Sunteți pe pagina 1din 13

Relatiile interpersonale la locul de munca

Relatiile interpersonale la locul de munca au o importanta majora deoarece prin intermediul


acestora se creaza un climat benefic de lucru si implicita o performanta crescuta a echipei. Este
de dorit sa interactionezi cu colegii de fiecare data cand se iveste oportunitatea, sa vorbiti despre
interesele proprii intr-o maniera autentica deoarece colegii de lucru sunt persoanele cu care iti
petreci cea mai mare parte a zilei.

Daca unele persoane pastreaza distanta fata de colegi, altele nu ezita sa inchege legaturi de
prietenie si sa isi faca prieteni la locul de munca. "A lega prietenii la locul de munca este un fapt
pozitiv. Aceasta poate contribui la marirea coeziunii de grup sau poate constitui o supapa de
siguranta in momentul in care creste presiunea la locul de munca. Munca de echipa va fi mai
eficienta, iar climatul de munca se va imbunatati si el", ne explica Fanie Zuchowski, expert in
psihologia muncii.

A petrece 60% din timpul unei zile in compania acelorasi persoane timp de ani de zile,
creaza legaturi puternice intre persoanele cu afinitati similare. Orele suplimentare, perioadele
stresante, micile tracasari de birou sunt mai usor de suportat cand esti inconjurat de oameni cu care
te intelegi bine. Dar, desi este comod sa iti petreci timpul intr-un mediu confortabil, este totusi
necesar sa fim foarte atenti la mediul profesional. Acest mediu are legile si rigorile lui. De
exemplu, cand suntem proaspat angajati si nu ne cunoastem prea bine colegii, trebuie sa pastram
o distanta confortabila fata de acestia, sa nu ne dezvaluim prea mult, deoarece nu stim cum ar
evolua lucrurile in caz de conflict. Este necesar doar sa stabilim anumite limite, fara ca prin aceasta
sa inchidem portile camaraderiei.

Este esential sa fii un coleg care:

o Isi asculta activ colegii– asculta-ti colegii cand vorbesc cu tine, deoarece nu vei castiga
respectul lor si nu-i vei intelege cu adevarat pana nu o sa le acorzi intreaga ta atentie.
o Respecta timpul si prioritatile colegilor – in mare parte, lucram sub presiunea termenelor
limita, asadar respecta nevoia de concentrare a celorlalti. Daca intr-adevar ai nevoie de o
informatie din partea lor intreaba cand ar fi un moment bun de a le solicita ajutorul.
o Isi asuma responsabilitatea si isi recunoaste greselile – de fiecare data cand gresesti ceva
nu incerca sa “scapi” invinovatind alt coleg ca nu ti-a dat la timp informatia. Singurul lucru
pe care il obtii in acest fel sunt dusmani la locul de munca. Dimpotriva, decat sa tragi un alt
coleg dupa tine, vei fi mult mai apreciat de intreaga echipa, daca iti ajuti colegii sa se
evidentieze intr-un mod pozitiv la locul de munca.
o Este congruent in exprimare – comunicarea verbala si cea non-verbala trebuie sa
transmita acelasi lucru, sa fie pozitiva si eficienta. Buna functionare a relatiilor
interpersonale are la baza comunicarea eficienta, asadar incearca sa comunici cu colegii
intr-un mod non-agresiv, onest si deschis.
o angajamentele luate – intr-o organizatie munca este interconectata. Daca tu nu iti respecti
termenele limita si angajamentele, ai un impact negativ asupra muncii celorlalti angajati.
Respecta munca celorlalti colegi, iar daca intr-adevar ai dificultati in terminarea sarcinii
anunta din timp astfel incat sa nu afectezi bunul mers al lucrurilor.
o Impartaseste cu colegii realizarile – cat de des atingi un obiectiv lucrand de unul singur?
Multumeste, recompenseaza-ti colegii care au avut contributii la succesul tau. Mentioneaza
aportul lor si managerului, astfel incat sa fie evidentiata sincera ta apreciere a colegilor tai.
Atat timp cat ai o atitudine pozitiva la locul de munca si iti dezvolti pe cat posibil abilitatile
descrise mai sus poti fi sigur ca vei fi colegul pe care toata lumea il apreciaza. Fiind dragut si
binevoitor cu ceilati vei obtine acelasi tratament de la colegii tai. O buna relatie cu colegii va
genera un mediu de lucru mai placut iar tu vei fi un angajat mult mai performant care merge cu
drag la locul de munca.

