Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REGLAREA NERVOASĂ
A ACTIVITĂŢII CARDIACE
ASPECTE TEORETICE
Principala funcţie a pompei cardiace este de a propulsa un volum de sânge în mica
şi marea circulaţie. Acest volum de sânge se numeşte volum sistolic sau volum
bătaie şi trebuie să aibă o valoare suficient de mare pentru a asigura nevoile de
oxigen şi substanţe nutritive ale organismului. Volumul expulzat într-un minut se
numeste debit cardiac şi păstrarea lui la valori care să satisfacă cerinţele metabolice
ale organismului se face prin intervenţia unor mecanisme complexe de reglare şi
control.
Cum volumul de sânge pompat de inimă (debitul cardiac) depinde de frecvenţa
bătăilor inimii şi de volumul expulzat cu fiecare bătaie, adaptarea inimii se realizează
prin controlul activităţii de pacemaker şi a celei contractile, adică a activităţii
electice şi mecanice a inimii. (Milnor W., 1989).
Mecanismele care intervin în controlul activităţii inimii sunt clasificate în intrinseci
(care ţin de inimă) şi extrinseci.
• Mecanismele intrinseci de reglare a cordului
a. mecanismul heterometric – Frank-Starling de adaptare la presarcină crescută,
în care modificările debitului cardiac sunt determinate de alungirea fibrelor
cardiace. Acest mecanism nu asigură componenta presională, fiind un
mecanism fiziopatologic de adaptare la suprasolicitări;
b. mecanismul homeometric de adaptare la postsarcină, la aceeaşi lungime
iniţială a fibrelor. Reglarea se realizează prin mecanisme de modificare a
contractilităţii miocardului şi prin modificarea frecvenţei cardiace.
Mecanismele dependente de inimă (intrinseci) intervin în puţine situaţii fiziologice, în
fapt, controlul activităţii cardiace realizându-se pe cale nervoasă şi umorală.
• Mecanismele extrinseci de reglare cardiacă sunt:
− mecanisme nervoase care au la bază arcuri reflexe şi eferenţe vegetative
simpatice şi parasimpatice;
− mecanisme umorale.
Mecanismele nervoase sunt mecanisme reflexe şi presupun parcurgerea unui arc
anatomic reflex care cuprinde:
1. zonele receptoare (reflexogene) la nivelul cărora, prin intermediul baro şi
chemoreceptorilor, se percepe modificarea care declanşează mecanismul;
2. căile nervoase aferente, care transportă stimulii la centrii de control din SNC;
3. centrii cardiovasculari care emit comanda în funcţie de nevoile organismului;
4. căi eferente amielinice care au pe traseu un ganglion, unde se face sinapsa
dintre neuronul pre şi postganglionar;
5. efectorul, care poate fi:
− celula pacemaker, în cazul în care este necesară modificarea de frecvenţă;
− fibra contractilă pentru adaptarea forţei de contracţie;
− fibra musculară netedă din peretele vaselor pentru adaptarea tonusului
vascular (vasoconstricţie sau vasodilataţie).
1
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
1. Receptorii cardiovasculari
Receptorii implicaţi în reglarea activităţii inimii şi vaselor sunt prezenţi în întregul
sistem cardiovascular, dar cu precădere la nivelul unor zone reflexogene
“strategice” (sinocarotidiană, cardio-aortică, a venelor mari, etc.). Ei au rol de
traductori ai modificărilor presionale – baroreceptori şi/sau ai modificărilor compoziţiei
biochimice a sângelui – chemoreceptori.
Baroreceptorii care participă la reglarea cardio-vasculară sunt situaţi în:
− artere - baroreceptori arteriali care se găsesc în crosa aortică, la emergenţa
arterelor subclaviculare şi în sinusul carotidian, deasupra bifurcaţiei carotidei
primitive, pe carotida internă. Sunt stimulaţi de distensia pereţilor arteriali,
produsă cel mai frecvent de creşterea presiunii arteriale.
Baroreceptorii sinocarotidieni şi aortici sunt stimulaţi de modificările presiunii
arteriale sistemice. Creşterea presiunii arteriale sistemice (sau compresiunea
carotidelor deasupra bifurcaţiei) măreşte frecvenţa impulsurilor până la un
anumit nivel, proporţional cu creşterea presiunii. Aceste impulsuri determină
un reflex depresor care are ca finalitate: scăderea debitului cardiac (prin
scăderea frecvenţei şi a contractilităţii cardiace) şi scăderea rezistenţei
periferice vasculare.
