Şerban Foarţă - Poezii

6 (spre 7) tautoforii

I) Doamne! Cu Pan, glicine, galeşi,

rup şi serafii (nea zăcând),
rup şi se rafinează, când
doamne, cu panglici inegale, -şi

descoperă un ser afin

la maladie. Azaleea
la mal adie. Az', aleea
descoperă un serafin.

II) Alb astru, -n cearcăn vânăt, oare,

acolo, rana şi-a deschis
...A colora-n aşa deschis
albastru, -ncearcă, -n vânătoare,

os orb de leneş Inorog,

gri-galben-roz, cu luare-aminte;
gri, galben, roz: culoarea minte.
O sorb. De lene. Şi n-o rog.

III) Sieşi egal, ah, adamantul,

ca stelele-n care sper, jur...
...Castelele! 'N care sperjur
(sieşi) e Galahad, amantul,

când, vampă, cată pegra a-l

opri: veghere cristalină;
o priveghere Christ alină
- cândva, -mpăcată: pe Graal!

1
IV) Din vitre, galb oval, e rodia
pe cer, a soarelui, din nou;
pe cer, a soarelui, din ou,
din vitreg alb oval: erodia.

O apă, straja spre Levant,

cu tuberoze-n aurora
cu tube roz. E-n aur ora.
O, a păstra jasp relevant!

V) Fu galben serii albatrozul,

în gol frigid, celest timp pur?
În golf, rigid, ce lest impur!
(Fug albe, -nserii, alb bat rozul

aleilor, egrete...) Tern,

cuvântul, moartea ce i-o poartă
cu vântul... Moartea, ce-i o Poartă
a Leilor. Regret etern.

VI) O, pal, de var, să înec roze

în coloritul nul, mai vreau.
Încolo, ritul nu-l mai vreau:
opal, de varsă, în necroze,

(cicadele-n eşarfe plâng!)

un sânge rar, de nalbă pală...
...Uns înger, arde-n albă pală;
ci cade leneş. Arfe plâng.

Amici
din Caragialeta (2002)

Măcar că-i levent

şi cu canotieră,
e măgar şi violent,
şi n-are manieră

Ei, şi ce dacă n-am

fost la Cosman, az-noapte,
când i-o ştiu pe madam

2
din cancanuri şi şoapte?

Că de unde-aşa lux
(că tot circulă vorba
şi se-ntoarce-n reflux)
pe nevăstă-sa?! - Ciorba

când te-ar ars, şi-n iaurt,

musiu, ai să sufli;
şi-o spui verde şi scurt,
şi tu-ţi ieşi din pantufli?!

Că, poftim, la Şosea,

zilnic, cu bicicleta,
care alta-i ca ea,
că e ditai cocheta,

de se scaldă-n parfum
şi, pe unghii, în ojă;
că la teatru, acum,
are dama şi lojă;

iar vara , mereu,

la Sinaia Că, cică,
o susţine din greu
cumnat-su, Fănică, -

că bărbat-su-i zevzec,
iar la cărţi, o mazetă;
dacă-l iei la refec
face ca o gazetă

şi te-mproaşcă (netam,
nesam) cu sudalme,
şi tot face tam-tam
cu- “Îi trag, domnule, palme!”

Că, vezi, are-un cusur:

e violent, - şi se-nvoalbă
ca o spumă,-mprejur
Băiete, o halbă!

3
5 holorime
fragment

În aşteptarea ta, lachei.

Auroral, e roz marinul
aur oral. E rozmarinul
in asteptarea ta, la chei.

Amicul X
din Caragialeta (2002)

Unul ca mine,
un I.L.C.,
nu e un cine,
este un ce;

greu e, pe umăr,
să-ţi cari nimicul:
eu sunt un nr.
într-un matricol;

eu sunt o literă, -
dacă mai sunt,
căci, când au venitără
‘n recensământ,

au fost în tot locul,

prin mahala,
cu terfelogul, -
la mine, ba!

Şansa mea este

amicul X

4
ce,-n orice chestie,
intră la fix;

el e un omni-
scient, şi-un atu
are: cu domnii
mari, e pertu.

Eu beau dintr-o cană

groasă şi albă,
o marghilomană;
el cere o halbă;

or, cum o cere,

după ce m-a ochit,
e o plăcere
să i-o achit!

El (simplu): “Vin
de la Marghiloman.”
EU: “Ei?” El: “Amin!
E la aman.”

Eu (să-i fac cheful):

“Şeful ce zice?”
El: “Nu-l ştii pe şeful?”
Şi: “Salve, amice!”

îi zice cutăruia
dintr-o trăsură,
barbeta căruia
e mai mult sură, -

care se uită
‘n gol, ca prin sticlă,
la X “ia te uită,
ce senil e Costică!”

“Arion?” zic; “Nu, zice

El. Ollănescu, -
mi-a zis să-i dau bice
lui Take ” “Ionescu?”

“Mda, zice X
Îl prinz cu-o chichiţă
şi-i zic: Dăduşi chix,

5
dragă Tăchiţă!”

Eu: “Şi decretul

asupra lefilor?…”
El (în secretul
tuturor şefilor):

“Aş! Lupt în van

cu Alexandru ”
“Marghiloman?”
“Da, frate; şi, tandru,

privindu-mi în cană:
“Băiete, zice,
o marghilomană!
Plăteşti tu, amice.”

Apoi, demisumbru:
“Cu metal, nu mă-ncumet,
dom’le, să umblu, -
mi-e frică de tunet.”

Balada baionetei din Bayonne

Venea olanda din Olanda,

venea casmirul din Casmir;
ca ni s-a ofilit ghirlanda
cuvinte nu am, sa ma mir;
am mai dansat o arleziana,
a mai cazut un batalion;
sclipea,-n Artois, o arteziana
si-o baioneta, la Bayonne.

De la Berlin venea berlina

si indigoul, de la Ind;
iubea Marcel pe Albertina
si era tare suferind;
si ne-a cuprins indiferenta
si-a mai pocnit cate-un balon;
sclipeau faiantele,-n Faenza
si baionetele,-n Bayonne.

6
Sardinele, din marea sarda,
din Persia, piersica venea;
Mansart murise-ntr-o mansarda,
ofiterimea lenevea;
se prelingea o vara laxa
ca inghetata, din baton;
sclipeau sacsii in tara saxa
si baionete, la Bayonne.

Havana-ti oferea havane

din care-albastru fum adii
dinspre divane spre tavane
ca la Bagdad, sub bagdadii;
Colonia ne dadea colonie
iar Bostonul, un vals-boston;
s-a statuat Finis Polaniae
si am dat fuga la Bayonne.

Din Caesar, Kaiserul si Tarul,

din vespasiana, Vespasian;
hazardul bate vesnic zarul
pe care-l tot arunci in van;
se rasfrangea-n oglinzi de dama
blazarea noastra cu blazon,
iar nu in sclipitoarea lama
de baioneta de Bayonne.

Voltaire dormea intr-o voltera

si, intre timp, filosofa;
a mai trecut de-atunci o era,
a mai cazut cate-o sofa;
de ce se clatina iatacul
si cad ghiulele pe balcon?
Opriti, opriti, opriti atacul
la baioneta, la Bayonne?

Inchinare

A mai trecut o belepoca;

Adio, domnule baron!
Sclipeste-n soare, echivoca,
o baioneta, la Bayonne.

7
Calendarul republican

Dragi membri şi membre,

încep cu ideea
prelegerii mele:
două rime cu-a treia
sînt rime-ntre ele;
exemplu: septembre,
novembre, decembre.
Dar, cu asta, adio,
oricărui alt trio
(sau doar rimei perechi
ianuarie-februarie)
în jalnica arie
a lunilor vechi
dintr-un vechi,
vechi şi calp,
calendar în vers alb.
Or, rima e prima
ce impune,-n dezordinea
lunilor, ordinea
şi disciplina...
Dragi membri şi membre,
lunile anului
republican
(ce-ncepe în 22
ex-septembre)
se termină-n -or,
-aire, -al şi -oz,
rimînd, deci, de patru
ori cîte trei,
dar nu din instinct,
ci conform planului
clar şi distinct
al unui virtuoz
al acestei idei
cît se poate de noi,
căreia el i-a fost faur, -
deţinător
al Măceşei de Aur,
actor, autor reputat

8
de piese de teatru,
fost deputat,
decapitat prin verdictul
din noaptea de 14-15
germinal, Anul II,
altfel zis (horribile dictu!)
3-4 apri1ie 1794.

Catagrafie

Am un tunel
si doua mingi,
si un flanel
cu trei flamingi;

dau pe cinci bani

patru lei buni,
am sase ani
si sapte luni;

am opt culori
si noua pesti
versicolori,-
le spun povesti

cu un tunel
si dou mingi,
si un flanel
cu trei flamingi...

9
Claxoniada

Nunţi nu se fac tot anul,

dar când se fac, nici zeii
nu pot opri elanul
cu care pocânzeii
se-nfruntă cu terfarii
în jocul de-a claxonul
pe tonuri nu prea varii...
Eu, fără lexiconul
lui Lazăr Şeineanu,
n-aş şti ce-s pocânzeii
şi, respectiv, terfarii,
cărora înşişi zeii
care trimit aversa
nu le opresc elanul
şi, respectiv, claxonul,
când, după slujbă,-n turmă,
pornesc spre locul mesei
unde se-ncinge fiesta...
Ei bine, cei din urmă
sunt rudele miresei
în alb,- şi viceversa.
Cât despre albu-acesta
(putând avea, ca luna,
reflexe de ivoriu
sau albăstrii, ca munţii
de strajă la fruntarii),
el nu-i întotdeauna
şi strict obligatoriu
aşa cum e claxonul,
când gros, când mai subţire,
prin care pocânzeii,
adicătelea clanul
legitimului mire,
se-nfruntă cu terfarii
care le ţin isonul
ce-ngăure timpanul,-
întărâtaţi ca zmeii
în tărăboiul nunţii
ce n-are loc tot anul.

10
Crăciunul

Îndeobşte, cădea
tot în zile de lucru:
nici un fulg nu cădea,
nici un înger volucru
nu foşnea în azur, a
pînzeturi străalbe;
mai cu seamă, glazura
şi florile dalbe
lipseau; cînd şi cînd
ploua friguros
zile-ntregi, nopţi la rînd,
într-un neriguros
peisagiu lichid...
Se ştia că-i Crăciunul,
sub becul livid,
cînd intra cu crăci, unul
sau altul, din curte
furate, la ora
stingerii, - scurte
ca-n toate azilele;
în nici un caz, după
raţia de supă
sau micul dejun:
erau altele zilele-n
cinstea căròra
pe coaja de pîine
se dădea cu magiun...

Fericiţi cei ce mîine

îşi au primul Crăciun!

