referă la:
a) pestă;
b) holeră;
c) tularemie;
d) febra galbenă;
e) antrax.
a) pesta;
b) holera;
c) gripa;
d) malaria;
e) febra galbenă.

a) holera;
b) tularemia;
c) febra galbenă;
d) antraxul;
e) pesta.
1452. Măsuri antiepidemice în febra galbenă sunt:

a) dezinsecţia;
b) protecţia teritoriului de importul virusului;
c) vaccinarea după indicaţii epidemiologice;
d) chimioprofilaxia;
e) deratizarea.
1453. Măsurile obligatorii pentru holeră ca infecţie de carantină

sunt:
a) raportarea informaţiei despre bolnav la centrele regionale
de Sănătate Publică,
b) spitalizarea bolnavului;
245
c) controlul bacteriologic zilnic al apei de apeduct, bazinelor
deschise şi ale apelor stătătoare;
d) instalarea carantinei pe teritoriul focarului;
e) vaccinarea populaţiei.
1454. Măsurile antiepidemice obligatorii efectuate în focarele de
holeră:
a) izolarea persoanelor contacte şi supravegherea lor
medicală;
b) profilaxia de urgenţă cu antibiotice aplicată persoanelor
contacte;
c) supravegherea medicală timp de 15 zile a persoanelor
contacte;
d) dezinfecţia terminală;
e) dezinfecţia curentă.
1455. Sursă de infecţie în holeră sunt:
a) apa, solul;
b) omul bolnav;
c) purtătorul reconvalescent;
d) purtătorul sănătos;
e) solul.
1456. Agenţi patogeni ai holerei sunt:
a) vibriocholerae biovar cholerae;
b) vibriocholerae biovar eltor;
c) vibriocholerae biovar eltor;
d) vibriocholerae non 01 0139 "Bengal";
e) vibrio parahaemolyticus.
1457. Corecte pentru holeră sunt afirmaţiile:
a) lipsa majorărilor sezoniere;
b) sezonalitate evidentă;
c) morbiditatea este prioritar dependentă de factorii socio-
igienici;
d) nu toate persoanele prezintă acelaşi risc la infectare;
e) vibrio cholerae biovar cholera este agentul patogen
principal în ultima pandemie.
1458. Corecte pentru holeră sunt afirmaţiile:
a) este o sapronoză;
b) profilaxia specifică este măsura antiepidemică de bază;
c) contacţii sunt izolaţi pe o perioadă de 5 zile;
d) dezinfecţia în focar e necesar a fi efectuată cu soluţii de
cloramină de 10-20%;
e) mai frecvent se depistează V.eltor.
246
1459. Corecte pentru pestă sunt afirmaţiile:
a) lipsesc cazuri în RM;
b) poate găsi răspândire în RM;
c) mecanismul prioritar de transmitere transmisiv;
d) omul bolnav este sursa principală de infecţie;
e) perioada de incubaţie e de până la 14 zile.
1460. Surse de agenţi patogeni în pestă pot fi:
a) rozătoarele sinantrope;
b) rozătoarele xenantrope;
c) cămilele;
d) bovinele, porcinele;
e) păsările.
1461. Agentul patogen al pestei este:
a) Yersinia enterocolitica;
b) Yersinia pestis;
c) gram-negativ;
d) formează spori;
e) formează exotoxin.
1462. Pesta este o infecţie:
a) convenţională;
b) cu mecanismul de transmitere fecalo-oral;
c) cu focalitate naturală;
d) cu letalitate înaltă;
e) cu receptivitate înaltă.
1463. Perioada de incubaţie la pestă este de:
a) 1-6 zile;
b) 7-21 zile;
c) 21 -31 zile;
d) 1 -3 luni;
e) 4-6 luni.
1464. Formele clinice de pesta sunt:
a) pulmonară;
b) cutanată;
c) bubonică;
247
d) intestinală;
e) hepatică.
1465. Printre animale agentul cauzal al pestei se transmite pe cale:
a) hidrică;
b) de contact;
c) prin vectori hematofagi;
d) aerogenă;
e) alimentară.
1466. In caz de pestă:

a) bolnavii sunt izolaţi la domiciliu;
b) bolnavii sunt izolaţi în spitale specializate;
c) contacţii sunt izolaţi pe o perioadă de 5 zile;
d) contacţii primesc un curs profilactic cu antibiotice;
e) în focar dezinfecţia şi dezinsecţia nu este obligatorie.
1467. Forma Agentul patogen:
nosologică:
1) pesta; a) virus din familia
Togoviridae;
2) holera; b) Iersinia pestis;
3) febra galbenă; c) vibrio holerae, vibrio El-
Tor.
1468. Forma Perioada de incubaţie:
nosologică:
1) holera; a) 3-6 zile;
2) pesta; b) 2-5 zile;
3) febra Ebola; c) 3-5 zile.
1469. Forma Mecanismul de transmitere:
nosologică:
1) pesta; a) transmisiv;
2) holera; b) fecal-oral;
3) febra galbenă; c) respirator.
1470. Forma Agentul patogen:
nosologică:
1) febra Marburg; a) virus din familia Filoviridae, genul
Fi-
lovirus;
2) febra Lassa; b) virus Marburg din familia
Rabdoviridae;
3) febra Ebola; c) virus din familia Arenoviride
genul
Arenovirus.
248
1471. Forma 1) febra Marburg;

nosologică: 2) febra Lassa;
3) febra Ebola;
1472. Forma a) 3-5 zile;
nosologică: b) 4-9 zile;
1) holera; c) 7-14 zile.
2) pesta; Termenul de izolare a
3) febra galbenă; contacţilor:
1473. Forma a) 6 zile;
nosologică: b) 5 zile;
1) holera; c) contacţii nu se izolează.
2) pesta; Factorii de transmitere:
3) febra galbenă; a) aerul;
Perioada de b) apa;
incubaţie: c) ţânţarii.
249
II.10. Epidemiologia militară şi a calamităţilor
1474. Selectaţi definiţia corectă a epidemiologiei militare:
a) epidemiologia militară este o ştiinţă medico-militară care are
drept scop profilaxia bolilor infecţioase în efectivul militar
în timp de război;
b) epidemiologia militară este un compartiment al
epidemiologiei care are drept scop studierea legităţilor
procesului epidemic în efectivul militar şi elaborarea
sistemului de măsuri profilactice şi antiepidemice;
c) epidemiologia militară este o ştiinţă preocupată de studierea
armei biologice, precum şi a altor metode de nimicire în
masă, elaborarea complexelor de protecţie a efectivului
militar.
1475. Protecţia antibacteriologică a populaţiei şi efectivului
militar preve-
de:
a) un complex de măsuri organizatorice, sanitaro-igienice,
antiepidemice, de tratament şi evacuare, îndreptate la
prevenirea şi lichidarea focarului epidemic în condiţii de
aplicăre a armei biologice;
b) conştientizarea preventivă a populaţiei despre eventuala
aplicare a armei biologice de către inamic, asigurarea
populaţiei cu măşti antigaz şi costume antipestă;
c) efectuarea curentă a recunoaşterii bacteriologice şi
evacuarea populaţiei civile din zonele de aplicare eventuală
a armei biologice.
1476. Observaţia este:
a) un sistem de măsuri antiepidemice cu regim şi restricţie
îndreptate la izolarea totală a focarului epidemic şi
lichidarea morbidităţii in-fecţioase;
b) supravegherea medicală continuă asupra persoanelor civile,
precum şi din efectivul militar, care au fost în zona de
aplicare a armei biologice;
c) un sistem de măsuri de izolare, restricţie şi curativ-
profilactice îndreptate la prevenirea răspândirii bolilor
infecţioase, atât în interiorul focarului, cât şi în afara lui.
1477. Carantina este:
a) un sistem de măsuri antiepidemice cu regim special care ţine
de izolarea totală a focarului epidemic;
250
b) un sistem de măsuri antiepidemice în focar, care prevede în
special supravegherea medicală pe perioada minimă de
incubaţie din momentul izolării ultimului bolnav şi
efectuarea dezinfecţiei terminale;
c) izolarea focarului epidemic cu efectuarea măsurilor
antiepidemice. Pătrunderea persoanelor străine în zona de
carantină este posibilă numai cu permisiunea specială a
comisiei excepţionale.
1478. Prin indicaţie se subînţelege:
a) determinarea teritoriului în care a fost aplicată arma
biologică şi precizarea măsurilor de protecţie a populaţiei;
b) un complex de măsuri destinate depistarii faptului aplicării
armei biologice şi identificarea apartenenţei speciei
agentului patogen;
c) aprecierea situaţiei epidemogene în zona focarului
contaminat şi estimarea pierderilor sanitare ale efectivului.
1479. Selectaţi definiţia corectă a recunoaşterii sanitaro-

epidemiologice:
a) recunoaşterea sanitaro-epidemiologică este un sistem de
măsuri medico-militare efectuate în scopul depistării
precoce a pregătirii inamicului pentru aplicarea armei
biologice;
b) recunoaşterea sanitaro-epidemiologică constă în primirea la
timp şi continuă a datelor veridice necesare pentru
asigurarea situaţiei sanitaro-epidemiologice a efectivului;
c) recunoaşterea sanitaro-epidemiologică este parte
componentă a recunoaşterii medicale efectuate în scopul
prevenirii importului de infecţii zooantroponoze în efectiv.
1480. Recunoaşterea bacteriologică este:

a) un complex de măsuri speciale pentru determinarea precoce
a pregătirii inamicului pentru aplicarea armei biologice,
depistarea agenţilor patogeni şi toxinelor bolilor infecţioase
în diferite subs-trate ale mediului extern;
b) efectuată de un grup special de profesionişti militari care
activează în vederea depistării laboratoarelor bacteriologice,
unde se produce arma biologică;
c) un complex de măsuri efectuate de specialişti medico-
militari în corespundere cu Convenţia de la Geneva „Despre
interzicerea întrebuinţării armei biologice".
251
1481. Care dintre calamităţile enumerate, conform clasificaţiei,
aparţin
grupului de calamităţi naturale:
a) cutremure de pământ, erupţii de gaze, incendii, inundaţii;
b) alunecări de teren, depuneri atmosferice abundente, uragane,
erupţii vulcanice;
c) intoxicaţii în masă cu substanţe chimice, apariţia epidemiilor
ca urmare a afectării sistemului de aprovizionare cu apă
potabilă a populaţiei.
1482. Care dintre calamităţile enumerate, conform clasificaţiei,
aparţin
grupului de calamităţi artificiale:
a) telurice;
b) de producere;
c) meteorologice.
1483. Care dintre factorii enumeraţi fac parte din grupul
factorilor cu grad
de afectare în cazul calamităţilor:
a) acţiune termică;
b) gradul înalt de dezvoltare industrială a societăţii;
c) nivelul de informatizare a societăţii.
1484. Câte tipuri de costume antipestă pot fi folosite în cazul
declanşării
unei calamităţi specifice artificiale:
a) două;
b) trei;
c) patru.
1485. Măsuri antiepidemice, întreprinse după declanşarea
calamităţii sunt:
a) elaborarea sistemului de alarmă;
b) vaccinarea după indicaţii;
c) supravegherea epidemiologică strictă.
1486. Condiţii, ce favorizează răspândirea maladiilor infecţioase

în situaţii
de calamitate:
a) dereglări în asigurarea cu apă potabilă şi produse alimentare,
precum şi existenţa de dezintegrare a cadavrelor de oameni
şi animale;
b) introducerea în teritoriu a agenţilor patogeni noi;
c) modificări în rezistenţa către diferiţi agenţi patogeni.
252
1487.Calamităţile tehnogene se clasifică în calamităţi:
a) sociale;
b) specifice;
c) de transport.
1488.Calamităţile specifice includ:
a) dereglări ale ordinii publice, cutremure de pământ;
b) epidemii;
c) războaie, foamete, bioterorism.
1489.Calamităţile sociale includ:

b) războaie, foamete, acte de terorism, bioterorism;
c) alcoolism şi narcomanie, inundaţii, alunecări de teren,
furtuni.
1490.Epidemiile, pandemiile, epizootiile pot fii apreciate ca
calamităţi:
a) naturale;
b) specifice;
c) tehnogene.
1491.Riscul apariţiei focarelor epidemice în situaţii excepţionale

depinde
de mai mulţi factori, inclusiv de:
a) anotimpul în care s-a produs calamitatea;
b) tipul calamităţii;
c) nivelul socio-economic al populaţiei înregistrat până la
calamitate.
1492.Contaminarea în masă a populaţiei în situaţii excepţionale

depinde de:
b) contactul de durată cu surse de infecţie nedepistate;
c) contactul de durată cu surse de infecţie nedepistate în
raport cu anotimpul în care s-a produs calamitatea.
1493.Limitele focarului de afectare în masă a populaţiei depind de

urmă-
torii factori:
a) asigurarea populaţiei sinistrate cu necesarul pentru
respectarea igienei personale;
b) prezenţa bolnavilor contagioşi printre sinistraţi care elimină
agenţi patogeni;
c) factorii enumeraţi în punctul a şi b au importanţă
epidemiologică în egală măsură.
253
1494. In planificarea măsurilor antiepidemice în situaţii
excepţionale im-
portant este de a:
a) stabili formele nosologice posibile;
b) stabili contingentele de populaţie cu risc sporit pentru
infectare;
c) corecte sunt acţiunile expuse în punctele a şi b.
1495. In situaţii excepţionale răspândirea în masă a infecţiilor
aerogene în
primul rând poate fi determinată de:
a) asigurarea populaţiei sinistrate cu apă potabilă şi alimente;
b) aglomerarea masivă în diferite localuri semicondiţionate;
c) răspândirea în masă a infecţiilor aerogene în situaţii
excepţionale nu poate fi influenţată de factorii expuşi în
punctele a şi b.
1496. Pericolul apariţiei holerei în zona de sinistru este
consecinţa urmă-
toarelor particularităţi ale acestei infecţii:
a) contagiozitatea înaltă şi capacitatea de a determina
îmbolnăviri cu o perioadă relativ scurtă de incubaţie;
b) imposibilitatea contaminării apei şi a produselor
alimentare;
c) particularităţile expuse în punctele a şi b sunt corecte.
1497. Pericolul apariţiei focarelor epidemice cu antrax în caz de

calamităţi este determinat de:
a) lipsa de posibilitate a contractării agentului patogen prin
mai multe căi de transmitere;
b) stabilitatea înaltă a agenţilor patogeni în forma sporulată în
mediul
extern;
c) stabilitatea redusă a agenţilor patogeni în forma sporulată
în me-
diul extern.
1498. In situaţii excepţionale noţiunea de pierderi sanitare primare

constituie:
a) leziuni şi traume obţinute drept consecinţă a calamităţii;
b) pătrunderea în organismul uman a germenilor infecţioşi
după producerea calamităţii;
c) ambele expuse în punctul a şi b aparţin pierderilor sanitare
primare.
1499. Supravegherea sanitaro-epidemiologică în zona de calamitate
prevede:
a) două etape de lucru;
b) trei etape de lucru;
c) patru etape de lucru.
254
1500. In cazul când în zona de calamitate sunt produse distrugeri
masive
cu pierderi de vieţi omeneşti, dereglări esenţiale în sistemele de
asi-
gurare cu minimul necesar de existenţă al populaţiei, se
înregistrează
focare de boli infecţioase, inclusiv boli convenţionale cu
carecter de
răspândire epidemică, situaţia epidemiologică poate fi
apreciată ca:
a) instabilă;
b) nesatisfăcătoare;
c) extraordinară.
1501. In perioada de evacuare, asigurarea sanitaro-igienică şi
antiepide-
mică a populaţiei evacuate include:
a) organizarea şi controlul asigurării populaţiei sinistrate cu
baie în locurile de dislocare temporară;
b) evacuarea oportună a deşeurilor menajere şi decontaminarea
locurilor de colectare a lor;
c) ambele acţiuni expuse în punctele a, şi b se includ în
asigurarea sanitaro-igienică şi antiepidemică a populaţiei în
perioada de evacuare.
1502. Efectuarea vaccinărilor în zona de calamitate se realizează

