Sunteți pe pagina 1din 9

Desfăşurarea activităţii: Firul roşu-i dor şi cînt,

Învăţătorul: Albu-i pace pe pămînt.


“Simbol al primăverii
Aducător de soare Învăţătorul: Pentru liceul nostru ce poartă numele
Ne prindem alb cu roşu lui Ion Creangă, primăvara nu vine numai cu
La piepturi mărţişoare.” mărţişoare, zîmbete şi flori, dar şi cu ziua de
Luna Martie vine cu primele flori, cu păsări naştere a acestui iscusit povestitor. Măicuţa
călătoare, cu reînvierea naturii şi cu mărţişoare. Smaranda l-a născut pe Nică în zodia Basmelor.
Venim şi noi în faţa Domniilor voastre cu un L-a gătit în scutecul călduţ de snoavă, l-a înfăşat
mărţişor din cîntece şi poezii. în brîuşor verde de poveste, i-a cîntat lîngă leagăn
Are nouă litere- cîntece de adormire, dar şi de nemurire. I-a pus pe
Un concert de ţiţere, frunte pentru veci, să-i rămînă nimb de aur-limba
Are miei şi ghiocei romană.
Toporaşi şi brebenei Cînd îl citim pe Creangă ne dăm seama
Cîntece de ciocîrlie Ce dulce-i limba noastră-n care mama
Şi belşug de veselie Poveştile ne-a spus la căpătîi.
Zveltă ca o domnişoară Cu noi aici şi azi e scriitorul
Şi sfioasă ca o zînă, Căci va trăi cît va trăi poporul –
Pe aripi de cocor coboară Luceafărul,alesul lui dintîi.
C-un buchet de flori în mînă. Iar noi,chiar dacă ne-am născut
Cine-o fi? Cine să fie? În anotimpuri diferite
Spuneţi-mi, copii şi mie! (răspunsul copiilor). Unii - toamna, alţii - iarna, vara
Ne-ngemănează zodii fericite,
Adă, Doamne, primăvara! Căci toţi cu Creangă
Zi-i mai repede să vină, Iar recunoaştem primăvara.
Să-nflorească toată ţara
Şi caisul din grădină. Astăzi vom porni într-o călătorie.
Scoate mugur la răchită Nu-i o călătorie oarecare
În pădurea de sub vii, Cu tren, tramvaie, maşini, autocare.
Să le ducem înflorite, Nu. Astăzi vom merge iubiţi copii
Mamei noastre,de Florii! În lumea poveştilor.
Plecarea însă-i din realitate
Primăvară,ce-i cu tine? Căci ştiţi că este foarte adevărat
Ne-ai uitat? Nu ne mai ştii? Precum c-a fost odată un băiat,
Ne e dor de cîmpul verde Ghiduş, isteţ şi tare năzdrăvan,
Zugrăvit cu păpădii! Care-a muncit din greu şi an de an,
Şi ni-i dor derîndunele A învăţat şi-a fost învăţător,
Şi de berze , şi de cuci, Multe poveşti a dăruit copiilor
Şi de steagu-nalt al vieţii Ştiţi cum îl cheamă? Ştie o lume întreagă.
Ridicat de plopi şi nuci. E povestitorul Ion Creangă.
Prea ne-ncerci şi tu răbdarea! Atenţie, pornim, să dăm semnalul!
Te rugăm să te întorci
Şi din caierul luminii Cîntecul: Vreau o carte
Bucurii din nou să torci. Cartea: Oaspeţi dragi, vă rog să poposiţi
În Casa Mare cea cu busuioc,
Primăvara harnică, Unde-un sfătos bunic din Humuleşti
Primăvara darnică Ne va-mpărţi doar voie bună şi noroc!
Ne împarte tuturor
Cîte-un dor şi-un mărţişor. Copil: Sfătosule bunic din Humuleşti,
E al fericiri semn, Cît haz ai pus, cît păs şi cîtă jale
Semn de bine şi îndemn, În tîlcul slovei tale ţărăneşti
Parcă-mi spune : ”Ţine-mă Din zilele copilăriei tale.
Numai lîngă inimă”. Nică –
Pună-1 primăverile Sunt Nică cel hazliu şi de pozne mă cam ţin.
Pe toate reverele, De la Creangă aţi aflat câte mi s-au întâmplat:
Pupăza din tei am luat, cireşul l-am scuturat, Să îmi fac un ceai de tei
Am fugit şi la scăldat, mama hainele mi-a luat. Şi o mazăre gustoasă.
Şi ruşine am păţit: gol pe uliţă-am venit.
Mătuşa s-a supărat: Din cireşe am furat Dragă urs, dacă pofteşti,
Şi grădina i-am stricat. Mergi iute la pescărie
Când, cu băţul înarmată, să mă prindă-a alergat! Să-ţi iei peşte, cât pofteşti,
Chiar şi râie am avut! Nici să dorm nu am putut: Tocmai cum îţi place ţie.
Mă mânca pe mâini, pe corp,
Şi mă răzbunam pe-un porc (Maliţioasă.) Ştii doar că la pescuit
Vrând să-l călăresc un pic – Nu eşti prea descurcăreţ
M-a trântit ca pe-un nimic! Şi ştii, dragă, ce-ai păţit...
Să ştiţi că tot ce aţi aflat (Către public) Tot mare şi nătăfleţ! (Râde.)
S-a întâmplat cu-adevărat! Ursul (Vine în faţă, lângă vulpe.):
Căci Bădiţa pe hârtie scrie-a lui copilărie! Vai, drăguţa mea vulpiţă,
Că bine mai zici,
El a făcut năzdrăvănii Dar prefer, zău, o ciorbiţă
La fel ca voi, ca mulţi copii. Numai din urzici.
Când a crescut, s-a pus pe scris,
Că multe mai avea de zis. Bieţii peşti, las´ să trăiască,
Poveştile lui Creangă le ştim cu toţi Nu îi voi mânca.
De la bunici, părinţi pân’ la nepoţi. Mi-am lăsat coada să crească,
Nu te supăra.
Zâna-Poveştilor:
Am o supărare grea, Cred că nu eşti prea geloasă,
Că nu ştiu cum s-a-ntâmplat: Vecinica mea,
Din greşeală, cineva Că am coada mai frumoasă
Basmele a încurcat. Decât e a ta.