11
Deplasarea spre gri

Nemaiintegru,
regele negru
se dezînnegrea,
în vreme ce, calp,
omologul său alb
se tot înnegrea.
Când dezînnegrirea
ca şi înnegrirea
le-ajunse la gri,
cei doi renunţară,
cu-ntreaga lor ţară,
la noapte şi zi.
Cenuşiu-i frumos,
zicea craiul din os
de scump elefant,
iar cel din eben
zicea, mai monden,
că e chiar elegant.
La finele anului,
clapele pianului
(adio, Bach!)
aveau un ton sur,
nici clar, nici obscur,
ca şi jocul de şah, -
pe care, în fine,
nu mai avea cine
să-l joace şi nu-l
mai ştergea nici chiar cârpa
de praf, - tot de scârba
rezultatului nul.
Numai regii mulatri
ajunşi idolatri
ai griului tern,
uitându-şi premisa,
se jucau de-a remiza,
de-a patul etern.

12
Despre ethernul pheminin

Doamnele au panglici, doamnele au franjuri,

doamnele fionguri şi umbrele au:
abajururi roşii, paraşut-oranjuri,
de la Viena, Lipsca, Amburg si Breslau.

Doamnele vertijuri, doamnele deranjuri,

doamnele invidiosincrasii mai au:
unele văd roşu, altele oranjuri,
unele văd dublu, cestelalte blau.

Şi-au adus pompierii, şi s-au dus de mînă,

după apă pînă, pînă la La Manche:
Stingeţi rujul! Puneţi la oenjuri frănă!
Ochiul se închide,-al doamnelor etanş.

Didactica parva

Să nu rupi, copile, cartea,

că pe carte mult o doare;
iar de-o s-o jupoi de partea
cartonată, cartea moare.

N-o mai trage de copertă,

fi'ndcă fără ea o carte
e-un vapor fără covertă
ce n-ajunge prea departe,

fi'ndcă în lăuntru-i plouă,

iar matrozii-o să te certe
că le-ai rupt coverta-n două,
că, la carte, n-ai coperte.

De-i pe gratis ori de-o cumperi,

fă-i învelitori de plastic

13
cum au paginile scumpe
din dosarul cu elastic,

care cîntă ca o coardă

de chitară, dacă-l tragi...
Nu fă ca barbara hoardă
a colegilor tăi dragi!

Sau îmbrac-o într-o pînză

a vreunei perini vechi;
nu-i fă pete de osînză,
nu-i fă paginii urechi;

nu le pune cozi, nici coarne,

voievozilor din ea,
dacă nu vrei să te toarne
profei tale, careva.

Nu strivi, precum Ion Creangă,

între filele de glorie,
musca, - dacă, de pe bancă,
zboară-n cartea de istorie.

Să nu joci cu dînsa mingea,

sau s-o iei la ochi cu piatra,
pînă nu treci într-a V-a
dintr-a IV-a.

14
Dilematice 1

Mărţişoare

Domnişori şi domnişoare,
răspoimîine,-n calendar,
e o zi cînd mărţişoare
ni se dau (sau dăm) în dar...
Ancora, să n-o dăm celui
cu prea mare vino-coa
la români, - căci, lui Nea Nelu,-i
sună a encore une fois!
Ancora, s-o dăm lui Stolo, -
că i-o dă, oricum, Traian,
care candidează solo
la un post de căpitan.
Lui Don Pedro (cel, şi-n Tokio,
cunoscut ca homme d'honneur),
îi dăm nasul lui Pinocchio,
să şi-l facă porte-bonheur.
Liei Roberts, bine unsă
cu-alifie get-beget, -
dubla inimă străpunsă
de un arrow (un săget).
Castelanului din Cornu,
ca să-şi facă un şodou
(dacă laptele şi cornu'
îi displac), îi dăm un ou,
gălbenuşul cărui', nù e
greu să îl separi de-albuş,
dacă primu-l dai la UE,
iar pe cestălalt, lui Bush.
Românaşului de Gigi,
care scoate din ţîţîni
graiul nostru, - Codul Ligii
Grămăticilor Români.
Gelatinei fără bolţuri
vertebrale, dar tribun, -

15
o steluţă-n şase colţuri
şi urarea "Noroc bun!"
în afara scumpei patrii,
unde-ar duce-o ca în pluş...
De-ar mai candida, - lui Adri
i-am lua un purceluş;
întrucît n-o face, totuşi,
pen'că nu e şef suprem,
îi dăm vechea rimă Trotuş, -
fi'ndcă lotuşi nu putem...
Domnişori şi domnişoare
de departe sau din jur,
sînt şi alte mărţişoare,
însă nu mai este şnur.

Dragă fragă

Ce-ţi căşună
pe căpşună,
fragă dragă, fragă jună?
Cînd te uiţi la coacăze,
spune şi tu: "Coacă-se!", -
după cum, mai acri,-şi
spun şi verii àgrişi,
care (nu sub prispa
căşii, ci-n ierbare)
se numesc, se pare,
ribes uva-crispa ...
Zmeurii (sau murii),
spune-le: "Auguri!"
(sau mai bine: "Hail!",
dacă ai e-mail);
zi cum zic eu: "Zmeuro,
vinde-te-ai pe €,
dîndu-mi, astfel, proba
că-s în Zmeuropa!"
Dragă fragă,
fragă dragă,
nu te mai zbîrli ca peria
la căpşuna de Iberia;
taci şi-aşteaptă
să fii aptă
a urca o nouă treaptă...
Şi-ai să vezi, sub fagii
groşi, că şi matale
o să-ţi plece fragii

16
fragezi mai la vale!

Sondagiu

"Intră sau nu intră?"

e o întrebare
nu despre cum intră
mingea printre bare;
sau dacă-şi reintră-n
drepturi Vama Veche...
"Intră sau nu intră?"-i
chiar dilema veche!
Doi softişti de treabă
de la Microcenter
spun (cui nu-i întreabă):
"Îi dăm noi un enter ."
Pesimistul intră
în concert, cu aria:
"Domnule, nu intră,
că nu vrea Bulgaria!"
Optimistu-afirmă
cum că, la intrare,
scrie clar, pe firmă,
compelle intrare!
"Credzi tu c-o să între?",-i
zice, pe potecă,
badea, unei mîndre;
ea răspunde "Cre' că!"
Un sondagiu printre
ăi cu stea sau tresă.
spune c-o să intre:
"Dacă-i ordin, tre' să!"
"Poate să mai intre?",-i
spui, cuprins de-angoasă,
oricăruia dintre
ştabi, - el spune: "Poa' să".
Cu surîs pendinte,
şi mai calm se-arată
domnul Preşedinte:
"E ca şi intrată!"
Iar Mitică zice,
într-o lume roasă
de-ndoieli: "Amice,
cre' că tre' să poa' să."
Întrebîndu-l, însă,
ce-o să fie,-altmintre,

17
zice: "Mare brînză,
dacă n-o să intre?!"
*
Ai un gol în vintre,
apă, în bocanci:
cine, un'să intre?...
Rima ar fi canci.

Quo Vadim, Domne?

Io, domnule, îs pamfletar,

de ce te-nfurii?
E dreptul meu parlamentar
să-mproşc injurii
duhnind d-acilea pînă-n Bronx;
în rest, îs paşnic, -
nu l-aş opri pe nici un sconcs
să pută straşnic.
Dar pot cînta şi ca un psalt
cu glas de schimnic;
pe vremuri, negăsind un alt
mai bun vad imnic,
îi trăgeam clopote: cling-cling,
şi-i duceam trena
savantei noastre tov. dr. ing.
acad. Elena, -
fără să dau un ban, de fapt,
pe-această tanti...
Or, d-aia, domnule, nu rabd
să mă faci anti-
semit, - cînd, vechi filojidan,
io jucam teatru;
da' nu mai joc (din acest an
2004)
şi jur ca, neamului ales,
să-i fiu un reazem,
lingînd, pios şi recules,
unde scuipasem...
C-aşa vreau io: să am ten vag
ca al mătăsii;
pe frati-miu Le Pen, să-l bag
în aia mă-sii;
să dau cu flit şi-n neica Jean,
şi-n moş Ghaddafi;
să am un colorit changeant
ca toţi zografii

18
pe cari un fond unicolor
poa' să-i deprime, -
drept care, cred în Tricolor
şi în Treime!
Fusesem suspectat mereu
de paranoia;
azi, îmi revendic dreptul meu,
la metanoia:
n-am voie să mă-ntorc din drum
ca alde Paul,
şi, dîndu-mă cu alt parfum,
să-ţi iau, azi, maul?
N-am voie, la Ierusalim,
să-mi caut rude
şi,-n pace, să ne veselim?
Alo, se-aude?
Căci, domne, io-s artist, poet,
ba chiar maestru
în ceea ce numim pamflet , -
cînd intru-n estru,
tuleşte-o dinaintea mea,
nu-mi sta în cale,
că scuip în jur ca o cişmea
şi vărs ţucale.
Altminteri, am un suflet bun
ca miezul pîinii;
că-s cel mai filantrop tribun
o ştiu şi cîinii,
care se gudură codalb,
căci le sînt tůtor...
Aştept să intru pe cal alb,
ca Domnul Tudor,
în Bucuresci, cu-alaiul meu
de gărzi insomne
care mă-ntreabă, ca pe-un zeu:
"Quo vadim, Domne?"

Make-up

"Take up the bodies!" spune

norvegul Fortinbras,
'nainte de-a le pune
în lutul sterp sau gras.
Eu spun: Make up the bodies
şi daţi-le, în ton,
cu cremă, cremă gladys ,

19
pantofii de carton, -
căci foarte multe stadii-s
de-aicea pînă hăt...
Make up, make up the bodies , -
căci, altfel, îndărăt
se-ntorc, seară de seară,
cu tenul lor blafard,
cu faţa ca de ceară,
să ceară roşu fard,
rimel şi pudre rare...
Avem, în acest scop,
servicii funerare
complete şi non-stop,
ce-i fac bunicii voastre
obrazul roz şi plin, -
avem şi gene-albastre,
şi perii Maybelline...
De la Hong Kong în Cádiz,
din Oslo-n Sainte-Hélène,
make up, make up the bodies,
Ladies & Gentlemen!

Pragmatismul legumicol

Poamele n-àu gust

dulce ca-n august...
Piersică, pepene,
de pe tarabă,
strigă: "Începe-ne
cît mai degrabă!".
"Propta mă reazămă,
tu antamează-mă!"
zice renglota
ce-ţi bucură glota.
Zice şi-un strugure,
vrînd să te bucure:
"Pînă-n răpciune,
îs vin de regiune!"
Doar tecile ţucăre
fără de aţă,
au să se şucăre
dacă, în piaţă,
cu tot renumele
lor fără pată,
ignori legumele
şi-ţi faci salată,

20
în august, din poame
ce nu ţin de foame.

Ecraniul albastru

Lui Andrei Pleşu,

& pour cause

Se ia un mic star
cu ochi de un tern
albăstrui, cu un trist
aer (de boschetar
sau de loser etern):
se distribuie-n Christ,
după ce dă o probă
în care se face
că moare puţin;
scenariul se-aprobă
sau se reface
cîte puţin,
funcţie de junele
prim, ce pledează
veşnic pro domo:
pustia şi dunele
îl excedează,
ca şi Ecce homo ,
pe care-l ia drept
o ofensă şi-i face
mizerie Pilatului
său, pe nedrept, -
care-nghite şi tace
în luxul palatului
ca un garaj
de alabastru,
încă absent
(pînă joi, la montaj)
pe ecraniul albastru...