Scăderea presiunii arteriale (sau compresia pe carotida comună) stimulează
baroreceptorii sinocarotidieni şi aortici, determinând un efect opus,
caracterizat prin tahicardie, vasoconstricţie, creşterea presiunii şi a debitului
cardiac - reflex presor.
− atrii - baroreceptorii atriali. Sunt situaţi subendocardic, endocardul atrial fiind
zona cardiacă cu cea mai bogată inervaţie şi sunt de tip A (descarcă mai ales
în sistola atrială) şi de tip B (descarcă tardiv în cursul diastolei atriale, sincron
cu perioada de umplere maximă cu sânge a atriilor).
Frecvenţa de descărcare a receptorilor atriali depinde direct proporţional de
presiunea venoasă.
Stimularea receptorilor din atriul drept (AD) produce tahicardie prin reflexul
Bainbridge realizat pe căi aferente vagale şi căi eferente simpatice, care
influenţează frecvenţa de descărcare a nodulului sinoatrial. Reflexul
Bainbridge are rolul de a preveni acumularea sângelui în vene, atrii şi în
circulaţia pulmonară.
Distensia atrului stâng (AS) produce un răspuns asemănător, având aceeaşi
explicaţie.
− peretele ventriculilor - baroreceptorii ventriculari sunt reprezentaţi de
mecanoreceptori, stimulaţi de distensia ventriculară, mai puţin numeroşi decât
cei atriali. Ei produc efecte depresoare, dar numai în cazul destinderilor foarte
mari ale ventriculului stâng.
− circulaţia pulmonară - baroreceptorii din circulaţia pulmonară sunt localizaţi
în adventicea trunchiului arterei pulmonare şi a ramurilor dreaptă şi stângă ale
acesteia. Sunt stimulaţi de distensia patului vascular pulmonar, determinând
vasodilataţie cu hipotensiune arterială şi bradicardie, adică reflexe depresoare.
În condiţii experimentale aceşti receptori pot fi stimulaţi de injectarea în
circulaţia pulmonară a veratridinei, fenilbiguanidei sau a serotoninei.
− zone din afara aparatului cardiovascular: receptori alveolari, receptori
pentru durere, proprioreceptori, receptori mezenterici.
o
2
Lucrări practice Fiziologia aparatului cardio-vascular
3
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
4
Lucrări practice Fiziologia aparatului cardio-vascular
− eferenţa simpatică. Căile simpatice îşi au originea în cordoanele
intermediolaterale ale primelor 5-6 segmente toracice medulare. Sinapsa cu
neuronii postganglionari se face la nivelul ganglionilor cervico-dorsali, de unde
pleacă fibrele postganglioanare sub forma nervilor cardiaci (superior, mijlociu
şi inferior), care inervează sistemul excitoconductor şi fibrele contractile.
Fibrele simpatice drepte se repartizează mai ales în ţesutul nodal, afectând în
special frecvenţa, în timp ce, cele stângi se distribuie cu precădere în micardul
contractil, amplificându-i activitatea
Ca şi în cazul parasimpaticului, există o descărcare permanentă de impulsuri
prin nervii simpatici cardiaci. Denervarea simpatică, realizată pe un cord în
prealabil denervat vagal, determină scăderea frecvenţei cardiace (la om de la
150 la 100/min.).
Efectele simpaticului pe cord se datorează eliberării mediatorului numit
noradrenaliă (epinefrină) care acţionează pe receptorii beta1. Noradrenalina
stimulează toate proprietăţile miocardului şi mobilizează rezervele de glicogen
şi fosfaţi macroergici, acţiunea sa fiind de mai lungă durată decât a
acetilcolinei. Efectele sale se manifestă prin creşterea permeabilităţii
membranei celulare pentru Na+ şi Ca2+, cu depolarizarea acesteia.
o
Reţineţi
• SNV parasimpatic via nervul vag şi mediatorul său acetilcolina
au efecte deprimante asupra proprietăţilor miocardului. În condiţii
de stimulare vagală normală, acest lucru este benefic, având
efecte protectoare asupra inimii.
În caz de stimulare vagală puternică, apare bradicardia severă
sau chiar oprirea inimii.
