UNIVERSITATEA ‘SPIRU HARET’ BRASOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE – PEDAGOGIE

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

- PSIHODIAGNOZA
PERSONALITATII -
An III, semestrul II

Titular curs,
Lector dr. GABRIELA DIMA
 Modalitati de investigare
a personalitatii
 Testele de personalitate au fost create mai
tarziu decat cele de inteligenta, dar tot din
ratiuni practice: selectia recrutilor in primul
razboi mondial; au aparut primele inventare
autoaplicate – interviuri psihiatrice standardizate
- cu intrebari scrise si raspunsuri structurate
‘adevarat’ sau ‘fals’.
 Probele prin care se realizează investigarea
personalităţii sunt extrem de diverse - reflectand
multitudinea de definitii si caracteristici
identificate de-a lungul timpului.
 Definirea personalitatii
 Personalitatea = ‘integrare progresiva, dar niciodata
completa a tuturor sistemelor care privesc adaptarile
caracteristice ale unui individ la mediile sale variate’
(Allport, dupa Clinciu 2005)
 Personalitate este ansamblul de comportamente,
aptitudini, motivaţii etc., a căror unitate şi
permanenta constituie o individualitate, unicitatea
fiecăruia, o constelaţie specifică şi unică de proprietăţi
ale individului (Larousse 1994)
Personalitatea = configuratie unica, relativ stabila de
insusiri psihice care sunt definitorii pentru o persoana si
ii confera individualitatea
 Modalitati de investigare a
personalitatii
 Psihodiagnoza distinge niveluri distincte de analiza:
 Comportamentul – abordat de behavioristi, insumeaza manifestarile
observabile direct; este cel mai variabil aspect al personalitatii,
dependent de context si situatie; investigat prin testele obiective de
personalitate si abordarile experimentale.
 Trasatura de personalitate – arata tendinta unei persoane de a se
manifesta in comportamente asemanatoare in situatii diferite, variabile;
investigate prin chestionarele de personalitate.
 Factorul de personalitate – reuneste un ‘cluster’ de trasaturi ce au
tendinta sa se asocieze la majoritatea indivizilor, dincolo de
variabilitatea situatiilor; determinarea factorilor de personalitate se
fundamenteaza pe modelul matematic, statistic (analiza factoriala).
 Tipul de personalitate – este o configuratie care permite clasificarea
oamenilor in grupuri; are gradul cel mai mare de generalitate.
 Metode de investigare a personalitatii
 Metode obiective – cu ajutorul cărora se urmăreşte cunoaşterea
directă a comportamentului subiectului, a diferitelor lui reacţii
perceptibile (observatia, înregistrări şi măsurători psihofiziologice);
 Metode subiective, în care subiectul, pentru a fi cunoscut, este
pus să vorbească despre sine sau sa raspunda in scris la anumite
intrebari (anamneza, chestionare, scale de apreciere).
 Metodele proiective - se bazează pe ideea că o persoană îşi va
"proiecta" propriile trăsături de personalitate prin stimularea cu o
sarcina ambigua; acceseaza nivelele mai profunde ale personalitatii
umane.

 Metode nestructurate – observatia si interviul nestructurat;

tehnicile proiective;
 Metode structurate – chestionarele, inventare de personalitate
 Metode subiective:
Chestionare si inventare de personalitate
 Chestionarele / inventarele de personalitate sunt
măsurări prin auto-relatare (self-report);
 Construcţia lor este similară cu cea a testelor
psihologice, cu diferenţa că răspunsurile se
bazează pe opinii, aprecieri sau atitudini (nu pe
informaţii verificabile din exterior).
 Raspunsurile solicitate pot fi:
 dihotomice (adevărat / fals)
 cu alegere multiplă sau forţată din mai multe variante
 cu răspunsuri scalate pe o scală cu trei sau mai multe
trepte (ex. de acord, nesigur, în dezacord)
 cu răspunsuri construite (ca în chestionarele de
completare a unor propoziţii).
 Probleme în evaluarea prin chestionare
 Intrebările cele mai frecvente vizeaza încrederea în
ceea ce subiecţii relatează despre ei, sau acurateţea cu
care chestionarele pot relata ceva despre structura
personalităţii unui individ.
 Distorsiunile, falsificările răspunsurilor (faking) sunt de
mai multe categorii:
 răspunsuri specifice dezirabilităţii sociale, obişnuinţe mai
generale de prezentare a imaginii propriei persoane
(subapreciere / supraapreciere) care pot cauza distorsiuni
neintenţionate,
 lipsa capacităţii de autoapreciere

 completare la intamplare.