Viaţa profesională ca şi viaţa socială se bazează pe principiile de egalitate, echitate şi are ca


obiectiv dezvoltarea echilibrată a tuturor membrilor societătii. Organizarea raţională a procesului
de muncă are loc în corespundere cu caracteristicile individuale ale omului, efortul depus (energie,
abilităti), organizarea procesului de muncă (structuri de relaţii, reglementări, proceduri), și
finalităţi (eficienţă, satisfacţie, siguranţă). Toate aceastea oferă condiţii normale de muncă și de
recreere a profesionalistului de orice treaptă. După cum au arătat studiile, stabilitatea şi durata
relaţiei interpersonale, garanţie a succesului profesional şi a dobândirii de satisfacţii în muncă, par
să fie dependente de următorii factori (după Aurora Perju, 1975).
Noţiunea de „relaţii interpersonale” se referă numai la relaţile persoană – persoană. Sfera
relaţiilor interpersonale ca domeniu de studiu cuprinde:

1.atracţia (statutul sociometric)

2.interdependenţa (inclusiv formarea coaliţiilor)

3.comunicarea

4.puterea, influenţa, prestigiul şi autoritatea.

Premise:

o Cei mai mulţi angajaţi, chiar cei cu multă experienţă, subestimează importanţa
relaţiilor umane în realizarea lor profesională şi eficienţa lor la locul de muncă. Ei
considera că acestea pot fi stabilite într-un mod intuitiv şi presupun, în mod greşit,
că se pricep destul de bine la întreţinerea unor bune relaţii.
o Poate ne vine greu să recunoaştem, dar toţi facem greşeli când stabilim şi întreţinem
relaţii cu oamenii. Nimeni nu va putea fi niciodată perfect şi, totuşi, niciodată nu
trebuie să încetăm a ne strădui să ne perfecţionăm. Capacitatea de a cultiva relaţii
umane bune nu este influenţată de vârstă şi nici de pregătirea profesională.

Va trebui să faceţi, la modul sincer, absolut tot ce puteţi pentru a stabili relaţii de muncă
puternice, prieteneşti şi oneste cu toţi ceilalţi oameni – în aceeaşi măsură cu colegii de lucru, cu
şefii sau subalternii pe care-i aveţi, cât şi cu clienţii. Este în interesul dv personal (pentru starea de
confort psihologic şi pentru promovarea în funcţie) şi al instituţiei.

La locul de muncă aveţi două îndatoriri:

1.să vă faceţi meseria – să vă îndepliniţi responsabil sarcina;

2.să interacţionaţi cu toţi oamenii cit puteţi mai bine.

Numai asocierea corectă a celor doi factori duce la succes.

Ce înseamnă relaţiile umane? La nivelul cel mai simplu relaţiile umane înseamnă a te purta
politicos pentru ca oamenii să te placă.

o Să fii sociabil, curtenitor, adaptabil.


o Să respecţi eticheta elementară.
o Să eviţi necazurile cu colegii.

Dar, în pofida faptului că aceste calităţi sunt atât de importante pentru succesul profesional,
ele se manifestă doar la suprafaţă. Există un al doilea nivel, mai complex. Aici relaţiile umane
bune mai înseamnă stabilirea şi menţinerea legăturilor în mai multe direcţii şi cu mai multe
categorii de persoane, în climate de muncă atât bune, cât şi rele. Ele presupun:

o Să ştii cum să rezolvi problemele dificile.


o Să te descurci în caz de conflict.
o Să lucrezi bine, având şefi dominatori şi/sau incorecţi.
o Să te cunoşti şi înţelegi pe tine însuţi.
o Să ştii să comunici cu alţii.
o Să ai relaţii bune cu familia, prietenii, colegii de serviciu.
o Să refaci o relaţie de muncă deteriorată (să te împaci după o ceartă sau răcire a
relaţiilor).
o Să te înveţi a trăi cu necazurile tale personale fără să-i deranjezi sau răneşti pe ceilalţi.
o Să reuşeşti să exprimi atitudinea cea mai corespunzătoare în timpul unei discuţii cu
un coleg sau client (exemplu: disponibilitate, interes sau lipsă de interes, încurajare
sau descurajare etc.).
La modul cel mai general, relaţiile umane bune înseamnă să trăieşti şi să lucrezi în armonie
cu ceilalţi oameni. Relaţiile umane sunt judecate prin prisma productivităţii, întrucât
productivitatea este scopul activităţii indiferent de locul de muncă. Indiferent de locul de muncă şi
specificul activităţii, productivitatea unui angajat poate fi măsurată; ea exprimă cantitatea muncii
într-un anumit interval de timp.

