Sunteți pe pagina 1din 125

ROMINO-SLAVIA

I.

Introducere
la
Filologia si linguistica
slavo- romina
DE

P. CANCEL

BUCURE*TI 1938

www.dacoromanica.ro
ROMINO-SLAVIA

I.

Introducere
la
Filologia si linguistica
slavo-rornind
DE

P. CANCEL

BUCURESTI 1938

www.dacoromanica.ro
TIPOGRAFIA LlIPTA" N. SIMLA, STRADA GENERAL 811015TEANU Mr. 8, OUGURE5TI II

www.dacoromanica.ro
Philologie, este stiinta textelor, a limbelor texte-
lor, literaturilor vechi. Intrebuintarea acestui cuvint
a privit mai mult limbile clasice.
Grecii au studiat limba lor, dar numai pe a lor,
§i nu au notat limbile celelalte cu care ei au venit
in contact; ei au venit in contact cu aproape Coate
limbile din jurul Mediteranei, unde aveau colonii §i
calatori, si daca interpretii lor ar fi notat undeva
stiinta lor, aceasta ar fi fost un mare serviciu adus
studiului limbelor vechi.
Grecii §i-au analizat insa mult limba lor, i au
inventat un alfabet foarte nimerit limbei lor; acest
alfabet a fost apoi imprumutat de altii; de pild5.:
alfabetul latin este un alfabet grec din sudul Italiei,
venit din Chalcidica; tot un alfabet grec este §i cel
gotic al lui Wulfila, i tot alfabetul grec a fost la
baza scrisului slay (cirilic §i glagolitic).
Grecii au imprumutat ei "in00 alfabetul fenician,
care Insa era silabic, notand vocalele, si ei au fon-

www.dacoromanica.ro
4

dat o scriere care convine tuturor limbilor indo-


europene.
Dar Grecii nu cultivau limba ca un fenomen egal
cu allele, nu cautau explicatiuni diverselor fenomene
ale limbei.
In veacul al 3-lea inainte de Hristos, nu se mai
intelegea Homer si alti poeti, fare comentarii, i a-
tunci, gramaticii greci alexandrini transpuneau in
limba comund dialectele vechi ale poetilor; ei faceau
comentarii asupra textelor, studiau vocabularul pen-
tru a-1 explica, faceau glose, adica explicau marginal
termenii dialectali, technici. Aceasta este opera de
philologie. Activitatea aceasta a contribuit indirect
la salvarea monumentelor de limba anterioare, antice.
Aceasta philologie" a adus deci foloase §i ea a
fost cultivate mai multa vreme.
Problemele pe care le punea limba au fost atacate
§i deslegate la greci pe cale filosofica, nu pe calea
observarii directe, objective, a vietii limbei; la greci
gramatica este o chestiune de logica, de metafizica.
Gramaticii latini cari au urmat grecilor, s'au silit sa
face sä intre limba for in cadrul gramatical grec; ei
sunt, deci in aceia§i directiune inceputa; ei sunt tot
philologi. Apoi in Evul mediu sistemul gramatical
roman a ramas invariabil pans ce philosophia sco-
lasticA, prin secolul al XII-lea, ii introduse in mai
mare masura aspectul speculativ din sintaxa. In toata
philiologia infra un aer nou, inviorator, poate, in vre-
mea Renaterii, cand speculatiunea era parasite pen-
tru a infra in realitatea insa i antics. Invatatii Re-
naterii §i frunta§ii din acea vreme s'au incintat de
literatura §i de stilul limbilor clasice. Si pentru a-

www.dacoromanica.ro
5

ceasta ei au invatat limbile vechi, adica pentru a


intelege capodeopere clasice. Cu studiul stiintific insa
a limbelor, in aceasta perioada a Renasterii eram
foarte putin inaintati. Este adevarat ca a existat un
un curent general de a se invata bine limbile vechi,
ceeace a fost desigur un progres, dar aceasta era nu-
mai pentru a intra in legatura cu operile trecutului.
Studiul limbei rarnane si acum o chestiune apriorica.
Se accentueaza preocuparea philologica la sfirsitul
veacului al 18-lea si mai ales la inceputul veacului
al 19-lea, care veac are din acest punct de vedere
o importanta mare in toate desvoltarile cercetarilor
philologice si in toate incercarile, facute in aceasta
directie. Abia de atunci, a inceput tendinta de a se
stiintifiza studiul limbilor. Pentru limba veche slava
si pentru cercetarile philologice, veacul al 19-lea este
un veac foarte important; in acest veac si istoria a
inceput sa cerceteze operile trecutului printr'un stu-
diu organizat, aplicind aproape metodele stiintelor
exacte. La sfirsitul veacului al 18-lea si la inceputul
veacului al 19-lea, a inceput si in domeniul limbilor
slave sa se face un studiu sistematizat. Incepe, dupe
cum am spus, stiintifizarea specialitatii filologice. Caci
in acest veac inteadevar infra in uzul general doua
metode noui de cercetare si anume: metoda istorica
si metoda comparative.
Aceste doted metode s'au aplicat, incepind cu a-
ceasta data, si in studiul limbilor.
Aceasta se facea sub influenta stiintelor exacte,
care considerau fiecare fenomen izolat, in sine insusi,
si apoi it comparau cu alte fenomene asemanatoare,
pentru a explica fenomenul si pentru a formula re-
guli, legi.

www.dacoromanica.ro
6

Si atunci s'a constatat ca se poate aplica si in stu-


diul limbilor
. acestor procedeu. Ce insemneaza me-
.
toda istorica in studiul limbilor si chiar si in stiin-
tele exacte? Insemneaza considerarea unui fenomen
actual sau trecut ca fiind strins legat de fazele sale
anterioare, succesive, si explicarea fenomenului ultim
prin mijlocul fazelor anterioare. Istorismul acesta s'a
impus in toate domeniile. Astfel exista un istorism
in geologie, tot asa in stiintele naturale, in geografie,
si s'a ajuns sa se faca chiar si istoria pamintului,
nu numai a oamenilor. Dar vedem ca aceasta metoda
istorica aplicata, s'a intins si in alte categorii de
fenomene si avem aceasta metoda si in domeniul
linguistic. Si iata cum s'a procedat: s'a plecat dela
un cuvint care exista acum, in timpul de fata, s'a
studiat cum suna si ce insemna acest cuvint in aceiasi
limbs mai de mult, acum un veac, acum mai multe
veacuri, si legandu-se intre ele aceste forme succe-
sive, s'a explicat astfel cuvantul acesta. Si aceasta nu
numai pentru un cuvint, ci pentru mai multe, chiar
pentru toate cuvintele unei limbi, si pentru toate fe-
nomenele sau procesele legate de vieafa unei limbi.
S'a ajuns astfel sa se faca istoria limbilor scrise.
Aceasta s'a facut cum era de asteptat pe baza de
texte mai vechi, si cum filologia era prin excelenta
un studiu organizat al textelor, numele de filologie
s'a pastrat si pentru aceasta noun stiinta, mai de-
parte. S'a pastrat §i pentru gramatica istorica a unei
limbi, deli acum eram cu mult inaintati fata de filo-
logia veche; acum cuvintul sau sunetul era consi-
derat in sine, ca un fenomen din viata naturii umane,
si i se dadea o explicare pe care o cerea acest cu-

www.dacoromanica.ro
7

vint, acest sunet, constatat mai inainte, odata sau mai


multe ori. Nu se mai faceau afirmatiuni apriorice a-
supra fenomenelor linguistice, si limba devenise o-
biectul cercetarilor exacte. Printre cele dintii grama-
tice istorice gasim Deutsche Grammatik a lui Jacob
Grimm (aparuta, prima parte, in 1819). Aceasta, pen-
trued limba germane a avut mai de mult, in scris,
monumente de limba, si s'a putut usor construi o
gramatica istorica a unui grup de dialecte ale limbei
germane.
In aceasta carte, care a ajuns un model, se dadea
pentru prima oars o descriere istorica a acestor dia-
lecte de cind se constata i pins astazi. Descrierea
istorica intrase ca metoda in studiul limbilor. S'au
gasit apoi filologi germani, care au urmarit istoric
limba altor dialecte din provinciile germane.
Dar in aceiasi vreme, o noua metoda, iii facea
aparitiunea: era metoda comparative. Aceasta me-
toda a dat o mare amploare studiilor de limbi in
genere, si ea merits sa ne oprim. La fixarea acestei
metode a dus descoperirea limbei sanscrite, a unei
limbi sacre, care fusese foarte mult studiata de gra-
maticii indieni, pentruca ea era si foarte arhaica, 9i
ajunsese de neinteles. Calatori, misionari europeni
atrasesera atentia lumii savante asupra acestei limbi,
si la inceputul veacului al 19-lea ea infra in patri-
moniul stiintei universale. Mai veche decit greaca,
aceasta limba, cea mai veche ce se cunostea atunci,
aducea un mare folos studiului limbilor vechi, prin
aceea ca era foarte conservative in domeniul morfo-
logiei, (adica: al declinarilor i conjugarilor), si al
consonantismului, mai mult chiar decit greaca. Pe la

www.dacoromanica.ro
8

1808 un invatat german, Fr. Schlegel, publics o carte,


care pe atunci avu un rasunet foarte mare: Die
Sprache und die Weisheit der Indier". (Limba si in-
telepciunea indienilor) carte, care cauta sä dove-
deasca marea apropiere intre limba sanscrita si lim-
bile greco-latine. Si nu au trecut cativa ani pentru
ca tirile acestea sa fie mai abundente §i ca alti in-
vatati i filologi sa faca incercari, comparind limba
sanscrita cu limbile clasice, incepindu-se prin acea-
sta, studii de filologie comparator. In aceiai vreme a
aparut un alt invatat, Franz Bopp, care dupa studii
la Paris si Londra a scris la 1816 un memoriu inti-
tulat: Lieber das Conjugations-System der Sanskrit-
Sprache, in Vergleichung mit jenem der griechi-
schen, lateinischen, persischen und germanischen
Sprache". (Asupra sistemului conjugarii in limba
sanscrita in comparatie cu sistemul din greaca, din
latina, din persana §i germana). Aceasta carte a avut
un mare rasunet, pentruca ea punea fata in fata,
spre a se vedea marile apropieri, conjugarile a patru
limbi, vechi i noua, distantate geografic, conjugari
sistematizate.
Ca sä vedem importanta acestei limbi, pentru stu-
diul i explicarea limbilor clasice, sa luam un exem-
plu: sa luam de pilda un cuvint latin genus", are
genetivul generis, iar dativul generi s.a.m.d. In gre-
ce§te era forma genos, cu genetivul geneos gi cu da-
tivul genei. Prin urmare era o mare asemanare intre
cuvintul grec §i cel latin. Cum se explica aceasta?
Oare sa fie un imprumut dela o limba la cealalta?
Un mare numar de cuvinte grecesti au fost impru-
mutate de romani cind ace§tia au venit in contact

www.dacoromanica.ro
9

cu grecii, dar acelea sunt din alt domeniu al vietii


omenesti, sunt de obicei termeni inalti, savanti, sau
comerciali. Iar cuvintul nostru nu este din grupa aces-
fora, si apoi, mai sunt §i alte greutati. Deci cele doua
cuvinte nu se pot explica unul prin altul. Cind s'a
cautat si in sanscrita s'a gasit un acelas cuvint: gcinas,
genetiv ganasas, dativ ganasi. Prin urmare vedeti ca
forma aceasta seamana cu formele grece§ti si lati-
ne§ti, §i daca va gindii ca sanscrita este mai veche
deck greaca §i latina, atunci vedeti usor ca plecind
dela sanscrita se explica cele doua cuvinte, cel grec
§i cel latin, nu unul din altul, ci ambele din un al
treilea cuvint, pe care sanscrita ni-1 sugereaza.
Se vede ca forma sanscrita are un s intervocalic
care a trecut in latina la toate cazurile declinarei la
r. Si asa s'a formulat celebra lege a rotacismului
In latina, (rotacism care are o intrebuintare si in
studiul limbei romine). Si astfel a fost un mare succes
descoperirea acestei limbi, caci s'a vazut ca limba
sanscrita are un arhaism extraoidinar §i ca are lega-
turi puternice cu domeniul european al limbilor indo-
europene in ceeace priveste chiar conjugarea §i de-
clinarea (terminatiunile cazuale erau la exemplele
noastre, toate, la fel) §i mai ales in ceeace priveste
consonantismul. Pe baza acestor elemente s'au pus
primele inceputuri si s'a construit apoi gramatica
comparata.
Dupa acest studiu al lui Bopp, aparu intre anii
1833-1849 succesiv, mai multe parti ale unei alte
lucrari importante a lui Bopp. Aceasta nu mai este
un memoriu asupra unui singur capitol al conjugarei,
este o intreaga gramatica, numita Gramatica compa-
K.

www.dacoromanica.ro
10

rata a limbei sanscrite, zendei, grecei, latinei, lituanei,


goticei ti germanei. La aceasta gramatica in locul
limbei persane din lucrarea anterioara, care e o limba
moderna, s'a introdus, precum vedefi o noun limba
arhaica, zenda. In total comparatia se face intre 7
limbi; dar dela volumul al II-lea se introduce in
titlu si limba veche slaves bisericeascii. Mai tirziu jell
o alts edifie, 1857-1861, unde comparafia intre-
buinta §i alte limbi: armeana si celta; el studiase
i albaneza. In felul acesta se introduce in studiul
comparat Coate limbile fundamentale ale grupului de
limbi, a§a numite indo-germane sau indo-europene.
Bopp pune fata in fata forme deosebite, gramati-
cale, ale limbilor indo-europene, pentru a extrage
acestora o forma prima, originara, din care formele
atestate derive §i se explica. Forma aceia, primitive,
el o urmareste mereu, §i considers formele limbilor
atestate, urmatoare, ca un rezultat al unei decaderi
treptate. Tinta lui permanents este descoperirea ace-
lei forme, cele mai vechi, gi prin aceasta, explicarea
tuturor formelor din limbile istorice sau moderne.
Preocuparea lui s'a marginit insa numai la studiul
unui capitol din gramatica limbei, capitolul morpho-
logiei, care de obiceiu, este mai arhaic, §i a neglijat
celelalte capitole, cum sunt fonetica, vocabularul, sin-
taxa.
La 1861 apare o carte a lui Schleicher, intitulata:
Compendium der Vergleichenden Grammatik der
indogermanischen Sprachen. (Compendiu de grama-
tica comparata a limbilor indo-germane). Kurzer Ab-
riss einer Laut- and Formenlehre der indogermani-
schen Ursprache (Schifa de fonetica si morfologie a
limbei primitive indoeuropene).

www.dacoromanica.ro
11

Dupa cum se vede din subtitlu, lucrarea aceasta


se preocupa §i de fonetica; ea ocupa o jumatate din
intinIderea lucrarii. Este o stralucita rezumare a ceea-
ce se realizase pang acum in aceasta prima perioada
a linguisticei indo-europene.
Strans legat de Bopp, Schleicher cauta sa intre-
buinteze critic toate contributiunile aduse in prima
jumatate a veacului XIX-lea in studiul limbilor §i
introduce o preocupare permanents de reguli, de
legi. Profund influentat de Stiintele naturale §i de
Filosofie, el opereaza sistematizand; el considers
limba omeneasca a§a, ca un fenomen al naturei, ca-
ruia i se pot descoperi legile care-1 guverneaza.
Schleicher traind cateva vreme in Lituania a ob-
servat §i studiat acolo o limba necunoscuta, o limba,
care se vorbe§te §i astazi, dar care este foarte ar-
haica. E o limba a carei evolutie a ramas foarte mult
in urma, cam pe la anul 300 d. Hr. §i care este de o
importanta extraordinary in studiul comparativ al
limbilor vechi. Schleicher studia deci o limba actualci,
deadreptul, §i o introducea apoi in comparatiunea
limbilor indo-europene (introdusa chiar in Compen-
diu de gramatica comparata). A dat un manual care
se intitula Handbuch der litauischen Sprache", in
care se ocupa de fonetica, morphologia i sintaxa unei
limbi neliterare, a unei limbi populare, §i in care
pentru prima oars in Europa se studiaza sunetele
dupa articulatie.

Cu vremea s'a ajuns sä se studieze sunetele ca o


ramura a fisiologiei. S'au studiat care sunt organele
§i in ce fel se a§eaza acele organe pentru a se pro-

www.dacoromanica.ro
12

duce un sunet pentru a-1 articula. De pilda, cand se


pronunta cane, cane, la noi, pe cand in latine§te
se spune canem, este de nevoie sa §tim cum se ros-
tea acel a in latina §i cum se roste§te, adica ce po-
zitie au organele noastre §i ce actiune se efectueaza
pentru ca in pozitiunea aceea a organelor sa avem
uin a, §i atunci se pune intrebarea, cum dela un a
latin s'a putut ajunge la un sunet definit in natura
lui fisiologica. Care sunt stadiile probabile? Schlei-
cher deci, a intrebuintat aceasta explicare in grama-
tica lui, a limbei litauice. El a publicat §i o Morfo-
logie a limbii vechi slave biserice§ti, in 1852, §i a
cultivat studiul limbii slave vechi. Cam in acela§
Limp apare §i Lexicon paleoslovenico-graeco-lati-
num", o carte fundamentals pentru studiul limbilor
slave (1862-1865). Este scos de Miklosich §i e un
dictionar vechiu slav-greco-latin, dupa cum titlul it
arata. El este o incercare de a se grupa Coate cu-
vintele vechi slave si medio-slave §i slavone §i a in-
trebuintat pentru aceasta §i documente de ale noastre.
Schleicher, Leskien, (care era elevul lui Schleicher)
§i o sums intreaga de invatati europeni, s'au consa-
crat studiilor limbilor slave. Si atunci au aparut fi-
lologi slavi, a§a cum aparusera filologi germani §i
am avut, organizata, dupa incercari mai vechi, filo-
logia slava, germana, etc. Pentruca limbile romanice
erau fixate in texte numeroase vechi, au fost studiate
foarte bine §i s'au facut intocmirea acestor studii de
filologie romanica destul de repede. Gaston Paris,
a scris o gramatica a limbilor romane, §i a intregii
for familii; filologia romanica se constituise dupa
ce Diez publicase anterior Grammaire des lingues

www.dacoromanica.ro
13

romanes (1836 1838). Prin urmare, avem pe la 1876


intemeierea filologiei romanice, germanice, slave, ira-
nice, etc... Tot atunci incepuse filologia sanskrita sä
fie inscrisa intre obiectele de invatamant.
Pasiunea existents in acele momente pentru studiul
limbilor §i unele rezultate castigate au facut sä se
inceapa studii §i asupra tuturor limbilor marl §i mici.
Prin anii 1870 1880 §i apoi, studiile limbilor au
progresat foarte mult, cercetatorii s'au inmultit, do-
meniile de cercetare s'au largit, metoda istorica §i
comparative a fost aplicata mai departe §i cu aceasta
ocasiune s'au inmultit rezultatele §i s'au pus §i pro-
bleme noua.
S'au constituit deci numeroase filologii §i in indun-
trul acestor filologii, intrau preocupari noua, de§i
termenul, titlul for era stravechiu. Nu venea de aci
o confuziune? Nu era nevoie de un termen nou, care
sa fie perfect adecvat tendintelor §i framantarilor
celor noua? Aceasta intrebare se punea mai ales
la anumite minti care erau inclinate mai mult spre
speculatiuni, decat spre studii de amanunt. Si a§a
la un moment dat gasim accentuate preocuparea de
a se studia limbile in sine, §i a aparut ici §i colo ten-
dinta d_ e a se creia din acest studiu al limbilor, o
ti.inta de sine statatoare, o §tiinta noua, o stiinta a
limbilor, o §tiinta libera §i autonoma.
Aceasta §tiinta este linguistica. Ea i§i propune sa
studieze desfa§urarea tuturor limbilor, a tuturor fa-
miliilor de limbi; va face, cu alte cuvinte, istoria
tuturor limbilor §i va cauta in acela§ Limp sa dega-
jeze de aci ceeace este fundamental §i permanent in
vieata limbilor omene§ti, sa stabileasca principii de

www.dacoromanica.ro
14

limbi mai mult sau mai putin generic universal.


Nu este atunci mai nimerit ca termenul vechiu, tra-
ditional de filologie" sä fie inlocuit de acest termen
noua, linguistica"? S'ar putea intrebuinta termeni
ca linguistica romans ", linguistica germane, lin-
guistica slave, linguistica romans "? etc., etc... in-
.

locuind astfel termenii de filologie" respectivi? Nu


se poate intrebuinta pentruca acestea alcatuesc, fie-
care un ansamblu in cari sunt tipuri nominative de
principii.
Intrebarea este, se poate vorbi de o linguistica ge-
nerals §i de una de amanunt? Ceiace reclama in
primul rand linguistica este studiul istoric facut in
prealabil al limbei. Si acest studiu istoric a inceput
mai de mult. In momentul de "fata, nu se face numai
§i numai studiu istoric, ci se cauta sa se explice cu
acest prilej §i fenomenele generale ale limbei, se
stabilesc principii ale desvoltarilor §i prezinta tipuri.
Preocuparea e xista i exists. Si sunt o mulfime de
cercetatori, mai vechi, care au tratat materia si in
acest sens. Si astazi s'a ajuns, in ceiace priveste
metoda, la unele cerinte generale, care sunt comune
studiului oricarei limbi. Tot secretul este de a fi con-
§tient de sistemul pe care-1 prezinta limba si de
tipurile interne pe care ea le prezinta. Este un total
doming purtarea elevului, ce-1 studiem.
Nimeni nu mai poate fi filolog" azi in sensul ve-
chiu al cuvantului. Este adevarat insa ca prin filo-
logie" se intelege §i studiul literaturilor vechi §i noua,
in alaturare de studiul limbei respective, pe cand
in linguistica se intelege numai studiul inchis al
limbei. Dar nu trebue sa uitam ca uneori, de multe

www.dacoromanica.ro
15

on chiar studiul limbei reclama la randul lui, studiul


limbei mai vechi, deci al textelor, adica al literaturii
mai vechi sau mai noua.
Nu se poate exagera, asa cum fac unii, afirmandu-se
ca filologia ramane o stiinta auxiliary a linguisticei;
in unele limbi situatiunea este de asa natura, incat
.

filologia, adica studiul sistematic al limbei textelor,


trebue facut intaiu si staruitor, fara de care linguis-
tica acelei limbi nu se poate nici fonda, fiindca nu
are pe ce material sa se Intemeeze $i sa se degajeze
principii, dintr'un sistem mai mult sau mai putin
sensibil.
Este adevarat ca de mai multa vreme §i mai ales
in ultimul timp, se tinde sä se faca o linguistics ge-
nerald, adica din vieata limbilor sa se extraga legi de
o valoare universals, sau numai locals, legi de o
valoare permanents, sau numai temporala. Dar in
faza de astazi, a cunostintilor noastre, in etapa la
care am ajuns in studiul tuturor limbilor omenesti,
suntem Inca mult in urma pentru a raspunde complet
acestui tel caruia i s'au dedicat atatea foife spirituale
umane.
Avem, Inca de prin anii 1880-1890, etc., incercari
de a se extrage duratei limbilor principii, regule, sau
chiar legi, avem aceasta tendinta sfiinlifics, elemen-
tary, servita de multi invatati.
. Si cuvantul linguistics ", linguist", s'a intreb uin-
tat mai de mult, in sensul de studiu al limbilor",
mai mult sau mai putin indiferent de metoda cu care
se facea acest studiu.
Tendinta nu e noua gi nici nu e decal naturals
oricarei stiinte. Numai ca, in jurul linguisticei se face

www.dacoromanica.ro
16

oarecare agitatie, agitatie ward pentruca inamicul


filologie", e destul de batran. Este insa aci o ches-
tiune de polemics deschisa contra unei §coale, a
neo-germanilor can au §efi numai germani.
Dar cum spuneam, s'a Incercat sa se construiasca
un sistem de principii, de legi, extrase limbilor cu-
noscute numit Prinzipienlehre, Sprachphilosophie,
Sprachwissenschaft, Glottik, Glottologie, Linquistique
Generale", spre deosebire, sau, mai bine zis, deasupra
filologiilor, linguisticelor speciale. Azi cand aceste
incercari se marginesc sä dea o teorie generala a
limbilor, pe baza limbilor studiate (nu sunt Inca Coate
bine studiate), ele aduc un folos indiscutabil, dar
cand ele vor sa fixeze legi universale, omene§ti, a-
tunci nu aduc deck un folos foarte redus, din cauza
ca legile acestea, regulile acestea, universale, sunt
prea generale, excesiv de generale §i uneori tin de
bunul simt. S'a Incercat, de pilda, sa se schiteze o
gramaticd generalci umand
(K. Brugmann, H. Osthoff, E. Sicvers, H. Paul,
A. Leskien), can au pus sub succesiunea istorica, in
curgerea viguroasa a faptelor rezultate din compara-
rea comparati§tilor anteriori, aducand un folos mare
prin aceasta insu§ire naturals a grotiselor de mad.
Noua §coala, linguistics" o consideri pe aceea ca
prea severi, produ§i in concluzii §i indiferenti preo-
cuparilor speculative de extragere a principiilor din
sistemul pe can limbile le formeaza.
Sa va dau un exemplu: o lege. Oamenii fac o deo-
sebire neteda Intre functiune verbala si functiune
nominala". Dar, acesta este un adevar a§a de general
§i nu promoveaza problemele noastre cu nimic. Sau

www.dacoromanica.ro
17

alta lege: orice fraza este facuta pentru a enunta


ceva"..., sau: verbul" exprima procesele, numele"
exprima lucrurile. Precum vedeti aceste reguli de
gramatica generala, aceste legi ale limbajului sunt
extrem de generale, si raman inoperante. Ele nu in-
lesnesc, ele nu comanda in chip activ cugetarea si ex-
perienta noastra asupra limbilor omenesti in genere.
Ele trebuesc sa cuprinda in formularea for toate
familiile de limbi ale lumei si de aceea sunt excesiv
de generale.
Dar sa lasarn chestiunea gramaticei generale, §i
sa ramanem la doctrinele sistematice i coherente
cari s'au constituit in studiul limbilor, si care contri-
buesc la constituirea stiintei limbajului, of sa vedem,
de pilda, daca ele sunt suficient intocmite i sunt
utilizabile pe tot campul cercetarilor. Voiu lua numai
un exemplu: In toate limbile exists un fenomen vi-
zibil, verificabil, si in limba romans exists acest fe- .