 Multe din chestionarele de personalitate posedă scale pentru

detectarea falsificării răspunsurilor (MMPI -"Scală de minciună",
EPQ-ul scala "Lie", CPI-ul "Good Impression", "Well-being" şi
"Communality“)
Abordarea factoriala a personalitatii

Abordarea factoriala
 Modelul teoretic si chestionarele

construite de Eysenck
 Modelul teoretic si chestionarele

construite de Cattell
 Abordarea factoriala a personalitatii
 Analiza factoriala a fost dezvoltata initial ca un mijloc de
investigare şi identificare a factorului general g
(Spearman); începând cu Thurstone (modelul celor 7
abilităţi mintale primare) analiza factorială s-a centrat
mai mult pe factorii de grup.
 Metoda s-a generalizat nu numai in studiul inteligentei,
ci si al personalitatii si creativitatii.
 Promotori ai analizei factoriale in studiul personalitatii
sunt H.J. Eysenck şi R.B. Cattell;
 Diferentierile dintre cei doi provin de la tipul de analiza
factoriala pe care au promovat-o:
 Eysenck – metoda ortogonala (factorii se afla in unghi drept,
fara sa fie corelati intre ei);
 Cattell – metoda factorilor oblici (factorii de personalitate au o
oarecare intercorelatie intre ei exprimata in axele oblice).
 Abordarea factoriala a personalitatii
Specificul metodei analizei factoriale:
 Incepe cu obtinerea unui numar foarte larg de scoruri

pentru diferite aspecte ale comportamentului subiectilor

dintr-o populaţie considerabil de mare;
 Se identifica un număr mic de factori bazali responsabili

de variabilitatea rezultatelor;
 După ce s-au determinat factorii şi semnificaţia acestora

printr-un nume sau o etichetă, se genereaza

instrumentele care îl măsoară mai eficient decât
determinarile originale
 Factorii au niveluri diferite de generalitate, e.g. factorii

de grup, factorii specifici

 Teoria factoriala a lui Eysenck
 Eysenck, Hans Jurgen (n. 1916) – psiholog englez,
născut la Berlin; fost profesor de psihologie la
Universitatea din Londra (1955 – 1983); recunoscut
pentru munca sa în domeniul cercetării psihometrice a
personalitatii si inteligentei umane.
 A intreprins numeroase studii experimentale şi de
laborator: adept al empirismului, in viziunea lui a te
baza doar pe chestionare, evaluări sau autoevaluări ale
comportamentului înseamnă să depinzi de date
‘subiective’; sunt necesare informatii factuale, obiective
dintr-o varietate de surse: date anamnestice,
biografice, determinari fizice, masuratori fiziologice,
autoevaluări, evaluari ale comportamentelor făcute de
altii (Eysenck, 1953) – abordarea ‘personalitatii intregi’
(dupa Minulescu 2005);
 Teoria lui Eysenck asupra personalitatii
 Preocuparile principale merg spre o fundamentare biologica a
comportamentului; adept al teoriilor genetice care accentueaza
rolul innascutului in determinarea diferentelor psihologice dintre
oameni;
 Eysenck a dezvoltat un model factorial ortogonal tridimensional al
personalităţii; cei 3 factori sunt conceputi ca un continuum de-a
lungul caruia se pozitioneaza persoanele:
 Extraversia (extraversie – introversie)
 Nevrotismul (stabilitate – instabilitate emotională )
 Psihoticismul (adaptabilitate – psihotism)
 Analiza celor trei factori / dimensiuni de personalitate releva ‘tipul
de personalitate’ (cel mai inalt ca grad de generalitate); prin
combinarea factorilor extraversie si nevrotism Eysenck dă o nouă
întemeiere tipologiei hipocratice a temperamentelor: coleric,
sangvinic, flegmatic si melancolic
 Definirea celor 3 factori ai personalitatii –
perspectiva genetica
Cei 3 factori au o importanta contributie ereditara in
gradientul de normalitate – anormalitate:
 Extraversia – introversia (concepte de bază ale

teoriei sale, teoretizate de catre C.G. Jung) – sunt

explicate prin teoria nivelului innascut al
excitarii nervoase, controlat de sistemul
reticulat activator ascendent (SRAA):
 introvertiţii se nasc cu un nivel ridicat al