Fireşte, relaţiile umane nu pot înlocui buna performanţă sau camufla proastele rezultate.
Angajaţii sunt evaluaţi în primul rând după cantitatea muncii. Un şef pune mai mult preţ, la un
subaltern, pe aceea ce produce el decât pe atitudinea pozitivă a acestuia.

Şi totuşi efortul fiecaruia în muncă nu va fi suficient; va trebui să vă comportaţi în aşa fel,


încât atât cei care lucrează în mod direct cu dumneavoastra, cât şi cei din vecinătatea voastra, să
devină cu adevărat mai eficienţi. Valoarea noastră ca angajaţi este exprimată nu numai prin munca
efectivă pe care o prestăm ca persoane individuale, dar şi prin contribuţia pe care o aducem la
activitatea de ansamblu a colectivului în care lucrăm. Este vorba de relaţiile umane. Deci
productivitatea nu este numai o problemă individuală ci şi o chestiune. colectivă a secţiei sau
biroului în care lucrăm.

Atitudine pozitivă vs negativă şi importanţa ei la locul de muncă

Nu există alt atribut care să vă influenţeze mai mult viitorul. O atitudine pozitivă nu ar putea
fi bunul dv cel mai de preţ. Dacă puteţi să vă creaţi şi să menţineţi o atitudine pozitivă faţă de
munca munca dv şi faţă de viaţă în general, nu numai că veţi urca mai repede treptele succesului,
dar veţi fi şi o persoană mai fericită. Dacă nu puteţi să o faceţi, veţi găsi închise multe uşi la
serviciu, iar viaţa în general stresantă.

Fiecare avem multe atitudini. La locul de muncă: faţă de şeful direct sau cel general şi faţă
de colegii de serviciu, faţă de munca pe care o prestaţi, faţă de strategiile instituţiei, faţă de mărimea
salariulului pe care îl primiţi. La aceste atitudini specifice, mai aveţi o atitudine de bază, sau
globală, faţă de munca dv şi faţă de viaţa însăşi. Pe scurt atitudinea este modul în care priviţi
întregul dv mediu. Puteţi privi serviciul dv cum doriţi. Pe de o parte, vă puteţi concentra atenţia
asupra tuturor aspectelor sale negative: ore suplimentare, conducere care nu vă satisface, plasare
neconvenabilă – ca distanţă faţă de locuinţa dv, de exemplu. Pe de altă parte, vă puteţi orienta
atenţia spre factorii mai pozitivi: ambianţa socială armonioasă, retribuţie bună.

Toate locurile de muncă au atât laturi pozitive cât şi negative. Dacă veţi căuta numai ce este
rău în jurul dv întrebându-vă de ce lucrurile nu sunt mai bune şi plângându-vă de ele, veţi fi
perceput de ceilalţi oameni ca o persoana negativă. Dacă veţi face contrariul, urmărind ceea ce
este bun şi nedând atenţie aspectelor neplăcute, veţi fi perceput ca o persoană pozitivă. Când aveţi
o atitudine pozitivă sunteţi, de obicei, mai energic, pasionat, productiv şi alert. Când gândeşti prea
mult la factorii negativi, ţi se scurge energia.

Este important să înţelegem că o atitudine pozitivă este mai mult decât zâmbetul. Un zâmbet
este util, bineînţeles, în transmiterea unei atitudini pozitive înnăscute, structurale. Totuşi unii
oameni transmit o atitudine pozitivă chiar dacă zâmbesc foarte rar. Ei fac aceasta prin modul
pozitiv prin care îi tratează pe ceilalţi, prin modul în care îşi privesc responsabilităţile şi se
confruntă cu problemele.

Atitudinea pozitivă este necesară la locul de muncă din mai multe motive:

1.Prima impresie pe care o produceţi la locul de muncă este importantă, întrucât de obicei ea
durează mult. Noii colegi de serviciu par a avea mici radare acordate pentru a-ţi recepta atitudinea.
Daca ea e pozitivă, ei vor recepta un semnal prietenos şi cald şi ca atare vor fi atraşi spre tine. Daca
ai o atitudine negativă, vor încerca să te evite.