Capra lupul urmăreşte, (Vulpea se strâmbă, ursul râde cu poftă şi amândoi


Iar Motanul-Încălţat se retrag. Intră în scenă, alergând, lupul urmărit de
Pe Scufiţă o răpeşte capră şi de cei trei iezi. Îl prind şi lupul se aşază
Şi o-nchide în palat. jos.)

Iezii pe lup l-au iertat, Pitic2 (Speriat, fuge spre ei să vadă ce se-
Iar cocoşul din poveste ntâmplă):
A ajuns mare-împărat Staţi puţin, nu înţeleg,
Şi-are sute de neveste. Cred că e o-ncurcătură.
Pitic1: Mă duc lupul să dezleg...
Nu mai înţeleg defel Doamne, ce harababură!
Ce-n poveşti s-a petrecut.
Oi fi eu mai mititel, Capră dragă, dar ce vrei?
Dar ce văd nu-i de crezut! Lupul iezi n-a mai mâncat.
Uite, numără-i. Sunt trei.
Ia priviţi-o pe roşcată,: Zi, cu ce te-a supărat?
Ce drăguţă-i şi sfioasă, Capra:
Foarte, foarte manierată Ne jucăm, dragă pitic,
Şi deloc nu-i mincinoasă. Cu cumătrul meu cel sur
Şi îl gâdilam un pic
Intră vulpea, care poartă în mână un coş cu Pe la subţiori. Îţi jur!
legume, fructe, verdeţuri, ceaiuri. În urma ei intră
ursul, care se aşază pe o buturugă. Iezii mei, chiar îl iubesc,
Iar lupul frăguţi le-aduce
Vulpea: Şi se joacă, şi glumesc
Bună ziua, dragii mei. Şi le cântă să se culce.
Vai, ce mă grăbesc spre casă,
(Capra asistă cum iezii se joacă cu lupul.) C-am o sută de neveste,
Iedul mare: Nu ştiu cine v-a zis vouă.
Naşule, drăguţule, E-o minciună, o poveste.
Am să te înghit! Am doar... nouă zeci şi nouă.
Lupul:
Stai frumos, micuţule, Pe bătrânul meu stăpân,
Mor din gâdilit! L-am scăpat de baba rea.
Iedul mare: Plec, nu pot să mai rămân,
Hai la joacă, nu mai sta, Am gospodărie grea.
Rândul meu e să m-ascund.
Închide ochii, nu trişa. Iese cântând: „Cucurigu, boieri mari!
Pitic2: Daţi punguţa cu doi bani!“
(Deznădăjduit.) Ăsta-i lupul? Îl confund!
Iedul mare: Pitic:
(Spre celelalte personaje.) Haideţi fraţilor la joacă, Dragă Zână, capul meu!
Hai, veniţi şi voi. Vai, ce tare mă mai doare!
Naşului o să îi placă Ori basmele nu le ştiu eu,
Prietenii noi. Ori doamna învăţătoare.
Iedul mijlociu:
Să ne-ascundem foarte bine, Eu am învăţat din carte
Lupul este iscusit. Şi poveşti, şi basme multe...
Mai ţii minte cum pe tine Nu-s aşa, nici pe departe
În cuptor te-a dibuit? (Disperat) Nimeni nu vrea să m-asculte!

