Sunteți pe pagina 1din 30

PROIECT PENTRU

CERTIFICAREA COMPETENŢELOR
PROFESIONALE
NIVEL III

Profil tehnic
Calificare profesională: Tehnician instalatii electrice

1
2
Cuprins

Argument 4

Aparate de măsură în curent alternativ de joasă frecvenţă


Capitolul 1 Conceptul de măsurare 6

1.1 Măsurarea 6

1.2 Mărimi măsurabile 8


9
Capitolul 2 Mijloace electrice de măsurare
9
2.1. Definirea mijloacelor electrice de măsurare

2.2. Caracteristicile metrologice ale mijloacelor electrice de măsurare. 11

Capitolul 3 Aparate feromagnetice 13

3.1 Principiul de funcţionare 13

3.2 Descrierea aparatului 13

3.2.1 Aparat feromagnetic cu atracţie 13

3.2.2 Aparat feromagnetic cu respingere 14

3.3 Funcţionare 15

3.4 Caracteristici metrologice, proprietăţi 17

3.5 Utilizări 17

Capitolul 4 Aparate electrodinamice 18

4.1 Principiul de funcţionare 18

4.2 Descrierea aparatului 18

4.3 Funcţionare 19

4.4 Caracteristici metrologice, proprietăţi 19

4.5 Utilizări 19
3
4.6 Proprietăţi 21

4.7 Prevenirea defecţiunilor şi remedieri 22

Capitolul 5 Aparate ferodinamice 23

Capitolul 6 Aparate cu redresor 24

6.1 Aparate de măsură magnetoelectrice cu redresor 24

6.2 Funcţionarea instrumentului magnetoelectrice alimentat cu curent 24


alternativ redresat

6.3 Caracteristicile aparatelor magnetoelectrice cu redresor 27

Capitolul 7 Recomandări privind respectarea normele de sănătate şi 29


securitate a muncii

Bibliografie 30
Anexe

ARGUMENT

Activitatea din orice domeniu este influenţată tot mai mult de deciziile bazate pe informaţiile
cantitative. În majoritatea cazurilor, măsurarea este cea care constitue sursa primară a informaţiilor,
ea fiind implicată în cele mai diverse acţiuni umane: observarea, explorarea, perfecţiunea,
experimentul, verificarea, restarea. În tehnologia contemporană măsurarea a devenit o componentă
esenţială, prezentată în toate etapele, de la concepţie la control final, hotărâtoare pentru calitatea
oricărui produs.
Referindu-ne la procesul de cunoaştere a unui fenomen, putem spune că atât experimentul cât
şi măsurarea ocupă un loc important.
Crearea unor mijloace tehnice din ce în ce mai perfecţionate pentru scopurile practice, a
utilizat din plin cuceririle ştiinţei şi, pe de altă parte, a contribuit la dezvoltarea acesteia. Dezvoltarea

4
tehnicilor de măsurare şi a aparaturii aferente a fost condiţionată şi impulsionată de interdependenţa
care există între ştiinţă şi tehnică.
Măsurările electrice sunt indispensabile în toate ramurile industriale, constituind o verigă
importantă în procesele de producţie, în controlul calităţii materiilor prime, a produselor intermediare
şi finale, în dezvoltarea cercetării în toate domeniile.
În aceeaşi ordine de idei, putem spune că şi consumurile de energie electrică sunt real
înregistrate dacă aparatele utilizate în acest scop nu introduc erori de măsurare, lucru care este posibil
dacă, periodic, acestea sunt verificate şi reglate.
Există o varietate întreagă de aparate electrice de măsurat, dar în proiectul acesta voi discuta
decât de cele mai simple şi folosite cel mai mult în practică şi în curent alternativ de joasă frecvenţă.
Scopul lucrării este structurat pe următoarele capitole: conceptul de măsurare, mijloace electrice
de măsurare, aparate feromagnetice, electrodinamice , ferodinamice , aparatele cu redresor,
precum şi aparatele universale: multimetre (principiul de funcţionare, descrierea aparatului,
funcţionare, caracteristici metrologice, proprietăţi,)
Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională în cadrul
liceului, consider că se încadrează în contextul celor exprimate mai sus.
În acest fel am corelat cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul şcolii cu cele
întâlnite în documentaţia tehnică de specialitate parcursă în perioada de elaborare a lucrării de
diplomă.
Diferenţa dintre indicaţiile aparatului şi valorile reale poartă denumirea de eroare a aparatului.
Se obişnuieşte ca eroarea aparatului sa fie exprimată în procente faţă de indicaţiile maxime ale
aparatului. Dacă cu ajutorul unui voltmetru de 200 V a fost măsurată o tensiune de 40 V, iar
voltmetrul a indicat numai 33 V, atunci eroarea măsurării este de 2 V, dar faţă de indicaţia maximă a
aparatului (200 V) ea este numai de 1 % .
Toate aparatele electrice de măsurat se împart în cinci clase, în funcţie de mărimea erorii.
Fiecare clasă este reprezentată prin mărimea erorii exprimată în procente. Cele mai precise aparate,
de laborator sînt de clasa 0,2 sau 0,5. Aparatele tehnice bune fac parte din clasa1 sau 1,5. Există şi
aparate de mai mică precizie, de clasa 2,5. Deci, un aparat de clasa 1,5 dă o eroare de cel mult 1,5%;
aparatele cu o eroare de peste 2,5% nu sînt clasificate. Scalele aparatelor pot fi uniforme, având pe
toată lungimea diviziuni egale, şi neuniforme, la care diviziunile sînt mai dese la început şi uneori la
sfîrşit. Măsurătorile obţinute la începutul scalei, daeă aceasta nu este uniformă, vor fi mai puţin
precise.
În timpul măsurării nu sînt admise erori la citirea indicaţiilor aparatului. În acest scop, trebuie
folosită noţiunea numită valoarea diviziunii scalei. Ea poate fi. lămurită prin exemplul următor. Se
presupune că un miliampermetru de 100 mA are o scală cu 20 diviziuni. In acest caz, fiecare

5
diviziune corespunde cu 5 mA. Aceasta va fi valoarea diviziunii. Dacă în timpul măsurării indicatorul
unui astfel de aparat va devia cu 3 diviziuni, înmulţind numărul diviziunilor cu valoarea unei
diviziuni, adică înmulţind 3 cu 5, vom obţine valoarea curentului de 15 mA. Folosind un aparat de
măsurat oarecare, trebuie mai întâi să stabilim valoarea diviziunilor. Să analizăm acum mai
amănunţit folosirea ampermetrelor, miliampermetrelor şi voltmetrelor.
După cum se ştie, ampermetrul sau miliampermetru se conectează de obicei în serie în
circuit, iar prin el trece tot curentul măsurat. Conectarea ampermetrului în circuit nu trebuie să
schimbe simţitor rezistenta circuitului, căci astfel se va schimba valoarea curentului. De aceea,
ampermetrele au totdeauna o rezistenţă mică, de sutimi sau zecimi de ohmi, iar rezistenţa
miliampermetrelor nu depăşeşte cîţiva ohmi. Ampermetrul sau miliampermctrul în niciun caz nu
trebuie conectat direct la sursa de curent, deoarece datorită faptului că aparatul are o rezistenţă mică,
se va produce un scurtcircuit, curentul va creşte şi aparatul se va arde.

