Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Doca
Doca
DEVIANȚELE COMPORTAMENTALE
Obiective:
să definească conceptul de comportament deviant;
să enumere cauzele devianţei comportamentale;
să cunoască tipurile devianţei comportamentale.
Forma activității: seminar.
Metode și procedee: brainstormingul, lucrul în grup, expunerea.
Resurse: foi A3, marchere, fleepchart.
Bibliografie:
Desfăşurarea activității:
1. Salutul.
2. Brainstorming: cuvântul cheie comportament deviant (Anexa nr. 1).
3. Lucrul in grup: evidențiați cauzele comportamentului deviant (Anexa nr. 2).
4. Abordarea temei:
Comportament deviant - reprezintă abaterea de la normele unui grup, încălcarea sistemului
de reguli.
Conflictualitatea familială, carențarea materială, afectivă sau educațională (în cazul copilului
neglijat), dar și o prestație educativă inadecvată caracteristicilor psihologice ale copilului -
permisivitatea excesiva, de tipul „laissez-faire", sau, dimpotrivă, autoritarismul sever - sau
inconsecvența și neunitatea sunt factori de risc importanți în apariția tulburărilor comportamentale.
În categoria de devianţe pe care am stabilit-o, avem de-a face, pe de o parte, cu două forme de
conduită net infracțională (furt, consum de droguri) și, pe de altă parte, cu doua tipuri de
comportament ce pot părea mai puţin grave, lipsite fiind de marca antisocială (consumul de alcool
și absența sau fuga de acasă); totuși, ceea ce trebuie subliniat este faptul că, și în cazul acestora din
urmă, există întotdeauna un potențial delincvențial, chiar dacă nemanifestat în acest moment. Datele
unui studiu evidențiază o diferență importantă între ponderea răspunsurilor primite de la copii și
aceea a rezultatelor obținute de la părinți; astfel, în vreme ce 12% dintre copii afirmă că sunt certați
pentru asemenea fapte, numai 1,9% dintre părinți oferă același răspuns. O explicație constă in faptul
că părinții nu sunt dispuși să le recunoască public, deoarece aceste tipuri de devianţe - între care și
conduite delincvențiale - sunt sancționate negativ de societate și de comunitate, iar ei sunt primii
încriminați de apariția lor. În plus, acolo unde tulburările de comportament ale
preadolescentului își au contraponderea în devianţe comportamentale parentale, părinții sunt fie
încărcați de sentimente de culpabilitate inavuabile, fie nu consideră anormale comportamentele
care-i caracterizează pe ei înșiși. În mediile cu o "morală" deviantă, furtul, consumul de alcool și toate
celelalte se înscriu în sfera comportamentelor acceptate, așadar, normale pentru familiile respective.
În sfera comportamentelor deviante, pe primul loc se situează absența /fuga de acasă (8,1 %),
pe locul al doilea furtul (6,7%) și consumul de alcool (6%), urmate de consumul de droguri (4,3%).
Credem că este important de consemnat faptul că un comportament delictual, cum este furtul, se
plasează pe un rang superior.
5. Feedback.
ANEXA nr. 1
COMPORTAMENT DEVIANT
• Furtul
• Excrocheriile
• Vagabondajul
• Huliganismul
• Minciunile
• Bătăile
• Brutalitatea
• Consumul de alcool
• Consumul stupefiantelor
• Atacurile stradale
ANEXA nr. 2
2. Manipularea
3. Remediu de calmare
4. Curiozitatea
5. Susţinerea grupului
6. Atenuarea încordării
7. Obţinerea plăcerii
9. Instabilitatea emoţională
ANEXA nr. 3
2. Factorii psiho-sociogeni:
• Disociația familială
• Absența mediului familial
• Situația socio-economică a familiei
• Carențele de ordin educativ (hiperprotecția, narcisismul, perfecționismul, lipsa de
respect)
• Nesupravegherea de către părinți
• Influențele nefaste ale unor grupuri de tineri.