ÎNGRIJIRI ACORDATE IN OBSTETRICĂ

NOȚIUNI ELEMENTARE DESPRE SARCINĂ ȘI NAȘTERE

FECUNDAȚIA
= procesul de contopire a celulei sexuale masculine cu cea feminine => oul sau zigotul.
Are loc în treimea externă a trompei de unde migrează către cavitatea uterină.

MIGRAȚIA
=deplasarea zigotului către cavitatea uterină datorită curentului produs de cilii vibratili ai mucoasei tubare si
a contractiilor peristaltice ale trompei.

NIDAȚIA
= fixarea oului în cavitatea uterină (zona fundului uterin)
SARCINA
=dezvoltarea produsului de concepție și starea fiziologica în care se găsește femeia din momentul fecundării
și până în momentul expulziei.
Durata= 270-280 zile (39 - 40 săptămâni)

NAȘTEREA
=totalitatea fenomenelor active si pasive care duc la expulzia pe căi naturale a produsului de concepție ajuns
la limita viabilității.
Când nașterea are loc pe căi naturale, fără nici o interventie=naștere eutocică, când apar complicații=naștere
distocică (patologică).
Nașterea:
- la termen;
- prematură(28-37 săptămâni)

TRAVALIUL
= totalitatea fenomenelor care contribuie la eliminarea produsului de concepție(contracții uterine involuntare,
dureroase, intermitente, ritmice, cu frecvență, durată și intensitate progresiv crescândă)

1) BAZINUL OSOS
=centura formată prin articularea oaselor pelvine( sacru, cocis, 2 oase iliace).
Articularea se face prin 3 simfize:
-anterior prin simfiza pubiană și posterolateral prin simfizele sacro-iliace.
Aceste articulații permit mobilitatea(o dată cu creșterea produsului de concepție) prin modificarea
diametrelor.
Bazinul osos are forma unui trunchi de con cu baza mare în sus și este împărțit în mic și mare.

a) Bazinul mare
– formă de pâlnie, are importanță în obstetrică prin măsurarea unor diametre = pelvimetria externă:
 diametrul antero-posterior Baudeloque (de la vârful apofizei spinoase L5 la marginea
superioare simfizei pubiene) permite aprecierea diametrelor strâmtorii superioare = 20 cm
 diametrul bispinos (între cele 2 spine iliace antero-superioare) = 24 cm
 diametrul bicrest (între punctele cele mai înalte ale crestei iliece) =28 cm
 diametrul bitrohanterian (între fețele externe ale celor doua trohantere) =32 cm
b) Bazinul mic
– bazinul obstetrical= canal osos cuprins între strâmtoarea superioară și cea inferioară.
 strâmtoarea superioară are 3 diametre antero-posterioare
 strâmtoarea inferioară închide jos unicul bazin. Escavația pelvină = canalul prin care coboară
prezentația și își face rotația.
Unele boli produc modificări moderate.
1
 2) BAZINUL MOALE
= o serie de mușchi și aponevroze care închid la partea inferioară canalul pelvin, reprezentând planșeul pelvi-
perienal cu rol de susținere a uterului în poziția sa normală.

Analize în timpul sarcinii

Sarcina este o stare normală.

Totuși, pentru a asigura sănătatea mămicii și a bebelușului, este necesară supravegherea medicală atentă
pe toata perioada sarcinii.
I. SARCINA CU RISC SCĂZUT
Incepând cu prima vizită, în cadrul careia se stabilește diagnosticul de sarcină, femeia va avea o discuție
amanunțită cu medicul care va cere mai multe detalii cu privire la datele personale.
Cu aceasta ocazie, trebuie comunicat cât mai mult cu medicul pentru ca acesta să poata acorda suportul
necesar.

II. VIZITELE PRENATALE

In funcție de starea de sănătate a gravidei și a bebelușului, se va stabili împreuna cu medicul programul
vizitelor pe care trebuie făcute la cabinet.
Pentru o sarcină cu evoluție normală, numărul ideal (minim) de prezentări la medic este de 8 ori, după cum
urmează:
 prima vizită: la 6-12 săptămâni
 a 2-a vizită: la 16 săptămâni
 a 3-a vizită: la 24 de săptămâni
 a 4a vizită: la 28 de săptămâni
 a 5a- vizită: la 32 de săptămâni
 a 6-a vizită: la 36 de săptămâni
 a 7-a vizită: la 38 de săptămâni
 a 8-a vizită: la 40 de săptămâni

Scopul fiecarei vizite este, de a evalua starea sănătății gravidei și progresele bebelușului.
III. PRIMA VIZITĂ
La prima vizita, care coincide si cu luarea in evidență, in afara discutiei amanuntite cu medicul ginecolog
(numita anamneza), va fi efectuat si un examen medical.
Rolul acestuia este de orientare catre diagnosticul de sarcina si de evaluare a factorilor de risc pentru
evoluția sarcinii și a nasterii.
De asemenea, se va recomanda efectuarea unei ecografii transvaginale, cu mai multe roluri:
 confirmarea prezenței sarcinii
 localizarea acesteia
 vârsta
 viabilitate
 depistarea sarcinilor multiple
a. INVESTIGAȚII PARACLINICE

Dupa confirmarea sarcinii se recomanda testele de sânge și de urina absolut necesare pentru urmarirea
bunului mers al acesteia.
Se recomanda următoarele analize uzuale:
 grup sanguin, Rh
 test pentru sifilis – se utilizează noul test cantitativ, având o mai mare siguranță diagnostică
 test pentru depistare HIV - dupa consiliere
 testare pentru hepatita tip B
 teste de anemie (hemoleucograma completa)
 glicemie
 sumar de urina si urocultura
 examen bacteriologic și citologic al secreției vaginale (frotiu de secreție vaginală și examen Babeș
Papanicolau)

2
  testarea pentru infecția cu Toxoplasma gondii, un parazit care, dacă apare pe perioada sarcinii, poate
produce moartea fătului sau toxoplasmoza congenitală.
 testarea pentru infecția cu Citomegalovirus, un virus foarte răspândit, care se poate transmite de la
mamă la făt, având ca urmare moartea acestuia sau apariția de malformații grave.
 testarea pentru infecția cu Rubeola = prezența anticorpilor de protecție IgG. Prezența acestor
anticorpi indică faptul că există imunitate împotriva bolii ( ai fost vaccinată sau ai trecut prin boală).
 Dacă nu ai imunitate contra acestei boli, există riscul de afectare a embrionului.
Testarea pentru hepatita cu virus C - în afară de transmiterea prin sânge și prin contact sexual a hepatitei cu
virus C, mai există și posibilitatea transmiterii acestei boli de la mamă la făt.
De aceea, testarea se recomandă numai în situația în care mama este infectată cu acest virus sau prezintă
vreun risc de infectare.
IV. VIZITELE MEDICALE ULTERIOARE

La fiecare vizita se face o anamneză amanunțită, pentru ca medicul să poată identifica posibilii factori de risc
apăruți în intervalul scurs de la ultima consultație.
Este esențial furnizarea medicului de informatii corecte despre mișcarile fetale, precum și despre orice
modificări în caracterul acestora.
In cadrul examenului clinic general, la următoarele vizite se măsoara greutatea și tensiunea arterială.

a. EXAMENE PARACLINICE LA VIZITELE ULTERIOARE

 pentru depistarea anemiei - hemograma completă - dupa săptămâna 28
 pentru depistarea diabetului zaharat de sarcină - glicemia la 8 ore dupa ultima masă după 28
săptămâni
 a doua testare, pentru depistarea sifilisului și HIV
 a doua testare, pentru hepatita tip B si C se poate recomanda la gravidele cu risc crescut.
 depistarea anticorpilor antiRh la gravidele cu Rh negativ ( incompatibilitate de grup) în săptămânile
12, 20, 28, 36 de sarcină.
 frotiu de secreție vaginală după săptămâna 28
 cultură de secreție vaginală pentru depistarea streptococului de grup B în săptămânile 35-36.
 sumar de urina și urocultură după săptămâna 28

b.TESTE PENTRU DEPISTAREA PRECOCE A SINDROMULUI DOWN ( mongoloism)

Vârsta maternă de peste 34 ani a fost utilizată până în ultimii ani pentru a identifica gravidele care au un risc
crescut de a da naștere unui copil cu sindrom Down.
Acestor femei li s-a oferit posibilitatea de a efectua triplul test de sarcina.
 exista un beneficiu mult mai mare, atât pentru gravidă, cât și pentru medic, dacă se pot obține
informații despre sănătatea fătului cât mai devreme în timpul sarcinii.
 de aceea, se recomanda ca investigatiile pentru depistarea precoce a sindromului Down trebuie sa fie
făcute tuturor gravidelor, indiferent de vârsta, în primul trimestru.
 efectuarea acestor teste asigură o rată de detecție mult mai mare a acestei malformații, comparativ
cu triplul test de sarcina (efectuat în al doilea trimestru de sarcină).
Aceste investigatii sunt cunoscute sub denumirea de Dublul test de sarcina
Dublul test de sarcina pentru depistarea precoce a sindromului Down
Este efectuat TUTUROR gravidelor, indiferent de vârstă și cuprinde:
 un examen ecografic în săptămânile 11 -13 ( acoperit de toate tipurile de abonament)
 un examen de sânge ( dublul test de sange) efectuat in aceeași perioadă cu ecografia
 un calcul statistic al riscului de apariție a acestei suferințe
 Odata ce dublul test este modificat, nu se mai recomanda, în general, efectuarea triplului test.
 Medicul ginecolog care urmarește sarcina va hotărî ce trebuie făcut mai departe.
Triplul test pentru depistarea sindromului Down:
Efectuarea acestui test se bazează pe faptul ca în trimestrul II de sarcina se pot efectua cele mai sigure
investigații invazive.
Triplul test este o baterie de investigații care sunt indicate femeilor care au depășit vârsta de 34 ani și care,
din diverse motive, nu au fost testate prin dublul test în primul trimestru.
Aceasta, deoarece in calculul riscului, vârsta maternă este un factor deosebit de important.

3
Triplul test de sarcină cuprinde:
 un examen ecografic (în săptămâna 16- 18 de sarcină)
 un examen de sânge (triplul test sanguin efectuat în săptămâna 16 -18 de sarcină, de preferat - dar
nu obligatoriu - în aceeași zi cu recoltarea de sânge)
 un calcul statistic al riscului de apariție a acestei suferințe
ATENȚIE!
În ambele teste, un rezultat pozitiv semnifică posibilitatea prezenței sindromului Down la făt. In acest caz,
este nevoie de teste suplimentare pentru confirmarea diagnosticului,
Un test negativ nu exclude cu certitudine prezența acestei anomalii!