2.Un angajat pozitiv contribuie la productivitatea altora. Un angajat negativ, nu. Cu


atitudinile noastre se “contaminează” cei din jurul nostru. O atitudine negativă persistentă poate
altera atitudinile celorlalţi, precum mărul putred într-un butoi. E foarte greu să-ţi menţii un nivel
înalt al productivităţii, când lucrezi lângă o persoană cu o atitudine negativă.

3.Tovarăşii de muncă te plac atunci când eşti pozitiv. Le place să fie în preajma ta, întrucât
eşti agreabil. Aceasta face ca munca ta să-ţi fie mai interesantă şi agreabilă, întrucât eşti în centrul
evenimentelor, şi nu pe margine, lamentându-te. Când eşti negativ, oamenii preferă să stea
deoparte.

4.Genul de atitudine pe care o transmiţi conducerii are un mare impact asupra succesului tău
viitor. şefii îţi citesc atitudinea mentală, chiar când simţi că ai reuşit să o maschezi. Dacă eşti
pozitiv, ţi se va da mai multă atenţie în misiunile speciale sau promovări.

5.Dacă serviciul dv presupune contacte cu publicul, atunci va trebui să puneţi un mare accent
pe ceea ce s-a menţionat mai sus.

Relaţii de muncă cu şeful direct şi cu colegii

Relaţia este un sentiment care există între doi oameni care se asociază. O relaţie poate fi
simţită doar în sens psihologic. Relaţiile de muncă sunt de obicei diferite de relaţiile sociale, pentru
că în viaţa socială ai posibilitatea să faci tu alegerea; la serviciu, nu.

Două persoane nu se pot întâlni cu regularitate la locul de muncă sau dacă lucrează în acelaşi
domeniu, fără ca între ele să se stabilească relaţii personale. Astfel, primul lucru pe care trebuie
să-l ştii despre relaţiile de muncă este că, îţi place sau nu, între tine şi fiecare coleg sau şef imediat
cu care ai contacte frecvente, va trebui să existe o relaţie: nu e nevoie ca tu să lucrezi lângă acea
persoană; nu e nevoie să-i vorbesti; nu e nevoie să ai măcar dorinţa de a o cunoaşte. Două persoane
au avut contact; se văd din când în când; lucrează în aceeaşi instituţie. Atâta vreme cât există aceşti
factori, există şi relaţia.

Încercarea uneia din părţi de a se retrage nu face decât să încarce şi mai mult emoţional acea
relaţie; în nici un caz nu o elimină. Simplul fapt că tu ai putea decide să ignori o persoană, nu
distruge relaţia; de fapt, se poate întâmplă contrariul, să o pui în evidenţă şi să o negativezi.

Cea mai importantă relaţie de muncă este relaţia cu şeful direct. De ce?

Pentru că:

o şeful vă poate accelera realizarea profesională ori, dimpotrivă, încetini până la un


nivel descurajator;
o şeful vă poate pregăti pentru responsabilităţi mai mari sau poate să vă blocheze
dorinţa dv. de a învăţa;
o mergeţi la muncă de plăcere sau ca la o corvoadă;
o întrucât această relaţie nu poate fi ignorată, ocolită, va trebui să-l suportaţi pe şef,
oricum ar fi el.

Relaţiile de muncă orizontale sunt cele care există între dv. şi colegii de muncă din acelaşi
birou sau echipă – oamenii lângă care lucrezi oră de oră, zi de zi. Dacă Ion, Mihaela şi George
sunt colegi de birou, Ion are o relaţie orizontală cu Mihaela şi George. Într-un departament aşa de
mic cum este acesta, Ion are de menţinut o relaţie verticală şi două relaţii orizontale. E uşor de
înţeles că într-un birou mai mare vor fi mai multe.

Dumneavoastra (şi nu şeful direct) aveţi responsabilitatea esenţială pentru crearea şi


menţinerea relaţiilor orizontale sănătoase, şefului revenindu-i rolul secundar.

În construirea şi menţinerea relaţiilor de muncă este foarte importantă respectarea


următoarelor două principii/tehnici:

1. Evitaţi să vă axaţi pe construirea unei bune relaţii cu şeful direct, neglijând relaţiile
orizontale bune cu colegii. Cultivaţi relaţii bune atât cu şeful, cât şi cu colegii.