THEEND

Sat, sat, telesat

Locuinţa mea de vară

Nu-i la ţară
Unde n-am fost de mulţi ani,
Căci n-am, ca Depărăţeanu,

21
Topîrceanu
Şi cîţiva contemporani,
Nici o casă de vacanţă,
Nici o clanţă,
Nici o uşă, vreau să spun
(Făcînd uz de-o sinecdocă
Echivocă),
La care să bat sau sun.
N-am nici ìntimi dintre-aceia
Ce-ţi dau cheia
Vilei lor de fier-beton, -
Ca să-ţi treacă, stînd aicea,
De matricea
Stilului autohton.
Und' să-ţi mai ogoi nesaţiul
După spaţiul
Mioritic ideal,
Cînd un zvon de discotecă,
Pe potecă,
Unduie din vale-n deal,
Iar prin colbul des cum crepul,
Muge rap-ul
Cu icniri de bivol tîmp,
Pe cînd, doldora de sevă,
O elevă
Îl îmbie, - nu pe cîmp,
Ci sub scara cu opt trepte
Cvasi-drepte
Din căminul cultural,
Pe profesorul de francă
În helancă,
Pentru proba de oral...
Nici un fir de floare dalbă,
Nici o salbă,
Nici o bluză de Matisse,
Prin ogrăzi sporindu-şi larma
Cu alarma
Micului gigant Matiz
Al odraslei lu' dom' vice,
Care zice,
Cu un cap de patriot
Căruia-i e dragă trînta:
"Taci în mîn-ta,
Cu maşina ta cu tot!"
Cade noaptea ca o apă;
Dintr-o groapă,

22
Trei cumetrii-l scot pe Ion
Ca, la ceasul de răspînte,
Să-i împlînte
Drept în stînga, un piron.
Iar în timp ce, la Big Brother ,
Neica Toadăr
Stă, de două nopţi, erect, -
Cu, pe piept, telecomanda,
Ţaţa Manda
Îşi dă duhul în derect.
Satul doarme, ceasul merge,
Bezna şterge
De cum iese din ogaş,
De aici pînă-n Provenţa,
Diferenţa
(Desuetă) sat-oraş.

Lower Power

Glumeau gros,
rîdeau gros,
scuipau gros
cam din 3
în 3 paşi:
erau aşi, -
noi, mai laşi
decît ei,
ne miram,
i-admiram
şi eram
încîntaţi
de-aceşti mici
ucenici
cu mămici
şi cu taţi
rămaşi fani
(dar orfani,
de mulţi ani)
ai lui Elvis.
Cine, mă?
Presley, bă,
care dă
fain din pelvis.
Glumeau gros,
rîdeau gros,
scuipau gros

23
(flegmau dens);
noi, mai graşi,
eram raşi,
căci prea laşi
pentru dance.

Viceversa

Cam de aceeaşi teapă

şi în acelaşi loc,
erau un turn de apă
şi-un foişor de foc.
Or, într-o zi de-agapă,
de hram şi iarmaroc,
numitul turn de apă,
nitam-nisam, ia foc.
Tulumbagiii,-n grabă,
sosesc la acest foc
al turnului de apă, -
numai că apă, ioc!
Se pun atunci pe treabă
şi, dîndu-l jos, - în loc,
un foişor de apă
clădesc, şi-un turn de foc.

Reţeta fericirii

Îţi spun şi matale:

mănîncă petale
de vegetale
şi ce-o mai fi-n pomi;
mănîncă rizomi;
duminica, lisă
de muguri de tisă
şi spori de ciuperci;
fă-ţi, lunea, un terci
de hrişcă, iar joia,
nu uita soia.
Consumă-le calm
cum, frunza de palm,
girafa şi havării
ei, la Discovery ...
Dacă n-ai aşa gît,
nu-ţi rămîne decît
să te saturi cu iarbă:
n-o pune să fiarbă,

24
căci, pînă se-ntunecă,
burta o rumegă...
Iar ţie, beteagul
de cîtemai boalele
şi preanerumenul,
ţi se-mproaspătă cheagul,
care face ca rumenul,
ciurul şi foalele
zise foios ,
să-ţi umble voios,
nu anevoios,
ca pînă acum, -
de nici nu simţi cum.

(G)RIMEL

Motto: Descoperă-ţi genele des-

pre care credeai că nu există!
Cine n-are gene
lungi şi erogene
să-i tivească pleoapa,
să-i reţină apa
lacrimii (ci doar
un colţ de batistă,
sugativă tristă),
suferă,-n budoar.
- Fată,-i spun alene,
ca să nu se sperie,
dă-ţi şi tu pe gene
cu o miniperie,
peria Maybelline,
şi-ai să vezi ce lin
genelor, puzderia
de sălbatic lan,
le-o separă peria
asta, one by one.
Ea-i o spiră fermă
cu peri scurţi, dar veseli,
ca pe glabra dermă
a unei omizi;
na-ţi-o ca să-ţi ţeseli
cheţii tăi umizi.
Fiecare geană
ţi-este definită,
fiecare geană
este infinită...

25
Cele mici se fac
mari, iar cele mari
şi mai mari se fac:
ochii tăi amari
îs, acum, un lac
de acumulare
cu, pe maluri, trestii,
bambus şi-alte chestii
lungi şi tubulare.
Sublimi, imenşi, ochii
tăi seduc acum,
în sfîrşit, din toate
genele-nrouate
ca ai Zînei Dochii,
Feţi-Frumoşi duium.

Sans rime ni raison

Vorbeam, de la o vreme, ca la rebus: tu dădeai, cu voce tare, definiţia; eu umpleam

spaţiile albe cu litere majuscule, mental. Tu ziceai: persoană cu handicap auditiv. "Din
cîte litere?" te întrebam. "Din patru." Iar eu găseam sau nu găseam soluţia. Tu continuai:
persoană cu incapacitate vizuală accentuată. "Din cîte litere?". "Din trei." Iar eu găseam
sau nu găseam soluţia. Cînd o găseam, îţi arătam, de bucurie, într-un album de Bruegel
cel Bătrîn (căruia tu-i ziceai the Senior), Parabola persoanelor cu handicap vizual . "Cu
incapacitate vizuală", ziceai tu, corectîndu-mă fără să-mi dai impresia. Eu îţi depănam
atunci povestea persoanei biblice cu incapacitate... "Cu disabilitate", ziceai tu; iar eu
adăugam: "vizuală, - care cerşea..."; şi tu ziceai "cerea"; "cerea zicea şi Caragiale, ziceam
eu (în gînd, căci n-aveam vreme să-ţi explic), - cerea pe marginea...". Dar n-apucam să
termin, pentru că marginea nu-ţi suna bine... "Pe bordura, ziceam eu atunci, a drumului de
către Ierihon, cerea..." "Ce, ziceai tu, cerea?" "Asistenţă, ziceam eu, socială." Tu ziceai
"O.K.!"; eu eram mîndru şi-ţi ceream o altă definiţie.

Reţeta fericirii

Îţi spun şi matale:

mănîncă petale
de vegetale
şi ce-o mai fi-n pomi;
mănîncă rizomi;
duminica, lisă
de muguri de tisă
şi spori de ciuperci;
fă-ţi, lunea, un terci
de hrişcă, iar joia,
nu uita soia.
Consumă-le calm

26
cum, frunza de palm,
girafa şi havării
ei, la Discovery ...
Dacă n-ai aşa gît,
nu-ţi rămîne decît
să te saturi cu iarbă:
n-o pune să fiarbă,
căci, pînă se-ntunecă,
burta o rumegă...
Iar ţie, beteagul
de cîtemai boalele
şi preanerumenul,
ţi se-mproaspătă cheagul,
care face ca rumenul,
ciurul şi foalele
zise foios ,
să-ţi umble voios,
nu anevoios,
ca pînă acum, -
de nici nu simţi cum.

Le temps des cerises sau

♫♪♪♫♪♫♪♫♪♫

Domnului Radu Cosaşu,

vecin de clacă
şi de clavecin
Au dat cireşele în copt;
se mai coc, încă,
pînă prin luna iunie,-n 8,
cînd se mănîncă;
iar ele cîntă, cît mai pot,
pe dîmburi:
"Mîncaţi optimile, cu tot
cu sîmburi!"

Ça va!

Îi spuneam, la un şnaps
nici prea tare, nici slab,
că Georgeta Apaps
şi Vasile Avab
au plăcerea s-aducă
la cunoştinţă
naşterea unei...
Cînd el zice, trist:

27
"Rachiu-i pe ducă!"
Zic: "Cu neputinţă!",
căci aburul prunei
mă făcea optimist
cum n-am să mai fiu...
"A, continui eu, unei
odrasle: un fiu..."
Iar el: - Mai comandă,
monşer, un rachiu;
da' de contrabandă,
că ăsta nu-i şnaps,
e o bragă, un cvas,
un pişvaser...
- Un fiu...
- Al Getei Apaps
şi-a' lu' Lică Avab.
- Persoane de seamă.
- Nu-mi spune, că ştiu,
că le sînt bun amic;
şi-ţi pot spune şi ţie
cum îl cheamă...
- Pe cine?
- Cum pe cine? P-ăl mic.
(Da' s-aducă şi ape
la Calvados,
că arde ca lava!)
Îl cheamă Avas.
- Ca pe Agenţie?
- Nu chiar, dar pe-aproape:
Avas, fără H;
de-a-ndoaselea, Sava.
(Grozav Calvados!)
Eu i-am fost naş.
- La, ştiu, Sfîntu Sava,
la Sava-pe-dos!

Bloomsday

"Ascultaţi cîntecul absurd al

unei zile care n-a avut preten-
ţiunea de-a face mai mult zgomot
în lume decît celelalte în genere;
extrageţi din asta poezia [...] şi
iată romanul ."
(Eminescu, Geniu pustiu )

28
Opţiunea (the choice )
între zgomot (the noise )
şi o voce (a voice ),
"voix d'auteur" / Master's voice ,
nu-l priveşte pe Joyce.
Şovăiala (the poise )
între verbul to rois-
ter al zilei (a bois -
terous day) şi his voice ,
nu-i vocaţia lui Joyce...
Care-i, numai, nesurd
la "cîntecu-absurd"
al celei mai lungi
zile (de-atunci
pînă astăzi), - cînd Nora
deveni nora
(într-un hotel,
iar nu à l'autel )
a clanului Joyce, -
amanta şi sora
lui James-Aloys...
E duminică? Luni e?
Nici, nici: e-ntr-o joie,
într-o zi a lui Joe:
jeudi, giovedì ,
la mijloc de iunie.
Nu-i nici mîine (tomorrow ),
nici ieri (yesterday );
nu-i nici dies pecuniae ...
E şi spin, şi petunie,
e un fel de joysorrow , -
şi-i doar Astăzi (Today ):
un etern şaişpeiunie,
pe nume Bloomsday .