Să vedem dacă pe-aici (Piticii şi Zâna se aşază la sfat.)


E vreun loc mai potrivit.
Ajutaţi-mă, pitici. (Piticii îl ascund.) Pitic:
(De după un copac.) Gata, naşu', m-am pitit! Ce necaz, ce-ncurcătură,
Iedul mic: Ce-nţeleg bieţii copii
Mamă, mamă, spune fuga Din această aventură
Un loc bun de ascunziş! Printre basme, Zână, ştii?
(Capra îl ascunde în tufiş.)
O, perfect, pune-mi şi gluga. Cum rămâne cu morala,
Nu mă vede din frunziş. Ce e bine, ce e rău?
Mă apucă ameţeala...
Vreau ca şi de data asta Nu-i poveste cum ştiu eu.
Lupul să nu mă găsească Copilul:
Şi apoi, cu asta basta! Ce mai vise
O pedeapsă-o să primească. Astă-noapte am visat.
Zâna-Basmelor venise
Urmează câteva momente desfăşurate pe fond De îndată ce-a aflat
muzical, în care lupul caută iezii, îi găseşte, ies din
scenă jucându-se. Că poveştile din carte
Zâna-Poveştilor: Nu ştiu cine le-a-ncurcat.
Uite, vine domnişorul Eu, ştiindu-le pe toate,
Din „Punguţa cu doi bani”. Sufeream, m-am supărat.
Ion Creangă, autorul,
A scris-o acum mulţi ani. Bine că doar vis a fost
Şi nimic adevărat,
Intră Cocoşelul: Să-ţi mai zic... nu are rost.
Ce boier cu suflet mare
Şi ce vizitiu de soi! Dans: Sîrba
Mi-au dat bani, haine, mâncare,
Zeci de vite, păsări, oi. Cartea: Odată într-o căscioară
A trăit o căprioară
Şi dacă vrei să crezi
Avea capra şi trei iezi. FM: Uite mamă, uite tată,
(iese capra cu iezii şi se închină) Fusele astea eu le-am tors.
Iedul cel mare:
Au mămucă, au mămucă FB : Minte de îngheaţă apele
Mă doare ici la lingurică! Să n-o credeţi, eu le-am tors.
n-ai azi drum pe la pădure
să ne-aduci de-ale gurii? M : Pleacă, fata mea, de acasă…
Capra: Baba-i veşnic mînioasă
cum? n-aveţi fîn,n-aveţi hîleală? Nu e chip s-o mai împaci.
Ce-i cu –atîta strofoleală?
După casă e –un stogoi FM: Sa plec tătucă?
Mîncaţi cît încape-n voi! Şi ude să mă duc?
Iedul cel mijlociu:
e mămucă, fînu-i vechi M : Draga tatei, eu nu ştiu,
Ne cam iese pe urechi Dar îţi dau un sfat
Iaca … poate nişte iarbă Să fii bună, ascultătoare
Să ne crească mare barba. Şi de muncă iubitoare.
Capra: FM : Bine, tata, eu mă duc în lumea mare.
of, iaca mă pornesc degrabă,
Să le-aduc eu multă iarbă, B+FB : Să pleci, să pleci
e-e , că tare-i scurtă ziua , ştii Şi să nu te mai întorci.
la mama cu trei copii
(capra îşi pune o broboadă, îşi leagă un şorţ, FATA MOŞULUI
se chiteşte şi pleacă) Eu de muncă nu mă sperii
(apare lupul, tropăieşte, îţi freacă mîinile de Curăţ, mătur şi gătesc.
bucurie, se tot învîrte pe loc, apoi zice:) Mama viregă şi sora
Lupul: Tot mereu mă necăjesc!
e, de blană nici nu-mi mai pasă
Capra a plecat de-acasă, M-au gonit acum de-acasă,
Cum s-ar spune doamne-i iartă, Rătăcesc printre străini.
Într-o clipă-I mănînc toţi iezii. Noroc să am! Sunt curajoasă
Dar mai este aici un dară Şi am aceste două mâini.
Cum să-I scot pe iezi afară Cu ele eu fac treabă multă
Aha! O cîntare am să le trag Şi voi găsi de muncă, zău!
Cît a-I scuipa îs toţi în prag!
(sare cînd pe un picior, cînd pe altul, bucuros Elev: Fost-a fost un moş şi-o babă,
că a găsit soluţia) Şi-avea moşul un cucoş