nomen, asa numit al imprumutului. Fireste ca role=


legeti usor ce insemneaza. Limbile prin vicisititudi-
nele istorice, geografice, la care sunt supuse sä im-
prumute una dela alta. Ei bine, acest fenomen lin-
guistic, al imprumutului, care se verifica de pilda, in
toate limbile indo-europene, ar trebui sa alba o teorie
a lui i aceasta teorie sa gaseasca explicatie i pe
orice camp particular de studiu, cum ar fi studiul
limbei romane.
Mi-am permis sa extrag din toti invatatii, cari au
atacat teoria imprumutului, ce au realizat ei.
Marturisesc ca din punct de vedere al filolo-
giei romane, toata teoria imprumutului asa cum este
ea facuta, este strains de vieata limbei noastre, nu
Filologia. -- 2

www.dacoromanica.ro
18

prevede §i nu guverneaza imprumuturile din limba


noastra. Exemple de reguli sau legi, din aceasta doc-
trina, cum se imprumuta: de nevoie", sau limbo mai
puternica vine sa cucereasca limba mai slabs ", sau in
genere ceeace se impune apartine limbei dominante".
Imprumuturile pe care le-a facut limba romans,
infra ele, in aceste definitii? Prin urmare este Peoria
imprumutului, actuala, universal obligatorie? De pilda,
noi am imprumutat cuvantul roman boroand". E un
cuvant slay. Poate fi si unguresc. El este raspandit
in jumatatea de nord a Daco-Romaniei §i s'a alaturat
cuvantului existent . Dar, ce nevoe" a avut

omul sa spuna boroand" atunci cand avea cuvantul


grape-I"? De unde nevoia pentru el sa mai spuna si
boroaner? Ce l'ar putea determina pe Oran sa spuna
boroand" §i nu grape?
Nu e nici o nevoe externs, nici o nevoie imperioasa;
e gust numai, e mods, e noutate. Ii suns altfel la
ureche. E un simplu fapt psihologic §i nu trebue sa
luam a§a de tragic lucrurile acestea, totdeauna, exa-
gerand. Este atractia noutatii care-1 impinge pe gran
sa intrebuinteze acest nou cuvant, pe langa cel mos-
tenit, §i nici decum o nevoie materials externs, de a
imprumuta notiuni noua. Pe langa aceasta nu se
poate vorbi de o nota dominants" a limbei ruse sau
ungare in Moldova §i Transilvania, mai ales in do-
meniul agrar, in timpurile recente. Un alt exemplu
cuvantul vornic" e slay. Dar slavii vecini noua nu au
boeria aceasta, (vornic), insa la noi totu§i exists.
Cum au putut atunci Romani sa imprumute dela
Slavii vecini aceasta boerie, aceasta demnitate, daca
Slavii vecini nu-o aveau?

www.dacoromanica.ro
19

Noi am imprumutat vorba, iar nu notiunea. S'a


luat deci cuvantul, in partea lui formals, i nu conti-
nutul lui. OH toata importanta imprumuturilor in
vieata limbilor, dupa doctrina dominants, este aceea
a imprumuturilor de notiuni care sunt inseparabile
de cuvintele in care sunt exprimate.
Prin urmare, iata un Imprumut efectuat, cum sunt
§i altele in limba romans, care nu este nici studiat
Inca, necum teoretizat in linguistica.
Problema este de unde am luat notiunea? Aceasta
este notiune de organizatie latina, dela Palatinus al
Ungariei, care avea aceasta denumire, (Ungaria avea
in Evul mediu o organizatie latina), §i noi, probabil,
ca vecini, sau supu§i, am luat notiunea dela ei. Dar
pentruca limba noastra savants, religioasa, adminis-
trative, nu era Inca cea romana, ci cea slava biseri-
ceasca, si nici cea latina, atunci s'a tradus literal cu-
vantul si notiunea latina in limba noastra de cance-
larie, in limba slava, i s'a zis: dvornic", §i a§a a
ramas. Tot a§a apare i la Croati (in Stihi) acest
nume, Croati can ne sunt vecini §i ei, §i mai ales
legati de Unguri.
Astfel ne gasim in fata unui cuvant luat dela Slavi,
dar cari nu reprezinta decat traducerea unui cuvant
latin, a unui termen technic administrativ. Dar sunt
o multime de alte lucruri, care arata ca teoria impru-
mutului nu este numai decat aplicabila tuturora, cum
vor sa face sa se creada sustinatorii ei. 0 sums din
cuvintele slave din romans sunt de origina umoristica,
glumeata.
Invatatii nu s'au Bandit ca poate sä fie §i o atitu-
dine glumeata a romanului. In momentul imprumu-

www.dacoromanica.ro
20
tului, nu numai decal o nevoie externs, culturala de
imprumut. Sunt astfel o suing de cuvinte, de care
romanul nu a avut nici decum nevoie sa le imprumute.
De exemplu, stir cu totii cum se zice bulgarilor:
Judi na glavd". Ce insemneaza aceasta? Romanul,
sau, mai bine zis, o mare parte 'din Romani, sunt glu-
mefi, si rad, petrec pe socoteala neamurilor vecine.
De unde a ajuns romanul sa intrebuinteze acest cu-
vant? Expresiunea aceasta insemneaza aci in cap"
§i este desigur provocata de cuvantul glava (cap), si
e in legatura cu faptul ca Bulgarii sunt socotiti de
Romani glumefi ca sunt grosi de cap.
Nu este deci nimic gray, nu este cazul unei limbi
mai puternice politiceste, civilizatorie; este un ca-
priciu, o gluma, care asvarle o expresiune.
Am auzit pe cand eram copil, intr'un oral din Mol-
dova sudica, adeseori cuvantul huci-tutai" Acest
cuvant era adresat in gluma unei doamne batrane si
nu pricepeam ce va sa zica. Cand am invatat limba
polona, am intalnit aceasta expresiune in polona, unde
inseamna: vino incoa". Si atunci mi-am amintit ca
batrana doamna care era astfel ironic, poreclita, era
poloneza de origine; cum in orasul acela mai erau
si alfi poloni, se poate ca auzind o conversatie po-
lona, unul dintre glumefi a refinut cloud cuvinte pe
care le-a intrebuintat ca o porecla batranei doamne,
probabil si altor poloni.
Dupa cum vedeti din toate exemplele acestea de
imprumuluri, nu este o fatalitate care face pe om sä
imprumute totdeauna, nu este o necesitate inexora-
bilk nu este un determinism exterior, nu este o ne-
voie ineluctabila. Dar omul in genere este ceva asa

www.dacoromanica.ro
21

de complex si nu sunt numai nevoile, lipsurile, care


guverneaza vieata sa.
Sa va mai dau un exemplu. Sunt cuvinte slave
care au un inteles stabilit in limba noastra dar totusi
deosebit de intelesul originar, slay al lui. Multe cu-
vinte de origine slava, trecand la noi, au suferit o
modificare de inteles, de multe on pejorative, dis-
pretuitoare, si sunt intrebuintate nu in intelesul ori-
ginar, din slava, ci intr'unul deviat, restrans numai
la anumite momente usoare ale zilei. De pilda: co-
tonog" e un cuvant care ne-a trecut dela slavi si care
inseamna cu picior stramb, scurt". Romanul a luat
acest cuvant si nu-1 intrebuinteaza decat ca un cuvant
familiar, care nu se rosteste in public, etc.
Romanul nu intrebuinteaza acest cuvant cand are
nevoie de intelesul lui, in inprejurari serioase, ci nu-
mai in ocaziuni minore, de gluma, de ironie, etc. Am
fost siliti de o nevoie grava, imperioasa sa impru-
mutam acest cuvant? Nu, desigur ca nu! E un im-
prumut de moment.
In rezumat studiului acesta ii se poate spune, filolo-
gie moderns, sau linguistica moderns, atata vreme
cat se gandeste la studiul stiintific al limbei numai, si
nu $i la studiul literaturilor, pe care filologia it cu-
prinde in plus. Unul e un cuvant traditional, in care
s'a introdus treptat, treptat conceptiuni noud iar ce-
lalalt este mai nou si mai restrans. Termenii sunt
chestiuni secundare. Metoda si rezultatele sunt esen-
Vale.

www.dacoromanica.ro
Reconstructii in linguistica romina.
I.

Unii din filologii romanizanti au incercat sa faces


uz uneori mai discret, mai timid, alteori manifest de
un procedeu, creat de indo-germanisti si intrebuintat
si in alte ramuri ale filologiei si linguisticei, precum
in germanistica, slavistica, etc.
Dar, ceeace li se poate imputa filologilor romani-
zanti este, pe deoparte necunoasterea situafiei din
indo-germanistica, increderea prea mare in termeni,
iar pe de alta nepotrivirea campului de studiu roman
cu cel indo-germanic; germanic, slavic, si deci, nepo-
trivirea rezultatelor pe care aceasta metoda, a compa-
ratiei, le poate da in studiul istoriei limbei romane
si in studiul istoriei altor limbi.
Sä lamurim:

A. Dupes unul din acestia, filologii indo-europeni


prin asemanarea limbilor (ide.) intre sine; au ajuns
nu numai sa reconstruiasca parti esentiale ale limbei
primitive, ci sa stabileasca si raporturile de inrudire
mai apropiata intre ele", iar in alta parte, mai sus,

www.dacoromanica.ro
23

puncte de manecare pentru deductii de nature bio-


logic §i paleontologica". Si apoi in alts parte spune
de filologul (indo-european) ca e nevoit sa recon-
struiasca limba primitive, iar din limba cauta sä cas-
tige cateva puncte de plecare (numai sunt de ma-
necare") pentru a elucida istoria, granitele geografice,
referintele politice si alcatuirea etnografica a popo-
rului care a vorbit-o. Precum vedem filologul indo-
european a reuit sa reconstruiasca prin compara-
tiune, limba primitive, pe care a vorbit-o poportil
(indo-european), §i a gasit puncte de plecare pentru
a elucida istoria, etc...
Dela inceput pot spune ca aceste afirmatiuni sunt
straine indo-germanisticei actuale i ca ele nu provin
cleat dintr'o conceptie pe care au avut-o indo-germa-
nigii mai de mult §i pe care au parasit-o, sau o pa-
rasesc.
Ace la care a insistat mai mult asupra reconstruc-
tier' formelor indo-europene, prin mijlocul compara-
fiunei formelor dovedite istoriceste, este A. Schlei-
cher (1821-1868), care, convins ca sunt ele limbile
istorice indo-europene sunt rezultatul unor reguli fixe,
el ajungea sa reconstruiasca forma cea mai veche,
care explica formele constatate. Reconstruind diverse
forme, ajungea sa reconstruiasca limba indo-euro-
peana, limba cea mai veche ca origine explicative a
limbelor indo-europene atestate. Mereu se preocupa
dace o forma a unei limbi a aparut ea in interiorul
acelei limbi sau inaintea ei; aceasta i1 ducea la re-
construirea unei limbi stravechi, care a fost vorbita
inainte de prima desfacere a poporului acela primitiv.
Dar, Schleicher in operafiunile ce a facut nu s'a mul-

www.dacoromanica.ro
24
tumit cu acest concept fecund inteadevar, dar exa-
gerat, ci el a atribuit restituirilor sale fel de fel de
insu§iri excesive. Dupe cum se poate vedea mai sus,
citatiunea reprodusa din filologul roman reprezinta
felul de a vedea al lui Schleicher, care a fost imbra-
ti§at de foarte multi cercetatori.
Dar indo-germanistica a inaintat mult de atunci,
§i dupa polemici urmate §i dupa incercari repetate,
conceptul acesta de Ursprache numai are acela§ in-
teles ca pe vremea lui Schleicher.
I. Schmidt (1843-1901), in Verwandschaftsverhalt-
nisse der idg. Sprachen, (Raporturi de rudenie in lirn-
bile indo - europene) 1872, p. 30 spune:
Sobald wir eine grossere oder geringere Zahl von
Grundformen zusammenstellen und meinen, damit ein
Stuck der Ursprache, sei es so gross oder so klein
es will, aus einer und derselben Zeit gewonnen zu
haben, schwindet uns aller Boden unter den Fiis-
sen"... iar mai departe la pag. 31 scrie:
Die Ursprache bleibt demnach bis auf weiteres,
wenn wir sie als ganzen betrachten, eine wissenschaft-
liche Fiktion", (p. 30), in traducere: primul indo-
germanic. De indata ce reunim un numar mai mare
sau mai mic de forme primitive §i credem, ca prin
acest numar avem o parte a limbii primitive, mai mic
sau mai mare, dintr'unul §i acela§ Limp (pentru Coate
formele), ne lunica tuturora pamantuI de sub pi-
cioare..., (p. 31)... Al doilea extras: Limba prima, limba
primitive ramane deci, cand o consideram ca o tota-
litate, deocamdata o fictiune §ffintifica".
Delbruck, in Einleitung in das Stadium der idg,
Sprachen (Introducere in studiul limbilor indo-euro-

www.dacoromanica.ro
25

pene 1919, p. 158-90 Die 'Urformen bringen also-


wie sich von selbst verstehterunserer Erkenntnis kei-
nen neuen Stoff zu, sie zeigen nur unsere Behandlung
des in den Einzelsprachen gegebenen. (Forme le prime
nu aduc deci dupa cum se intelege dela sine
nici o materie noud, in cunoasterea noastra, ele ne
arata numai tratamentul ce dam celui ce ne este
dat atestat, in limbile individuale).
Sau: Sie bringen unserer Erkenntnis kein neues
Material zu, sondern sie dienen dazu das Erkannte
zu veranschaulichen. Sie haben also fur die Sprach-
forschung denselben Werth. Wie etwa Curven oder
ahnlich Veranschaungsmittel fur die Statistik, sie
sind mithin ein sehr nutzliches und nicht zu unter-
schatzendes Mittel der Darstellung. (Ele nu aduc
cuno0intelor noastre nici un material nou, ci ele nu-
mai servesc sa ne reprezinte ceeace am cunoscut.
Ele au deci pentru studiul limbilor aceia*i valoare ca,
aproximativ, curbele sau alte mijloace asemanatoare
statisticei de reprezentare; ele sunt astfel un mijloc
foarte folositor si de nedisprefuit al prezentarii).
Acela pasagiu apare in editia 6-a adica dupa 39
ani, astfel: Zunachst sind die bequeme und anschau-
liche Formelausdriicke fur Behauptugen, die sich in
Worten nicht ohne Umstandlichkeit ausdrucken liesse.
(Sunt in primul rand nite formule de exprimare
pentru afirmatiuni care cu greu se pot reda grin cu-
vinte).
, Sau, un alt pasagiu, din alt Invatat: Im Gegensatz
zu den friiheren ist dem heutigen Sprachforscher
die Urform, die er anstellt, nichts als das seine
Produkt seiner Vergleichung"...

www.dacoromanica.ro
26

(Contrariu linguistilcir anteriori, azi linqvi§tii con-


siders die Urform (forma prima), pe cari ei o con-
struesc, ca nimic altceva, decal ca un produs pur al
comparatiunii for ").
. Sau, un pasagiu dintr'un comparatist francez: Les
correspondences supposent une realite commune;
mais de cette realite on ne peut se faire une idee
que par des hypotheses, et par des hypotheses in-
verifiables: la correspondance seule est done objet
de science. (Meillet).
Prin urmare suntem astazi age de departe de afir-
matiunile filologilor romani.
Dace voim sä introducem metoda comparative din
indo-europeand la noi, trebuie sa o introducem cu
toate acele conceptiuni actuale, ce i-au devenit pro-
prii.

Pe langa faptul ca filologii romani cari se


B.
ocupa de aceasta chestiune au o conceptiune peri-
mata asupra reconstructier, asupra restituirei" lim-
bilor comune, pe langa aceasta se poate u§or dovedi
ca dan§ii dau prea multa putere cuvantului Ursprache
abai reprezinta scopul comparatiunei ca derivand
din acest cuvant. Filologii romani gi romanizanti chiar
adopts aceasta nofiune i traduc cuvintele germane
respective ur-germanisch, ur-rumiinisch prin stra -
german, strei-roman; Ursprache (rumen) e tradus prin
strd-romans (limba). Se vede foarte bine cum ter-
menul roman este o traducere servile a termenului
german.

www.dacoromanica.ro
27

Ce inseamna ur- in germand?

Dupa H. Paul Deutsches Worterbuch", 1908, par-


ticula are cloud insemnari ce ne privesc.
1. In Zusammensetzung mit Substantiven bezei-
chnet ur- das im Anfang Vorhandene, das ev. die
Grundlage fur das Spatere gebildet hat, vgl. Ur-bild,
Ur-schrift, Ur -yolk, Ur-sprache. (In compuneri cu
substantive Ur- inseamna ceeace a fost la inceput,
ceeace eventual a format baza a ceiace a fost mai
tarziu vezi: Ur-bild (cel mai vechiu chip, chipul pri-
mitiv, din care altele au devenit)...
2. In Verwandschaftsbezeichnungen deutet es auf
eine Vorhergenende Stufe: Ur-eltern, Ur-vater... Sonst
dient es Adjektiven zur Verstarkung: ur-alt, ur-
deutsch... (in numiri de inrudire insemneaza acest
Ur- o treapta (de inrudire) imediat anterioara Ur-
eltern; dealtminteri serveste acest ur- spre intarirea
intelesului: ur-alt (stravechiu)...
Dupd definitiunile intelesului roman, date de Tik-
tin, la stra- numai intelesul 2 din germana ar putea
veni aci in considerare: ( hin)iiber-, durch-ca in a strci-
muta, a strabate. Tiktin nu introduce nicaieri termenii
de rudenie romani, pentru a intrebuinta intelesul lui
strci- din acestia, bunic, strci-bunic, strii-nepot; dar
si intelesul de aci poate intra sub intelesul dat de
Tiktin sub 2 intelesuri, intarit $i de etimologie (lat.
extra- a lui stra -), precum $i de constatarea ca in
acel inteles a eliminat pe tra-.
Dupa cum vedem intelesurile 1 si 2 ale Ur- din
germana, nu sunt redate in intregime de particula
romand strci-, chiar daca ne-am referi la intelesul

www.dacoromanica.ro
28
particulei stra- in cuvinte de rudenie (stra-bunic, etc.)
pe care it intalnim in germanul Ur-grossvater, etc.,
atunci formatiunea romana nu ar traduce decat in-
telesul 2 din germana, si ar lasa intelesul 1, care nu
poate fi insa despartit de ideia cuvantului Urspra-
che, Ur-rumanisch, si tocmai de traducerea aceasta
din urma este vorba.
Pe cum vedem traducerea lui Ur- prin stra- nu
reds complet intelesurile din germana. Pe langa a-
ceasta, in formatiuni romanesti ca stra-bunic, stra-
nepot, stra- insemneaza 'dincolo de bunic, dincolo
de nepot, acela din care bunicul vine, acela care vine
din nepot. Daca traducerea romana (stra-roman) se
intemeiaza pe acest inteles roman al lui stra -, atunci
stra-roman ar insemna dincolo de roman, acela din
care roman vine; dar dincolo de roman", acela din
care roman vine", este roman, latin, deci traducerea
aceasta romana ar da alt inteles decat germanul Ur-
rumanisch pe care tine sa-1 redea servil.
Chiar daca iau definitia pe care o da H. Paul
pentru intelesul de sub punctul 2, acela in cuvinte de
rudenie, eine vorhergehen- de Stufe, tot acolo ajun-
gem: la o treapta anterioara si la alte unitati. Din
cauza ca acest cuvant roman, care vrea sa traduca
literal cuvantul german, nu e fericit ales, eu m'am
servit in unele lucrari ale mele, de cuvantul prim-
slay (si tot asa ma servesc de prim-roman).
Prin acest termen eu notez pe Slavii decum au
devenit Slavi, pe Romanii de cum au devenit Romani,
in perioada cea dintaiu a existentei for individuali-
zate, si numai introduc alte elemente. In problemele
de care ma ocupam aveam nevoie de un termen care

www.dacoromanica.ro
29

sa inchida in sine in sirul chronologic al existentei


succesive a limbei, primul timp al chronologiei, spre
deosebire de alte momente ulterioare, (vechiu-roman,
neo-roman). Termenul pe care-1 aleg (prim-roman)
ur- marea acest aspect chronologic, si nu introducea
nici o confuziune, pe care o introducea termenul prea
servil de stra-roman. .

Sa nu uitam ca stra- in romans inseamna nu nu-


mai un grad mai sus, in ordinea ascendents (bunic
stra-bunic), dar inseamna si un grad mai jos, dincolo,
in ordinea descendents (nepot, stra-nepot), ceeace
nu se intalneste la, germanul Ur- si ceeace ar provoca
confuziuni. Apoi, limbile nu se nasc" asa cum se
naste fatal din bunic. Este de era primary aceasta
conceptiune.
In terminologia franceza lui Ur-slavisch, Ur-indo-
germanisch, ii corespunde slave commun, indo-euro-
peen commun, si atunci lui Ur-rumanisch, paralel ter-
menilor de mai sus, i s'ar putea spune si i s'a si
spus uneori si roumain commun.
Acest termen este mai potrivit pentruca se tine
mai strans de ceeace ne ofera metoda comparative
singura, adica se tine strans de constata,rea corespon-
dentelor dintre limbi, cari alcatuiesc un bun comun
tuturor limbilor considerate si astfel construit pe
ceeace e singura realitate in studiile comparatiste,
termenul comun", nu introduce ambitiuni, nu res-
pire faze mai vechi ale stiintei; el are inconvenientul
insa ca trebuiesc intrebuintate cloud cuvinte deose-
bite pentru a reda notiunea de care aveam nevoie,
notiune pe care o construeste dinadins, numai pentru
a nu produce confuziuni.

www.dacoromanica.ro
30
Denumirea aceasta insa, aplicata dialectelor ro-
mane ar provoca confuziune, caci comun-roman, ro-
man-comun, ar insemna dupd acest nume, ceeace e
comun dialectelor, dar comun dialectelor sunt cu
mull mai multe lucruri, cari nu pot fi puse ca prim
romane.
Unele sunt imprumuturi comune amandorura, altele
sunt imprumuturi dela unul la altul in vremea ante-
diaclectala geografica, altele sunt rezultatul mai tarziu
al unei tendinte numai din prim - romans. Ar trebui
sa se adauge mereu ca prin romans comuna intelegem
ceeace era propriu prim-romanei, ceeace este comun
dialectelor, dar propriu fazei anterioare, ceeace
termenul nu spune prin sine , si ar starni nedu-
meriri.
Pe langa aceasta not avem nevoie de comun"
pentru alte lucruri, pentru acele ce sunt numai co-
mune dialectelor, numai atat, fara a putea sa afir-
mam ca sunt anterioare dialectelor geografice, pre-
cum si pentru acelea care, inteadevar, nu sunt decat
comune fara a fi prime. Cum ar fi sa le zicem aces-
tora din urma? Ne-ar trebui un cuvant care sa le
spuna pe nume, si acel cuvant e acesta: comun.
Sub influenta terminologiei preistorice s'ar putea
zice proto-roman", care ar reda intelesul de prim-
roman. Dar daca ambele cuvinte componente ar fi
grece, atunci ar fi mai bine, am avea atunci Inca un
cuvant savant construit acum cu mijloace grecesti,
cum mai avem si altele. Altfel cuvantul cel nou, con-
struit dintr'un element grec alipit la unul ne-grec, are
un aspect hibrid.

www.dacoromanica.ro
Dar filologii romani au i alte lipsuri introducand
metoda comparative indo-europeand in studiul limbei
romane.
1. Reconstructia in filologia slava, in filologia ger-
manica, are de lucrat cu o cantitate de timp imensa.
Dela desfacerea din indo-europeand §i pane la apa-
ritia in istorie a diverselor limbi (sau dialecte), adica
pe o intindere foarte mare de timp se a§eaza." limba
acea reconstruita.
Pentru Slavi, e vorba de mileniul II §i I in. de Hr.
intre desfacerea din unitatea indo-europeand §i tre-
cerea for in Istorie.
Aceasta durata imensa este tocmai o conditiune
ca limba restituita sa alba mai multi sorfi de isbanda,
pentruca atunci e mai uxor de admis ca cutare forma
reconstruita va fi existat cand-va; cand perioada este
foarte intinsa, este mai probabil ca §i forma noastra
artificiala sa se fi intamplat sa existe, mai probabil
decal in cazul cand intervalul este scurf §i e greu
de admis ca o forma reconstruita sa existe tocmai
inteun atat de scurf timp.