excitaţiei (de aceea evita excitatia)

 extravertii au nevoie de schimbări mai intense

pentru a se declanşa trezirea bioelectrică a

creierului (de aceea cauta excitatia).
Definirea celor 3 factori ai personalitatii –
perspectiva genetica
 Nevrotismul (instabilitatea emotionala) -
este legat de sistemul limbic si activarea
emotiilor la nivelul sistemului nervos automat
(ariile hipocampice şi amigdaliene ca sediu al
emoţiilor); ideea si-a gasit numeroase
confirmari ulterioare.
 Psihoticismul – este pus in legatura cu
sistemul hormonal androgin, cu glandele ce
dezvolta si mentin caracteristicile masculine
(activismul şi agresivitatea); ideea şi-a găsit
mai puţine confirmări ulterioare.
 Definirea celor 3 factori ai personalitatii –
perspectiva genetica
 Cauzalitatea genetica apare ca
‘predispozanta’, defineste tendintele naturale
de a reactiona (aspectele genotipice); se
masoara prin tehnici experimentale, de
laborator.

 Comportamentul observabil este rezultatul

interactiunii cu mediul (aspectele fenotipice)
si se masoara prin chestionare.
 Chestionarele Eysenck
Ca bază empirică, studiile sale au inceput in 1940, identificând doi factori:
extraversia (E) si nevrotismul (N);
Primul chestionar, Maudsley Medical Questionnaire (MMQ – 1952) cuprindea
doar o scară de nevrotism alcătuită din 40 de itemi;
 Maudsley Personality Inventory (MPI – 1959) conţinea scala pentru
nevrozism şi extraversie;
 Eysenck Personality lnventory (EPI – 1964) adăuga: o scară L (Lie),
pentru a detecta minciuna, disimularea, se dezvolta si o forma paralela,
limbajul este mai accesibil nivelurilor mai putin educate;
 Eysenck Personality Questionnaire (EPQ - 1979) introduce variabila
psihoticismului;
S-a construit o varianta EPQ pentru varstele 7 – 15 ani cu etaloane
diferentiate pe varsta si sex, datorita diferentelor intre baieti si fete la
scalele P – psihoticism (agresivitatea si ostilitatea sunt mult mai asociate
cu sexul masculin), N – nevrozism si L - minciuna (dau scoruri mai mari la
fete);
Varianta romaneasca a testului EPQ a fost experimentată în 1990 (Băban,
Derevenco şi Eysenck) si cuprinde 79 de itemi;
 Inventarul de personalitate Eysenck - EPI
 EPI masoara personalitatea prin 2 dimensiuni
independente una de alta : extraversia si nevrotismul;
 Chestionarul cuprinde 57 de itemi:
 Scala (E) – Extraversie - 24 de itemi
 Scala (N) – Nevrotism - 24 de itemi
 Scala (L / Lie) – ‘Minciuna’ - 9 itemi;
 Subiectul raspunde la intrebari prin ‘Da’ sau ‘Nu’;
 Cotarea se face dupa grila: se acorda 1 punct pentru
fiecare raspuns identic cu grila.
 Dispune de forme paralele (Forma A si Forma B) pentru
cazurile in care se doreste retestarea.
 Interpretarea scalelor EPI
Scala extraversie – introversie (E) se defineşte trăsăturile
de afirmare, sociabilitate, energie de viaţă şi dominanţă.

Notele mari sunt caracteristice extraversiunii, notele mici introversiunii.

