OLIVER BOWDEN

FRATIA
TRADUCERE DIN LIMBA ENGLEZA
DE MIHAI-DAN PAVELESCU

?*r,*
 Cuprins

Prolog.

Partea I .....
Parteaall-a. .....237
Parteaalll-a. ....4L1.
Mul{umiri ....... 427
Glosar de termeni.
 Prolog

Evenimentele din ultimele cincisprezece minute extra-

ordinare - ar h.putut si fie cincisprezece ore, ba chiar zile,
intr-atAt de lungi p[ruser[ - se invilmigird din nou prin
mintea lui Ezio, pe cAnd se impleticea, amelif afard din
cripta de sub Capela Sixtind.
igi amintea, degi ca prin vis, c[ in adAncurile criptei
vdzuse un sarcofag uriag care pdrea din granit. CAnd s-a
apropiat de el, obiectul a inceput sI striluceascd, dar cu o
sclipire neameninf dtoare.
I-a atins capacul, care s-a deschis de parcd ar fi fost ugor
ca un fulg. Din lumina galbend gi caldd ce strdlucea dind-
untru s-a ridicat o siluetH ale cdrei trdsdturi Ezio nu le putea
distinge, degi gtia cd se uita la o femeie. O femeie neobiqnuit
de inaltd, care purta coif gi avea pe umdrul drept o bufnild
maronie.
Lumina care o inconjura il orbea.
- Te salut, Profetule, a rostit ea adresAndu-i-se cu
numele acela care-i fusese atribuit in chip misterios. Te
agtept de zece mii de anotimpuri.
Ezio nu a cutezat sd ridice privirea.
- Aratd-mi Mdrul.
Bdrbatul i l-a intins, supus.
- Ah...
MAna femeii a mAngAiat aerul de deasupra obiectului,
dar fdri sd-l ating6. Mdrul strilucea gi pulsa. Ochii ei l-au
sfredelit pe Ezio.
6 / OLIVER BowDEN

- Trebuie si stdm de vorbi.