în:
a) condiţii strict aseptice;
b) condiţii obişnuite;
c) condiţiile vor depinde de infecţie.
1503. In caz de contaminare a mediului ambiant cu agenţi cauzali

ai boli-
lor infecţioase, investigaţiile de laborator în zona de calamitate
sunt
direcţionate spre:
a) indicaţia specifică a bacteriilor, virusurilor, richettsiilor,
fungilor şi toxinelor;
b) efectuarea controlului microbiologic al produselor
alimentare, semifabricatelor, apei potabile şi eliberarea
concluziei despre posibilitatea de a le consuma;
c) ambele acţiuni expuse anterior sunt corecte.
1504. In realizarea recunoaşterii bacteriologice oportunitatea ca
cerinţă
de bază prevede:
a) evaluarea în cel mai scurt timp a rezultatelor obţinute;
b) verificarea şi confirmarea rezultatelor obţinute în mod de
urgenţă, fapt ce ar permite implicarea mai operativă a
forţelor şi mijloacelor corespunzătoare, inclusiv celor de
profilaxie specifică şi urgenţă;
255
c) raportarea rezultatelor recunoaşterii bacteriologice pe
verticală şi orizontală a tuturor verigilor serviciului medical
în vederea organizării şi efectuării măsurilor
antibacteriologice adecvate.
1505. In caz de apariţie a focarelor epidemice în efectivul militar

sau la
suspectarea diagnosticului de boală infecţioasă este necesară:
a) depistarea activă, nemijlocit în subdiviziuni, a bolnavilor
infecţioşi şi purtătorilor de germeni;
b) atât izolarea de urgenţă a bolnavilor şi suspecţilor, cât şi
diagnosticarea precoce cu evacuarea lor;
c) ambele acţiuni expuse anterior sunt corecte.
1506. Recunoaşterea sanitaro-epidemiologică se efectuează
neîntrerupt,
fiind respectate:
a) două cerinţe;
b) trei cerinţe;
c) cinci cerinţe.
1507. Selectaţi măsurile necesare în cazul pericolului aplicării
armei bio-
logice:
a) efectuarea sistematică a complexului de măsuri sanitaro-
igienice şi antiepidemice;
b) utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;
c) identificarea germenilor infecţioşi la pestă, holeră, antrax şi
toxi-nul botulinic.
1508. Selectaţi măsurile necesare în cazul aplicării armei

biologice:
a) efectuarea sistematică a complexului de măsuri sanitaro-
b) utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;
c) vaccinarea efectivului medical şi populaţiei afectate.
1509. Regimul de carantină prevede:
a) limitarea intrărilor şi ieşirilor din zona cu regim de
observare, precum şi inadmiterea scoaterii din zonă a
bunurilor fără prelucrare sanitară anterioară;
b) limitarea ori întreruperea contactelor efectivului militar din
diferite unităţi militare şi/sau cu populaţia civilă din zonă;
c) izolarea totală a zonei de afectare în masă.
256
1510. Scopurile de bază ale serviciului medico-militar în direcţia
asigură-
rii antiepidemice a efectivului militar sunt:
a) menţinerea situaţiei sanitaro-epidemiologice favorabile şi
prevenirea importului bolilor infecţioase în efectivul militar;
b) organizarea şi asigurarea cu apă potabilă a trupelor în
condiţii de câmp;
c) localizarea şi lichidarea focarelor epidemice apărute în
efectiv precum şi în mediul populaţiei civile din zona de
dislocare a efectivului;
d) preîntâmpinarea apariţiei cazurilor de boli infecţioase în
populaţia civilă surse a căror poate fi efectivul;
e) pregătirea efectivului în scopul profilaxiei bolilor
infecţioase în cazul aplicării armei biologice.
1511. Supravegherea sanitaro-epidemiologică a zonei de

dislocare perma-
nentă a unităţilor militare include:
a) depistarea la timp a bolnavilor cu boli infecţioase şi
epizootiilor periculoase pentru om;
b) depistarea surselor de poluare a apei potabile, alimentelor,
aerului
etc.;
c) controlul medical permanent al teritoriului de dislocare
pentru menţinerea situaţiei sanitaro-igienice;
d) în mod obligatoriu şeful serviciului medical al utităţii zilnic
raportează la Centrul de Sănătate Publică militar despre
situaţia sanita-ro-epidemiologică şi lucrul efectuat;
e) studierea situaţiei sanitaro-epidemiologice a zonei de
dislocare.
1512. Pentru arma biologică sunt caracteristice:
a) afectările în masă a populaţiei;
b) retroactivitatea;
c) capacitatea de a pătrunde în mijloace tehnice neiermetice;
d) o singură metodă de aplicare;
e) rapiditatea în indicaţie.
1513. Regimul de observare prevede:

a) interzicerea intrărilor şi ieşirilor din zonă;
b) limitarea contactului militari-civili;
c) limitarea intrărilor şi ieşirilor din zonă;
257
d) paza în armată a frontierelor din zonă;
e) continuarea activităţilor militare.
1514. Regimul de carantină prevede:
a) interzicerea intrărilor şi ieşirilor din zonă;
b) limitarea contactului militari-civili;
c) paza în armată a frontierelor zonei;
d) limitarea intrărilor şi ieşirilor din zonă;
e) contactul cu lumea externă doar prin puncte speciale.
1515. Măsurile efectuate în momentul aplicării armei biologice
sunt:
a) informarea efectivului;
b) folosirea mijloacelor individuale de protecţie;
c) folosirea mijloacelor colective de protecţie;
d) vaccinarea;
e) prelucrarea sanitară a efectivului şi echipamentului.
1516. Pentru procesul epidemic artificial (în urma aplicării armei
biologi-
ce) sunt caracteristice:
a) apariţia cazurilor de boală la persoane imune;
b) lipsa sursei de agenţi patogeni;
c) ciclitatea;
d) sezonalitatea;
e) căile de transmitere neadecvate.
1517. Particularităţi ale procesului epidemic artificial (în urma
aplicării
armei biologice) sunt:
a) lipsa cazurilor de boală la persoanele imune;
b) lipsa sursei de agenţi patogeni;
c) dificultăţi în indicarea agenţilor patogeni;
d) lipsa efectului antibioticoterapiei;
e) lipsa infecţiilor mixte.
1518. Arma bacteriologică se caracterizează prin următoarele
particulari-
tăţi şi priorităţi de luptă:
a) eficacitate şi contagiozitate înaltă;
b) prezenţa perioadei latente de activitate;
c) simplă în producere şi puţin costisitoare;
d) activitate psihologică;
e) simplă în indicaţie.
258
1519. Selectaţi metodele posibile de aplicare a armei biologice:
a) contaminarea aerului cu aerosoli bacterieni;
b) infectarea prizionerilor cu eliberarea lor ulterioară;
c) infectarea şi răspândirea vectorilor;
d) diversiuni;
e) există o singură metodă de aplicare, contaminare a apei şi
produselor alimentare.
1520. Despărţiturile de bază ale protecţiei antibacteriene:
a) măsuri efectuate în caz de pericol al aplicării armei
biologice;
b) măsuri efectuate în momentul aplicării armei biologice;
c) dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea;
d) vaccinoprofilaxia;
e) măsuri efectuate după aplicarea armei biologice.
1521. In momentul aplicării armei biologice este necesar a fi
efectuate ur-
mătoarele măsuri:
a) depistarea faptului aplicării armei biologice;
b) vaccinarea populaţiei;
c) informarea populaţiei;
d) utilizarea mijloacelor individuale de protecţie;
e) utilizarea mijloacelor colective de protecţie.
1522. Măsurile de lichidare a consecinţelor armei biologice
includ:
a) profilaxia de urgenţă şi vaccinoprofilaxia;
b) prelucrarea sanitară a efectuvului;
c) prelucrarea sanitară a echipamentului;
d) organizarea asigurării evacuării şi tratamentului efectivului;
e) efectuarea recunoaşterii bacteriologice.
1523. Sunt cunoscute următoarele tipuri de indicaţie a

mijloacelor bacte-
riene:
a) de laborator;
b) epidemiologică;
c) chimică;
d) specifică;
e) nespecifică.
1524. Sunt cunoscute următoarele scheme de indicaţie

specifică: a) totală;
259
b) parţială;
c) desfăşurată;
d) restrânsă;
e) complexă.
1525. Indicaţia prevede următoarele etape de lucru:
a) primirea, înregistrarea şi selectarea probelor cu prelucrarea
lor primară ulterioară;
b) analiza expres a probelor native;
c) analiza rapidă a materialului biologic îmbogăţit;
d) aprecierea rezultatelor;
e) evaluarea efectului biologic pe animale de laborator.
1526. Măsuri preventive, în cazul condiţiilor excepţionale
provocate de ca-
lamităţi, sunt:
a) educaţia igienică a populaţiei;
b) salvarea răniţilor;
c) pregătirea cadrelor;
d) evacuarea cadavrelor;
e) elaborarea planurilor de acţiune.
1527. Calamităţi naturale sunt:
a) de producţie - cu eliminări de energie mecanică, chimică,
termică, radioactivă, agenţi bacteriologici;
b) cosmice;
c) meteorologice;
d) telurice şi tectonice;
e) sociale - foame, terorism, narcomanie, dezordini sociale.
1528. Riscul răspândirii maladiilor infecţioase în situaţii
excepţionale este
determinat de:
a) situaţia epidemiologică prealabilă în teren;
b) nivelul pregătirii cadrelor medicale;
c) calitatea sistemului de alarmă;
d) nivelul educaţiei igienice a populaţiei;
e) asigurarea cu apă potabilă şi alimente calitative.
1529. Primar calamităţile se clasifică în:

a) sociale;
b) naturale;
260
c) artificiale;
d) de transport;
e) specifice.
1530.Focarele epidemice în zona de calamitate are următoarele

particula-
rităţi epidemiologice:
a) în zona de calamitate focarele epidemice nu se
caracterizează prin particularităţi epidemiologice specifice;
b) posibilitatea formării focarelor epidemice active de durată;
c) perioada relativ scurtă de incubaţie;
d) afectarea în masă doar a persoanelor adulte;
e) contaminarea în masă a populaţiei şi, drept consecinţă,
formarea focarelor multiple secundare.
1531.Riscul apariţiei focarelor epidemice în situaţii excepţionale

depinde
de:
b) migraţia neorganizată a contingentelor de oameni;
c) nivelul socio-economic al populaţiei de până la calamitate;
d) acumularea de deşeuri şi imposibilitatea evacuării lor;
e) deteriorarea condiţiilor igienice ale mediului.
1532.Calamităţile se clasifică în următoarele tipuri:
a) calamităţi naturale;
b) calamităţi tehnogene;
c) calamităţi sociale;
d) calamităţi economice;
e) calamităţi specifice.
1533.Calamităţile tehnogene pot fi:

a) industriale;
b) specifice;
c) de transport;
d) sociale;
e) naturale.
1534.Calamităţile naturale se clasifică în:

a) industriale;
b) telurice şi tectonice;
c) topologice;
261
d) cosmice;
e) meteorologice.
1535. Calamităţile sociale includ:
b) războaie, foamete;
c) acte de terorism, bioterorism;
d) nivel sporit de alcoolism şi narcomanie în populaţie;
e) alunecări de teren, uragane, furtuni.
1536. Calamităţile specifice includ:

a) uraganele, furtunile, ploile torenţiale;
b) epidemiile;
c) pandemiile;
d) intoxicaţiile în masă a populaţiei;
e) dereglările ordinii publice, cutremurele de pământ.
1537. Contaminarea în masă a populaţiei în situaţii excepţionale
depinde de:
b) acţiunea contagioasă de durată a surselor de infecţie
nedepistate;
c) contactul permanent cu sursele de infecţii nedeterminate;
d) deficienţe în izolarea bolnavilor contagioşi;
e) multitudinea căilor de transmitere a agenţilor patogeni în
zona de calamitate.
1538. Limitele focarului de afectare în masă a populaţiei sunt

dependente
de următorii factori:
a) prezenţa bolnavilor contagioşi printre sinistraţi şi
posibilitatea răspândirii de la ei a agenţilor patogeni;
b) corectitudinea evacuării populaţiei sinistrate şi stoparea
migraţiei neorganizate;
c) asigurarea populaţiei sinistrate cu necesarul pentru
respectarea igienei personale;
d) corectitudinea şi posibilitatea organizării profilaxiei de
urgenţă în populaţie;
e) toţi factorii enumeraţi mai sus au importanţă
epidemiologică.
1539. In planificarea măsurilor antiepidemice în situaţii
excepţionale im-
portant este de a:
a) stabili termenele de activitate epidemică a focarului;
262
b) diagnostica formele nosologice posibile;
c) monitoriza evoluţia procesului epidemic;
d) determina contingentele de populaţie cu risc sporit pentru
infectare;
e) doar acţiunile expuse în punctele a, b şi d.
1540.Posibilitatea răspândirii pestei în situaţii excepţionale este