Ce folos? Nădejde slabă
I-ha , i-ha ce-s deştept Boabe geaba-i da din coş
Eu mă bat cu pumnul în piept Baba, cum povestea spune,
Ia-n s-o iau înspre căsuţă O găină însă avea
Să văd ce-mi fac ieduţii Două ouă în zi oua
Te şi miri aşa minune …
Cîntecul: Azi e ziua ta Povestea toţi ar vrea s-o mai asculte
Elev: Poveştile lui Creangă le ştim cu toţi O ştiţi ? – E „Punguţa cu doi bani”.
De la bunici, părinţi pân’ la nepoţi.
Zice-se c-a fost odată un moşneag şi-o babă rea Copil: Cic-a fost odat` o babă
Că moşneagu-avea o fată, baba, tot la fel şi ea. Şi-un moşneag c-un toiag.
Fata babei, răzgâiată, lenevea fără de saţ. Şi-avea baba o găină,
Cârtitoare şi-ncruntată, s-alinta ca cioara-n laţ. Însă nu avea moşneag.
Fata moşului, cuminte, bună, harnică, frumoasă, Moşul nu avea găină,
Ea găteje aducea şi la moară se ducea. Dar avea el un cocoş
Povestea toţi ar vrea s-o mai asculte Şi cocoşul n-avea babă,
O ştiţi? E „Fata babei şi fata moşneagului”. Însă el avea un moş.
Cocoşul : Cucurigu! Cucurigu! Seara mă cam chiflicesc,
Vino, moşule, în prag! Dar ele muncesc, muncesc,
Sunt cocoşul tău cel drag, Să nu fie de deochi,
Şi-am venit cu guşa plină. Le-amăgesc că am un ochi...
Pune ţolul în grădină! Copil: Chiar te-ascultă aşa tare ?
Cu doi bani găsiţi în pungă, Soacra: Nora mare, la chemare
Îţi ofer o viaţă lungă. Tot amu să-mi faci mîncare!!!
Şi cu ce-am agonisit Nora mare: Ce doreşti, mămuţă dragă ?
Îţi ofer un trai tihnit. Zeamă din pui tinerel ?
CUCOŞUL: - Soacra: Vezi să fie cucoşel!
Cucurigu, gospodari! / Da-ţi punguţa cu dolari! Nora mică: Vom mînca şi noi tustrele?
Soacra: Găinuşule-s a mele!
UN ELEV: - Nora mică: Pîn-om scoate şi noi pui...
Cere-o de la parlamentari / Că au buzunare mari. Soacra: Puneţi-vă pofta-n cui,
Mîncaţi zeamă, carne nu-i!
CUCOŞUL: - Nora a doua: Da eu nu mănînc nici zeamă
Cucurigu - aici la şcoală, / Daţi punguţa plinişoară! Că aşa mă tem de babă...
Mai bine măligă rece
UN ELEV: - Şi de carne pofta-mi trece...
Da de unde s-o luăm? / Că noi încă nu lucrăm, Nora mică: Cumnată, nu tremura,
Nu lucrăm, ci învăţăm! Întreab-o, chiperi nu vrea?
Să-i aduc de-acela roşu
CUCOŞUL: - Şi să-i îndulcesc eu borşul.
Cucurigu, oameni buni! Ia la dînsa, nu-i cărniţă,
Unde să mă duc acum? Ce, baba-i găinăriţă?
A-aaa! Unde bani sunt, şi-o să-mi meargă. Ascultaţi ce-o să vă spun:
Eu mă duc la Ion Creangă! N-are ea la ceafă ochi, minciuni!
Iaca eu, nora cea mică,
Copil: O fost la noi în sat odată, Nu-i aşa că-s tortoşică?
O soacră foarte-ngâmfată. Mănînc pîine cu brînzică,
Lacomă după avere, Nu dau dos nici la lăptică,
Da şi bună, pe şedere. Nici s-aud eu de măligă...
Şi-o fost soacră de trei ori, Măligă cu fripturică,
C-o avut şi trei feciori Ce n-am dinţi pentru cărnică?
Şi tot atâtea nurori. Dacă vreţi să fie bine
Primii doi sau însurat, Ascultaţi-mă pe mine...
Cum baba a comandat:
Nici tinere, nici batrîne, Soacra: Ia la dînsele, dau glas,
Nici grase, nici uscăţive. Faceţi grevă, vreţi impas?
Le-o cătat încolo-ncoace Pot să mor de-aşa necaz,
Şi supuse şi robace. Tot amu acasă, toate într-un pas!

