MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

TEMA:
FABRICAREA SAU PUNEREA IN CIRCULAȚIE A CARDURILOR SAU A ALTOR
INSTRUMENTE DE PLATĂ FALSE.

ART.237 COD PENAL RM

A efectuat: Cheltuitor Daniela

A verificat: Manea Vladislav

Chisinău 2018
 CUPRINS:

1 - Introducere
2 - Considerații generale
3 - Varianta-tip a infracțiunii prevăzute la aliniat (1)
4 - Varianta agravantă a infracțiunii prevăzute la aliniat (2)
5 - Concluzie
6 - Bibliografie
 INTRODUCERE
Noţiunea de card nu este definită in plan normativ. In schimb, este definită o
noţiune mai ingustă: noţiunea de card bancar.

Astfel, potrivit art.1289 din Codul civil, cardul bancar este un instrument
de plată emis de o bancă (emitent) care permite titularului cardului să retragă
bani in numerar, să efectueze transfer de sume băneşti in limitele disponibilului
din contul său in banca emitentă ori din contul liniei de credit acordată de
aceasta.

Totodată, in conformitate cu pct.12 al Hotărarii BNM nr.62 din 24.02.2005

privind aprobarea Regulamentului cu privire la cardurile bancare, cardul bancar
este un suport de informaţie standardizat şi personalizat, prin intermediul căruia
deţinătorul, de regulă, cu utilizarea numărului personal de identificare (PIN) al
său şi/sau a unor alte coduri care permit identificarea sa, are acces la distanţă la
contul bancar in vederea efectuării anumitor operaţiuni prevăzute de banca
emitentă.

În art.237 CP RM, sub denumirea marginală de fabricare sau punere în

circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată false, sunt reunite două
variante-tip de infracţiuni şi o singură variantă agravată de infracţiune.

Astfel, prima variantă-tip a fabricării sau punerii în circulaţie a cardurilor

sau a altor instrumente de plată false, specificată la alin.(1) art.237 CP RM, se
exprimă în fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a
cardurilor sau a altor instrumente de plată false, care nu reprezintă semne băneşti
sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă drepturi ori
obligaţii patrimoniale.

Varianta agravată a fabricării sau punerii în circulaţie a cardurilor sau a altor

instrumente de plată false, consemnată la lit.b) şi c) alin.(2) art.237 CP RM,
presupune că infracţiunea prevăzută la alineatul (1) este săvârşită: – de un
funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii (lit.b)); – de un grup criminal
organizat sau de o organizaţie criminală (lit.c)).

Cea de-a doua variantă-tip a fabricării sau punerii în circulaţie a cardurilor sau
a altor instrumente de plată false, specificată la lit.d) alin.(2) art.237 CP RM,
constă în fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a
cardurilor sau a altor instrumente de plată false, care nu reprezintă semne băneşti
sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă drepturi ori
obligaţii patrimoniale, dacă este săvârşită în proporţii deosebit de mari.

După ce am stabilit caracteristicile tehnico-legislative ale infracţiunilor

specificate la art.237 CP RM, urmează să supunem examinării elementele
constitutive şi circumstanţele agravante ale acestor infracţiuni.
 CONSIDERATII GENERALE:

In sensul art.237 C.pen. RM, prin „card” trebuie de inţeles instrumentul de

plată şi, in acelaşi timp, documentul standardizat şi personalizat, prin
intermediul căruia deţinătorul, de regulă, cu utilizarea unor coduri care permit
identificarea sa, obţine numerar, procură mărfuri, beneficiază de servicii sau
facilităţi.

Intr-o altă ordine de idei, vom menţiona că infracţiunea prevăzută la art.237

C.pen. RM poartă nu doar asupra cardurilor, ci şi asupra altor carnete de plată.

După cum rezultă din legislaţia in vigoare, sub incidenţa noţiunii „alte carnete
de plată” intră următoarele noţiuni:

1) ordinul de plată;

2) cecul;

3) acreditivul documentar;

4) incasoul documentar

Dezvoltarea fulminantă a diverselor sisteme de plăţi a condiţionat

implementarea in tot mai multe domenii ale vieţii economice a cardurilor şi a
altor instrumente de plată apropiate după natură.