determi-
nată de următoarele particularităţi:
a) contagiozitatea înaltă şi posibilitatea răspândirii epidemice
rapide, în special a formelor pulmonare de pestă;
b) receptivitatea înaltă a populaţiei şi posibilitatea infectării
prin diferite căi;
c) dificultăţi în diagnosticul diferenţial al primelor cazuri de
boală;
d) posibilitatea formării focarelor stabile de pestă în caz de
prezenţă în focar a rozătoarelor şi vectorilor;
e) corecte sunt doar particularităţile expuse în punctul a, b şi
c.
1541.Investigaţia epidemiologică în zona de calamitate include:

a) analiza dinamicii şi structurii morbidităţii, conform indicilor
epi-demiologici;
b) evaluarea situaţiei epidemiogene în populaţia din zona
afectată de sinistru şi în locul ei de dislocare temporară;
c) determinarea obiectivelor economiei naţionale, parţial
distruse care complică situaţia epidemiologică dificilă;
d) analiza datelor obţinute şi determinarea legăturilor cauză-
efect în corespundere cu materialele prezentate despre tipul
epidemiei prin forma nosologică concretă;
e) investigaţia epidemiologică nu include aprecierea vizuală şi
de laborator a mediului extern.
1542.Situaţia epidemiologică în zona de calamitate poate fi

apreciată ca:
a) nesatisfăcătoare;
b) parţial dificilă;
c) instabilă;
d) extraordinară;
e) satisfăcătoare.
263
1543. In cazul când în zona de calamitate au loc mari distrugeri
ale siste-
mului de asigurare materială şi socială, au avut loc
contaminări şi
poluări cu remedii microbiene, toxine, etc., sunt focare de boli
infec-
ţioase, erupţii epidemice şi condiţii ce favorizează
manifectarea lor,
probleme de sănătate, situaţia epidemiologică este apreciată
ca:
a) satisfăcătoare;
b) instabilă;
c) parţial dificilă;
d) nesatisfăcătoare;
e) extraordinară.
1544. Măsurile antiepidemice organizate în situaţii excepţionale se
divizea-
ză în:
a) măsuri de planificare;
b) măsuri preventive;
c) măsuri de restricţie;
d) măsuri efectuate în momentul declanşării calamităţii;
e) măsuri de lichidare a consecinţelor.
1545. Măsurile preventive organizate în situaţii excepţionale

includ:
a) elaborarea planurilor de acţiune;
b) instalarea sistemelor de alarmă bine concepute;
c) evacuarea populaţiei;
d) educaţia pentru sănătate în populaţie;
e) asigurarea serviciilor interesate cu mijloace de intervenţie.
1546. Măsurile efectuate în momentul declanşării calamităţii

includ:
a) evacuarea populaţiei;
b) măsuri de salvare a persoanelor pătimite;
c) acordarea primului ajutor medical;
d) evacuarea cadavrelor de animale şi oameni;
e) instalarea sistemelor de alarmă bine concepute.
1547. Măsurile efectuate după declanşarea calamităţii, includ:

a) acordarea îngrijirii medicale;
b) restabilirea comunicaţiilor;
c) elaborarea planurilor de acţiune;
d) punerea în funcţie a adăposturilor temporare dotate cu
duşuri, chiuvete, spălătorii, săli de dezinfecţie şi
dezinsecţie;
e) efectuarea analizei epidemiologice operative.
264
1548. In situaţii excepţionale, protecţia produselor alimentare se
realizea-
ză strict după următoarelor principii:
a) descentralizarea rezervelor de produse alimentare;
b) distribuirea produselor alimentare doar de specialiştii CSP;
c) ermetizarea depozitelor şi automatizarea liniilor de
producere, construcţia depozitelor ermetice subterane;
d) ambalarea calitativă a produselor alimentare şi în cantităţi
suficiente pentru distribuire;
e) utilizarea mijloacelor de transport speciale pentru
transportarea produselor alimentare şi materie primă.
1549. In situaţii excepţionale în locurile de aglomerare în masă a

populaţi-
ei se:
a) organizează puncte de evacuare a populaţiei;
b) amenajează puncte medicale pentru acordarea asistenţei
medicale;
c) amenajează izolatoare pentru bolnavi contagioşi;
d) desfăşoară spitale de campanie;
e) instalează regimul de carantină în mod obligatoriu.
1550. Programele de educaţie pentru sănătate în situaţii

excepţionale tre-
buie să includă instrucţiuni despre:
a) modul de utilizare a apei din surse nesigure;
b) riscul utilizării produselor alimentare alterate;
c) importanţa respectării regulilor de igienă personală;
d) importanţa participării la activităţile colective de menţinere
în stare igienică a localurilor pentru evacuarea populaţiei
sinistrate;
e) necesitatea modificării structurii serviciului sanitaro-
epidemiolo-gic de stat.
1551. In situaţii excepţionale este necesar a fi luate sub un control
riguros:
a) ministerele şi departamentele de forţă;
b) sistemele de aprovizionare cu apă şi canalizare;
c) obiectivele industriei alimentare, alimentaţie publică şi
comerţ;
d) spaţiul locativ, inclusiv afectat şi neafectat de calamitate;
e) instituţiile de sănătate publică.
1552. Măsurile antiepidemice în zona afectată de calamitate

necesită a fi
direcţionate spre:
a) respectarea cerinţelor regimului antiepidemic la etapele de
evacuare a sinistraţilor;
265
b) asigurarea antiepidemică a sinistraţilor evacuaţi din zona de
calamitate;
c) prevenirea importului şi exportului infecţiei în/din zona
afectată;
d) planificarea asigurării regimului antiepidemic;
e) supravegherea medicală a sinistraţilor în scop de depistare a
bolnavilor contagioşi cu izolarea lor ulterioară.
1553. Eficacitatea măsurilor antiepidemice realizate în zona de

calamitate
depinde de:
a) tipul calamităţii;
b) corectitudinea şi oportunitatea efectuării recunoaşterii
sanitaro-epidemiologice;
c) aprecierea corectă a tacticii de activitate a instituţiilor şi
populaţiei din teritoriul afectat;
d) estimarea situaţiei epidemiologice la etapele posibile de
evacuare şi argumentarea necesităţii instalării regimului de
observaţie sau carantină;
e) asigurarea depistării active, spitalizării şi tratamentului
bolnavilor contagioşi.
1554. Principiile de bază ale asigurării antiepidemice în
condiţiile de eva-
cuare a populaţiei din zona de calamitate sunt:
a) lărgirea hotarelor zonei de carantină până la hotarele
administrative ale teritoriului;
b) asigurarea diminuării pericolului epidemic la etapele de
evacuare medicală;
c) asigurarea regimului strict antiepidemic cu izolarea
bolnavilor contagioşi la toate etapele de evacuare medicală;
d) asigurarea protecţiei sigure de contaminare a populaţiei
locale, unde vor fi dislocaţi sinistraţii veniţi din zona afectată
de calamitate;
e) transformarea localităţilor în care au fost dislocate
izolatoarele pentru sinistraţi în localităţi cu regim special de
carantină nu se consideră necesar.
1555. Măsurile sanitaro-igienice şi antiepidemice de bază
întreprinse în
cadrul evacuării populaţiei din zona de calamitate includ:
a) depistarea bolnavilor infecţioşi şi suspecţilor la punctele
pentru evacuare special amenajate cu selectarea lor pentru
izolare şi tratament în instituţii de profil;
266
b) organizarea izolatoarelor cu inventarul şi încăperile
respective pentru efectuarea prelucrării sanitare a
sinistraţilor şi echipamentului;
c) controlul organizării alimentaţiei sinistraţilor şi personalului
implicat în lucrările de salvare;
d) controlul asigurării staţiilor de epurare a apei potabile are
importanţă nesemnificativă;
e) controlul calităţii apei potabile pentru asigurarea instituţiilor
medicale.
1556.In perioada de evacuare, asigurarea sanitaro-igienică şi

antiepide-
mică a populaţiei evacuate include:
a) organizarea controlului respectării nivelului necesar de
menţinere a stării sanitare în locurile şi localurile de
dislocare temporară a populaţiei;
b) controlul respectării regulilor sanitaro-igienice ale asigurării
cu apă potabilă şi păstrării produselor alimentare;
c) asigurarea populaţiei cu remedii pentru decontaminarea
individuală a apei în caz de necesitate;
d) organizarea supravegherii medicale a sinistraţilor cu
eventuala depistare a bolnavilor contagioşi şi izolarea lor
oportună;
e) nici o acţiune expusă în punctele a, b, c, şi d nu se referă la
asigurarea sanitaro-igienică şi antiepidemică a populaţiei în
perioada de evacuare.
1557.Cerinţele pentru efectuarea vaccinărilor în zona de
calamitate sunt:
a) amenajarea unor încăperi sau automobile speciale;
b) formarea grupurilor de specialişti, instruiţi în
imunoprofilaxie;
c) utilizarea instrumentarului şi mijloacelor respective pentru
obţinerea efectului scontat în vaccinoprevenţie;
d) efectuarea manipulaţiilor de vaccinare în situaţii
excepţionale nu necesită condiţii strict aseptice;
e) efectuarea manipulaţiilor de vaccinare se va face în condiţii
strict aseptice.
1558.In caz de contaminare a mediului cu agenţi cauzali ai bolilor
infecţi-
oase, investigaţiile de laborator în zona de calamitate sunt
direcţio-
nate spre:
a) indicaţia specifică a bacteriilor, virusurilor, richettsiilor,
fungilor şi toxinelor;
267
b) efectuarea controlului microbiologic al produselor
alimentare, semifabricatelor, apei potabile şi eliberarea
concluziei despre admiterea sau inadmiterea pentru consum;
c) determinarea nivelului radiaţiei gama în teritoriu;
d) evaluarea cantitativă şi determinarea tipului de substanţă
chimică în mediul extern;
e) toate acţiunile expuse în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
1559.Cauzele principalele ale apariţiei epidemiilor cu boli
infecţioase în
timp de război sunt:
a) înrăutăţirea bruscă a condiţiilor de viaţă şi activitate, precum
şi a efectivului militar şi a populaţiei din teritoriul în limitele
căruia au loc acţiuni (campanii) militare;
b) migrarea în masă a populaţiei;
c) înrăutăţirea condiţiilor sanitaro-igienice;
d) locaţia în zone nefavorabile privitor la boli infecţioase;
1560.Sarcinile de bază ale serviciului medical în protecţia

antiepidemică
în efectivul militar includ:
a) menţinerea situaţiei sanitaro-epidemogene favorabile şi
prevenirea importului de boli infecţioase în efectivul militar;
b) localizarea şi lichidarea focarelor epidemice atât în efectivul
militar, cât şi în populaţia civilă din zona de amplasament
sau aplicaţii militare;
c) profilaxia bolilor infecţioase în populaţia civilă;
d) instruirea efectivului militar în măsurile de profilaxie şi
combatere a bolilor infecţioase, inclusiv în caz de aplicare a
armei biologice;
1561.Realizarea sarcinilor de bază ale serviciului medical în
protecţia
antiepidemică în efectivul militar este în funcţie de:
a) numărul efectivului militar în unitate;
b) asigurarea şi controlul calităţii alimentaţiei;
c) controlul calităţii asigurării cu apă potabilă a efectivului
militar;
d) organizarea asigurării cu apă potabilă în condiţii de câmp;
e) asigurarea materială şi comunală calitativă a efectivului
militar.
268
1562. In cadrul efectuării recunoaşterii sanitaro-epidemiologice
este nece-
sar de a concretiza:
a) situaţia epidemiologică în teritoriul afectat de calamitate sau
în teritoriul de dislocare a efectivului militar şi inamicului;
b) situaţia tehnico-sanitară a rezervoarelor de apă, inclusiv a
apeductelor, fântânilor de mină şi arteziene, rezervoarelor de
suprafaţă, calitatea şi fluxul de apă, efectuarea investigaţiilor
de laborator şi modalitatea de prelucrare a apei potabile;
c) prezenţa instituţiilor alimentare şi starea lor igienică,
posibilitatea utilizării lor pentru alimentaţia efectivului
militar, precum şi a bolnavilor, răniţilor sau sinistraţilor,
caracterul de alimentaţie a populaţiei locale, prezenţa
rezervelor de produse alimentare, calitatea lor şi condiţiile
de păstrare;
d) condiţiile de salubrizare a localităţilor, evacuarea şi
prelucrarea deşeurilor etc.;
e) prezenţa rezervelor de substanţe dezinfectante, preparate
biologice, medicamente, cantitatea şi calitatea lor, condiţiile
şi termenele de păstrare, etc.
1563. In efectuarea recunoaşterii sanitaro-epidemiologice un

moment im-
portant este selectarea corectă a sursei pentru obţinerea
informaţiei,
cum ar fi:
a) descrierile medico-geografice ale teritoriului;
b) informaţia operativă şi actele emise de instanţele medicale
superioare;
c) datele despre instituţiile medicale, veterinare şi sănătate
publică locală;
d) informaţia oficială a organelor de administraţie publică
locală ori comenduirilor militare;
e) nici una din acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d nu sunt
corecte.
1564. In efectuarea recunoaşterii sanitaro-epidemiologice un