www.dacoromanica.ro
32
Pe and la noi, nu poate fi vorba de o durata asa
de mare. Daca in apropierea anului 900 Romani
sunt cunoscuti la Sudul Peninsulei Balcanice, daca
dupa 900 apar pe coasta Dalmatiei, daces la aceiasi
data ii intalnim in Banat, mai sus intre Tisa si Car-
pati si chiar in N. Transilvaniei, cum se admite,
atunci ar insemna ca inainte de aceasta data, massa
unitara romana s'a rupt in parti, indepartate mult
unele de altele, si ca, inainte de aceasta data exista
prim-romana, ur-rumanisch, stra-romand. Aceasta ca
termen final al existentei ei.
Iar ca termen incepator ar putea fi pus, unul luat
dupa asezarea in massa a Slavilor la Dunare, eve-
niment petrecut dupa 600 d. Hr., si cum pentru a se
trece atatea influente limbei romane din partea Sla-
vilor cafe se constata, trebue sa admitem un timp
apreciabil de convietuire, macar doua-trei generafii,
deci, limba prim-romana se constituise dupa anul 700,
iar pe la 900 se rupsese in cateva parti indepartate.
Ar fi deci, dupa rationamentul obisnuit, o perioada
de 200 de ani, pe care ar trebtli sa o cuprinda prim--
romana. Se vede prin urmare, ce deosebire enorma
e intre durata prim-romanei, si a altora (de pilda, a
prim-slavei), si atunci e usor de inteles ce convenabil
este sa reconstituiesti din viata limbilor slave, ates-
tate, o limba primara, care sa ocupe un interval de
apr. 2000 ani; o forma reconstruita pentru asa mare
durata, are sorti sa fie mai usor admisa, decat una
care ar fi reconstruita pentru durata numai a doua
sute de ani.
Dincolo de aceasta mica perioada, la capatul din-
taiu al ei, este o perioada istorica, perioada latina-

www.dacoromanica.ro
33

romans, pe cand aiurea, la celelalte limbi la cari se


aplica ur-, la celelalte limbi, dincolo de primul for
capatai, §i el neistoric, se intinde o lume neistorica.
Stransa intre doua date istorice, certe, prim-romana
nu poate fi asimilata unor limbi, de foarte mare du-
rata si cu totul lipsite de date istorice, non-istorice.
Intr'un caz avem o limba inter-istorica, in celalt,
o limba preistorica, an-istorica.
2. Tot a§a §i cu privirea la locul pe care s'a format
prim-romana, nu se poate pune o asemanare nece-
sara cu locul limbilor prime celelalte. Dincolo locul
de formare este recunoscut; el este ocupat in vremea
anterioara stirilor istorice, de massele populace §i
se intinde aiurea, in alts parte decat in locul pe care
it ocupa idiomele respective in timpurile istorice.
El este o necunoscuta §i nu pe cale §tiintifica rigu-
roasa se fixeaza aceasta, ci mai mult pe cale de
logica generala. Asa e cazul cu Slavii, a caror patrie
prima este admisa, fard a fi demonstrata direct, la
Nordul Carpatilor intr'o regiune al carui centru ar fi
mlastinele Pripiefului, intinzandu-se la Nord pang
in Marea Baltica. Aceasta inainte de aparitia for
in istorie.
In prima parte a Evului mediu noi, Romanii, avem
o istorie, ca si in a doua parte, adica cunoastem is-
toria regiunilor pe care constatam pe Romani pang
la barbari, cunoa§tem istoria Barbarilor din aceste
parti si cunoastem neintrerupt in linii mai mult sau
mai putin mari, istoria locurilor pe unde au aparut
odinioara §i pe unde traiesc astazi Romanii.
Nu poate fi vorba la noi de un loc presupus a
fi undeva, unde nici o §tire nu-1 mentioneaza.
Filologia. 3

www.dacoromanica.ro
34

. Pe cand celelalte patrii sunt neistorice, locul nos-


tru de formafiune are o istorie neintrerupta. Ceeace
nu tim noi bine, este daca ne-am format la Nordul
Dunarii, sau la Sudul ei, sau: §i la N. §1 la S. Du-
narii, dar suprafata in mare o §tiam. Acel element
nebulos, preistoric, lipse§te, caci istoria regiunilor
acestora este destul de cunoscuta cu veacuri multe
inainte de intrarea Romani lor in istorie.
3. Pe urma locul acela fiind obtinut pe cale spe-
culative, este admis a fi populat exclusiv de nafiunea
corespunzatoare, un loc pe care procesele de limba
sa se fi petrecut pure, neturburate de alte natiuni,
§i idiome, cart nu puteau fi decat marginate, vecine.
Dar la noi, teritoriul de formafiune, avand istoria
lui, §tim bine, in situafiunea de azi a istoriei §i filo-
logiei romane, ca nu putea oferi nicaieri, pe o mare
intindere geografica, neintrerupta, un spafiu uria§
ocupat exclusiv de Romani, §i cu strain numai pe
margine. Cunoa§tem istoria acestor finuturi §i §tim
cine le-a stapanit pe rand.
Pe cand aiurea locul este o abstracfiune, la noi
este in linii marl o realitate istorica.
4. Tot astfel §i din punct de vedere al numarului
intalnim deosebiri.
Reconstructia opereaza ca o cantitate foarte mare
de oameni, cad parintii Slavilor din veacul V, VI,
trebue sa fi fost grozav de numero§i, pentru ca dupa
catava vreme sa constatam pe descendenfii for a§a
de numero§i cum sunt Slavii in vremea istorica, din
veacul al VI-lea §i al VII-lea i pang azi. Tot a§a la
Germani, la Indo-germani (din care urmau sa iasa
cel putin 10 familii de limbi). .

www.dacoromanica.ro
35

La noi, nu putea fi astfel; o massa romans, pe a-


tunci, comparabila ca numa'r cu cea slava sau ger-
mana nu poate fi admisa; oricare ar fi fost adver-
sitafile istorice, acea massa mult numeroasa pe atunci
ar fi dat o descendenfa proporfionala, mult, mult nu-
meroasa. Acest urias numar de Romani primi, dace
ar fi fost, nu se putea sä nu fi ocupat exclusiv mari
suprafefe in regiunea Dunarii, sau chiar intreaga re-
giune a acesteia; dar acest lucru it stim, bine, ca n'a
existat.
Elementul de uria§, de marl proportii, pe care it
cerea limba prima aiurea, nu putea fi realizat la noi.
Dar in indo-germana, precum si in slava si germane,
se opereaza cu masse de populafii ce au iesit din
patria prima prin migrafiuni razboinice, umbland dupe
cuceriri. La noi, cum s'ar putea susfinea ca valuri ne-
sfarsite de populafie romans, au ocupat regiunile in
sari ii constatam mai apoi, prin cuceriri militate. Si
ad este una din greselile cari ne-au facut sä con-
struim o teorie a originelor noastre nepotrivita: mi-
grafiunea in mare cu once pref.
Atunci, deci, cand esti ispitit, a extrage pe cale
comparative celor doua-trei dialecte romane, conclu-
ziuni asupra locului prim, asupra primei patrii, nu
poi opera la fel ca in alte discipline, inrudite nu-
mai aparent.
5. Pe urma, in Limp ce in alte discipline, specia-
listul manuieste la comparare, multe limbi, la noi e
vorba numai de dialecte, si nu multe, (pentruca corn-
parafiunea sä fie mai imbelsugata), ci numai doug-
trei dialecte ale aceleiasi limbi. Fireste ca atunci cand
esti pus in situafiunea minuscule de a opera cu doua-

www.dacoromanica.ro
36
trei dialecte ale aceleiasi limbi, este clar, ca mate-
rialul acesta comparativ nu se poate egala cu acela
foarte mare al specialitatilor celorlalte si concluziu-
nile nu vor putea fi aceleiasi.
In indo-europeana, de pilda, in comparatiune, este
absolut necesar sä pofi avea formele de cari to ocupt
atestate in cel putin trei limbi distantate, pentru ca
din confruntarea for sa scoti ceva valabil si numai
in unele cazuri particulare, cand se face Inca o de-;
monstratie aparte, speciala, numai atunci comparafia
intinsa la cloud idiome, poate fi admisa.
La noi, situatiunea aceasta necesard nu exists: sun-
tem siliti sa confruntam numai doua-trei unitati, si
acestea sunt unitati inferioare in raport, caci sunt
foarte inrudite, mai mult decal se crede.

Dupa cum am vazut ca unii filologi care se ocupg


de prim- romans, sunt prizonierii cuvintului german
Ursprache, pe care-1 redau servil in limba romana,
dupd ce am vazut, mai departe, ca conceptul pe
care-1 au ei asupra comparatiunii, concept influent at
de scoala veche germana, nu se poate utiliza pur si
simplu pe camp roman, sä vedem acum altceva. Sa
vedem anume, daces limba prim - romans poate fi to-
tusi o limba comuna, dupa modelul limbei romane
.

comune, a latinei vulgare.


Pentru a putea sä incercam sä construim cu succes
o gramatica comparative a dialectelor romane in a-
cest sens, trebue sa avem certitudinea ca inteadevar,
a existat cand-va, dupa iesirea din romans o limba
initiala, romans, cornund, prima; dar acest lucru nu-1
stim, si nici nu se poate acluce vre-un argument de-
cisiv in aceasta directiune.

www.dacoromanica.ro
37

Pentru limbile romanice avem aceasta certitudine


istorica, §tim anume ca a fost o limba comuna, limba
latina, §i atunci se poate intreprinde construirea unei
gramatici comparative a limbilor romanice.
Linde este siguranta ca regiunea de romanizare asa
de intinsa in Peninsula Balcanica si Maya vreme
si la Nordul Dunarii, a avut in timpul navalirit
for barbare, si dupa asezarea Slavilor, o noua limba
comuna dupa cea romana comuna, o limba initiala,
sensibil una, din care dialectele constatate sa derive?
Admiterea unei unitati perfecte antedialectale pen-
tru o asa de scurta vreme, si pe o suprafata asa de
mare, sau asa de mica cum voiti, este contrara rea-
litatilor linguistice ale oricarei limbi in expansiune.
Dar aceasta conceptiune nu se reazima aci, pe nimic
propriu, §i nici o argumentatiune particulars n'a adus
nimeni. Sunt lucruri importante, admise apriori.
Atunci ar insemna ca dupa ie§irea dintr'o limba
comuna, limba latina vulgara, cateva sute de ani, am
avut o noud limba comuna prima, dar nu dupa mo-
delul limbilor romanice, ci dupa modelul limbei indo-
europene, sau asa cum ar fi slava comuna, (ursla-
visch) germana comuna (urgermanisch), greaca co-
muna (urgr.), etc.
Dece sa nu ramanem la ceeace e mai potrivit cu
geografia, cu istoria acestor regiuni, §i sa nu invatam.
in acelas timp ceva dintr'o limba comuna, din care
not derivam, din romana comuna?
Ca si romana comuna, limba romana vorbita pans
pe la anul 1000, are o suprafata intinsa geografica,
clefinibila in intinderea ei, ca si limba romana co-

www.dacoromanica.ro
38

muna, limba romans din acel timp, are de suportat


navaliri barbare, dar spre deosebire de limba ro-
mans comuna, limba romans nu este atestata istori-
ceste in acel timp, si pentru a se umplea aceasta
lacuna, filologii au recurs la ideia lui Ur-rumanisch
trecuta de aiurea si nepotrivita, pentruca, in acest
lapsus de timp nu sunt stiri, (adica ne-am asemana,
din acest punct de vedere, cu limba indo-europeana
sau cu urslavisch, urgermanisch, etc.), J celelalte
asemanari necesarii nu exists, dupa cum am vazut.
Apropierea aceasta de neistoric a limbii noastre
cu indo-germane si alte limbi este insa inselatoare,
caci, de unde ar fi trebuit sa avem un timp imens
preistoric, aici nu avem decat doua-trei veacuri, ceea-
ce nu este lipsit de interes; pe de alts parte, pentru
limba romans, inainte de aceste veacuri obscure, in-
tram intr'o noua perioada istorica anterioard, ceeace
nu este cazul limbilor acelora, unde ur- este aplicabil.
Asa dar introducerea conceptului de Ursprache
este nelegitimata aci pentruca singurul ei temeiu,
este un temeiu numai partial si combatut de temeiuri
contrarii.
Ca si limba romans comuna, si limba romans prima
are imediat inaintea ei o vreme istorica, (durata
limbii latine pentru limba lat. vulg.; latina vulg.
pentru limba prim romans).
Chiar acel interval, relativ scurf, de neistoric al
limbei romane, este insa circumscris istoriceste, a-
proximativ la ambele sale capete asa ca neistoricul
ei este cu mult mai redus, si deosebit de acela a altos
limbi, unde numai unul din termeni cel din urma
putea fi fixat.

www.dacoromanica.ro
39

Sa ne intrebam insa de ce nu se foloseste acest


procedeu, al reconstructiei limbei primare, a unei
limbi sorginte, din compararea dialectelor actuale sau
istoriceste atestate, si aiurea in domeniul romanic?
De ce de pilda, din comparatia dialectelor franceze
sau italiene, nu se reconstruieste, nu se restituie o
Ursprache, ital., o Ursprache franceza, tot asa cum,
unei alte limbi romanice, limbei romane, i se in-
cearca restituirea unei Ursprache romane.
De ce adica, dupa iesirea din romana comuna, nu
ar fi, paralel romanei prime, imediat o limbs fran-
ceza prima, o limbs italiand prima etc., etc. 0 limbs
prima vie, o realitate istorica acolo, asa cum vor unit
filologi romani sa fundeze una pentru Romani.
De ce? Pentruca se cunoaste istoria regiunilor
franceze, italiene, etc. si se stie ca o limbs vie, reala,
urmatoare latinei vulgare care sa fie prim franceza
(Urfranzosisch) si din care dialectele franceze sa
fi derivat succesiv, largindu-se teritorial, treptat-
treptat, de pe un teritoriu central, restrans pe marl
intinderi, nu se poate adeveri.
Dar daca acest lucru este cu neputinta in alt finut
romanic, de ce sa fie oare cu putinta in istoria lim-
bei romane?
Sa ne inchipuim ca pe o portiune mai mare a Ita-
liei, s'ar fi asezat un popor barbar, nu intr'o regiune
periferica, ci intr'o regiune centrals dela o coasts a
marii la alta, si ca acel popor barbar ar fi alungat
sau absorbit populafia romans, din regiunea ocu-
path', in curs de cateva secole; oare, atunci, fiindca
contactul intre dialectele italiene a fost brutal rupt,
inseamna ca trebue sa admitem pentru dialectele din

www.dacoromanica.ro
40
nordul regiunei barbarizate, si pentru cele din sudul
acelei regiuni, dialecte, desigur, asemangtoare,
o suprafat5 mai mica, pe care sa fi trait de mult o
limbs primitive, romans, centrals care sa ne explice
asemanarile Intre dialectele din Nordul §i cele din
Sudul regiunii ocupate? Aceasta chiar daca s'ar fi
intamplat in istoria Peninsulei, nu ar legitima o ast-
fel de reconstructie, pentruca se cunoa§te istoria
Nordului §i Sudului regiunei ocupate, istoria ante-
rioara.
Existenta unor dialecte, separate geografic, nu pre-
supune cu necesitate in toate conditiunile istorice,
o limba initials, reala, situate pe un alt teritoriu
(mai mult sau mai putin) din care ele sä derive
succesiv.

De oarece folklorul este Inca in patrimonial Filo-


logiei, §i de oarece Filologia are o intinsa legatura
cu literatura filologul studiaza de obiceiu limba
§i literatura unuia sau mai multor popoare folklo-
rul se resimte ades de tutela Filologiei §i literaturei.
Nu este surprinzator deci ca procedeul comparativ
neinteles Indeajuns, sa fi intrat in literatura noastra
§tiintifica folklorica.
Dace se intalne§te la Macedo-roman o poezie hai-
duceasca, cu victims un cioban, care are o ultima
dorinta, §i daca se admite ca aceasta poezie ar fi o
variants a Mioritei ceeace nu este sigur atunci
se crede ca se poate admite existenta poeziei Mio-
rita in epoca stra-romans, adica prin veacul al
VIII-lea §i al IX-lea. Numai pentru atati
. Dar ca sa se admits reconstructia, restituirea, am

www.dacoromanica.ro
41

vazut mai sus ca sunt anumite conditiuni, printre


cari era numarul cel putin de trei elemente de com-
paratie daca nu exists o demonstratie particulars
pentru cazul ca ar fi numai doua elemente, era sigu-
ranta ca nu e un imprumut, etc. lucruri asupra
carora nu se staruie la comparatistii romani nicaieri.
Deasemeni nu ni se spune daca poezia este carac-
teristica macedo-romanei, daca e generalizata, sau
mult intrebuintata.
Dar sa nu uitam ca Idior. nu se reconstruiesc nici
macar propozitiuni on fraze, ci doara numai ele-
mente izolate, adunate intre ele, ca avem deci o
aditiune de termeni matematici, dar nu o exprimare
organica, i atunci cum se poate vorbi de restituirea
unei intregi poezii?
Daca e vorba numai de motiv, atunci nu trebuie
sa uitam mobilitatea mare a motivelor .de arta pe
distante mari; pentru ca motivul acesta de arta sa
fie trecut la Sud, n'a fost nevoie de o conviefuire
istorica a celor cloud feluri de Romani, un singur
individ ajuns in medii macedoniene poate transinite
motivul, sau un singur macedo-roman ajuns in medii
pop. daco-romane poate transmite la intoarcerea sa
motivul sau poezia.
Aceasta mobilitate se explica prin faptul ca aci
avem de aface cu elemente de arta, de imaginatie,
care sunt foarte mobile prin natura lor, iar metoda
comparatiunei nu se aplica asupra creatiunilor este-
tice populare, ci numai asupra partei fundamentale
a vietei omenesti si a conceptelor respective (mama,
cer, zeu, etc.).
Dar ce fac atunci antichitatile indo-europene?

www.dacoromanica.ro
42
Ele nu yin decal, in fata corespondentilor intal-
nite, sa extraga ceva care sa le explice formele in-
dividuale ale civilizatiunilor vechi. Dar in antichitatile
indo-europene se reconstituie, in intelesul de mai
sus, fapte de cultura, nu produse de arta de imagi-
natie.
Daca din comparatid intre cele doua poezii in
dialectele romane, am scoate, de pilda, fapte de cul-
tura, precum existenta ciobanilor §i inteo parte §i
intealta, existenta de raufacator §i la macedo-roman
§i la daco-romani, existenta unei ultime dorinte la
muribunzi, etc. atunci: am proceda ca in antichitatile
comparate; dar nu despre aceste fapte de cultura
e vorba la unit folklari§ti de ai nostri, ci de resti-
tuirea unui produs pur al imaginatiunei; sau de o
plasmuire de arta.

www.dacoromanica.ro
Plecand dela ideia ca limbile sunt un izvor nesecat
de documentare asupra vietii popoarelor care le vor-
besc i asupra preistoriei acestora, s'a cautat sa se
constitue o specialitate anumita, noua, aceea a re-
construirei culturei indo-europene, asa cum se in-
cercase restituirea limbei vii, organice, indo-europene.
Pe baza compararei lexicale intre limbile indo-euro-
pene se trageau concluziuni asupra intelesului cu-
vintelor comparate, a intelesului prim, existent ante-
rior sensului cuvintelor istoriceste constatate.
Aceasta noted discipline, denumita dupe modelul
unei stiinte exacte, dupe modelul paleontologiei, a
starnit prin perspectivele pe care le deschidea un
mare interes, si multi invatati s'au consacrat ei.
Astfel A. Pictet in Les origines indo-europoen-
nes" (1859-1863), isi propunea sa descrie civilizatia
indo-europeand, in amanunt, ocupandu-se de instru-
mente, arme, animate dornestice, de viata socials,
viata familiars, forme de guvernamant, de patria
indo-europenelor, de vegetatia, de fauna tor. Este o
lucrare considerabila, care a servit multora de model.

www.dacoromanica.ro
44
Mai inainte de Pictet, A. Kuhn §i altii au organizat
studiul mitologiei, religiei indo-germane, pe acelea§i
baze. Dar metoda aceasta a reconstruirii de stari cul-
turale reale, pe temeiul comparatiunii cuvintelor, ur-
mata §i de altii (vezi, de pilda, d'Arbois de Jubain-
ville. Les priemiers habitans de l'Europe 1877, editia
a II-a in 1889-1894) a ridicat insa §i proteste atat
in privinta principiului in sine, acela al limbei re-
construite egala cu un document istoric, (sau chiar
al limbei in genere nu numai acelei reconstruite
egala cu un document istoric), recunoscandu-se insa
ca totu§i ceva ramane din comparatia lexicala indo-
germanica, dar ca acest ceva este departe de ceeace
se voise la inceput.
In lumea invatatilor germani preocuparile acestea
entuziaste au fost cultivate de multi frunta§i. Este
mai cunoscuta activitatea lui 0. Schrader care a pu-
blicat in 1883 Sprachvergleichung and Urgeschichte
(comparatie linguistica §i istorie primitiva), lucrare
esita apoi in cateva editii gi Reallexicon der indo-
germanischen Altertumskunde (Lexicon de lucruri al
Antichitatilor comparate indo-europene). (Ultima e-
ditie 1917-1923 edit. de A. Nchring).
Schrader a lucrat mereu in acest domeniu §i 9i-a
legat numele de aceasta preocupare. Dar el insu§i
recunoscu ca se mersese prea departe i o spuse chiar
textual: Paleontologia linguistics, a§a ca o ramura
§ffintifica independents, a murit...", (p. 228 in editia
a III-a din 1907), adaugand insa ca decedata daduse
natere unei fiice careia ii era destinata o existenta
mai lunga si mai rodnica. Acestei noui discipline el
ii zicea, §i a§a i-au zis §i altii, antichitati indo-euro-:

www.dacoromanica.ro
45

pene" (indogermanischen Altertumskunde), §i ii pro-


punea ca ultim scop" explicarea faptelor istorice §i
nu reconstruirea unui stagiu preistoric de limbs si de
culture... ", (p. 229 op. cit.). Aceasta discipline stiin-
Utica, independents, urmeaia sa alcatuiasca baza pe
care sa se face explicabila intelegerea culturilor is-
torice ale popoarelor diferite indo-germane".
In fapta scopul acestei ramuri stiintifice ar fi sa
descopere radacinile unei culturi date, fie ele mai
Inuit sau mai pufin adanci in pamant, fie ele mai mult
sau mai pufin ramificate".

