Sunteți pe pagina 1din 9

CELULA

Corpul fiintelor umane,al animalelor si al plantelor este alcaruit din


celule.Aceste organisme de dimensiuni reduse,reprezinta unitatea
structurala a corpului si sunt raspunzatoare de toate procesele
fundamentale ale organismului,ce asigura continuarea vietii.

Pentru celulă au fost date numeroase definiții

„Celula este o unitate morfo funcțională elementară a tuturor


organismelor procariote și eucariote. Ea reprezină un prim nivel de
organizare a materiei vii, dotat cu capacitatea de autoreglare,
autoconservare și autoreproducere.”

„ Privită prin prisma teoriei sistemice, celula poate fi definită ca un


sistem biologic deschis, deosebit de dinamic, aflat în relații de echilibru cu
mediul înconjurător – în cazul protofitelor și protozoarelor – sau ca un
subsistem când devine parte componentă a unui țesut, organ sau organism
pluricelular.” Unele organisme sunt alcătuite dintr-o singură celulă
(unicelulare, de exemplu, bacteriile), iar altele din mai multe celule
(pluricelulare).

Celula a fost descoperită de Robert Hook în 1665 care făcea studii pe


tulpini de plută folosind microscopul.

Teoria celulară a fost enunțată pentru prima dată de Matthias Jakob


Schleiden și Theodor Schwann în 1839.

Celulele se clasifică în: Procariote


Structura celulelor procariote

Celulele procariote au o organizare structurală mai simplă, dar un potențial


ecologic și fiziologic comparabil cu cel al celulelor eucariote.

Celula procariotă este învelită de un perete rigid, lipoproteic, acesta


conține sacul mureinic, inexistent în celulele eucariote. Plasmalema este
cel de-al doilea înveliș al celulei, de natură lipoproteică. Aceasta are rol în
respirație, nu se poate invagina pentru a forma vezicule, prin care să
incorporeze soluții nutritive de la exterior sau particule solide. Aceste
fenomene sunt denumite pinocitoza și fagocitoză.

Membrana Citoplasmatică- aceasta este de natură lipoproteică, cu o


structură funcțională complexă, constituind un criteriu de deosebire a
celulei procariote față de celula eucariotă. Datorită grosimii constante și
suprafeței limitate de peretele celular care o înconjoară, membrana
citoplasmatică prezintă ca singură posibilitate de a-și mări suprafața de
invaginare și pliere sub formă de mezozom. Plasmalema nu este
permeabilă pentru macromolecule; singurele particule care o pot traversa
sunt fragmentele de ADN și enzimele extracelulare.

O altă componentă a celulei procariote este citoplasma care ocupă


aproape tot spațiul celular. Citoplasma este o mixtură complexă de soluții
perfecte și coloidale al unor substanțe minerale și organice, dizolvate în
apă. Nu posedă un citoschelet proteic, format din microtubuli și
microfilamente și nu prezintă curenți plasmatici. Se caracterizează printr-o
stare coloidală de gel permanent, stare care exclude existența curenților
citoplasmatici și asigură menținerea structurii nucleului care este lipsit de
membrană limitantă.

Celula nu posedă organite înconjurate de membrane; la unele


bacterii membrana plasmatică formează mezosomi care au rol în respirația
celulară și în ancorarea moleculelor de ADN.

La bacteriile fotosintetizante se observă la microscop mici vezicule


înconjurate de membrane, la nivelul lor se găsesc pigmenți asimilatori,
aceste vezicule sunt denumite cromatofori.

În citoplasma cianobacteriilor se găsesc veziculele aplatizate, înconjurate


de membrane, numite tilacoide.

În tilacoide se află pigmenți clorofilieni, iar pe suprafața lor sunt


plasați pigmenți proteici, ficocianina și ficoeritrina, care maschează
pigmenți clorofilieni.În ciuda relativei lor simplități, potențialele metabolice
ale celulelor procariote actuale sunt comparabile cu cela ale celulelor
eucariote. Mai mult decât atât, metabolistul bacterian este de sute și mii
de ori mai intens decât cel al celulelor eucariote. Această capacitate
metabolică este determinată de valoarea înaltă a raportului
suprafață/volum, ceea ce facilitează schimburile celulei cu mediul ambiant.
Remarcabil este și faptul că natura substanțelor pe care le catabolizează
este foarte mare; pot metaboliza și substanțe toxice precum: cauciuc,
asfalt, petrol, detergenți etc. Unele etape ala ciclului azotului și sulfului
sunt realizate în exclusivitate de celulele procariote (bacteriile fixatoare de
azot). O altă carectesistică a metabolismului bacterian este plasticitatea:
bacteriile pot trece cu usurință de la aerobioză la anaerobioză, de la
autotrofie la heterotrofie, ceea ce la conferă o mare capacitate adaptativă.

