TERAPIA DE FAMILIE PENTRU PROBLEMELE EMOȚIONALE ALE COPILULUI

ȘI ADOLESCENTULUI

Varianta I
Intervenție terapeutică prin program educațional pentru remediere și/sau optimizare a
dezvoltării sociale și emoționale ale copiilor ( 4-7 ani).
Obiective principale:
- eliminarea dizabilităților socio-emoționale,
-dezvoltarea abilităților socio-ecoționale
Scopuri :
-obținerea stării de bine socio-emoțională,
-bune performanțe

Planificarea intervenției
Etapa 1. Evaluarea clinică
a.interviul cu părinții și copilul
-informații despre copil și familie
-istoricul medical și de dezvoltare
-structura familiei
Familia din partea mamei
Familia din partea tatălui
Preocupările părinților legate de problemele copilului-motivul evaluării:Detalii specifice ale
fiecărei îngrijorări,când a apărut, cât de des apar și cât sunt de severe și cum au încercat până
acum să rezolve problema.
Punctele tari ale copilului (din p.d.v. psihologic sau social)
b. evaluarea nivelului de dezvoltarea socio-emoțională a copilului.

Etapa 2. Prezentarea programului de intervenție

a.definirea operațională a abilităților socio-emoționale în termenii unor comportamente concrete și
observabile,
b.exemple de abilități sociale și emoționale ale copiilor-fișa Landy, 2002
c.standardele învățării abilităților sociale și emoționale timpurii
d.condițiile de implementare eficientă
-asigurarea unui mediu de învățare specific programului,
-suport vizual care să sugereze temele centrale ale programului,
-limbajul programului utilizat pe tot parcursul zilei,
-utilizarea poveștilor, poeziilor, cântecelor- discutarea în spiritul programului,
-observarea comportamentului și folosirea recompensei,
-continuitate, ritmicitate,
-memento zilnice ,
-reflecțiile zilnice
-art terapia (lut, colaj, desen, pictura) pentru prezentarea unor desene cu persoane diferite care
manifestă cele 5 Fundamente și pentru a se reprezenta pe ei înșiși când manifestă Încredere,
Perseverență, Organizare, Înțelegere și Rezistență emoțională,
-încurajarea copiilor de a analiza comportamentul celorlalți pentru a observa dacă acestia
manifestă unul sau mai multe Fundamente.
Dizabilitățile socio-emoționale
Obiceiuri mentale negative
1.comportamente inadecvate/cronice-furie:
-iresponsabilitate socială,
-intoleranță peste limite,
2.dezorganizare generală:
-acționează fără a se gândi,
-intolerant la alte persoane,
-planifică ineficient timpul,
-nu are obiective.
3.evitarea responsabilității:
-nu trebuie să fiu deranjat,
-nu pot reuși,
-nevoia de aprobare.
4.stima de sine scăzută:
 -nevoia de a fi perfect,
-auto-evaluare globală negativă
5.rezistență emoțională deficitară
Abilitățile sociale și emoționale fundamentale
I. Fundamentul: ÎNCREDEREA

A. Definiția: convingerea că dacă încerci să faci ceva, vei reuși; să crezi că poți să-ți faci
prieteni; să crezi că atunci când mergi la grădiniță,totul va fi bine și că vei fi în siguranță și
fericit;să nu-ți fie frică să faci greșeli și să cunoști oameni noi; să nu-ți fie frică să spui ceea
ce gândești și ceea ce vrei să faci.