Inainte de a intarzia pufin asupra acestor scopuri,


sane amintim ceeace filologul roman in 1924, afirma
si vedea ca scopuri filologiei comparate, adica: a
elucida istoria, granitele geografice, referintele poli-
tice §i alcatuirea etnografica a poporului", sau, aiurea:
deductii de nature biologics §i paleontologicei", --
intr'un cuvant se pretindea unei disciplini disparute
scopuri la care reprezentanfi autorizafi i decisivi ai
ei, renuntasera.
Dar dace despre paleontologie linguistica numai
poate fi vorba, dace nu mai poate fi vorba de aceste
exagerafiuni abolite chiar la ele acasa nu ramane
totusi utilizabila ogre pentru not cealalta specialitate,
:noua, iesita din criza paleontologiei, si anume aceea
a antichitatilor indo-europene, a antichitatilor corn-
parate? Pentru a raspunde la aceasta Intrebare este
nevoe sa vedem care au fost rezultatele acestei
noua specialitati in domeniul ei propriu, in acela
pentru care ea fusese fondata.
Problemele cele mai de seams care urmau sä fie

www.dacoromanica.ro
46
rezolvate prin activitatea acestei discipline noua erau:
patria indo-germanilor, diviziunea acelui popor prim
in alte popoare intrate in istorie, situatiunea juridica
a lui, situatiunea lui culturala, mitologia i religia lui.
Sa ne oprim la problema de intaiu (patria indo-
germanilor) §i sa vedem la ce rezultate s'a ajuns.
Nu s'a ajuns la nici un rezultat decisiv, obligatoriu,
caci s'au dat mai multe localizari acestei patrii prime,
ce se exclud intre ele, si noi nu §tim pang azi unde
a fost patria acea prima. S'a crezut odinioara ca ea
a fost in Asia, apoi s'a crezut ca ea a fost in Europa-
§i anume in Nord-Estul Europei; s'a admis pe urma
farad Asia, §i s'a crezut apoi ca ar fi mai de graba
Europa nu estica, ci cea occidentals.
Acestea sunt chestiuni de istorie a popoarelor in
vremi a§a de vechi, §i nu sta in puterea filologiei
comparate sa le rezolve, si daca nu e in puterea ei,
atunci cu atat mai mult nu sta in puterea antichita-
tilor indo-europene, care spre deosebire, de antichi-
tatile clasice (greco-romane) nu sunt o discipline
istorica, ci una linguistics in cea mai mare masura.
Pentru problema de a doua (desfacerea in popoare
istorice), nu s'a putut ajunge deasemenea la la'muriri
inaintate, pentruca ruperea unei masse foarte intinse,
omogena, sensibil una, in parti divergente, se poate
explica sau pe calea brutala, a unor man cuceriri, a
unor mari invaziuni, sau pe calea unei lungi evolutii.
Dar, noi nu avem nici un mijloc pentru a decide asu-
pra uneia sau alteia din aceste alternative, si mai ales
din examinarea cuvintelor reconstruite indo-europene,
nu putem decide daca a fost in vieata poporului indo-
european un eveniment gigant, sau o desvoltare pre-

www.dacoromanica.ro
47

lunga, sau chiar daces nu cumva au fost reunite aman-


cloud posibilitatile acestea laolalta. Formarea popoa-
relor distincte prin evolutie lenta a fost admisa la
inceput §i s'a cautat ca pe baza cunostintelor care
erau atunci asupra nasterei limbelor, popoarelor, sa
se dea o explicatie. Dar cunoasterea vietii" limbelor
mai noua, istorice nu este principial, obligatorie pen-
tru vieata" limbei aceleia primare; de asemeni cu-
nostintele avute atunci asupra formarii limbelor, po-
poarelor, erau insuficiente, ele erau mai mult dictate
de o teorie simplista, aceea a desfacerii limbelor §i
popoarelor, genealogic, asa cum un arbore face crengi
(mai mari) care la randul for fac crengi (mai mici),
succesiv, sau cum un tata face copii, cari la randul
lor, fiecare, fac alti copii, §i asa se inregistreaza o
inmultire succesiva. Aceasta este cunoscuta teorie a
arborelui genealogic a lui Schleicher (Stamrnbaum-
teorie).
Prin urmare poporul prim indo-european s'a des-
facut in doua: in Asiafi i Europeni, apoi Europenii
s'au impartit in Europeni de Nord §i Europeni de
Sud, iar acestia la randul for s'au impartit mai de-
parte, cei din Sudul Europei s'au impartit in Greci,
Italici, Celti, §i asa mai departe.
Dar I. Schmidt a introdus o noua explicatie, in-
temeiata pe observafia procesului la unele limbi mai
noug, §i a aratat ca chiar in epoca cea mai veche erau
deosebiri dialectale, ca inovafiunile care au creiat
individualitati, s'au intins in spafiu progresiv, ca asa
Mild nu erau granite propriu zise, mari, in linii, ci
erau granite largi, intinse, transitorii dela o individua-
litate in devenire la alta. Este cunoscuta teorie a

www.dacoromanica.ro
48
valurilor (Wellen-theorie), care se intemeiaza pe u-
nele observatii, dar raman Inca atatea observatiuni
de facut asupra vietii limbelor, pans ce sa avem o
teorie, universal obligatorie pentru formarea limbelor
si popoarelor. Dar Schmidt nu tine seams de catas-
trofe, de invazii, cu migrari, cu cuceriri, etc. cari se
intampla in viata popoarelor, si de care, vai, istoria
omenirii ne-a deprins atata. Omenirea istorica ne
poate numai sugera o sums de lucruri asupra vietii
omenirei anteistorice, ea nu ne poate sili, sa credem
ca aceasta vieata mai noua, mai mult sau mai putin
cunoscuta, este necesar identica cu aceea anterioara,
total necunoscuta.
Ceeace este evident, din punctul de vedere al gru-
parii popoarelor i limbelor indo-europene, si ceeace
este deci, obligatoriu, este asa de putin; de pilda,
Slavii gi Baltii au trebuit sä locuiasca alaturi multa
vreme, pentruca sunt marl apropieri linguistice intre
ei, tot asa Inzii i Iranii; dar aceasta vecinatate pre-
zumtiva este produsul linguisticei, acela al filologiei
indo-europene, nu al disciplinei noua, al antichitatilor
comparate, de care ne ocuparn, i ele sunt oricum
asa de generale. Tanara discipline nu se poate eman-
cipa de tutela linguisticei, si nu poate scapa de Si-
tuatia ei de apendice" al indo-germanisticei, asa cum
numea Schrader paleontologia, aparandu-si noua sa
specialitate. (Mereu a fost vorba mai sus de popor",
deli notiunea aceasta nu poate fi introdusa fara de
rezerve; s'a observat ca am intrebuintat mereu si
cuvantul limbs alaturi de popor, pentru a ne tinea
mai strans de notiunea limbs" care e mai precisa,
de cat aceea de popor" care e mai nesigura in im-
prejurari ca acestea).

www.dacoromanica.ro
49

Sa trecem la problema situatiunei sociale, juridice,


care va fi fost in perioada indo-europeana. Sa ne
oprim de pilda la chestiunea inrudirei, o chestiune
mai clard si mai fecunda pentru existenta antichita-
tilor comparate.
Pentru numirile de rude ale barbatului (fiu, pa-
rinte, mama, sofa, nevasta fiului, tatal barbatului,
fratele barbatului, sofia fratelui barbatului, viiduva
de barbat) se gasesc termeni paraleli in foarte mu-lie
limbi indo-europene, distantate, asa ca nu poate fi
vorba de un imprumut intre ele. Se vede bine ca
acesti termeni comuni trebue sa fi existat si inaintea
limbelor istorice, constatate; deasemeni sa vede o
mare bogatie de termeni in raporturile de rudenie ale
barbatului fata de ceilalti inruditi de once sex. A-
ceasta constatare, units cu constatarea ca pentru ru-
dele sotiei termenii nu se pastreaza asa de numerosi,
si nici pe suprafete asa de intinse, zic, aceasta con-
statare ne face sa credem ca familia avea un cap,
ca el era centrul intregei vieti familiare, si ca rapor-
turile lui cu ceilalti membri erau foarte adecvat de-
numite; ca raporturile de inrudire ale sotiei si ale
familiei ei de acasa nu sunt definite din punctul ei
de vedere, pornind dela ea, ci tot dela sot, si ca nu-
mele care inseamna sot inseamna si stapan al casei.
Aceasta este o extragere stransa, facuta materialului
lexical, adunat si verificat de linguisti, si aceasta
poate intra foarte bine si in preocuparile linguistilor
sub vocabular", unul din capitolele gramaticei.
Dar a se pleca de aci si a introduce o sums de con-,
structiuni sociale, familiare, pe aceasta constatare,
este, desigur, riscat.
Filo login. 4

www.dacoromanica.ro
50

Cu privire la mitologie, cuvintele cari apar sunt


pufine, uneori sunt numai cloud paralele, etimologiile
date de A. Kuhn, fondatorul acestui studiu, stint cu
greu admise astazi, si in domeniul religiunilor nu se
poate opera ca in domeniul vietii familiare, cad re-
ligiunile se intind pe suprafefe uriase prin propa-
ganda, prin cuceriri, (asa cum ne arata istoria reli-
giunilor cunoscute), si atunci e primejdios sa se ig-
nore marele camp al imprumutului, silit sau nesilit,
in materie religioasa.
Se vede deci ca situatiunea disciplinei celei noun,
a antichitatilor comparate, este foarte modesta ca
stiinta independenta si ca rezultate probate. Dar data
de paleontologie nu se putea face uz pe camp roman,
din cauza ca ea incetase sa existe pe campul sau pro-
priu de aparitie, oare specialitatea cea noua nu poate
fi ea trecuta cu folos pe camp roman? Nu se poate
oare sä se faca o comparafie a materialului lexical al
celor patru (sau al celor trei) dialecte romane, pentru
ca din aprofundarea intelesului comun, bine verificat,
sa castigam un numar de adevaruri sobre, privitoare
la viata culturala a Romani lor inainte de sciziunea
in dialecte indepartate? Data fiind lipsa de stiri is-
torice privitoare la Romani in acea vreme, lipsa
de stiri pe care nu o putem spera sa fie mai tarziu
inlocuita printr'o bogafie oarecare de stiri directe,
nu se poate oare umplea macar in parte acest gol
prin comparafiunea sistematica a dialectelor? Sa re-
tinem insa ca cu metoda antichitatilor comparate e
vorba numai de explicafiuni culturale ale vietii Ro-
manilor dialectale de mai tarziu, de explicatiuni cul-
turale, date cu ajutorul unor stciri culturale, mai

www.dacoromanica.ro
51
vechi extrase materialului comparat. Sä refinem dea-
sexneni ca aci e vorba de comparafia infelesurilor de
cuvinte, ca nu e comparafie multiple a dialectelor in
toata intinderea for linguistica, ci numai comparafia
lexicului, a tezaurului de cuvinte (deci numai al unui
capitol din gramatica), si numai din punctul de ve-
dere al infelesului, lasandu-se la o parte alte domenii
ale limbei.
Principial aceasta este posibil, dar nu e nevoe pen-
- tru aceasta de constituirea unei specialitati nota, cad
metoda comparative linguistics poate face acest lucru,
unit cu allele Inca, pe care antichitafile comparate nu
le pot face. Nu trebue sa uitam ca cuvintele corn-
parate pentru a putea fi puse laolalta, trebue ca eti-
mologia for sa fie anterior facuta, si ca de multe on
etimologia este nesigura, ca de multe on deasemeni
etimologia este asigurata, deci, in comparafia infele-
surilor cuvintelor pentru a le extrage contribufiuni
culturale, era nevoe de intervenfia prealabila a eti-
mologiei, adica a linguisticei. Antichitafile comparate
au deci nevoe primordiala de linguistica, ele sunt
beneficiare ale metodei comparative linguistice.
Linguistica comparator indo-europeand a cucerit sin-
gura pentru Polonia stiri asupra primei ei patrii,
asupra. istoriei Vest-slavilor, pentru un mileniu gf
jumatate de vid istoric, limba polona nefiind puss
jos pe hartie pe larg, decat dupa an. 1300, si iar vechii
slavi aduceau umar la umar cu alte limbi, contribufii
istoriei limbei polone. S'a Incercat intr'adevar de
unii invatati de ai nostri, sau de invatati straini, sa."
se alcatulasca liste de cuvinte comune mai multora
din dialectele romane, sau chiar tuturor 'dialectelor

www.dacoromanica.ro
52
romane. Pentru a ramane mai departe in interiorul
specialitatii noastre, ma voiu opri la lista de cuvinte
comune celor mai multe din dialecte; dar a cuvintelor
numai de origins slava.
Cunoa§tem cloud liste publicate pang acum, una
din anul 1910 si una din anul 1925.
Prima are 8 termeni §i cea de a doua 72 termeni,
prin urmare, chiar dela inceput, numai considerand
cifrele celor doug liste, vedem o asa de mare deose-
bire dupd un timp asa de scurf, chiar daca admitem
ca lista cea dintaiu n'a voit cu once pre sa fie ab-
solut completa.
Trebue sä retinem deasemeni ca aceste cloud liste
nu concords nu numai ca numar de cuvinte, dar ele
nu concords nici ca cuprins: acele 8 cuvinte, de ori-
gina slava, din lista I-a, nu se gasesc in intregime in
lista a II-a, cu multi mai mare. Prin urmare a doua
deosebire surprinzatoare.
Noi vom admite lista astfel constituita ca bung, ca
certa, pentru a putea argumenta in lumina ideiei ce
ne calauze,te aci.

In lista prima sunt introduse urmatoarele cuvinte


de origina slava, comund mai multor dialecte romane:
lane, hrdnesc, gonesc, hrean, Lind, rogoiind, cremenk,,,.
rumen; din acestea lipsesc in lista a II-a, dupd cum
se va vedea: hrean, find, cremene, deci trei exemple
din cele opt, iata deci exemplificata afirmatiunea
noastra, de mai sus, privitoare la necesitatea primor-
diala a etimologiei cuvintelor discutate (a cuvintelor
culturale, am zice, pentru a ramanea mai bine in-
launtrul antichitatilor comparate, §i pentru a nu trcce

www.dacoromanica.ro
53

In compararea lexicala generala a oricaror termeni).


Admitand ca aceasta prima lista este bine con-
struita, sa ne intrebam care sunt contributiunile cul-
turale pe care cuvintele ei le aduc la viata primilor
Romani, adica a acelor Romani can traiau inainte
de formarea dialectelor geografice si cari inregistra-
sera influenta slava. Ca Romanii aceia se hraneau",
aceasta nu este o contributiune culturala caci trebuiau
sa aiba notiunea hranei", de vreme ce mcincau,
carne, peste, pciine, etc. (cuvinte latinesti in romance).
De asemenea gonesc nu este nici un termen superior
care sä ne arate vre-un Imprumut Inalt facut de
Romani la Slavi inainte de despartirea for geogra-
fica, §i nici nu e vre-un termen concret, care sä ne
lamureasca prin sine, asupra vre-unui detaliu de viata
prim - romans; prim-romanii alungau", fugcireau",
viinau", etc. (cuvinte de origine latina).
Cuvantul rumen" iara'§i nu are nici o valoare cul-
turala, e un adjectiv de Imprumut petru imbogatirea
expresiilor. Rogojina este numele unui produs in-
dustrial popular, si daca Romanii 1-au luat dela Slavi,
nici acest Imprumut nu inseamna o lamurire culturala
importanta caci Romanii au putut Imprumuta si a-
tunci, ca si azi, (ca si alte notiuni chiar civilizate)
anumite produse de atelier, anumite produse technice
ca rogojina", si ca altele Inca. Daca Slavii lucrau
astfel de produse, sau daca ei le comercializau, le
distribtiiau, fire§te ca numele slay era indicat sa fie
propagat.
Cremene este constatat numai in daco-romance si
megleno-romans, nu se constata dupa autorul listei,
in macedo-romans, deci el nu este un Imprumut

www.dacoromanica.ro
54.

comun tuturor dialectelor, macar comun dialectelor


noastre celor mai insemnate. Si chiar daca ar fi fost
generalizat in dialecte, cremene nu aducea nici o
contributie culturala caci Romanii aveau amnar cu
care sä scapere, si daca incremeneau puteau sa-si
1,mpietreascci. Cat priveste cuvantul lene, ar trebui sa
admitem ca primii Romani n'au cunoscut notiunea
lenei si ca numai dupa contactul intim si prelungit
cu Slavii au invatat dela Slavi asa ceva. Aceasta ne-ar
onora, fireste pe noi, si i-ar dezonora pe Slavi; nu
eram lenesi", trandavi", de cat la venirea Slavilor,
dar lenea" nu prea e un cuvant cultural, iara lenesi
sunt oameni in Coate nafiile si stadiile de cultura, asa
ca nimeni nu se poate fall cu acest nume; e omenesc,
si e foarte probabil ca multi primi Romani erau le-
nesi, fares sa cunoasca termenul slay.
Lista de a II-a are 72 de termeni de origine slava
ce ar fi comun la trei dialecte romane, si anume:
daco-romanei, megleno-romanei si macedo-romanei
(deci nu si istro-romanei). Vom grupa cuvintele de
pe aceasta lista dupa oarecari categorii care intere-
seaza vieata culturald a masselor:
1) cuvinte care arata obiecte mai mult sau mai
putin industriale, comerciale: (citez mereu forma
daco-romans), cleste, clopot, cos, sits, rogojind, to-
pate", coasts, prastie, grindci;
2) cuvinte cari arata vietati din jurul omului: rac,
pdianien, nevastaica;
3) numiri de plante: cocean §i rogoz;
4) parti ale corpului: trap; _

5) denumiri de imbracaminte: poald, din §i croiesc;


6) termeni de rudenie: nevastd;

www.dacoromanica.ro
55

7) termenii din vieata casnica: prag, polite!, jar,


opciresc;
8) termeni agricoli: brazda, grading, coasci, (citat
§i mai sus sub 1), stog;
9) accidente geografice: izvor;
10) cuvinte ce redau notiuni generale: graesc, go-
nesc, ddruesc, jelesc, miluesc, smintesc, lipesc, topesc,
golesc;
11) cuvinte neclasabile in grupele de mai sus: sutd,
scamp, lene, baba, etc., etc.
Admitand ca demonstrat ca aceste cuvinte comune
celor trei dialecte romane, sunt in acela§ Limp, nu nu-
mai comune dar §i anterioare ruperii in dialecte geo-
grafice, ca ele au fost deci imprumutate in chip ne-
cesar, cu toatele, inainte de anal 900 d. Hr., reamin-
tindu-ne ca contributia istro-romanei nu este data, sä
vedem in linii mari ce contributiuni ne pot da ele,
asa cum le-am grupat, pentru istoria culturala a Ro-
manilor celor mai vechi.
Privitor la grupa Nr. 1, la aceea a cuvintelor de
technics populara, constata'm ca Romanii au impru-
mutat termeni de obiecte technice, cari sunt comer-
cializate si lansate de obiceiu de anumite oficine, care,
azvarlindu-le in comertul popular, le azvarle si nu-
mele for respectiv, a§a cum se intampla si azi in tar-
gurile noastre permanente sau in targurile noastre
anuale (balciuri).
Considerate fiecare pe rand, spre marea noastra
parere de rau, ele nu aduc nimic decisiv, nimic gray,
in cunoa§terea stramosilor no§tri. Daca am cumparat
not dela me§teri si negustori strain site, lopeti, cle§te,
co§uri, etc., aceasta nu spune ca am imprumutat ter-

www.dacoromanica.ro
56

menii respectivi, fara sa putem afirma ca acestia n'au


Inlocuit altii preexistenti sau puternici inruditi, caci
in domeniul termenilor technicei popular, termenii
se inlocuiesc °data cu schimbarea fabricantului (Ro-
mani, de pilda cu unul strain, cu unul slay, de ex.).
Pentru a nu ajunge prea departe ne interzicem de
a aprofunda fiecare din cuvintele mentionate mai
sus sub numarul 1, si sa ramanem cu concluzia ne-
cesard a grupei acesteia de cuvinte, aceia ca Slavii
au fabricat sau numai au vandut Romani lor primi,
obiecte ca acestea; este surprinzator Insa ca Slavii
sa fi avut o industrie mica proprie Inca din yea-
, curile VII, VIII, pe cand ei nu intrasera Inca deabi-
nelea in civilizatia europeana, pe cand ei erau Inca
necrestinati.
Daca trecem la grupul fiintelor din jurul Roma-
nului, care ne-ar putea da lamuriri asupra climatului
pe care 1-a avut populatia noastra prima, asupra con-
figuratiei terenului in mare, asa cum ne-am astepta,
vedem ca Imprumutul cuvantului rac, (daca nu 1-am
considera ca un nume alimentar, nume care sunt
foarte mobile pe marl distante), ar insemna ca Ro-
manii cei mai vechi au locuit in regiunile apelor in-
cete, care au scorburi, ragalii, in care vietatea aceasta
trateste; dar atunci paralel, ar insemna ca el n'a
cunoscut regiunile mai Inalte, paduroase unde traieste
nevestuica, deci nici in regiunile apelor largi, Incete,
nici ale regiunilor mai Inalte, umbroase. Ar urma deci
ca ei sa fi trait numai in altfel de regiuni.
Trecand la grupa de sub numarul 9, ar insemna
ca Romanii primi in regiunile pe cari le-au locuit
n'au cunoscut izvoare, §i ca numai dupa convietuirea

www.dacoromanica.ro
57

larga cu Slavii ei au deprins notiunea si cuvantul


ei denumitor. A ne figura o astfel de regiune, pentru
o populatiune care nu locuia regiunea apelor incete,
regiunea padurilor, asa cum am vazut-o mai sus,
ar insemna sa admitem ca n'a cunoscut nici regiunile
de inaltime mai mici, nici inaltimile mai mari de unde
ies izvoare? Cari ar fi atunci regiunile posibile, care
sa impace imprumuturile acestea, ce se exclud? Po-
trivit celor trei cuvinte aci considerate ar insemna
deci, fara a introduce alte cuvinte latine inrudite ca
inteles, ca Romanii primi n'au cunoscut nici sesuri
cu ape incete, nici munti, nici izvoare, ca au trait
deci intr'o regiune naturals, in care acestea nu se
intalnesc. E posibil aceasta?
Trecand la alte grupe, ar insemna ca numai dupd
contactul cu slavii, Romanii nostri strabuni an cu-
noscut ce este nevasta, deci aveau copii, fete §i fii.
Este cu totul riscat sa staruim asupra contributiunilor
culturale pe care ni le-ar fi dat slavii in astfel de
domenii, riscata prin concluziuni exagerate (de pilda,
ca n'ar fi cunoscut casatoria), riscate si prin latura
comics, amuzanta la care s'ar preta.
Tot asa ar trebui sa admitem ca n'au fost babe
(grupa nr. 11) la primii Romani si ca numai dato-
rita contactului apropiat cu Slavii, Romanii au cu-
noscut aceasta vorba si nofiunea ce-i corespunde. Este
sa frizam ridicolul, staruind asupra unora din im-
prumuturile acestea, (si ale altora pe care le tac)
cand procedam dupd metoda obicinuita, aceea dupa
care necesitatea externs, vidul unor notiuni, ar im-
pinge numai decat la imprumuturi.
In ce priveste numele plantelor, ele sunt asa de lip-

www.dacoromanica.ro
58

site de continut (coCean, rogoz), ca nu putem extragq


o contributiune culturala, mai ales ca rogoz, merge
impreund cu rogojinei de care s'a vorbit. Cocean e
un cuvant specializat la papu§oiu, la porumb, in Mol-
dova, altminteri si cultura porumbului este mai noua
la not §i in Europa, ea nu era cunoscuta in veac.
VIII si IX.
Cu privire la termenii agricoli, la viata agricold,
despre care se crede ca o datoram Slavilor, avem
cuvinte prim-romane (dupes lista mentionata) gradind,
brazda, cari nu contribuiesc la lamurirea problemei
agriculturei in cea mai veche perioada romans, cari
aceste cuvinte sunt prea putine (unul, primul, nici
nu priveste agricultura in sine), §i dupes contributia
for ar insemna ca Romani cei mai vechi au aflat dela
Slavi ce e brazda, ei cari arau §i semanau.
Privitor la notiunile generale de sub 10, ele nu aduc
prin generalitatea lor, prin intelesul for general ome-
nesc (daruesc, golesc, gresesc, etc.), vre-o contribu-
tiune pozitiva, pentruca ar insemna sa exageram ca
notiunea de greseala" a intrat in romans prin Slavi
inain-te de 900, ca Romanii primi nu greseau"; tot
astfel si notiunea de daruesc", etc.
Este demn de retinut ca dupes listele acestea, nici
un termen religios, nici un termen bisericesc, n'a in-
trat din slava in prim - romans (clopot, nu este un
termen bine caracterizat ca bisericesc); de asemeni
niciun termen care sa clued la vre-un climat aparte:
o vegetala hotaratoare, un animal; tot nu-i, nici vre-o
scuba care ar putea fi urmarita.
Precum se vede aplicarea metodei antichitatilor
comparate la problemele romane, pentru cazul im-

www.dacoromanica.ro
59

prumuturilor slave, da ware contributiuni uneori,


alte on nu da nici o contributie, daca le cerem prea
mult. Vina centrals a acestei metode sta in faptul
ca ignora psichologia generala a omului si crede ca
orice act linguistic al lui este un act prezidat de o
lipsa, de o saracie de notiuni, in Coate imprejurarile,
de o saracie grava, culturala, totdeauna. Din nefe-
ricire, studierea termenilor culturali imprumutati, ca-
rora li se reclama contributiuni mari, nu aduce acest
rezultat in exemplele studiate. Daca se va cere mai
pufin atunci imprumuturile stravechi vor confribui
cu ceva, uneori cu foarte putin, alteori cu altceva mai
mult pentru intelegerea vietii stravechi culturale.
Nu trebue sa uitam ea o exploatare a intelesului
unor cuvinte inrudite, este o operatiune pe care o
face §i linguistica singura, si atunci cand linguistica
dovedeste inrudirea termenilor, ea are in vedere nu
numai sunetele §i analiza formals a cuvantului, dar
are grija organica si de infeles, asa ca linguistica
manueste si explica intelesurile. Antichitatile corn-
parate insa voiesc ca dupa ce linguistica s'a pronuntat,
sa dea ele o exploatare intinsa acestor rezultate
consemnate. Pentru aceasta antichitatile comparate
introduc studii noug, preocupari variate; asa de
pilda, pentru a extrage cuvantului rac, comun celor
trei dialecte romane, cat mai mult, aceasta specia-
litate s'ar preocupa de climatul in care racul traeste,
de apele pe care le populeaza, de alimentatia lui,
(chestiuni de Stiinte-naturale) apoi de intrebuinta-
rile pe care el le are in amanunt, de comerful lui
pe distante mari geografice, de faptul ca unii oameni
it cunosc fara ca racul sa traiasca in regiunea salt

www.dacoromanica.ro
60
In centrul pe care-1 locuiesc ei, etc., o multime de a-
manunte, care imbogatesc cuprinsul etimologic al cu-
vantului rac. Dar aceste lucruri, aceste studii acce-
sorii le poate face §i linguistul, care pentru stabilirea
etimologiei, operase deja cu intelesul cuvantului, daca
vrea sa extraga concluziuni mai indepartate, sau daca
vrea sä-§i asigure rezultatele obtinute.
Etimologia unui cuvant rar, a unui cuvant technic
popular, a unui cuvant mai greu, cere azi filologului
o ancheta amanuntita asupra domenitilui ce revine
cuvantului aceluia, caci altfel etimologia nu se poate
dovedi, sau nu se poate intelege. S'a mers pand acolo
incat s'a inaugurat un curent in studiul cuvintelor,
curent §i revista, care it practica i propaga, Oder
4un Sachen, adica z,cuvinte §i lucruri", voind sä se
accentueze prin aceasta nevoia mult simfita a apro-
fundarii §i a largirei studierei lucrului aceluia al
carui nume ili propui a-1 elucida. Dar cu aceasta per-
fectionare, uneori absolut necesara, reclamata de na-
tura cuvantului in studiu, zic, este tot din domeniul
linguisticei §i nu este a§a de mare nevoe de o creard
a unei specialitati nota, consacrata acestei adanciri a
intelesului; a§a cum linguistica adance§te sunetele,
a§a cum adance§te formele cuvantului in care a-
ceste sunete apar, a§a cum cerceteaza atent intelesul,
tot a§a ea poate extinde mai mult amanuntirea in-
telesului fara ca ea sa iasa prin aceasta din domeniul
din care ii apartine.

