Elementul galvanic

Elementul galvanic

Pilele electrochimice (sau pilele galvanice) sunt sisteme in care energia chimica este
transformata in energie electrica.

Componenta:

• 2 electrozi (doua semicelule);

• punte de sare;
• voltmetru;
• conductor metalic exterior;

Nu are importanţă dacă carburantul este lichid sau gazos, trebuie să fie bogat în
atomi de hidrogen. Secretul pilelor de combustie? Să se separe electronul şi protonul
fiecărui atom de hidrogen şi apoi să ia un drum diferit. Dupa ce hidrogenul este extras din
carburant, traversează un catalizator care scindează atomii de hidrogen în electroni şi
protoni. Aceste sarcini se îndreaptă spre un electrolit sau o membrană, după tipul pilei,
care nu lasă să treacă decât protonii.

Electronii sunt deci excedentari pe una dintre feţele filtrului, care se încarcă negativ.
Electrozii, cel mai adesea din carbon sau siliciu, încadrează filtrul şi recuperează sarcinile
electrice. Sunt bornele pilei. Când circulă curentul, electronii ajung la electrodul pozitiv. Ei
se recombină cu protonii şi oxigenul din aer, formând vapori de apă.

Cataliza este însoţită de o puternică degajare de căldură. Bilanţul energetic este

repartizat astfel: 40% electricitate şi 60% căldură. Pilele de combustie oferă simultan
electricitate şi căldură. Degajarea căldurii ridică însă probleme atunci când se doreşte
numai obţinerea de energie electrică. Este cazul automobilului. Deja anumite soluţii de
recuperare şi reciclare a căldurii permit obţinerea randamentelor de 80%. Oricare ar fi
randamentul pilelor este deja net superior celui de grupuri electrogene tradiţionale care
este de 20%. Ele încep să ia locul acestora pentru aprovizionarea cu electricitate a zonelor
izolate.

Aşadar, pilele de combustie permit producerea de electricitate şi căldură cu un

randament superior şi slabe emisii poluante.
 Elementul galvanic

Pila Daniell-Jacobi

Un exemplu ilustrativ de pilă electrochimică în care conexiunea celor doi electrozi

se face printr-o punte de sare este pila Daniell-Jacobi.

Pila Daniell-Jacobi este o pila electrochimica reversibila, reprezentata prin

urmatorul lant electrochimic:

(-) Zn / ZnSO4 (a1) // CuSO4 (a2) / Cu (+)

Cand circuitul electric este inchis la electrozi au loc simultan urmatoarele reactii
electrochimice care genereaza curentul electric:

Anod (-):

Catod (+):

Reactia globala: Zn + Cu2+ Zn2+ + Cu

Se observă că cei doi electrozi sunt Zn/Zn+2 şi Cu/Cu+2, iar conexiunea electrolitică
se realizează printr-o punte de sare conţinând de obicei o soluţie apoasă de KCl.

Reprezentarea schematica a pilei Daniell-Jacobi este prezentata in figura.

 Elementul galvanic

Pila Lenclanche

Cea mai comuna forma de pila galvanica

este pila Leclanche inventata de chimistul francez
Georges Leclanch în 1860. In limbaj popular este
numita pila uscata sau baterie proiectoare. Pila
Leclanche utilizata ln zilele noastre este foarte
similara inventiei originale. Electrolitul consta
dintr-un amestec de clorura de amoniu si clorura
de zinc facuta pasta. Electrodul negativ este facut
din zinc ca si carcasa externa a pilei, iar
electrodul pozitiv, o tija de carbune înconjurata de
un amestec de carbon si dioxid de mangan. Pila
Leclanche produce circa 1.5V.

Pila Leclanché este frecvent utilizata pentru

alimentarea aparatelor de radio cu tranzistori, a
lanternelor de buzunar, la instalatii de
semnalizare etc.