Bac din Bacovia

...Toamna venea
din senin: survenea , -
tot frunzişul foşnea
cu sau fără motiv;
bălăria, şi ea,
răsîngălbenea,
după ce devenea,
între timp, verde-oliv;
galben, galben-lalea,

29
mai tot crîngul pălea,
tot pămîntul chelea
lent sau intempestiv;
iar cînd anul intra
în Decembre,-n Indrea,
era viaţa mai grea,
sub un cer tot mai siv:
fiecare-l pălea
p-ălălalt, - îl lovea
cu ce,-n mînă, avea,
căci era agresiv;
G. Bacovia, sub nea,
cînd aceasta venea,
chiar şi dînsul pălea,
însă intranzitiv.

Sfaturi practice

N-o fă pe nebunul:
pune-ţi femeia
(cît nu-i vine toamna)
la treabă, cu unul
ce-o face,-n Nemeia,
pe leul; iar perna
împarte-o cu doamna
Hydră din Lerna!
Altminteri, nu-i cazul
să vînturi Caucazul
pleşuv, după vulturi
şi alte jivine
semidivine
şi nesătule,
ce n-au loc pe pulturi.
Ia-n locaţie bovine,
iar bălegarul
vinde-l cu carul,
cui n-are destule
îngrăşăminte, -
căci ni se schimbă
(mai mare jena!)
glia-n coclaur.
Scoate-ţi din minte
greaca veche, ielena
iepňcii de aur;
ia-ţi un centaur
ca alde Chiròn,

30
să te-nveţe o limbă
mai neolitică, -
şi intră-n politică,
domne baron!

Idilă

Omida era galben-

verzuie, dolofană,
dar cvasi-diafană
în miezul verzei albe,-n
corola de minuni
pe care,-n două ore,
avea să o devore...
Era o zi de luni,
cînd un mai vîrstnic neam
de-al ei, în zbor de pluş,
trecînd pe lîngă varza
în care altcîndva
îl adusese barza,
îi spuse,-n treacăt: "Fluş-
tu-ra-ti-co!" (sau cam,
mă rog, aşa ceva).
Aceasta, juna larvă
(ce continua să rupă,
ca să devină pupă,
din varză, fără zarvă),
surprinsă şi nu prea
de apostrofa-n cauză,
făcu o mică pauză
şi îi întoarse (grea
de-atîta aliment
ce-i înverzise trunchiul
de fluture in spe
şi ochii tinereşti),
suavul compliment, -
lăsîndu-l paf pe unchiul
căruia-i spuse: "Pe-
do-fi-lu-le ce eşti!"

Elegie cu noduri

"Si j'avais su que c'était si bête

j'aurais amené les enfants ."
(Jean Cocteau)

31
Cînd bravul cal de curse
ajunse cal de circ,
o lacrimă se scurse
din ochiu-i semicirc-
ular şi trist, - din geana
de cal, acum de circ,
care-mpărţea cu Jeana,
o iapă foarte circ-
umspectă,-ngusta iesle
a grajdului de circ,
în slujba unei bresle
ignobile şi circ-
ăreşti, - hrănit cu furfu-
raceu ovăz de circ,
iar nu cu jar, ca-n turfu'
natal, cînd avea circ-
a cinci groomi şi ovaţii
vii, nu reci ca-ntr-un circ
glaciar, - cu care fraţii
cai sînt primiţi la circ,
cînd intră-n aria strîmtă
a cercului zis circ,
făcîndu-i să se simtă
tot mai ieşiţi din circ-
ulaţie...

Greutatea specifică

"Şi eu, zicea calfa,

m-aş vrea-n starea alpha ,
sub aripa graţiei, -
sustras gravitaţiei
şi legilor sale,
adică dizgraţiei
universale
căreia i-s,
precum toată hoarda
umană, un rob
ce-i simte ocara
pînă şi-n vis..."
I-am zis ce a zis,
cîndva, Max Jacob,
p(r)o(f)et din Paris,
adică: "Sări coarda
cînd cobori scara, -

32
picioarele tale
n-o vor atinge."
La care, mi-a zis
cu glas tot mai tare:
"Domnule, care
mă iei drept o minge,
asta-i altă ocară:
coarda, eu, n-o suport
nici în sala de sport,
darmite pe scară?!"

Rozariul farmacistului bătrîn

Folia Eucalypti
Folia Melissae
Folia Belladonnae
Frondes Sabinae
Flores Chamomillae
Semen Sabadillae
Herba Pulsatillae
Bulbus Scillae
Cortex Cascarillae
Fructus Vanillae
Fructus Anisi stellati
Folia Rosmarini
Rhizoma Filicis maris
Cortex Aurantii amari
Tinctura Cascarae sagradae
Tinctura croci
Lignum Guaiaci
Lignum Santali rubrum
Radix Hellebori nigri
Tubera Jalapae
Cortex Condurango
Radix Colombo
Radix Pimpinellae
Herba Rorellae
Herba Bursae pastoris
Herba Centaurii
Herba Cochleariae
Rhizoma Zedoariae
Flores Convallariae
Amen

Auto

33
Moto: "Te stropeşte înfiatul cu Fiatul ..."
(George Magheru)

...înfiatul, cu Fiat -ul;

mafiota, cu Toyota ;
barosanul, cu Nissan -ul;
premierul, cu Primera ;
semiştabul, cu Saab -ul;
semidoctul, cu A8 -ul;
VIP-ul, cu jeep -ul;
cumătra, cu Matra ,
taică-su, cu Tatra ,
fi-su, cu Volkswagen -ul
ce-i fusese leagănul
moale şi adînc
pe cînd era ţînc
şi-ncepea şi el,
dinăuntrul droştii,
mic şi copăcel,
să-i scuipe pe proştii
ce priveau la el
cînd era lăsat
singur, în Passat
sau în Touareg ,
cîte-un ceas întreg
sau chiar toată ziua,
şi visa la ziua
cînd are să crească
mare şi vînjos
şi-are să-i stropească
de sus pînă jos...

Tremolo

"Greierul zimţează noaptea,

cu nimic."
(G. Bacovia)
Ferice de greierul
carele,-n creierul
verii, dă tonul
la cîntec şi-o ţine
aşa mult şi bine, -
ca,-n gramofonul
Columbia, o placă
de smoală opacă,
dar muzicală...

34
Ferice de cine
te-ngînă pe tine,
tandră cigală!
Fericiţi cei ce hangu-i
ţin gîzei exangui
cu un creion
tăiat, fără trudă,
din trestie crudă, -
ca Anacreon!
Ferice de cei
ce,-aidoma ei,
în tremuru-i mic,
zimţează rotiţele
nopţii, sub viţele
verzi, cu nimic!

Lingua lignea

O limbă de lemn
într-o gură de lemn
cu buze de lemn
pe-o figură de lemn
încleştată solemn
ca un cleşte de lemn
care scoate solemn
lungi piroane de lemn
din mormanul de lemn
de un roşu solemn
al tribunei de lemn;
iar în gura de lemn
cu buze de lemn
orice cui e un semn
ascuţit şi solemn
al strigării de lemn,
al chemării de lemn
la noi fapte de lemn, -
un fierbinte îndemn
adresat de un lemn
unor oameni de lemn
într-o lume de lemn
care are consemn
ca doar ouă de lemn
să prăjească solemn
în tingire de lemn
fără,-n ea, untdelemn
pe o plită de lemn

35
cu, sub ea, nici un lemn,
lemn de foc, - foc de lemne
de care, pesemne,
de-a pururea demn e
doar Strîmbă-lemne.

Deplasarea spre gri

Nemaiintegru,
regele negru
se dezînnegrea,
în vreme ce, calp,
omologul său alb
se tot înnegrea.
Cînd dezînnegrirea
ca şi înnegrirea
le-ajunse la gri,
cei doi renunţară,
cu-ntreaga lor ţară,
la noapte şi zi.
Cenuşiu-i frumos,
zicea craiul din os
de scump elefant,
iar cel din eben
zicea, mai monden,
că e chiar elegant.
La finele anului,
clapele pianului
(adio, Bach!)
aveau un ton sur,
nici clar, nici obscur,
ca şi jocul de şah, -
pe care, în fine,
nu mai avea cine
să-l joace şi nu-l
mai ştergea nici chiar cîrpa
de praf, - tot de scîrba
rezultatului nul.
Numai regii mulatri
ajunşi idolatri
ai griului tern,
uitîndu-şi premisa,
se jucau de-a remiza,
de-a patul etern.

Fabula rasa

36
Cică nişte fără-saţ
Duceau lipsă de-antebraţ,
Şi-au rugat un rîu cam bleg
Să le dea un braţ întreg.
Rîul, bifurcat ad-hoc,
Juca noaptea cazacioc,
Neştiind că malul vlah
Nu văzuse propriu-i crah.
"Ecologi! O, ecologi!
Strigă el, pus în dîrlogi, -
Nu mai trageţi vreo nădejde
Că mai are balta peşte."
Ecologii scot din mîl
Bàbiţe de Cernobîl,
Şi exclamă cu dichis:
"Serveşte-te de Green Peace!"

MORALĂ
Bîstroe sau pelicanii.

Scurtarea lui U a lui Mateiu I. Caragiale

Sărac şi,-n plus, holteiu,

Mateiu bea ceaiu de teiu,
visînd la icri moiu,
ca orice ins de soiu
şi, pe deasupra, craiu,
ce, neducînd bun traiu,
aşteaptă,-n tot momentulu,
să pice testamentulu
mătuşii Lenci ori
vreun alt filon...
E-n zori:
Mateiu, întors din tîrg,
bea ceaiu de teiu, cu sîrg,
sau o cafea, drept lax-
ativ, într-un vieux-Saxe,
cu-o daurită ling-
uriţă (cu cling-cling
de carillon , nu orgă),
ca unul ce dezvoltă
chez lui o mare morgă ,
ce-i sperie sau revoltă
pe mulţi...
Dar el e surd

37
la zvonul lor absurd,
ca lingura-n iaurt
sau precum u -ul scurt
(şi fără, azi, temeiu)
din numele Mateiu.

Claxoniada

Nunţi nu se fac tot anul,

dar cînd se fac, nici zeii
nu pot opri elanul
cu care pocînzeii
se-nfruntă cu terfarii
în jocul de-a claxonul
pe tonuri nu prea varii...
Eu, fără lexiconul
lui Lazăr Şeineanu,
n-aş şti ce-s pocînzeii
şi, respectiv, terfarii,
cărora înşişi zeii
care trimit aversa
nu le opresc elanul
şi, respectiv, claxonul,
cînd, după slujbă,-n turmă,
pornesc spre locul mesei
unde se-ncinge fiesta...
Ei bine, cei din urmă
sînt rudele miresei
în alb, - şi viceversa.
Cît despre albu-acesta
(putînd avea, ca luna,
reflexe de ivoriu
sau albăstrii, ca munţii
de strajă la fruntarii),
el nu-i întotdeauna
şi strict obligatoriu
aşa cum e claxonul,
cînd gros, cînd mai subţire,
prin care pocînzeii,
adicătelea clanul
legitimului mire,
se-nfruntă cu terfarii
care le ţin isonul
ce-ngăure timpanul, -
întărîtaţi ca zmeii
în tărăboiul nunţii

38
ce n-are loc tot anul.