B. Exemple de comportament încrezător la copiii mici:

a. Încredere non-verbală:
-a vorbi tare și clar,
-a vorbi tare atunci când esti rugat să vorbești în fața grupului,
-a avea o postură corporală adecvată,
-a te uita în ochii persoanei care vorbește cu tine
b.Încredere în muncă:
- a iniția/ realiza o activitatea de joc fără a cere ajutorul de la început,
-a sări singur coarda chiar dacă la început ești confuz,
-a te plimba cu bicicleta fără a utiliza roțile ajutătoare chiar dacă nu ai siguranța necesară de a merge
fără să cazi,
-a ridica mâna pentru a răspunde la o întrebare dificilă,
-a participa la diferite jocuri pe terenul de joacă de la grădiniță,
-a încerca să-ți scri numele chiar dacă uneori faci greșeli,
-a folosi diferite instrumente,
-a citi un cuvânt dificil,
-a ridica mâna pentru a cere ajutorul după mai multe încercări nereușite
c.Încredere socială
-a vorbi cu vecinul tău atunci când părintele/ educatorul îți cere să discuți despre ceea ce ai făcut în
weekend,
-a te duce la un coleg și a-l întreba dacă poți și tu să te joci cu el
-a saluta o persoană nouă care vine în casă/ grupă,
-a ști că educatoarea și colegii tăi te vor ajuta dacă cineva se va comporta necorespunzător cu tine.
C. Obiceiuri Mentale pozitive/ auto-verbalizări care contribuie la construirea încrederii
Acceptarea necondiționată de sine însemnă a te gândi Sunt o persoană plăcută și bună la
foarte multe lucruri
Asumarea riscurilor însemnă a te gândi Nu este nicio problemă dacă greșesc atunci când
încerc ceva nou
A fi independent însemnă a te gândi :Este bine să spun ceea ce simt și fac ceea ce vreau. Nu
trebuie să fiu condus de colegii mei de grupă
Pot reuși însemnă a te gândi:Pot să fac chiar și lucruri grele.

II. Fundamentul : PERSEVERENȚA

A. Definiţia: A încerca din greu şi a nu renunţa uşor atunci când realizezi sarcini şcolare
pe care le consideri grele sau atunci când te simţi prea obosit.
B. Exemple de comportament perseverent la copii
-A pune în ordine jucăriile după ce ai terminat joaca
-A termina un nou puzzle chiar şi atunci când simţi că ai nevoie de ajutor
♦ A nu renunţa uşor atunci când înveţi să decupezi cu foarfeca
♦ A nu renunţa uşor atunci când înveţi să-ţi scrii numele chiar dacă este greu
♦ Continuă să colorezi atunci când trebuie să termini un desen
♦ A încerca să desenezi ceva care este dificil fără a te da bătut
♦ A realiza temele fără a te grăbi
♦ A lucra îngrijit
♦ A continua să încerci să termini ceea ce ai început chiar dacă eşti obosit

C. Obiceiuri Mentale pozitive / Auto-verbalizări care contribuie la dezvoltarea

perseverenţei
♦ Pot să reuşesc - înseamnă a te gândi „Chiar şi atunci când voi avea de realizat o
sarcină dificilă voi reuşi”.
♦ A depune efort - înseamnă a te gândi „Cu cât voi lucra mai mult cu atât voi avea
performanţe mai bune”.
♦ A lucra din greu - înseamnă a te gândi „Pentru a obţine rezultate bune pe termen
lung, trebuie să fac lucruri neplăcute pe termen scurt”.

III. Fundamentul :ORGANIZAREA

A. Definiţia: A încerca să faci tot ceea ce depinde de tine pentru a avea cele mai bune rezultate. A
asculta cu atenţie ceea ce spune educatoarea. A-ţi începe temele din timp pentru a reuşi si le
termini şi să nu îţi pierzi foarte mult timp la joacă. A avea grijă de lucrurile tale, punându-le la
locul lor după ce le-ai folosit şi a avea grijă de tine păstrându-ţj hainele curate şi îngrijite.
B. Exemple de comportament organizat la copii
♦ A-ţi dori să faci tot ceea ce depinde de tine pentru a avea rezultate bune
♦ A-ţi purta singur geanta
♦ A-ţi pune geanta la locul ei
♦ A sta jos şi a asculta cu atenţie educatorul
♦ A te asigura înainte de a pleca de acasă că ţi-ai pus în geantă tot ceea ce ai nevoie - şapcă să te
apere de soare, gustarea şi prânzul
♦ A-ţi aduna toate lucrurile şi a le pune înapoi în geantă la sfârşitul zilei
♦ A începe temele la timpul potrivit
♦ A-ţi aduna lucrurile după ce ţi-ai terminat de făcut temele
♦ A-ţi pune la loc cărţile
♦ A nu uita să-ţi treci numele pe lucrări
♦ A curăţa locul în care ai utilizat diferite materiale şi ustensile