CAPITOLUL 1
CONCEPTUL DE MĂSURARE
1. 1. Măsurarea
Măsurarea poate fi definită ca un proces (succesiune de operaţii) prin care se obţin informaţii
cantitative despre o mărime fizică Acest proces de măsurare poate fi definit pe baza mai multor
modele dintre care se descriu două mai importante.
a) Modelul matematic al măsurării.
Conform acestui model procesul de măsurare este un proces fizic experimental de
comparaţie a mărimii de măsurat cu o altă mărime de aceeaşi natură cu ea, considerată unitate de
măsură, rezultatul comparaţiei fiind un număr real:
X  n Um
unde: X - mărimea de măsurat;

6
n - valoarea numerică a mărimii de măsurat, care arată numărul de unităţi de măsură Um
cuprinse în mărimea de măsurat.
Măsurarea este descrisă de funcţia: f : X  Y
Măsurarea este deci atribuirea de numere mărimilor astfel încât să poată fi descrise relaţiile
cantitative dintre ele. Aceste numere se numesc valori ale mărimii măsurate.
Mijlocul tehnic necesar efectuării acestei atribuiri îl constituie mijlocul de măsurare.
Principiul general de funcţionare al aparatelor de măsurat mărimi electrice
Aparatele de măsurat mărimi electrice, analogice sau numerice, indiferent de mărimea
măsurată, precizia aparatului, domeniul de măsurare sau tipul constructiv, au acelaşi principiu de
funcţionare, care se bazează pe transformarea unei părţi din energia electromagnetică a mărimii de
măsurat în informaţie perceptibilă.
Schema bloc a aparatelor de măsurat pentru mărimi electrice este prezentată în figura 1.1 de
mai jos :

Bloc de prelucrare
Mărime Traductor
de măsurat
Afişaj
de prelucrare/adaptare
a afişare

Funcţionarea dispozitivelor analogice se bazează pe transformarea unei părţi din energia


de indicare
electrică a mărimii de măsurat în energie mecanică de deplasare a indicatorului. Indicatorul
face parte din sistemul mobil al dispozitivului ; asupra lui se exercită două cupluri egale dar de semn
contrar. Cuplul activ (Ma) produce mişcarea, iar cuplul rezistent (Mr) se opune mişcării. Cuplul
rezistent este creat de un element elastic şi este proporţional cu deviaţia indicatorului. Mr = ka unde k
este constanta elastică a resortului, iar a, deplasarea unghiulară a indicatorului. Cuplul activ apare ca
urmare a interacţiunii dintre mărimi electromagnetice situate pe partea fixă, respectiv pe partea
mobilă a dispozitivului de măsurat. Cuplul activ depinde de mărimea de măsurat x, ceea ce se
exprimă matematic: Ma = f(x). Efectuând înlocuirile în condiţia de echilibru Ma = Mr, rezultă că a =
F(x), adică poziţia indicatorului faţă de scara de repere este funcţie de mărimea de măsurat.
Măsurarea curentă a parametrilor R, L, C ai unui circuit electric se face prin metode de
deviaţie, bazate pe legea lui Ohm, utilizând scheme de măsură ce folosesc ampermetre, voltmetre şi
wattmetre.
Metodele de măsurare pot fi:
- metode de deviaţie, care folosesc aparate de măsură analogice sau digitale, a căror deviaţie
este dată de mărimea măsurată;
- metode de comparaţie (de nul), în care rezultatul măsurătorii se obţine prin compararea
mărimii de măsurat cu o mărime cunoscută; operaţia de măsurare necesită un aparat denumit
indicator de nul.

7
Dacă ne referim la măsurarea unor mărimi electrice, putem exemplifica câteva tipuri de
aparate de măsură:
- ampermetre, galvanometre, pentru măsurarea intensităţii curentului electric;
- voltmetre, pentru măsurarea tensiunii electrice;
- wattmetre, pentru măsurarea puterii electrice active;
- contoare, pentru măsurarea energiei electrice;
- frecventmetre, pentru măsurarea frecvenţei;
- fluxmetre, pentru măsurarea fluxului magnetic;
Clasificarea aparatelor electrice de măsurat în curent alternativ
Utilizarea tipurilor constructive descrise în construcţia aparatelor de măsură uzuale pentru
curent alternativ sunt :
Tipul magnetoelectric cu cuplu antagonist mecanic: ampermetre de c.a. cu redresor;
voltmetre de c.a. cu redresor; aparate electrice universale - ampermetre, voltmetre, ohmmetre,
osciploscoape si capacimetre, cu posibilităţi de măsura multiple.
Tipul magnetoelectric logometric: ohmmetre (cu 2 sau 3 bobine); frecvenţmetre (cu 2
bobine). Tipul feromagnetic: ampermetre de c.a.; voltmetre de c.a..
Tipul electrodinamic: ampermetre de c.a.; voltmetre de c.a.; wattmetre de c.a.; varmetre.
Tipul electrodinamic logometric: cosfimetre; frecvenţmetre;
Tipul electrostatic: voltmetre pentru tensiuni înalte (100 ¸ 150kV); voltmetre de c.a..
Tipul de inductie: contoare de energie activă, în c.a.; contoare de energie reactivă;
ampermetre şi voltmetre.
În anexa 2 sunt exemple de aparate de măsură pentru tablouri
1.2. Mărimi măsurabile
1.2.1. Mărimile şi caracterizarea lor
Mărimea reprezintă o proprietate comună a unei clase de obiecte, fenomene, procese, care
poate fi deosebită calitativ şi determinată calitativ.
Considerând (fig. 1.2) că M este mulţimea mărimilor existente în natură putem evidenţia
submulţimea M1 corespunzătoare mărimilor definibile (observabile) mărimi pentru care se poate
obţine o informaţie care să permită discriminarea lor calitativă.
Submulţimea M1 include submulţimea M2 corespunzătoare mărimilor măsurabile - mărimi
definibile pentru care este posibilă atribuirea unui număr fiecărui element (aprecierea cantitativă) şi
pentru care s-a elaborat metoda de măsurare şi mijlocul de măsurare prin care este posibilă această
atribuire.
Fig.1.2. Mărimi definibile şi măsurabile.