Soacra: De roghit am trei nurori, Nică : Mă trezeşte buna-mi mamă


N-au duminici, sărbători... Într-o zi de dimineaţă:
Nu pot închide un ochi
Dacă ele noaptea toată Mama: Scoală-te Ionică dragă,
Penesc, deapănă şi ţeasă, Spală-te pe mâini,pe faţă
Cam aşa, cam pe la zori Căci acuşi cucu-armenesc cântă
Cad ca nişte rîşchitori, Hai că-i dis de dimineaţă.
Da eu- butie de somn, Eu ţi-am pregătit merinde
Mi-i urît cînd ele dorm La lingurari să le duci
Şi cînd strig o dată: „Drepţi !” Hai grăbeştete odată
Cade var de pe păreţi. Că de nu o s-o încurci.
Unde zic: „Sculaţi, putori!
Ce-aţi intrat în sărbători ?”
Nică: -Hai ,că plec acuşi mămucă…
Dar în capul meu un gând Nică: De vânzare am adus-o.
Încolţeşte-acum frate Vrei s-o cumperi dumneata?
-Trebuie pupăza s-o prind.
Plec de-acasă cu mâncarea Moşul. Dar cât ceri pe dânsa spune ?
Dar mă abat pe la tei:
-Hai măi Nică te grăbeşte Nică: N-am un preţ,îmi dai cât crezi
Pupăza din cuib s-o iei. C-ar face astă găină
Ţi-ai găsit s-o prind tataie, E destul de grasă,vezi?
În zadar m-am chinuit
Căci spurcata se pitise Moşul: Dă s-o cântăresc oleacă,
Şi nu era de găsit. Să-mi pot da seama cât face
Scot atunci din cap căciula Iaca poznă c-am scăpat-o
Şi scorbura căptuşesc, Zboară ,nu se mai întoarce.
Plec la lingurari de-acuma
Că de nu o s-o păţesc. Nică: Dacă nu ţi-a fost să cumperi
De ce m-ai păcălit ,moşule?
Povestitorul:
Cât pe ce s-o fure Nică Moşul: Măi băiete tragi de mine?
De la bieţii lingurari Fugi de-aici mucosule!
Căci cu foamea nu-i de glumă , Pesemne ai vrea viţica
Cântau ca la zile mari. De eşti aşa arţăgos
Se întoarce Nic-al nostru Hai grăbeşte-te odată
Pe la teiul scorburos Şi poartă-te mai frumos.
Ia pupăza istovită
Şi vine-acasă bucuros. Povestitor :
Supărat la culme Nică
Nică: Am s-o duc direct în pod O tuleşte-acum spre sat
Am s-o leg strâs şi-i fac nod . Mai ales că-n iarmaroc
Bun aşa … dar nu e bine Tatăl său s-ar fi aflat.
Căci a doua zi la noi Şi când ajunge acasă
Vine tuşa Măriuca Amărât şi bosumflat
Nevasta lui Moş Andrei. Deodată se aude
Mătuşa: Măi cumnată ieşi afară Pu,,pu,pupăza în tei.
Ca să-ţi spun ce s-a-ntâmplat! Să le spună la părinţi
Mama: Vai de mine şi de mine , În iarmaroc fuge Zahei.
Ce s-a întâmplat cumnată?
Mătuşa: Ion, pupăza a luat. Nică: Totul s-a sfârşit cu bine
Mama: Dar de unde ştii cumnată? Am scăpat şi de-astă dată
Mătuşa: Mi-a spus mie un vecin Mama mea de bucurie
Şi de-aceea într-un suflet Pregăti masă bogată.
Să-ţi spun lucru aista vin. Asta a fost întâmplarea
Mama: Apoi las-atunci pe mine Ce-am păţit-o dragii mei