V. ECOGRAFIA IN SARCINA CU RISC SCAZUT

In sarcina cu evoluție normală, se recomandă efectuarea a doua ecografii de rutină:

 la 11-13 săptămâni, pentru efectuarea dublului test de sarcină, stabilirea vârstei sarcinii, depistarea
sarcinii multiple, măsurarea translucenței nucale etc.
 la 22-24 săptămâni pentru depistarea eventualelor malformații fetale.
Posibilitatea de a mai efectua ecografii:
 ecografia de diagnostic, înainte de săptămâna 10
 ecografia de săptămâna 32
 ecografia de săptămâna 37-38
 ecografia din cadrul triplului test
 Efectuarea altor ecografii de rutină în sarcină cu risc scăzut nu este recomandată.

EXAMENE CLINICE ȘI PARACLINICE ÎN SARCINĂ

Stabilirea diagnosticului de sarcină se poate face prin mai multe metode:

Semne și simptome care suspicionează sarcina:
 Grețuri și vărsături, mai ales matinale.
 Mastodina( senzație de tensiune la nivelul sânilor cu creșterea de volum a acestora care devin dureroși)
 Modificări ale apetitului și ale obiceiurilor alimentare.
 Amenoreea este unul din cele mai valoroase semne de sarcină mai ales dacă apare la o femeie tânără normal
menstruată, în plină perioadă fertilă și fără o alta cauză de amenoree.
Semne clinice revelatoare:
 nu evidențiază modificări evidente decât după vârsta de 6 săptămâni, când se poate pune în evidență o
înmuiere a colului uterin și o creștere a dimensiunilor corpului uterin.
 În anumite cazuri poate exista o neconcordanță între vârsta presupusă a sarcinii, respectiv durata amenoreei,
și dimensiunile corpului uterin; în aceste cazuri poate fi vorba de o patologie anume, ca de exemplu:
- sarcina ectopică,
- avort incomplet,
- sarcina gemelară,
- mola hidatiformă,
- fibrom uterin , etc.
 după a 12-a săptămâna de sarcină, se poate palpa uterul mărit de volum deasupra simfizei pubiene.
 dupa 18-20 săptămâni de gestație se pot percepe cu stetoscopul obstetrical bătăile cordului fetal. Tot cam în
jurul acestei perioade se pot percepe de examinator primele mișcari fetale.

EXAMENE DE LABORATOR

teste imunologice
 identifică gonadotrofina corionică(HCG) din urină, prin reactia antigen-anticorp.
 Se foloseste urina femeii gravide plus ser antigonadotrofinocorionic + latex sensibilizat.
 Reacția este + (pozitivă) dacă nu se produce aglutinarea. Soluția rămâne omogenă.
 Reactia – (negativă) dacă se produce aglutinarea
 Se bazează pe detectarea gonadotrofinei corionice umane( hCG), o proteină produsă de placentă.
 Folosirea testului detecteaza sarcina la 6 săptămâni de la data ultimei menstruații, sau dupa 2
săptămâni de amenoree.

4
  Datorită faptului ca acești anticorpi nu sunt specifici subunității beta a HCG, există posibilitatea
reacțiilor încrucișate cu alți hormoni, și deci prezența de reacții fals pozitive.
 Pentru a preveni rezultatele fals pozitive, este necesară prezența unor concentrații mari de HCG,
concentrații care există numai dupa 6 săptămâni de amenoree; de aceea perioada propice pentru
folosirea testului este între: 6-16 săptămâni de amenoree( deoarece dupa 16 săptămâni HCG
începe să scadă).
 Rezultatele fals negative pot apărea și ele:
- sarcina de vârstă mică,
- sarcina dupa 16 săptămâni de gestație,
- sarcina ectopică,
- iminența de avort,
- sarcina oprită în evoluție( caz in care concentrația de HCG este mică).

teste radioimunologice
- evidențiază sarcina din ziua 7-10 de la fecundație, sunt folosite pentru depistarea sarcinii ectopice, a
molei hidatiforme, a iminenței de avort.
Pot aparea reactii fals pozitive.
 Ambele teste se pot efectua în sânge și în urină.
teste biologice
 – pe animale de laborator, dificil de realizat.

INVESTIGATII ULTRASONICE

auscultația Doppler
 pentru depistarea activității cardiace fetale și pentru măsurarea fluxului sanguin în vasele ombilicale
și arterele fetale mari.
 Se folosește în săptămâna 12-20 când nu este posibilă auscultația clinică și după săptămâna 20, în
caz de obezitate sau hidramnios.
ecografia simpla
 este neutraumatizantă furnizează informații pe tot parcursul sarcinii(cu vezica plină în primele 4
săptămâni)

EXAMENUL LICHIDULUI AMNIOTIC

Amnioscopia
 = vizualizarea polului inferior al oului (apreciază cantitatea si culoarea membranelor).
 În mod normal sunt clare, transparente,
 Patologic:
- galben sau verde în caz de suferință fetală sau
- brun- roșu în caz de făt mort macerat.

Nu se face înainte de săptămâna 36, deoarece declanșează travaliul, indicate în sarcina depășită.

Amniocenteza-
 în supravegherea sarcinii cu Rh – (prezența bilirubinei => prognostic rezervat), se depistează
semnele de suferință fetală prin dozarea gonadotrofinelor.

EXAMENE RADIOLOGICE
– sunt contraindicate, excepțional în lunile 6-7 pentru indentificarea punctelor de osificare.
Analizele în timpul sarcinii
. In general, există o listă de analize pe care le efectuează toate femeile gravide.
Dar, femeile cu boli cronice, sarcini anterioare care s-au incheiat cu avort spontan, dacă prima sarcina
apare peste 30 de ani sau dacă în timpul sarcinii apar complicații, lista de analize va crește considerabil.

1. Primul trimestru de sarcina

În mod obișnuit, în primul trimestru sunt necesare următoarele analize:
 Hemoleucograma completă, biochimie și teste de coagulare

5
  Grupa sanguină și Rh-ul; în cazul în care femeia are Rh negativ și bărbatul Rh pozitiv, este necesar să se
efectueze dozare de anticorpi antiD la intervale de timp recomandate de medicul specialist
 Testare HIV
 Testare VDRL (sifilis)
 Teste pentru depistarea hepatitei B si C
 Teste de sânge pentru hormoni
 Examen citologic Babeș-Papanicolau, examen de secreție vaginală
 Sumar de urină și urocultura
 Ecografie de trimestrul I, efectuată între 11-14 săptămâni de sarcină; asociată cu dublu test (dozarea
serică a unor hormoni de sarcina)poate depista un risc crescut de anomalii cromozomiale la anumite
gravide (sindrom Down)
 De asemenea, pot fi efectuate analize de sânge pentru depistarea unor infecții grave, cu risc de avort
spontan sau de transmitere la făt:
 Rubeola,
 Herpesvirusul,
 Citomegalovirusul,
 Toxoplasma,
 Chlamydia,
 Lysteria.
Ginecologul poate solicita consulturi de altă specialitate: (ORL, cardiologie, hematologie, endocrinologie, etc) în
cazuri selecționate.
La prima consultatțe ginecologul va evalua greutatea pacientei, va măsura tensiunea arterială și alura ventriculară.
Controlul se va face o singură dată pe lună, în cazul in care nu apar complicații în timpul sarcinii.
Orice femeie însarcinată trebuie sa fie în evidența medicului de familie.

2. Al 2-lea trimestru de sarcina

În cel de-al doilea trimestru, gravida nu trebuie să evite consultațiile la medicul ginecolog.
 În perioda de 16-18 săptamâni de sarcină, ginecologul poate recomanda efectuarea triplului test, care
depistează anomaliile cromozomiale.
 In perioada 20-22 săptămâni de sarcina se recomandă efectuarea ecografiei de morfologie fetală, care
evidențiază:
- dezvoltarea fătului,
- localizarea si gradul de maturitate a placentei,
- cantitatea de lichid amniotic.
Este perioada optimă pentru depistarea eventualelor malformații.
 Se repetă o parte din analizele de sange. Este cunoscut faptul ca sarcina predispune la anemie; dacă
aceasta apare, trebuie diagnosticată la timp și tratată.
La fiecare consultație, medicul ginecolog va evalua greutatea gravidei, va măsura tensiunea arterială, va asculta
bătăile cordului fetal.
3. Al 3- lea trimestru de sarcina
De la 7-8 luni de sarcină, controlul la medicul ginecolog trebuie sa fie o data la 2 săptămâni, iar in luna a 9-a o
dată pe săptămână.
 Medicul va monitoriza tensiunea arterială, greutatea, poziția și înălțimea uterului, evaluarea bătăilor
cordului fetal.
 Gravida va repeta o parte din analizele de sânge si de urină, precum și examenul de secreție vaginală. In
plus, se vor efectua culturi din vagin pentru depistarea streptococului de grup B.
 Intre 30-32 săptămâni de sarcină se recomandă efectuarea ecografiei de trimestrul III, care evaluează
dezvoltarea fetală, greutatea, funcția inimii fetale.
 Localizarea definitivă a placentei și gradul de maturitate, cantitatea de lichid amniotic.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA GRAVIDEI CU SARCINA FIZIOLOGICĂ

6
Pentru ca sarcina să se dezvolte normal, să se nască un copil sănătos, este necesară o bună colaborare între gravidă
și asistenta medicală, comunicarea făcându-se în ambele sensuri:
 prima să furnizeze permanent informații despre starea sa si să-și formeze anumite comportamente,
 a doua să știe să selecționeze informațiile, să desprinda problemele, pe care să le rezolve împreună cu femeia
și la nevoie cu medicul.
Explicațiile și sfaturile nu vor putea fi recepționate de viitoarea mamă, decât dacă asistenta medicală va ști să se
facă înțeleasă, va găsi răspuns la toate întrebările.

1. Rolul asistentei medicale în diagnosticul sarcinii; participarea acesteia la explorările clinice obstetricale :

1.1 Luarea in evidență a gravidei se face în primele 3 luni de sarcina prin dispensarizarea și repetarea examinărilor
astfel:
- în primele 6 luni o dată pe lună ;
- în următoarele 2 luni, gravida se va duce lunar ;
- în luna a 9-a, gravida se va duce săptămânal.