8
Deci, condiţiile ca o mărime să fie măsurabile sunt:
 posibilitatea de a fi definită (observabilitatea),
 posibilitatea construirii unei scale de măsurare (totalitatea numerelor reale ce pot fi atribuite)
adică definirea unor unităţi de măsură,
 posibilitatea conceperii mijlocului de măsurare pe baza unei metode de măsurare.
Metodele şi convenţiile care asigură definiţiile, evaluarea şi exprimarea rezultatelor unei
măsurări, unităţile şi erorile de măsurare sunt parte integrantă a limbajului comun, universal, denumit
metrologie.
Ca ştiinţă a măsurarii, metrologia garantează că se poate acorda încredere măsurărilor care susţin
activităţile de fabricare şi schimburi de produse, analizele specifice fenomenelor chimice şi fizice,
diagnosticul medical, expertiza juridică, tranzacţiile fiscale şi comerciale, definirea şi controlul regulilor de
securitate, etc.
Se poate spune că metrologia face parte din infrastructura ascunsă, invizibilă, pe care se
sprijină societatea şi are un rol important în toate activităţile tehnice, în particular în industrie şi în
tranzacţiile comerciale În activitatea practică se întâlnesc diferite mărimi fizice care se deosebesc
între ele atât din punct de vedere calitativ (prin natura lor), cât şi din punct de vedere cantitativ.
Marea diversitate de unităţi de măsură şi de materializări fizice ale acestora a condus la
crearea unui sistem internaţional de unităţi de măsură – SI. Acesta a fost adoptat în anul 1960 la
Paris , prin convenţie internaţională. Din anul 1961, SI este legal şi obligatoriu în România. SI are
şapte unităţi fundamentale corespunzătoare celor şapte mărimi fundamentale, precum şi două unităţi
suplimentare corespunzătoare celor două mărimi suplimentare.
Prima clasificare a mărimilor fizice este: a) mărimi fizice fundamentale în SI; b) mărimi
fizice derivate; c) mărimi fizice suplimentare.
Mărimile fundamentale sunt alese arbitrar, unităţile lor de măsura în SI sunt definite pe baza
unor fenomene fizice reproductibile si ele stau la baza definirii celorlalte marimi, adica a celor
derivate .
Sistemul internaţional de unităţi (SI), adoptat în 1960, are
- 7 unităţi fundamentale: metru [m] pentru lungime, kilogram [kg] pentru masă, secunda [s]
pentru timp, amper [A] pentru intensitatea curentului electric, grad kelvin [K] pentru temperatura
termodinamică (absolută), mol pentru cantitatea de substanţă, candela [Cd] pentru intensitatea
luminoasă,
- 2 unităţi suplimentare: radian pentru unghiul plan şi steradian pentru unghiul solid,
- 35 unităţi derivate.

9
CAPITOLUL 2
MIJLOACELOR ELECTRICE DE MĂSURARE

2.1. Definirea mijloacelor electrice de măsurare


Mijloacele (aparatele) de măsură pot fi analogice sau numerice. Rezultatul măsurării cu
aparate analogice indicatoare este apreciat de operator prin poziţia unui element indicator (ac, spot)
în lungul unei scale gradate. Poziţia indicatorului este dependentă (analoagă) mărimii de măsurat,
care de fapt a provocat deplasarea indicatorului din poziţia de repaus. Aparatele analogice
înregistratoare trasează pe un suport curba de variaţie în timp a mărimii măsurate. Aparatele de
măsură numerică sau digitale indică rezultatul măsurării sub formă numerică pe un sistem de afişaj.
Mijloacele electrice de măsurare (MEM) reprezintă ansamblul mijloacelor tehnice care
materializează şi conservă unităţile de măsură şi furnizează informaţii de măsurare. Componentele
principale sunt:
 măsura - mijlocul de măsurare ce materializează una sau mai multe valori ale unei mărimi fizice,
de exemplu rezistoare electrice, condensatoare electrice, etc.
 instrumentul de măsurare - cea mai simplă asociere de dispozitive şi elemente care poate furniza
informaţii de măsurare, mărimea măsurată fiind raportată la o scară de repere, de exemplu: şubler,
balanţă, instrumentul magnetoelectric, instrumentul electrodinamic, etc.
 aparatul de măsurare - mijlocul de măsurare constituit pe baza unei scheme ce conţine mai
multe convertoare electrice de măsurare, de exemplu: ampermetru, voltmetru, etc.
Mijloacele de măsurare trebuie să realizeze o corespondenţă biunivocă între mărimea de măsurat
X şi rezultatul măsurării Y.
Reprezentarea generală a unui aparat de măsurare este prezentată în figura .2.1.

Fig. 2.1. Aparatul de măsurare - reprezentarea generală


Se disting:
 aparate de măsurare analogice,
 aparate de măsurare numerice (digitale),
 punţi şi compensatoare
Aparatele de măsurare analogice (cu spot sau ac indicator) sunt aparate la care legea de
corespondenţă între mărimea de măsurat X, aplicată la intrare şi rezultatul măsurării Y, obţinut la
ieşire, este o funcţie continuă (fig. 2.2 şi 2.3 ).
10
Fig. 2.2. Dependenţa Y = f(X) la un aparat analogic. Fig. 2.3 Dependenţa Y=f(X) la un aparat digital

Aparatele de măsurare digitale sunt aparate la care rezultatul măsurării este prezentat direct
sub formă numerică, ca urmare a eşantionării, cuantificării şi codificării.
 instalaţia de măsurare - ansamblul de aparate de măsurare, mărimi şi dispozitive anexă, reunite
printr-o schemă sau metodă comună şi care servesc pentru măsurarea unuia sau mai multor
mărimi, de exemplu: compensatorul de curent continuu, înregistratorul electronic, puntea
tensometrică etc.
 Sistemul de măsurare este definit ca ansamblul de senzori şi traductoare, reţele informatice sau
de transmisie a semnalelor, sisteme de achiziţii de date, aparate de măsurare conectate la o
magistrală de comunicaţii etc., acest ansamblu fiind condus de un calculator (microcontroler,
microprocesor, PC etc.) pe baza unui program elaborat de utilizator pentru efectuarea automată a
măsurărilor în vederea gestionării şi controlului unui proces industrial. Deoarece în ultimii ani se
tinde spre utilizarea unor unităţi independente de măsurare şi acţionare, dotate cu inteligenţă
proprie, conectate la magistrale informatice ce le subordonează unui sistem informatic central,
ierarhizat, a apărut şi noţiunea de sistem distribuit de măsurare (cu inteligenţă distribuită).
2.2. Caracteristicile metrologice ale mijloacelor electrice de măsurare
Sunt caracteristici referitoare la comportarea aparatelor de măsurare în raport cu mărimea
măsurată, cu mediul ambiant şi cu beneficiarul măsurării.
Principalele caracteristici metrologice ale unui mijloc de măsurare sunt:
Caracteristici metrologice
- Rezoluţia este cea mai mică variaţie a măsurandului ce poate fi pusă în evidenţă la ieşirea
aparatului. În cazul aparatelor numerice rezoluţia este dată de o unitate a ultimului rang zecimal (un
bit). Rezoluţia se exprima în unităţi ale mărimii măsurate.
- Sensibilitatea este raportul între variaţia mărimii de ieşire şi cea a măsurandului.
- Pragul de sensibilitate este cea mai mică variatie a măsurandului ce poate fi măsurată.
- Precizia este calitatea aparatului de a da indicaţii cât mai apropiate de valoarea reală a
măsurandului.