C-o fi vai de capul lui. De-asta mă numesc cu toţii :
N-o să-i fie deloc bine, „Naşul pupezei din tei”
Zbânţuit ca ăsta nu-i. Urmează apoi cântecul pupezei din tei
Nică: Auzind una ca asta ,
Umflu pupăza din pod (poezia “ La cireşe ”):
Şi fug repede cu dânsa “Rar cireşe în tot satul.
Unde?Chiar la iarmaroc. Ca la tuşa Mărioara.
Un moşneag cu o viţică Insă de mă prinde baba,
Iute la-ntrebări mă ia: Mă omoară cu bătaia.
Moşul: Intru-ncet la dânsa-n casă,
-Măi băiete de vânzare Ca să văd ce trebă fac:
Ai adus găina asta? -Tuşă, vărul Ion e acasă?
El nu merge la scăldat? Voci din sală:
-Nu, sumanii să-i aducă Poveşti!
De cu noaptea a plecat.
Eu fac stânga împrejur, 3. Numai atît? Cine mai ştie?
Săr în pom, m-agăţ de o cracă
Si cireşe-ncep să fur. Voci din sală:
Tocmai când zoream degrabă, Amintiri din copilărie!
Sânul să mi-l umplu bine,
Iaca tuşa Mărioara 4. Acum o altă întrebare:
C-o jordie în mână vine. Creangă în ce poveste oare
Unde dă dracul de babă, Vorbeşte despre un ostaş rus,
Cade carnea de pe os. Care chiar la Rai s-a dus?
Vai, ce ochi holbaţi mai are, Hai, răspundeţi-mi, fiindcă
Ce blesteme-i ies din gură, Nu am timp s-aştept. ..
Unde eşti, Sfinte Sisoie,
Să ma scapi de-ncurcătură. Voci din sală:
Baba fierbe, clocoteşte, Ivan Turbincă!
Bulgări mari aruncă-mine,
Dar, ciudat, nu nimereşte. 5. Dupa cîte-mi amintesc,
Când încearcă să se suie, Este-un poznaş într-o poveste,
Pe tulpină furioasă, El uneori, cu chibzuială,
Eu mă las încet pe-o cracă, Făcea isprăvi, cam de Păcală,
Drept prin cânepa frumoasă. Schimba o pungă pe-un gînsac ..
Baba fuge după mine, Îl ştiţi?.......
Eu fug iute, iepureşte,
Dar deodată cade baba Voci din sală:
Si-ntr-un fir se încâlceşte. Dănilă Prepeleac!
Nici n-ating când sar pârleazul
Si credeam ca-n ziua aceea, 6. Un voinicel neînfricat
Doar atât mi-a fost necazul. Din greu cu spînul s-a luptat,
Dar..pe seară, când află tata, L-a ajutat căluţul dalb ...
Trebuşoara asta.. Cine-i intrusul?
Mi-a tras nene o bătaie, Voci din sală:
De-am rămas numai cu semne. HarapAlb!
Si-o voi ţine poate minte,
Până intru-n patru lemne. 7. Cred eu, cu toţii v-aţi mirat,
Cînd din poveste aţi aflat
În continuare fiecare prezentator propune Despre cocoşul năzdrăvan
cîte 4 ghicitori: Ca cel din povestea ...
Aşadar, bunicul Creangă Voci din sală:
Vă e bine cunoscut, Punguţa cu doi bani!
Dar ştiţi unde s-a nascut?
Dacă stai să te gîndeşti, 8. Vai, a mîncat păpară bună
Răspunsul uşor îl găseşti, Fata popii, ştrengăriţa,
El s-a născut în ... Cum o cheamă? Cine-mi spune?
Voci din sală:
Cei din sală: Smă-răn-di-ţa!
Hu-mu-leşti!