1.2 Pregătirea gravidei pentru examenul general medical

a. Asistenta medicală va informa gravida asupra necesității examenului general și medical, explicându-i importanța
acestuia pentru urmărirea stării de sănătate atât a mamei cât și a copilului.
b. Anamneza ne permite aflarea unor date privind antecedente ginecologice si obstetricale.
Se rețin data ultimei menstruații, primele mișcări fetale si data oului fecundat, noțiunile utile pentru calcularea vârstei
gestationale.
Ne intereseaza numărul nașterilor și avorturilor, modul cum au decurs sarcinile și nașterile anterioare dacă este cazul.

c. Se completeaza fișa medicală si foaia de observație clinică obstetricală cu datele obținute din anamneza
(heredocolaterale si date personale).
Datele personale vizează :
 durata ultimei menstruații ;
 durata ciclului menstrual ;
 fluxul menstrual ;
 prezența sau disprezența dismenoreei.
Se vor nota avorturi, boli ale aparatului genital (dacă există)
Datele heredocolaterale vizează:
- boli ale rudelor de gradul I si II, ale gravidei, boli ale soțului și rudelor acestuia, boli ale copiilor născuți anterior (dacă
este cazul).

d. Asistenta medicala va cere informații privind sarcina actuală :

 Ultima menstruație ;
 Data ultimului ou fecundat ;
 Data ultimelor mișcări fetale.
 Stări patologice: edeme, HTA (hipertensiune arteriala), albuminurie.
La fiecare examinare, asistenta medicala va măsura funcțiile vitale (pulsul, tensiunea arterială, temperatura) și va
determina datele antropometrice (va măsura înalțimea și greutatea gravidei).

e. Efectuarea examenelor paraclinice :

 hemoleucograma (HLG). Asistenta medicala va recolta 2 ml de sange pe anticoagulant; sau vacutainer.
 sumar de urina (50-100 ml din urina de dimineata) ;
 reacția RBW, grup sanguin și Rh-ul, secreție vaginală (recoltări efectuate de asistenta medicală).

f. Pregătirea gravidei de către asistenta medicală pentru examenul obstetrical.

Acest examen are ca scop stabilirea vârstei sarcinii, prezentația fătului, starea lui prin palparea, ascultația cordului
fetal (BCF).
Examenul obstetrical intern stabilește starea colului uterin, starea membranelor și a lichidului amniotic, poziția și
prezentația, situația craniului fătului, situația bazinului osos si moale.
Gravida va fi așezată în poziție ginecologică pe masa specială, asistenta medicala va efectua toaleta externa
(vulvară), nu înainte de recoltarea secreției vaginale pentru depistarea eventualelor infecții.

7
Examenul constă în: inspecția gravidei, palparea abdominală obstetricală (tehnica descrisa de Leopold), auscultația
examenului vaginal (examenul cu valve si tactul vaginal).
Se impune a nu depăși două tacte vaginale pe 24 de ore în caz de membrane rupte și patru tacte vaginale pe 24 de
ore în caz de membrane intacte.
Inainte de acest examen se face o dezinfecție riguroasă a zonei vulvogenitale astfel: regiunea pubiană și vulvară sunt
rase, după care se spală cu apă oxigenată, se usucă bine cu un tampon fixat pe o pensă port-tampon, după care
introitul vaginal, labiile, regiunea perilabială și perineală vor fi badijonate bine cu iod, betadină.
Aceasta se va efectua intotdeauna dinspre interior spre exterior. Niciodata tamponul folosit in regiunea anală nu va fi
folosit pentru celelalte zone amintite. Gravidei aflate pe masa ginecologica i se golește vezica urinară.
După îndepartarea labiilor cu indexul si policele, medicul va pătrunde prin intritul vaginal în vagin și apasă perineul
permițând introducerea indexului.
Degetele se îndreaptă spre pereții vaginului și fundului de sac vaginal.
Se va măsura de asemenea diametrul utilizabil obstetrical prin tact vaginal (pelvimetria internă).
Se introduc în vagin indexul și mediul până la fundul de sac posterior.
Cu cealalata mână se apasă cu unghia până unde a intrat, aceasta distanță numindu-se conjugata diagonala
(conjugata diagonala=15,2 cm-conjugata vera).

2. Rolul educativ al asistentei medicale (instructajul făcut gravidei pentru a cunoaște regimul de viață: alimentație,
igienă, efort la locul de muncă) - igiena sarcinii.

Igiena sarcinii cuprinde totalitatea măsurilor igienico-dietetice ce concură la o evoluție normală a sarcinii.
2.1 Alimentatia in cursul sarcinii
Alimentatia gravidei trebuie să țină cont de vârsta gravidei, vârsta sarcinii, climat, particularități somatometabolice.
Necesarul în alimente este mai crescut in trimestrele II și III de sarcina: 2000-4000 calorii/zi.
Hipolipidic, hipoproteic, bogat în vitamine și săruri minerale.
Se recomanda gravidei sa consume alimente proaspete si preparate cât mai simplu, să evite conservele de carne,
pateurile, vânatul, condimentele si murăturile, băuturile alcoolice, cafeaua și tutunul.
Sarea există in cantități suficiente in alimente, orice exces de sare fiind dăunător, gravida avănd tendința de a reține
apa în țesuturi.
Se va acorda atenție profilaxiei si tratamentului cariilor dentare, dinții se vor spăla de trei ori pe zi, iar la fiecare gingie
se va fricționa 2-3 minute.
Se va evita constipatia prin mișcare și alimentație și la nevoie laxative ușoare.
Se va acorda atenție crescută gravidelor care muncesc, cărora le trebuie o alimentație cu putere calorică superioară
gravidei casnice.
Aportul de lichide nu trebuie să depaseasca 1500-2000 ml pe zi, evitandu-se bauturile carbogazoase, cele artificiale,
se prefera sucuri naturale, preparate in casa si ceaiuri din plante.
Asistenta medicală va informa gravida asupra consecințelor alimentației necorespunzătoare: anemii carențiale, avort,
prematuritate, malformații.
2.2 Igiena corporală și vestimentară
Îmbrăcămintea gravidei trebuie sa fie lejeră, cu cât mai putine fibre sintetice, conform anotimpului, incălțămintea sa
fie cât mai comodă și cu tocuri joase.
Baia nu este contraindicată ci numai șederea prelungita, preferabil fiind dusul (se foloseste apa calduță și săpun fin).
Asistenta medicală va instrui gravida ca, dupa fiecare baie sa-si ungă mameloanele cu lanolină, care in prealabil se
freaca cu o panza aspra pentru a întări epiteliul. Gravidele cu sânii voluminoși vor purta sutiene largi din bumbac.
Organele genitale se vor spăla zilnic cu apa calduță și cu sapun si se va informa asupra iritatiilor vaginale care nu se
fac decat in diferite afectiuni si sub supraveghere medicala.
Plimbarea în aer liber și chiar practicarea sporturilor care nu solicită excesiv capacitatea fizică a femeii sunt permise
în primele 6 luni de sarcină decă aceasta evoluează normal.
Dupa luna a 6-a activitatea fizica se reduce la plimbari fizice în aer liber.

2.3 Comportamentul sexual in sarcina

Poate decurge normal in trimestrul I si II, se reduce mult in trimestrul III, iar in ultimele 2 luni este bine sa fie complet
evitat, asistenta medicală informând gravida asupra riscului pe care il implica.
2.4 Igiena muncii
Gravida poate să-și continue preocupările dinaintea sarcinii, daca acestea ofera o solicitare usoara sau medie.
Se va evita oboseala, in special cea prelungită.

8
Incepand cu a 4-a luna, gravida va evita munca de noapte. Asistenta medicala va informa gravida asupra factorilor
ce influenteaza negativ starea de gestatie: trepidații puternice, ridicarea greutăților, urcatul scărilor, prelungirea
urcatului scarilor (în special in ultimele luni).
Munca in gospodărie se acceptă, dar sa nu fie prea obositoare.
2.5 Pregătirea psihologică a femeii însărcinate
Asistenta medicală va sfatui gravida să-și păstreze modul de viață obișnuit, să-și continue legătura cu familia si
prietenii, toate cu condiția să nu obosească, să doarmă suficient, să evite contactul cu persoanele bolnave.

Gravidei i se va explica necesitatea supravegherii pe timpul sarcinii de către cadrele medicale, care o vor lua in
evidență si o vor programa pentru următoarele controale periodice.
I se va arata ca sarcina este un fenomen natural, cu efecte benefice asupra organismului, trebuie liniștită și asigurată
că totul va avea o evoluție bună.
Gravidei trebuie sa i se departeze teama de necunoscutul fenomenului de nastere, sa asculte sfaturile cadrelor
medicale, sa manifeste incredere in obstetricianul care-i supravegheaza sarcina si ulterior nasterea, să îndepărteze
sfaturile persoanelor neavizate.

De asemenea i se va recomanda pregătirea din timp a trusoului personal si al viitorului nou-nascut (aproximativ din
luna a 7-a de sarcina) se va informa asupra riscului efectuarii călătoriilor în apropierea termenului de naștere.

3. Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor indicate de medic

Asistenta medicala va informa gravida ca administrarea medicamentelor se va face numai la indicatia medicului.
Terapia medicamentoasa la gravida trebuie facuta cu selectie, urmarind actiunea secundara a medicamentului si
efectului lui asupra produsului de conceptie.