www.dacoromanica.ro
Metoda Comparative aplicata
la Istoria Rominilor.
Dupd ce ne-am oprit asupra problemei reconstruc-
tiei termenilor si culturilor, dupd ce ne-am oprit
asupra metodei comparative, aplicata acolo unde el
ii convine, precum si acolo, unde ei nu-i convine
fare rezerve, sa tratam aceleasi probleme si intents
domeniu de cercetari, strain celor de mai sus, dome-
niului Istoriei romane. Sa vedem cum s'ar putea
folosi rezultatele de mai sus pe acest nou taram.
Istoria considerate ca specialitate stiintifica are
un domeniu definit si o metoda proprie; ea este in
genere studiul critic, sistematic al documentelor pas-
trate, si extragerea din acest studiu, a unor adevaruri
privitoare la vieata politica si culturala a unei colec-
tivitati.
Prin urmare cand Istoria nu are decumente, acte,
texte, ea nu-si poate exercita critica sa, din lipsa dd
material, e redusa, deci, prin definifie, la tacere.
Astfel se intampla si cu Istoria Romani lor, care
pentru anumite probleme mad, grave, precum si
pentru anumite vremi, e lipsita cu totul, sau intr'o
foarte mare masura, de stiri, si de aceea ea nu poate

www.dacoromanica.ro
62
ataca cu mijloace proprii, riguroase, gi uneori in chip
satisfacator, probleme si timpuri necesare ei.
Nu putem noi oare pe alte cal care ar ra'rnanea to-
tusi istorice, sä reconstruim din umile resturi ade-
varuri istorice mari, sau sa inmultim numarul stirilor
existence, si exploatandu-le laolalta, sa cucerim ade-
varuri nebanuite? Un exemplu:
Intr'un document latin, emis de cancelaria ungara,
se face mentiun'e de o lupta intre un voevod roman
din Muntenia si intre un comandant de armata un-
gara. Stirea aceasta, asa cum o avem, prin sine, nu
spune nimic mai mult decat faptul brut, acela al unei
lupte, purtata de un roman. Alte stiri privitoare la
aceasta lupta nu mai avem, si atunci, din lipsa de is-
voare, nu poate istoria sa vorbeasca mai pe larg de
acest principe roman, cel dintaiu intalnit in lupte
cu Ungaria.
Dar noi avem un mijloc pentru a remedia lipsa
de isvoare, mai avem un mijloc pentru a extrage a-
cestei stiri simple, contributiuni mai largi, de care
avem asa mare nevoie. Si lath' cum: Actul latin in-
trebuinteaza pentru acea lupta un anumit termen,
care, fireste, nu poate sa fie intamplator, caci actul
era adresat unui om care luase parte la evenimentul
relatat si care cunostea imprejurarile luptei, cum,
deasemeni, erau prezenti atatia pe can actul ii inte-
resa si care luasera si ei parte la eveniment. De
aceia aprofundarea termenului intrebuintat va aduce
de sigur o contributiune pe care actul nu o dadea
deadreptul.
Pentru a intelege mai bine termenul, pentru a-i da
un continut mai apropiat de acela pe care-1 avea in

www.dacoromanica.ro
63

acel veac in cancelaria latina a Ungariei, avem la


Indemana noastra un procedeu comparativ si anume:
Cuvantul in discufiune mai apare si in alte acte
latine ale aceluias rege ungar, cari acte insa nu se
refers la Romani, ($i care deci nu privesc Istoria
Romani lor, si care, deci, nu alcatuesc isvoarele Is-
toriei Romanilor), regele ungar pufin inainte $i pufin
mai in urma a mai avut diverse actiuni militare care
sunt relatate in acte si unde se intrebuinteaza termeni
adecvati imprejurarilor; urmeaza sa facem compa-
ratia termenului nostru cu termenii intalniti la cele-
lalte lupte", sa vedem daca nu cumva cu acel prilej,
avem ocaziunea sa cunoastem mai in ama'nunt, mai
pe larg, intamplarea militara a noastra.
In acelas Limp, acelas comandant militar, care a
operat in contra voevodului roman, it intalnim si in
alte acte, sau it intalnim chiar in actul mentionat, dar
luptand §i hwingand aiurea, in alts parte, cu alti
inamici. Si atunci din cunoasterea carierei militare a
acelui comandant putem aprecia mai bine actiunea
unica i saraca in isvoare a a avut-o faffi de voevodul
nostru.
Urmarind mai departe comparatiunea, putem avea
surpriza ca luptele intamplate aiurea sa fie mai bine
cunoscute, sa cunoastem de pilda o lupta avuta cu
un stat vecin noua i atunci putem evalua mai bine
actiunea indreptata in contra Romanilor, prin actiu-
nea indreptata in contra vecinului nostru mai bine
cunoscut, care la acea vreme avea un stat in toata
regula, deci, lupta dusa impotriva noastra era
lupta asemanatoare cu aceea dusa in contra unui stat
vecin mai vechiu, deci valoarea militara (cu Coate

www.dacoromanica.ro
'E
64

cele ce decurg din aceasta valoare) a voevodului si


voevodatului era egala cu aceea a statului vecin. Sau
se poate intampla ca din comparatiunea aceasta ac-
tiunea militara intreprinsa contra noastra sa aiba
mai multe asemanari cu actiunile executate contra
unora din popoarele ce loveau regatul ungar in a-
ceasta vreme, fare a fi constituita in state de felul
celora al vecinilor nostri, amintiti mai sus.
Prin esirea de pe terenul stramt al stirei privi-
toare la Romani, si prin cercetarea comparative intr'a
lume straina noun, prin compararea intrePrinsa in
isvoarele latine ce nu ne privesc, ce nu ne mentio-
neaza, si prin intinderea comparatiunei cu o lume
slava vecina, care principial si direct, nu ne priviau,
aflam amanunte ale luptei care a fost dusa la noi,
precum sunt efectivele dusmane, dispunerea fortelor,
experienta military a comandantului advers, si astfel
pe aceste cai, ne putem da seama de ce forty trebuia
sa fie in fata acestei armate si acestui comandant
dusman, dace de partea Romani lor putea sä fie o
oaste improvizata, din tarani, sau o alta.
Din aceasta comparatie extensive am dat un con-
tinut mai bogat, mai nuantat cuvantului sters din
istoria noastra, aceluia de lupta", am castigat o apre-
ciere relative a evenimentului, am castigat un bun,
care, eventual, pus in legatura cu putinele lucruri ce
mai cunoastem asupra voevodului roman, da un in-
teles mai fericit, mai apropiat de realitatea de atunci,
si da o explicatie suculenta faptelor istorice de mai
tarziu.
Comparatiunea de mai sus a fost aplicata stirilor
noastre militare vechi.

www.dacoromanica.ro
65
Cu privire la istoria vietii noastre populare, agrare,
sociale, mai vechi, din vremea fondarii principatelor,
nu §tim uneori nimic, sau prey pufin, din cauza lipsei
de §tiri pe care istoria noastra sä le poata studia,
si carora sa le extraga adevaruri cat mai numeroase.
Si nici nu este speranta ca se va ajunge candva la
descoperirea de isvoare noun, bogate, care sa ne la-
mureasca bine asupra trecutului nostru indepartat
§i obscur.
Si in domeniul organizatiunii interioare nu numai
in acel al politicei geoerale, sau al politicei externe,
sau al actelor mari ale nafiunei noastre, se poate
inlocui vidul isvoarelor printr'o procedare compa-
rative, extensive.
De pilda, intr'un act oarecare care nu este al nostru,
intr'un act strain se intampla sä fie un pasagiu, sate
un cuvant privitor la noi, sau chiar mai multe cuvinte,
sau mai multe pasagii.
Extragand direct cuvantul sau pasagiul, istoricul
roman nu face decat sa transcrie in textul sau pe
deantregul, sau sa-1 foloseasca partial in expunerea
sa, trimitand in note la locul unde cuvantul sau
pasagiul exists.
Aceasta procedare conforms procedeelor obicinuite
Istoriei, i cultivate cu comoditate de istorici, nu
duce insa la un progres, nu inlatura totala noastra
ignorant& pentruca introducerea aceea in text, pe
Ory
Care o faceau istoricii, era mai mult sau mai pufin
externs, nu lovea lucrurile in miezul lor, $i dupe
lectura pasagiului ramaneai fare niciun folos critic.
Aceasta pentruca istoricul care-§i propune sa extraga
critic isvoarelor ceea ce ele pot da, nu avea stiri mai
Filo logia - 5

www.dacoromanica.ro
66
numeroase pe care sa le compare intre ele 5i sa ajunga
prin aceasta la un rezultat, avea numai o tire sau
doua, on chiar trei, dar ele erau disparate, si nu pu-
teau fi puse alaturi pentru a le vedea ceea ce ele
au comun.
Atunci urmeaza ca istoricul nu va putea elucida
niciodata vieafa noastra interns pang in amanunte
in acea vreme care e lipsita de isvoare.
Si totusi, aceasta saracie a isvoarelor noastre di-
recte poate fi combatuta pe o alts cale, tot pe calea
comparafiunei, comparafiunei i iarasi a compa-
ratiunei.
Cu privire la organizatia agrard, la vieata sociala a
maselor din Europa centrals (din care facem i not
parte) si din -13alcani (din care facem i not parte), se
vede dupa lungi osteneli ca aceasta organizare a-
grara i sociala era de mai multe tipuri, de mai multe
sisteme, in linii mari.
Cel ce cunoaste aceste organizatiuni sistematizate,
cand vine sä cerceteze vieafa agrara, sociala, a noa-
stra, a Romani lor, care e necunoscuta, el nu intal-
neste deck icPcolo cafe un cuvant sau altul, nimic
sistematic, inlantuit; nu intalneste acte ale vietii noa-
stre din acea vreme, acte care fiind puse unul langa
altul, in numar mare sä se poata extrage un numar
de adevaruri. Dar pentru cel ce cunoaste isvoarele
istoriei culturale ale altor popoare, vecine, pentru
acela, cele cateva nume prizarite, capata un inteles,
capata un cuprins, pentruca ele apartin cutarui sau
cutarui sistem, cutarei sau cutarei lumi de organizare
interns, si inva."tatul acela poate apoi, la lumina is-
voarelor romane, ce mai sunt, laturalnice, sä con-

www.dacoromanica.ro
67
firme sau sa infirme apropierile lui sugerate. La apro-
pierile pe care le are dela inceput, $i la greutatile
ce i se ridica, el poate face oricand apel la isvoarele
straine si poate verifica daca, in lumina sistemului,
pufinele stiri romane, consuma cu acele mai bogate,
de multe ori, ale vecinilor.
El poate uneori reconstrui astfel din cateva resturi
ceva social, agrar, intern. Caci exists un ra-
port riguros in lumea interns a unui stat, a unei so-
cietati (adica: a unui organism), exists un raport
riguros intre anumite date; cand unele din aceste
date sunt cunoscute, cand alte varietati sociale, con-
temporane sunt de asemeni cunoscute, pe baza ra-
portului de necesitate intre valorile interne si pe
baza organismelor vecine cunoscute, se poate recon-
strui organizafia, stiuta doar numai din umile resturi.
Este singura putinta de a mai castiga ceva pozitiv.

Pentru a lua un exemplu, sa ne oprim la utilitates


pe care un act din 1247 11 mentioneaza privitor la
vieata Romanilor in regiunile oferite cavalerilor.
Este cu neputinta sa definim intelesul acestui cu-
vant in actul nostru, desi apare de doua ori si nu
putem ramanea decat la intelesul obicinuit al acestui
cuvant, fara a putea dovedi intelesul lui agrar, in-
telesul lui fiscal, fara a ne putea deci face o idee de
situafia mai amanuntita a Romanilor, la care el se
ref era.
Daca insa vom cerceta in actele aceluiasi veac, in
ocaziuni asemanatoare aceleia in care utilitates apa-
ruse in aceeasi cancelarie, si tot in rasaritul regatului
ungar, vom vedea ca gasim pasagii care lamuresc

www.dacoromanica.ro
68

deadreptul sensul agrar, fiscal, cu consecintele lui, al


cuvantului in discutie, si anume ,,...fructuosis utilita-
tibus carent, videlicet piscaturis et syluis lucratiuis..."
iar mai jos: ,,...utilitatibus suis, videlicet syluis, fenetis,
piscaturis..."
Aceste locuri puse in alaturare de cele intalnite
in actul ce privea direct pe Romani, numai prin simpla
for apropiere, zic, L- desi s'ar putea starui indelung
si cu alte probe dovedesc ca cuvantul generic uti-
litates inseamna: venituri pe care le aducea regelui
pescuitul in apele regiunei, fanetele si padurile, avute,
cultivate si exploatate de populatia romans.
Se vede, din citatiuni ca °data este vorba de sy-
luis lucratiuis, adica de paduri ce aduc castiguri,
ce sunt exploatate, iar mai jos actul vorbea numai
de paduri (si not am luat aci pentru not in discu-
tiunea aceasta termenul cu continut minim).
E intrebarea: Ce venituri producea padurea Ora-
nului roman inainte de 1250 in Oltenia si Muntenia,
spre a plati apoi pentru ea, daca el n'ar fi avut o
vieata asezat, activa, daca n'ar fi avut vite, pe care
sa le pasca i prin paduri, daca n'ar fi taiat leinne
din ele, daca n'ar fi avut vite pentru a intretinea
fanaturi, (locuri pentru cresterea fanului i apoi cu-
legerea lui, cosirea lui), ceeace nu se confunda cu.
Omni pentru care exists in actiele latine ale yea-
cului XIII-lea termenul lor, deosebit, pascuae.
Aceasta, pentru a nu starui mai adanc i asupra
altor cuvinte din aceiasi lume.
Prin urmare, prin comparatiunea ce am extins:o
dincolo de limitele actului privitor la Romani (corn-
parattunea pe care am fi puttit-o intinde i aiurea),

www.dacoromanica.ro
69

dintr'un text searbad, sau chiar gol din punctul de


. vedere al istoriei vechi a Romanilor, am reu§it sa
Aivem un cuvant cu inteles, sa retinem, sa aprofundam
intdlesul, §i sa cucerim un termen technic din vieata
economics romans, a Olteniei, Munteniei, imediat
dupa navalirea Tatarilor.
Dara nu numai in probleme de vieata populara,
cum e cazul termenilor fiscali, (utilitates) nu numai
in domeniul vietii militare a voevodatelor, (lupta")
dar *i in domeniul §tirilor politice, propriu zise, prin
metoda aceasta a comparatiunii, putem ajunge sa
umplem vidul acela de §tiri, notoriu. De pilda, noi nu
§tim nimica asupra situatiunei politice a regiunei
muntene la sfar§itul veacului al XIII-lea, nu §tim
nimic pentruca n'avem isvoare contemporane care
sa. vorbeasca de noi. Dar in istoria politica a veci,
nilor no§tri dela sudul Dunarii e mai bine cunoscuta
aceasta vreme §i din aprofundarea §tirilor privitoare
la Bulgarii i &Arbil, sud-dunareni, imediat vecini
regiunilor muntene, pot ie§i pentru noi contributiuni
indirecte, dar logice §i necesarii.
Stim, de pilda, ca intre 1290 §i 1300 erau supuse
Tatarilor, (cari navaleau in Bulgaria §i in Byzant):
tarul bulgar din Trnovo, principatul independent din
Vidin §i cel din Branicevo, §i regatul sarb (de peste
o jumatate de secol intemeiat).
In aceia§i vreme Tatarii ajung la o mare inflorire
a puterei lor, este domnia vestita a 1ui Nogai. Daca
Tatarii stapaniau regiunile Dunarei §i ceva mai adanc
in Balcani, regiunile Dunarei bulgare i sarbe, daca
Tatarii erau stapani in acela timp, gi la Rasarit, adica
in spatele regiunei muntene, de care ne ocupam,

www.dacoromanica.ro
70

atunci se naste o Intrebare elementara: Romanii cari


traiau in aceasta vreme in mici organizatiuni la Apus
§i la Nordul regiunilor constatate ca invadate §i su-
puse Tatarilor, Romanii acestia ce situatie politica
aveau? Acte directe care sa ne raspunda la aceasta
Intrebare nu sunt.
Dar in logica istorica a timpului acesta, in logica
geografica a regiunilor acestora, separati Romanii
numai de Dunare, puteau ei oare sa ramand fare a
lua o pozifiune fata de cuceritor in plind expansiune?
Aveau puterea necesard spre a rezista, aveau situafia
fericita de a fi aparati contra Tatarilor de catre Un-
garia, (care astfel se apara pe sine), cunoa§tem o ac-
Pune ungara contra Tatarilor in aceasta vreme,
istoria Ungurilor in aceasta vreme e cunoscuta
e oare o supunere fata de Tatari, iata atatea intre-
bari, cari fondeaza in Istoria noastra o problema ta-
tara pentru regiunea noastra la sfar§itul veacului
XIII, in ajunul fondarii noastre ca scat, o problema
tatara care pe baza stirilor directe nu se putea pune.
Pentru cine ar urmari documentele noastre interne
munteneti vechi, ar vedea ca ele aduc multe con -
tribufiuni, cand sunt supuse la o exploatare riguroasa
a for (exploatare riguroase si extrema care Inca nu
s'a facut), dar §tirile acestea, exploatate direct, nu-
mai direct, inceteaza la un moment dat de a raspunde,
devin mute, spre marea noastra parere de rau. Am
voi sa stim cu mult mai multe lucruri din acea vreme
..
Se poate insa extinde valoarea informative a aces-
tor pufine, relativ, documente, §i se pot fructifica
mai departe aceste monumente mute, pe cale de in-
valuire. De pilda:

www.dacoromanica.ro
71

Actele noastre interne vechi au totdeauna titlul


domnului, cand actele sunt solemne, mai importante, :

au titlul lung; cand actele sunt mai putin grave ele


au titlul scurf al domnului.. In titlul lung, cat §i in
titlul scurf uneori, este o. parte care se repeta, o parte
comuna; aceasta parte din capul actului, comuna,
se repeta i la sfarsitul actului, in semnatura actului,
in a§a zisa monograma, indiferent daca actul are
iflul lung sau scurf in capul sau.
In aceasta parte constants a titlului domnului, se
intalnesc cuvintele prin gratia lui Dumnezeu domn".
Este clar ca aceasta parte a titlului domnesc, repetata,
este prin natura ei foarte insemnata. Pentru istoricul
propriu zis, pentru istoricul istoricizant, aceasta parte
fundamentals a actului, nu poate fi de cat o consta-
fare, §i anume ca titlul domnilor munteni in vremea
veche suna astfel.
Dar daca cercetam titlurile potentafilor vecini
noua, §i la Surd §i la Vest i la Nord si la Est, vedern
ca acest titlu are aderenfe cu unul din acestea, cu
cel latin si inteo anumita vreme i cu cel sarb, (dar
cu titlul sarb al unui stat sarb (Croatia) ce nu era
vecin, noua imediat, §i numai mai tarziu titlul sarb al
unui alt stat sarb, vecin noua, are aceasta parte a
titlului comuna cu noi).
Este u§or de infeles ca la fondarea statului roman,
cand in titlul principelui trebuiau introdu§i termeni
ai suveranitatii, zic, este u§or de infeles ca atunci s'a
procedat dupa modelul statului celui mai insemnat
cu care aveam legaturi, titlu pe care eram in situa-
tiunea de a-1 cunoa§te, pentru a-1 putea impruniuta.
Din apropierea' vizibila pe care formula actelor mun-

www.dacoromanica.ro
72

tene (milostid bozinea) o are din formula latina Dei


gratia, se vede foarte bine ca statul care avea cance-
larie latina, in care formula aceasta era uzitata, statul
acela a influentat, a prezidat la prima redactare a
partei din act, ce privea suveranitatea. Acel stat era
statul ungar cu cancelaria sa latina, cu care Romanii
venisera in contact, dupa cum bine §tim.
Trebue sa subliniem ca acel stat sarb (Croatia),
indepartat de noi, care avea aceasta parte a titlului
comuna cu noi, este un stat vecin Ungariei, cu in-
tinse relatiuni cu Ungaria, chiar dependent de Unga-
ria, deci in situatiunea de a imprumuta, de a se in-
fluenta de cancelaria si de conceptele politice inalte
medievale ale occidentului european, reprezentate
prin Ungaria politics. Celalalt stat sarb, vecin nou5,
are aceasta parte comuna, numai catre sfar§itul e-
xistentei sale, atunci cand impins de Turcii navalitori,
ramasese redus numai la partea nordica a teritoriului
sau, §i cand necesitati politice arzatoare it apropiau
de Ungaria §i de Tara Romaneasca, prin urmare si
aparitia acestei formule in titlul sau are o explicatiune
clara.
Dar actul roman e slay, e in limba veche slava
bisericeasca, in acea limba savants, diplomatica, a
noastra din vremurile vechi, §i atunci, §i originea
formulei suveranitatii din act, era desigur, prezu-
math', ca intreg documentul, a fi de origine slava. Si
cu toata prezumtia aceasta naturals, adevarul nu este
acesta. Formula centrals din titlul domnilor noWi
munteni este de origine latina, occidentals, dar e pas-
trata in traduceri vechi slave biserice*ti. Astfel se
adevere§te un principiu foarte insemnat, care se ye-

www.dacoromanica.ro
73

rifled si cu alte exemple, ca nu este o legatura inextri-


cabila intre un cuvant si nofiunea pe care el o aco-
pere, asa cum am fost deprinsi pans acum sA admitetn.
Pe calea comparative deci am putut extrage unei
stiri restranse, inchise, niste marturisiri cu mult mai
importante, pe care ea nu le putea da prin sine, si
asa cum am facut cu aceasta stire se poate face si cu
alte multe stiri ale documentelor noastre vechi.
Precum vedem, pentru ca Istoria Romani lor sa
ajunge a invinge greutatile ce-i sunt inerente, pentru
a invinge lipsa stirilor totals, uneori, alteori partiala,
are un mijloc fecund, acela al iesirei din critica in-
terne a actelor, exclusive si trecerea la o critica ex-
terns, extensive, urmatoare in chip necesar criticei
interne. Dupd ce actele interne, cand sunt, au fost
cercetate in cuprinsul lor, dela unul la altul, si dupe
ce lipsa acestora a fost constatata, atunci ramane is-
toricului viitor un nou atac deschis, atacul inconju-
rator al enigmei sau al mizeriei documentare: inva-
luirea lor, si reducerea lor. Acest atac invaluitor nu-
mai metoda comparative, extensive it poate face.