Dialog între doi şoareci

- Dacă,-ntr-o zi,
ne-am trezi
motocei,
iar mîrtanii,
mîrlanii
de ei,
s-ar prinde
şi-ar prinde
să tragă
de noi
amîndoi
ziua-ntreagă,
fără saţiu,
în spaţiul
îngust
dintre pat
şi macat, -
ar fi just?
- N-ar fi prob,
te aprob
pozitiv;
dar, în fine,
mai bine
motiv
de petreceri
şi-ntreceri
(oricît
ar fì de
perfide),
decît
să ne ia
drept ceva
ce, eu, tare
mă tem
că sîntèm
din născare.

A4

Cu gîndul la A,
4 zice: "Aha,
acum înţeleg

39
ce-i un 4 întreg!"
Lui A, egolatru,
nu-i pasă de 4, -
nici cît unei nule
de patru patrule.
Nula e zero-
valentă, ca Nero, -
discreţionare
puteri, însă, are.
Zero e-o gaură,
dar are aură:
dintr-un amfiteatru,
el face un patru-
later, un A4,
ca, ab irato ,
nebunul de Nero...
Se non è vero,
è ben trovato!

Coda

Un orizont ca o perdea
de fum gălbui,
făr' să se ştie ce ardea
în pîcla lui:
gunoaie, zdrenţe, o marda
a nimărui,
în vîntul slab ce adia
acru-amărui,
sub soarele ghicit abia
prin ferestrui
de nori, pe-un cer ce radia,
nealbăstrui,
căldură, ca o haină grea
în luna lui
Cuptor, de zeghe sau caşà,
pe care-o pui
pe piele; ca o tinichea
pe casa cui
nu-i ţiglă; sau ca tuciul prea
încins, cînd nu-i
cine să-l stingă, dac-aşa
vrea muşchii lui...
Stînd toţi, sardea lîngă sardea,
cu gînd tehui,
în coada care se-ntindea

40
din vale-n grui,
pe fiecare îl rodea
un spin, un cui,
căci nu ştia ce-o să se dea,
nici cît, şi cui, -
pe cînd, rîvnind să se predea,
nu avea cui...

Mic proiect PHARE

Cînd mă fac mare,

mă fac pitic
şi, prin urmare,
ştirb şi peltic.
Intru, cînd plouă,
sub un căuş
şi mănînc ouă
de cărăbuş.
Dintr-o petliţă,-mi
fac antereu
şi dintr-o liţă,
chei la antreu.
Cînd plec la balul
viilor, ah,
încalec calul
negru de şah.
M-iau o păpuşă
numai a mea;
nu trec pe uşă,
ci pe sub ea.
Eu, într-un timbru,
văd un afiş,
dorm sub un cimbru
şi jămanfiş...
Deci prin urmare,
ştirb şi peltic,
cînd mă fac mare,
mă fac pitic.

Et chatera

Făt-Frumos venea, în ceată

sau fără suită,-n tîrg,
pe cal alb, cînd da în pîrg
dragostea, mult mai înceată
pe atunci, decît e azi

41
cînd, în loc să-l tot adaste,
triste,-ncercănate, caste,
pe aleea dintre brazi
(brazii albăstrind în parcul
urbei X, pe-al căror trunchi
Àmor scrijela,-n genunchi,
inimi dulci pe care arcul
său le săgeta subit),
ori să scrie sau adaste,
îndelung, misive caste
către (sau de la) iubit, -
suspinîndele copile
scriu e-mail-uri peste tot,
iar acelea care pot,
SMS-uri, pe mobile,
care nu răspund încet
ca pe timpuri, ci-ntr-o clipă...
Dragostea se înfiripă
ideal, din chat în chat.

Adio, Marx!

"De trecut, ne despărţim răzînd."

Rădeau, de pe hărţi,
comitate şi mărci,
imuni la blestemele
celor învinşi;
rădeau, de prin cărţi,
monograme şi mărci
cu capul sau stemele
celor învinşi.
Rădeau, de pe case,
numele străzii, -
în numele urii
de clasă,-l rădeau;
păduri erau rase,
plus pomii ogrăzii, -
cînd, agriculturii,
terenu-l redau.
Rădeau, radiau:
adorau radiera,
ba chiar răzătoarea
de ras hrean şi ciocoi;
mai apoi, iradiau
(căci intraseră-n era

42
atomului) floarea
albastră, din noi.
Cînd n-aveau ce rade,
rădeau barba, - aceasta
nefiindu-i permisă
nici lui Barbă-cot;
aveau funcţii şi grade,
nu-şi iubeau decît casta
şi o patrie promisă
unei raderi de tot.
*
De trecutul cel negru,
n-are decît
să se despartă
Karl Marx rîzînd;
omul nou şi integru,
omul posomorît,
o să se despartă
de-acesta, răzînd!

Didactica parva

Să nu rupi, copile, cartea,

că pe carte mult o doare;
iar de-o s-o jupoi de partea
cartonată, cartea moare.
N-o mai trage de copertă,
fi'ndcă fără ea o carte
e-un vapor fără covertă
ce n-ajunge prea departe,
fi'ndcă în lăuntru-i plouă,
iar matrozii-o să te certe
că le-ai rupt coverta-n două,
că, la carte, n-ai coperte.
De-i pe gratis ori de-o cumperi,
fă-i învelitori de plastic
cum au paginile scumpe
din dosarul cu elastic,
care cîntă ca o coardă
de chitară, dacă-l tragi...
Nu fă ca barbara hoardă
a colegilor tăi dragi!
Sau îmbrac-o într-o pînză
a vreunei perini vechi;
nu-i fă pete de osînză,
nu-i fă paginii urechi;

43
nu le pune cozi, nici coarne,
voievozilor din ea,
dacă nu vrei să te toarne
profei tale, careva.
Nu strivi, precum Ion Creangă,
între filele de glorie,
musca, - dacă, de pe bancă,
zboară-n cartea de istorie.
Să nu joci cu dînsa mingea,
sau s-o iei la ochi cu piatra,
pînă nu treci într-a V-a
dintr-a IV-a.

Bruto - neto = tara

Regele Ioan fără de Tară

se supără,-n alimentară,
că băcănia, de ani lungi,
nu are,-n cazul că ajungi
la rînd, învelitori, nici pungi.
El iese trist din prăvălie
cu zahărul în pălărie,
cu dropsurile-n cele două
largi buzunare,-n care plouă,
cu, în batistă, sare extra,
cu ouă de găină,-n dextra,
iar în cealaltă, lapte praf,
cu un creion dermatograf
după ureche sau în gură,
cu o funingine, o zgură
de-amărăciune, pe figură.
El, în persoană, e-un bagaj
ca omul fără ambalaj,
volumele fără tartaj,
articolele fără tară, -
cînd iese din alimentară.

(In)edith Piaf

După acquis -ul

comunitar,
mai pot, io, rachiul
imunitar
(ăl de ne apără,
domle, de SARS,
pentru că scapără

44
ca un vinars;
clar ca Zaraza ,-n
ţoiul soios,
prin care raza
trece voios;
aprig de aprig
ca la Cîlnău)
să mi-l mai fabric, -
nu-n tescălău,
dar (că-i mai aspru
şi fără zaţ)
din spirt albastru,
din găinaţ,
sau din pufoaică
de tractorist, -
că te faci, taică,
vesel din trist,
şi cînţi cu tărie
prin buruieni,
de Sînta Mărie,
Rien de Rieni?!

Viiaţa lumii

Tare ne zgîndără
soartea cea luzără:
unde mai sîntără
ăia dă fusără?
Mult au mîncatără,
mult au băutără,
mulţi le-au cîntatără
din alăutără.
Laur şi iederă
pă frunte-şi pusără,
aiere-şi deteră
pînă apusără.
Lidăr sau lidără,
căşile,-n jenăre,
le-au învelitără-n
postăre, benăre, -
pe care vîntu le
rupe sau zgîndără,
neîntrebîndu-le
ce-or fi făcîndără
ăia dă-şi pusără
mutra pă dînsele...

45
Soartea cea luzără
ne toacă pînzele, -
tare ne zgîndără
şi ne tot buzără:
p-unde mai sîntără
ăi dă tot fusără?

Dilematice 2

Morală fără fabulă

"Porcul e cinic ."

G. Călinescu

Un porc din Porcia

sau mai de p'acìa,
ce-şi zise el, porcul,
mangaliţa, yorkul
(de loc, din Mangalia-s,
ba chiar şi din York,
suidele, alias,
familia Porc);
ce-şi zise el, porcul,
mangaliţa, yorkul,
Suzana sau Iorgu,
cu rîtul .
urîtul,
cu coada
iscoada
şi cu copitele
lui, prea-cupitele,
cu pielea roză
ca trandafirii,
vorbind în proză
cu musafirii, -
ce-şi zise el, porcul,
mangaliţa, yorkul,
cu mare, cu mic?!
Eu cred că nimic.

Furnicartea

46
Literele,-n carte, sumbre,
par o droaie de furnici;
ele, care sînt doar umbre
imobile, prind să umble
ca puzderia de furnici.
Cartea, noaptea, se preschimbă
într-un mare furnicar;
literele,-n ea, se plimbă
fără teamă de vreo limbă
de pavian sau furnicar.
Literele se răscoală:
p se face b! Lui o
i se umple,-ncet, pe coală,
inima de roată goală,
pînă nu mai este o,
ci un negru ou. - Antene
O-ului îi ies de-acu [Ö],
sau doi ochi fără sprîncene
],ca-n aceste mici desene [
plus o coadă ca la Q.
Cititor din orice parte,
află că eu nù fur, nici
mint, spunînd că orice carte,
pînă-n zori, e-o furnicarte...
Hai la groapa cu furnici!

(F)rondel

Lui Emil Brumaru

În căsuţele din cuburi

locuite de păpuşi,
îs de toate, chiar şi tuburi
de neon, dar nu sînt uşi,
pentru că nu-s holţşuruburi
şi nici meşteri lăcătuşi
în căsuţele din cuburi,
locuite de păpuşi.
Noi, cu ele,-am bea prin cluburi,
dacă şi-ar ieşi (dar nu-şi!)
din rigidele calupuri
sau din, cel puţin, mănuşi, -
în căsuţele din cuburi

Crăciunul

47
Îndeobşte, cădea
tot în zile de lucru:
nici un fulg nu cădea,
nici un înger volucru
nu foşnea în azur, a
pînzeturi străalbe;
mai cu seamă, glazura
şi florile dalbe
lipseau; cînd şi cînd
ploua friguros
zile-ntregi, nopţi la rînd,
într-un neriguros
peisagiu lichid...
Se ştia că-i Crăciunul,
sub becul livid,
cînd intra cu crăci, unul .
sau altul, din curte
furate, la ora
stingerii, - scurte
ca-n toate azilele;
în nici un caz, după
raţia de supă
sau micul dejun:
erau altele zilele-n
cinstea căròra
pe coaja de pîine
se dădea cu magiun...

Fericiţi cei ce mîine

îşi au primul Crăciun!