Gravida poate prezenta tulburări în absorbție, metabolizarea, detoxificarea si eliminarea medicamentelor

nemaisuportându-le.
Va informa gravida despre consecințele utilizării fără sfatul medicului a medicamentelor: avort, tulburări grave de
dezvoltare, malformații, moarte.
Sunt contraindicate citostaticele, care impiedică dezvoltarea țesuturilor embrionare, antibioticele orale care produc
malformații: gușă, cretinism.
Administrarea de hormoni sexuali in primele 3 luni de sarcina poate tulbura diferențierea sexuală embrionară.
Sunt nocive pentru făt unele antibiotice cum ar fi: streptomicina, derivații chininei, anticoagulante, relaxantele.
4. Sarcinile ce revin asistentei medicale in supravegherea gravidei.
Împortanța supravegherii sarcinii derivă din dorința evitării oricăror complicații, în special în perioada puerperală.
Efectuarea cu caracter profilactic prin supravegherea sarcinii se reduce riscul obstetrical, prin observarea si
înlăturarea la timp a oricărui conflict dintre cele două organisme coexistente.
Cunoscand bine starea de sănătate a femeii gravide, modul in care evoluează sarcina, respectarea regulilor de igienă,
putem interveni la timp putând corecta deficiențele apărute.
4.1 Sarcinile ce revin asistentei medicale în teritoriu
a. Gravidele luate în evidență se urmăresc prin vizite periodice la domiciliu și în cadrul consultației prenatale din
policlinică. Aceste controale vizează:
 starea de sănătate a femeii gravide,
 modul de evoluție al sarcinii,
 starea produsului de conceptie;
 continuarea actiunii de educație sanitară;
 efectuarea analizelor indicate.
b. Anunță medicul de specialitate și îndrumă imediat gravida, în cazul ivirii complicațiilor.
c. Cu prilejul vizitei din teren ia in evidență noi gravide.
d. Informeaza medicul de familie si pe cel specialist, de gravidele problemă existente in teritoriu.
e. Gravidele cu risc obstetrical crescut vor fi urmărite si inregistrate in evidențe speciale.
f. Vizitele efectuate in domiciliu de asistenta medicală se vor inregistra în carnetul de maternitate al gravidei vizitate.
g. Testul eficienței muncii în teren este luarea în evidență a gravidelor cât mai precoce (in primele 8 saptamani de
sarcina).
4.2 Sarcinile ce revin asistentei medicale in spital:
- raspunde de îngrijirea bolnavilor, curățenia si ordinea din saloane;

9
 - efectuează recoltările probelor de laborator indicate de medic; raspunde de trimiterea la timp a probelor de analiza
la laborator si aducerea rezultatelor pe care le aseaza in foaia de observatie ;
- efectueaza in tocmai tratamentul indicat;
- participa zilnic la vizita cu medicul de salon consemnand in carnet sarcinile ce ii revin ;
- comunica zilnic si ori de cate ori se impune, starea bolnavilor pe care ii are in ingrijire ;
- urmareste respectarea regimului alimentar ;
- raspunde de aplicarea tuturor masurilor de igiena si antiepidemice, de respectarea normelor de asepsie si antisepsie
in sectorul de activitate ;
- educatia sanitara a bolnavelor ;
- solicita sprijiniul medicului sau a colegelor ori de cate ori este nevoie ;
- raporteaza imediat cazurile problema ;
- raspunde de disciplina, tinuta si comportamentul sau ca si al bolnavelor din ingrijire ;
- masoara si inregistreaza zilnic temperatura, tensiunea arteriala, dimineata, intre orele 7-8, si seara intre orele 17-
18;
- executa externarea bolnavelor dupa incheierea formelor legale de externare ;
- raspunde de buna functionare a sectiei ;
- raspunde de schimbarea lenjeriei de pat si de corp ;
- raspunde de sterilizarea instrumentarului folosit.

ROLUL ASISTENTEI LA CONSULTATIA PRENATALA

Intampina gravida cu amabilitate, o ia in evidenta sau ii cauta dosarul (la multipare), o dirijeaza la cabinetul
de consultatii.
Dacă este prima consultație:
 Recolteză sânge pentru: grup sanguin si Rh, RBW, eventual pentru diagnosticul rubeolei si toxoplasmozei
 îi deschide un dosar inscriind corect numele, informatii privind identitatea si familia
 culege datele privind ultima menstruație, primele miscari fetale, eventualele simptome insotitoare
 dă sfaturi privind diferitele organizatii de ajutor (pentru cele cu probleme economice-sociale-familiale)
La fiecare consultatie efectueaza:
 cantarirea gravidei
 măsoară si noteaza T.A.
 examenul primar de urina pentru albuminurie, puroi, glicozurie
 aduce la cunostiinta medicului orice modificare anormala
 pregateste si pune la dispozitia medicului materialele necesare pentru examenul obstetrical: aleza curata pe
masa de examinare, specule, pense, comprese, manusi sterile, stetoscop obstetrical
 efectueaza tratamentul injectabil prescris
La sfarsitul consultatiei:
 fixeaza o noua intalnire cu pacienta si-i inmaneaza acesteia un bilet (carnet de sanatate) cu datele notate
 verifica daca fisa gravidei este la zi
In orice moment fi amabila si dispusa sa raspunzi la toate intrebarile si furnizeaza toate explicatiile cerute
de femeie sau familia sa

ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL VIZITELOR LA DOMICILIU DE-A LUNGUL SARCINII

 va completea culegerea datelor privind obiceiurile igenice, alimentare, cunostiintele privind nasterea, ingrijirea
nou-nascutului (mai cu seama la pimipare) a viitoarei mame si familiei
 va organiza “scoala mamei” “scoala tatalui” (bunicilor)
 va da sfaturi privind primirea nou-nascutului si a lauzei de la maternitate (pregatirea camerei, lenjeriei)
 urmareste felul in care sunt satisfacute nevoile fundamentale si da sfaturi pentru mentinerea si promovarea
sanatatii gravidei. Exemplu: constientizarea privind efectele nocive ale fumatului asupra gravidei si fatului
 alimentatie variata 1800-2000 cal/zi: lapte zilnic 500 ml(protein+vit A), iaurt, oua,branza, fructe+legume la
fiecare masa (fier CA vitamine), paine si cereale (fara exces) zilnic
 hidratare cu 1,5 l/zi (apa+suc de fructe+lapte) evitand bauturile gazoase
 evitarea alcoolului
 odihna in timpul zilei (cel putin 2 ore) in pozitie confortabila
 necesitatea de a se recrea: plimbari, citit, televizor

10
 va evita drumuri lungi cu masina, va practica plimbari, gimnastica usoara, exercitii yoga adaptate starii sale
 zilnic dimineata si seara va face dus, isi va spala sanii cu apa fara sapun apoi va aplica pe sani un preparat pe
baza de alcool si glicerina si va practica masajul mameloanelor
 sa poarte imbracaminte ampla, sutien care sa retina, dar sa nu comprime, fara portjartier, incaltaminte comoda
cu toc de maximum 4 cm
 pentru a evita constipatia va bea zilniz 1.5 L lichide, va consuma zilnic legume, va face zilnic miscare
 pentru prevenirea cariilor se va prezenta periodic la consult stomatologic, din luna a 3-a de sarcina va lua
1tableta fluor de 3 ori pe zi
 nu-si va administra nici un medicament fara prescriptii

Modalitati de apreciere clinica a varstei gestionale, a taliei si maturitatii fetale

Perioada de gestatie este de 280 de zile sau 40 de saptamani.
a) Clinic, varsta sarcinii se calculeaza dupa data oului fecundat ; la data respsectiva se adauga 280 de zile
sau 40 de saptamani.
b) Data ultimei menstruatii: acesteia i se adauga 10 zile apoi 9 luni (ex.:U.M.=10ianuarie+10 zile = 20
ianuarie +9 luni=20 octombrie).
c) Inaltimea fundului uterin reprezinta distanta dintre fundul uterin si marginea superioara a simfizei pubiene.
Aceasta se imparte la 4, iar la rezultat se adauga o unitate. Rezultatul obtinut ofera varsta sarcini in luni (ex.:
distanta = 32 cm + 32 : 4 = 8 ; 8 + 1 = 9).
d) Data primelor miscari fetale se considera ca apar la 4 luni la multipare si la 4 luni si jumatate la primipare.
Talia fatului este apreciata indirect, prin masurarea fundului uterin si a circumferintei abdominale, care este
masurata in centimetri.
Maturatia fatului se apreciaza cu ajutorul metodelor paraclinice.
Evolutia inaltimii uterului :
 ○ la 8-9 saptamani este palpabil deasupra simfizei pubiene;
 ○ la 10 saptamani, la jumatatea distantei dintre simfiza si ombilic;
 ○ la 20-22 saptamani, la nivelul ombilicului;
 ○ la 28 saptamani, la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid;
 ○ la 36 saptamani, la nivelul apendicelui xifoid;
 ○ la 40 saptamani, coboara la 2 laturi de deget sub apendicele xifoid.

ROLUL ASISTENTEI IN FATA PARTURIENTEI

 întampina parturienta cu amabilitate

 încurajeaza parturienta si familia
 se edifică rapid privind:
 a câta nastere, derularea nasterilor precedente
 frecventa contractiilor uterine
 ruperea membranelor (ora, cantitatea,culoarea)
 studiaza fisa gravidei
 recolteaza (eventual) sange pentru grup sanguin + Rh, antibiograma din lichidul amniotic care se scurge
 anunta medical de garda
 pregateste materialele necesare pentru consultație si intre timp îi ia temperatura, puls, T.A., face examenul
sumar de urina, face pelvimetria externa, masoara circumferința abdominala
 după examinare, la indicatia medicului face sondaj vezical, clisma evacuatorie, conduce paturienta in sala
de travaliu: daca membranele sunt rupte in pozitia de decubit dorsal

 continua interviul privind evolutia starii de graviditate actuala cu precizarea termenului prealabil al nasterii,
eventuale hemoragii, H.T.A, endeme, examinari in timpul sarcinii- tratamente instituite, prezenta varicelor

 examenul obstetrical se practica in pozitie de decubit dorsal, femeia dezbracata

 inspectia: aprecieaza volumul uterului gravid si forma sa generala (normal, ovala, cilindrica)
 marimea inaltimii uterine: se practica cu panglica metrica, se masoara distant de la simfiza la fundul uterin
(fixat cu latul palmei) la termen este 32-33 cm

 examenul obstetrical propiu-zis comporta 3 gesturi:

11
 examenul cu specul vaginal- indispensabil pentru a cunoaste starea colului si depistarea unei eventuale
vaginite (executa medicul)
 tuseul vaginal aprecieaza marimea uterului in raport cu amenoreea: la 2 luni are marimea unei portocale, la
3 luni fundul sacului uterului depaseste simfiza pubiana cu 9 cm (executa medicul)
 ascultarea batailor cordului fetal (BCF) se face cu stetoscopul obstetrical sau cu detectorul de ultrasunete

ROLUL ASISTENTEI IN SALA DE TRAVALIU

 creeaza un climat de securitate si confort, linisteste parturienta

 va fi amabila cu sotul ei, daca aceasta o asista indicandu-i unde poate sta, ce trebuie si ce nu trebuie sa
faca.
 Il va incuraja, nu-l va considera un intrus ci ca si unul dintre personajele foarte importante a nasterii care va
avea loc
 pentru el ca si pentru femeie este un eveniment unic, chiar daca pentru asistenta este retina

 supravegheaza tot timpul contractile uterine, BCF, ruperea”pungii apelor” aprecind cantitatea care se scurge,
coloratia (lichidul verzui indica prezenta meconiului, de obicei semn de suferinta fetala) daca lichidul amniotic
scurs nu a antrenat in fata prezentarii o ansa a cordonului ombilical (procidenta de cordon = accident grav pentru
ca circulatia cordonului risca sa fie intrerupta ducand la moartea fatului)

 invata parturienta tehnica respiratorie in timpul contractiilor uterine pentru diminuarea durerii, o
constientizeaza de nocivitatea de “a împinge” inainte de vreme (ingrosarea colului uterin, fisuri, rupturi)
 prepara si verifica materialele necesare nasterii, echipament steril, casoleta cu forceps, masa pentru nou-
nascut, trusa de O2 si aspiratie,etc.
 la indicatie administreaza oxigen si tratamentul medicamentos prescris

 la dilatatia completa, conduce parturienta in sala de nastere, explica femeii pozitia pe masa ginecologica:
fesele pe masa, membrele inferioare(incaltate cu ciorapi sterili) pe sustinatoare, în pozitie comoda, sub cap perna
cuneiformă.
Efectuează toaleta perineo-vulvara cu lichid antiseptic, regleaza sursa de lumina pentru a lumina eficace
vulva si perineul
ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL EXPULZIEI
 ajuta femeia “sa impingă” în timpul contractiilor explicandu-i cum sa faca acest lucru:
 cand vine contractia expira,
 trage apoi aer in piept blocand toracele in inspir:
 impinge “la fund” ca si in timpul defecatiei, cu capul in piept, gura inchisa tragand barele mesei spre ea.
 Va mentine efortul expulsiv si toracele blocat cat de mult timp posibil, ia apoi rapid aer si continua efortul
cat tine contractia.
 asculta BCF-urile
 verifica eventuala perfuzie
 stropeste fata femeii cu apa,îi umezestă buzele si in timpul pauzei dintre contractii o va invata sa respire
normal, sa se relaxeze, sa tina fesele pe masa, o va incuraja continuu.

ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL DEGAJARII

 se ocupa de parturienta, care-si pierde controlul facand-o sa respire ca :”un caine care alearga”: deschide
gura larg si respiră repede si superficial, lasa barele si incearca sa se relaxeze, tine tot timpul fesele lipite de
masa pentru a nu jena obstetricianul

 cand obstetricianul aseaza copilul nou-nascut pe abdomenul mamei -asa cum e de preferat- va acoperi
copilul cu un camp (scutec) cald si-l va aspira nazal usor.
Daca dimpotriva, medicul sectioneaza imediat cordonul ombilical si cere masuta pregatita steril, va prinde
nou-nascutul, ferm, dar bland – de picioare- cu un camp steril si-l va pune pe masuta

ROLUL ASISTENTEI DUPA DEGAJARE

12
 va face prelevarile de produse pentru laborator, eventual necesare, din cordon(grup sanguin+Rh,
bilirubinemie in acelasi caz, proteina C reactiva in caz de lichid amniotic scurs precoce) sau de pe tegumente
 verifica absenta fisurilor, rupturile eventuale
 face toaleta vaginala si pleurala (cu blandete) cu apa sterilă
 femeia este culcata pe masa i se pune un torson steril pe vulva
 controleaza T.A.
ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL DELIVRENTEI
 după o pauză fiziologică de 15-20 de minute, placenta va fi decolata.
 Cateva semne permit afirmarea decolarii placentei si expulzia sa in segmentul inferior:
 cateva contractii,
 aparitia la vulva a unei mici sangerari,
 urcarea fundului uterin deasupra ombilicului,
 placenta decolata nu este antrenata de uterul contractat, ramane in vagin

 cu o mână prinde pensa plasata pe cordon fara a o tractiona.

 Cealalta mână cu latul palmei produce o presiune asupra uterului, sub efectul acestei presiuni uterul -ca un
piston aduce in vagin placenta, care iese din vagin prezentandu-si fața fetala.
 Odata cu placenta vin membranele care se decoleaza din uter sub efectul tractiunii executate de placenta,
membranele se extrag din vulva printr-o tractiune blanda pentru a nu le rupe si a nu favoriza o retentie in uter.
 placenta si membranele sunt examinate cu atentie observand integritatea lor: mâna introdusa in “sacul”
membranos evidenteaza membranele care trebuie sa fie intacte.
 noteaza insertia cordonului in placenta
 cantărește placenta, verifica sângele expulzat in momentul delivrenței (fiziologic 300-400ml)
 verifica retractia uterină apreciind “globul de securitate”. Uterul trebuie să fie ca o sferă.

ROLUL ASISTENTEI DUPA DELIVRENTA

 placenta recuperată intr-un vas steril poate fi, la indicatia medicului, trimisă la laboratorul histopatologic sau
bacteriologic, cel mai adesea dupa ce va fi examinata, se pastreaza într-un sac steril, în refrigerator , în vederea
utilizării de către serviciile specializate(în cosmetică).
 la indicație, administreaza injectabil substante care să asigure o buna retracție uterine (Ergomet) .
 schimba așternutul (aleza) murdar, elibereaza gambele femeii lent, o gamba dupa alta (risc de modificare
brutala a circulatiei) si le intinde pe masa (pat), la nevoie schimba camasa femeii, o acopera (o reactie nervoasa
cu frisoane este de nedorit)
 verifica eventuala perfuzie si o supravegheaza continuu.( adesea ia perfuzie cu ocitocice care continuă încă
o oră pentru a asigura un “glob de securitate” eficient), după îndepărtarea acului va aplica un pansament steril

 supravegheaza T.A. , pulsul si femeia in orele (2 ore) urmatoare nasterii (=lauzia imediata) urmareste
scurgerea sanguină la vulva, volumul si consistența uterului (exprimand uterul cu mana ca si cand storci un
burete), faciesul, comportamenul femeii (senzatie de frig, anxietate).

 acorda primele ingrijiri nou-nascutului: aspirare, verificarea eventualelor malformatii vizibile, pansamentul
cordonului ombilical, prevenirea oftalmiei gonococice (si vaginitei la fetițe) va identifica nou-nascutul prin
prinderea bentiței la mana lui si a mamei, va completa (datele generale) foaia de observatie a nou-nascutului.
 va fi atenta la cerintele obstetricianului care se pregateste sa efectueze delivrenta si/sau epiziorafia.

ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL LAUZIEI

- este capital pentru ca ea poate depista precoce eventualale complicatii.
Supraveghera va fi riguroasa si ea se adreseaza:
 supravegheaza pulsul, T.A., temperatura care vor fi notate zilnic in foaia de observatie
 depistarea semnelor/simptomelor anormale:
 cefalee,
 durere toracica cu jena respiratorie
 durere la nivelul membrelor inferioare,
 comportament psihic bizar.
 Toate aceste semne vor fi imediat semnalate medicului.
13
 supravegherea diurezei: disurie sau retentie.
 Va face bilantul hidric notand diureza si lichidele ingerate.
 La indicatie efectueaza sondaj vezical in conditii de asepsie perfecta
 supravegheaza tranzitul intestinal
 supravegherea labiilor si a interventiei uterine: aspect, abundenta, miros
 supravegherea perineului (edem, durere) si a plagii epiziorafiei. Supravegherea anusului si a unei eventuale
crize hemogravidale

 suravegherea membrelor inferioare pentru a depista debutul unei flebite: durere in molet, aspectul
eventualelor varice, depistarea edemelor maleolare sau la laba piciorului.

 va efectua de 2 ori pe zi toaleta perineala,

 in caz de epiziorafie- va explica mamei necesitatea mentinerii “plagii” curate, uscate si să schimbe
pansamentul de mai multe ori pe zi si mai alea dupa folosirea WC-ului. Ii va arata cum sa-si schimbe pansamentul

 va asigura mobilizarea precoce: la 12 h dupa nastere, va supraveghea daca lauza se mobilizeaza frecvent,
daca face gimnastica a membrelor inferioare in pat, daca executa aceste miscari cu kinetoteraput. Va semnala
medicului lauza care are tendința sa ramana mult la pat si nu se mobilizeaza suficient.

 va sfatui mama pentru mentinerea sanatatii si promovarea ei

 igiena sanilor: zilnic cu apa si sapun neparfumat înainte si după supt va spăla mameleoanele si areola
mamarăcu comprese sterile îmbibate cu ser fiziologic, le va menține uscate
 igiena epiziotomiei, igiena dupa fiecare mictiune, defecare
 modul în care trebuie sa sada in timpul alaptarii
( chiar cu epiziotomie: colac de cauciuc)

 alimentatia bogata in proteine, vitamine, va compune o rație alimentara cu 500 calorii in plus fata de perioada
graviditatii care să favorizeze si tranzitul: legume proaspete, unt 30/40g/zi, fructe la 2 mese/zi, va evita ceapa,
usturoiul, afumaturile, fasolea, mazarea, varza
 va bea1.5 l lichide pe zi + 500 ml lapte, va evita cafeaua, alcoolul
 să respecte perioada de repaus in timpul zilei
 constientizeaza mama de efectele nocive ale fumatului asupra copilului ei.

INGRIJIREA LAUZEI CU EVOLUTIE FIZIOLOGICA

Lauzia este perioada de revenire a organismului matern la starea anterioara graviditatii si dureaza in
medie 6-8 săptămâni.
Primele 2 ore dupa expulzia placentei constituie perioada a patra a nasterii si începutul lăuziei = lauzia
imediata.
In lauzia imediata se inspecteaza permanent:
 pansamentul vulvar (cantitatea si ritmul pierderii de sange) si
 tonusul uterului prin palparea “globului de siguranta”
 precum si T.A. care creste 1-2mmHg în timpul travaliului, scade dupa delivrență si revine la normal
la cateva ore dupa nastere.
 Se supravegheza respiratia-inspiratia, este ampla, mult usurata dupa nastere.
In lauzie, uterul hipertrofiat involueaza, fenomen ce se insoteste de scurgerea lohiilor (scurgeri ale organelor
genitale dupa nastere care dureaza tot timpul lauziei).
In primele 2-3 zile lobiile sunt sanguinolente, serosanguinolente până la sfârșitul primei săptămâni și seroase
mai târziu.
In mod normal mirosul lor este inodor, aparitia mirosului este semn de infectie puerperală.