11
- Clasa de precizie se poate defini ca eroarea maxima raportată în procente la intervalul de
măsură.
- Fineţea este proprietatea aparatului de măsura de a perturba cât mai puţin măsurandul.
- Repetabilitatea este proprietatea aparatului de măsura de a da valori cât mai apropiate la
repetarea aceleiaşi măsuratori.
Din caracteristica de transfer statică rezultă o serie de caracteristici metrologice:

Figura 2.4 Caracteristici de transfer pentru: a) aparat analogic si b) aparat numeric

Elementele componente ale aparatelor de măsurat electrice (anexa 1) sunt : cutie,


dispozitiv de citire, cadran pe care se găseşte scara gradată. Pe cadran se mai înscriu simbolurile
caracteristice ale aparatului.
A măsura, înseamna a efectua o experienţă în care comparăm o mărime M cu o alta mărime
u, de aceeaşi natura (de aceeaşi specie) cu cea dintâi, luată ca unitate. Prin actul măsurării se
stabileşte o aplicaţie de la o specie de mărimi X, la multimea numerelor reale R - mai rar la R2.
Altfel spus, se stabileste o relaţie între valoarea unei mărimi şi un număr real.
Raportul - stabilit experimental - dintre o marime de măsurat X, care există independent de
noi, şi o unitate de măsură u, care care este aleasă de noi pentru acea mărime, reprezintă rezultatul
măsurătorii Y : X/u = Y.
Instrumentele de generaţie mai veche măsurau cu exactitate numai mărimile (U,I) cu forma
de unda sinusoidala şi frecvenţă constantă (de regula 50 Hz). Pentru alte forme de unda decât cea
sinusoidală aparatele nu mai indica valoarea RMS reala. Daca semnalul ce se măsoară are şi o
componenta continua, valoarea afişata nu va fi cea corecta. Majoritatea instrumentelor digitale
rezolvă deja aceasta problema. Valoarea afişata este cea reală pentru diferite forme de undă, factorul
de umplere diferit şi prezenţa componentei continue.

12
CAPITOLUL 3
APARATE FEROMAGNETICE
3.1 Principiul de funcţionare
Aparatele feromagnetice funcţionează pe baza acţiunii câmpului magnetic creat de o bobină
fixă parcursă de curent, asupra unor piese din material feromagnetic, care sunt atrase sau respinse în
interiorul bobinei.
Simbolul este

3.2 Descrierea aparatului


Dispozitivul de măsurat feromagnetic are la baza funcţionării interacţiunea dintre câmpul
magnetic, al unei bobine parcurse de un curent, asupra unor plăcuţe confecţionate din material
feromagnetic..

13
Bobina fixă este realizată din conductor de cupru cu secţiune rotundă.
Rezultatul acestei interacţiuni este cuplul activ, care are, drept consecinţă, rotirea echipamentului
mobil (constituit din ax-piese feromagnetice).
În funcţie de modul de acţiune dispozitivele feromagnetice pot fi clasificate ca dispozitive de
atracţie (bobină plată) sau de respingere (bobină rotundă).
Din punctul de vedere al interacţiunii elementelor sale aparatele feromagnetice se construiesc in
două variante: cu atracţie şi cu respingere.

3.2.1 Aparat feromagnetic cu atracţie


Dispozitivele de măsurat feromagnetice de atracţie (figura 3.2 ) sunt construite dintr-o bobină
plata 1 , cu o fereastră îngustă în interiorul căreia poate pătrunde miezul 2 din material magnetic
moale fixat excentric pe axul 3.
Pe ax sunt fixate acul indicator 4, contragreutaţile 5, arcul spiral 6, pentru creşterea cuplului
rezistent legat cu celalalt capăt al corectorului de zero 7, şi paleta amortizorului 8.

Figura 3.2
Aparat feromagneti cu atracţie

La trecerea curentului prin înfăşurarea bobinei, sub


acţiunea câmpului magnetic al acesteia, miezul 2 este atras în
interiorul bobinei, pentru ca energia câmpului să devină maximă

Bobina fixă Schema dispozitivului de citire:


1. ac indicator 2. contragreutati 3. arcuri spiralate
4. bobina mobila 5. ax si lagar

Figura 3.3 Elemente componente ale


aparatelor ferognetice de atractie

14
Dispozitivul pentru producerea cuplului activ: Conţine o parte fixă-bobină, care poate avea
forma unui electromagnet şi o partea mobilă sau echipajul mobil, format dintr-un ax, care se sprijină
în lagăre, pe care se găsesc montate plăcuţele feromagnetice.
Dispozitivul pentru producerea cuplului rezistent: un arc spiral
Dispozitivul de citire: ac indicator şi scară gradată , permite observarea sau citirea valorii
măsurate. Valoarea indicată de acul indicator este rezultatul sumei algebrice a celor două cupluri
(activ şi rezistent). Această sumă va fi egală cu zero. În acest moment acul indicator va ocupa o
poziţie geometrică în faţa unei scăli gradate
Corector de zero: buton crestat care, prin intermediul unei pârghii ce aste legată la un capăt al
unui arc spiral, acţionează asupra axului echipajului mobil
Amortizor pneumatic – cu piston sau cu paletă

3.2.2 Aparat feromagnetic cu respingere

Figura 4.4 Dispozitivul feromagnetic


cu respingere

Dispozitivul feromagnetic cu respingere (Fig. 4.4) este constituit dintr-o bobină cilindrică (1),
fixată pe axul (4) în interiorul căreia se află două piese din material feromagnetic, una fixă(2) şi una
mobilă(3). La trecerea curentului de măsurat prin bobină cele două piese se magnetizează cu aceeaşi
polaritate şi se resping; piesa mobilă fixată excentric produce deplasarea acului indicator (5) cu un
unghi oarecare. Pe ax este fixat amortizorul (6) şi arcul spiral (7), pentru crearea cuplului rezistent.
Bobina este înconjurată de un ecran magnetic din oţel (8).
Dispozitiv producere cuplu rezistiv . Toate aparatele feromagnetice au, în construcţia lor,
arcuri spiralate care sunt utilizate pentru producerea cuplului rezistent. Acest cuplu rezistent se va
opune cuplului activ, creat de interacţiunea dintre câmpul magnetic permanent şi trecerea unui curent
electric prin bobina mobilă.
Arcurile spiralate sunt realizate din benzi sau fire elastice şi nemagnetice. Materialele din
care sunt confecţionate aceste arcuri sunt aliaje bronz - fosfor, bronz - cadmiu.