În citoplasmă se gasesc numeroși ribozomi, care sunt mai mici decât cei de
la eucariote, dar îndeplinesc aceași funcție, de sinteză proteică.

Celulele procariote se divid de câteva ori pe oră în timp ce eucariotele, cu


creștere foarte rapidă, se divid doar de două ori pe zi.

Celulele procariote nu au un nucleu adevărat, materialul genetic este


constituit dintr-o singură moleculă de ADN, această molecula reprezintă
cromozomul sau genomul bacterian, cunoscut sub denumirea de nucleoid.

Multiplicarea celulelor se face prin sciziparitate ( forma primitivă de


diviziune directă).

Eucariote

Structura celulelor eucariote


Celulele eucariote sunt formate din:

Membrană celulară

Perete celular-Citoplasma și componentele subcelulare


Citoplasmă,Citoschelet,Organite celulare ,
Ribozomi,Mitocondrii,Centrozomul,Aparatul
Golgi,Vacuole,Lizosomi,Plastide,Reticul endoplasmatic.

Membrana celulară (membrana plasmatică, plasmalema) este o structură


celulară ce delimitează și compartimentează conținutul celular. Constituie o
barieră selectivă pentru pasajul moleculelor și ionilor. Este o structură
bidimensională continuă cu grosimea de 6-9 nm și cu proprietăți
caracteristice de permeabilitate selectivă, ce conferă individualitate celulei.

Peretele celular este o structură ce înconjoară membrana plasmatică a


celulelor de plante și bacterii, având rolul principal de a păstra forma
celulelor și de a le conferi rezistență mecanică. La plante este format
mai ales din celuloză, iar la bacterii din complexe lipopolizaharidice,
cum este de exemplu mureina.

Citoplasma reprezintă mediul intracelular, situat între membrana


celulara și nucleu, al unei celule, constituind masa fundamentală a
acesteia

Citoscheletul (schelet celular) reprezintă o structură subcelulară, care


are o forma unor tuburi și filamente, alcătuite din molecule proteice
specializate. Acesta conferă celulei formă proprie și susținere. De-
asemenea, citoscheletul are rol în locomoția celulară,în transportul
intracelular și în schimbul de substanțe cu mediul extern si cu alte
celule.

Organitele celulare sunt structuri specializate din citoplasma celulară,


care îndeplinesc funcții specifice și posedă membrană proprie.

Ribozomii sau corpusculii lui Palade generați de nucleoli sunt constituiți


din ARN. Ei se găsesc liberi în citoplasma celulară sau atașați reticulului
endoplasmatic, formând cu acesta reticulul endoplasmatic rugos.
Ribozomii sunt sediul biosintezei proteinelor specifice.Ribozomii
celulelor procariote au dimensiun mai mici decat la eucariote. Nu
prezinta membrana la periferie și sunt alcătuiți din 2 subunități (una
mică si una mare). În timpul procesului de sinteză ribozomii acționează
ca punct de legatură între toate moleculele implicate, precis poziționate
unele față de celelalte. Diametrul ribozomilor este de aproximativ
20nm.

Mitocontriile sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de celule.


Ele mai sunt denumite și „uzine energetice”, fiindcă ele conțin enzimele
oxido-reducătoare necesare respirației. Respirația produce energia
necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în
moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu - ADN
mitocondrial, care conține informația genetică pentru sinteza enzimelor
respiratorii.

Centrozomul este un organit celular, specific majorității celulelor


eucariote animale, situat lângă nucleu. Se afla în centrul
celulelor(animale,plante,unele alge,în ciuperci) Este format din două
formațiuni numite centrioli,înconjurați de citoplasmă densă care poartă
denumirea de centrosferă.