O cale-n dar

Dac-am scri cu miez de pîine

fără vină sau prihană,
literele, pînă mîine,
păsărilor le-ar fi hrană.
Păsărilor, le-ar fi hrană
litera din miez de pîine
fără vină sau prihană, -
dac-am scri de azi pe mîine.
Dac-am scri de azi pe mîine,
fără vină sau prihană,
litera din miez de pîine
le-ar fi păsărilor hrană.

48
*
Dac-am scri cu pietricele
de culoare gri, ca scrumul,
n-am citi decît în ele,
care ne arată drumul.
Scrisul nostru-ar fi chiar drumul
însemnat cu pietricele
de culoare gri, ca scrumul, -
dacă n-ar fi ca, pe ele,
de culoare gri ca scrumul,
ploaia lungă să le spele,
destrămîndu-ne tot drumul
presărat cu pietricele.

Şansoneta şansei

Caută-ţi şansa,
mătuşă, cu ansa
de cupru sau staniu
(ce bîţîie straniu,
pe axă, ca acul
busolei); întreabă,
'nainte de-o treabă
sau alta, zodiacul;
apropie-ţi scopul
cu horoscopul;
încrede-te-n globul
de sticlă şi-n fusul
maicii Omida,
expert în adusul
acasă,-n pofida
a toate şi-a toţi,
al domnilor soţi .
sau, numai, amanţi...
Încrede-te-n ansă
şi-n necromanţi:
cheam-o, în transă,
pe Iulia Hasdeu
şi-ntreab-o pe unde
întîrzie al tău
şi dacă se vede
cu una, Ortansa,
din Ruşii-de-Vede?...
Întreab-o (pe unde
ce par anormale,
de paranormale

49
ce sînt) cînd şi unde , -
iar ea-ţi va răspunde
îndată, cu ansa...

Candid sau optimismul

- Or, dacă n-ai fi fost surprins,

de către taică-su,-n secunda
cînd o pupai tot mai aprins
pe domnişoara Cunigunda
(care-ţi va fi căzut cu tronc),
drept care-avea să te alunge
domnul baron Thunder-ten-tronck,
altminteri neputînd ajunge
la Lisabona, ca să cazi
pe mîna Sfintei Inchiziţii
în care ai mai fi şi azi,
de n-ajungeai la iezuiţii
din Paraguay (avînd să treci
prin alte aventuri, pe urmă,
pierzînd şi ultimii berbeci
din eldoradiana turmă,
nu mai 'nainte să-ţi înfigi
spada-n cumnatul nelegitim), -
nu ai mînca, acum şi-aici,
în acest colţ de rai maritim,
fistic şi chitre dulci, la cina
cutărui turc bătrîn... Căci toate
se leagă într-un optim lanţ
de-ocazii,-n lumea cît se poate
de bună.
Excelent bilanţ,
dar hai să ne lucrăm grădina!

Zăloagă

Un măr amărui
prin care lucarne
deschid, ca-ntr-o carne
de melc, - cărărui
îşi fac, în amara
lui inimă, viermii
ce-adastă a iernii
venire-n cămara
aceasta, - cum carii
o-adastă-ntr-o carte

50
de care n-au parte
decît anticarii,
cu vechi untdelemn
pătată, - din care
se cerne, în zare,
făină de lemn.

Albă ca Zăpada & cei 7 pisici

Albă ca Zăpada are

7 feluri de pisici, -
de alt soi e fiecare,
iar pisoii sînt pitici.
Cea dintîi între princese
e un siamez (dar n-am
să vă spun exact prin ce se
ilustrează acest neam).
Un persan albastru,-a II-a
(rasa i-o cunosc pe sfert)
are botul ud ca roua
fi'ndcă bea tot lapte fiert.
Că-i mai albă ca zăpada,
pe a III-a n-o prea rabd
(dar pe Albă ca Zăpada
nu o doare acest fapt).
Păr electric are-a IV-a
cînd o mîngîi în răspăr;
botezată Cleopatra, .
e-o regină,-ntr-adevăr.
Maidaneză, cea de-a V-a
nu dansează bolero,
ci, pe seară, bate mingea
cu motanul lui Perrault.
Cu o blană ca mătasea,
dar cu sufletul stingher,
o jumate dintr-a VI-a
e-a lui Erwin Schrödinger.
(Pe cealaltă, dl Erwin
a ucis-o în secret,
căci stătuse prost cu nervii,-n
pubertate, - pe cît cred.)
Invizibilă, a VII-a
are zgardă de lamé;
trebuie să cadă noaptea

51
ca să vezi ce neagră e.
Mai fusese o a VIII-a,
dar s-a otrăvit c-un măr...
Cîrja Babei Cloanţa-i proptea,
azi, a crengilor de măr! (bis )

Micul Puc

Prîslea, cînd ninge,

zice că "minge";
mingea, cînd ninge,
se face puc;
pucul nu sare,
ci, doar, tresare,
căci nu prea are,-n
el, cauciuc,
ci mai mult pîslă
dusă de-o vîslă
spre-o rimă-n îslă
pe care n-am
a dibui-o,
pînă la zio, -
încît adio
vă spun, din geam.

Meci

Bulgării, cînd se bat îngeri

cu zăpadă, nu-s nivali:
n-ai putea, cu ei, să-nsîngeri
faţa nici unor rivali;
îngerii experţi în loburi
tot mai largi, se bat, calin,
doar cu paşnicele globuri
ale crengii de călin. .
Eu, ce, silnic, filei scriu-i
faţa şi-o mototolesc
(cînd, de sînge, ca,-n sicriu-i
strîmt, vampirul, mă golesc),
eu mă bat cu cocoloaşe
de hîrtie şi,-mprejur,
văd omătul că se-ngroaşe,
semi-negru, semi-pur.

Replay

52
Pe-un picior de play,
pe-o gură de Ray
Charles, -
Mioara (cum îi spun
toţi) ar face un
vals
molcom ca un blues,
într-un microbuz
vid:
toţi au coborît
lîngă un urît
zid;
fuste şi helănci
au plecat; pe bănci
nu-s
decît genţi şi pungi;
norii se văd, lungi,
sus,
pe un fond gris-fer;
nu e nici şofer, -
stau
lîngă ea; ea e
în mouton doré
sau
altă pielicea,
pe sub care ea
nu-i
decît în furou;
cere-i, prin vitrou,
cui,
să te-ajute (?!), cînd
Mioarii-i dă prin gînd
să
faci cu ea un rock,
cît maşina,-n loc,
stă, -
rock'n'roll sau blues
pentru un auz
fals,
pe-un picior de play,
pe-o gură de Ray
Charles.

Dolce

Ronţăind alune, lunea,

53
marţi, lingînd un marţipan
(care are moliciunea
unei catifele panne ),
uiţi de vineri şi de izul
ei de vinete pané ...
Dacă ţi s-ar cere-avizul
despre ziua care-ţi e
cea mai dragă, ai răspunde
că nu-i vorba de o zi,
ci de cîteva secunde
cînd se poate-ntrauzi
geamătul reginei-nopţii
care năduşeşte-n cercuri
de parfum, la miezul nopţii
dintre joimîine şi iericuri.

Chassé croisé

Peste blana
ei, bălana
oaie-şi puse
o pufoaică
(de lupoaică)
şi se duse,
foarte bravă,-n
cea dumbravă-n
care lupul,
tenebrosul,
este bosul
fără scrupul,
cel pe care
oaia n-are
să-l cunoască
după piele,
fi'ncă el e-n
lînă bască, -
lîna bască
fi'nd o mască
pentru-acesta
ce, de-o vreme,-şi
dă, din vreme,
la-ntors vesta...
Rîsu-plînsu-i
că nici dînsu
nu-şi cunoaşte
noua soră

54
ce, de-o oră,-n
codru, paşte.

Calendarul republican

(Versiunea Fabre d'Églantine)

Dragi membri şi membre,

încep cu ideea
prelegerii mele:
două rime cu-a treia
sînt rime-ntre ele;
exemplu: septembre,
novembre, decembre.
Dar, cu asta, adio,
oricărui alt trio
(sau doar rimei perechi
ianuarie-februarie)
în jalnica arie
a lunilor vechi
dintr-un vechi,
vechi şi calp,
calendar în vers alb.
Or, rima e prima
ce impune,-n dezordinea
lunilor, ordinea
şi disciplina...
Dragi membri şi membre,
lunile anului
republican
(ce-ncepe în 22
ex-septembre)
se termină-n -or,
-aire, -al şi -oz,
rimînd, deci, de patru
ori cîte trei,
dar nu din instinct,
ci conform planului
clar şi distinct
al unui virtuoz
al acestei idei
cît se poate de noi,
căreia el i-a fost faur, -
deţinător
al Măceşei de Aur,
actor, autor reputat

55
de piese de teatru,
fost deputat,
decapitat prin verdictul
din noaptea de 14-15
germinal, Anul II,
altfel zis (horribile dictu!)
3-4 apri1ie 1794.

Paleontologie

Ce-şi zic şopîrlele, sorindu-se alene pe resturile templelor elene, cînd lin adie vîntul
printre lauri? - "Vax! Noi i-am apucat pe dinozauri!"

Ce-şi zic lacertele, cu aer plic-tisit, într-un faimos arheologic sit cu fresce-n care tropăie
centauri? - "Moft! Noi i-am apucat pe brontozauri!"

"Rahat!" zic guşterii verzi-vineţi în paragina Casei Poporului, în timp ce graurii

găinăţează,-n jur, pătlagina: "Am fost cu-metri cu tiranozaurii!"

Ce poţi să-ţi zici, filozofînd în clarul lunii, cînd norii curg pe cer ca nişte plauri, - decît că
ceea ce e pentru unii odinioară, pentru alţii-i adineauri...

Şi aşa mai aproape.

Limba limba

Maestrului Iordan Chimet

În limba de pantofi, nu poţi

vorbi, - afoni într-însa-s toţi;
într-a pantofului, la fel,
nu se exprimă decît el.

În limba ceasului: tic-tac

vorbeşte inima,-n iatac,
cînd ciocîrliile, în zori,
îs luate drept privighetori.

I-am ţine clopotului hang

în limba lui: balang-balang,
dac-am avea auz ca-n Joc
secund şi-un alt soi de bojoc.

Ci pentru a vorbi în limba

vest-africană, zisă limba ,
ar trebui să fim pe coasta

56
Sierrei Leone,-n seara asta;

şi să o fi deprins cu drag
de la un om bătrîn, ce-n graiul
acesta, inocent ca raiul,
numeşte-se kunit kumag.

Mr. Clippit

N-am agendă sau opis

cu scoarţe de rips, -
un mic paper clips
mi-e asistent office .
La orice incipit
de file sau de folder ,
trefilat (ca în Calder),
apare şi Clippit
într-o margine-a filei, -
care, cu unică
rîvnă,-mi comunică

maxima zilei:

Cămăşile în carouri
şi pantalonii dungaţi
rareori impun o modă .
E-n ziua de 19
martie a. c.
Mă uit la ceas, - e
puţin după 12.
Mr. Clippit îmi cere
să fac clic pe OK.
Eu fac clic pe OK
şi îmbrac, în tăcere,
ceea ce bănui că aţi
mai văzut (prin birouri,
în tramvai, în metrouri,
pe stadion, în bistrouri,
pe ecran şi-n tablouri):
o cămaşă-n carouri,
pantalonii dungaţi.