15
Arcurile spiralate
Dispozitiv producere cuplu Amortizor pneumatic Dispozitiv de corectie
rezistiv

Figura 4.5 Părţi componente

Amortizorul pneumatic. Echipamentul mobil este supus fenomenului de oscilaţie. Evitarea


oscilaţiilor echipamentului mobil se face cu ajutorul dispozitivului de amortizare. Acesta poate fi
pneumatic sau magnetic. Aparatele feromagnetice, de regulă, au amortizoare pneumatice
Dispozitiv de corecţie. Aducerea acului indicator în poziţia zero se face cu ajutorul
corectorului de zero. Corectorul de zero se compune dintr-un şurub care iese în afara carcasei. Cu
ajutorul acestui şurub se poate deplasa acul indicator, dat fiind faptul că un punct al arcului spiralat
face corp comun cu axul bobinei mobile şi implicit cu acul indicator

3.3 Funcţionare
Aparat feromagnetic cu atracţie
La trecerea curentului prin bobină piesa feromagnetică se magnetizează şi este atrasă în interiorul
bobinei determinând deplasarea echipajului mobil.
Cuplul activ care care ia naştere şi care pune în mişcare echipajul mobil, este proporţional cu
pătratul intensităţii curentului ce trece prin bobină : Ma = kI2
Cuplul rezistiv creat de arcul spiral creşte proporţional cu unghiul de deviaţie, α ( Mr = D α)
Aparat feromagnetic cu respingere
La trecerea curentului prin bobină cele două plăcuţe se magnetizează şi se resping dând
naştere cuplului activ care pune în mişcare echipajul
kI2 = D α ; α=k/D I2
Notăm k/D = K, şi se obţine caracteristica statică de funcţionare a aparatelor feromagnetice
α=KI2
I- intensitatea curentului prin bobină , K- constantă

3.4 Caracteristici metrologice, proprietăţi


 Scara gradată a aparatelor feromagnetice este pătratică şi neuniformă;

16
 Sensibilitate mică(sesizează curenţi de ordinul zecilor de mA);
 Precizie scăzută ( începând cu clasa de exactitate 1,5...2,5 %); aparatele care se execută din
permalloz sunt de precizie mai mare, corespunzător clasei de precizie 0,5.
 Consum propriu de putere mare ( 0,5-7,5VA);
 Câmpurile magnetice exterioare influenţează dispozitivele de măsurat feromagnetice,
datorită câmpului magnetic propriu foarte redus. Pentru aceasta aparatele feromagnetice se
ecranează sau se construiesc cu dispozitive astatice. Un asemenea dispozitiv are 2 bobine
identice, conectate în serie, rotite una faţă de alta cu 180° şi ale căror câmpuri magnetice sunt
egale, dar de sens contrar. Bobinele au miezuri separate, identice şi fixate pe un ax comun..
Câmpul magnetic exterior nu influenţează indicaţiile aparatului astatic.
 Indicaţiile sunt influenţate de fenomenul de histerezis şi de curenţi turbionari (erorile cresc cu
frecvenţa →se folosesc numai la frecvenţe joase);
 Funcţionează în curent continuu şi curent alternativ, cuplu activ are acelaşi sens indiferent de
sensul curentului.
Avantaje :
- utilizare in curent continuu şi curent alternativ;
- rezistenţa la suprasarcini mari de curent;
- simplitate;
- preţ de cost scăzut;
- robuste.
Dezavantaje:
- scara neuniformă
- consum propriu mare;
- sensibiliate redusă;
- dependeţa indicaţiilor de câmpurile magnetice exterioare.

3.5 Utilizări

Aparatele feromagnetice sunt construite ca AMPERMETRE sau ca VOLTMETRE.


Aprecierea mărimii măsurate (tensiune, intensitate a curentului electric etc.), se face după
deplasarea părţii mobile (provocată de acţiunea reciprocă de interacţiune dintre electromagnetul fix şi
dispozitivul mobilă).
Ampermetrele feromagnetice nu se folosesc cu şunturi, datorită posibilităţii de a confecţiona
bobine pentru curenţii mari. Se realizează ampermetre de 1A şi 5 A. Pentru măsurarea curenţilor
mari se folosesc transformatoare de curent.

17
În cazul folosirii ca voltmetrele, se realizează aparate fermagnetice cu un curent nominal de 70-
30mA, care au rezistenţe adiţionale de 30-700Ω/V. Căderea de tensiune este de 1V, la bornele
aparatelor. Domeniul de măsură se poate extinde cu rezistenţe adiţionale.
Aceste aparate datorită simplităţii şi siguranţei construcţiei au cea mai mare utilizare, mai ales ca
aparate de tablou.
Cu aparatele feromagnetice se pot măsura curenţi mari (până la 200-300A) fără să se utilizeze
şunturi sau transformatoare de curent. Acest lucru este posibil, deoarece se poate confecţiona bobina
fixă a aparatului pentru curenţi nominali până la valoarea de 200-300 A. Pentru intensităţi de curent
mai mari, se utilizează transformatoare de curent.

CAPITOLUL 4
APARATE ELECTRODINAMICE

Simbol :

4.1 Principiul de funcţionare


Funcţionarea aparatelor electrodinamice se bazează pe acţiunea forţelor electrodinamice ce se
exercită între bobine fixe şi mobile, parcurse de curenţi. Din această interacţiune ia naştere cuplul
activ care tinde să rotească bobina mobilă.

18
4.2 Descriererea aparatului
Aparatul electrodinamic este reprezentat în figura 4.1 şi este alcătuit din axul mobil 1, bobina
mobilă 2. resoarte spiralate 3, ac indicator 4, scara gradată 5, amortizor cu paleta 6 şi o bobina
fixă 7

Figura 4.1 Aparat electrodinamic

4. 3 Funcţionarea
Cuplul activ. Aparatele electrodinamice având două circuite (bobine fixe şi bobina mobilă),
pot fi parcurse de doi curenţi, I1 prin bobinele fixe şi I2 prin bobina mobilă. Din interacţiunea
câmpurilor create de cei doi curenţi, apar forţele electrodinamice care acţionează asupra bobinei
mobile. Cuplul activ depinde de produsul celor doi curenţi..
În curentul continuu, cuplul activ va fi: Ma = KI1I2 (A)
În curentul alternativ, cuplul activ depinde de produsul valorilor instantanee ale intensităţilor
celor doi curenţi:
ma= ki1i2. (B)
În cazul curenţilor sinusoidali:
i1=I2 sin ωt;
i2=I2 sin (ωt + ),
unde Φ este defazajul dintre cei doi curenţi. În acest caz, cuplul activ va fi:
m = kI1 sin ωt. I2 sin (ωt + )= kI1I2[cos + cos(2ωt+ )= kI1I2 cos +kI1I2 cos(2ωt + ) (C)
După cum reiese din relaţia (C) cuplul activ are două componente. Cea de-a două, variind
cosinusoidal în timp, are valoarea medie zero. Rezultă că valoarea medie a cuplului activ este:
M a med= kI1I2 (D)
Echipajul mobil nu va putea urmări variaţiile cuplului activ, ci se va deplasa sub acţiunea
cuplului activ mediu, până când cuplul rezistent devine egal cu cuplul activ.