linea capul inclinat intr-o parte, de parci ar fi reflectat
asupra unui lucru. Ezio a ridicat privirea si i s-a pirut cd
vede umbra unui surAs pe chipul opalescent al femeii.
- Cine egti tu?
- Oh... am multe nume. CAnd am... cAnd am murif
md numeam Minerva.
Ezio cunogtea acel nume.
- Zel,tainfelepciunii! Bufnila de pe umdrul tdu... Coi-
ful... Sigur cd da!
$ia plecat fruntea.
- Noi, zeii pe care strimogii tdi i-au venerat, am pierit.
Iunona, stXpAna zeilor, qi tatil meu, Jupiter, stipAnul zeilor
qi soful ei, cel care m-a adus pe lume prin fruntea sa. Mi-a
dat viafl nu prin vintrele, ci prin creierul sdu!
Ezio era transfigurat. Privea statuileingiruite de-a lungul
perefilor. Venus. Mercur. Vulcan. Marte...
in depirtare se auzea un zgomot ca de sticli ce se spar-
ge, sau poate suneful pe care l-ar face o stea cdzdtoare - era
rAsul Minervei.
- De fapt, n-am fost zei, ci am existat pur gi simplu
mai devreme. Chiar si pe vremea cAnd umblam prin lumea
aceasta, oamenii s-au strdduit si ne infeleagd existen(a insi
noi eram mai avansa{i in timp.
A ficut o pauzi.
- Degi poate cI nu ne in1elege,ti, trebuie si lineli seama
de avertismenful nostru.
- Nu pricep...
- Nr-ti fie teami. Vreau sd vorbesc cu tine, dar, de ase-
menea, gi prin tine. Tu egti Alesul vremurilor tale. Profetul.
Ezio asimlit cdldura unei mameimbr6tiq6ndu-i oboseala.
Minerva qi-a ridicat brafele deasupra capului gi tavanul
criptei s-a transformat in bolta cereascd. Fafa ei sclipitoare
a cipXtat o auri de tristele.
- Asculti qi privegte!
 Assassin's Creed. Frdlia l7
Birbatul se simfea zguduit chiar gi acum, cAnd igi amin-
tea: vXzuse intregul PimAnt gi cerurile care-l itconjurau,
tocmai pAnd la Calea Lactee, intreaga galaxie, iar mintea
lui abia putuse infelege ce avea in fafa ochilor. Vdzuse o
lume - lumea lui - distrusi de Om gi o cAmpie biciuitd
de vAnturi. Dupd aceea vizuse oameni - infrAnfi, efemeri,
totuqi plini de speranfi.
- Noi v-am diruit Edenul, a zis Minerva, dar a deve-
nit hrfem. Lumea a ars pAnd n-a mai rdmas decAt cenuga.
lnsi v-am plismuit dup[ chipul si asem[narea noastri gi
v-am creat astfel incAt, indiferent ce a{i fi fdcut, indiferent
cAt riu ar fi existat in voi prin puterea alegerii voastre,
si supravie{uili dacX vefi alege asta, fiindcd v-am ddruit
alegerea! Apoi am reconstruit. Dupd distrugere, am recon-
struit lumea qi ea a devenit, dupd eoni, cea pe care o cunogti
gi in care trXiegti astdzi. Am incercat si ne asigurdm cd o
asemenea tragedie nu se va mai repeta niciodatl.
Ezio a privit din nou cerul. Pe fundalul orizontului a
vdzttt temple gi formg gravuri fur piatrd aidoma unor cali-
grafli, biblioteci ticsite cu pergamente, gi cordbii, cetdfi,
muzicd Ei dansuri. Siluete gi contururi din civilizalii strivechi
pe care nu le gtia, dar pe care le recunogtea ca apar{inAnd
semenilor lui.
- Acum insd poporul meu este pe moarte, a continuat
Minerva. $i timpul va lucra impotriva noastrd... adevirul
va fi preschimbatin mit qi legendS. DarEzio, Profet gi Con-
ducdtor, degi ai fo\afrzicda unui simplu om, voinfa ta este
la fel de puternicd precum a noastrH gi vorbele mele vor fi
pdstrate in tine.
Ezio o privea vrdjit.
- Fie ca vorbele mele sd aduci, de asemene4 speran{d,
a addugat Minerva. Tu insi trebuie sd acfionezi iute, fiindcd
n-a mai r[mas mult timp. Feregte-te de Borgia! Fereste-te
de Crucea Templierilor!
8/ ouvsn BowDEN
Apoi cripta s-a intunecat. Minerva gi Ezio erau singuri,
scildafi in strHlucirea tot mai slabd a luminii calde.
- Acum poporul meu trebuie sd pHrAseasci lumea
aceasta. Mesajul a fost transmis. De-aici, toful rXmAne in
seama ta. Noi nu mai putem face nimic.
9a ficutbeznd gi tdcere, iar cripta a redevenit un simplu
beci, in care nu se gisea nimic.
$i totugi...
Ezio ieqi aruncAnd o privire spre trupul contorsionat de
convulsii al lui Rodrigo Borgi4,,spaniolul", pdpd.Alexan-
dru al Vl-lea conducitorul facliunii Templierilor, insAn-
gerat gi aparent in agonia morfii. ii era imposibil si-i dea
acum lovitura de grafie. BXtrAnul pdrea s[ moari de pro-
pria-i mAnd; dupi cum ardta, pdrea ci luase otravd, proba-
bil aceeagi cantarella pe care o administrase atAtor dugmani
de-ai lui. Ei bine, n-avea decAt si-gi giseasci singur drum
spre Infenn. Ezio nu intenfiona sH-i arate mili ugurAndu-i
sfArgitul.
Pirdsi intunecata Capeli Sixtine, iegind sub razele strd-
lucitoare ale soarelui. Ajuns in portic iqi ziri prietenii gi
camarazii Asasini, membrii Frifiei, alituri de care avusese
atAtea aventuri gi supraviepise atAtor pericole.
 Partea I

Nu pot fi numite virtuli uciderea con-

cetifenilor, tridarea prietenilor, perfidi4
cruzimea qi lipsa credinlei. Toate acestea
ii pot aduce unui principe puterea, dar
nu gi gloria.
Niccold Machiavelli, Principele
 Capitolul 1