moment im-
portant este selectarea corectă a sursei pentru obţinerea
informaţiei,
cum ar fi:
a) rezultatele chestionării populaţiei băştinaşe, în special a
lucrătorilor medicali şi altor specialişti cu funcţii
responsabile;
b) rezultatele interogării prizonierilor de război, refugiaţilor,
altor persoane ce pot prezenta date informative privitor la
situaţia epide-miologică;
269
c) documentaţia serviciilor medicale din teritoriul afectat de
calamitate;
d) rezultatele cercetărilor efectuate în teritoriu nemijlocit de
reprezentanţii serviciului sanitaro-epidemiologic de stat sau
medico-militar;
e) toate acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
1565.Recunoaşterea sanitaro-epidemiologică se efectuează
respectând:
a) continuitatea;
b) veridicitatea;
c) oportunitatea;
d) succesivitatea;
e) în punctele a, b, c şi d nu sunt enumerate toate cerinţele
recunoaşterii sanitaro-epidemiologice.
1566.Selectaţi direcţiile principale ale recunoaşterii
bacteriologice:
a) colectarea şi prelucrarea datelor privitor la posibilităţile,
intenţiile şi pregătirea aplicării armei biologice;
b) determinarea orientativă a proporţiilor posibile de afectare;
c) distribuirea în teritoriul inamicului a recepturilor
bacteriene;
d) indicaţia armei biologice;
e) toate acţiunele descrise în punctele a, b, c şi d sunt corecte.
1567.Complexul de acţiuni din cadrul recunoaşterii bacteriologice
are ur-
mătoarele obiective:
a) depistarea oportună a pregătirii inamicului către aplicarea
armei biologice;
b) determinarea posibilităţilor de aplicare a armei biologice
între trupele inamicului şi eventualele pierderi sanitare;
c) depistarea contaminării cu recepturi bacteriene a solului,
apei, produselor alimentare, furajului şi cartografierea
sectoarelor contaminate;
d) determinarea agentului cauzal aplicat;
e) supravegherea bacteriologică continuă a teritoriului de
dislocare a trupelor şi aplicaţiilor militare.
1568.In complexul general de acţiuni în cadrul recunoaşterii
bacteriologi-
ce, serviciului medical îi revin următoarele sarcini:
a) determinarea hotarelor focarului de afectare în masă în baza
datelor obţinute de posturile de supraveghere şi
subdiviziunile de recunoaştere;
270
b) protecţia efectivului militar şi a populaţiei civile aflată în
zona focarului;
c) abandonarea afectaţilor din rândurile efectivului militar şi
populaţiei civile;
d) supravegherea respectării regimului sanitaro-epidemiologic
în zona de dislocare şi aplicaţii militare;
e) determinarea tipului armei biologice în baza investigaţiilor
de laborator.
1569. Selectaţi măsurile efectuate în caz de pericol al aplicării
armei biolo-
gice:
a) pregătirea populaţiei, efectivului militar, comandanţilor,
statului
major şi serviciilor speciale în domeniul protecţiei
antibacteriolo-
gice;
b) efectuarea sistematică a supravegherii şi recunoaşterii
bacteriologice, elaborarea complexului de măsuri sanitaro-
c) planificarea măsurilor medicale pentru diminuarea acţiunii
recep-turilor bacteriene în caz de aplicare;
d) utilizarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie;
e) profilaxia specifică a efectivului militar, în special împotriva
infecţiilor incluse în calitate de armă biologică.
1570. Regimul de observaţie prevede:
a) limitarea intrărilor şi ieşirilor din zona cu regim de
observare, precum şi inadmiterea scoaterii din zonă a
bunurilor fără prelucrarea sanitară anterioară;
b) limitarea ori întreruperea contactului efectivului militar al
diferitor unităţi militare şi cu populaţia civilă din zonă;
c) decontaminarea obiectelor din mediul extern;
d) depistarea activă şi precoce a bolnavilor infecţioşi cu
ulterioara lor izolare;
e) regim de lucru antiepidemic obişnuit al instituţiilor
medicale.

1571. Apreciaţi corespunderea dintre:
1) indicaţia nespecifică;
2) indicaţia specifică;
271
3) observarea;
4) recunoaşterea sanitaro-epidemiologică:
a) depistarea agenţilor patogeni;

b) depistarea faptului aplicării armei biologice;
c) aprecierea situaţiei epidemiologice;
d) limitarea riscului răspândirii maladiilor infecţioase.
1572. Apartenenţa tipurilor de calamităţi conform clasificaţiilor:

1) naturale;
2) artificiale;
3) cosmice;
4) sociale;
5) telurice;
6) de producere.
a) meteorologice;
b) specifice.
Metode de indicaţie:
1573. Tipul de indicaţie: a) vizuală;
1) nespecifică; b) investigaţii
bacteriologice.
2) specifică;
3) investigaţii serologice;
4) colectarea obiectelor suspecte;
5) investigaţii fizico-chimice.
272
Epidemiologia bolilor netransmisibile
1574. Ponderea înaltă a morbidităţii neinfecţioase în Republica
Moldova
este determinată de :
a) maladiile sistemului cardiovascular;
b) maladiile sistemului nervos central;
c) maladiile sistemului endocrin.
1575. Factorii de risc ce contribuie la contractarea maladiilor
neinfecţioa-
se sunt:
a) migraţia populaţiei;
b) caracterul alimentaţiei;
c) natalitatea.
1576. Metodele de prevenţie a maladiilor neinfecţioase sunt:
a) supravegherea bolnavilor cronici
b) metoda pasivă de depistare a bolnavilor;
c) promovarea sănătăţii.
1577. Cele mai răspândite forme nosologice din grupul
maladiilor cardio-
vasculare sunt:
a) boala reumatică a inimii;
b) boala hipertonică;
c) cardiomiopatia.
1578. Pentru Republica Moldova sunt caracteristice următoarele
maladii
ecologice:
a) guşa endemică;
b) alopecia;
c) maladii cutanate.
1579. Concepţul de profilaxie în bolile netransmisibile se
realizează prin:
b) profilaxia primară;
c) ambele activităţi menţionate în p.1 şi p.2.
1580. Profilaxia primară:
a) asigură preîntâmpinarea bolilor prin detectarea la populaţie
a prezenţei şi acţiunii factorilor de risc;
273
b) prevede tratamentul complex al pacienţilor cu boli
netransmisibile;
c) nu are importanţă în prevenirea bolilor netransmisibile.
1581.Profilaxia secundară prevede:

a) detectarea precoce şi activă a bolilor în scopul vindecării lor,
preîntâmpinării agravărilor, complicaţiilor, cronicizării şi
sechelelor;
b) evidenţierea factorilor de risc major în bolile
netransmisibile;
c) recuperarea medicală a persoanelor afectate de boli
netransmisibile.
1582.Profilaxia terţiară se reduce la:

a) evidenţierea factorilor de risc major în bolile
netransmisibile;
b) menţinerea capacităţilor morfofuncţionale restante, în
vederea recuperării bolnavului cronic sau handicapat, a
reinserţiei lui familiale, sociale şi profesionale;
c) aplicarea măsurilor specifice de profilaxie a bolilor
netransmisibile.
1583.Principala cauză de deces prin boli netransmisibile la nivel

mondial
o reprezintă:
a) boli ale tractului gastrointestinal;
b) boala canceroasă;
c) bolile cardio- şi cerebro-vasculare;
1584.Pentru persoanele hipertensive, risc mai mare pentru infarct

miocar-
dic sau accident vascular cerebral, persistă la,:
a) bărbaţi;
b) femei;
c) în egală măsură pentru ambele sexe.
1585.In Republica Moldova tumorile constituie:

a) prima cauză de deces;
b) a doua cauză de deces;
c) a treia cauză de deces.
1586.Incidenţa şi prevalenţa bolii canceroase atât în Republica
Moldova,
cât şi în lumea întreagă:
a) este în creştere;
b) este în diminuare;
c) în ultimul deceniu are tendinţe de stabilizare.
274
1587. Cancerul de sân:
a) se înregistrează cu aceeaşi frecvenţă la toate vârstele;
b) reprezintă prima cauză de mortalitate prin cancer în rândul
femeilor;
c) la femeile de până la 40 ani nu se înregistrează.
1588. Cancerul de sân reprezintă:
a) cea mai frecventă formă de tumoare la femei;
b) formă de cancer rar întâlnită în Republica Moldova;
c) problemă de sănătate publică doar pentru ţările cu o
economie dezvoltată.
1589. Cancerul colorectal apare cu precădere:

a) după vârsta de 50 ani, la ambele sexe;
b) după vârsta de 30 ani, preponderent la bărbaţi;
c) după vârsta de 30 ani, preponderent la femei.
1590. Profilaxia terţiară în bolile cardiovasculare urmăreşte:

a) prevenirea evoluţiei nefavorabile a bolii şi complicaţiilor;
b) raţionalizarea modului de viaţă;
c) măsuri preventive aplicate în stadiul de prenosologic,
preclinic, latenţă sau de potenţial de îmbolnăvire.
1591. Profilaxia secundară în bolile cardiovasculare urmăreşte:

a) formarea unui comportament sanogen al populaţiei;
b) evitarea abuzurilor alimentare, combaterea utilizării
excesive a grăsimilor animale, evitarea sedentarismului şi
înlăturarea tuturor factorilor toxici;
c) aplicarea măsurilor în faza în care este semnalată acţiunea
factorilor de risc, cu sau fără posibilitatea de a decela
modificări funcţionale sau imorale specifice.
1592. Supravegherea epidemiologică este orientată spre profilaxia

şi com-
baterea:
a) maladiilor transmisibile;
b) maladiilor netransmisibile;
c) atât a morbidităţii transmisibile, cât şi celei netransmisibile.
275
1593. Supravegherea epidemiologică a morbidităţii nu include:
a) evaluarea factorilor şi condiţiilor de risc în dezvoltarea
morbidităţii în populaţie;
b) evaluarea eficienţei aplicării preparatelor farmaceutice în
tratamentul diferitor maladii la nivel de populaţie;
c) evaluarea programelor de profilaxie şi control al
morbidităţii în populaţie.
1594. Scopul supravegherii epidemiologice este:
a) diminuarea morbidităţii la nivel populaţional;
b) eradicarea unor boli în parte;
c) diminuarea morbidităţii la nivel populaţional şi/sau
eradicarea unor boli în parte.
1595. Diagnosticul epidemiologic premorbid are drept scop:

a) pronosticarea dezvoltării morbidităţii în populaţie;
b) prevenirea apariţiei situaţiilor nefavorabile prin anumite
maladii;
c) ambele afirmaţii sunt corecte.
1596. Obiectiv al supravegherii epidemiologice nu este:

a) estimarea modificărilor caracterului incidenţei şi al
prevalenţei;
b) evaluarea eficienţei preparatelor farmaceutice noi;
c) estimarea impactului morbidităţii la nivel populaţional.

1597. Caracteristici epidemiologice ale bolilor netransmisibile:
a) nu au o etiologie cunoscută;
b) un singur factor de risc este suficient în declanşarea
procesului patologic;
c) factorii de risc au efecte diferite în raport cu diferiţi
bolnavi;
d) există mai mulţi factori de risc implicaţi în apariţia bolilor
cronice;
e) perioada de latenţă, de obicei, este foarte scurtă.
1598. Caracteristici epidemiologice ale bolilor netransmisibile:
a) sunt o consecinţă a creşterii prevalenţei populaţiei vârstnice
şi speranţei de viaţă a populaţiei;
b) apar atât în statele bogate, cât şi în cele sărace;
c) apar doar în statele cu economie dezvoltată;
276
d) apar doar în statele cu economie în curs de tranziţie;
e) supravegherea epidemiologică în bolile netransmisibile
necesită intervenţii la nivel naţional şi internaţional.
1599.Caracteristici epidemiologice ale bolilor netransmisibile:

a) debutul este greu de reperat în timp;
b) necesită un management prevăzut pe o perioadă de mai mulţi
ani, chiar decenii;
c) cea mai mare parte a poverii acestor boli este determinată de
un număr relativ redus de factori de risc, care acţionează
independent sau adesea combinaţi;
d) principalele activităţi de profilaxie sunt cele de ordin
medical;
e) principalii factori generatori în toate bolile netransmisibile
sunt factorii din mediul ambiant.
1600.Importanţa studierii maladiilor neinfecţioase este
determinată de:
a) numărul mare al deceselor;
b) 2/3 din persoanele de peste 65 ani fac cel puţin 2 boli
cornice;
c) nu necesită aplicarea măsurilor de profilaxie;
d) creşterea prevalenţei;
e) costuri enorme de tratament.
1601.Definiţia sănătăţii este:
a) starea completă de bine fizic;
b) starea de bine mental;
c) starea de bine social;
d) lipsa bolii;
e) natalitatea înaltă.
1602.Conform noţiunii, sănătatea are următoarele dimensiuni:

a) biologică;
b) fiziologică;
c) psihologică;
d) socială;
e) morfopatologică.
1603.Tipurile de sănătate sunt:
a) individuală;
b) comunitară;
c) fizică;
277
d) psihologică;
e) ecologică.
1604. Sănătatea publică se axează pe:

a) în special pe igiena mediului;
b) starea sanitară a colectivităţii;
c) serviciile sanitare generale;
d) administraţia serviciilor de îngrijiri;
1605. Funcţiile esenţiale ale sănătăţii publice sunt:
a) prevenirea, supravegherea si controlul bolilor transmisibile;
b) prevenirea, supravegherea si controlul bolilor
netransmisibile;
c) monitorizarea stării de sănătate;
d) promovarea sănătăţii;
1606. Funcţiile esenţiale ale sănătăţii publice sunt:

a) promovarea sănătăţii;
b) reglementări şi legislaţia în domeniul sănătăţii publice;
c) servicii de sănătate publica specifice;
d) managementul sănătăţii publice;
e) doar cele menţionate în punctele a şi c.
1607. Factorii determinanţi ai sănătăţii sunt:

a) factori biologici umani;
b) factori de mediu ambiant;
c) factori comportamentali;
d) sistemul de asistenţă medicală;
e) urbanizarea.
1608. Factorii biologici umani sunt:
a) fondul genetic individual;
b) creşterea;
c) îmbătrânirea
d) poluarea;
e) accidente.
1609. Factorii mediului ambiant ce condiţionează sănătatea sunt:
a) alimentele;
278
b) apa;
c) aerul;
d) poluarea;
e) condiţiile de viaţă.
1610. Factorii mediului ambiant ce condiţionează sănătatea sunt:
a) reziduuri;
b) microorgansme;
c) accidente:
d) violenţa;
e) îmbătrânirea.
1611. Obiectivele sistemului de asistenţă medicală sunt:
a) promovarea sănătăţii;
b) menţinerea sănătăţii;
c) supravegherea sănătăţii;
d) prevenirea migraţiei;
e) ocrotirea mediului ambiant.
1612. Profilaxia maladiilor include:

a) profilaxia primară a bolilor infecţioase;
b) profilaxia secundară şi terţiară a bolilor neinfecţioase;
c) diagnosticul şi tratamentul maladiilor infecţioase;
d) diagnosticul şi tratamentul maladiilor neinfecţioase;
e) elaborarea programelor individuale de dezvoltare a
activităţii fizice.
1613. Conceptul de profilaxie în bolile netransmisibile se realizează

prin:
b) profilaxia primară;
c) profilaxia secundară;
d) profilaxia specifică;
e) profilaxia terţiară.
1614. Profilaxia secundară prevede:
a) detectarea precoce şi activă a bolilor în scopul vindecării
lor;
b) detectarea precoce şi activă a bolilor în scopul prevenirii
agravărilor, complicaţiilor, cronicizării, sechelelor şi
infirmităţilor;
c) evidenţierea factorilor de risc major în bolile
netransmisibile;
279
d) recuperarea medicală a persoanelor afectate de boli
netransmisibile;
e) măsuri specifice de profilaxie a bolilor netransmisibile.
1615.Profilaxia terţiară se reduce la:

a) evidenţierea factorilor de risc major în bolile
netransmisibile;
b) menţinerea capacităţilor morfo-funcţionale restante ale
organismului;
c) recuperarea bolnavului cronic sau handicapat, a reinserţiei
lui familiale, sociale şi profesionale;
d) aplicarea măsurilor specifice de profilaxie a bolilor
netransmisibile;
e) detectarea precoce şi activă a bolilor în scopul vindecării
lor, preîntâmpinării agravărilor, complicaţiilor, cronicizării
şi sechelelor.
1616.In Republica Moldova principalele cauze de morbiditate şi
mortalita-
te prin tumori sunt:
a) cancerul de sân;
b) cancerul de col uterin;
c) cancerul bronho-pulmonar;
d) cancerul de colon şi rect;
e) cancerul de piele şi ţesutului celular subcutanat.
1617.Selectaţi trei cele mai frecvent înregistrate boli

netransmisibile:
a) diabetul zaharat;
b) tulburări mentale şi de comportament;
c) boli cardiovasculare;
d) boli oncogene;
e) boli ale apartului osteoarticular.
1618.Măsurile de prevenire a maladiilor cardiovasculare includ:

a) elaborarea noilor preparate pentru tratament;
b) constatarea factorilor de risc ce determină morbiditatea
înaltă prin maladii cardiovasculare;
c) elaborarea şi efectuarea programelor profilactice;
d) direcţiile de supraveghere sunt orientate preponderent
asupra persoanelor tinere;
e) elaborarea politicii şi strategiei de profilaxie la nivel
naţional şi global.
280
1619. Factorii de risc în dezvoltarea bolii ischemice a inimii sunt:
a) condiţiile de trai;
b) fumatul;
c) folosirea drogurilor;
d) alimentaţia incorectă;
e) hipodinamia.
1620. Măsurile de prevenire a maladiilor cardiovasculare includ:

a) elaborarea noilor preparate pentru tratament;
b) constatarea factorilor de risc ce determină morbiditatea
înaltă prin maladii cardiovasculare;
c) elaborarea şi efectuarea programelor profilactice;
d) direcţiile de supraveghere sunt orientate preponderent
asupra persoanelor tinere;
e) elaborarea politicii şi strategiei de profilaxie la nivel
naţional şi global.
1621. Maladiile determinate de factorii ecologici sunt:

a) maladiile oncologice;
b) guşa endemică;
c) pneumoniile;
d) caria dentară;
e) maladiile renale.
1622. Principalii factori de risc al cancerului bronhopulmonar
sunt:
a) tipul constituţional;
b) fumatul;
c) factorii profesionali;
d) poluarea atmosferică;
e) genetici.
1623. Profilaxia primară a bolii cancerigene include:

a) depistarea şi evaluarea factorilor oncogeni prin studii
epidemiolo-gice complexe;
b) evitarea contactului cu factorii cancerigeni este total
imposibilă;
c) elucidarea mecanismelor de acţiune prin screening-uri
clinice, epi-demiologice, citologice, biochimice,
radiologice, endoscopice, etc.;
d) stabilirea grupurilor populaţionale cu risc crescut;
e) educaţia oncologică a corpului medical şi a populaţiei.
281
1624. Profilaxia secundară a bolii cancerigene include:
a) depistarea cancerului incipient;
b) depistarea ocazională sau prin screening la grupuri cu risc
(radio-logic, endoscopic);
c) stabilirea indicaţiei terapeutice şi a pronosticului;
d) aplicarea tratamentului şi supravegherea evoluţiei;
e) evitarea contactului cu factorii cancerigeni.
1625. Profilaxia terţiană a bolii cancerigene include:

a) stabilirea grupurilor populaţionale cu risc crescut;
b) dispensarizarea bolnavilor şi evitarea recidivelor şi
metastazelor;
c) tratamentul medico-chirurgical şi iradieri terapeutice;
d) recuperarea bolnavilor de cancer vindecaţi clinic;
e) stabilirea indicaţiei terapeutice şi a pronosticului.
1626. Factorii de risc ce contribuie la dezvoltarea maladiilor

alergice:
a) predispoziţia genetică;
b) factorii mediului ambiant;
c) condiţiile sociale;
d) infecţiile cronice;
e) vârsta.
282
IV.1. Promovarea sănătăţii

1627. Elementele-cheie în schimbarea comportamentului sunt:
a) conştientizarea gravităţii;
b) conştientizarea pericolului;
c) conştientizarea costului tratamentului.
d) conştientizarea beneficiului;
e) conştientizarea obstacolelor.
1628. Obstacolele pentru aplicarea intervenţiilor de schimbare a
compor-
tamentului sunt:
a) focusarea asupra unor probleme medicale mai urgente;
b) lipsă de timp;
c) instruirea insuficientă a personalului;
d) încrederea în forţele proprii;
e) remunerare suficientă.
1629. Strategii de comunicare sunt:
a) stabilirea grupului-ţintă cărora li se va adresa comunicarea;
b) studierea rapoartelor statistice;
c) pregătirea comunicărilor bazate pe material calitativ;
d) consecvenţa comunicărilor;
e) selectarea materialelor uşor de înţeles.
1630. Sfere de activitate ale promovării sănătăţii sunt:
a) educaţia pentru sănătate;
b) protejarea sănătăţii;
c) prevenirea îmbolnăvirilor.
d) tratamentul bolilor;
1631. Scopul activităţilor de promovare a sănătăţii este:

a) informarea populaţiei în domeniul medical, pentru a
cunoaşte manifestările bolilor;
b) educarea populaţiei în scopul prevenirii maladiilor
transmisibile şi netransmisibile;
c) dezvoltarea unor atitudini şi deprinderi favorabile sănătăţii;
283
d) implicarea activă a populaţiei în luarea deciziilor privind
propria stare de sănătate;
e) cele menţionate în punctele a şi b.
1632. Educaţia pentru sănătate:

a) este bazată pe relaţia medic-pacient;
b) este bazată pe informarea populaţiei;
c) este personalizată;
d) presupune schimbări sociale;
e) exclude activităţile sociale.
1633. Metode utilizate în educaţia pentru sănătate:

a) educaţie individuală;
b) educaţie în grup;
c) educaţie prin mijloace de comunicare în masă;
d) cele expuse în punctele b şi c;
e) cele expuse în punctele a, b şi c.
1634. Metode de educaţie pentru sănătate sunt:
a) publicaţie ştiinţifică;
b) rapoarte la congrese internaţionale;
c) rapoarte la congrese regionale;
d) educaţie individuală;
e) educaţie în grup.
1635. Mijloace folosite în educaţia pentru sănătate sunt:
a) cele în care predomină textul;
b) cele în care predomină imaginea;
c) mijloace combinate (audio-video);
d) chestionarea;
e) monitorizarea situaţiei epidemiologice.
1636. Grupuri-ţintă pentru realizarea programelor de educaţie

pentru să-
nătate pot fi:
a) funcţionarii publici;
b) bolnavii;
c) purtătorii;
d) grupurile cu comportament cu risc;
e) contingentul periclitant.
284
V. ABORDAREA PROGRAMATA A EPIDEMIOLOGIEI
BOLILOR INFECŢIOASE
Tabelul 1
Clasificarea bolilor infecţioase
Antroponoze Zoo- Zooant Sapro
intes aero trans- tegu- noze ro- ponoze
-noze
tinal - misive men-
e gene tare
Dizenteria
viţeilor
Borelioza Laim
Infecţia HIV
Febra galbenă
Iersinioza
Shigheloza
Malaria
Gripa
Tifosul
exantematic
Sifilisul
Pesta
Gonoreea
Tularemia
Ascaridoza
Antraxul
Bruceloza
Febra Q
Ornitoza
Febra galbenă
Aspergiloza
Oreionul
Febra tifoidă
HVA
HVB
HVE
Difteria
Variola
Varicela
Rubeola
Tenioza
Rujeola
Poliomielita
Boala aftoasă
Enterobioza
Echinococoza
Pesta câinilor
285
Tabelul 2
Agenţii patogeni ai bolilor infecţioase
minţi
ocheţ
midii
Fung
iRicte
Mico
opod
Nr
Chla
Denumirea bolii
Viru
ozoa
Bact
Artr
Prot
Spir
plas
suri
ttsii
Hel
erii
d/o
e
i
1. Infecţia HIV
2. Ornitoza
3. Tifos exantematic
4. Tifos recurent
5. Boala Laim
6. Difteria
7. Scarlatina
8. Malaria
9. Candidoza
10. Amebiaza
11. Trichineloza
12. Scabia
13. Gripa
14. Febra Q
15. Tricofitia
16. Holera
17. Sifilisul
18. Tetanosul
19. Rabia
20. Shigeloza
21. Hepatita virală A
22. Hepatita virală B
23. Micoplasmoza
24. Rujeola
25. Tenioza
26. Poliomielita
27. Oxiuriaza
28. Iersinioza
29. Campilobacterioza
30. Tularemia
31. Antraxul 286
32. Aspergiloza
287
288
Tabelul 5
Vectori - transmiţători ai agenţilor patogeni
Nr.
muştele de casă
d/o Vectori
hematofage
ploşniţele
moschiţii
Formele
puricii
păduchii
căpuşele
tăunii
muştele
ţânţarii
nosologiCe^.
1. Tifosul
exantematic
2. Malaria
3. Tifosul recurent
4. Febre hemoragice
5. Tripanosomoza
6. Antraxul
7. Febra galbenă
8. Febra Q
9. Leişmanioza
10. Febra Dengue
11. Encefalita de
primă-vară-vară
12. Febra Ţuţugamuşi
13. Encefalita j
aponeză
14. Oncocercoza
15. Pesta
16. Febra papataci
17. Tularemia
Tabelul 6
Manifestările procesului epidemic
Epizooti
Manifestări ale procesului
Pandem
Panzoot
Focalita
epidemi
Endemi
Epidem
Erupţie
sporadi
Infecţie
natural
exotică
Cazuri
epidemic
Definiţia
că
ce
te
ie
ie
ie
e
e
Răspândire intensivă a
infecţiei depăşind nivelul
obişnuit pe un teritoriu
anumit.
Creştere neobişnuită intensă a
morbidităţii în ţară ori în
câteva ţări.
289
Nivelul obişnuit multi-
anual pe teritoriul dat. __________________________________
Răspândire intensivă a
maladiei în câteva ţări
sau pe câteva continente. _______________________________
Zoonoze răspândite pe
un teritoriu cu landşaft
sau biotop specific.
Omul se molipseşte
nimerind în
această zonă. _________________________________________
Apariţie bruscă, conco-
mitentă a câtorva
cazuri de aceeaşi
infecţie, legate de
aceeaşi sursă sau cale
de transmitere.________________________________________
Infecţii ce nu se
înregistrează, de
obicei, pe teritoriul dat,
importate din
alte ţări sau continente. _________________________________
Răspândire intensivă neo-
bişnuită a infecţiei la ani-
male________________________________________________
Răspândire intensivă
largă a infecţiei printre
animale în câteva ţări
ori continente.
Tabelul 7
Particularităţile procesului epidemic
\ Particularităţi
focalitat
Sezonali- Terito- Intensitatea Grupuri
tatea riul de risc
pii
up
nd
im
Infecţii
ad
ba
pa
va
pr
pe
ur
pr
ep
rn
ru
zu
ră
eco
ra
ca
\
so
er
of
ul
id
to
al
aia
ri
ci
Infecţia HIV
Pseudomonoza
Gripa
290
Tifosul
exante-matic
HVA
HVB
Holera
Pesta
Tetanosul
Rujeola
Leptospirozel
e
Rubeola
Shigeloza
Febra Q
Salmonelozel
e
Bruceloza
Poliomielita
Tuberculoza
Antraxul
Rabia
Ascaridoza
Oxiuriaza
Febra
galbenă
Malaria
Sifilisul
Epidermofiţia
291
292
Tabelul 9
Măsuri antiepidemice în focar în privinţa sursei de infecţie
Nr. Indicaţii Dezinfecţia
Termenul supravegherii de
Indicaţi materialul pentru
d/o pentru în focar
E posibil tratamentul la
Examen de laborator la
spitalizare
\ Măsurile
epidemiologice
curentă
examinare
obligatorii
clinice
terminală
dispensar
externare
domiciliu
Infecţia \
1. HVA
2. HVB
3. HVC
4. Shigeloza
5. Febra tifoidă
6. Holera
7. Salmoneloza
8. Poliomielita
9. Difteria
10. Rujeola
11. Rubeola
12. Tusea convulsivă
13. Scarlatina
14. Inf. meningococică
15. Tuberculoza
16. Tifosul exantematic
17. Malaria
18. Leptospiroza
19. Febra Q
20. Rabia
21. Tetanosul
22. Gonoreea
23. Sifilisul
24. Oxiuriaza
293
25. Ascaridoza
26. Trichineloza
27. Difilobotrioza
28. Tenioza
29. Amebiaza
294
295
296
297
298
299
300
301
302
303
304
305
306
Tabelul 23
Spectrul de activitate a unor dezinfectanţi
Denumirea Bacte- Viru- Micro Fungi Can- Spor
rii suri bacterii dide
i
Acvabor
Aldazan 2000
Amocid
Amfolan
Aerodezin 2000
Belasept
Belor
Blanizol
Gigasept FF
Hipoclorită de calciu
neutră
Hipoclorită de sodiu
Glutaral
Aldehidă glaturală
Sare ditribazică a
hipo-
cloritei de calciu
Dezoxcon - 1
Dezoform
Deconex 50 FF
Lizoformină
Anolit neutru
Pantocid
Apă oxigenată
Sanifect -128
Secusept Forte
Septabic
Septodor
Alcool etilic sintetic
rec-
tificat
Sulfoclorantină
Formalină
Cloramină
Clorină
Clorură de var
307
VI. Cheia de rezolvare a testelor
1. Complement simplu
Testul dintr-o întrebare simplă sau dintr-o afirmaţie urmată de
trei răspunsuri posibile, notate cu literele a, b, c, dintre care numai
unul este corect.
Întrebarea sugerează întotdeauna existenţa unui singur răspuns
corect. Exemplu:
Indicele prevalentei are importanţă majoră în cazul:
a) shigelozelor;
b) tuberculozei;
c) oxiurozei.
Răspunsul corect este „ b ".
2. Complement compus
Testul este asemănător cu cel precedent, de care se deosebeşte
doar prin numărul divers de răspunsuri corecte. Deşi întrebarea
sugerează întotdeauna existenţa răspunsurilor multiple, nu specifică
în mod deliberat numărul acestora, tocmai pentru a oferi studentului
(cursantului) posibilitatea unei autoverificări mai aprofundate.
Exemplu:
Spitalizarea este obligatorie în cazul:
a) shigelozelor;
b)febrei tifoide;
c) tifosului exantematic;
d)salmonelozelor;
e) tetanosului.
Răspunsul corect este: b, c, e.
3. Asociere simplă
Testul prezintă o coloană numerică notată cu cifre, cuprinzând
noţiuni şi o coloană alfabetică notată cu litere, cuprinzând afirmaţii.
Se cere corelarea noţiunii din coloana numerică şi afirmaţia
corespunzătoare din coloana alfabetică.
308
Exemplu:
Stabiliţi corespunderea între:
grupa de infecţii şi sursele de agenţi patogeni:
1) antroponoze;
2) zoonoze;
3) sapronoze;
a) omul;
b) solul, apa;
c) animalele.
Răspunsul corect este: 1a, 2c, 3.
309
VII. Modalitatea de utilizare a tabelelor
În tabelul nr. 1 este prezentată clasificarea contemporană a