19
4.4 Caracteristici metrologice, proprietăţi
Din relaţia de echilibru M=M rezultă caracteristica statică de funcţionare a aparatelo electrodinamice.
În curent continuu. a= KI1I2. (E)
În curent alternativ. a= KI1I2cos . (F)
Scară neuniformă ca ampermetre şi voltmetre şi scară uniformă ca wattmetre;
- Sensibilitate bună(sesizează curenţi de ordinul mA);
- Precizie foarte bună ( începând cu clasa de exactitate 0,1);
- Consum propriu de putere mare ( 2-10 W);
- Sunt influenţate de câmpuri magnetice exterioare ( se ecranează);
- Indicaţiile sunt influenţate de frecvenţa curentului (frecvenţe de 1500 Hz);
- Sunt sensibile la suprasarcini;
- Funcţionează în curent continuu şi curent alternativ

4.5 Utilizări
Aparatele electrodinamice se pot folosi ca ampermetre, voltmetre sau wattmetre.
Ampermetrele electrodinamice sunt aparate precise (clasa de precizie 0,2 si 0,1) construite de regula
ca aparate de laborator si pot fi utilizate atât pentru masurarea curentului continuu cât si a celui
alternativ. Pentru valori reduse ale curentilor (sub 0,5 A) bobina mobila 2 – înseriata cu bobinele fixe
1-1' – se alimenteaza prin resorturile spirale. Pentru valori mai mari ale curentului bobina mobila se
conecteaza în paralel cu un sunt legat în serie cu bobina fixa, asa cum se observa în figura 4 de mai
jos . Ampermetre electrodinamice. Pentru curenţi mici, sub 0,5 A bobinele fixe şi bobina mobilă se
leagă în serie (fig. a). În acest caz, I1=I2=I şi relaţiile
(E) şi (F) devin: a=KI2. (G)

Figura 4.2 - Ampermetru electrodinamic: a-pentru curenţi mici<0.05 A; b-pentru curenţi mari.

Relaţia (G) indică o scară pătratică pentru ampermetrele electrodinamice când K este o
independenta de a. În practică, prin soluţii constructive adecvate se obţine un factor K scăzător cu a,
astfel încât scara aparatului se uniformizează (cu excepţia primelor repere). Pentru curenţi mai mari

20
se foloseşte de obicei schema din figura 2.b, în care bobina mobilă este legată în serie cu bobina fixă
şi este montată în paralele cu şuntul rs . Astfel prin bobina mobilă trece numai o parte din curentul
care străbate bobinele fixe. Rezistenţa rb, în serie cu bobina mobilă, are rolul de a evita erorile
suplimentare date de variaţia temperaturii sau de variaţia frecvenţei (rezistenţa rb, confecţionată din
manganină, nu variază cu frecvenţa, pe când bobina mobilă are înfăşurarea din cupru, a cărui
rezistenţă variază cu aproximativ 0,4%K; de asemenea, bobina mobilă prezintă o reactanţă inductivă
ce variază cu frecvenţa).
Voltmetre electrodinamice. Voltmetrele electrodinamice se realizează dintr-un mili-
ampermetru electrodinamic în serie cu o rezistenţă adiţională (figura 2.3 ).

(G)
Curentul I=I1=I2, ce trece prin bobinele aparatului legate în serie, va
unde: U este tensiunea de măsurat;b ra –rezistenţa bobinelor aparatului, legate în serie; rad –rezistenţa
adiţională.

Figura 4.3 Voltmetru electrodinamic


Ţinând seama de relaţia (G), relaţiile (E) şi (F) devin:

(H)
Relaţia (H) indică o scară pătratică când K este independent de a. Şi în acest caz, ca şi la
ampermetre, prin soluţii constructive convenabile se poate obţine un factor K scăzător cu a, astfel
încât scara aparatului să se uniformizeze
Wattmetre electrodinamice.
Cel mai frecvent, aparatele electrodinamice sunt utilizate ca wattmetre. În acest caz bobina
mobilă si bobinele fixe nu se leagă între ele, ci formează circuite independente (fig.4). Bobinele fixe,
denumite bobine de curent, se leagă în serie în circuit, prin ele trecând acelaşi curent ca şi prin
sarcină (I1=I). Bobina mobilă, numită bobină de tensiune, se leagă împreună cu o rezistență
adiţională în paralel pe circuit astfel încât curentul ce o parcurge este:, I2= , unde r este rezistenţa
bobinei mobile.

21
(I)
În acest caz, relaţia (E) devine:
iar relaţia (F) devine:

(J)
În cazul wattmetrelor se poate realiza o scară uniformă, obţinând prin construcţie un factor K
independent de a. De obicei, în schemele electrice wattmetrele se figurează printr-un cerc intersectat
de o linie orizontală, care reprezintă bobinele fixe, şi o linie verticală, care reprezintă bobina mobilă
(ca în figura 3. b).

Fig.4.3.Wattmetre electrodinamice
.
2.6 Proprietăţi

Aparatele electrodinamice, când sunt folosite ca wattmetre, au scară uniformă. Ca


ampermetre şi voltmetre au scară neuniformă dar prin soluţii constructive convenabile se poate
realiza o uniformizare a scări gradate. Sensibilitatea aparatelor electrodinamice este bună, putându-se
măsura intensităţi ale curentului începând cu ordinul miliamperilor. Precizia este foarte bună, ele
fiind cele mai precise aparate de curent alternativ (începând cu clasa 0.1).
Din acest motiv sunt folosite ca ampermetre şi voltmetre etalon şi de laborator pentru c.a.
Consumul propriu de putere este foarte mare (2-10 W). Aparatele electrodinamice funcţionează atât
în curent continuu, cât şi în curent alternativ. În curent alternativ, curentul îşi schimbă sensul în
ambele bobine simultan, astfel încât cuplul activ are mereu acelaşi sens. Indicaţiile sunt influenţate
de frecvenţa curentului, ceea ce face ca aceste aparate să fie utilizate doar până la circa 1500 Hz.
Aparatele electrodinamice sunt puternic influenţate de câmpurile magnetice exterioare,
deoarece câmpul lor propriu, închizându-se prin aer, este slab. Din acest motiv aparatele se ecranează
sau se construiesc astatice. Deoarece curentul este adus la bobină mobilă prin arcurile spirale,
aparatele electrodinamice sunt sensibile la suprasarcini. Datorită construcţiei complicate, au cost
ridicat.
22
4.7 Prevenirea defecţiunilor şi remedieri
Aparatele electrodinamice sunt sensibile la suprasarcini.
De aceea este necesar să se aleagă cu atenţie aparatele şi domeniile lor care intervin în timpul
măsurărilor.
La montarea unui wattmetru în circuit, bobina de curent trebuie montată în serie, iar bobina
de tensiune – în paralel.
Se reaminteşte că în cazul în care apar defecţiuni la aparatele de măsurat, se recomandă
repararea acestora în laboratoarele specializate, şi că în urma reparaţiilor aparatele trebuie supuse
verificărilor metrologice.