Ezio rimase pentru o clipd amelit qi dezorientat. Unde

se afla? Ce era locul acesta? Pe misuri ce-gi venea incet in
simfiri, il vizu pe unchiul siu Mario desprinzAndu-se din
grupul de camarazi Asasini gi apropiindu-se de ef pentru
a-l prinde de bra!.
- Te simti bine,Ezio?
- A... a.. . a fost o lupti... cu Papa, cu Rodrigo Borgia.
L-am 1[sat murind.
Ezio tremura dintoateinclreieturile. Nu se putea stdpAni.
Putea fi adevirat? Cu cAteva minute in urmd - degi i se plrea
cd trecuserd o sutd de ani de afunci -, se luptase pe viali
gi pe moarte cu acela pe care-l ura gi de care se temea cel
mai mult - conducdtorul Templierilor, organizafia ticiloasd
care dorea sX distrugd lumea Pe care Ezio gi prietenii lui din
Frdlia Asasinilor se strdduiseri din rdsputeri s-o protejeze'
tnsi el ii infrAnsese pe Templieri. Folosise uriagele puteri
ale misteriosului Mir, Partea sacri din Eden ce-i fusese
incredinfat[ de vechii zei pentru a se asigura cX ceea ce
investiseri in omenire nu va pieri in virsare de sAnge qi
fXrddelege. Iar Ezio iegise triumfdtor.
Oare?
Ce spusese? ,,L-aml5sat murind." intr-adevir, Rodrigo
Borgi4 bitrAnul ticilos care-gi fdcuse drum cu ghearele qi
colfii pAnd in fruntea Bisericii pe care o conducea ca PapH,
piruse in pragul morfii. Luase otravi.
irrse ucu* oindoiali teribilH punea stHpAnire pe inima lui
Ezio. Oare prin faptul c6-i arHtase miH - sentimentul pe care
 12 / OLIVER BowDEN

se intemeia Crezul Asasinului qi pe care, dupi cum bine gti4

trebuia sd-l arate tuturor, mai pufin ceror care prin existenfa
lor puneau in primejdie vie{ile altor oameni _ ddduse, de
fapt dovadd de sldbiciune?
Dacd aga era, n-avea si ingdduie niciodati si i se vad5
indoiala, nici chiar unchiului Mario, conducdtorul Frdtiei.
igi indrepti umerii. il lesase pe papd murind d" pr.p;;
mand. ti lesase timp s[ se roage. wu-t iniunghiase in inimi
ca si se asigure cd murea.
Un pumn rece ii strAnse inima atunci, c6nd un glas lim_
pede ii gopti in minte: ,,Ar htrebuit sd-lucizi.,,
Se scutur6 din tot corpul pentru a-gi alunga demonii, la
fel cum un cAine se scuturd de apd dupi ce iese pe mal.
$i
totugi, gAndurile ii zdboveau asupra experien{ei nducitoare
pe care o avusese in cripta stranie de sub capela sixtind a
Vaticanului: clddirea din care tocmai iegise sub razele soa-
relui cu care nu era obignuit gi care-l ficeau sd clipeascd. tn
jurul sdu, totul pirea ciudat de calm si normal _ clHdirile
Vaticanului erau aga cum fuseseri dintotdeauna, strdlu-
citoare in lumina puternicd. Amintirea celor petrecute in
criptd ii reveni in talazuri ce-i coplegeau mintea. Avusese
o viziune, o intalnire cu o zeitd bizard- fiindcx nu exista
alt cuvAnt prin care sd descrie fipfura aceea _, despre care
acum gtia cd era Minerva, zel[a romand a intelepciunii. Ea
ii aritase atat trecutul indepdrta! cat qi viitorul intr-un fel
menit sd-l facd si deteste responsabilitatea pe care revelafia
acelor lucruri i-o pusese pe umeri.
Cui i-ar fi putut-o impdrtdgi? Cum ar fi putut explica orice
din viziunea aceea? Toful pdruse atAt de ireal.
Dupd experienta respectivi - gi poate ci ar fi fost mai
bine s5-i spund ordalie -, gtia cu siguranfd doar ci lupte_
le nu se incheiaseri. Poate cd ir:rtr-o bund zi avea si poatd
reveni in oragul lui natal, Floren{4 gi sd-gi giseasci linigtea
in tovdrdgia cdrfilor, b6nd cu prietenii iarna, v6nAnd cu ei
 Assassin's Creed. Frdlia 113