14
 Intre a 10-a si a 21-a zi de la nastere, lohiile devin gălbui si in această perioadă se elimină în cantitate de
1400-1500 ml, dupa 3 saptamani lohiile se reduc cantitativ până la dispariție, luând aspect de secreție alb-
laptoasă indicând refacerea funcțională a endometrului.
Uneori între a 20-a si a 25-a zi de lăuzie se observă o pierdere de sânge puțin abundentă, durând
pana la 3 zile “mica menstruație”.
Prin efectuarea zilnica a toaletei vulvare-vaginale, dimineata si seara si intotdeauna dupa golirea vezicii si a
rectului se previne posibilitatea ca lohiile sa constituie un mediu de cultura bun pentru agenții patogeni.
Toaleta organelor genital externe se va face cu o solutie antiseptică în apă sterilă (permanganat de
K), sunt interzise spălăturile vaginale.
Toaleta plagilor perineale suturate se face cu apă sterilizată, apa oxigenată, sol rivanol 1 %, apă iodată.
Regiunea vulvo-perineală se usucă cu comprese sterile de sus in jos, se aplica un tampon de vata hidrofila
sterilizata pentru protejarea regiunii si absorția lohiilor.
Toaleta generala se va face prin baie parțială, după 10-16 zile poate face baie sub duș, iar în cadă abia dupa
6 săptămâni.
Se urmăresc funcțiile vegetative si vitale în lăuzie chiar și după ieșirea din maternitate:
 subfebrilitatea prezentă este urmarea substantelor catabolizate in procesele distructiv-involutive ale
țesuturilor puerperale
 febra in a 4-a si a 5-a zi care cedeaza spontan o data cu instalarea lactatiei indică in functiune a glandei
mamare
 se supravegheaza starea generala, faciesul, comportamentul
 tranzitul de obicei este incetinit datorită atoniei intesinale si determina constipatia. Va fi corectata prin
efectuarea unei clisme evacuatorii laxative usoare, regim alimentar cu multe lichide, bogat in vitamine,
mobilizarea precoce, gimnastică medicală.
 se supraveghează diureza -in primele zile este mai crescuta 2l/24h eliminandu-se lichidul de inbibitie
gravidică,
 in caz de retenție de urina in primele zile, care nu cedeaza prin deschiderea robinetului de apa, asezarea
ploștii cu apa calda sub lauza, turnarea de apă calduta peste organele genitale externe, se efectueaza
sondaj vezical.

Ridicarea din pat se poate face precoce-lauza se aseaza singura pe targa cu care va fi transportata-
dupa nastere.
Dupa 24 h se poate scula din pat – sub supravegherea asistentei- să se spele, să alapteze, etc.

Ingrijirea sânilor asigură alimentația copilului.

 Are scopul de a preveni fisurile si leziunile mamelonului, în special la primipare, precum si infectarea
copilului de pe suprafața mamelonului neîngrijit.
 Mamelonul si intreg sanul vor fi spalate cu apa si sapun si apoi cu ceai de musetel atat inainte cat si
dupa supt.
 Sânii se urmaresc zilnic, ca si declansarea secretiei lactate (atentie limfangite).
 Dupa a 3-a zi apare “furia laptelui” manifestata prin sâni congestivi, duri, uneori durerosi, cefalee,
insomnie, puls accelerat, indispozitie generala, uneori temp =37oC, care dureaza 48h.
 Secretia lactată instalată este un lichid opaliu, cu miros caracteristic si gust dulceag.
 Dupa externare lauza va efectua plimbări în aer liber, 2 ore zilnic, se va odihni 2 ore dupa dejun si
numai treptat isi va relua obligațiile casnice.
 I se va crea o atmosferă de înțelegere și armonie familială, pentru sanatatea ei si a copilului.

Dupa 6 saptamani se va prezenta la dispensarul teritorial pentru efectuarea unui examen general si
local si la cabinetul de planificare familial.
Lauzele care au prezentat rupturi ale perineului la nastere se indruma sa revina la maternitate pentru control
dupa 6 luni de la nastere sau dupa ablactare. (eventual pentru operație)

Ingrjiri speciale în obstetrică

PREZENTATIILE SI POZITIILE ANORMALE
Prezentatia este asezarea fătului la iesirea din uter, mai precis partea din corpul copilului care va iesi prima.
Acest factor este foarte important în desfăsurarea nasterii si felul cum va avea loc.

15
 Aproape toti copiii (aproximativ 95 %) sunt asezati in ceea ce se numeste prezentatie normala.
Restul de 5 % sunt asezati intr-o prezentatie anormala care, de cele mai multe ori, necesita o nastere prin cezariana.
Prezentatia considerata normala este cea craniana.
Prezentatia propriu-zisa se refera la acea parte din corpul copilului care este prima la iesirea din uter. In
prezentatia normala, prima parte care se va vedea este crestetul capului-prezentatie craniana.
Orice alta pozitie, este anormală.
Cele mai des întâlnite sunt:
Prezentatia pelvina.
Fatul este asezat cu picioarele, sezutul sau genunchii inainte.
Majoritatea copiilor sunt asezati astfel pe parcursul sarcinii, dar la un moment dat se intorc cu capul in jos.
Vorbim de prezentatie pelvina franca atunci când copilul iese cu șezutul înainte, picioarele fiind indoite in
sus, cu genunchii drepți.
Prezentatia pelvină este completa atunci cand fatul iese cu sezutul inainte, iar picioarele sunt indoite in
sus, dar cu genunchii flexati, de obicei cu gambele incrucisate.
In sfarsit, vorbim de prezentatie pelvina incompleta, atunci cand unul din picioare este indoit in sus, cu
genunchiul flexat, iar celalt este drept si va iesi primul.
Exista si alte variații ale prezentatiei pelvine.
Se intampla ca fatul sa iasa cu ambele picioare inainte, cu unul inainte, iar celalalt paralel cu corpul, etc.
O prezentatie pelvina inseamna un travaliu mai lung si mai dificil, pentru că șezutul fătului nu poate dilata colul la
fel de ușor ca și capul.
Foarte des se recurge la nasterea asistata cu forcepsul sau cu vacuumul. Uneori, medicul poate sa schimbe pozitia
fatului, ghidându-se cu ajutorul ecografului si apăsând ușor pe abdomenul mamei. Aceasta manevră se face înainte
de săptămâna 37, altfel va fi mai dificilă din cauza lichidului amniotic.
Prezentatia compusa.
Două părți diferite ale corpului ies in acelasi timp, de exemplu capul si un braț.
Dacă pelvisul mamei este indeajuns de larg pentru a permite trecerea fatului, nasterea poate sa aiba loc vaginal.
Daca nu, va fi nevoie de cezariana.
Prezentatia umerala.
Se intampla atunci cand fatul este asezat transversal sau oblic.
Prima data ar iesi unul din umeri, capul fiind indoit catre celalalt umar. Insa nasterea vaginala este imposibila in
aceasta prezentatie. Daca fatul nu poate fi intors prin manevrele medicului, se va trece la cezariana.

Gradul de flectare al gatului este al treilea factor care influenteaza nasterea. El se refera la pozitia capului fata de
corp. Intr-o prezentatie normala, se va vedea mai intai crestetul capului, barbia fiind impinsa in piept.
Din acest punct de vedere, sunt anormale:

Prezentatia faciala.
Fatul priveste inainte, fata lui va iesi prima.

Prezentatia “cu sprâncenele”.

Capul copilului este intre prezentatie faciala si craniana. Un grad de flectare anormal, necesita, cel mai adesea,
cezariana, căci capul copilului nu încape prin col si vagin, decât in prezentație craniană.

SARCINA SI RH-UL

Cand o femeie isi face analize pentru determinarea grupei de sange i se va spune si daca are Rh pozitiv sau
negativ.
Pot aparea probleme de incompatibilitate de Rh, atunci când mama are Rh negativ, iar tatăl are Rh pozitiv.
Majoritatea oamenilor (85 % din rasa alba) au Rh pozitiv.
Aceasta inseamna ca ei au factorul Rh, o proteina care se gaseste pe suprafata hematiilor (globulele rosii din sange).
Restul de 15 % din populatia europeana nu are aceasta proteina pe suprafata globulelor rosii si deci are Rh negativ
(sau mai exact nu are Rh).

Ce este incomptibilitatea de Rh?

Incompatibilitatea de Rh apare atunci când o femeie cu Rh negativ rămâne însărcinată cu un bărbat, care
are Rh pozitiv.

16
 Deoarece factorul Rh este mostenit intotdeauna de la tată, fătul va avea tot Rh pozitiv.
In această situație, organismul mamei începe sa producă anticorpi (anticorpi anti-D) împotriva globulelor
roșii ale fatului, hematiile fătului sunt distruse si astfel apare anemia hemolitică a fătului.
In timpul sarcinii, dar mai ales in timpul nașterii, celulele sangvine Rh pozitiv ale fatului care sunt considerate
“străine” de către organismul gravidei, pot pătrunde in circulatia acesteia, organismul ei incepe sa fabrice anticorpi si
astfel se produce fenomenul de “sensibilizare”.
La prima naștere nu apar probleme, deoarece organismul mamei produce lent si in cantitate mica anticorpii, dar
după naștere mama continuă sa produca anticorpi tot restul vietii, iar la nașterile ulterioare raspunsul anticorpilor se
va declanșa precoce si rapid.
Daca inainte de prima sarcina cu un copil cu Rh pozitiv, apare un eveniment care sensibilizeaza organismul
matern (transfuzii de sange cu Rh pozitiv, avort spontan sau intrerupere de sarcina, manevre medicale invazive in
timpul sarcinii, care determina patrunderea sangelui fetal in sistemul circulator al mamei) atunci raspunsul anticorpilor
va acționa rapid, determinand anemia fatului.
Care sunt urmarile asupra fatului?
 Incompatibilitatea de Rh determina in principal anemia fatului.
 Anticorpii produsi de mama traverseaza placenta si ataca hematiile fatului, distrugandu-le.
 Astfel de fetusi se nasc cu icter important (colorarea in galben a tegumentelor si mucoaselor) si anemie.
Anemia poate deveni atat de severa incat afecteaza creierul, inima si poate produce chiar moartea nou-
nascutului.
Prevenirea incompatibilității de Rh
 Cea mai simplă metodă de a preveni aceasta afecțiune este efectuarea unei analize de sange a mamei in
perioada de preconcepție sau in primele saptamani de sarcina, care sa arate daca aceasta are Rh pozitiv
sau negativ.
 In prezent se foloseste tratamentul cu imunoglobulina anti-D, care a scazut mult numarul nou-nascutilor
cu aceasta afectiune. Totusi, acest tratament nu dă rezultate dacă gravida a fost deja sensibilizată înainte
de administrarea lui.
 Pentru a preveni sensibilizarea mamei cu Rh negativ ce poarta un fat Rh pozitiv i se administreaza Ig anti-
D in saptamanile 28 si 34 de gestatie si cu 72 de ore inainte de nastere.
 Tratamentul cu Ig anti-D trebuie repetat la fiecare contact sensibilizant: sarcina, avort spontan, interupere
de sarcina, transfuzii su sange Rh pozitiv sau proceduri medicale invazive practicate in timpul sarcinii
(amniocenteza, biopsia vilozitatilor coriale) etc.