www.dacoromanica.ro
Trecem acum la un alt capitol al expunerei noastre,
§i anume intram intr'o problems a Filologiei slave,
fundamentals, care are o insemnatate §i pentru viata
noastra veche.
Limba veche slava bisericeasca este limba in care
se oficiaza serviciul divin §i astazi, (pang la instau-
rarea bol§evismului in Rusia la mai mult de 100 mi-
lioane de oameni), Bulgari, Sarbi; ea a fost chiar mai
intinsa odinioara in unele regiuni slave din Vest,
dar de acolo ea a fost eliminate de actiunea occiden-
tals de catolicizare.
Aceasta este situatia azi, §i ea dureaza de apro-
ximativ 1000 de ani, neintrerupt, §i a avut odinioara
o situatiune cu mult mai insemnata; ea a fost limba
liturgica §i la Romani, pans acum cateva veacuri. De
cand a fost a§a, nu §tim cu siguranta, ci banuim.
Prin urmare in curs de multe veacuri o intreaga
parte mare a Europei, neintrerupt s'a rugat lui Dum-
nezeu, §i i-a oficiat lui in aceasta limbs, devenita
astfel o limba sacra, a§a cum fusesera pang la ea
numai ebraica, greaca §i latina. Este un fapt impor-

www.dacoromanica.ro
75

Cant, cu mari urmari, in istoria civilizatiunei euro-


pene, §i de acest fapt de civilizatie ne-am resimtit
§i noi, Romanii. La Romani, la toti Romanii, on unde
se aflau ei, la N., la S. Dundrii, ea a fost o limba
liturgica, iar la aceia din Romani cari s'au ridicat la
manifestatiuni superioare, limba aceasta a fost §i limba
literara a lor, §i limba savants §i limba diplomatica
a lor.
Este u§or de inteles ca o foarte mare parte din
viata sufleteasca a poporului nostru, este legata de
limba aceasta. In ea gandiau, in ea scriau, in ea stu-
diau, in ea corespundeau, in ea adresau rugaciuni si
multumiri lui Dumnezeu, in ea faceau Coate acele
solemnitati legate de viata lor cresting. De aceea
este usor de inteles ca nu se poate vorbi de viafa
superioard a natiei noastre in trecut, si nu se pot in-
telege mai bine unele lucruri din viata noastra de
acum, fares de studiul sistematic al acestei limbi, care
era expresiunea unei anumite civilizatii europene,
multa vreme.
Prestigiul avut de, aceasta limba §i utilizarea ei in
actele superioare ale vietii romane§ti, au lasat urme
marl in istoria noastra §i in limba noastra; iata de ce
studiul acestei limbi este o necesitate organica pentru
intelegerea mai bung a trecutului nostru §i a limbei
noastre.
Dares influenta exercitata asupra noastra din partea
lumei slave nu este numai in domeniul inalt al vietii
noastre, domeniu in care limba veche slava biseri-
ceasca a activat, dar chiar in domeniul vietii noastre
populace, chiar in domeniul vietii noastre zilnice,
chiar in simtirea si gandirea mai mica, o influenta

www.dacoromanica.ro
76

slava este urmaribild. Si, dupa cum se admite la


noi. in genere, §i in domeniul acesta, al vietii po-
pulare si marunte, limba care a influentat si aci, e
tot acea limba veche bisericeasca, si anume prin limba
vie slava care i-a servit de baza acestei limbi lite-
rare.
A§a dar, studiind aceasta limba, nu studiem numai
o limba literara, ci aprofundam §i o limps vie slava,
care este admisa a fi influentat in chip puternic limba
noastra; a§a de puternic in cat, dupa cugetarea do-
minants a invatatilor no§tri, nu se poate vorbi de
individualitatea Romanilor ca popor inainte de inre-
gistrarea acestei influente. Zic, dupa cugetarea domi-
nants a invatatilor no§tri, pentru a nu vorbi de cu-
getarea sau conceptiunea unor invatati straini, mai
ales slavi, care este cu mult mai inaintata de cat
aceea a invatatilor nostri.
Prin urmare sunt atatea temeiuri ca studiul limbei
acesteia sa intre in chip regulat in pregatirea meto-
died si completa a viitorilor stiintifici umani§ti sau
a paturei intelectuale conducatoare romane.
Dar mai este ceva. Limba aceasta este cea mai
veche limba slava ce-a fost asezata in scris, de aceea
ea este un isvor fundamental in studiul istoric al tu-
turor limbelor slave; ea este limba cea mai apropiata
din toate idiomele slave de acea limba primara, din
care toate idiomele slave devin, de acea limba prim-
slava. Prin urmare nu exists probleme mai mari ale
filologiei slave la care limba aceasta sa nu fie intro-
dusa. De aceea si in organizatia oficiala a universita-
tilor s, acorda pretutindeni, §i mai ales in Wile slave,
. un loc central studiului limbei slave bisericesti.

www.dacoromanica.ro
7T
In acela§ timp, pentru noi Romanii, cari nu ne
cunoastem dupd monumente viata noastra medievala,
studiul limbei acesteia este foarte util, pentruca ea
reprezinta o limba vorbita in a doua jumatate a yea-
cului IX, adica tocmai in vremea cand Inca suntem
lipsiti de isvoare si de monumente privitoare la viata
noastra de atunci. Se intelege usor ca daca noi am
Imprumutat ceva din limba aceasta, atunci putem sa
datam Imprumuturile romane, putem sa introducem o
chronologie a unor Imprumuturi, altfel nevalabile.
Tot asa, daca cunoastem teritoriul pe care limba a-
ceasta se vorbea, si daca constatam legaturi Intre
ea si limba romans, atunci, trebue sa admitem ca
Romanii au trait in preajma acelui teritoriu, sau chiar
pe el. Prin urmare Inca o contributiune indirecta a-
supra patriei romane prim-medievale.
Este asa de important studiul istoriei si limbelor
slave pentru noi, in cat, filologia romans trebue sa
Indeteze de a fi numai o filologie romans, si sa intro-
duca organic in compunerea sa si studiul lumii slave
(din care studiul limbei vechi slave este o parte
centrals).
Sa urmarim deci in linii marl limba aceasta si sa
redam in chip fidel unele din problemele pe care
ea le pune, pentru a putea extrage apoi ceea ce e util
problemei noastre romane. Asa cum trebue facut
Intr'o introducere primary la Filologia slava si la cea
generala romans.

Aparifiunea limbei acesteia in scris este strans le-


gata de actiunea de crestinare intreprinsa de Chiril
si Metodiu asupra unor slavi, prin urmare este absolut

www.dacoromanica.ro
78
necesar sa cunoa§tem actiunea apostolica a acestora
pentru a intelege bine problemele de viata ale limbei
vechi slave.
Istoria actiunei for misionarice incepe cu §tirea
ca principele Rostislav a trimis la Constantinopol la
imparatul o cerere spre a-i se da preoti slavi noui
pentru slavii din Moravia, care, dupa spusele vietii
lui Constantin --, trebuiau sa invete poporul sau in
cre§tinism, in limba lui proprie.
Moravia era la aceasta vreme, pe la jumatatea vea-
cului al IX-lea, un finut care cuprindea o regiune a-
proximativa la N. Dunarii, o regiune care §i azi se
cheama Moravia, dar mai intinsa de cat aceasta, cu-
prinzand §i Boemia, regiune vecind la Apus, §i care
mai cuprindea probabil §i ceva mai la Rasaritul Mo-
raviei de azi, prin Slovacia. (Astazi, Moravia este acea
parte a Cehoslovaciei, care ramane bine afara din
muntii Bohemiei, i care are drept capitals ora§ul
Brno (german Briinn), oral universitar, iar Bohemia
este acea parte a Cehoslovaciei care cuprinde Rasa-
ritul statului i centrul lui, avand la Rasarit pe Mo-
ravi. ts

Slovacii sunt vecinii Moravilor, spre Rasarit, tot


in cuprinsul aceluia scat Cehoslovac.
In aceasta intindere traiau semintii slave, stapa-
nite de principi, rivali intre ei, sau in lupte cu vecinii
germani dela Apus. Ace§ti slavi fusesera atini de
cretinism, propagat de catolicii germani din spre
Vest. Germanii aveau pretentiuni de cucerire, i Slavii
din regiunile acestea au fost supu§i imperiului franc,
ce avea o putere foarte mare careia nu i se putea,
rezista. Principii slavi au luptat cu capetenii militare

www.dacoromanica.ro
79

de state germane, vecine si uneori au fost biruifi,


uneori au biruit si ei. Cunoastem cateva nume din
ace§ti principi, precum Mojmir, Pribina, Rostislay.
Aceasta fiind situafia generala a Moravilor, aflam
ca Rostislav prin 860-1 a trimis la Constantinopol
o deputafie de care am amintit mai sus. Este probabil
ca situafiunea lui politica grea, luptele grele cu Ger-
manii, si acfiunea de cre§tinare romans care urma
actiunei politice sa fi determinat pe Rostislav sa
ceard o acfiune de cre§tinare la Constantinopol si
nu la Roma (care chiar incepuse actiunea sa de cres-
tinare prin intermediul german).
Imparatul bizantin a primit cererea §i a insarcinat
cu misiunea cretinarii in limba proprie pe doi frati,
pe Constantin si Methodiu. Cel dintaiu, mai tanar ca
varsta, era cunoscut prin acfiunea lui misionara la
Chazari in Crimeia, era un cunoscator de limbi, un
invatat, un profesor de filosofie, §i era ca si fratele
sat mai mare, fiul unui grec bine situat din Salonic.
In privinfa limbei proprii a Moravilor, limbei slo-
vene (slovenskii), aflam din viafa lui Methodius, ca
imparatul s'a adresat acestor doui misionari, fiindca
ei sunt din Salonic, si ea Solunenii vorbesc curat
slovenete".
Constantin si Method si-au mai luat §i alti tovara§i
de lucru. Daca conducatorii misiunii §tiau slovene*,
§i puteau deci propaga la Moravi, caci pe atunci
deosebirile de limba intre idiomele slave nu erau
asa de inaintate, §i, deci, erau usor de inteles de
catre Moravi limba slavilor de langa Salonic, zic,
daca tiau sloyeneste, pentru a putea organiza misiu-
nea, ei trebuiau sa traduca anumite parti din cartile

www.dacoromanica.ro
80
sfinte, care cuprindeau invatatura si care cuprindeau
si regulile vietii crestine. Pentru a putea traduce insa
aceste instrumente ale actiunii misionarice, ei aveau
nevoe de un alfabet in care sa scrie noua limba
sacra, caci altf el ar fi trebudt sä intrebuinteze unul
din alfabetele cunoscute atunci, pe cel grec sau ro
man. Ei n'au Intrebuinfat nici alfabetul grec, nici pe
cel roman, ci au construit unul nou, propriu limbei
ce urma sa fie exprimata.
Dupd viata lui Ciril (adica a lui Constantin, caci
Ciril este numele de calugar al lui Constantin pe care
aoesta si 1-a luat inainte de a muri, la Roma), se vede
bine ca acesta, a compus literele si a Inceput sa scrie
vorba evangelica; legenda mai vorbeste de o scri-
soare a imparatului bizantn catre Rotislav, in care
imparatul i-ar fi pomenit de literile revelate pentru
limba voastre, si se mai vorbete Inca °data de
literele construite. Asa dar dupa legenda, Inainte
de a pleca in Moravia, Constantin a construit un al-
fabet si a inceput traducerea. Nu mai avem alts
stire strains legendelor asupra construirei alfabetului,
dar sa retinem ca legenda ne repeta stirea aceasta.
Dupa studii foarte Intinse s'a ajuns sä se vada ca
acest alfabet, asa numitul alfabet glagolitic, se rea-
zima in genere pe scrierea minuscule greaca, con-
temporana. Dupa legende, Constantin si Method si
-

cu tovarasii lor, au plecat in Moravia, ca sa raspunda


invitatiunei lui Rostislav, dupa ce lucrasera la tra-
duceri.
Sa mai retinem deasemeni ea atat legendele, cat
si alte acte straine lor, intrebuinteaza, ca denumire a
limbei sfinte, celei noua, termenul de slovenesc.

www.dacoromanica.ro
81

te Este demn de refinut ca acest nume a ramas in


graiul unor slavi pans azi. Ada se numesc acel milion
de oameni ce alcatuesc in N. Jugoslaviei a treia
parte a statului Sarbo-Croato-Sloven. Este o limba
deosebita de cea sarba §i un popor deosebit, dar care
fiind prea mic numerice§te, a fost inglobat in noul
stat sarb creat dupa razboiul mondial, pastrandu-i-se
numele chiar in titlul oficial al Statului. Tot astfel se
numesc §i Slovacii pe sine, acei Slavi, care alcatuiesc
o parte a statului cehoslovac, parte luata dela Un-
garia, §i care a fost incorporat statului nou creiat, de
unde si titlul acestui stat Ceho-Slovacia, in limba
ceha: Cesko-slovensko.
Tot Sloveni s'au numit §i unii Slavi balcanici (dupa
cum se vede §i din pasagiile citate din legende, pri-
vitoare la limba din jurul Salonicului), adica cei din
Macedonia, din Dalmatia sudica, din Rusia veche, etc.
Tot Sloveni s'au numit §i acei Slavi care au trait
candva in Dacia, dela care 'au ramas cateva urine de
limba, ce s'au studiat.
Tot ca Sloveni i-au cunoscut §i Romanii pe Slavi
Inca din cele mai vechi timpuri, dupa cum ne arata
numele roman Schiau, Schei (plural) care e un cuvant
de origins latina-romans, in romans (sclavus = sla-
vus (sclau) (§chiau), nume care s'a pastrat la not in
toponimia nord-danubiana §i in denumirea unei po-
pulatiuni din Brasov. (Cuvantul e pastrat §i in alba-
nezul shqa). Aceasta inseamna din punctul nostru
de vedere ca am cunoscut Inca in vremea romans,
pe acei Slavi care se numeau ei in§i§i Sloveni i ca am
pastrat denumirea aceasta gi mai apoi, §i ca din aceia
se mai gasesc resturi in N. Dunarii. Numirile pe care
logic -- 6

www.dacoromanica.ro
82
si le-au dat diversele popoare slave mai tarziu, Sarbi,
Bulgari, n'au eliminat numele de Sloven pe care Ro-
manii ii cunoscusera mai inainte.
Sa urmarim mai departe pe misionari dupes ple-
carea din Constantinopol.
Din viata lui Constantin aflam ca acolo in Mo-
ravia au fost bine primiti si ca s'au ingrijit de orga-
nizarea serviciilor divine (dimineata, seara, etc.) §i a
liturgiilor. Dar situafia politica a lui Rostislav se
inrautateste, el este atacat de imparatul german (cu
binecuvantarea Papei), tocmai arum, curand dupd
sosirea misionarilor (in 864).
Rostislav fu urmarit de armata germana in launtrul
tarii sale, inchis intr'un castel, gi apoi se supuse impa-
ratului i dadu ostateci. Actiunea aceasta a impara-
tului era un raspuns, o razbunare pentru purtarea
pe care o avusese Rostislav in Limp ce imparatul
Ludovic fusese ocupat aiurea.
Este uwr de inteles ca o actiune de organizare
a legii creatine pe alte baze decat cele sprijinite de
statul franc, cu care Rostislav nu putuse lupta, era
greu de realizat. Este desigur de admis ca actiunea
misionarilor, curand dupa sosirea for nu s'a putut
desvolta, si in legenda lui Ciril se poate vedea dusma-
nia archipresbiterilor, preotilor i discipolilor latini.
Au trebuit deci sa piece dupa trei ani i s'au in-
dreptat spre Roma.
In drumul for la Roma, cei doi misionari se oprira,
dupa cum spune legenda lui Constantin, in Panonia
(istorica Para ce se intin'de la sudul i vestul Dunarii
ungare, mergand departe spre. Sud), la lacul Balaton,
la Principe le Kocel (citeste Kotel), care i-a primit
.

www.dacoromanica.ro
83

bine si care le-a dat 50 ucenlici pe care sa-i invete.


Ucenicii erau sloveni. Aceasta se intampla curand
dupa ce fusese la Kocel si episcopul catolic din Salz-
burg, si in 865 slim ca acest episcop a sfintit mai
multe biserici in sudul Panoniei. Sa retinem ca in
Panonia locuiau Sloveni. Misionarii, petrecuti de catre
principele Kocel, plecara spre. Roma, mergand pro-
babil prin Croatia, (adica partea cea mai de Nord-
Vest pans langa Marea Adriatica, a statului actual
jugoslav), in Italia, trecand prin Venetia.
Ajung la Roma unde era Papa Hadrian. Aci dupa
legenda lui Constantin, Papa i-a primit bine, a or-
donat la doi episcopi sä hirotoniseasca pe ucenicii
veniti, apoi dupa ambele legende, au cantat liturghia
in limba sloveana in biserica Sf. Petru, si in alte
biserici din Roma.
In timpul cat au stat la Roma, Methodiu, dupd
legenda sa, a fost sfintit ca preot, iar Constantin, im-
bolnavindu-se, s'a calugarit si a primit numele Cyrill,
si a murit curand dupa aceea, in 869. Din legende se
vede ca Constantin a fost un mare idealist, un in-
sufletit pentru actiunea misionarica, era mester in
cuvinte i un polemist, in Limp ce fratele sau era
mai mult un organizator, care intrase in viata pu-
blica foarte de tank-, care avea o reputatie in lumea
juridica, si care fusese numit de imparatul bizantin
administrator al principatului slovenesc".
Ce s'a tradus?
Dupa o cercetare a isvoarelor reiese ca s'a tradus
un lectionar din Evanghelii, adica acele parti ale
Evangheliei necesare serviciului divin; si tot asa din

www.dacoromanica.ro
84
Apostol; apoi s'au tradus carti liturgice pentru ser-
viciul divin, precum psalmi, rugaciuni, etc.
Ca s'au tradus la inceput numai extrase, se poate
dovedi din cercetarea atenta a unora din textele vechi
slave bisericegi ce avem, si din care se vede ca
evangheliile complete sunt alcatuite din evangeliare,
adica din introducerea unor pasagii evangelice, li-
bere, anterioare.
Legenda lui Method spune ca acesta si-a ales dintre
elevii sai, doi preoti, cari scriau foarte repede ca sa
poata traduce Coate cartile, afard de Macabei, in
cel mai scurf timp din greceste in slavoneasca, in
curs de 6 luni. Dar aceasta e greu de admis, caci
Vechiul Testament, vechi slay arata origini diferite,
probabil ca s'au tradus numai parti alese din Vechiul
Testament.
Tot notifa aceea de mai sus, din legenda, spune ca
mai inainte, in colaborare cu Constantin, se tradu-
sese Psaltirea, Evanghelia, Apostolul si o alegere din
carti rituale. Mai adauga despre Method ca la sfar-
situl vietii a tradus Nomokanon-ul si Paterik-ul.

Sit urmarim mai departe pe misionari.


Method a plecat din Roma, si s'a intors in Panonia
(870), pe unde venise, dar aci el a fost arestat §i
tinut inchis timp de doi ani §i jumatate; se constata
in acest timp interventia Papei spre a fi eliberat si
prin anul 873 el pleca din Panonia, inapoi in Mo-
ravia. Dupa legenda, regele moravilor, (probabil Sva-
topluk), asista la discutiunile intre Method si prelatii
germani. Svatopluk avea in aceasta vreme pace cu
regele Francilor. Avem din acest timp, o scrisoare a

www.dacoromanica.ro
85

Papei loan VIII, din 879 catre Method prin care ii


cerea sa renunte la limba barbara in care oficia. Sva-
topluk avea un partid puternic adversar lui Method
care era invinuit ca slujeste in limba urata slava, si
care mai propaga si simbolul credintei fara Filioque.
In fata acuzatiunilor acestora el fu chemat la Roma sa.
raspunda.
Dar el, dupa legenda, s'a dus la Constantinopol,
unde a fost bine primit de imparat, si este posibil ca
pe la anii 882-885 s'a fi ramas la Constantinopol Si
acolo sa fi lucrat mai departe.
Legenda it arata ducandu-se si in Para Vistulanilor,
apoi a Ungariei, lucruri care nu se confirms pe alts
cale. Dupa legenda moare la 6 Aprilie 885, si ni se
spune ca ar fi fost inmormantat in biserica catedrala,
dar nu stim unde, in ce oras.
Amintirea lui Cyrill si a lui Method s'a pierdut
repede. In apusul Peninsulei Balcanice s'a creat de
timpuriu o legenda, foarte raspandita a Sf. Hieronim,
si s'a atribuit acestuia traducerile cartilor sfinte si
construirea alfabetului_ glagolitic, acolo in vigoare.
Tot asa si in rasaritul peninsulei, in Bulgaria, in v.
XV, un gramatic al timpului (Constantin Filosoful),
nu stia mai nimic de felul cum a aparut traducerile
si alfabetul slay. Activitatea si drepturile lui Cyrill
si Method, au fost recunoscute de stiinta, si ele sunt
un triumf al activitatii stiintifice a veacului XIX.
In urma unei activitati uriase in acest domeniu,
ce s'a ales cu succesiunea lui Method? Dupd le-
genda, Method si-a desemnat ca succesor pe Gorazd,
nume care apare si in Viafa lui Clemens, (scrisa in
greceste), mai tarziu. Alte lucruri asupra celor ce s'a

www.dacoromanica.ro
86
intamplat cu privire la creatiunile lui Method in
urma sa, numai stim, caci legenda, isvorul principal
. al acestei vremi, numai da nimic, si de acum vom
.
fi lipsiti de isvorul acesta. si vom trebui sä ne reze-
ma'm pe altele, asa cum vom putea.
Dupd un act papal, privitor la un episcop si la
doi preofi ce mergeau la Slavi, (fare data si legali-
zare), emis de Papa Stefan V (deci dupa 885), este
vorba de succesorul pe care Method it lasase §i caruia
Papa ii interzice sa oficieze inainte de a se prezenta
inaintea sa. Este probabil vorba tot de Moravia, si e,
tot atat de probabil, vorba de Gorazd.
In acelas act e vorba de un juramant pe care Met-
hod 1-a prestat Papei Joan VIII (pe vremea cand se
afla la_ Roma) ca nu va oficia liturgia §i alte acte
religioase in limba sloveneasca, dar numai dace s'ar
gasi cineva atat de cunoscator in aceasta limba incat
sa explice textele sacre, aceluia sa i se permits a-
ceasta explicafiune.
Dar nu avem oare urme mai tarziu, nu imediate
dupa moartea lui Method, care sa arate ce a devenit
activitatea misionara in Moravia?
Intr'un text vechiu slay bisericesc, admis ca foarte
vechiu, si numit Foile din Chiev sunt unele par-
ticularitati fonetice care sunt proprii Slavilor din
Vest (Moravilor sau Cehilor) si atunci s'ar susfinea
ca aceste particularitafi intr'un text bisericesc; pas-
trat numai in fragmente, (sunt numai 7 foi) ar arata
ca a existat o literature bisericeasca in limba slavo-
neasca pe teritoriul moray sau ceh, deci a fost o ac-
tivitate religioasa in aceste regiuni, dupa Method.
Prin manastiri indepartate se va fi oficiat mai de-
parte liturgia sloveneasca.

www.dacoromanica.ro
87

Aceasta parere intemeiata numai pe cateva con-


statari fonetice la un text foarte mic, tradus din
latina, nu este admisa de toti cercetatorii, dintre cari
unii gasesc ca particularitatile lexicale, (adica acelea
care privesc capitalul de cuvinte studiate in sine),
nu cele fonetice, ar duce mai de graba spre o re-
giune sud-slava. Ar fi deci un text scris in vechea
slava bisericeasca, dar facand unele concesii locale,
nationale, asa cum va face si mai tarziu aceasta limba'.
Nu trebue sa se uite ca dupa parerea altor inva-
tati, textul acesta n'ar reflecta deck limba sloveneas-
ca cu particularitatile unui dialect din intinderea
geografica a acestei limbi, deci, nu cu concesiuni
f acute unei alte limbi slave, ci cu particularitati avute
undeva pe intinderea geografica a aceluiasi dialect.
Din Vita Clementis avem multe amanunte asupra
situatiunei in Moravia, din punctul de vedere al ac-
tiunei misionarice; de acolo vedem atitudinea princi-
pelui, atitudinea Francilor, persecutia Methodianilor.
Printre cei mai de seams intre acestia sunt numiti,
afara de Gorazd, de care s'a amintit mai sus, si Cle-
mens, Laurentius, Naum, Angelarius; acestia, ca si
multi altii dupd legenda lui Clemens, ar fi fost in-
chisi si chinuiti, pans ce au fost scosi sub escorts
pang undeva departe si alungati.
Dupa cercetarea amanuntita a istoriei lui Svatop-
luk, s'ar putea admite ca aceasta persecutie ar cadra :

cu anul intaiu sau cu anul al doilea dela moartea lui


Method, deci prin 886-887. Clemens, Naum si Ange-
larius sunt aratati ca venind pe ascuns la Ister (Du-
Ware), ajunsera la Belgrad si comandantul acestui
oral ii trimise principelui bulgar Michail-Boris, unde

www.dacoromanica.ro
88
au fost primiti foarte bine atat de principe cat si
de boerii lui.
La 894 moare Svatopluk si cu ocaziunea corespon-
dentei avuta de fiul si urmasul sau cu Papa, nu se
mai vorbeste nimic de liturgia sloveneasca.
In Boemia avem oarecari urme, dupa legenda lui
Clemens, dar foarte slabe; doar 200 de preoti §i
diaconi sunt amintiti.
La Sudslavi liturghia sloveneasca a prins mai multe
radacini, si chiar atunci cand ea a fost persecutata,
ca mai sus, s'a mentinut totusi lungs vreme, cum s'a
intamplat in Dalmatia si Croatia. In alte regiuni sud-
slave, in regiunea bulgara (in intelesul de azi) si ma-
cedoneana, actiunea misionarica a prins mai mult si
a durat, dar mai mult din consideratiuni politice.
: In Viata lui Clemens avem aratate unele lucruri
privitoare la actiunea urmasilor lui Method acolo; ca
discipolii lui Method, mentionati de not si mai sus,
in afara de Gorazd, au fost bine primiti de Boris-
Michail, si se mentioneaza 4 nume de personagii im-
portante care priveau cu interes actiunea lui Clemens,
si printre acestia numai unul are nume slay Caslavu;
iar ceilalti trei au nume straine, probabil bulgare. Cle-
mens insa n'a ramas multa vreme in Bulgaria, nu stim
din ce motive; el a parasit Bulgaria si s'a dus in Ma-
cedonia, unde §i-a continual activitatea sa. Regiunea
macedoneana unde Clemens a lucrat este numita in
legenda Kutmicevitza. Este sigur ca in aceasta re-
giune era orasul Ochrida, deci activitatea lui Cle-
mens s'a intins in regiunea apuseana a Macedoniei;
acolo actiunea sa a avut, dupa legenda, un mare
succes, avand 3.500 de tineri alesi ca invatacei. Activi-

www.dacoromanica.ro
89

tatea sa a durat pans la moartea lui Boris, opt ani,


ceeace se pare ea nu este exact, caci Boris a murit in
907, atunci cei 8 ani de actiune in Macedonia apu-
seana ne-ar duce la anul 899-898 ca inceput al mi-
siunii in Macedonia; dar aceasta ar insemna ca la
anul 899 el a plecat din Bulgaria deci ca ramasese
acolo, dupa sosirea sa, cel putin 10 ani, ceeace este
greu de admis.
Daca admitem ca legenda lui Clemens intelege prin
moartea lui Boris, abdicarea acestuia din 888 si atunci
scazand 8 ani, am ajunge ca Clemens a plecat din
Bulgaria in anul 885, adica chiar in anul mortii lui
Method, ceeace deasemeni este inadmisibil, caci el a
trebuit sa puna destul Limp totusi pentru a suferi in
Moravia si apoi spre a ajunge in Bulgaria. Dupa
moartea lui Boris, Clemens, a lucrat mai departe in
West si sub urmasul lui Boris, sub Vladimir, 4 ani,
pans ce s'a suit pe tron fratele mai mic al acestuia,
Simion.
Legenda ne spune ca Simion auzind de activitatea
lui Clemens 1-a chemat la sine, 1-a pretuit mult si 1-a
fa'cut episcop de Velika (un nume de apa in apro-
piere de Ochrida). . -