EXTRAVERTUL – este sociabil, ii plac activitatile distractive, are mulţi
prieteni, simte nevoia de a discuta cu oamenii şi nu îi place să
lucreze de unul singur; işi asumă uşor riscul, îi place aventura şi se
expune pericolelor; tinde spre emoţii puternice, doreşte agitaţia şi
este in general impulsiv; ii place să facă glume, este oscilant,
optimist, are tendinţa de a fi agresiv şi işi pierde cu uşurinţă
stăpânirea de sine; artistic, înclinat spre exterior; in creaţia estetică,
produce un desen împrăştiat, adesea cu subiect abstract; tip alert,
cu iniţiativă şi bun organizator; tinde să se supraaprecieze şi să
accepte doar propriul punct de vedere
Interpretarea scalelor EPI
INTROVERTUL – este liniştit, retras, introspectiv, are
o viaţă interioara bogată; este tipul gânditor, indicat
pentru cercetare, posedă gândire abstractă, dar un
spirit de observaţie mai puţin dezvoltat căci este
orientat spre interior şi oarecum rupt de exterior;
uşor tensionat, căci îi lipseşte uşurinţa exteriorizării
bogatelor trăiri interioare; in relaţiile sociale este
rezervat şi distant, neîncrezător şi planificat (non-
impulsiv); inclinat spre un mod de viaţă ordonat, nu
agreează agitaţia, îşi domină agresivitatea şi nu-şi
pierde uşor cumpătul; tinde să se subaprecieze.
 Interpretarea scalelor EPI
Scala instabilitate emotionala (nevrotism) –
stabilitate (N)
NEVROTISMUL este caracteristic notelor ridicate; este
definit de interrelaţia dintre trăsăturile de anxietate,
depresie, autoapreciere scăzută, timiditate, toate
datorate lipsei de control emoţional; reacţiile emoţionale
puternice ale instabilului interferă cu adaptarea sa
scazuta la evenimentele de viată şi îl conduc spre reacţii
emoţionale iraţionale, adesea rigide.
STABILITATEA EMOTIONALA – caracteristica notelor
scazute, respectiv lipsei emotionalitatii sau apatiei; sunt
persoane greu de stimulat emoţional, reacţiile emoţionale
sunt slabe ca intensitate, lente, intră greu în atmosfera
emoţională şi au tendinţa de a reveni la starea de calm,
‘plat’ repede după activarea emoţională.
Interpretarea scalelor EPI
Scala de minciuna (L) - afirma
comportamente sociale dezirabile, dar pe care
marea majoritate a populatiei le incalca in
comportamentul informal.
 Notele mici indica sinceritatea raspunsurilor
 Notele mari sunt masuri ale raspunsurilor
dezirabile, conformiste sau disimulative.
Scala L este orientativa in interpretarea
rezultatelor chestionarului
 Tipologia temperamentala
Din combinarea celor doua scale rezulta:
 Colericul (extravertit şi instabil) - este sensibil,
neliniştit, agresiv, excitabil, impulsiv, activ, optimist;
 Sangvinicul (extravertit şi stabil emoţional) - este
deschis, cald, sociabil, comunicativ, vorbăreţ, plin de
viaţă, dinamic, fara griji, cu aptitudinea naturala de a fi
lider;
 Flegmaticul (introvertit şi stabil) - este foarte calm,
liniştit, temperat, controlat, paşnic, reflexiv, pasiv,
grijuliu;
 Melancolicul (introvertit şi instabil) - este liniştit, dar
pesimist, sobru, rigid, temător, nesociabil, cu mari
fluctuaţii ale dispoziţiei.
 Chestionarul de personalitate Eysenck -
EPQ
Include fata de EPI si o a patra scala:
PSIHOTISMUL - este definit de interrelaţiile
dintre trasaturile de agresivitate,
egocentrism, comportament antisocial şi
lipsa de empatie;
 Cotele ridicate - specifice psihotismului indica
tendinţa de a produce tulburări, a fi solitar, a arăta
cruzime, ostilitate fata de ce ceilalti, preferinta
pentru lucruri ciudate şi neobişnuite;
 Cotele scazute - specifice adaptabilitatii, indica
persoane socializate, cu tendinta de a acorda un
mare respect regulii sociale, convenţiilor, drepturilor
celorlalţi; au nivele de aspiraţie adaptate la realitate.
Observatie:
 Desi sunt utilizati termeni psihiatrici, semnificatia lor

nu este in acest caz propriu-zis clinica, intrucat se

adreseaza persoanelor normale;
 Doar la o mică proporţie de persoane care prezintă

un nivel înalt de psihotism este posibil să se dezvolte

o condiţie psihotică propriu-zisă; spre exemplu
schizofrenia este la un capăt extrem al dimensiunii
psihotism si include de asemenea nivele înalte de
criminalitate, psihopatie, tulburări de tip maniaco-
depresiv.
 Utilitate si calitati psihometrice
 EPI si-a dovedit utilitatea intr-o mare varietate
de situatii din domeniul industrial, scolar, clinic,
aplicatii experimentale;
 Elaborarea chestionarelor de personalitate ale
lui Eysenck are o puternică validitate de
construct, intrucat pleaca de la o teorie bine
articulată asupra personalităţii;
 Fidelitatea test – retest este buna depasind .85