Tratamentul maladiei Rhesus (Rh)

 Gravida cu Rh negativ va fi ținută sub supraveghere medicală, măsurându-i-se nivelul de anticorpi din sânge.
 Medicul va evalua starea fătului si va urmări dacă acesta dezvolta anemie. Daca anemia fetala este severă
se poate practica inducerea travaliului sau transfuzarea fetusului prin intermediul cordonului ombilical.
 După naștere, bebelușul cu icter poate beneficia de fototerapie sau transfuzii sagvine. In unele cazuri icterul
se vindecă de la sine.
 Tratamentul cu imunoglobulina anti-D se utilizeaza in practica medicala inca din anul 1968 pentru prevenirea
maladiei si astfel, in zilele noastre, putine femei isi fac griji in privinta incompatibilității de Rh.

SARCINA ECTOPICA – EXTRAUTERINA

Sarcina ectopica (numita si extrauterina) este sarcina caracterizata prin dezvoltarea embrionului in afara cavitatii
uterine. De cele mai multe ori, sarcina extrauterina este descoperita in a 8-a saptamana de gestatie.

Tipuri de sarcina ectopica

In marea majoritate a cazurilor (peste 95 %) embrionul se implanteaza:
-într-una din trompele uterine (sarcina tubara);
-mai rar, oul se poate fixa în ovar (sarcina ovariana),
-în colul uterin (sarcina cervicala) sau chiar
-în cavitatea abdominala (sarcina abdominala).
Semne si simptome
La inceput, sarcina ectopica se manifestă ca o sarcina normală.
17
 Semnele si simptomele precoce sunt cele ale unei sarcini normale: intarzierea menstruatiei, dureri la nivelul sanilor,
oboseala si greturi.
- Durerile abdominale sunt de obicei primul simptom al sarcinii extrauterine. Acestea pot fi sub forma unor dureri
pelvice, la nivelul abdomenului inferior sau sub forma de crampe usoare.
- Hemoragii uterine pot surveni dupa o intarziere a menstruatiei de 3 pana la 6 saptamani.
- Ruperea trompei uterine determina o durere violenta in pelvis, in abdomen sau chiar in umar si gat. Durerile pot
fi insotite de slabiciune si lesin. Aceste simptome necesita solicitarea de ingrijiri medicale de urgenta.
Tratament
O sarcina extrauterina poate regresa in mod spontan, dar trebuie supravegheata strict datorita riscurilor de rupere
a trompei uterine.
Daca regresia spontana nu are loc, aceasta anomalie de implantare a embrionului inafara uterului necesita un
tratament chirurgical.
Tratamentul chirurgical
poate fi radical (constand in ablatia trompei) sau conservator (trompa uterina este pastrata). Trompa pe care s-a
implantat embrionul este pastrata in special la femeile tinere, care isi doresc noi sarcini. In schimb, atunci cand trompa
uterina este afectata, se practica o salpingectomie (ablatia trompei). Pentru obtinerea unei sarcini ulterioare, este
necesar ca cealalta trompa uterina sa fie sanatoasa si permeabila. In caz contrar, femeia devine sterila.
Interventia chirurgicala este practicata sub control endoscopic, ce permite evitarea unor incizii abdominale mari.
In schimb, sunt practicate mai multe incizii mici in cavitatea abdominala, prin care sunt introduse instrumentele sub
controlul asigurat de laparoscop (tub prevazut cu un sistem optic ce permite vizualizarea cavitatii abdominale). Odata
ce trompa uterina este deschisa printr-o mica incizie, oul este aspirat.
O alta metoda de tratament este punctia efectuata sub control ecografic. Consta in efectuarea unei injectii locale
cu medicamente antimitotice (care opresc multiplicarea celulara), destinate distrugerii celulelor sarcinii ectopice.
In cazul unei hemoragii grave, este indicata deschiderea abdomenului. Interventia este necesara in cazul unei
rupturi a trompei sau a crearii de aderente in urma unei efuziuni sangvine. Este practicata de asemenea in cazul unei
sarcini abdominale sau ovariene.
Operatia cezariana
Operatia cezariana sau operatia C, reprezinta nasterea chirurgicala a unui copil printr-o incizie la nivelul abdomenului
si uterului mamei. Incizia poate fi facuta la nivelul abdomenului inferior, deasupra zonei pubiane (transvers) sau, in
anumite situatii, sub forma unei linii ce uneste ombilicul cu zona pubiana (verticala).
In majoritatea cazurilor femeia ce naste prin cezariana poate ramane constienta pe parcursul nasterii si poate fi cu
noul nascut imediat dupa operatie.
Exista mai multe criterii in a lua decizia de a practica cezariana.
Cezariana neplanificata - Pana la 30% din cezariene sunt practicate dupa un travaliu dificil si greoi (distocie). Multe
cezariene sunt practicate in urgenta atunci cand fatul sau mama prezinta semne de suferinta sau cand apar
complicatii, ca cele ale cordonului ombilical sau ale placentei, placenta abruptio de exemplu (separarea prematura a
placentei de peretele uterin).
Cezariana planificata - Cand exista probleme cunoscute ale sarcinii sau factori de risc ce fac nasterea naturala
nesigura, operatia cezariana este planificata din timp.
Pregatirea pentru operatie
Majoritatea operatiilor cezariene sunt practicate cu anestezie epidurala sau spinala folosite pentru anestezierea
senzatiilor in zona abdominala. Numai in situatii de urgenta se va folosi anestezia generala ce face ca pacienta sa
devina inconstienta in timpul nasterii cezariene. Este posibil ca spitalul sa trimita pacientelor instructiuni de pregatire
preoperatorie sau ca una din asistente sa le furnizeze instructiuni in vederea pregatirii pentru operatie. In vederea
pregatirii pre-operatorii, pacientele vor avea bratele legate de masa de operatie pentru propria lor siguranta, iar un
camp operator va fi asezat de-a lungul toracelui acestora. Un tub subtire intravenos va fi introdus la nivelul antebratului
sau a mainii pacientei; prin acesta este posibil sa se introduca un sedativ care va ajuta femeia sa se relaxeze. O
sonda vezicala este introdusa in uretra pentru a ajuta pacienta sa urineze in timpul si dupa interventia chirurgicala.
Zona pubiana va fi rasa, iar zonele pubiana si abdominala vor fi spalate cu un sapun antibacterian. Zona de incizie
poate fi acoperita cu o folie de plastic adeziva sau cu un camp operator in vederea protejarii acestei arii. Inainte, in
timpul si dupa operatia cezariana pacientei ii vor fi monitorizate strict tensiunea arteriala, ritmul si frecventa cardiaca
precum si saturatia oxigenului in sange. De asemenea, este posibil ca pacienta sa primeasca antibiotice pentru a
preveni infectiile ce pot apare dupa nastere.
Ingrijiri postoperatorii
Dupa o operatie cezariana pacienta este monitorizata atent pentru urmatoarele 24 de ore in vederea preventiei
complicatiilor. Pacienta va primi medicatie antialgica (contra durerii) si va fi incurajata sa se mobilizeze pe distante

18
scurte inca din primele 24 de ore postoperator. Mersul poate ajuta la eliberarea gazelor acumulate in abdomen. De
obicei mobilizarea este deranjanta, dar durerea se va reduce treptat la cateva zile dupa nastere. Perioada medie de
spitalizare dupa cezariana este de 3 pana la 5 zile. Pacienta poate hrani si ingriji nou-nascutul imediat ce se simte in
stare. Inainte de externare pacienta va primi instructiuni de ingrijire post-operatorie si date despre simptomele unor
eventuale complicatii. Incizia abdominala se vindeca in medie in aproximativ 4 saptamini si este posibil ca pacienta
sa prezinte dureri in zona respectiva pana la un an post-operator.

Infectiile puerperale

Dupa nastere, tractul genital, in special uterul capata o anumita sensibilitate si poate fi afectat de o infectie bacteriana.
Este ceea ce se numeste infectie puerperala sau infectie post-partum. In unele cazuri infectia sa intinde de la tractul
genital la alte organe. O complicatie rara dar adesea fatala este septicemia, sau infectia generalizata.
Infectiile puerperale sunt relativ rare si, datorita antibioticelor moderne, foarte rar ajung sa ameninte viata tinerei
mamici. Intre 2% si 4% dintre mamicile care nasc vaginal sufera de o infectie post-partum. La mamele care nasc prin
cezariana riscul este de 10 ori mai mare.
In perioada post-partum febra poate sa apara din diferite motive, nu neaparat din cauza unei infectii. Daca febra este
provocata de o infectie, adesea este vorba de o endometrita, o inflamatie a uterului, posibila mai ales daca in uter a
ramas o bucata din placenta. Este posibil sa apara si infectii ale sanilor, infectii ale tractului urinar, dar si tromboflebita
septica, o inflamatie a venelor asociata cu un cheag de sange. Adesea infectia puerpelara apare la femeile care au
nascut prin cezariana, la obeze, anemice, la cele care au avut un travaliu prelungit sau care au avut o alimentatie
slaba calitativ inainte de nastere.Mai multe bacterii pot sa provoace infectia puerperala. Unele din ele se gasesc in
mod natural in tractul genital al mamei, altele pot fi introduse in tractul genital de catre personalul medical, fiind luate
de pe pielea mamei sau din intestin. Actiunea acestor bacterii este sinergetica, adica efectele lor sunt multiplicate,
mai degraba decat combinate. Actiunea sinergetica a bacteriilor poate da o infectie rezistenta, cum este abcesul.
Primul simptom al infectiei puerperale este febra aparuta intre nastere si a zecea zi post-partum. O temperatura de
38 de grade C care dureaza doua zile in aceasta perioada sau o temperature de 38,6 grade C in primele 24 de ore
dupa nastere trebuie sa trezeasca banuieli.
Celelalte simptome depind de natura infectiei si de locul ei. Cel mai adesea este afectat tractul genital, in special
uterul (endometrita), deci pe langa febra, mama va avea o stare generala proasta, dureri abdominale, scurgeri
vaginale anormale.
In afara de endometrita, care este cel mai des intalnit tip de infetie puerpelara lauzele pot fi afectate si de alte infectii.
Mastita este o infectie a sanului provocata de infundarea unui canal lactofor. Simptomele ei sunt febra, durerile locale,
roseata pielii sanului
Infectia urinara apare atunci cand bacterii caracteristice intestinului patrund in tractul urinar. Se traduce prin nevoia
frecventa de a urina, arsuri locale, febra, dureri in partea de jos a spatelui sau in abdomenul inferior. Netratate,
infectiile urinare pot sa duca la cistita (inflamarea vezicii urinare).Infectiile plagii pot aparea daca nasterea s-a facut
prin cezariana sau exista o epiziotomie. Principalele simptome sunt febra, inflamatii si edeme locale, secretii ale
ranilor.Febra nu este neaparat un semn al infectiei puerpelare. Ea poate fi provocata de o boala care nu are legatura
cu nasterea. Totusi, febra in primele 10 zile post-partum trebuie investigata cu atentie. La fel si starea generala
proasta, anorexia si alte simptome caracteristice unei infectii.Multi medici incep administrarea de antibiotice imediat
ce apare febra pentru a opri evolutia infectiei. Se face o examinare pelvina si se iau probe din tractul genital pentru a
descoperi bacteriile care au provocat infectia. O analiza de urina poate fi de asemenea, utila, mai ales daca
simptomele arata o infectie urinara.
Daca febra si celelalte simptome nu cedeaza la tratamentul cu antibiotice, se poate face o ecografie pentru a cauta
posibile abcese sau cheaguri de sange in regiunea pelvina, radiografii pulmonare sau o tomografie computerizata.
In ce priveste tratamentul, antibioticele sunt baza. La inceput se pot folosi antibiotice cu un spectru larg, iar cand se
stabileste ce bacterie a provocat infectia se poate trece la un antibiotic special. Tratamentul cu antibiotice poate sa
fie eficient impotriva multor bacterii, dar e posibil sa nu poata alunga infectia singur.Uneori este nevoie de
medicamente care sa indeparteze cheagurile de sange sau de o interventie chirurgicala care sa indeparteze puroiul.
Desi uneori este nevoie de un tratament indelungat, infectia este invinsa in majoritatea cazurilor, fara ca mama sa
ramana cu leziuni permanente.