Aparatul Golgi (sau dictiozom) este un organit celular celular găsit la


majoritatea eucariotelor, situat în centrul celulei. A fost identificat în
1898 de către doctorul italian Camillo Golgi și a fost numit după el.
Funcția principală a aparatului Golgi este procesarea și împachetarea
macromoleculelor precum proteinele și lipidele care sunt sintetizate de
celulă. Este deosebit de important în procesarea proteinelor pentru
secreție. Aparatul Golgi este o parte a sistemului endomembranal al
celulei.

Vacuola este organitul celular, specific mai mult celulelor vegetale,


(însă sunt și prezente la unele celule animale).

Lizozomul este un organit celular, cu rol în digestie.

Plastidele:sunt organite caracteristice celulelor vegetale. Forma relativ


ovală. Sunt autodivizibile.

Reticulul endoplasmatic (RE) este un organit care se găsește la celulele


eucariote. "Endoplasmatic" înseamna "în interiorul citoplasmei", iar
"reticul" înseamna "pânză/rețea mică". RE modifică proteine, produce
macromolecule și distribuie substanțele în celulă. În esență, reticulul
endoplasmatic este sistemul elaborat de transport al celulei eucariote.

Nucleul celulei este un organit celular, specific celulelor eucariote, ce


conține materialul genetic și care coordonează toate procesele
intracelulare. Celula este formată din diferite molecule cu rol diferit. În
componența acestor molecule intră atomi reprezentând 63 elemente
chimice. În funcție de proporția în care iau parte la formarea celulelor,
elementele chimice se pot clasifica în:

-macroelemente, (elemente prezente în proporție de 98%): oxigen,


(66%),hidrogen, (10%)’,carbon, (18%)azot, (3,5%)

-microelemente, (elemente prezente în proporție de 2%): calciu,


(1,2%),sulf, (0,9%potasiu, (0,15%)sodiu, (0,15%)clor, (0,1%)magneziu,
(0,1%)