bolilor infecţioase, iar pe verticală - denumirea a 48 de forme
nosologice. Studentul (cursantul) trebuie să indice semnul (+) la
intersecţia respectivă.
În tabelul nr. 2 sunt enumerate toate clasele de agenţi patogeni,
ce provoacă boli infecţioase ori invazive la om. Studentul (cursantul)
trebuie să indice semnul (+) la intersecţia respectivă.
Tabelul nr. 3 permite studierea surselor, factorilor de risc de
îmbolnăvire şi factorii de transmitere. Cu simbolul (s) se va indica
celula ce corespunde sursei de infecţie, cu simbolul (r) factori de risc
de îmbolnăvire pentru boală netransmisibilă şi cu semnul (t) factorii
de transmitere. Acest tabel se poate utiliza atât în mod general, cât şi
pentru fiecare maladie aparte.
Tabelul nr. 4 este menită pentru studiul căilor de transmitere şi
diferenţierea distinctă a noţiunilor mecanism de transmitere, cale de
transmitere şi factor de transmitere. Se indică semnul (+) în
intersecţia cuvenită.
Tabelul nr. 5 permite studierea vectorilor vii - transmiţători ai
agenţilor patogeni. Se subliniază rolul acestor vectori pentru
supravieţuirea speciei date şi rolul muştelor ca transmiţători
mecanici. Se marchează cu (+) pătrăţelul respectiv.
În tabelul nr. 6 sunt prezentate toate manifestările posibile ale
procesului epidemic şi definiţiile lor. Trebuie de determinat
corespundea manifestărilor definiţiilor.
Tabelul nr. 7 descrie particularităţile principale ale procesului
epidemic. În procesul studierii trebuie de indicat (+++), (++) ori (+)
în dependenţă de intensitatea fenomenului.
În tabelul nr. 8 trebuie de indicat prin semnul (p) când e cazul
că pentru boala dată există măsuri prevenţionale ori (a) când există
măsuri antiepidemice.
În tabelul nr. 9 sunt formulate măsurile necesare de efectuat în
focar cu scopul lichidării ori diminuării contagiozităţii sursei de
infecţie. Pentru fiecare infecţie în parte trebuie să le indice cu (+),
dacă se efectuează această măsură, iar în ultimele două coloane de
indicat materialul pentru examinare şi termenul supravegherii de
dispensar.
310
În tabelul nr. 10 sunt enumerate măsurile antiepidemice de
efectuat în focar în privinţa persoanelor în contact cu sursa de
infecţie direct ori indirect prin intermediul factorilor de transmitere.
Se evidenţiază modul de supraveghere medicală, investigaţiile
medicale şi măsurile de prevenire a îmbolnăvirii, în caz că se
stabileşte contaminarea. De asemenea este inclusă necesitatea unui
regim special în instituţiile de copii (carantină), obligativitatea
efectuării educaţiei sanitare şi unde e cazul de efectuat prelucrarea
sanitară. La toate aceste poziţii se indică semnul (+) cu excepţia
coloanei "Durata (zile)" în care se înscriu cifrele respective şi în
coloana "Indicaţi materialul pentru examinare" se indică materialul
necesar.
În tabelul nr. 11 sunt numite preparatele principale ce se
utilizează în practica de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare. Dacă
preparatul este destinat pentru dezinfecţie, studentul (cursantul)
indică (f), pentru dezinsecţie -(s) şi pentru deratizare - (r), ori scrie
coloniţe în caietul de lucru pentru de-zinfectanţi, dezinsectanţi şi
deratizanţi.
Tabelul nr. 12 este menit pentru studiul integral şi multilateral
al dezin-fectanţilor chimici. Studentului (cursantului ) i se propune
un preparat care urmează să fie analizat conform cerinţelor tabelului.
Ei subliniază ori îşi înscriu în caietele de lucru răspunsurile pentru:
clasificare, starea iniţială şi solvabilitatea, culoarea, modul de
utilizare şi concentraţia de lucru, activitatea.
Tabelul nr. 13 abordează aceeaşi problemă ca şi tab.12 pentru
insecticide şi modalitatea e asemănătoare.
Tabelul nr. 14 (vezi modalitatea pentru tab.12)
Pentru tabelul nr. 15 se propune un focar de o infecţie oarecare
şi studenţii (cursanţii) determină obiectele ce necesită dezinfecţie în
acest focar şi dezinfectanţii posibili. La intersecţie pun semnul (+).
În tabelul nr. 16 sunt reprezentate modul şi mijloacele de
dezinfecţie utilizate în focarele de boli infecţioase şi obiectele pentru
dezinfectare. La intersecţie se indică semnul (+). Tabelul poate fi
utilizat pentru studiul metodelor de dezinfecţie în general ori în
focarele propuse de pedagog.
În tabelul nr. 17 trebuie de indicat vaccinul care se utilizează
pentru profilaxia specifică a acestei infecţii. Se indică (v) pentru
vaccin viu, (o) -pentru vaccin inactivat, (ch) - pentru vaccin chimic,
(a) - pentru anatoxină, (i.g.) - pentru vaccin obţinut prin inginerie
genetică şi (-) când vaccinarea nu se practică.
311
În tabelul nr. 18 caracterizarea vaccinurilor se efectuează în
baza următoarelor particularităţi: tipul vaccinurilor, aspectul, modul
de utilizare, locul introducerii, termenele de vaccinare, termenele de
revaccinare şi durata imunităţii postvaccinale. Studentului
(cursantului) i se propune un vaccin care trebuie caracterizat
conform cerinţelor tabelei în caietul de lucru ori subliniind
caracteristica respectivă din tabel.
În tabelul nr. 19 sunt enumerate 6 seruri imune, 4
imunoglobuline din ser uman şi 3 imunoglobuline din serul
animalelor. Pentru caracterizarea lor este suficient de indicat semnul
(+) la intersecţia cu semnele caracteristice şi de indicat unde se cere
unitatea de măsură, modul de aplicare, locul de introducere şi durata
imunităţii după introducerea acestor preparate.
Tabelul nr. 20 se indică metodele de diagnostic de laborator şi
materialului de examinare pentru cele mai răspândite la noi boli
infecţioase. La intersecţia orizontalei denumirii maladiei şi verticalei
metodei de diagnostic ori materialului de examinare se indică
semnul (+).
Tabelul nr. 21 concretizează factorii de care trebuie să ţinem
cont în fiecare focar de boală infecţioasă pentru a-i determina corect
limitele spaţiale de care depinde în mare măsură volumul lucrului
pentru lichidarea acestui focar. Pentru fiecare boală infecţioasă în
parte se evaluează activitatea sursei de infecţie, particularităţile
căilor de transmitere, particularităţile agenţilor patogeni şi de
asemenea a altor factori cu semnele (+++), (++) şi (+), ori se descriu
în caietele de lucru.
Conform tabelului nr. 22, dacă elucidăm corect factorii ce
determină durata existenţei unui focar epidemic, noi, de fapt,
determinăm durata lucrului nostru în focar. Important este că focarul
este activ şi până la depistarea lui, dar şi până la apariţia semnelor de
maladie la bolnav. De aceea, concretizarea duratei contagiozităţii
sursei până la apariţia semnelor de boală (zile) perioada maximă,
perioada maximă de incubaţie din momentul izolării sursei (ori
însănătoşire, deces) şi efectuării dezinfecţiei terminale în focar (zile)
şi particularităţile agentului patogen (rezistenţă, alte) ne permite să
determinăm argumentat durata existenţei focarului. În tabel, la
fiecare infecţie se indică numărul de zile pentru fiecare indice
descris.
În tabelul nr. 23 sunt enumerate toate clasele de agenţi
patogeni, ce provoacă boli infecţioase şi mai multe tipuri de
dezinfectanţi. Studentul (cursantul) trebuie să indice semnul (+) la
intersecţia respectivă.
312
N.B. In orele de clasă studenţii (cursanţii) studiază tema şi după
completarea tabelelor pot raporta rezultatele oral, având ca oponenţi
pe toţi membrii grupei, care se implică în discuţie, profesorul
efectuând remarcile şi concluziile de rigoare.
313
VIII. RĂSPUNSURI LA TESTE
1. b 37. a
2. a 38. a
3. c 39. a
4. c 40. c
5. b 41. a
6. c 42. a
7. c 43. c
8. a 44. b
9. b 45. c
10. c 46. b
11. a 47. b
12. a 48. a
13. b 49. b
14. b 50. b
15. c 51. c
16. a 52. a
17. b 53. a
18. c 54. c
19. b 55. a
20. a 56. b
21. c 57. a
22. c 58. a
23. b 59. b
24. a 60. b
25. a 61. c
26. b 62. a
27. b 63. c
28. a 64. a,b,d
29. a 65. b,c,e
30. b 66. b,c,d
31. b 67. a,c,d
32. a 68. a,b,c
33. b 69. a,b,c
34. a 70. a,b,d
35. b 71. a,b,d
36. c 72. a,c,d
73. b,d,e 111. 4a,3b,1c,2d
314
Continuare
74. b,c,e 112. 2a,1b,3c,4d
75. a,b,c 113. 1a,2b,3c
76. c,d,e 114. 2a,1b,3c
77. a,d 115. 1a,2b,3a,4b
78. b,c,e 116. 3a,1b,2c,4d
79. b,c, d 117. 3a,2b,4c,1d
80. a,b,c 118. 3a,1b,2c,4d
81. a,b,c,e 119. c
82. a,b,c,e 120. b
83. b,d 121. b
84. a,c,d,e 122. c
85. b,c,e 123. b
86. a,b,c,e 124. b
87. a,c,e 125. b
88. a,c,e 126. c
89. b,c 127. b
90. b,c 128. a
91. c,d,e 129. b
92. b,d 130. c
93. b,c,e 131. b
94. 1a,2b,3c 132. c
95. 1a,2b,3c,4d 133. c
96. 1c,2a,3b 134. b
97. 1b,2c,3a 135. b
98. 2a,1b,3c,4d 136. b
99. 1a,2b,3c 137. a
100. 2a,1b,3c,4d 138. c
101. 3a,1b,4c,2d 139. b
102. 2a,4b,5c,3d,1e 140. a
103. 3a,2b,1c, 141. b
104. 2a,1b,3c,4d 142. b
105. 1a,2b,3c,4d 143. a
106. 1a,2b,3c,4d 144. b
107. 3a,4b,2c,1d 145. a
108. 3a,4b,1c,2d 146. b
109. 3a,1b,2c 147. b
110. 4a,1b,2c,3d 148. c
315
Continuare
149. b 187. b
150. c 188. c,e
151. c 189. a,c,e
152. b 190. a,b,c
153. c 191. c,d
154. c 192. a,e
155. a 193. a,b,d,e
156. c 194. a,d
157. a 195. b,c,d
158. c 196. a,b,d
159. a 197. a,b,c
160. b 198. b,d,e
161. a 199. a,b,d
162. c 200. a,c,d,e
163. b 201. b,d,e
164. c 202. a,b,c,d
165. c 203. b,e
166. b 204. 1a,2b,3c,4d
167. a 205. 3a,2b,1c,4d
168. c 206. 2a,4b,1c,3d
169. b,e 207. 2a,1b,4c,3d
170. a,c 208. 2a,1b,4c,3d
171. a,b,c,d 209. 1a,2b,3c
172. b,c,d 210. 1a,2b,3c,4d
173. b,c,d 211. a
174. a,c,d 212. c
175. a,d 213. c
176. a,c,d 214. c
177. b,c 215. c
178. a,b,e 216. a
179. a,c,d,e 217. b
180. a,c,d 218. c
181. a,b,c,e 219. c
182. b,c,e 220. c
183. a,b,d,e 221. c
184. b,c,d 222. b
185. c,e 223. b
316
Continuare
186. d,e 224. b
225. a 263. c
226. c 264. a
227. c 265. a
228. b 266. b
229. c 267. b
230. b 268. c
231. c 269. a
232. a 270. c
233. c 271. a
234. a 272. b
235. c 273. b
236. b 274. b
237. c 275. c
238. b 276. a
239. c 277. b
240. c 278. a
241. c 279. c
242. b 280. b
243. b 281. b
244. a 282. a
245. c 283. b,c
246. b 284. a,b
247. b 285. a,b,d,e
248. c 286. c,d
249. b 287. a,b,c
250. a 288. a,b,c,d
251. b 289. a,b,c,d
252. b 290. a,b,c,e
253. c 291. c,e
254. b 292. a,b,e
255. b 293. b,c,d,e
256. b 294. a,d,e
257. a 295. b,c,d
258. a 296. a,b,d,e
259. a 297. a,d
260. c 298. b,c,d
317
Continuare
261. a 299. a,d,e
262. b 300. a,b,c
301. a,b,c 339. 4a,3b,2c,1d
302. c,d,e 340. 2a,3b,1c,4d
303. b,c,d 341. 4a,3b,2c,1d
304. a,b,e 342. 2a,4b,1c,3d
305. a,c 343. 2a,3b,4c,1d
306. e 344. b
307. a,b,c,e 345. a
308. b,d 346. c
309. b,c,e 347. c
310. b,c,d 348. a
311. a,b,e 349. b
312. a,c,d 350. b
313. b,d 351. a
314. a,b,e 352. a
315. a,d,e 353. b
316. a,b,d 354. b
317. a,b,e 355. b
318. a,c,e 356. a
319. a,e 357. c
320. a,b 358. b
321. 1a,2b,3a,4b 359. c
322. 4a,3b,2c,1d 360. a
323. 2a,1b,1c,2d,1e 361. c
324. 2a,3b,1c 362. c
325. 4a,1b,2c,3d 363. a
326. 4a,1b,2c,3d 364. c
327. 3a,2b,1c 365. b
328. 4a,2b,3c,1d,5e 366. a
329. 2a,3b,1c 367. b
330. 4a,1b,2c,3d 368. b
331. 2b,3c,1d 369. b
332. 2a,1b,4c,3d 370. a,b
333. 3a,4b,1c,2d 371. a,b
334. 2a,3b,1c,4d 372. b,d,e
335. 2a,3b,1c,4d 373. a,c,e
318
Continuare
336. 1a,2b,3c,4d 374. d
337. 1a,5b,2c,3d,4e 375. d
338. 4a,3b,2c,1d 376. c,d
377. b 415. b
378. b,c,d,e 416. b
379. a,b,c,d 417. b
380. a,b,c 418. a
381. a,b,e 419. c
382. a,b,c,d 420. a
383. d 421. a
384. d 422. a
385. b 423. c
386. a,d,e 424. b
387. b,c,e 425. c
388. a,b,e 426. b
389. c 427. c
390. c 428. b
391. c 429. b
392. a 430. b
393. b 431. a
394. c 432. b
395. b 433. a
396. b 434. c
397. b 435. a
398. c 436. b
399. b 437. c
400. b 438. a
401. a 439. c
402. b 440. c
403. b 441. a
404. c 442. c
405. a 443. c
406. c 444. c
407. b 445. a
408. b 446. c
409. b 447. b
410. b 448. b
319
Continuare
411. c 449. a
412. b 450. a
413. a 451. a
414. b 452. a
453. a 491. a,b,e
454. a 492. a,b,c
455. a 493. a,b,c
456. b 494. a,d,e
457. a 495. d
458. a 496. a,c,e
459. a 497. c
460. c 498. d
461. c 499. a,b,d,e
462. b 500. b
463. b 501. a,c
464. b 502. b,c
465. c 503. b
466. a,e 504. a,b,d,e
467. a,c,d 505. b,c
468. b,d,e 506. a,b
469. b,c,e 507. c,d,e
470. a,d,e 508. a,b,d
471. c,d,e 509. a,c
472. b,c 510. b,c,d
473. b,c 511. c,d,e
474. a,b,e 512. b,c,d
475. b,c,d 513. b,c,d
476. b,d 514. a,b,d
477. a,d,e 515. a,e
478. a,c,e 516. a,b,e
479. a 517. d,e
480. c 518. a,b,c
481. b,d,e 519. b,d,e
482. a,c,d,e 520. a,c,d
483. a,b,c,e 521. a,c,e
484. b,d,e 522. a,c,e
485. a,b,d 523. b,c,d
320
Continuare
486. a,b,e 524. a,d,e
487. a,b,c,d 525. a,b
488. a,b,c 526. a,b,c,d
489. c,d,e 527. a,b,c
490. b,c,e 528. a,b,c,d
529. a,d 567. b
530. d,e 568. c
531. a,b,c 569. c
532. a,b 570. b
533. a,b 571. c
534. d,e 572. c
535. 4a,3b,2c,1d 573. b
536. 1a,2b,3c,4d 574. c
537. 1a,2c,3b 575. a
538. 1c,2b,3a 576. a
539. 1a,2c,3b 577. b
540. 1b,2c,3a 578. b
541. 1b,2c,3a ? 579. b
542. 1c,2a,3b 580. a
543. 1b,2a,3d,4c 581. a
544. 1b,2a,3c,4d 582. b
545. 1b,2a,3a,4b 583. b
546. b 584. c
547. b 585. b
548. a 586. a
549. b 587. b
550. a 588. b
551. a 589. a
552. b 590. c
553. a 591. c
554. c 592. b
555. b 593. c
556. a 594. a
557. a 595. a
558. a 596. c
559. a 597. c
560. b 598. c
321