Disgravidia

19
Sub denumirea de disgravidii este cuprins un grup larg de afectiuni proprii starii de gestatie, ce apar cu ocazia
sarcinii si dispar odata cu aceasta.
Ele pot fi cu instalare precoce( disgravidia emetizanta), sau tardiva( cea care apare dupa a 24a saptamana de
gestatie).

Disgravidia precoce sau Hiperemesis gravidarum:

 reprezinta varsaturile precoce care apar la o gravida, si care dacă sunt grave, influenteaza echilibrul hidro-
electrolitic si starea de nutritie. De obicei insotesc primele 8-20 saptamani de sarcina.
 Simptomele debuteaza la 2 saptamani dupa prima menstruatie absenta.
 Apar frecvent: hipersensibilitate olfactiva, alterarea sensibilitatii gustative, greata, varsaturi si senzatie de voma,
senzatie de foame continua, iar în formele grave: acidoza, mictiuni rare, oboseala.
 Diagnosticul diferential se face cu: gastroenterita, gastrita, esofagita de reflux, ulcer, colecistita, pielonefrita,
anxietate.
 Examenul de laborator poate indica: scaderea electrolitilor si a proteinelor, acidul uric crescut, glicozurie,
albuminurie, cilindri granulari si rar hematurie în formele grave.
 Tratamentul se face in ambulator, cu exceptia cazurilor severe, la care este indicata spitalizarea pentru restabilirea
volumului circulant si a starii nutritionale pe cale parenterala.
 Se vor evita grasimile, si se vor consuma des cantitati mici de lichide, pentru a evita depletia de volum.
 Pe cat posibil se evita orice medicament; acestea se pot da numai la indicatia stricta a obstetricianului şi a
generalistului, care va monitoriza greutatea pacientei, cetoza, hipopotasemia si tulburarile acido bazice.
 evolutia bolii este in general favorabila daca greutatea pacientei se mentine la peste 95% din greutatea anterioara
sarcinii.
Disgravidia tardiva sau preeclampsia

 · Este o afectiune proprie ultimei jumatati a perioadei de gestatie, caracterizata din punct de vedere clinic prin
triada simptomatica: edeme, hipertensiune, albuminurie(eliminarea de proteine in urina).
 · Aceste simptome impreuna cu cresterea excesiva in greutate, apar de regula dupa saptamana a 20 a de gestatie.
 · Apare mai frecvent la femeile tinere primigeste sau la femeile in varsta de peste 35 de ani, cu urmatoarea
simptomatologie:
 · Cresterea tensiunii arteriale( > 140/90mm Hg), inregistrata la 2 determinari succesive la interval de 6 ore.
 · Proteinurie >300mg/24ore sau > 1g/L
 · Edeme
 · Crestere rapida si excesiva a greutatii( 2,3 kg/sapt).
 · Durere epigastrica
 · Cefalee.
 · Hiperreflexie(reflexe osteotendionoase accentuate la exameniarea neurologica).
 · Tulburari vizuale, spasm arteriolar la nivelul retinei, edem papilar, exudat retinian de aspect vatos.
 · Amnezie.
 · Oligurie.
 · Anurie.
Tratamentul:
 cazurile grave cu: TA>160/110, proteinurie >5g/24 ore, tulburari vizuale, cerebrale, cefalee, alterarea starii de
constienta, edem pulmonar, epigastralgii se interneaza si se induce nasterea cat mai repede posibil.
 Cazurile care se trateaza in ambulator, vor fi urmarite din punct de vedere al greutatii, al tensiunii arteriale si al
proteinuriei.
 Se recomanda repaus la pat pe partea stanga, si evitarea cresterii in greutate in timpul sarcinii.
 Pentru profilaxia convulsiilor se va administra sulfat de magneziu.
 Se va masura cantitatea de urina zilnic.

Epiziotomia

Epiziotomia este o incizie chirurgicala la nivelul perineului (zona dintre vagin si anus) realizata de medic inainte de
nastere pentru a largi deschizatura vaginului si a face loc fatului.
O epiziotomie nu protejeaza in niciun fel tesutul vaginal sau muschii planseului pelvin. De fapt, este chiar posibil sa

20
provoace unele probleme. Din acest motiv, multi medici obstetricieni considera ca epiziotomia nu ar trebui sa fie o
interventie de rutina. Problema este ca nu toti sunt de acord si exista inca spitale in care se face aceasta taietura,
fie ca este necesara, fie ca nu.

Cercetarile au aratat ca femeile cu rupturi spontane ale perineului se vindeca la fel de repede sau chiar mai repede
si cu mai putine complicatii decat cele care au suferit o epiziotomie. La epiziotomie se pierde mai mult sange,
refacerea este mai dureroasa si dureaza mai mult pana la vindecarea completa care sa permita contactul sexual.
Epiziotomia prezinta un risc mai mare de infectie. Mai mult, un studiu recent a aratat ca mamicile care nasc cu
epiziotomie risca sa sufere rupturi spontane grave la urmatoarea nastere vaginala. Aceste rupturi spontane grave
dau dureri mari, necesita o perioada de recuperare indelungata si, adesea, afecteaza muschii planseului pelvin. Iar
daca ruptura ajunge pana la sfincterul anal mama risca sa aiba mai tarziu incontinenta anala.

Totusi, exista si situatii cand epiziotomia chiar este necesara. Care sunt acestea:
 Atunci cand copilul este foarte mare si nu are loc sa iasa prin vagin.
 Atunci cand prezentatia este anormala si medicul are nevoie de mai mult loc pentru a manipula fatul.
 Atunci cand se folosesc procedurile nasterii asistate si medicul are nevoie de mai mult loc pentru a introduce
forcepsul sau vacuumul.
 Atunci cand trebuie grabita nasterea pentru ca fatul da semne de stres.
Daca este nevoie de epiziotomie, medicul va face o anestezie locala in zona perineului (daca perineul este deja
amortit sau foarte intins din cauza presiunii exercitate de capul copilului este posibil sa nu se mai faca acea injectie
cu anestezic), apoi va face o incizie mica cu ajutorul unei foarfeci chirurgicale.
Dupa expulzie, se va face un anestezic apoi se va coase plaga..
Fie ca s-a facut epiziotomia, fie ca perineul s-a rupt spontan, rana va trebi sa se vindece si pentru ca este o zona
destul de sensibila, umeda si nu prea intra in contact cu aerul, este posibil ca vindecare sa dureze ceva timp. De
obicei nu mai trebuie scoase firele de sutura pentru ca acum se foloseste ata chirurgicala care se dizolva singura.
Insa pana la vindecare este posibil sa existe dureri de intensitati variate atunci cand sta jos sau cand merge la toaleta.
Unele mamici au dureri timp de o saptamana sau doua, altele trebuie sa le suporte mai mult, poate o luna sau chiar
mai multe, mai ales daca a fost nevoie de o taietura adanca sau daca s-a produs o ruptura spontana de gradul trei
sau patru. Pentru a preveni inflamarea zonei taiate, se pot folosi comprese reci sau gheata imediat dupa nastere sau
intermitent, in primele 12 ore dupa nastere.
Perineul ar trebui sa fie complet vindecat la patru-sase saptamani dupa nastere. Deci daca medicul considera,se
poate relua viata sexuala. Totusi, este posibil sa apara unele dureri la inceput si este importanta relaxarea si folosirea
unui lubrifiant, mai ales daca alapteaza- pentru ca lactatia reduce nivelul de estrogen, ceea ce impiedica lubrificarea
naturala a vaginului.

PLACENTA PREVIA

 Placenta este un organ care se formeaza pe peretele intern al uterului, la scurt timp dupa conceptie.
 Prin intermediul placentei trec de la mama la fat oxigen si nutrienti, iar de la fat la mama diferiti produsi ai
fatului.
 De obicei placenta se ataseaza de uter deasupra cervixului (parte inferioara a uterului sau a vezicii urinare).
 Intr-un procent mai mic de 1% din nasteri, placenta se formeaza la baza uterului si acopera partial sau total
cervixul.
 Atunci cand placenta blocheaza cervixul ne confruntam cu placenta previa.
Simptomele placentei previa:
- sangerare vaginala,
- brusca, nedureroasa,
- care poate fi in cantitate mica sau abundenta.
- Sangele este de regula de culoare rosu aprins.
Unele gravide cu placenta previa nu au nici un simptom.
In aceste cazuri, placenta previa este diagnosticata ecografic, in momentul in care se va efectua o ecografie
pentru alte cauze, atunci cand se vor investiga cauzele sangerarilor vaginale sau in cazul in care sangerarea
incepe la debutul travaliului.
Sângerarea dupa primele 20 de saptamani poate fi cauzata de:
 -placenta praevia (placenta se afla aproape de sau acopera cervixul);
 -desprindere de placenta (placenta se detaseaza prematur de uter)
21
22