-ultramicroelemente, (elemente prezente în proporție redusă -


0,01%):iod.fier,mangan,zinc,cobalt, etc.
Corpul uman este alcatuit din unitati structurale foarte mici.numite
celue.Ele sunt mult mai mici decat firele de nisip si nu pot fi vazute decat
cu ajutorul microscopului.
Daca va uitati cu atentie la firele de nisip,veti observa ca sunt diferite ca
forma si marime.Acelasi lucru este valabil si pentru celule-dar diferentele
sunt mult mai mari.Celulele sunt de marimi diferite,au forme si culori
diferite.Cele mai multe dintre ele sunt alcatuite dintr-o membrana,in care
se afla o substanta gelatinoasa si numeroasa particule de dimensiuli
mici,numite organite.Dimensiunea,forma si organitele fiecarei celule
depind de rolul pe care acea celula il are in functionarea organismului.
Nu numai oamenii,ci si animalele,plantele si celelalte organisme vii sunt
alcatuite din celule.Unele organisme sunt atat de mici,incat sunt alcatuite
dintr-o singura celula.De fapt,celula este cea mai mica unitate
componenta a organismelor vii.O amoeba dintr-un iaz este formata dintr-o
singura celula.Un viermisor poate fi compus din mii de celule,iar corpul
uman are mai mult de 50 de milioane de celule.
Celulele organismelor animale (celulele organismelor vegetale sunt
diferite) prezinta o membrana de plasma,in care se afla citoplasma cu
aspect gelatinos si aproximativ 12 tipuri de organite.
Fiecare celula hepatica,sau hepatocita,are un diametru de aproximativ 10-
20 de microni (adica 0,01-0,002 milimetri).Ea contine majoritatea tipurilor
de organite si e responsabila cu o serie de reactii chimice legata de hrana
digerata si toxine.
Hematiile,sau eritrocitele sunt mai neobisnuite decat restul celulelor.
(Numele a multe tipuri de celule se termina in “cyte”;cytologia este studiul
celulelor,mai ales la microscop.) Eritrocitele au forma unui disc biconcav si
au o grosime de numai doi microni,numarandu-se printre cele mai mici
celule din organsm.Ele contin organite specifice si au rolul de a transporta
oxigenul in sange.
In corpul omenesc exista o mare varietate de celule.Celulele osoase
(osteocite) au o forma stelara; celulele tinere secreta substanta
preosoasa,care apoi le inconjoara complet.Celulele cartilaginoase
(condrocite) genereaza cartilagiile din incheieturi. Celulele musculare,sau
fibrele musculare alcatuiesc muschiul.Unele fibre musculare ating o
lungime de 30 cm,dar sunt subtiri ca un fir de par. Alte tipuri de celule
alcatuiesc plamanii,mischiul cardiac,creierul si nervii.
De-a lungul vietii tipurile de celule nu se modifica,dar celulele se reanoiesc
tot timpul.Majoritatea celulelor au o durata de viata limita. O leucocita
traieste doar cateva ore atunci cand lupta in potriva germenilor,in timpul
unei boli. Celulele din epiderma traiesc cateva luni,dupa care mor si pot fi
indepartate de pe suprafata corpului.
Hematiile traiesc in medie de patru luni,dupa care imbatranesc si isi
schimba forma; apoi sunt distruse si reciclate in splina si ficat.Exista atat
de multe hematii in organism ,incat in fiecare secunda corpul trebuie sa
mai produca aproximativ doua milioane ,pentru a le inlocui pe cele care
mor in mod natural. Spre deosebire de hematii,o parte din celulele
nervoase din creier au aceeasi varsta ca si noi.
Invelisul subtire al celulei este denumit membrana celulara sau membrana
plasmatica.Are o grosime de aproximativ 0,1 microni si de regula este
flexibila, astfel incat celula isi poate modifica forma.
Membrana de plasma este un invelis transparent care inconjoara celula;
ea are permabilitate selectiva , permitand doar anumitor substante
chimice sa patrunda in celula.Printre aceste substante se numara si
oxigenul, care este absolut necesar vietii, substante nutritive
neprelucrate, utile in procesul de functionare a celulei si substante
necesare pentru producerea energiei celulare-de obicei zahar
(glucoza).Membrana permite si eliminarea unor substante din celula, cum
ar fi dioxidul de carbon si alte produse reziduale rezultate din procese
chimice ale celulei.
O parte din aceste molecule circula in mod natural dinspre zone in care
concentratia lor e mai mare spre zone in care concentratia e mai
mica.Pentru alte tipuri de molecule exista in celula mecanisme speciale-
asemanatoare unor “pompe” sau “usu”-care permit intrarea sau iesirea
moleculelor in functie de nevoi. Acest proces este denumit transort activ.
Privita intr-un microscop normal membrana apare ca un contur subtire si
intunecat in jurul celulei. Dar cu ajutorul microscopului electronic pot fi
vazute lucruri de mii de ori mai mici. Astfel membrana va aparea ca un
mozaic,fiind alcatuita din trei straturi; stratul extern si cel intern sunt