Nu se lasă aşteptată reacţia interlopilor la aceste schimbări de ordin

socioeconomic. De aceea, se află in continuă transformare şi procedeele de
malversaţiune. Se dovedesc a fi insuficiente mijloacele juridico-penale avandu-
şi suportul in normele care stabilesc răspunderea penală pentru escrocherie
(art.190 C.pen. RM) şi cauzarea de daune materiale prin inşelăciune sau abuz de
incredere (art.196 C.pen. RM).

In acest plan, are dreptate S.V. Maximov cand afirmă că interesele

proprietarului trebuie apărate impotriva fraudelor, inclusiv pe calea interzicerii
falsificării instrumentelor de plată. Tocmai acestui scop răspunde art.237 C.pen.
RM.

Varinata-tip a infractiunii prevazute la al.(1)

(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a
cardurilor sau a altor instrumente de plată false, care nu reprezintă semne
băneşti sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă drepturi
sau obligaţii patrimoniale, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la
1050 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de
la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale
cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.237 CP RM îl

formează relaţiile sociale cu privire la încrederea publică în autenticitatea
cardurilor sau a altor instrumente de plată.

Din dispoziţia de la alin.(1) art.237 CP RM rezultă – explici sau implicit – că

entităţile ce reprezintă Obiectul material (produsul) infracţiunii în cauză
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

1) să fie carduri sau alte instrumente de plată false;

2) să nu constituie semne băneşti sau titluri de valoare;

3) să confirme, să stabilească ori să acorde drepturi sau obligaţii patrimoniale;

4) să imite cardurile sau alte instrumente de plată autentice care sunt utilizate, la
momentul săvârşirii infracţiunii, la efectuarea plăţilor;

5) să prezinte o asemănare considerabilă cu cardurile sau cu alte instrumente de

plată autentice, pe care le imită.
 Infracţiunea specificată la alin.(1) art.237 CP RM are Victimă atunci când
presupune:

a) luarea ilegală a bunurilor, în contextul punerii în circulaţie a cardurilor sau a

altor instrumente de plată false;

b) beneficierea ilegală de servicii ori lucrări, în contextul punerii în circulaţie a

cardurilor sau a altor instrumente de plată false.

În acest caz, victimă este posesorul bunurilor luate ilegal de către făptuitor sau,
respectiv, prestatorul serviciilor / executantul lucrărilor de care beneficiază
făptuitorul.

În ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.237 CP

RM, aceasta constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiune. Acţiunea dată
cunoaşte două modalităţi normative alternative:

1) fabricare;

2) punerea în circulaţie.

La rândul său, modalitatea normativă de fabricare se prezintă sub două

modalităţi faptice cu caracter alternativ:

a) contrafacere - confecţionarea cardurilor sau altor instrumente de plată false,

care imită cardurile sau alte instrumente de plată autentice.

b) alterare - modificarea conţinutului sau a aspectului cardurilor sau al altor

instrumente de plată autentice.

Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.237 CP RM este o infracţiune formală.

Ea se consideră consumată din momentul fabricării sau punerii în circulaţie
chiar şi a unui singur exemplar al cardurilor sau al altor instrumente de plată
false.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.237 CP RM se

caracterizează, în primul rând, prin intenţie directă.

Cât priveşte motivul infracţiunii în cauză, în cele mai frecvente cazuri acesta
îl constituie interesul material. Însă, nu sunt excluse şi alte motive: năzuinţa de a
demonstra altora abilităţile de imitare a cardurilor sau a altor instrumente de
plată autentice; năzuinţa de a testa vigilenţa celor care verifică autenticitatea
cardurilor sau a altor instrumente de plată; teribilismul etc.

Astfel de motive sunt luate în consideraţie la individualizarea pedepsei aplicate

pentru infracţiunea în cauză.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.237 CP RM este: 1) persoana

fizică responsabilă care, în momentul comiterii faptei, a atins vârsta de 16 ani; 2)
persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).