CAPITOLUL 5
APARATELE FERODINAMICE

Simbol

Figura 5.1 – Aparat ferodinamic cu bobină fixă şi bobina mobilă

23
Aparatele ferodinamice au acelaşi principiu de funcţionare ca şi aparatele electrodinamice, cu
deosebire că bobinele au miezuri feromagnetice. Datorită acestui fapt, câmpul magnetic este mai
intens, forţele electrodinamice sporesc, ceea ce face ca sensibilitatea aparatelor să fie mai mare. In
schimb, precizia scade, datorită pierderilor în fier, a fenomenului de histerezis şi a curenţilor
turbionari ce iau naştere în miezul magnetic.
Deosebirea dintre cele două aparate constă în faptul că bobinele aparatului ferodinamic sunt
prevăzute cu miezuri magnetice.
Forţele electrodinamice dintre curenţii I1 şi I2 care trec prin cele doua bobine, fiind
proporţionale cu produsul curenţilor, cuplul de rotaţie pe care bobina îl exercită asupra bobinei
mobile va fi şi el proporţional cu produsul I1*I2 , deci M a = kI1I2 , deci deviaţia acului α = kI1I2
Câmpul propriu fiind mai puternic, aparatele ferodinamice sunt mai puţin influenţate de
câmpurile exterioare. Aparatele ferodinamice sunt foarte răspândite şi se folosesc, de obicei, ca
wattmetre sau varmetre.

Figura 5.2

Watmetru analogic (ferodinamic) , măsoara puterea activă şi reactivă în sisteme


monofazate sau trifazate , pentru montaj pe panou , cu scala la 90°

Figura 5.3 Cosfimetru analogic (ferodinamic) sau electronic , pentru montaj


pe panou , cu scala la 90 grade sau 240 grade

CAPITOLUL 6
APARATE CU REDRESOR

Aparate de măsură magnetoelectrice cu redresor


Se pot folosi şi pentru măsurarea mărimilor în c.a. Aceste aparate de măsură au avantajul
(faţă de celelalte aparate de măsura pentru c.a (feromagnetice, electrodinamic, etc.), unei sensibilitati
mai bune, a unui consum mult mai redus şi o banda de frecvenţă considerabil mai larga. În schimb
au însă, o precizie mai scazută (clasa 1,5 - 2,5).
Pentru măsurarea curentului alternativ instrumentul magnetoelectric trebuie conectat într-o
schemă de redresoare mono sau bialternanţă. Cu ajutorul şunturilor şi a rezistenţelor adiţionale se pot
realiza astfel ampermetre şi voltmetre pentru curent alternativ. Aparatul poate măsura şi curent
continuu dacă se deconectează redresorul, astfel că ele se utilizează mai ales ca multimetre (A,V,  )
cu un număr mare de intervale de măsurare.

24
Se utilizeaza atât ca aparate de tablou cât şi ca multimetre de laborator.
Aparatele cu redresor constau dintr-un aparat magnetoelectric şi unul sau mai multe
redresoare conectate în diferite scheme de redresare. Ca redresoare se folosesc redresoarele uscate.
Pot fi cu simplă redresare şi cu dublă redresare.

6.1 Funcţionarea instrumentului magnetoelectrice alimentat cu curent alternativ


redresat
Datorită inerţiei relativ mari a organului mobil, instrumentul magnetoelectric are o frecvenţă
proprie de oscilaţie mică f o  0,5  2 Hz de aceea nu poate urmări variaţiile instantanee ale unui
curent redresat de frecvenţă f  50  100 Hz . Cuplul său activ va fi proporţional cu o valoare medie a
curentului.
T
1
T o
( M a ) med   o  i  dt   o  I med

De aceea şi indicaţia sa va fi proporţională cu valoarea medie a curentului redresat:



a  o  I med
D
La redresorul monoalternanţă valoarea medie a curentului o are expresia:
1
1
I o
I med   I 2 sin   t dt  a I
TT 2,22 2,22  D

Rezultă că pentru curent sinusoidal deviaţia este proporţională cu valoarea efectivă a


curentului alternativ.

Fig. 6.1. Aparate electrice cu redresor

a) monoalternanţă b) bialternanţă

1
T
I o
I med    I 2 sin t dt  a D
T o 1,11 1,11D

La redresorul bialternanţă (în punte) din fig. b curentul mediu redresat va fi:

Se observă o deviaţie dublă în acest caz deci o sensibilitate dublă pentru aparat.
Realizarea ampermetrelor şi a voltmetrelor cu redresor se face tot cu şunturi şi rezistenţe
adiţionale, montate în paralel cu redresorul, respectiv în serie.

25
O variantă frecvent utilizată este aceea a utilizării transformatoarelor de măsură de curent şi
tensiune cu prize pe primar.

Fig. 6.2. Aparate cu redresor şi transformatoare de măsurară

Figura 6.3 Caracteristici volt - amper

a) Scheme de redresare

În prezent se utilizează, practic, numai schemele cu redresare bialternanta si anume:


scheme in punte Graetz, jumatate Graetz si cu transformator.
Schema în punte Graetz are sensibilitate bună, îinsă are o scară puternic neliniara pe prima
parte şi erori de temperatura mari.
Schema jumatate Graetz. În aceasta schemă, cele două rezistenţe R au valori sensibil mai
mari decât rezistenţa în conducţie directă a diodelor ceea ce îmbunătăteşte liniaritatea scării şi
micşorează erorile de temperatură. Desi, are o sensibilitate mai scăzută, este cea mai
utilizată schemă pentru aparate de măsură cu redresor.

.
Schema cu transformator Permite extinderea limitelor de masura intr-un mod simplu,
precis si cu pierderi mici de energie. Permite masurarea si a tensiunilor mici (T poate fi si
ridicator), insa are limita superioara a benzii de frecventa mai coborata si un gabarit sensibil
mai mare. Cu toate acestea, se utilizeaza la unele multimetre de laborator.

26
Figura 6.4 Scheme de redresare

a) Aparate de masură ampermetre si voltmetre cu redresor


Voltmetre. Acestea se realizeaza pe baza voltmetrului elementar prin inscrierea unei
rezistente aditionale corespunzatoare. Tensiuni nominale: 3 - 1000 V, clasa de precizie 1,5-2,5.
Aparate de masura. Acestea sunt realizate dintr-un voltmetru elementar care masoara caderea de
tensiune pe o rezistenta de precizie (sunt neinductiv din manganina) parcursa de curentul de
masurat Curenti nominali: 0,01 - 3 A, clasa de precizie: 1,5 sau 2,5.
Uneori curentul în şuntul RS este adus prin intermediul unui transformator de curent,
situatie in care acesta serveste si la extinderea limitelor de masura (solutie întâlnită la
multimetrul romanesc MF-35, de exemplu).