Continuare
561. c 599. c
562. a 600. a
563. b 601. b
564. c 602. c
565. c 603. b
566. a 604. a,b,c
605. a,b,c 643. a
606. b,d,e 644. 1e,2d,3b,4a,5c
607. b,c,e 645. 1c,2b,3d,4e,5a
608. a,b,e 646. 1a,2d,3b,4c,5e
609. a,b,e 647. 1c,2e,3d,4b,5a
610. a,b,d 648. 1a,2c,3d,4e,5b
611. a,b,c 649. 1a,2b,3b,4b,5a
612. a,b,e 650. 1c,2d,3b,4e,5a
613. a,b,c 651. 1a,1b,1c,2d,2e,2f
614. a,b,c 652. 1a,2b,3c
615. b,c,d 653. 1b,2a,3c
616. a,b,e 654. 1a,2b, 4c,3d
617. a,b,d 655. 1a,2b
618. c,d,e 656. a
619. a,b,c 657. c
620. c,d,e 658. a
621. b,c,d 659. b
622. b,c,d 660. a
623. b,c,d 661. b
624. a,c,d 662. b
625. a,c,e 663. c
626. a,d,e 664. b
627. b,c,d 665. b
628. b,d,e 666. b
629. a,b,e 667. b
630. b,c,d 668. b
631. a,b,c 669. c
632. c,d,e 670. a
633. b,c,d 671. c
634. a,b,c 672. b
635. a,b,c 673. a
322
Continuare
636. b,c,e 674. c
637. a,d,e 675. a
638. c,d,e 676. a
639. a,b,e 677. b
640. b,c,d 678. c
641. a,b,c,d 679. b
642. a,c,d 680. a
681. b 719. a
682. b 720. b
683. a 721. b
684. a 722. c
685. b 723. c
686. b 724. b
687. c 725. c
688. a 726. a
689. c 727. b
690. a 728. b
691. c 729. a
692. c 730. a
693. b 731. c
694. b 732. c
695. c 733. a
696. b 734. b
697. b 735. c
698. c 736. c
699. b 737. a
700. b 738. a
701. b 739. c
702. c 740. a
703. c 741. a
704. c 742. b
705. a 743. a
706. a 744. b
707. a 745. c
708. a 746. c
709. c 747. a
710. a 748. a
323
Continuare
711. b 749. a
712. a 750. b
713. b 751. a
714. c 752. a
715. c 753. c
716. b 754. b
717. a 755. c
718. a 756. a
757. a 795. a
758. a 796. c
759. a 797. c
760. b 798. b
761. a 799. a
762. b 800. b
763. c 801. a
764. b 802. a,c,d
765. b 803. a,b,c
766. c 804. a,d,e
767. b 805. a,b,e
768. b 806. b,c,d
769. b 807. c,d,e
770. c 808. a,c,e
771. a 809. a,b,c
772. c 810. a,b,e
773. b 811. b,c,e
774. c 812. b,c,d
775. b 813. b,d,e
776. a 814. a,d,e
777. b 815. a,b,c
778. c 816. a,d,e
779. c 817. a,c,e
780. c 818. b,e
781. c 819. a,b,c
782. c 820. a,b
783. c 821. a,c,d
784. c 822. b,e
785. c 823. a,b,e
324
Continuare
786. b 824. a,b
787. b 825. a,b,d
788. b 826. a,b,c
789. a 827. a,c,d
790. a 828. a,c,e
791. a 829. a,c,d
792. b 830. b,c,e
793. b 831. a,c,e
794. a 832. a,c,d
833. b,c,e 871. a,b,e
834. b,d,e 872. a,b,d
835. b,c,e 873. a,b,e
836. a,b,c,d 874. a,e
837. c,d 875. b,e
838. a,b,d 876. a,d,e
839. a,b,c 877. b,c,d
840. a,c,d 878. c,d,e
841. a,b 879. b,c,d
842. d,e 880. a,b,e
843. b,c,d,e 881. a,b,c
844. b,c,d 882. b,c,e
845. a,b,e 883. a,b,d
846. a,b,c,d 884. a,b,d
847. a,b,e 885. b,c
848. a,b 886. a,b,c
849. a,b,d,e 887. a,b,c
850. b,c,d 888. a
851. a,b,e 889. e
852. a,c,d 890. d
853. c,d,e 891. e
854. a,c,d,e 892. d
855. b,c,d 893. a
856. a,b,c,e 894. b,c,d
857. a,c,d 895. a,b,d
858. a,b,e 896. a,b,d,e
859. a,b,c 897. b,d,e
860. a,b 898. a,b,c
325
Continuare
861. a,d,e 899. a,b,c,d
862. a,c,e 900. a,c,d,e
863. a,b,e 901. a,b,e
864. a,c 902. a,c,e
865. a,b 903. a,d,e
866. c,d,e 904. a,b,d
867. b,c,d 905. a,b,d
868. a,d,e 906. d,e
869. a,c,d 907. b,c
870. a,d,e 908. b
909. d,e 947. 1c,2b,3a
910. b,c,e 948. 1b,2c,3a
911. b,c,d 949. 1c,2a,3b
912. b,c,d 950. 1b,2c,3a
913. a,b,c,d 951. 1b,2a,3c
914. 1c,2b,3a 952. 1c,2a,3b
915. 1c,2b,3d,4a 953. 1b,2a,3c
916. 1d,2b,3a,4c 954. 1b,2a,3c
917. 1b,2c,3a 955. 1b,2c,3a
918. 1b,2a,3c,4d 956. b
919. 1d,2a,3b,c 957. b
920. 1d,2c,3a,4b 958. c
921. 1d,2b,3a,4c 959. b
922. 1d,2c,3a,4b 960. a
923. 1a,2b,3c,4d 961. b
924. 1a,2b,3c 962. c
925. 1a,2b,3c,4d 963. b
926. 1a,2b,3c,4e,5d 964. b
927. 1a,2c,3b,4d 965. c
928. 1a,2b,3c,4d 966. b
929. 1c,2d,3b,4a 967. a
930. 1a,2b,3c,4d 968. b
931. 1b,2a,3c 969. c
932. 1b,2c,3a 970. a
933. 1b,2c,3a 971. b
934. 1c,2a,3b 972. b
935. 1a,2a,3b 973. c
326
Continuare
936. 1b,2a,3c 974. a
937. 1c,2a,3b 975. b
938. 1b,2a,3c 976. a
939. 1b,2c,3a 977. a
940. 1b,2a,3c 978. b
941. 1b,2c,3a 979. b
942. 1b,2c,3a 980. b
943. 1b,2a,3c 981. b
944. 1b,2c,3a 982. c
945. 1b,2c,3a 983. b
946. 1b,2c,3a 984. a
985. b 1023. 1c,2a,3b
986. c 1024. 1e,2c,3d,4b,5a
987. c 1025. 1b,2c,3a
988. b 1026. 1c,2a,3b
989. c 1027. 1c,2a,3b
990. a 1028. 1c,2a,3b
991. c 1029. 1b,2a,3c
992. a 1030. 1c,2a,3b
993. c 1031. 1b,2a,3c
994. a,c,d,e 1032. 1b,2a,3c
995. a,b 1033. 1c,2a,3b
996. a,c,d 1034. 1b,2a,3c
997. b,d,e 1035. 1c,2e,3a,4b,5d
998. a,b,c 1036. b
999. a,c,e 1037. b
1000. b,c,d 1038. c
1001. a,c,d,e 1039. b
1002. a,d,e 1040. b
1003. a,b,d 1041. c
1004. a,c 1042. b
1005. c 1043. b
1006. b 1044. c
1007. a,b,c,d 1045. c
1008. b,c,d 1046. c
1009. a,b,c 1047. b
1010. a,c,e 1048. a
327
Continuare
1011. a,b 1049. c
1012. b 1050. a
1013. b 1051. b
1014. c 1052. c
1015. a,b,d,e 1053. a
1016. a,b,c,d 1054. c
1017. c 1055. a,d,e
1018. 1a,2b,3c 1056. a,b,d
1019. 1a,2b,3c,4d 1057. a,b,c
1020. 1d,2c,3b,4a 1058. a,b
1021. 1c,2a,3b 1059. c,d,e
1022. 1a,2b,3c,4d,5e 1060. b,c
1061. b,c,e 1099. a
1062. a,b,c,d 1100. c
1063. b,c,d 1101. a
1064. c 1102. c
1065. a,d 1103. a
1066. a,b,c,d 1104. b
1067. a,b 1105. b
1068. a,b,c 1106. a
1069. b,c,d,e 1107. c
1070. a,b,c 1108. b
1071. a,d 1109. a
1072. a,d,e 1110. c
1073. a,b,c,e 1111. a,d,e
1074. b,c,e 1112. a,c,d
1075. a,b,c,d 1113. a,d,e
1076. a,b,c 1114. a,b,d
1077. a,b,c,d 1115. a,b,c
1078. c 1116. a,b,e
1079. a,b,c,d 1117. a,b,c,e
1080. 1b,2c,3d,4a 1118. b
1081. b,c,a,d 1119. a,c,d
1082. a,b,c,d,e 1120. c,d,e
1083. a,b,c,d 1121. b,c,e
1084. a,c,b,d 1122. a,b,d
1085. a 1123. b,c,d
328
Continuare
1086. c 1124. d,e
1087. c 1125. c,d,e
1088. c 1126. a,b,e
1089. b 1127. a,b,c
1090. c 1128. b,c,d
1091. c 1129. b,d
1092. a 1130. b,d
1093. b 1131. b,c
1094. c 1132. a,b
1095. b 1133. c,d,e
1096. c 1134. a
1097. a 1135. c
1098. c 1136. a,d,e
1137. a,d,e 1175. a
1138. d 1176. c
1139. d,e 1177. b
1140. a,b,c 1178. c
1141. b 1179. a
1142. a,d 1180. a
1143. b,e 1181. b
1144. a,b,c,d 1182. b
1145. a,d 1183. c
1146. a,b 1184. c
1147. a,c,d,e 1185. c
1148. b,c,e 1186. c
1149. a 1187. a
1150. a,c 1188. c
1151. a,b,d 1189. a
1152. 1a2,d,3c,4b 1190. b
1153. 1c,2a,3d,4b 1191. c
1154. 1b,2c,3a 1192. b
1155. 1d,2b,3a,4c 1193. b
1156. 1b,2a,3c 1194. b
1157. 1d,2a,3b,4c 1195. a
1158. 1b,2a,3c,4d 1196. a
1159. 1a,1c,2b,2d 1197. b
1160. 1a,2c,3b 1198. b
329
Continuare
1161. 1d,2a,3b,4c 1199. b
1162. 1c,2a,3b,4d 1200. c
1163. c 1201. c
1164. c 1202. a
1165. b 1203. c
1166. a 1204. b
1167. c 1205. a
1168. a 1206. b
1169. c 1207. b
1170. b 1208. b
1171. c 1209. a
1172. b 1210. c
1173. b 1211. a,b,e
1174. b 1212. a,b,c
1213. d,e 1251. a,b,e
1214. a,b,c,d 1252. 1a,2d,3b,4c
1215. a,c,d,e 1253. 1c,2b,3d,4a
1216. a,b,c,e 1254. 1c,2d,3b,4a
1217. a,b,d 1255. 1c,2b,3a,4d
1218. c,e 1256. 1b,2d,3a,4c
1219. b,c,e 1257. 1d,2e,3c,4a,5b
1220. a,b,e 1258. 1b,2a,3d,4c
1221. a,c,d 1259. a
1222. a,c,d,e 1260. a
1223. b 1261. b
1224. a,b,c 1262. b
1225. c 1263. b
1226. a,b,d 1264. b
1227. a 1265. c
1228. b,c,e 1266. c
1229. c,d,e 1267. a
1230. a,c,d 1268. c
1231. a,b,d 1269. a
1232. a,b,c 1270. a
1233. a,b,c 1271. b
1234. b,c,d 1272. c
1235. b.d,e 1273. c
330
Continuare
1236. e 1274. b
1237. a,b,e 1275. c
1238. a,b 1276. b
1239. a,c,d,e 1277. c
1240. a,b,c 1278. b
1241. a,d,e 1279. c
1242. a,b,c 1280. b
1243. b,c,e 1281. c
1244. a,e 1282. a
1245. a,b,c,d 1283. c
1246. d 1284. b
1247. a,c 1285. a
1248. d,e 1286. c
1249. c,e 1287. b
1250. b,c,d 1288. c
1289. a 1327. a
1290. a 1328. b
1291. b 1329. a
1292. b 1330. b,c,d
1293. c 1331. a,c,e
1294. a 1332. a,b,c
1295. a 1333. a,c,d
1296. b 1334. a,b,d,e
1297. c 1335. a,c
1298. c 1336. b,d
1299. b 1337. a,c,d
1300. a 1338. a,c,d
1301. b 1339. c,d
1302. c 1340. a,b
1303. b 1341. a,d,e
1304. a 1342. a,b,c
1305. b 1343. a
1306. c 1344. b,d,e
1307. c 1345. b,d,e
1308. a 1346. b,c,e
1309. a 1347. b,c,e
1310. a 1348. c
331
Continuare
1311. b 1349. a,b,d,e
1312. c 1350. a,c,d
1313. b 1351. a,c,d
1314. b 1352. a,c
1315. a 1353. b,d,e
1316. a 1354. a,c,d
1317. c 1355. a,b,d
1318. c 1356. b,c,d
1319. c 1357. a,b
1320. a 1358. a,b
1321. b 1359. a,b,c
1322. a 1360. b,c,d
1323. a 1361. a,b,c
1324. a 1362. a,c,d,e
1325. b 1363. a,b,c
1326. b 1364. c,d,e
1365. a,c 1403. 1b,2a,3c
1366. c,d,e 1404. 1b,2a,3c
1367. b,c,e 1405. 1b,2c,3a
1368. a,b,c 1406. 1c,2a,3b
1369. a,b,d 1407. 1b,2a,3c
1370. a,b,c 1408. 1a,2b,3c
1371. c,d,e 1409. 1b,2a,3c
1372. a,c 1410. 1c,2b,3a
1373. d,e 1411. 1b,2a,3c
1374. c,d,e 1412. 1c,2a,3b
1375. d,e 1413. 1a,2b,3c
1376. c,e 1414. 1c,2a,3b
1377. a,b,c 1415. 1c,2a,3b
1378. a,b,c,d 1416. 1c,2a,3b
1379. a,b,c 1417. 1c,2b,3a
1380. a,b,d 1418. 1b,2a,3c
1381. b,e 1419. b
1382. b,c 1420. c
1383. a,b,c,d 1421. c
1384. a,b,c 1422. c
1385. a,b,c 1423. b
332
Continuare
1386. 1c,2d,3a,4b 1424. c
1387. 1a,2b,3c 1425. b
1388. 1a,2b,3c 1426. a
1389. 1b,2a,3c 1427. b
1390. 1b,2d,3c,4a 1428. b
1391. 1c,2a,3b 1429. c
1392. 1a,2b,3c 1430. b
1393. 1c,2a,3e,4d,5f,6b 1431. a
1394. 1e,2a,3d,4c,5b 1432. a
1395. 1b,2a,3c 1433. c
1396. 1a,2b,3c,4d 1434. b
1397. 1a,2c,3b 1435. c
1398. 1c,2a,3b 1436. c
1399. 1c,2b,3a 1437. b
1400. 1c,2a,3b 1438. b
1401. 1b,2a,3c 1439. a
1402. 1b,2c,3a 1440. c
1441. a 1479. b
1442. c 1480. a
1443. a 1481. b
1444. b 1482. b
1445. a 1483. a
1446. a 1484. c
1447. a 1485. c
1448. a 1486. a
1449. a,b,d 1487. c
1450. a,b,e 1488. b
1451. a,c,e 1489. b
1452. a,c 1490. b
1453. a,b,c 1491. c
1454. a,b,d,e 1492. b
1455. b,c,d 1493. b
1456. a,b,d 1494. c
1457. b,c,d 1495. b
1458. a,c,e 1496. a
1459. a,b,c 1497. b
1460. a,b,c 1498. a
333
Continuare
1461. b,c,e 1499. c
1462. a,c,d 1500. c
1463. a 1501. c
1464. a,b,c,d 1502. a
1465. c,d 1503. c
1466. b,c,d 1504. a
1467. 1b,2c,3a 1505. c
1468. 1c,2a,3b 1506. c
1469. 1c,2b,3a 1507. a
1470. 1b,2c,3a 1508. b
1471. 1b,2c,3a 1509. c
1472. 1b,2a,3c 1510. a,c,d,e
1473. 1b,2a,3c 1511. a,b,c,e
1474. b 1512. a,b,c
1475. a 1513. b,c,e
1476. c 1514. a,c,e
1477. a 1515. a,b,c
1478. b 1516. a,b,e
1517. b,c,d 1555. a,b,c,e
1518. a,b,d 1556. a,b,c,d
1519. a,c,d 1557. a,b,c,e
1520. a,b,e 1558. a,b
1521. a,c,d,e 1559. e
1522. a,b,c 1560. e
1523. d,e 1561. b,c,d,e
1524. c,d 1562. a,b,c,e
1525. a,b,c,d 1563. a,b,c,d
1526. a,c,e 1564. e
1527. b,c,d 1565. e
1528. a,d,e 1566. a,b,d
1529. b,c 1567. a,c,d,e
1530. b,c,e 1568. a,b,d,e
1531. b,c,d,e 1569. a,b,c
1532. a,b,c,e 1570. a,b,c,d
1533. a,c 1571. 1b,2a,3d,4c
1534. b,c,d,e 1572. 1a,c,e,2b,d,f
1535. b,c,d 1573. 1a,d,e2b,c
334
Continuare
1536. b,c,d 1574. a
1537. b,c,d,e 1575. b
1538. a,b,d 1576. c
1539. a,b,c,d 1577. b
1540. a,b,c,d 1578. a
1541. a,b,c,d 1579. b
1542. a,c,d,e 1580. a
1543. d 1581. a
1544. b,d,e 1582. b
1545. a,b,d,e 1583. c
1546. a,b,c,d 1584. b
1547. a,b,d,e 1585. b
1548. a,c,d,e 1586. a
1549. a,b,c 1587. b
1550. a,b,c,d 1588. a
1551. b,c,d,e 1589. a
1552. a,b,c,e 1590. a
1553. b,c,d,e 1591. c
1554. a,b,c,d 1592. c
1593. b 1630. a,b,c
1594. c 1631. a,b,c,d
1595. c 1632. a,b,c,d
1596. b 1633. e
1597. a,c,d 1634. d,e
1598. a,b,e 1635. a,b,c,
1599. a,b,c 1636. b,c,d,e
1600. a,b,d,e
1601. a,b,c,d
1602. a,c,d
1603. a,b
1604. e
1605. e
1606. a,b,c,d
1607. a,b,c,d
1608. a,b,c
1609. a,b,c,d
1610. a,b,c,d
335
Continuare
1611. a,b,c
1612. a,b
1613. b,c,e
1614. a,b
1615. b,c
1616. a,b,c,d
1617. b,c,d
1618. b,c,e
1619. b,d,e
1620. b,c,e
1621. b,d,e
1622. b,c,d
1623. a,c,d,e
1624. a,b,c,d
1625. b,c,d
1626. a,b,d
1627. a,b,d,e
1628. a,b,c
1629. a,c
Continuare
336
CUPRINS
I. EPIDEMIOLOGIA GENERALĂ................................... 3
1.1.Caracteristica procesului epidemic ......................... 3
1.2.Dezinfecţia, sterilizarea, dezinsecţia, deratizarea .... 22
1.3.Imunoprofilaxia ........................................................ 37
1.4.Metoda epidemiologică ............................................ 60
II. EPIDEMIOLOGIA SPECIALĂ.................................... 68
11.1.Infecţiile intestinale .................................................. 68
11.2.Hepatitele virale........................................................ 94
11.3.Infecţiile respiratorii ................................................ 113
11.4.Infecţii cu transmitere prin vectori hematogeni ....... 163
11.5.Infecţiile nosocomiale .............................................. 175
II. 6. Infecţia HIV/SIDA .................................................. 184
11.7.Zooantroponoze ....................................................... 199
11.8.Parazitozele............................................................... 215
11.9.Infecţiile convenţionale ............................................ 241
11.10. Epidemiologia militară şi a calamităţilor .............. 250
III.EPIDEMIOLOGIA BOLILOR NETRANSMISIBILE
273
IV. PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ..................................... 283
V. ABORDAREA PROGRAMATĂ A EPIDEMIOLOGIEI
BO- .................................................................................... 285
LILOR INFECŢIOASE..................................................
VI. CHEIA DE REZOLVARE A TESTELOR .................. 308
VII. MODALITATEA DE UTILIZARE A TABELELOR
310
VIII.
RĂSPUNSURI LA TESTE .......................................... 314
337