2. Evitaţi să construiţi una sau două relaţii orizontale foarte solide, neglijându-le pe cele cu
restul colegilor din departamentul dv. Stabiliţi relaţii bune, dar egale, cu toţi colegii. Orice greşeală
de acest gen va produce imediat dezarmonie. Şeful nu-şi poate permite să aibă o relaţie extrem de
puternică cu dv. şi relaţii slabe cu tovarăşii dv. de muncă, dacă vrea o productivitate înaltă din
partea tuturor. El ar produce disensiuni şi obiecţii că face favoritisme. Din punctul dv. de vedere,
o relaţie verticală extrem de puternică vă poate slăbi relaţiile orizontale. Când faceţi greşeala de a
vă concentra pe una sau două relaţii orizontale, se deteriorează celelalte relaţii orizontale şi, de
asemenea, slăbeşte relaţia verticală. Tuturor relaţiilor orizontale dintr-un departament trebuie să li
se acorde o importanţă egală. Nu trebuie ca una să fie întărită pe seama celorlalte, chiar dacă este
mai agreabilă şi interesantă. Echilibrul este foarte important. Relaţiile cu colegii sunt în cea mai
strânsă legătură cu nevoia de a aparţine unei organizaţii, chiar dacă fiecare individ sau munca
acestuia este mai mult sau mai puţin independent de ceea ce fac ceilalţi.

Studiul relaţiilor interpersonale vizează cu precădere comunicarea în grup, pe orizontală şi


interacţiunea între perechi ( organizaţia ca sistem de constelaţii de grupuri , realizând fluxuri de
operaţii, pe relaţia client furnizor în interior şi în afara organizaţiei.

Grupurile pe orizontală sunt, cel mai adesea, grupuri de prietenie sau de colegialitate, atât
din partea managerilor cât şi din partea salariaţilor.

M. Dalton a studiat, în acest sens, aceleaşi grupuri informale de manageri americani, timp de
13 ani, în lucrarea sa, destul de cunoscută, numită „Oamenii care ne conduc” (M. Dalton, 1959).
El a constatat că în grupurile de colegi-manageri există un spirit de întrajutorare, atât în privinţa
unor eventuale promovări, cât şi în aceea de a se proteja mai eficient contra unor atacuri venite din
partea altor grupuri informale. „Clicile orizontale” se formau la nivelul unui singur nivel ierarhic,
faţă de „clicile verticale”, care se formau în susul şi în josul piramidei ierarhice.

„Clicile verticale”, susţine Dalton, sunt mai eficiente decât „clicile orizontale”, pentru că sunt
formate, de regulă (în Marea Britanie), din cel puţin un şef mai important (senior officer) şi mai
mulţi subordonaţi. „Clicile verticale” pot deci mai uşor facilita promovările şi chiar opera
schimbării organizaţionale.

„Clicile orizontale” – formate, de exemplu, numai din maiştri, ori şefi de echipă sau
supraveghetori – sunt mai greu de mobilizat în anumite situaţii, legate de exemplu, de influenţare
sau schimbare organizaţională.

Cu alte cuvinte, grupurile orizontale, fie ele şi manageriale, pot fi importante, dar mai mult
în funcţie de puterea liderului şi mai ales de poziţia unuia sau altuia din membrii acestor grupuri
în structura de putere din organizaţie.

Din punct de vedere socio-tehnic, există câteva principii demne de reţinut, întrucât ele
vizează dinamica grupului şi organizaţiei şi exprimă nevoia de comunicare şi autoexprimare prin
grup în privinţa conţinutului locului pe care îl ocupă un individ în organizaţie (A. Darveau, 1991,
p. 114):

o persoana este considerată din start ca onestă, harnică, întreprinzătoare (capabilă de