formate din lipide (substante chimice asemanatoare grasimilor) ,iar cel din
mijloc e alcatuit dintr-un alt tip de molecule,proteine.Mai ales in acest
strat de proteine se afla “usile” si “pompele” care permit schimbul de
substante.
In unele tipuri de celule membrana nu este neteda si intinsa ,ci prezinta
cute numite microvili. Aceste cute asigura o suprafata mai mare de
absorbtie si eliminare a substantelor. Celulele din intestinul subtire
prezinta micriovili foarte lungi ,pentru a resorbi cat mai multe substante
nutritive din hrana digerata.In unele locuri membrana este cutata adanc in
interiorul celulei ,formand reticolul endoplasmatic.
In interiorul membranei se afla citoplasma ,care umple spatiile dintre
organite.Observata printr-un microscop cu putere de marire mica
,citoplasma apare ca o substanta gelatinoasa fara forma. Microscoapele
moderne au aratat insa ca citoplasma e traversata de o retea imensa si in
permanenta schimbare ,de tubi extremi de mici si de viisoare,numiti
microtubi si microfilamente. Acestea dau celulei o forma si o structura
definita,precum grinzile si scheletele unei noi constructii. Tubii si
filamentele fixeaza organitele si formeaza canale prin care sa poate
deplasa continutul celulei.
Microtubii si microfilamentele sunt responsabile si cu deplasarea
celulei. Unele tipuri de celule,cum ar fi leucocitele,se deplaseaza lent prin
corp,asemanator unor amoebe. Forta lor de miscare este generata de un
proces ce se desfasoara intr-un ritm rapid:microtubii se grupeaza intr-o
parte a citoplasmei,apoi sunt separati si se grupeaza din nou in alta parte
a celulei,si tot asa. Toate procesele chimice din organismul nostru au
nevoie de energie. Unele dintre cele mai importante organite sunt
mitocondriile. Ele au o forma alungita si prezinta o pliere a membranei
interne sub forma unei creste. Majoritatea celulelor au cel putin cateva
mitocondrii. Ele au rolul de a produce energia celulara.
Transferul de energie
Centralele electrice transforma o forma de energie –carbuni,gaz metan
sau energie solara-intr-o alta forma de energie mai usor de utilizat,de
obicei energie electrica. In acelasi mod mitocondriile preiau diferitele
cantitati de glucoza ,sau alte zaharuri,grasimi si alte substante bogate in
energie care ajung in celula in urma digestiei. Cu ajutorul enzimelor
oxidoreducatoare existente in membrana pliata,substantele preluate sunt
transformate in molecule de energie ,ce sunt stocate si folosite pentru a
acoperi necesarul de energie al celulei. Aceste molecule de energie se
numesc ATP (adezina trifosfat).
Fiecare celula utilizeaza o anumita cantitate de ATP doar pentru a se
mentine in viata,pentru a fi sanatoasa si bine organizata. Daca celula
produce substante necesare in exterior ,sau transforma rezidurile in
substante inofensive ce sunt eliminate ,sau isi modifica forma ,atunci are
nevoie de mai multa energie. O fibra musculara care-si schimba in
permanenta forma ,scurtandu-se cand muschiul se contracta,poate avea
sute de mitocondrii,ce produc sute de molecule de ATP in fiecare secunda.
Prelucrarea
Una dintre cele mai importante molecule prezente in organismele vii sunt
proteinele. Unele proteine formeaza parti structurale ale celulei ,cum ar fi
stratul median al membranei. Alte proteine formeaza o subgrupa
importanta de substante chimice,ce se gasesc in celula-enzimele.
Enzimele sunt proteine cu o forma speciala; exista sute de tipuri de
enzime. Fiecare tip controleaza viteza de desfasurare a unei anumite
reactii din celula. Prin intermediul tipurilor si cantitatii de enzime pe care
le produce,celula poate sa-si controleze procesele interne. Astfel
,proteinele sunt pe de o parte unelte ale celulei(enzimele),iar pe de alta
parte fac parte din structura de baza a celulei.
Proteinele
Proteinele sunt alcatuite din formatiuni sferice prezente in
citoplasma,numite ribozomi. Acestia pot fi grupati in citoplasma si atunci
sunt numiti poliribozomi. De cele mai multe ori ribozomii se gasesc atasati
reticolului endoplasmatic.
Proteinele sunt alcatuite din 20 de tipuri de particule costituente,foarte
mici ,numite aminoacizi.Ribozomii preiau din citoplasma rezerve de
aminoacizi si ii unesc in ordinea potrivita ,pentru a forma diferite proteine;
energia necesara acestui proces este furnizata de moleculele de ATP.
Exista doua tipuri de reticul endoplasmatic ,sau RE. Unul care atasati
ribozomi si se numeste RE rugos (din cauza faptului ca privit la microscop
apare neregulat); are rol in preluarea proteinelor . Celalalt tip de reticul
endoplasmatic nu prezinta ribozomi si datorita aspectuluio sau e denumit
RE neted; este implicat in producerea unui grup important de molecule
,lipide (acestea formeaza stratul interior si exterior al membranei celulare)