Cartea: Vă mulţumesc frumos. Numai cititorii
2. Corect. Acum, de mi-i permis, pasionaţi pot oferi asemenea raspunsuri corecte.
O să vă-ntreb din ce a scris, Bravo tuturor!
Iar ce a scris, uşor ghiceşti: Ion Creangă, dascăl cu renume,
A seris o carte de ... Iezişorii tăi cu ochi de stea
Îţi poartă etemitatea prin lume.
Îţi ştim pe de rost toate basmele tale,
Atîta de dragi şi de încăpătoare! Fără boi,fară gînsac.
Zbucnesc din ramuri afară petale, Copil: Harap-Alb, apoi Sătilă
Cînd le citim cu voce mai tare. Cu Ochilă,Flămînzilă
Cînd le rostim cu voce înceată, Şi mătuşa Mărioara
Arborii prind să rodeasca stele, Cu nuiaua subsuoară.
Fructele pururi o sa-şi înceapă Nici de soacră n-am uitat
Verdele de la vorbele-acele. Că-are feciori de însurat.
Creangă, tu făcător de minuni, Fata babei - Aglăiţa ,
Lumină de cîntec ai dat verbelor, Botezată de Chiriţa
Ai curăţit limba de minciuni
Şi-ai presurat-o cu mierea proverbelor. Copil: Ne-am adunat azi muguri-mugurei
Ai ascuns între pagini naiuri, cavale, Sub creanga veşnic verde şi creştină
Să deie muguri spre neuitare. Să ne-amintim cu drag de toţi acei
Ţi-aducem în primăvara naşterii tale Ce pururea cu noi au să rămînă.
Inimile noastre ce-au dat azi în floare.
Ciocanu) Copil: Cînd îl citim pe Creangă, ne dăm seama
Ce dulce-i limba noastră-n care mama
Sfătosule bunic din Humuleşti, Poveştile ne-a spus la căpătîi.
Cît haz ai pus, cît păs ţi cîtă jale Cu noi aici şi azi e scriitorul,
În tîlcul slovei tale ţărăneşti Căci va trăi cît va trăi poporul-
Din zilele copilăriei tale.
Ai ticluit nepoţilor poveşti, Cartea: Iubiţi poveştile, copii!
Pe prispele Ţicăului din vale, Ele ne-aduc doar bucurii.
Ca-n Sadoveanu-apoi să dăinuieşti Din ele multe învăţăm,
Şi-n alţi rapsozi de slove şi chimvale. Ce-i rău putem să îndreptăm.
Aidoma jitarului străbun
Ai desluşit ce-a fost şi rău şi bun, Elev: Poveştile lui Creangă,
Sub pana ta şi tristă, şi glumeaţă. Noi zilnic le citim!
Iar cand a fost sa pleci pe la chindii, Poveştile lui Creangă,
Tot astfel ai intrat şi-n veşnicii - Noi pe de rost le ştim!
Cu zîmbetul şi lacrima pe fată. Opera lui Creangă,
Cu toţii o iubim
Copil: Astăzi cînd e tristă viaţa, Şi prin iubirea noastră
Creangă vine cu povaţa, Pe el îl nemurim!
Rîsu-i armă ascuţită ,
Nu-i armă de vînătoare Elev: E martie în calendar. O data cu florile
Dar ocheşte drept în ţintă parfumate şi cu primele raze de soare ale lui
Ingîmfarea,supărarea. martie vin şi sărbătorile primăverii, sarbatoarea
Copil: Au venit la dumneavoastră,
veşniciei, sărbatoarea reînvierii, tot ceea ce
Din cea operă măiastră