C. Obiceiuri Mentale pozitive / Auto-verbalizări care contribuie la dezvoltarea organizării

♦ Stabilirea scopurilor - înseamnă a te gândi „Este bine să încerc să dau ce este mai bun din
mine”.
♦ Ascultarea atentă - înseamnă a te gândi „Este foarte important să. o ascult cu mare atenţie pe
educatoare atunci când aceasta explică ceva”.
♦ Planificarea timpului - înseamnă a te gândi „Este important să nu îmi pierd timpul şi să îmi
termin la timp activităţile”.
♦ A avea grijă de lucruri - înseamnă a gândi „Trebuie să îmi pun în ordine lucrurile. Trebuie să
fac curat şi să fiu îngrijit”.

IV. Fundamentul: ÎNȚELEGEREA

A. Definiţia: A lucra şi a te juca frumos cu ceilalţi copii, a te comporta responsabil faţă de ceilalţi (a
fi cinstit, respectuos, corect, grijuliu), a rezolva conflictele care apar fără a te certa, a respecta
regulile importante ale grupei şi a face tot posibilul pentru ca grupa şi grădiniţa să fie locuri curate
şi sigure
B. Exemple de comportamente de înţelegere la copii
A lucra şi a te juca frumos împreună cu ceilalţi copii

 A împrumuta materialele (hârtia, creioanele colorate, creioanele) de la unii la alţii atunci când
se lucrează în grup
 A ajuta un coleg să-şi facă tema dacă acesta are nevoie de ajutor
 A lucra în linişte atunci când educatoarea lucrează cu un alt grup de copii
 A împărţi săpunul cu ceilalţi copii atunci când vă spălaţi
 A nu spune ceva rău unei persoane care a făcut o greşeală
 A schimba rolurile atunci când te joci cu alţi copii
 A lăsa şi pe alţi copii să intre în joc
 A întreba politicos ceilalţi copii dacă te lasă şi pe tine să te joci cu ei
 A nu-i alerga pe ceilalţi copii sau a-i împinge
 A respecta regulile unui joc
 A veni frumos de pe terenul de joacă în grupă
A te comporta responsabil faţă de ceilalţi

 A spune adevărul
 A nu pârî
 A vorbi politicos şi a nu spune lucruri urâte
 A nu-i vorbi educatoarei atunci când aceasta vorbeşte cu altcineva
 A-i lăsa şi pe alţii să fie primii
 A spune sau a face ceva frumos pentru cineva

A rezolva neînţelegerile fără ceartă prin a schimba rândul şi prin împărţirea lucrurilor şi cu
ceilalţi

 Când cineva se comportă urât cu tine, cere-i să înceteze sau spune-i educatoarei, dar nu-i
răspunde înapoi
 Când cineva îţi ia un lucru care îţi aparţine, cere să ţi-l dea înapoi sau spune-i educatoarei, dar
nu te certa
 Când tu şi prietenii tăi vreţi să faceţi lucruri diferite, discutaţi despre ce aţi putea face, dar nu
vă certaţi pe acest subiect

A respecta regulile

 A păstra ordinea înainte de începerea orelor

 A avea o poziţie corectă pe scaun
 A respecta regulile importante ale grupei cum ar fi: ascultarea educatoarei, urmărirea
instrucţiunilor, a lucra în linişte fără a-i deranja pe ceilalţi, a vorbi şi a te comporta frumos
 A sta fără a face gălăgie lângă colegul tău fără a-l deranja şi fără a te juca
 A asculta atunci când altcineva vorbeşte
 A nu-i împinge pe ceilalţi colegi sau a alerga după ei
 A ridica mâna atunci când vrei să răspunzi
 A cere ajutorul într-un mod politicos
 A face ceea ce îti cere educatoarea ta să faci
 A merge de la un grup de muncă la un altul păstrând liniştea