• SNV simpatic prin mediatorii săi, adrenalina si noradrenalina are
efecte stimulatoare asupra proprietăţilor miocardului.
Aceste efecte sunt benefice pentru adaptarea organismului în
condiţii de efort, emoţii, stare de “alertă”, când cordul trebuie să
pompeze volume mai mari de sânge.
Dacă simpaticul domină în mod cronic activitatea inimii, atunci se
instalează tahicardia, tulburările de excitabilitate şi
hipertensiunea arterială.
În aceste situaţii trebuie administrate beta blocante.
6
Lucrări practice Fiziologia aparatului cardio-vascular
LUCRĂRI PRACTICE
1. Excitarea nervului vag
Obiective:
− evidenţierea răspunsului inimii de broască la stimularea puternică a nervului
vag;
− evidenţierea fenomenului de “scăpare de sub acţiunea vagului”
Materiale necesare:
• Pentru experimentul simulat: computer şi programul de fiziologie virtuală,
acelaşi ca pentru ligaturi şi cardiografia Marey.
Tehnica de lucru
• Se urmează aceiaşi paşi ca la lucrarea “Ligaturile lui Stannius”, dar acum, din
meniu se alege lucarea “Efectul excitării vagului”.
Rezultate - interpretare
− la stimularea cu frecvenţă medie, se produce scăderea frecvenţei cardiace;
− la excitarea vagului cu frecvenţă mare se poate observa oprirea cordului în
diastolă;
− dacă excitarea se prelungeşte şi după oprirea cordului, se observă că acesta
îşi reia activitatea cu o frecvenţă uneori mai mare decât frecvenţa anterioară
stimulării (fenomenul de “rebound”).
7
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
2. Reflexul Goltz
La nivelul mezenterului există mecanoreceptori care pot fi stimulaţi prin tracţiune,
lovire sau distensie. Excitaţia este transmisă prin măduvă (căile medulare
ascendente) la nucleul dorsal al vagului, de unde, pe căi eferente vagale ajunge la
cord, determinând efecte deprimante, care pot ajunge până la oprirea cordului.
Existenţa unor astfel de reflexe depresoare poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul
experienţei descrise de Goltz.
Mod de lucru – pentru experiment pe broască
• Se foloseşte o broască nespinalizată, decapitată, dar cu bulbul intact, care se
fixează pe planşeta de disecţie în decubit dorsal.
• Se execută o breşă în musculatura abdominală şi se expune o ansă
intestinală împreună cu mezenterul. Se mai face o breşă în peretele toracic,
pentru evidenţierea cordului.
Rezultate
• După 10-15 minute de expunere la aer a ansei intestinale, interval necesar
pentru uscarea parţială şi sensibilizarea acesteia la stimuli mecanici, se
loveşte ansa intestinală cu bagheta de sticlă sau se tracţionează mezenterul.
• Se observă, după un timp de latenţă scurt (1-2 secunde), o scădere a
frecvenţei contracţiilor cardiace sau chiar oprirea cordului în diastolă. Reflexul
dispare după atropinizare.
o
Reflexele vagale viscero-vegetative (în acest caz cu punct de plecare
digestiv) urmate de bradicardie severă sau stop cardiac se pot produce
la om:
− în cursul intervenţiilor chirurgicale pe abdomen, dacă se execută
manipulări brutale ale viscerelor abdominale;
− dacă anestezia nu este suficient de profundă;
− dacă în preanestezie nu s-a administrat atropină.
În cazul declanşării unui astfel de reflex trebuie administrată atropină.
FIZIOLOGIE INTEGRATIVĂ
Manevrele vagale. Manevrele vagale sunt probe clinice prin care sunt stimulate
zone reflexogene implicate în reflexe care au drept cale eferentă nervul vag. Acest
nerv se distribuie viscerelor din torace şi abdomen (inimă, plămân, tub digestiv,
sistem excretor, etc.), deci stimularea vagală va produce efecte vagotonice şi la
aceste organe. În practica medicală manevrele vagale sunt efectuate pentru
influenţarea proprietăţilor miocardului, în special pentru modificarea frecvenţei
cardiace.
Nervul vag are origine în bulb. Primul neuron se găseşte în nucleul dorsal al vagului
şi în nucleul ambiguu. Fibrele preganglionare lungi coboară în mediastin şi fac
sinapsă cu al doilea neuron, situat în ganglionii parasimpatici localizaţi în peretele
inimii, în aproprierea nodulului sinoatrial (NSA) şi a nodulului atrioventricular (NAV).