Un sat plin de nemurele semnifică femeie. Aşadar, azi e iar Ziua Femeii,
Ca un pom de păsărele: e Ziua Ta!
Ionică Torcălău
Primu-n satul lui flăcău Elev: În această zi de primăvară,
Smărăndiţa cea frumoasă Cele mai frumoase flori sunt pentru voi,
Şi Smaranda cea duioasă. Cele mai încîntătoare cuvinte sunt pentru voi,
Copil: E prezent şi Stan Păţitul, Cele mai duioase poezii şi melodii sunt pentru
Chiar şi Trăsnea - Zăpăcitul voi, scumpele noastre mămici!
Mogorogea, Oşlobanul
Şi cocoşul năzdrăvanul Elev: E greu să alegi din toate flinţele care te
Mînioasa Măriuca înconjoară pe cea mai dragă. Cu cît trec anii,
Şi sărmana Irinuca, cunoaştem mereu noi oameni, care cuceresc
Scaraoţchi şi Chirică
prietenia sufletului nostru. Şi totuşi, din zecile de
Şi nănaşul lor Turbincă,
chipuri care îmi trec prin faţă, unul apare
ŞiDănilă Prepeleac ,
înconjurat de lumină şi căldură mai multă. E
chipul mamei. Cînd mă gândesc la ea, parcă aud Cîntecul : MAMA
versurile:
Cel mai frumos şi scump cuvânt, Mămicilor dragi,
Cel zice omul pe pămînt E mama! Vă mulţumim din inimă pentu tot ceea
ce aţi făcut şi faceţi pentru noi! Şi pentru
elev: S-au scris despre tine duioase poveşti nopţile cînd aţi vegheat la căpătîiul nostru
S-au scris poezii ce-au rămas neuitate şi pentru că numai alături de voi am cunoscut
Şi-n lumea întreagă toţi sărbătoresc lumea şi pentru că voi ne îngrijiţi şi ne iubiţi.
Ziua ta, mamă, ziua de 8 Martie!
Vă promitem , că ne vom strădui să
devenim oameni adevăraţi , cu care să vă
elev: Îţi mulţumesc ca m-ai adus pe lume,
mândriţi şi care să vă mângâie bătrâneţea .
Cu dragoste şi dor tu m-ai crescut, La mulţi ani şi multe , multe bucurii , dragile
Că mă înveţi de bine-ntotdeauna, noastre mămici !
Că-mi eşti în viaţă ne-nfricatul scut!

elev: Drept mulţumire pentru truda ta


De a mă creşte, spre lumină,
Eu pot să-ţi dau în schimb doar dragostea
De care inima mi-e plină.

Elev: Soare , azi de ziua mamei


Mai frumos să străluceşti
Şi din cerul cel albastru
Norii toţi să îi goneşti
31.Vreau să fie ziua mamei
Cea mai mândra dintre toate
Pentru dragostea ei mare
Şi nespusa-i bunătate!

Elev: 8 Martie e ziua ta!


O floare-ţi dau,măicuţa mea
Şi vreau să ştii că-n acest dar
E dragostea-mi fără hotar,
Sunt visele-mi ce port în gând
Că voi fi bun şi drept,oricând,
Că-ascultător voi fi mereu.
Mămică-acesta-i darul meu!

Elev: Cuvântul bun al mamei


Nu-l lepăda, copile,
Cât va mai fi pe lume
Să ai urechi şi zile;
Ci-nseamnă-ţi-le bine
Să i le-asculţi pe toate
Că nu-i pe lume nimeni
Ca ea să ţi le-arate.

S-ar putea să vă placă și