Legenda vorbeste pe larg despre activitatea lui Cle-


mens, despre cartile ce a tradus, despre bisericile
ce a facut in Ochrida, si mai adauga ca, batran Enid,
a voit sa se retraga in manastirea sa din Ochrida,
dar principele nu 1-a lasat si Clemens a continual sa
lucreze pana ce in 916, in zilele lui Simion tarul, s'a
stins.
Opera lui Clemens, literara, se cunoaste in cea mai
mare parte. Ea este deseori pastrata in civil mai

www.dacoromanica.ro
90
noui, cea mai veche fiind din veacul al XII-lea. Ni
s'au pastrat mai mull cuvantari §i invataturi. In ace-
stea el citeaza pasagii din Scripture, pasagii cari une-
ori consuna cu acele corespunzatoare din textele bi-
blice vechi slave ce cunoa§tem. El era foarte influen-
tat in panegiricele sale de elocinta bizantina.
Cu privire la limba pe care Clemens a intrebuin-
tat-o in scrierile sale, din cauza ca acestea se
pastreaza in copii mai tarzii, la care au in-
tervenit inteo oarecare masura, activ, §i copistii,--
este greu sä se poata defini limba ce a intre-
buintat el in textele sale, dace a fost limba lui
proprie, cu care a propagat in Macedonia, i care
se vede ca era inteleasa in Macedonia, de vreme ce
daduse asa de insemnate rezultate, sau era limba
primilor traducatori pe care el o invatase in Moravia.
Tot de numele lui Clemens s'a legat i aparitiunea
unui nou-alphabet slavic mai usor §i mai simplu de-
ck cel glagolitic in care se scrisesera primele edit
necesare campaniei misionarice ale celor doi frati.
Atribuirea acestui nou alfabet, alfabetul cirilic, asa
zis, a lui Clemens nu se intemeiaza pe nici o stire se-
rioasa. Legenda lui Clemens deli foarte intinsa §i foarte
aimanuntita, nu vorbeste nimic despre o astfel de
fapta a lui Clemens, deli fapta era asa de insemnata
pentru valoarea lui personala incat ne-am fi a§teptat
ca ea sa fi fost inregistrata in legenda. Numai o le-
genda tarzie, prescurtata, piing de neexactitati de alt-
minteri, vorbeste de Clemens ca autor al scrisului chi-
rilic; dar aceasta legenda nu poate avea o valoare
mai mare decat legenda cea mare, cunoscuta, raspan-
dill, a lui Clemens. Este probabil o introducere tarzie

www.dacoromanica.ro
91

Intr'o opera plina de inexactitati. Dar este un fapt


demn de admis acela ca in veacul al X-lea existau
deja cloud feluri de scrieri slave, cea glagolitica si
cea chirilica. Si iata dece:
In timpul domniei lui Boris si Simeon (catre sfar-
situl veacului al IX-lea si inceputul veacului al X-lea),
apar in Bulgaria si alti scriitori, cum sunt Constantin
Presbiterul si Joan Exarchul, despre care nu se poate
spune ca au fost in legatura cu cei doi parinti ai mi-
siunei, cu Constantin si Method, sau cu Clemens, cu
care sunt contimporani. Pe langa acestia mai erau si
altii can desfasurau o activitate literara bisericeasca
in timpul farului Simeon, el insusi un om instruit.
.

Nu s'au gasit pand acum texte glagolitice in Bul-


garia, cari sa dateze din aceasta vreme si nici in Para
cea mai apropiata slava, in Rusia, nu se gasesc urme
importante, glagolitice in veacul al X-lea; se gasesc
numai chirilice, ceeace, desigur, nu este numai o pure
intamplare. Asa cum in vestul peninsulei Balcanice se
gasesc urme glagolitice numeroase pand azi, fiindca
acest alfabet glagolitic, a fost acolo intrebuintat, asa
se gasesc in Rasaritul Balcanilor numai urme chiri-
lice. Daca Clemens ar fi introdus in Vest scrierea chi-
rilica, mai simple, atunci desigur ca in Vest n'ar mai
fi fost atatea urme glagolitice cate se constata. Am fi
intalnit acolo multe urme chirilice.
Totusi in 993 o inscripfie in chirilica a fost puss
pe malul lacului Prespa, in Macedonia vestica, si a-
ceasta inseamna ca, cel putin pentru inscriptii, dace
nu si pentru alte nevoi, scrierea chirilica era cultivate
in Macedonia Inca din veacul al X-lea.
Ca scrierea glagolitica, bazata pe minuscula (scriere

www.dacoromanica.ro
92
marunta, grabita, destinata afacerilor curente) greaca,
este anterioara scrierii chirilice, bazata pe unciala
(scriere mare destinata monumentelor) greaca, este
astazi admisa in genere §i aceasta se intemeiaza pe
faptul ca in foarte multe texte chirilice se gasesc li-
fere, sau cuvinte, sau chiar texte intregi sterse, rase,
glagolitice. Acest rezultat s'a ajuns prin studii, nu
prin vre-o §tire directs ramasa noua din vremea
fondarii acestor cloud scrieri.
Este interesant de subliniat ca avem pastrata dela
un calugar Chrabr, o apologie a scrierii slave in corn-
paratie cu cea greaca, dar aceasta apologie nu amin-
teste nimic de existenfa a cloud scrieri slave, desi
una dintre acestea era mai lesnicioasa deck cealalta,
deci prin punctul de vedere al autorului ne-am fi
asteptat la apologia uneia din cele cloud scrieri slave.
Nu cunoastem insa nici locul, nici timpul in care a-
cest Chrabr a scris §i, desi este un text vechiu, sud-
slavic, nu putem fixa nici locul sud-slav, nici secolul
in care a fost scris.

Pentru acfiunea lui Methodiu intru crestinarea Bul- .

garilor, avem cea mai veche stire la Simeon Logothe-


tos, continuatorul cronicarului bizantin G. Hamarta-
los. Acesta ne spune ca Boris, tarul bulgar, intorcan-
du-se acasa dintr'un razboiu, fund crestin, a poruncit
unui pictor cu numele de Methodius sa-i zugraveasca
Judecata cea din urma.
Dar aci este vorba de un pictor cu numele de Me-
thOdius, si nu este nici o alta apropiere de apostolul
Methodius. Numai la un alt scriitor, la continuatorul
lui Terphanis, e vorba de un calugar care picteaza

www.dacoromanica.ro
93

scena de mai sus, la cererea lui Boris, i acesta it


convinge sä se crestineze.
Din aceste tiri cari nu sunt contimporane, nu pu-
tern afla, prin urmare ceva mai de seams cu privire
la actiunea lui Methodius, deck doar numele §i cres
tinarea lui Boris, ceeace este insa prea putin, §i
prea vag.

www.dacoromanica.ro
Idiomul viu al slovenscei $i limba romina.

Sa cercetam acum ce se poate §ti asupra chesti-


unei; care este idiomul viu, slay, care a servit de
bald acestei limbi literare, limbei vechi slave.
Afi vazut datele pe cari ni le dadeau legendele
aka zise panoniene", §i ati vazut, ca dupa viata sft.
Method, deli pastrata noua dintr'o vreme mai tarzie,
ni se afirma ca cei doui predicatori erau din Salonic.
Iata dar un prim indiciu Privitor la patria lor, un
indiciu istoric. Noua nu ni s'a pastrat chiar redac-
fiunea dintai a textelor sacre, elaborate de cei doi pa-
rinti ai liturghiei sloveneti gi a colaboratorilor lor,
noua ni s'a pastrat textele in copii de mai tarziu,
dela sfar§itul veacului al XI-lea, dar putem intre-
vedea in aceste cOpii de carti sacre, cu multe in-
fluente locale §i temporale, noua, strecurate, putem
vedea, zic, tipul pur, prim, al limbei literare faurite de
Cyrill i Method. Si atunci din cercetarea acestor
texte se desface, sistematic, o limba cu natura ei, cu
regulile ei, cu gramatica ei. Acesta este studiul inte-
rior al textelor, care ne poate da imagina limbei intre-
buintata in primele traduceri, dar nu despre acesta
este vorba.

www.dacoromanica.ro
95

Aceasta limba literary, ca oricare alts limba lite-


rary, in momentele constituirei ei, a fost servita de o
limba vie, a unei populatiuni oarecare; spre deosebire
de limba inalta, care se poate descifra din texte, este
o limba populara un idiom curent in masse, pe care
ani voi sa-1 cunoastem. Parerile asupra acestei ches-
tiuni au fost impartite, Inca dela constituirea specia-
litatii noastre, i pentru rezolvarea ei au lucrat mai
toti invatatii fruntasi. Toata aceasta controversy se
poate reduce la doua feluri de a vedea contradictorii,
in jurul carora slavistii s'au impartit. Dupa prima con-
ceptiune ar trebui sä admitem ca limba sloveneasca
vie, care a servit primilor traducatori, era limba slo-
venilor din Panonia, sau limba slovenilor din Panonia
si Moravia, adica acele doua regiuni politice, slave,
unde parintii sunt constatafi lucrand istoriceste si
legendar. Asa dar, dupes aceasta conceptiune, limba
vie, ce a servit de baza limbei literare vechi slave bi-
sericesti nu este aceea vorbita in jurul Salonicului,
cum spune o legend, ci aiurea, acolo unde parintii
liturghiei slave urmau sä plece sa acfioneze.
De aceasta parere, cu usoare deosebiri in formulare
au fost Kopitar, Miklosich, '::;afafik §i altii, si ea este
numita pe scurf teoria panonica", dupes Panonia, de-
numire clasica a regiunii ce se intinde la Nord de
Sava si Drava pang la Dunare. Cealalta conceptiune,
este aceea dupes care limba vie utilizata la traducerea
textelor sacre slave, a fost aceea vorbita in sud-estul
Macedoniei la R. de Salonic. Ea este numita pe scurf
teoria macedo-bulgara, bulgara, sud-macedoneana.
S'au consacrat mai mult decal altii acestei susfineri
V. lagic, Oblak, etc. De o parere apropiata a fost si

www.dacoromanica.ro
96
primul slavist cehul Dobrovsky. Aceasta conceptiune
se sprijind pe mentionarea Salonicului in legenda,
prin urmare are o arms istorica, §i pe langa aceasta,
i se mai aduc §i o sums de argumente de natura
linguistica, a§a cum se aduc o serie de argumente
linguistice si pentru conceptiunea cealalta. Vom lua
argumentele acestea linguistice pe rand, le vom des-
bate, dupa una cat §i dupa cealalta teorie, renuntand
la o desvoltare pe rand a acelor doug argumenta-
tiuni pentru a nu ne repeta.

Argumente din tongued

In limba veche slava bisericeasca se intalnesc un


numar de cuvinte slave, care prezinta grupul gt, id
(§t, jd) pentru prim slavul ti §i di, (tj §i dj) un grup, pe
care in situatiunea actuala a cunogintelor noastre
nu-1 mai prezinta nici o alts limba slava vorbita
decat limba bulgara, astfel de cuvinte sunt: mezda
(mezda) frontiers ", (svesta), lumina, lumanare". Era
atunci firesc sa se cercieteze in preajma acestei limbi
vorbite, posibilitatea de a gasi dialectul viu, dialectul
de baza a limbei noastre literare.
Si inteadevar, in virtutea acestui temeiu si al al-
fora ce se vor arata mai jos, s'a admis de unii inva-
tati, origina bulgara a limbei de care ne ocupam, §i
atunci, in chip necesar, s'a dat numele de bulgara"
limbii noastre literare care se numea singura, pe sine,
sloveneasca".
Nu trebuie sa uitam ca Miklosich propunea ca
nume limbei noastre literare pe acela de slovenica,

www.dacoromanica.ro
97

(a*a. cum ea singura se denumea), §i pentru a o


deosebi de slovenica de azi, cu care el o credea
foarte inrudita, intrebuinta denumirea de Veche slo-
venica", cum ceilalti invatati din tabara adversa ras-
pundeau cu Veche bulgara". Denumirea de Veche
bulgara" a fost intrebuintata Inca de Schleicher care
dovedise Inca din 1858 ca slovena cea mai veche ce
cunoastem §i vechea slava bisericeasca de care ne
ocupam erau Inca in veacul al X-lea, cloud dialecte
deosebite; apoi a Intrebuinfat -o Schmidt, §i Leskien,
care au raspandit-o foarte mult. Din denumirea data
de Miklosich si de altii, se trage numele paleo-slove-
nice ce se da Inca undori limbei ce studiem in me-
diile romane §i care se dadea si mai mult mai inainte
in aceste medii romane.
Dar inlauntrul aceleai chestiuni, aceea a lui gt, id,
dupa constatarea acestui fonetism la Bulgari ca
sa urmarim mai departe latura bulgara a proble-
mei, trebue sa amintim ea studiul limbei bulgare
a inaintat destul de incet, dar a inaintat mereu §i
s'a ajuns sa se cerceteze limba slavilor de azi din
Nord-Estul Salonicului, spre a se vedea daca nu
cumva in limba vorbita azi in regiunea in care trai-
sera Cyrill si Method, se pastreaza urme vizibile ale
particularitatilor limbei vechi slave. Pentruca, daca
grupul gt, id se intalnea in bulgara, si daca se mai
intalneau i alte lucruri in bulgara dupd cum vom
vedea, erau insa alte lucruri can nu se mai intalneau
in bulgara, lucruri importante, i, apoi, urma atunci
sa se admits ca in veacul al IX-lea, in vremea lui
Cyrill si Method, traiau Bulgarii in massa in Nordul
§1 Rasaritul Salonicului, acest din urma fapt era greu

Filologia. 7

www.dacoromanica.ro
98

de probat caci nu se cunoa§te bine istoria regiunei


acesteia in acel veac, pentru ca sa se vada daca Bul-
garii aveau numai un raport politic cu regiunea Sa-
lonicului sau chiar unul mai adanc decat acesta, unul
de convietuire.
In ordinea de idei ce ne preocupa aci, trebue sa
mentionam intrarea in discutiunea aceasta a unui
tank- invatat, sloven de origine, elev al lui Iagic
la Viena, V. Oblak, §i care §i-a propus, cu toata sa-
natatea sa §ubreda, sa intreprinda personal o cerce-
tare linguistica la fata locului. Pe atunci stapaneau
acolo Turcii, cari faceau marl greutati strainilor ce
veneau pentru astfel de cercetari, in Macedonia.
Aceste cercetari Vatroslav Oblak le-a facut, dar a
trebuit sa le intrerupd curand, mai curand decat voia,
si pentru totdeauna. Lucrarea lui asupra problemelor
macedonene a fost publicata dupes moartea sa, in 1896
in Analele Academiei din Viena Bd. CXXXIV. Acea-
sta lucrare a jucat un rol foarte insemnat in istoria
problemei noastre, pentruca el, in chip obiectiv, strain
de Coate framantarile nafionaliste ce agitau atunci
§i apoi Macedonia, relata ceeace vazuse §i observase.
Era acum o contributiune directs la chestiunea de a
se §ti daca sunt pang azi urme din limba lui Cyrill §i
Method in regiunea Salonicului. Chestiune arzatoare
la acea vreme in toata slavistica. Raspunsul a fost
afirmativ, §i aceasta a intarit grupa invatatilor ce
credeau in originea macedonica-sudic-orientala a ye-
chei slave bisericesti.
Oblak formeaza pang azi izvorul fundamental pen-
tru fonetica sud-est-macedoneana, de§i mai multi in-
vatati §i mai ales mai multi diletanti, sau mai multi

www.dacoromanica.ro
99

patrioti, au mai cercetat regiunea, dust mai mult din


dorinta de a sti darn Macedonia este bulgara ca
limbs sau nu, chestiuni de polemics violenta si azi
intre invatatii sarbi si invatatii bulgari.
Inteadevar Oblak, la p. 55-6, si la p. 58-9, 63 4,
si apoi in tabelul dela p. 123-5, a tratat pentru cele
trei dialecte ce a cunoscut, chestiunea existentei lui
gt, Si iata ce rezultat a prezentat:
".L1

In dialectul din Sucho, (sat cam la opt ore depar-


tare de Salonic, intre Salonic si Serres, pe dreapta
soselei ce duce dela Salonic in munti), Oblak a notat
existenta regulata a formelor cu gt, zd, precum (p.
55-6): klaste, sfeste,,,prasta, grobiste; mizdu, dazdi.
In dialectul din N. Salonicului, a intalnit un trata-
ment dublu, nu numai gt, id, dar si c, t, sau k, g, si
anume felul de al doilea este mai puternic repre-
zentat decat cel dintai (p. 58), si anume gt se retrage
foarte mult in fata lui g6, 6, t, k, g, iar '",d se intal-
neste foarte rar.
Cu privire la al treilea dialect studiat de Oblak,
si anume, cel dela Debra (situat la N-V de lacul
Ochrida, adica in Macedonia Nord-vestica), rezul-
tatul e acelas ca in dialectul din regiunea nordicd a
Salonicului, adica gt, zd, apar alaturi cedand puternic
teren altor sunete straine (p. 63), svesta, vrastact,
mezda, rozda (cf. pag. 123, 124, 125, 126).
Precum se vede, din examinarea acestei liste, din
punctul de vedere al lui id reiese pentru not ca
At,

grupul acesta se constata exclusiv numai in Sucho,


la distanta de 8 ore de Salonic pe drumul muntelui;
in dialectul dela N. Salonicului procesul era in dua-
lism cu altul si pierdea teren. Dialectul studiat aci

www.dacoromanica.ro
100

cuprinde 5 sate, indepartate intre 1/2 ora 3 ore


de Salonic spre N. W., S. W.
Vasazica eram pana acum cu un dialect indepartat
spre N. E. de Salonic, §i cu unul in N. Salonicului,
(asa erau anuritate de Oblak), dar din cercetarea a-
tenth' a lucrarei vedem ca satul de sub acest titlu se
intinde de data aceasta spre N. W. §i numai unul spre
S. W. de Salonic.
In ceeace priveste observatia cea de a treia, ea se
ref erea la notatiuni facute §i declarate ca apartinand
regiunei Debra, adica la N. de lacul Ochrida, sun-
tem deci cu aceasta in Macedonia, dar foarte de-
parte, la N. si la W. Macedoiei, prin urmare din
punctul de vedere al situatiunei teritoriale a satelor
intrate in studiu, nu suntem numai decat in N.-Estul
Salonicului, asa cum se relateaza in unele carti, nici
nu suntem macar in Macedonia Meridional a, cum se
spune allteori, si nici, strict vorbind in imprejurimile
Salonicului" cum se spune alteori. Prin urmare, exis-
tenta tui st, id este asigurata complet numai in satul
Sucho, si nu in celelalte parti macedonene intrate in
cercetarea tui. Dar in afara de chestiunea situatiunei
geografice, nerespectata riguros in studii sau carti,
uneori recente, mai avem ceva demn de subljniat, si
anume conditiunile delicate in cari notatiunile aces-
tea s'au facut, §i cari n'au atras o destuba luare a-
minte asupra tor.
In Sucho, adica in localitatea in care se afla pur
si exclusiv fenomenul gt, id, spre deosebire de cele-
lalte grupe cari it aveau in descompunere, in Sucho
autorul, studiului de care ne ocupam, nu a fost. El
a cunoscut §i cercetat un tartar meseria de origine

www.dacoromanica.ro
101

din Sucho, traind insa in Salonic de mai mutt de un


an, tank- care nu parasise inainte locul sau natal,
care nu urmase 1,a Koala primary bulgarci din sat, nu,
stia sa scrie nici sa citeasca bulgareste, limba literary
bulgara nu-i era cunoscuta. El vorbia curat dialectul
sau de origine si pe 1;anga acesta si dialectul grec,
care se vorbia in Sucho. Acestea sunt lamuririle date
'de Oblak cuvant de cuvant. Autorul ne adauga ea
satul Sucho e locuit de Bulgari si Turci, si multi lo-
cuitori sunt pe tale de grecizare. Retinem ca Oblak
nu a cercetat insusi satul amintit, ci pe un individ,
plecat din sat de peste un an de zile, care avea
scoala bulgareasca in sat, care desigur avea colegi,
rude, prieteni cari frecventau scoala, el, care era
destul de istet, pentru a invata greceste in Sucho.
Fireste ca lamuririle date noted de cercetator sunt
acelea date de interlocutorul sau, si tine a facut cer-
cetari stiintifice cu oameni inculti, din opor, cari nu
pricep ceea ce vrei sa stiff dela ei, si cari uneori vor
sä to serveasca cu once pret, §tie ca numai cu greu
poti sti dela inceput anumite adevaruri generale, ne-
prioepute de ei. Cred ca intr'o problema asa de deli-
cata, si atunci cand contributia acestui meserias e asa
de importanta, pentru toata lumea slavistilor cred ca
isvorul trebula bine verificat, prin convorbiri prelungi
cu alti indivizi, pe cat posibil la locul de unde provin
si al carui dialect declara ca-1 vorbesc. .

Autorul studiului nostru ne spune (p. 5) ca voia


sa completeze si sä desavarseascr insemnarile sale
chiar in satele mentionate din Sucho si Debra. Dar,
dansul spune mai departe ca intreruperea neasteptata
a calatonei sale de studii 1-a silit sa paraseasca a-

www.dacoromanica.ro
102

ceasta intentiune (ibidem). Se vede deci cum cerce-


tatorul insusi dorea sa-si completeze §i sa-si desavar-
1
§easca notitele §i e profund regretabil ca a fost impie-
1
dicat sa faca aceasta.
Ar fi fost nimerit cred daca s'ar fi verificat in sat
§i la alti indivizi observafiunile facute §i declaratiu-
nile date, caci, pentru cine se indeletnicete cu astfel
de cercetari, stie ca este greu de fixat, §i e greu de
retinut un subject vorbitor (un om destinat a fi stu-
diat) desinteresat, multa vreme. Ar fi fost de dorit sa
stim daca scoala bulgara din Sucho n'avea o actiune
de extindere a limbei literare bulgare, o propaganda
asupra copiilor celorlalfi cu care subiectul nostru ve-
nea in contact; cu cine si uncle, in ce casa, invatasel
meseria, §i cum facuse de ajunsese sa converseze in
greaca. Cu aceste chestiuni ramase deschise, este
foarte greu sa acordam, din punctul de vedere al
sigurantei informatiunei, intr'o problems asa de deli-
cata, §i inteo constatare nesustinuta de altele, este
greu sa acordam o valoare documentary nezguduibila
acestor informafiuni. Si aceste informatiuni au trecut
din carte in carte totu§i.
Pentru informafia de a doua, aceea din satele nu-
mite de autor in chip imperfect: din Nordul Salo-
nicului", autorul anunta ca a facut o verificare de o
zi asupra dialectului ce-1 notase, tot in Salonic, con-
,
vorbind cu un Oran bogat, stapanitor de turme in
Galicnik care venea in fiecare an sä ierneze cu tur-
mele sale in jurul Salonicului. Banuind pe acest om
care calatorise, care avusese fel de fel de ra-
porturi, pe cari i le dadea si le cerea averea
i
§i exploatarea ei, autorul notitelor a verificat pe a-

www.dacoromanica.ro
103

cesta, ducandu-se nu la Galicnik, ci la Sud-Vestul Sa-


( lonicului, acolo unde erau turmele la iernatec §i unde
erau printre pazitori doi baieti din Galicnik, cu cari
s'a intretinut o zi.
Este interesanta aceasta revizuire a materialului
suspectat la inceput, dar ea este numai partiala, si ea
priveste numai unul din sate, nu §i pe celelalte, desi
contributia acestui grup nu era a§a de decisiva.
Si tot asa se poate spune §i despre grupa a III-a
diaelctala notata de cercetator, mai putin importanta
de cat I-a, pentru chestiun ea lui At, Ad. Aci autorul
singur ne spune (p. 5) ea a cunoscut in Salonic un
copil din regiunea Debra, din satul Klene, ca acesta
urmase doua luni la scoala bulgara primara, totusi,
afirma autorul, nu avea urme de influentare ale
limbei bulgare predata in scoala. 0 parte din obiec-
tjunile pe cari le-am facut mai sus, sub Sucho, se pot
repeta §i aici.
Pentru un alt sat din regiunea Debra, pentru Oboki,
cercetatorul s'a servit, dupa declaratia sa proprie,
in Salonic, de un subject vorbitor, om in varsta de
55 ani, care desi sustinea mereu ca atunci pentru
prima oars in viafa sa parasise munfii sai natali, pi
ca nu vazuse mai inainte Salonicul, nu spunea decat
neadevaruri, caci cercetatorul s'a convins ca subiectul
iii parasise patria sa de 17 ani, §i ca traise cum putuse
prin Macedonia si mai ales in Salonic. Totusi autorul
a introdus si limba acestuia, cu toata descoperirea
ce o facuse, aceasta pentru a da un exemplu de a-
mestec de dialecte macedonene; dar un cititor care
va folosi listele §i tabelele date de autor, la locurile
respective ale lucrarei, nu va gasi acolo mentiunea

www.dacoromanica.ro
104

unui amestec de dialecte, si numai cel ce citeste atenf


toate lamuririle introducatoare afla aceasta, la o ci-
tire atenta, care de obiceiu nu e practicata de inva-
tati. Invatatul merge la locul unde i se da materialul
organizat, gi, eventual, interpretarea lui, e scurta; el
nu obicinueste sa citeasca lucrarile de acest fel in
toata intinderea.
Dar repet, aceasta e pentru al doilea sat din re-
giunea Debra, (care n'are pentru not o insemnatate
deosebita), repet, o defectuoasa informatiune, si ma
intreb atunci pentru celelalte sate din grupul Debra,
cu ce informatiuni, din ce isvoare, cu cats grija, au
fost culese.
Asa dar, pentru aceste sate, trebue sa refinem ca
nici nu sunt macar in Macedonia sudica-orientala,
ca nici nu ni se relateaza nimic cu privire la culege-
rea informafiei in 3 din ele, iar pentru cele cloud sate
ramase, informatiile ce avem ne lasa neincrezatori. .