Varianta agravanta prevazuta la aliniat (2)

(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
b) de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii;
c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
d) în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 8 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 7000 unităţi convenţionale cu
privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea
persoanei juridice.

În ipoteza circumstanţei agravante consemnate la lit.b) alin.(2) art.237 CP

RM, subiectul infracţiunii poate fi doar persoana având calitatea specială de
salariat .
 Salariatul poate fi, inclusiv, un funcţionar – public sau privat, deci inclusiv o
persoană publică sau o persoană care gestionează o organizaţie comercială,
obştească sau altă organizaţie nestatală, Cărei anume categorii din acestea
aparţine salariatul urmează a se lua în consideraţie la individualizarea pedepsei.

La calificarea faptei conform lit.b) alin.(2) art.237 CP RM este important a se

stabili că salariatul a săvârşit infracţiunea nu oricând, dar tocmai în exerciţiul
funcţiunii. În alţi termeni, infracţiunea în cauză trebuie săvârşită în timpul
îndeplinirii de către subiect a obligaţiilor de serviciu.

Dacă subiectul infracţiunii este nu pur şi simplu un funcţionar, dar o persoană

publică sau o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau
altă organizaţie nestatală, se exclude calificarea suplimentară în baza art.327 sau
335 CP RM.

În altă privinţă, circumstanţa agravantă „de un grup criminal organizat sau de

o organizaţie criminală”, consemnată la lit.c) alin.(2) art.237 CP RM, este
similară cu circumstanţa agravantă specificată la lit.b) alin.(2) art.236 CP RM.

De aceea, este admisibilă o abordare similară a esenţei circumstanţei

respective, cu luarea în consideraţie a particularităţilor infracţiunii prevăzute la
alin.(1) art.237 CP RM.

Este consemnabil că, în ipoteza infracţiunii specificate la lit.d) alin.(2)

art.237 CP RM, valoarea cardurilor sau a altor instrumente de plată false, care
constituie obiectul material al infracţiunii (produsul acesteia), trebuie să
depăşească 5000 unităţi convenţionale.

Finalmente, accentuăm că la lit.d) alin.(2) art.237 CP RM este consemnată nu

o circumstanţă agravantă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.237 CP RM. De
fapt, la alin.(1) şi la lit.d) alin.(2) art.237 CP RM sunt prevăzute infracţiuni de
sine stătătoare. Aceste infracţiuni se pot afla între ele în concurs.
 CONCLUZIE

Atunci cand evaluăm pericolul social al fabricării sau punerii in circulaţie a

cardurilor sau a altor carnete de plată false, nu putem să nu luăm in consideraţie
că această infracţiune este una săvarşită in sfera financiar-creditară.

Sporirea necontrolată a numărului de falsuri care imită instrumentele de

plată „legale” are ca efecte devalorizarea acestor instrumente de plată,
compromiterea extinderii sistemelor de plăţi avansate şi stagnarea dezvoltării
pieţei financiare. Iată de ce, a fost suficientă şi necesară incriminarea faptei de
fabricare sau punere in circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false.
Odată cu penetrarea tot mai accentuată a tehnologiilor informaţionale in sfera
decontării fără numerar, va creşte şi rolul reglementării de la art.237 C.pen. RM.

La moment, gradul de răspandire cel mai mare il au cardurile cu bandă

magnetică. Aceasta deoarece gradul lor de protecţie impotriva falsificării este
comparativ mai mare.
 BIBLIOGRAFIE:

1) Cod Penal RM

2) Codul Muncii RM

3) Cod Civil RM

4) Revistă Ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moldova, 2013

5) Hotarirea BNM nr.62 din 24.02.2005

6) Tratat de Drept Penal Partea Speciala Volumul 2 Chisinau 2015, Sergiu

Brinza, Vitalie Stati

7) Comentariu Codului Penal RM

8) Revista Nationala De Drept nr.4 aprilie 2009