57
ei îşi trag palme

ei îşi trag palme ei îşi trag

picioare ei îşi trag covorul
de sub picioare ei îşi trag
de sub ei scaunul ei îşi
trag clapa ei îşi trag scatoalce
ei îşi trag sufletul ei îşi
trag sufletul scatoalce clapa
covorul scaunul picioare
şi palme palme palme palme palme

Et chatera

Făt-Frumos venea, în ceată

sau fără suită,-n tîrg,
pe cal alb, cînd da în pîrg
dragostea, mult mai înceată

pe atunci, decît e azi

cînd, în loc să-l tot adaste,
triste,-ncercănate, caste,
pe aleea dintre brazi

(brazii albăstrind în parcul

urbei X, pe-al căror trunchi
Àmor scrijela,-n genunchi,
inimi dulci pe care arcul

său le săgeta subit),

ori să scrie sau adaste,
îndelung, misive caste
către (sau de la) iubit, -

58
suspinîndele copile
scriu e-mail-uri peste tot,
iar acelea care pot,
SMS-uri, pe mobile,

care nu răspund încet

ca pe timpuri, ci-ntr-o clipă...
Dragostea se înfiripă
ideal, din chat în chat.

Fabula rasa

Cică nişte fără-saţ

Duceau lipsă de-antebraţ,
Şi-au rugat un râu cam bleg
Să le dea un braţ întreg.
Râul, bifurcat ad-hoc,
Juca noaptea cazacioc,
Neştiind că malul vlah
Nu văzuse propriu-i crah.
"Ecologi! O, ecologi!
Strigă el, pus în dârlogi,-
Nu mai trageţi vreo nădejde
Că mai are balta peşte."
Ecologii scot din mâl
Babiţe de Cernobîl,
Şi exclamă cu dichis:
"Serveşte-te de Green Peace!"

Morală
Bîstroe sau pelicanii.

59
In medias res

Elevul mediu
ştie şi el
că Evul Mediu
fu un castel,
astăzi defunct,
prin care circulă
fantomele. Punct
(şi nici o virgulă).
Că,-ntreg Evul Mediu,
castelul a fost
în stare de-asediu
şi adăpost
al obscurităţii
(fără remediu)
a Evului Mediu, -
ceva cam ca sediul
. Securităţii.
Ce-i aia,-l întreabă
elevul mediu
pe proful de treabă
(şi de Ev Mediu),
care zice că trebe ,
mai întîi, s-o întrebe
pe dna director,
Fevronia Hector,
plecată, de multă
vreme,-n concediu
de studii la sediul
arhivelor fostului
ev, Evul Mediu, -
fapt ce rezultă
din Fişa postului.

60
invocatie

Voua,
celor din hronici, pecetii si herburi
fiarelor nepascatoare de ierburi,
nepasatoare de carne de fiara,
neumbrite de nour,
nearse de soare:
Pajura, bour,
cu schiptru si tiara,
ma
rog,
sa
va
iviti !

Pre voi, fiare heralde:

alde Pardosu', aldeIrog-inorogu',
va
rog,
sa
va
iviti !

Fiarelor de buna si rea priinta,

pe cari vanatorul dac-o sa le prindza,
n-o sa mi-se-aleaga cu pleava si abure,
cu niscai sfarog:
Fiarelor din fabule,
din eticesti si de zabava carti,
ma
rog,
sa
se
iveasca !

Voua cinstitelor,
tie sperjure,
sarpe san-pomului
jur-imprejure,

61
fiarelor omului
semiasemine:
alde Sirenei,
alui Chentaur
cu gura de aur,
ca a Hrisostomului,
ma
rog,
sa
se
iveasca !

Fiare cuminti,
cu-o mie de dinti,
cu coada de peste,
cu gheare la deste,
cu unghe de tap,
cu cap,-far-de cap,
cu blana ca sfecla,
cu ochii ca stecla,
cu ochii de valc,
fiare cu talc,
cu duhori suave,
fiare filozoafe, ave!

...A psevdofiarelor cant viata-neviata

care nu se trece ca, topita, ghiata,
nu se risipeste, in vazduh, ca ceata,
nici nu se rupe ca, subtire, ata,
au se ovileste ca, batrana, fata;
caci de zboara-mi zboara altfel decat rata,
se ivesc pe lume nu din ou, ca rata,
nici nu-mi pasc faneata, -n toata dimineata,
ci-si pastreaza pururi harul si verdeata,
taina si dulceata,
fiindca nici viata nu le e viata!

Eu va cant,
si va descant,
va invoc si va evoc,
de noroc de nenoroc,
Vasilisc si Inorog,
Aspida si Zgiptor-Roc
Eu va agraiesc, va isc,
Inorog si Vasilisc,
frate dulf cu ochi de sulf,

62
dimpreuna cu Adelfa,
soru-ta, eu v-aduc jertfa.
Si tot eu iti tin ison,
Pasarii Calandrinon,
Pasarii de da sau ba,
ca si tie, dumneata,
Scarabee, scara, mea...
Eu va cant.
Eu ca trec pragul.
Eu va strig la ceasul fix.
Si, tot eu va uit.
-De dragul imparatului Finisc!

Fie sa renasca numai cel ce har

are de-a renaste, curatit prin jar,
din cenusea proprie
si din propriul scrum,
astazi ca si maine,
pururi si acum.

Justiţie (Leanca văduva)

din Caragialeta bis (2002)

Îs văduvă, fomeie sârmană, comersantă

de băuturi spirtoase, plătim licenţa, domn’
judecător, când vine de-mi intră în locantă
‘mnealui ce-mi face ţăndări clondirul, care tomn’

atunci veneam din piaţă, încă chiar domn’ Tomiţă

zicea să-l iau în birje, ca să nu-l sparg, cu
trei chile mastică prima, care se face criţă
‘mnealui şi mă înjură, pardon, de tot ce vrei,

Şi când să chem vardistul, tot dumnealui îmi zice

Că mă sulemeneşte cu chinoroz, că mai
Venise cu-o căciulă cu chinoroz, să-mi strice
Obrazul şi, tulind-o,-mi sparge clondirul, vai

de noi, că greu al dracu’ să ai o bucăţică

de pâine, când, ca mie, ţi-e sufletul curat;

63
aşa că să-mi plătească trei chile de mastică
şi-onoarea mea, care m-a înjurat.

Mica ţiganiadă

Trec ţigani pe drum,

Drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum,
Foc ardea!

Vai ţigani, ţigani,

Gipsies şi gitani,
Fără cer şi ani,
Trec pe drum!

Ţigănie, rai
Rai care erai
Caravan serai
Acadea.

Raiul meu beteag,

De pe alt meleag
Cât îmi eşti de drag,
Nu ştiu cum.

Trec ţigani prin colb

Colbul este orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.

Cade seara-n câmp,

Soarele-i scălâmb,
Cortul este strâmb,
Foc ardea.

Fac ţiganii foc,

Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc.

Şi cu cărţi de joc,

64
Hai, noroc, noroc,
Vino la soroc.

Vino să-ţi ghicesc,

Cărţile vorbesc
Şi nu ne minţesc,
Giacardea.

Fată de caro,
Sub cer indigo,
Să-ţi spun încotro
Foc ardea.

Că mulţi ani s-au scurs

De când el s-a dus
Cu un pui de urs
Pe un drum.

Cu belciug şi lanţ,
Fără nici un sfanţ,
Spre un târg bizanţ,
Foc ardea.

Zaiafet acum,
Lăutari duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.

Noaptea de-ar veni,

Pe pământul gri,
De ne-ar adormi,
Orişicum.

O, dar azi, dar azi,

Ceru-i de atlaz,
Soarele-n extaz.

Ei se duc la pas
Spre un alt popas,
Şatră de pripas.

Până nu-i mai vezi,

Până nu-i mai crezi
Şi din ochi îi pierzi.

Printre ceţuri verzi,

65
Ceţuri de livezi,
Vezi că nu-i mai vezi.

Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mişto...

Micul puc

Prîslea, cînd ninge,

zice că "minge";

mingea, cînd ninge,

se face puc;

pucul nu sare,

ci, doar, tresare,

căci nu prea are,-n

el, cauciuc,
. ci mai mult pîslă

dusă de-o vîslă

spre-o rimă-n îslă

pe care n-am

a dibui-o,

pînă la zio, -

încît adio

vă spun, din geam.

66
Mitică

din Caragialeta bis (2002)

Avea serviciu-n Cişmegiu:

da muştele afară;
când se-ntâlni c-un lefegiu,
cam după cinci, pe vară.

Mitică-i e amic fidel

cu gândul şi cu fapta,
încât îi zice,-ndată, el:
“Hai, că te iau în dreapta!

N-ai la Război, la minister,

vr’un cunoscut? Că, iară,
nu-i dau grad soacră-mii, monşer,
de moaşă militară!”

Ajung, într-astfel, la bufet:

“Ce-ai zice de-o flanelă
de Drăgăşani? Ce mai buchet!”
Şi cum, prin clientelă,

cei doi amici trec braţ la braţ

Mitică se răsteşte
la unul, cu o halbă: “Bea-ţi
berea, că se răceşte!”

Apoi, pe când amicu-abia

comandă una mică:
“Nu i-o da, domnu’ ţal, c-o bea!”
se-amestecă Mitică,

care, cu gândul la păstrămi,

stufat, schembe, nisetri:
“Iaurt ai?” zice; “Este”; “Dă-mi
vreo câţiva centimetri!”,

adăugând: “Cu chifle moi!”;

şii, ca să nu-l scârbească
lactatul: “Pune-i usturoi,
vanilie sârbească!”;

67
şi-amicului, după chefir,
cam pe la ceasul şapte:
“Dă-mi o ţigară suvenir!
N-am mai fumat de-az-noapte

şi-s într-un hal fără de hal

c-am dus-o într-un răznet,
şi,-apoi, nu umblu cu metal:
mă tem, parol, de trăznet!

Dar te poftesc, dac-ai răgaz,

cam pe la opt exacte,
la operă.” “Ce cântă azi?”
“Relaş, în patru acte!”

(În paranteză fie zis:

cum Bucureştii are
renumele de mic Paris,
Mitică-al nostru, care

e get-beget bucureştean
par excellence adică,
este un mic parizian
şi dumnealui, - Mitică.)

Or, el, în timp ce-al său amic

începe să se plângă
de dinţi stricaţi, - unuia mic,
care stătuse lângă

ei şi se chinuie, din cui,

să ia o pălărie,
îi zice: “Al’dat’, sub tălpi, să-ţi pui
o coală de hârtie!”

Apoi, amicului: “Ziceai

că ai bocluc cu neşte
dinţi proşti: îţi recomand un ceai
din rădăcini de cleşte!”

Amicul pleacă, după doar

un ceas şi una mică:
“Sal’tare, neică, şi orvoar!”
“Să-mi scrii!” zice Mitică;

68
şi ţalului: “Scăpai vreo doi -
trei franci pe jos, dom’ Mişu;
dacă-i găseşti, mi-i dai’napoi
de nu, e-al tău bacşişu’!”