Culegere de Compuneri Şcolare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere de Compuneri Şcolare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EPIDEMIOLOGIA GENERALA

1.1. Caracteristica procesului epidemic

4. Prin morbiditate sporadică se subînţelege:

5. Durata în timp a focarului epidemic corespunde perioadei:

6. Indicele focalităţii reprezintă:

9. Focalitatea naturală este caracteristică pentru:

13. Verigă a procesului epidemic este:

15. Factorul ce determină contagiozitatea bolnavului la

19. Mecanisme de transmitere sunt:

21. Mecanismul de transmitere la antroponoze este determinat de:

27. Surse de agenţi patogeni la zooantroponoze servesc:

29. Animalele servesc ca sursă de agenţi patogeni pentru:

258. Administrarea anatoxinelor conduce la formarea imunităţii:

266. Se permite de a imuniza copilul cu vaccin procurat de peste

280. Studiile în domeniu au demonstrat că vaccinarea cu BCG

309. In scopul obţinerii imunităţii pasive poate fi utilizat:

1.3.3. Stabiliţi corespunderea între:

322. Formele nosologice şi preparate pentru profilaxia de urgenţă:

323. Remedii profilactice şi efectul acţiunii:

a) remantadin, unguent de oxolină;

399. Sursa principală de agenţi patogeni în febra tifoidă este:

403. Spitalizarea bolnavilor cu febră tifoidă se efectuează:

405. Scopul supravegherii epidemiologice în febra tifoidă la etapa

407. Determinarea fagovariantelor ale germenilor febrei tifoide are

408. Profilaxia febrei tifoide la persoanele contacte cu bolnavul

409. Putem suspectaportaj tranzitor în cazul depistării a

442. Măsura de bază în profilaxia poliomielitei

443. Scopul supravegherii epidemiologice la poliomielită la etapa

445. In cazul toxiinfecţiilor alimentare de origine stafilococică este

447. Sursa principală de agenţi patogeni pentru botulism este:

2.1.2. Complement compus

489. Corecte pentru salmoneloze sunt afirmaţiile:

490. In cazul unei erupţii epidemice de salmoneloză la o şcoală

491. Complexul de măsuri direcţionat spre neutralizarea căilor şi

493. Complexul de măsuri antiepidemice pentru neutralizarea

502. Spitalizarea bolnavilor de dizenterie:

503. Măsurile profilactice de bază în dizenterie sunt:

531. Corecte pentru poliomielită sunt

532. Pentru poliomielită sunt corecte afirmaţiile:

2.1.3. Stabiliţi corespunderea între:

537. Agentul patogen: Frecvenţa formelor atipice:

2.2.1. Complement simplu

547. Bolnavul cu HVA prezintă pericol major în perioada:

550. Mai frecvent în R. Moldova sunt afectaţi de HVA:

551. Bolnavul cu HVA prezintă pericol maxim în perioada:

583. In cazul HVC prevalează căile de transmitere:

585. Realizarea mecanismului de transmitere a HVE nu are loc prin

586. In cazul HVC acute anticorpii pot fi depistaţi:

587. Persoane cu risc pentru suprainfecţia cu VHD sunt

588. Receptivi pentru coinfecţia cu VHD sunt considerate:

592. Perioada de incubaţie la HVC e de:

595. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate e caracteristică

596. In ce perioadă, de regulă, se transmite vertical virusul

598. Portajul de HbsAg se consideră cronic, dacă antigenemia

600. Unui risc mai înalt de infectare cu virusul hepatitei B sunt

671. Risc major la îmbolnăvirea de difterie au:

673. Pentru virusul variolei este caracteristic:

681. Vaccinarea contra variolei se efectuează cu vaccin:

683. Durata imunităţiipostvaccinale antivariolice este:

685. Bolnavul de parapertusis este mai contagios în:

689. Cea mai eficace măsură antiepidemică la tusea convulsivă

691. Măsura de bază în profilaxia tusei convulsive este:

693.Pentru procesul epidemic contemporan la tusea convulsivă