Unele proteine si lipide sunt sunt consumate in procese interne ale celulei.
Altele sunt “exportate”-trimise in afara celulei. De exemplu celulele din
organele digestive (stomac,intestine,pancreas) produc enzime digestive.
Acestea actioneaza asupra hranei ingerate si o descompun chimic in
bucatele destul de mici pentru a putea fi absorbite in corp. Enzimele
digestive reprezinta proteine ,produse de RE rugoase din aceste celule.
De regula,o celula care produce mai ales proteine pentru “export” are
numeroase RE rugoase. Celulele care produc cantitati mari de ipide sau de
molecule ce contin lipide,au au mai multe RE netede.
Unele proteine sunt invelite in membrane subtiri,formand pachete de
proteine,numite vezicule. Acestea pot fi la randul lor grupate si depozitate
impreuna cu alte vezicule in apropierea nucleului,formand aparatul Golgi
(numit asfel in 1898,dupa cel care l-a descoperit-italianul Camillo Golgi).
Prntru a sustine procesele intracelulare,veziculele se deplaseaza prin
citoplasma acolo unde e nezoie de proteine. Aici veziculele se desfac sau
se unesc cu o alta membrana,eliberandu-si continutul. Pentru a trimite
proteine in afara celulei,veziculele se deplaseaza spre marginea celulei.
Aici membrana sa se uneste cu membrana celulei,ca o punga intoarsa pe
dos. Proteinele din interior sunt astfel eliberate in sange sau in alte lichide
din corp,prin intermediul carora ajung la destinatie.
Importanta membranelor este relevata mai jos prin intermediul altor doua
organite,lizozomii si lizozim peroxidaza.
Anumite enzime au rolul de a separa proteinele in cadrul procesului de
digestie sau de distrugere a anumitor parti din celula,scoase din uz.
Imediat ce sunt produse, aceste enzime sunt impachetate in membrane
lipidice, numite lizozomi. In acest fel este impiedicat contactul necontrolat
cu proteinele celulei, aflate in citoplasma. In caz contrar aceste enzime
“devoratoare de proteine” ar incepe sa digere celula din interior spre
exterior.
Lizozomii sunt utilizati pentru digestia controlata a anumitor substante din
celula. Lizozomul isi goleste continutul pe o particula de hrana sau un
germen ce a patruns in celula; germenul sau respectiva particula sunt
practic distruse. De asemenea lizozomii au un rol important in transportul
enzimelor digestive in stomac si intestine. Lizozomii depoziteaza enzimele
ce sunt “exportate” in celula.
Lizozim peroxidazele sunt organite responsabile de dezoxifierea celulei.
Ele neutralizeaza otravurilr si drogurile care patrund in celula. Daca
alcoolul este lasat sa se acumuleze intr-o celula, aceasta poate fi distrusa.
Lizozim peroxidazele pastreaza celula curata si o protejeaza de actiunea
drogurilor.
Un alt tip important de organite este centrozomul. De obicei intr-o celula
exista doi centrozomi, situati in apropierea nucleului; ei fixeaza microtubii
si microfilamentele atunci cand celula se divide –se imparte in doua. Un
centrozom este format dintr-o coloana de noua microtubi, fiecare
divizandu-se in trei tubi mai mici; dupa diviziune acestia formeaza un
cilindru gol in interor.
Centrozomii se reproduc singuri. Centrozomii noi produsi se indreapta spre
suprafata celulei si genereaza doua tipuri de prominente ale celulei. Una
dintre ele este cilul, o structura asemanatoare unui fir scurt de par.
Celulele ce captusesc interiorul cailor respiratorii din plamani au un numar
mare de cili pe suprafata lor. Prin miscarea lor cili indeparteaza praful sau
alte particule nocive care ar putea patrunde in plamani; particulele sunt
maturate spre gat, protejandu-se astfel tesutul extrem de sensibil din
interiorul plamanilor.
Mai lung decat un cil, flagerul poate fi asemanat mai degraba unui bici
decat unui fir de par. De exemplu, spermatozoizii prezinta flageli.
Spermatozoidul seamana cu un mormoloc, coada fiind de fapt flagelul.
Prin miscarea flagelului spermatozoidul se deplaseaza.
In majoritatea celulelor cea mai importanta si cea mai mare organita este
nucleul. Nucleul este invelit intr-o membrana dubla care prezinta gauri si
goluri.
Membrana nucleului se afla in legatura cu membrana RE si prin
intermediul acesteia cu membrana celulei. In nucleu se gasesc nucleolii,
care produc anumite parti ale ribozomilor.
Nucleul este centrul de control al celulei. El coordoneaza si controleaza
activitatea celorlalte organite si parti ale celulei. Nucleul transmite
instructiuni cu privire la ce proteine, lipide sau alte molecule necesare
vietii sa se produca. Nucleul controleaza forma, marimea si activitatea
celulei si durata ei de viata. Toate acestea sunt posibile deoarece nucleul
contine codul de baza al vietii-genele.

Elev: Enciu Carmen Georgiana

S-ar putea să vă placă și