Fibrele postganglionare sunt scurte şi se distribuie musculaturii atriale şi structurilor
supraventriculare ale sistemului excito-conductor: NSA şi 1/3 superioară a joncţiunii
atrioventriculare. Există fibre vagale şi în musculatura ventriculilor, mai ales în
ventriculul stâng, dar stimularea vagală nu are efecte clinice la acest nivel. Nervul
vag prezintă fenomenul de teritorializare: nervul vag drept se distribuie predominant
la nivelul NSA, iar nervul vag stâng se distribuie predominant la nivelul NAV.
Mediatorul parasimpatic la nivelul cordului este acetilcolina, iar receptorii colinergici
sunt de tip muscarinic, M2 şi M3.
9
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
10
Lucrări practice Fiziologia aparatului cardio-vascular
11
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
12
Lucrări practice Fiziologia aparatului cardio-vascular
........................................................................................................................................
2. Stimulaţi în continuare vagul cu stimuli puternici şi explicaţi ce se întâmplă.
…………………………………………………………………………………......
3. Continuaţi stimularea vagală şi după încetarea activităţii inimii şi explicaţi ce se
întâmplă.
........................................................................................................................................
4. Desenaţi o cardiogramă în stare de repaus. Marcaţi cele trei momente de la
întrebările de mai sus şi evidenţiaţi modificarile frecvenţei şi amplitudinii contracţiilor.
………………………………………………………………………………………………......
5. Numiţi tipul de reflex pe care l-aţi declanşat şi descrieţi arcul reflex.
........................................................................................................................................
6. Enumeraţi câteva situaţii în care poate apărea reflexul vagal cu stop cardiac şi
sincopă.
………………………………………………………………………………………………......
7. Descrieţi reflexul Goltz la broască şi precizaţi arcul reflex.
………………………………………………………………………………………………......
8. Enumeraţi situaţiile în care un reflex depresor de tip Goltz se poate declanşa la om
şi indicaţi modalităţile de prevenire
........................................................................................................................................
9. Descrieţi reflexul Dagnini-Aschner şi precizaţi arcul reflex
………………………………………………………………………………………………......
.
10. Explicaţi ce este o manevră vagală şi enumeraţi câteva
13
Fiziologia aparatului cardio-vascular Lucrări practice
………………………………………………………………………………………………......
11. Enumeraţi câteva indicaţii ale manevrelor vagale şi discutaţi despre efectele lor
………………………………………………………………………………………………......
12. Explicaţi ce efecte are stimularea vagului asupra proprietăţilor miocardului
………………………………………………………………………………………………......
13. Enumeraţi receptorii implicaţi în reglarea activităţii cordului şi vaselor şi precizaţi
tipul de reflex declanşat prin stimularea fiecăruia.
………………………………………………………………………………………………......
14. indicaţi centrii nervoşi implicaţi în reglarea activităţii cordului şi vaselor şi precizaţi
tipul de reflex declanşat prin stimularea fiecăruia.
………………………………………………………………………………………………......
15. Descrieţi sumar inervaţia parasimpatică a inimii.
………………………………………………………………………………………………......
14
Lucrări practice Fiziologia aparatului cardio-vascular
………………………………………………………………………………………………......
17. Numiţi mediatorii chimici ai SNV parasimpatic şi simpatic, receptorii asupra
cărora acţionează şi efectele obţinute.
………………………………………………………………………………………………......
18. Numiţi 3 substanţe care pot bloca, prin inhibiţie competitivă efectele mediatorilor
SNV simpatic şi parasimpatic.
………………………………………………………………………………………………......
19. Numiţi efectorii prin care se realizează reglarea activităţii cordului şi vaselor.
………………………………………………………………………………………………......
20. Precizaţi care sunt parametrii cardio-vasculari care trebuie adaptaţi la diferite
variaţii ale mediului intern sau extern.
………………………………………………………………………………………………......
21. Prezentaţi sistematizat mecanismele de acţiune pentru SNV simpatic şi
parasimpatic.
………………………………………………………………………………………………......
22. Descieţi şi exemplificaţi un reflex depresor.
………………………………………………………………………………………………......
………………………………………………………………………………………………......
15