toamna, flcAnd curte fetelor prim[vara gi supraveghind

munca de pe domenii vara.
Dar nu era inci timpul pentru asta.
in adAncul inimii, Ezio gtia c[ Templierii gi tot rdul pe
care-l reprezentau ei nu dispdruserd. Erau un monstru cu
mai multe capete decAt Hidra gi, aidoma fiarei acelei+ Pe
care doar un bhrbat ca Hercule o pufuse ucide, erau aproaPe
nemuritori.
Ezio?
-
Vocea unchiului Mario rdsund asPru, ins[ il ajutd si se
smulg5 din reveria ce-l prinseseir gheare. Trebuia s5-Ei revi-
ni gi sd gAndeascd limpede.
in mintea lui ardea un foc nestivilit. Ca sd se linigteasc5,
igi rosti numele in gAnd: ,,Sunt Ezio Auditore da Firenze.
Sunt puternic gi maestru al traditiilor Asasinilor."
Privi din nou in jur. Nu gtia dacX visase sau nu. Revelaf,ile
ciudatei zeife din cripti ii cldtinaseri profund credinlele 9i
presupunerile. Parc5 timpulinsugi fusese rdsturnat cu susul
in jos. Ieqit din Capela Sixtin5, unde-l ldsase pe ticXlosul
papi Alexandru al M-le a ap ar ent in agonia morfii, miji iar5gi
ochii ir lumina nemiloasi a soarelui. Camarazii Asasini se
adunau in jurul lui, cu chipuri Srave pe care se citea o hoti-
rAre indArjiti.
GAndul continua sd-Ih[ituiasci. Oare ar fi trebuit si-l
ucidd pe Rodrigo - sd se asigure c[ era mort? Alesese si n-o
faci... iar Papa pIruse hotirAt sd-gi ia via!4 dupl ce diduse
greg in planul sHu final.
Totugi glasul acela limpede continua si rdsune in mintea
lui Ezio.
$i nu era doar atAt. O forfi de nein,teles pdrea si-l tArascd
inapoi spre capeli; simfea ci ldsase acolo ceva neterminat.
Nu era vorba de Rodrigo.Nudoar de Rodrigo. Degi, daci
se intorcea, de data asta i-ar fi dat lovitura de grafie. Mai
exista ceoa.

' Ce este? intrebd Mario.

 14 / ouvpn BowDEN

- Trebuie sH m6-ntorc, spuse Ezio incorda! in,telegAnd

brusc cd jocul nu se terminase qi ci nu trebuia si lase din
mAni Mdrul.
ln chpa cAnd pricepu acest lucru, se simfi coplegit de
nevoia de a acfiona imediat. se smulse din brafele ocroti-
toare ale unchiului sdu gi se grdbi inapol, spre cript5. Mario
le ficu celorlalfi semn sd rimAni locului gi-Iurmn.

Ezio ajunse repede in locul unde-l ldsase pe muribundul

Rodrigo Borgia... dar bdtrAnul nu mai era acolo! Mantia
papali din damasc, bogat impodobitd,, zdceamorman pe
pode4 pitati cu stropi de s6nge tns6 posesorul ei dispiruse.
Asasinul simfi din nou ci inima ii era strAnsi de o mAnX
trghefatd, din ofel, ce voia parci sd o striveascd.
Pentru ochii necunoscdtori, uga secretl spre cripti era
inchisH gi aproape invizibild, dar cand se apropie de locul tn
care igi amintea cd o zirise, se desctrise lin sub atingerea [ui.
Ezio se intoarse citre Mario gi fu surprins s5-i vadd teama
intipdritd pe chip.
- Ce-i inluntru? intrebe unchiul, striduindu-se si vor_
beascd pe un ton ca1m.
Misterul, rispunse Ezio.
^-
Il l5sipe Marioftrp,rag qi coboriprinpasajul slab luminat,
sperAnd cd nu era preatdrziu, ci Minerva prevlzuse situafia
gi, ca atare, avea sI dea dovadi de clemen,ti. Cu certifudine,
Iui Rodrigo nu i-ar fi fost inglduit si intre aici, totugi Ezio
finu pregdtit pumnalul secret mogtenit de la tatil siu.
In cript5, uriaqele fipturi umane, dar in acelagi timp
supraumane - erau oare stafui? _
Sneau CArja.
Una dintre piesele Edenului.
CArja lisa impresia cI era lipitd de cel care o
finea gi, cAnd
Ezio incerci s-o smulgd, fdptura piru ci-qi intefegte strAn_
soarea gi incepe sd strdluceascd, la fel ca inscripfiile runice
de pe perefii criptei.