O cale-n dar

Dac-am scri cu miez de pîine

fără vină sau prihană,
literele, pînă mîine,
păsărilor le-ar fi hrană.

Păsărilor, le-ar fi hrană

litera din miez de pîine
fără vină sau prihană, -
dac-am scri de azi pe mîine.

Dac-am scri de azi pe mîine,

fără vină sau prihană,
litera din miez de pîine
le-ar fi păsărilor hrană.

Dac-am scri cu pietricele

de culoare gri, ca scrumul,
n-am citi decît în ele,
care ne arată drumul.

Scrisul nostru-ar fi chiar drumul

însemnat cu pietricele
de culoare gri, ca scrumul, -
dacă n-ar fi ca, pe ele,

de culoare gri ca scrumul,

ploaia lungă să le spele,
destrămîndu-ne tot drumul
presărat cu pietricele.

69
Pasărea Calandrinon
Texte pentru Phoenix-Cantafabule

-------------------------

"...care are această fire întru sine, că dacă o aduc înaintea bolnavului şi iaste ca să moară
de acea boală, întoarce capul ei şi nu-l vede, iară decă iaste ca să se scoale bolnavul, îl
veade şi toată boala iase dintr'însul."

(Floarea Darurilor)

Vine. Fără s-o chemi. I-auzi. Bate-n geam.

Intră. Fără să-i ceri. Mândră şi de neam.
Vede. Prin carnea ta. Ca priintr-un geam.
Albă. Calandrinon. Cu ochi de mărgeamn...

Soră, pasăre-n alb...Psihi mu!

Harnic, darnic duh!
Patemi, boale şi chin: ia-le tu,
du-le în văzduh...

Dreaptă. Făr' de-a clipi. La biet patul tău.

Priivindu-mi-te. Cu drept ochiul său.
Izbăvindu-mi-te. De ăl ceasu' rău:
Fiară. Cu dinţi de fier. Zimţi de fierăstrău.

.............................................

Pleacă. Şi-n urma ei: foi de trandafir.

Doctor. Fă'r de arginţi. Straniu musafir.
Albă. Calandrinon. Cu ochi de safir.
Albă. Calandrinon. Cu ochi de safir.

70
Pasărea Phoenix
III

-------------------------

Iată că renaşte cel ce, singur, are

harul de-a se-ntoarce,
curăţit prin, mare,
flacără; de Duhu', cel hrănit cu-ambrozie,
'n vârf de chedru verde: cumpănă şi osie,

nouă ani de-a rândul; după care nouă,

penele-i se împlu, matinal de rouă...
...După care, toaca bate,-mi intră,
preajma-nmiresmând-o,-n vrednica incintă;

vine de se-aşează pe jertvelnic, arde

'n repede lumină de văpăi înalte:
ca să-l afle-aurora iarăşi viu şi fraged!...
...El, pe-a cărui piatră nu e scris:
HIC JACET

Pastel

Asaza-te sub micul cais

si ninsa lasa-mi-te, pana,
pe ochi, pe gura si pe mana,
va stapani culoarea weiss,
precum si-n parul tau de lana;

caci, nu uita, mai am o caisa

'n camara noastra de pe Rin,
cu lungi lulele si cu scrin,
cu sase farfurii de Meissen
si-o cadra a lui Crist, cu crin.

71
Puericultura

Acum, cînd scade rata

natalităţii,-n ţară,
şi vindem prunci de gata
păgînilor de-afară,
ni-i dor de vremea-n care
n-aveam habar de planning
şi, la răstimpuri rare,
făcînd amor în trening,
cu plăpumile puse
în cap, pînă-n aprilie,
şi-n şoaptă, ca să nu se
audă în familie
(sau la vecinii care,
habar n-aveau de planning,
şi, la răstimpuri rare,
făceau amor în trening
sau lenjuri anti-baby,
pe înfundate, ca să
nu-i dibuie efebii
şi fetele din casă), -
eram ceva mai plodnici
şi cu prăsilă multă...
Pentru că, dragi logodnici,
copiii nu rezultă
din liberul arbitru,
ci din fatalitate, -
după ce bei un litru
de proastă calitate
ş.a.m.d.

72
Puteam să fiu un dandy brit...

Puteam să fiu un dandy brit

pe vremea unui rigă George,
de vagi aleanuri adumbrit
ca de rumoarea unei orgi,-

chiar dacă Gainsborough m-ar fi

vrut rob violei lui da gamba...
M-aş fi privit întreaga zi
'n oglizi, parfum fiindu-mi ambra.

Romantic, iar nu rococo,

în ciuda pasului şi-a taliei,-
ca Byron, Shelley, Keats& Co,
aş fi fost mirele Italiei

prin care, palid musafir,

aş fi plimbat un spleen albastru,
purtînd inele de safir
pe degete de alabastru...

Ci vremii noastre-i sîntem slugi,

cît nu vrem să ieşim din uz:
The Blue Boy poartă, astăzi, blugi
şi se îmbată cu un blues.

73
Reţeta fericirii

Îţi spun şi matale:

mănîncă petale
de vegetale
şi ce-o mai fi-n pomi;
mănîncă rizomi;
duminica, lisă
de muguri de tisă
şi spori de ciuperci;
fă-ţi, lunea, un terci
de hrişcă, iar joia,
nu uita soia.
Consumă-le calm
cum, frunza de palm,
girafa şi havării
ei, la Discovery ...
Dacă n-ai aşa gît,
nu-ţi rămîne decît
să te saturi cu iarbă:
n-o pune să fiarbă,
căci, pînă se-ntunecă,
burta o rumegă...
Iar ţie, beteagul
de cîtemai boalele
şi preanerumenul,
ţi se-mproaspătă cheagul,
care face ca rumenul,
ciurul şi foalele
zise foios ,
să-ţi umble voios,
nu anevoios,
ca pînă acum, -
de nici nu simţi cum.

74
Sfaturi practice

N-o fă pe nebunul:
pune-ţi femeia
(cît nu-i vine toamna)
la treabă, cu unul
ce-o face,-n Nemeia,
pe leul; iar perna
împarte-o cu doamna
Hydră din Lerna!
Altminteri, nu-i cazul
să vînturi Caucazul
pleşuv, după vulturi
şi alte jivine
semidivine
şi nesătule,
ce n-au loc pe pulturi.
Ia-n locaţie bovine,
iar bălegarul
vinde-l cu carul,
cui n-are destule
îngrăşăminte, -
căci ni se schimbă
(mai mare jena!)
glia-n coclaur.
Scoate-ţi din minte
greaca veche, ielena
iepňcii de aur;
ia-ţi un centaur
ca alde Chiròn,
să te-nveţe o limbă
mai neolitică, -
şi intră-n politică,
domne baron!

75
Sonată pentru pianina mecanică
din Caragialeta (2002)

Vorbind cucoana două limbi,

şi-a zis că-ţi pui un nou galon,
pe clape, mâinile de-ţi plimbi,
c-aveau şi-un piano,-n salon, -

salon fără piano nu merge;

dar fi’ndcă e un chin titanic
să-nveţi să cânţi, când nu mai merge,
şi-a cumpărat clavir mecanic,

pe care-l puse în salon

lângă-o fereastră de la drum,
prin care vezi, de subt balcon,
în casă, ca într-un album.

Şi seara, ca la un cenaclu,
se pune doamna la clavir
şi-şi trece deştele pe nacru
şi pe eben, minute-n şir,

în timp ce guvernanta Nella

te face,-n stradă să leşini,
cum tot învârte manivela
în dosul magicei maşini.

Tremolo
"Greierul zimţează noaptea, cu nimic." (G. Bacovia)

Ferice de greierul
carele,-n creierul
verii, dă tonul
la cîntec şi-o ţine
aşa mult şi bine, -
ca,-n gramofonul

76
Columbia, o placă
de smoală opacă,
dar muzicală...
Ferice de cine
te-ngînă pe tine,
tandră cigală!

Fericiţi cei ce hangu-i

ţin gîzei exangui
cu un creion
tăiat, fără trudă,
din trestie crudă, -
ca Anacreon!

Ferice de cei
ce,-aidoma ei,
în tremuru-i mic,
zimţează rotiţele
nopţii, sub viţele
verzi, cu nimic!

Viiaţa lumii

Tare ne zgîndără
soartea cea luzără:
unde mai sîntără
ăia dă fusără?

Mult au mîncatără,
mult au băutără,
mulţi le-au cîntatără
din alăutără.

Laur şi iederă
pă frunte-şi pusără,
aiere-şi deteră
pînă apusără.

Lidăr sau lidără,

căşile,-n jenăre,
le-au învelitără-n

77
postăre, benăre, -

pe care vîntu le
rupe sau zgîndără,
neîntrebîndu-le
ce-or fi făcîndără

ăia dă-şi pusără

mutra pă dînsele...
Soartea cea luzără
ne toacă pînzele, -

tare ne zgîndără
şi ne tot buzără:
p-unde mai sîntără
ăi dă tot fusără?

Zăloagă

Un măr amărui
prin care lucarne
deschid, ca-ntr-o carne
de melc, - cărărui

îşi fac, în amara

lui inimă, viermii
ce-adastă a iernii
venire-n cămara

aceasta, - cum carii

o-adastă-ntr-o carte
de care n-au parte
decît anticarii,

cu vechi untdelemn
pătată, - din care
se cerne, în zare,
făină de lemn.

78
"La piaţă" (balet)
din Caragialeta (2002)

Viaţa-i o iaurgerie;
din chefiruri,
bântuie,-n iaurgerie,
dulci zefiruri.

Viaţa-i o tutungerie:
lungi trabucuri
cumperi din tutungerie,
să te bucuri.

Viaţa-i o simigerie:
cin’ se primblă
intră şi-n simigerie
după jimblă.

Viaţa-i o boiangerie:
umple-ţi coşu’
cu alb, din boiangerie,
sau cu roşu.

Viaţa-i o bragagierie,
şi e dragă:
haidem la bragagerie,
hai la bragă!

Viaţa-i o toptangerie:
mai tot anul
târgui din toptangerie
cu toptanul.

O sufragerie-i viaţa;
sufragiul
nu-i universel, dar piaţa,
piaţa este.

79
Şansoneta şansei

Caută-ţi şansa,
mătuşă, cu ansa
de cupru sau staniu
(ce bîţîie straniu,
pe axă, ca acul
busolei); întreabă,
'nainte de-o treabă
sau alta, zodiacul;
apropie-ţi scopul
cu horoscopul;
încrede-te-n globul
de sticlă şi-n fusul
maicii Omida,
expert în adusul
acasă,-n pofida
a toate şi-a toţi,
al domnilor soţi
sau, numai, amanţi...
Încrede-te-n ansă
şi-n necromanţi:
cheam-o, în transă,
pe Iulia Hasdeu
şi-ntreab-o pe unde
întîrzie al tău
şi dacă se vede
cu una, Ortansa,
din Ruşii-de-Vede?...
Întreab-o (pe unde
ce par anormale,
de paranormale
ce sînt) cînd şi unde , -
iar ea-ţi va răspunde
îndată, cu ansa...

80