Figura 6.3

6.3 Caracteristicile aparatelor magnetoelectrice cu redresor


Deoarece în practică interesează valoarea efectivă, scara aparatelor magnetoelectrice cu
redresor este gradată în acest mod, considerându-se forma de undă a mărimii redresate ca
sinusoidală.
Pentru unde sinusoidale însă aparatul are indicaţia proporţională cu valoarea medie a
curentului ceea ce conduce la erori mari de măsurare. Pentru acest caz:
o I
a 
D Kf
Pentru a citi corect valoarea efectivă a curentului sinusoidal trebuie cunoscut factorul de
formă:
I Kf
Kf  şi atunci: I  a  CI 
I med 1,11
O altă sursă de erori la aparate cu redresor o constituie neliniaritatea diodelor, ceea ce face ca
scările de c.a. ale aparatului să fie diferite de cele de c.c. şi anume, mai dese la începutul scării de
27
măsură din cauza valorii mai mari a rezistenţei în sens direct a diodei ( Rd ) la valori mici a
curentului. Pentru liniarizare se caută să se introducă în serie cu diodele rezistenţe mult mai mari
decât Rd .
Diodele redresoare introduc şi erori de temperatură şi frecvenţă. Rezistenţele în sens direct şi
invers depind de temperatură în sens invers proporţional.
Erorile de frecvenţă apar la frecvenţe mari (f > 10kHz) datorită capacităţii parazite a diodelor
a căror rezistenţă scade cu frecvenţa. Din această cauză partea din curent neredresată creşte cu
frecvenţa şi indicaţia instrumentului va scădea.
Ele pot fi construite cu număr mare de game de măsurare, cu consum propriu redus,
sensibilitatea ridicată, măsoară şi în c.c şi în c.a.
Banda de frecvenţă poate fi de 10  20 kHz, clasa de precizie este de regulă 1 în c.c şi 1,5 în
c.a. Pentru ohmmetre uzuală este clasa de precizie 1% sau 1,5% din deschiderea scării gradate. La
majoritatea multimetrelor scara în curent alternativ este neliniară şi este diferită pentru cea de curent
alternativ. Totuşi sunt şi multimetre cu scări comune obţinute prin liniarizarea caracteristicii diodelor.
Multimetre pasive
Multimetrele sunt aparate ce permit măsurarea mai multor mărimi. Multimetrele pasive
sunt alcătuite pe baza unui microaparate de masură magnetoelectric sensibil (In = 20-50 mA). Ele
permit măasurarea mărimilor U, I si R in c.c. precum şi a lui U si I in c.a. Unele din acestea mai
permit măsurarea şi a altor aparate de măsură, ca de exemplu, beta - la tranzistoare sau frecvenţe în
domeniul audio.
Datorită simplitatii, robusteţii şi a preţului de cost scazut, multimetrele pasive continuă să
rămână aparatele cele mai răspândite pentru măsurări de rutină şi de depanare. La realizarea unui
asemenea multimetru apar unele probleme legate de alegerea treptelor de sensibilitate, de
suprapunere a scarilor la diverse trepte de sensibilitate si suprapunerea scarilor de c.c. si cele de
c.a.
Alegerea treptelor de sensibilitate. Valorile nominale la treptele de sensibilitate (Aparate de
masura), se aleg de regula in seria: l, 3, 10, 30, 100, etc. (aproximativ din 10 in 10 dB). Aceasta
succesiune s-a impus din cerinte metrologice si economice. Treptele în succesiunea lor trebuie sa se
suprapuna pe cel putin o treime din lungimea scarii pentru ca eroarea de masurare (e a) sa nu
depaseasca triplul erorii tolerate, la trecerea pe treapta imediat urmatoare. Deexemplu, daca acul se
afla la finele scarii gradate pe treapta de 10 V si trebuie de masurat 12V se trece pe sensibilitatea de
30V cand acul revine la deviatia a=(12 /30) an si ca urmare eroarea de masura (ea) creste de la c
(indicele de clasa) la (30/12) c < 3c. Dacă suprapunerea este mai mică, ea creşte mai mult, iar dacă
suprapunerea este mai mare ea scade, însa aparatul devine mai scump (mai multe trepte la comutatorul
de gAparate de masurae). Seria de trepte 1, 3, 10 reprezinta un compromis acceptabil intre cele doua

28
cerinte; aceasta se mai numeste si serie cu trepte de 10 dB. Pentru evitarea calculelor mentale,
întotdeauna se prevad două scări gradate: una cu 30 diviziuni şi alta cu 100 sau submultipli ai
acestora

CAPITOLUL 7
RECOMANDĂRI PRIVIND RESPECTAREA NORMELOR DE SĂNĂTATE ŞI
SECURITATE A MUNCII
Protecţia muncii ca instituţie de drept reprezintă "un ansamblu de norme legale şi imperative,
având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale ce se formează în legătură cu organizarea,
conducerea si realizarea procesului de muncă, în scopul prevenirii accidentelor şi bolilor
profesionale".
Curentul electric are o acţiune complexă şi caracteristică asupra tuturor componentelor
organismului omenesc producând tulburări interne grave (aşa-numitele şocuri electrice) sau leziuni
externe (arsuri electrice, electrometalizări şi semne electrice). Accidentele electrice se datoresc
următoarelor cauze:
a) folosirea curentului electric la tensiuni care depăşesc pe cele arătate în normele de tehnica
securităţii;
b) atingerea conductoarelor neizolate sau insuficient izolate aflate sub tensiune. În vederea
evitării unor asemenea accidente se impune ca izolarea lor să fie perfectă şi prin poziţia acestora să
fie exclusă posibilitatea unei atingeri.
Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin contact, uneltele cu care se va lucra, în
astfel de locuri de muncă, vor avea mânerele din materiale electroizolante.
Controlul frecvent al condiţiilor la locul de muncă;

29
Controlul dotării instalaţiilor şi al aparatelor cu dispozitive de tehnica securităţii muncii, precum
şi a personalului, cu echipament şi materiale de protecţie, înainte de începerea lucrului;
Organizarea locului de muncă şi a activităţii respective;
Asigurarea disciplinei în muncă;
Nu se va lucra cu mâinile ude şi nu se vor atinge părţile aflate sub tensiune,
Nu se vor efectua niciun fel de modificări asupra montajului, atâta timp cât acesta se află sub
tensiune;
Se vor utiliza echipamentul şi materialele de protecţie individuală.
Personalul desemnat poate îndeplini lucrările de verificare numai după ce şi-a însuşit temeinic
următoarele cunoştinţe:
- regulamentul de ordine interioară a unităţii;
- legislaţia de protecţie a muncii în vigoare, aferentă activităţii respective;
- normele de protecţie a muncii, generale şi cele specifice locului de muncă;
- instrucţiunile de lucru;
- noţiunile de prim-ajutor.

Bibliografie

1. Isac, E., (1993), Măsurări electrice şi electronice, Editura Didactică şi Pedagogică,


Bucureşti.
2. Gheorghiu, T., Tănăsescu, M., (2005), Măsurări tehnice, Editura Aramis Print, Bucureşti.

3 Mareş, Fl., ş.a. - Solicitări şi măsurări tehnice. Laborator tehnologic. Auxiliar


curricular pentru clasa a X-a, liceu tehnologic – profil tehnic, Editura
4, Cosma, D., ş.a. - Electromecanică. Laborator de bazele metrologiei. Manual
pentru anul I Şcoala de Arte şi Meserii – domeniul electromecanică, Editura Economică
Preuniversitaria, Bucureşti, 2003

30