A face lucruri care să facă din grupa şi grădiniţa ta un loc mai curat şi mai sigur

 A ajuta la curăţenie după pauza în care s-a servit gustarea

 A culege lucrurile căzute de la alţi colegi
 A curăţa banca şi ustensilele folosite după ce ai pictat

C. Obiceiuri Mentale pozitive / Auto-verbalizări care contribuie la dezvoltarea înţelegerii

 A fi tolerant faţă de alte persoane - înseamnă a te gândi că „Suntem cu toţi diferiţi şi fiecare
om are calităţile lui”
 A gândi înainte de a acţiona - înseamnă a te gândi când cineva are ceva ce tu îţi doreşti „Ce
pot face?” (a spune unui alt copil„Pot să mă joc şi eu?”, a împărţi, „Pot să fiu eu următorul?”- a
schimba rolurile)
 A respecta regulile - înseamnă a te gândi „A respecta regulile este bine deoarece regulile ne
ajută să fim în siguranţă şi fericiţi”
 Responsabilitate socială - înseamnă a te gândi „Este bine să ajut alte persoane. Este bine să
păstrez curăţenia şi siguranţa locului în care trăiesc.”
 5. Fundamentul REZISTENȚA EMOȚIONALĂ (cu sensul de calmare)

A. Definiţia: A reuşi să te calmezi în 10 minute atunci când eşti extrem de supărat,

îngrijorat sau furios fără ajutorul sau suportul unui adult; a fi capabil să îţi controlezi
comportamentul (agresivitatea, retragerea) atunci când eşti foarte supărat fără ajutorul
unui adult.
B. Exemple de rezistenţă emoţională la copii
A nu fi foarte supărat, a fi calm

 A nu deveni foarte furios şi a nu te certa atunci când: un alt copil nu doreşte să

împartă cu tine jucăriile lui, când cineva îţi ia ceva fără să te întrebe, când cineva îţi
vorbeşte urât, când cineva te împinge, când cineva vrea să se certe cu tine
 A nu fi foarte supărat, a nu plânge sau a nu fugi când ai de realizat un lucru dificil,
când cineva vorbeşte urât cu tine sau când un alt copil nu doreşte să se joace cu tine
 A nu te îngrijora atunci când: trebuie să mergi într-o excursie, că te-ai putea răni la
grădiniţă, când ai de realizat o sarcină dificilă, când faci o greşeală, când
educatoarea îţi cere să vorbeşti în faţa grupei, când părinţii te lasă la grădiniţă, când
trebuie să utilizezi un nou echipament sau instrument în faţa tuturor, când trebuie
să cunoşti o persoană nouă
A te linişti atunci când eşti supărat

 A reuşi să te calmezi atunci când cineva nu se comportă frumos cu tine

 A reuşi să te linişteşti atunci când devii foarte îngrijorat cu privire la faptul că
trebuie să înveţi ceva nou, să cunoşti o persoană nouă sau trebuie să mergi într-un
loc nou
Controlul comportamentului

 A nu te certa atunci când eşti furios pe cineva

 A nu arunca lucrurile atunci când nu ai reuşit să obţii ceea ce vrei
 A nu spune „Nu vreau să fac” atunci când eşti nervos pentru că trebuie să faci o
sarcină dificilă, să cunoşti o nouă persoană sau trebuie să te duci într-un loc nou
 A te întoarce la teme sau joacă după ce ai fost furios sau supărat

C. Obiceiuri Mentale pozitive / Auto-verbalizări care contribuie la dezvoltarea

rezistenţei
Când sunt supărat este bine să gândesc:

 Voi găsi să fac ceva distractiv

 Voi discuta cu un adult
 Linişteşte-te. Respiră adânc de trei ori.