Reactiile care au loc la electrozi sunt complexe, si se pot reprezenta astfel:

Forta electromotoare a acestei pile este de 1,5 - 1 ,65 V, si scade pe masura ce pila
se descarca. In mod frecvent, se leaga in serie mai multe astfel de baterii.

O alta întrebuintare este in bateriile de acumulatoare. Astfel de baterii sunt

dezvoltate pentru uz electric pentru a fi folosite ca nivelatoare de încarcatura, pentru a
compensa fluctuatiile momentane de capacitate ale sistemului. Astfel de baterii ar putea fl
instalate aproape de locurile cu cerinte speciale. Acestea cauzeaza putine probleme de
mediu si ocupa putin spatiu.
 Elementul galvanic

Acumulatori

Acumulatorul cu plumb este o pila cu electrolit lichid

realizat pentru prima oara, in anul 1859, de inginerul
francez Gaston Planté.

Electrodul negativ este format dintr-un gratar de plumb cu ochiurile umplute cu plumb
spongios, iar electrodul pozitiv este construit tot dintr-un gratar de plumb cu ochiurile
umplute cu dioxid de plumb. Electrolitul este acid sulfuric de concentratie 38% (p = 1,29
g/cm 3 ) pentru acumulatorul incarcat.

In timpul functionarii acumulatorului, când acesta debiteaza curent electric, la cei

doi electrozi au loc procesele care pot fi reprezentate prin ecuatiile:

Reactia totala presupune transformarea Pb si a Pb0 2 in PbSO 4 prin consumarea

acidului sulfuric.

La ambii electrozi se formeaza PbSO 4 insolubil, care adera la placi, se sulfateaza.

Granulele fine de PbSO 4 formate initial se maresc in timpul functionarii, astfel incat
randamentul acumulatorului scade.

Se poate constata daca un acumulator este incarcat sau nu prin masurarea

concentratiei acidului sulfuric, mai precis prin determinarea densitatii solutiei.

Acumulatorul poate fi reincarcat prin conectarea acestuia la o sursa de curent continuu

astfel, incât curentul debitat de sursa sa aibä sens opus celui debitat de acumulator; la
electrozi se produc astfel reactiile inverse celor indicate.

F.e.m. a unei cebule este de aproximativ 2V. Frecvent se utilizeaza baterii formate din
trei sau sase celule legate in serie pentru a produce 6 V sau 12 V.
 Elementul galvanic

In afara acumulatorilor cu plumb se utilizeaza acumulatoare

alcaline de tip Ni-Fe si Ni- Cd. Acestea prezintä avantajul ca permit
desfasurarea unui numär mare de descarcári - incarcari fara
deteriorarea placilor.

Acumulatorul care poate fi reîncarcat prin inversarea reactiei chimice, a fost inventat in
1859 de fizicianul francez Gaston Plante. Bateria lui Plante era una din acid de plumb, un
tip larg folosit astazi.

Bateria de acid de plumb, care consta din trei sau sase baterii conectate în serie, este
folosita la automobile, camioane si alte vehicule, marele ei avantaj este ca poate transmite
un curent puternic de electricitate pentru a porni un motor, insa se descarca repede.
Electrolitul este o solutie diluata de acid sulfuric, electrodul negativ este din plumb si cel
pozitiv din dioxid de plumb.

Bateria de acid de plumb are o functionare buna timp de aproape 4 ani si produce 2V
pe celula.

In comparaţie cu acumulatorii cu plumb, acumulatorii alcalini au

următoarele avantaje: au o greutate mult mai mică, rezistă la trepidaţii şi la izbituri, nu se
defectează în caz de scurtcircuitare şi nici în cazul unor curenţi mari de încărcare şi de
descărcare şi pot rămîne descărcaţi timp îndelungat.

In schimb însă, acumulatorii alcalini sunt mai costisitori decît cei de plumb şi au o
f.e.m. mai mică. In timpul descărcării ei dau cel mult 65% din energia primită în timpul
încărcării. In acumulatorii alcalini, ca electrolit este o soluţie alcalină, (sodă caustică sau
potasă caustică).