iniţiativă), căutând succesul, capabilă de decizie şi de responsabilitate proprie;
o grupul este pivotul organizaţiei;
o numărul membrilor şi structura grupului sunt determinate de natura sarcinii de
îndeplinit şi a competenţelor necesare;
o prietenia şi susţinerea reciprocă sunt consecinţe ale relaţiilor facilitate în organizaţie,
nu doar determinanţi ai îndeplinirii sarcinilor de muncă;
o o anumită polivalenţă şi multifuncţionalitate permit grupului de a-şi reuni abilităţile
necesare pentru a răspunde în mod global exigenţelor sarcinii;
o grupul exercită o reglare internă; el îşi autoadministrează nevoile, dezvoltarea,
relaţiile cu alte grupuri, conflictele;
o grupul are nevoie de sprijin pentru a-şi atinge maturitatea şi a se autoregla;
o elementele esenţiale prescrise sunt minimale; regulile şi metodele sunt reduse la
respectarea autonomiei relative dintre echipe şi indivizi;
o frontierele asigură spaţiul şi resursele sunt identificate cu grijă, pentru îndeplinirea
efectivă a sarcinilor;
o acolo unde există interdependenţă, un mecanism de coordonare permite anticiparea
reperscursiunilor deciziilor luate de alţii.

Influenţa grupurilor asupra comportamentului individual

Grupul are o influenţă deosebită asupra comportamentului individual. El oferă informaţii,


oportunităţi şi creează posibilitatea atingerii obiectivelor membrilor săi. Grupul asigură cadrul în
care angajaţii:

o dezvoltă competenţele personale


o îşi modelează atitudinile
o îşi sporesc motivaţia
o capătă curaj în efectuarea sarcinilor
o recent veniţi în organizaţie se adaptează mai uşor
o capătă încredere în sine
o se simt în siguranţă
o găsesc suport afectiv
o îşi găsesc identitatea
o îşi satisfac propriile necesităţi de securitate, apartenenţă, stimă.

Apariţia relaţiilor interpersonale sau de interdependenţă marchează trecerea într-o altă zonă,
în care membrii grupului cunosc o gamă diversă de sentimente, de la o extremă la alta (încântare
– neplăcere), pentru ca în final să ajungă la o stare echilibrată, de acceptare.
CONCLUZII

1. Deşi în prezent se pune un accent tot mai mare pe cultivarea/îmbunătăţirea relaţiilor


interpersonale la locul de muncă, se constată că doar o parte a managerilor şi angajaţilor acordă cu
adevărat atenţie acestui fapt, multe din vechile firme de stat sau private neimplementându-şi aceste
„valori”.

2.În prezent nu există la noi în ţară (poate la firmele cu capital străin) o strategie în domeniul
cultivării relaţiilor interpersonale, nu există psiholog de întreprindere care la rândul lui să ajute pe
angajaţi ca aceştia să-şi dezvolte relaţii interpersonale fructoase, acestea făcându-se în funcţie de
conjunctură (grupa de muncă) fără o fundamentare riguroasă şi uneori defectoasă.

3. În cazul în care relaţiile interpersonale şi interumane funcţionează oarecum defectuos,


efectele acestora pot produce scăderea randamentului muncii, atmosferă tensionată între membrii
echipei, certuri, jigniri reciproce, viclenie, invidie, răutate etc. care pot duce în final la destrămarea
echipei şi implicit la falimentarea organizaţiei respective.

4.Este necesară schimbarea mentalităţilor, a atitudinilor şi a modului în care sunt


implementate/privite grupurile de muncă şi respectiv indivizii din cadrul grupului.

5.Orice organizaţie, pentru ca să aibă succes pe piaţa muncii, trebuie să investească în


capitalul uman şi să acorde membrilor săi ocazia şi „terenul fertil” pentru atingerea obiectivelor
organizaţiei investind în acelaşi timp şi în dezvoltarea şi satisfacţia personală a angajaţilor care va
facilita cu siguranţă crearea unui climat în care relaţiile interpersonale se vor dezvolta în direcţia
dorită şi va induce o stare psihică şi fizică pozitivă în membrii echipei.
MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

Relatiile interpersonale la locul de munca

Al studentei : Vartic Mihaela


Specialitatea “Administrarea afacerii”,
grupa M_AAF181, anul I

Conducătorul științific:
Mironov Svetlana, dr., conf.univ.

Chișinău 2018
Bibliografie :

1. Armstrong, M., Managementul Resurselor Umane-manual de practică, Ed. Codecs,


Bucureşti, 2002.

2. Boboc, I., Comportament organizaţional şi managerial, vol. II, Ed. Economică,


Bucureşti, 2003.

3.https://www.academia.edu/19340076/40464651-Relatii-interpersonale

4.http://www.referat.ro/referate_despre/comunicare_si_relatii_interpersonale_la_locul_de
_munca.html

5.http://www.scritub.com/sociologie/RELATII-INTERPERSONALE-NORME-
P41524.php