Dar si aceste dialecte nu aduceau o contributiune


gravy la problema noastra, asa cum aducea contri-
butiunea din Sucho.
Prin urmare, este loc la indoeli cu privire la va-
loarea probanta a lucrarei regretatului savant, Vatro-
slav Oblak, si cu aceasta, una din dovezile cele mai
insemnate ale teoriei sud-macedonene, bulgaro-ma-
cedonene, macedoneana-orientala, este slabita.
Dar care e atitudinea celor ce tineau la teoria ad-
versa, privitoare la rit, zd. Miklosich, este creatorul
unei teorii sistematice, a aceleia a originei, panonice",
si care a fost mereu atacata de alti invatati, a caror
teorie este mai mult o contra-teorie a celeia a lui
Miklosich.

www.dacoromanica.ro
105

Cu privire la chestia lui gt, zd, Miklosich n'a putut


dovedi ca in vreun dialect slovean, sau pe teritoriul
locuit odinioard de sloveni, sa se fi pastrat vre-un
it, id ; o dovada directs n'a facut, dar, ingeniositatea
a introdus in discutiune chestiunea elementelor slave
din limba ungara, elemente slave care dovedesc un
At, zd, §i care, data fiind geografia si istoria Ungurilor,
nu puteau fi imprumutate, cu al for gt, id, de cat dela
un idiom slay, vecin, cu care au conlocuit, adica cu
vechii sloveni din Panonia. Aceste elemente slave
in ungara sunt: Pest (pronunfa Pest) cuvant care
inseamna sobs ", §i care e si numele capitalei ungare,
mostoha (citeste mostoha), palast (citeste palast)
mantle", §i vitreg", master", rozsda (cit. rojda)
rugina, deci cuvinte slave in ungara incontestabile,
prezentand fenomenul gt, id, de care ne ocupam.
Daca nu se constata azi, daca in urmele de limba slo-
veand nu se constata niciun gt, atunci de unde au
luat Ungurii pe At. Dela Bulgari?
Miklosich admite ca Slovenii au locuit in Panonia,
asa cum ni-i arata legenda, ca sfintii parinti ai Slam
vilor au fost acolo, cum se adevereste istoric, si for-
muleaza banuiala ca limba sloveana a avut At, id in
acea vreme, probabil, caci, altmintreli, dela cine ar fi
luat Ungurii cuvintele cu gt, id.
La aceasta argumentare, teoria adversa raspunde
ca Ungurii nu aveau nevoe numai decat sä imprumute
cuvintele respective in Panonia, adica la Apusul Du-
narii ungare, ci o puteau face si mai la Rasarit, adica
dincoace de Dunarea ungara, pe Tisa, in Sud-Estul
Panoniei (Iagic).
Altii raspund ca Ungurii inainte de a cuceri Pa-
Filologia. 8

www.dacoromanica.ro
106

nonia locuisera intr'o regiune situata mai la Est si


acolo trebuiau sa fie vecini cu ramura orientala a
Slavilor de Sud, adica cu Slavii cunoscufi sub nu-
mele de Bulgari". Vasazica, se vorbeste de vecinci-
&ilea, nu de conviefuirea Ungurilor cu ramura orien-
tal a Sud-slavilor mai la Est undeva; unde, anume,
invatatul nu starue, nu fixeaza.
Altii au introdus Atelkuzul, reamintind ca Ungurii
inainte de a ocupa patria for actuala, au scat catava
vreme in Atelkuz i ca atunci puteau Imprumuta
cuvinte dela acei Slavi ce au devenit Bulgari. Este
insa greu de admis ca traind in Atelkuz putind
vreme, adica la N. Marii Negre in regiunile Basara-
biei, au avut timpul $i relafiunile asa de stranse
pentru a imprumuta cuvinte importante cari au dat
apoi in noua patrie, chiar elemente toponimice grave,
si au luat Inca asa cte multe cuvinte, fara ca in bul-
gara sa se intalneasca cuvinte de origine ungara,
vechi. 0 convietuire lunga duce la Imprumuturi re-
ciproce. -

Stiffne ramana ca nimeni nu contester existenta


cuvintelor slave cu gt, id in ungara, §i ca in toate
ipotezele, imprumuturile s'ar fi facut in timpul du-
ratei ungare mai spre Rasarit, chiar in Atelkuz.
SA ne mai ramana Inca un lucru asupra caruia
nu putem starui mai Indelung aci, i anume sä ne ra-
mana ca tratamentul gt, zd din bulgara al primslavni-
cului tj, dj, este un tratament divergent in tratamentul
general slay. Limbile slave, celelalte, trateaza armo-
nios, convergent, acele sunete vechi, iar bulgara face,
din acest punct de vedere, o nota izolata.

www.dacoromanica.ro
i07
Prin urmare, din punctul de vedere al chestiunei:
care e idiomul viu care a servit ca material linguistic
asezarii in scris a limbei slave sfinte, din punctul de
vedere al acestei probleme, nu am inaintat intr'un
chip decisiv, in ceea ce priveste locul geografic ocupat
de idiom.
Daca limba romans are in compunerea sa un ca-
pitol de cuvinte slave, imprumutate din vechea slava
in patria ei cea prima, si daca acea limba vie a fost
vorbita la Salonic sau in Panonia, on Atelkuz, atunci,
in situatia actuala a conceptiunilor, Romanii au trait
in timpii respectivi sau la Salonic, sau in Panonia on
Atelkuz.
Am vazut mai sus, la Oblok, cast, id (scris ro-
maneste) erau in alt sat, in afara de Suho, altfel tra-
tate; acest tratament era cel propriu limbei sarbe.
De aci inversunarea invatatilor unor popoare ce pre-
find Macedonia ca fiindu-le proprie lor. Si mai este
un lucru demn de semnalat: Grupul gt, id este foarte
familiar limbei sarbe, it are mereu, dar nu in cuvinte
puse de invatati ca indice; asa ca un sarb care, ne-
prevenit, ar auzi ca nu cunoa0e in limba sa pe At, id
ar ra'inane uimit. Ei au de pilda pe gto = ca, foarte
frecvent deci, au takozdeere (romane§te adere),
etc., etc.

www.dacoromanica.ro
Sa trecem acum la un al doilea argument impor-
tant in dezbaterea problemei ce ne-am pus-o, aceea
a definirii idiomului viu care era cunoscut traducato-
rilor in momentul primei for actiuni. Trecem la pro-
blema lui (e), o a doua problems fonetica, pe langa
cea a lui 5t, id, tratata mai sus.
Acest semn apare in textele cirilice ale limbei
slave vechi bisericesti, iar in textele ceva mai vechi
scrise in alfabetul glagolitic apare semnul e.
Problema se pune astfel: Daca se dovedete ca
aceste semne, ca aceste cloud litere privitoare la su-
netele unei aceleasi limbi, reprezinta in limba textelor
noastre cele mai vechi, un sunet care nu exists de cat
in regiunea Salonicului, atunci urmeaza, in chip ne-
cesar, ca avem un al doilea argument fonetic, vocalic
pe langa cel al consoanelor, care sa ne asigure ca
limba vorbita de parintii slavonismului era cea din
jurul Salonicului.
A§a dar, va trebui sa vedem care e valoarea fone-
tica a lui e, in limba veche slava, gi apoi va trebui
sa vedem care e situatiunea de azi in regiunea Sa-

www.dacoromanica.ro
109

lonicului, pentru a vedea dace nu cumva este o apro-


piere de stabilit.
Cu privire la glagoliticul §i cirilicul semn, aratat
mai sus, avem un mijloc de a-1 defini mai mull sau
mai putin, §i acel mijloc consta in compararea cu-
vintelor vechi slave, in cari semnul apare, cu cuvinte
inrudite din alte limbi vechi, indo-europene; §i ast-
fel vom vedea, in linii mari, macar, seria vocalica,
din care vocala slava veche in discutiune facea parte,
adica aplicam metoda comparative vocalei ce dis-
cutam.
De pilda: vechiul slay bisericesc videti a vedea"
(transcris in litere latine, pentru u§urinta manuirei:
videti), are in limba latina un paralel in videre a
vedea" Inrudire foarte izbitoare pentru doua limbi
a§a de indepartate §i, pe Tanga acestea, mai in-
talnim Inca un paralel, §i anume litauicul pa-videti a
invidia" (adica: a privi cu pizma la cineva).
Intelesurile acestor cuvinte sunt, la primele doua
identice, iar la cel de al treilea (care era compus)
foarte inrudit.
Daca ne oprim la semnul care ne intereseaza pe
noi, adica a (transcrierea latina a lui e, e), vedem ca
acestuia ii corespunde in limba latina a §i in limba
lituanica e, in cuvintele paralele. Asa dar §i 6 al nos-
tru trebue sa fi fost tot un e, §i anume, tot un e lung.
(e). Si tot a§a, se pot aduce §i alte cuvinte cu pa-
ralele for din limbi strairte, §i nu e nevoe de multe
paralele, pentru a admite ca Inrudirea acestora este
evidenta.
Sa mai citam §i cuvantul slay vechiu bisericesc

www.dacoromanica.ro
110

some (seine), latine§te semen, samanta, lituanica


semens semanaturd". Si aci paralelismul de mai sus
se sustine la fel §i ne argumenteaza, din punctul
nostru de vedere, acela§i lucru: E este un e.
Dara, daca am castigat lucrul acesta, am castigat
foarte mult, este adevarat, darn, am dori sa §tim
mai mult Inca, am dori adica sa §tim daca acest e
lung era el mai stramt, on mai larg in pronunfie, caci
e mare deosebire intre un e stramt §i un e larg, din;
punctul de vedere al rezultatelor pe care e pot sa-i
aiba in istoria ulterioard a limbilor, §i sunt necesari
si noua sa-i cunoWem mai bine, pentruca, astfel,
ne explicam multe lucruri legate de aceti e, la cari
acuma nu ne gandim.
Pentru a strange mai deaproape problema naturei
acestui sunet mai avem §i alte mijloace.
In textele noastre vechi slave scrise in glagolitic
aveam semnul de care ne ocupam Intrebuinfat uneori
cu cloud valori fonetice, am zice, adica ceea ce in
textele cirilice se reda uneori prin E (e) §i alteori prin
ja (ia), deosebit, se reda in aceia§i limbs, in textele
ceva mai vechi, in cele glagolitice, printr'un singur
semn
Cum se poate explica a§a ceva, cum se poate ex-
plica oare, ca intr'un sistem ortografic a§a de imbel-
sugat, un semn singur sa reprezinte cloud sunete deo-
sebite in anumite ocaziuni?
Pentru cineva care ar observa mai bine, si care ar
Incerca sa concilieze cele cloud sunete deosebite, ar
vedea usor ca se poate realiza o pronuntie e lung, dar
a§a de deschis in cat el sa lase sa se auda, un a.,
Lin astfel de sunet este posibil, §i 1-ar putea realiza

www.dacoromanica.ro
111

oricine, §i iata cum: daca cineva vrea sa pronunte,


in romans, de pilda, un e, acest cineva are nevoe sa-si
pregateasca gura (aparatul fonator), asa fel ca bu-
zele sale sä aiba o anumita deschidere; daca persoana
aceasta se observa in oglinda, de profil, sau daca
observa pe un coleg care rosteste, va vedea ca pentru
a pronunfa pe e in limba romans, ai nevoe pe langa
o anumita pozifie a organelor, cari nu ne intereseaza
aci, si de un unghiu de deschidere al buzelor fix,
cert.
Rostifi, de pilda, acum un cuvant cu un e ,

sa zicem, cuvantul roman cere, (verb), rostiti-1 lung,


repetati-1, i ramaneti apoi asa, cu aparatul bucal si
cu deschiderea buzelor ce ati avut-o. Incercati acuma
asupra domniei voastre, sa mentineti aparatul bucal
tot in pozitia aceea, dar sa deschideti unghiul buzelor
din ce in ce mai mult, se va auzi, repetand, mereu un
e, dar daca se va privi in oglinda, de profil, tot de
profil, va vedea ca unghiul de deschidere al buzelor
s'a marit considerabil, deli organele fonatoare au
ramas in aceiasi pozifie, i daca rosteste acum, cu or-
ganele gurei in aceeasi pozifie dar cu deschiderea ma-
rita, chiar exagerata, va rosti tot cuvantul cere, dar cu
un e foarte larg, cu un e deschis, chiar foarte des-
chis. Daca se va asculta la rostire, (caci ascultarea
este o parte components a unei bune rostiri), tanarul
nostru va auzi un cere, pe care not nu-1 rostim de
obiceiu, dar pe care, nu asa de tare deschis insa
unii ardeleni, tarani ardeleni sau chiar ardelenii in-
telectuali 11 rostesc, in conversatia familiars, si care

www.dacoromanica.ro
112

e, (e deschis) se rosteste Inca in unele parti Nord-


romane, si care s'a rostit in limba romaneasca veche.
Prin urmare, marind unghiul de deschidere al ma-
xilarelor, ati realizat un e din ce in ce mai deschis,
sunteti in proprietatea unei vocale din ce in ce mai
deschise. (Asi face aci o paranteza: In loc ca stu-
diosii nostri sa invete pe de rost, numai vizual, ca sa
zic asa, litere cu tot felul de semne pe de desubt sau
pe deasupra acestora, invatandu-le deci, cu totul
inutil, pentruca nu pot opera cu ele, daca nu le cu-
nose, daca nu le aud, daca nu le rostesc, zic, de cat
sa piarda vremea in zadar, i-as sfatui sa ceard profe-
sorilor sau personalului ajutator, rostirea, lamurirea
acestor sunete scrise pe care, fara un studiu practic
de fonetica, cineva, chiar filolog cu licenta, nu le
poate manui. E adevarat ca rostirea aceasta este
uneori susceptibila de a provoca ironii, ilaritafi la
un public neprevenit sau ignorat total.
Cunoscand acuma ce este un e deschis, si ascul-
tandu-vd atent pe sine, constatati acustic, cu urechea,
mai ales daca tineti lung rostirea cuvantului, ceva
dintr'un a, si daca ati incercat sa notati pe hartie
cuvantul asa cum it auziti, afi rarnanea sa decidefi
ce e cu acest usor a, cum it notati, pentruca it auziti.
Din cauza marirei unghiului maxilar la rostirea pro-
gresiva a unui e deschis, afi ajuns la un moment dat
la deschiderea buzelor, atata cat e necesard rostirei
lui a, si atunci curentul de aer iesind mult mai liber
pe o deschidere care e necesara lui a, face ca auzul
ascultatorului sa fie atins de ceva din lumea a, de ceva
din timbrul a. Cum organele fonatorii sunt in actiune

www.dacoromanica.ro
113

In tot timpul rostirei si cum aceasta actiune are si


ea unele cerinti, va puteti usor inchipui ca in des-
chiderea unghiului buzelor, pentru a reda un e foarte
deschis, un alt organ care contribuia la rostire s'a
deplasat usor si el, si asa sunetul a capatat o alterare.
Cum sunetul de care ne ocupam, era rostit unit cu
altele, formand cuvinte, usor de inteles ca si unele
din sunetele vecine lui e, cele anterioare lui, de pilda,
au grabit uneori o rostire care sa lase sa se auda
ceva din a; si am nota atunci mai fericit pe acel e
lung si foarte deschis l'am nota ca e, a sau a. Prin
aceasta nu am intelege un diftong, ci un sunet unic.
Daca aceasta este valoarea fonetica a lui in
limba veche slava, atunci nu ne raman acum de
cat sä cercetam daca aceasta valoare se pastreaza
undeva in domeniul sud-slav, si daca putem lega de
dansa o confirmare fonetica pozitiva actuala. Este
adevarat ca intr'o chestiune asa de delicata cum e
aceea (care era la 800 d. Chr. valoarea unui sunet
e), contributiunea actuala, dupd mai mult de o
mie de ani, nu poate fi salutara, fara oarecari re-
zerve caci in genere este greu sa admitem ca sunetele
unei limbi vii raman nemodificate de loc inteatata
vreme, oricat de arhaica ar fi limba aceea, mai ales
atunci cand limba este vorbita intr'o regiune care a
fost foarte framantata istoriceste. Acela§ invatat slo-
vean, de care v'am vorbit, V. Oblak, in aceiasi lucrare
si cu acela§ prilej, pe langa contribufia ce ne-o da
mai sus privitor la At, zd, ne da o contributiune si
aci, in chestiunea lui e. Dansul a aratat ca in satul
Sucho e sung uneori ca' a (adica asa ca un foarte
lat a care ajunge foarte apropiat de a, cu inmuierea

www.dacoromanica.ro
114

consonantei anterioare), alte on suns ca ea, adica, in


locul inmuierii consoanei anterioare (consoana in-
muiata se noteaza prin ') incepe vocala cu un e care
repede trece in a ". Tot dansul adauga ca diferenta
intre ace§ti doui reprezentanti actuali din Sucho ai
lui e este minimala. Adaoga insa ca acest sunet mai
are in acela§ sat §i alti reprezentanti, §i anume pe P.,
cand silaba interioara e neaccentuata, §i e la sfar§itul
cuvantului (p. 25), ceea ce nu mai este notat la p. 123,
unde se da un Label al particularitatilor.
. Aceasta pronunfie a lui 6, aratata mai sus, se in-
talne§te numai la Sucho, ea nu mai apare in cele-
lalte grupuri de dialecte notate de Oblak (grupul II,
III) de care a fost vorba sub gt, zd. In nota dela p.
25 Oblak afirma insa ca o pronuntie dubla a lui e,
a§a ca in Sucho, mai apare §i in alte sate sud-estice
ale Macedoniei, fard sa starue.
Este locul sa reimprospa'tez indoelile pe care le
ridicam cu privire la partea informative a lucrarei
lui Oblak, §i sa subliniez din nou ca inteo problema
atat de insemnata, atat de ginga§e cum e aceea a con-
statarii in vremi actuale a unor pronuntii vechi, de
acum o mile de ani, (deduse pe cale §ffintifica), §i a
urmarilor pe care aceasta constatare le poate avea
pentru slavii balcanici zic, in fata unei astfel de
probleme, aveam dreptul sa fim informati mai bogat,
mai amplu, notele sa se fi controlat la mai multi indi-
vizi §i nu numai la unul singur §i chiar in satul Sucho.
Primejdia acestei constatari facuta de Oblak este
foarte mare, pentruca ea trece din carte in carte,
necercetata, §i, adeseori aceasta observatie aproape
actuale a lui Oblak sugereaza recoristructia sunetu-

www.dacoromanica.ro
115

lui din vremea lui Cyril, asa cum se observa la unii


invatati. Un invatat bulgar (Mladinov), care a fost
insarcinat de o editura germana sa scrie o istorie a
limbei bulgare si care a si scris-o, de curand, vor-
bind in lucrarea sa, la p. 332, despre regiunea dialec-
tala archaica (bulgara) dintre Serres si Salonic, se
sprijina pe Oblak, pe care it citeaza, si din care ex-
trage exemple de nasalism ce nu exists la Oblak,
de cat ca o explicare a unei etape, dar nu ca forme
constatate; in acelas loc acelas invatat, terminand,
transcrie triumfator un pasagiu dintr'o scrisoare a
lui Oblac trimisa profesorului Iagic (scrisoare, ca
multe altele, publicate in anexa lucrarei postume a
lui Oblak), care suns: Numai cateva faramituri de
declinatii Inca si o buns fantezie, si s'ar descoperi
in dialectul din Sucho limba lui Cyril si Method!"
Invatatul bulgar a pus acest extras, dupa parerea
mea, pentru a dovedi °data mai mult legatura ce
exists Intre dialectele bulgare arhaice si limba lui
Cyril si Method. S'a inselat insa, reproducand pa-
sagiul acesta din Oblak, caci tocmai, din contra,
Oblak ridiculizeaza in acea scrisoare (din care inva-
tatul bulgar a publicat extrasul) preocuparile pa-
triotice locale, usurinta cu care rostesc an sunet ce al
vrea, §i autorul relateaza, dupa cuvintele lui chiar,
o scena comica petrecuta in camera sa" (p. 135),
si dupa ce da scena aceasta comica, isi sfarseste au-
torul scrisoarea sa cu o exclamafie, pe care autorul
bulgar a detasat-o din text, a lipsit-o de semnul ex-
, clamarei din original, si i-a ignorat pasagiul lung,
anterior si &met, caruia exclamatia .spirituals ii ser-
vea de Incheiere.

www.dacoromanica.ro
116

In vre-una din limbile slave vii nu se intal-


ne*te vreun sunet arhaic bine inrudit, Inrudit foarte
de aproape cu acel e vechiu slay. In limbile slave
prim-slavicul a foarte deschis, (despre care am vorbit
atunci cand 1-am definit in vechea slava, si care se
admite ca, ar fi fost foarte apropiat de cel prim slay,
dela sfaritul perioadei prim-slave) a evoluat liber po-
trivit regulelor interioare ale acelor limbi i nu se
pastreaza nicaieri o urma arhaica, sunt pretutindeni
forme paralel evoluate. Limba bulgara poate pune
problema reprezentarei printr'un sunet mai apropiat
de al vechiului slay e. Si anume limba bulgara in unele
parti ale ei, are ca corespondent vechiului slay e (pe
care it pastreaza in ortografia sa) un sunet complex
a carui parte finala este un a. Din pr1eina acestui a,
din partea ultima a sunetului, limba bulgara este con-
siderate de unii invatati ca avand prin acest sunet, o
mai mare apropiere de limba veche slava bisericeasca.
Cealalta parte a acestui sunet, partea lui anterioara,
este indicate printr'un semn, care atarna de autor,
asa ca se poate intalni notat cu' (semnul inmuterii
consonantei premergatoare), sau cu e, adica cu o vo-
cala scurta ca facand parte dintr'un diphtong (ea).
Dar in limba bulgara se intalne§te foarte raspandit,
ca reprezentant al vechiului e, si vocala e, fare vreun
alt sunet, iar in foarte multe cazuri stabilite de gra-
matica i de uz acest e inlocuete sunetul celalt 'a
(-ea) chiar in cuvintele in care el apare etimologic.
Din punctul de vedere al reflexului actual al ve-
chiului slay e s'a i facut o clasificare a dialectelor
bulgare actuale: 1) cele dela Vestul unei linii ce ar
uni Nicopole cu Salonic, cari au exclusiv e pentru e,

www.dacoromanica.ro
117

afara de foarte restranse cazuri, §i 2) cele din Rasa-


ritul linii acesteia care ar avea un 'a, ea, ca reprezen-
tant al lui 6; in regiunea orientala a limbei bulgare
reflexul acesta nu este generalizat, §i rivalizeaza cu
e, reprezentantul exclusiv al lui 6 din dialectele bul-
gare apusene. Aceasta impartire, dupes criteriul re-
flexului lui 6, nu este bine aleasa, caci liniile cari ar
demarca real aceasta particularitate nu ar concorda
cu liniile care ar desemna alts particularitate a limbei
bulgare, admisa §i ea ca reprezentativa pentru limba
bulgara, §i nici Inca cu alte particularitati, §i mai
putin. Este drept ca in genere o demarcatiune Intre
dialectele unei limbi nu poate fi ideal trasa pe harts,
dar nu e mai putin adevarat ca se pot gasi anumite
criterii fundamentale care sa imparts domeniul dia-
lectal in suprafete destul de bine definite.
Chestiunea aparitiunii acestui sunet numai in unele
parti ale suprafetei bulgare, tendinta de a se gene-
raliza a celuilalt §i interventia lui e chiar in cuvintele
cari aveau un e etimologic, nu pun oare o problems
pentru noi? Problema aceea daca nu cumva aparitiu-
nea lui ea in bulgara nu este o aparifie tarzie in
limba, §i ca ea nu e deck rezultatul unei evoluf ii mai
tarzii §i nu o succesiune imediata, foarte veche, a
vechei slave. Daca nu cumva, cu alte cuvinte, se in-
verseaza problema, §i ceea ce era admis ca foarte
vechiu, sa ajunga a fi admis, contrar ca mai nou ches-
tiunea sunetului aceluia asupra caruia nofiunile di-
fereau este interesanta pentru noi Romanii, ca §i noi
avem un ea in limba noastra, foarte vechiu, in ele-
mentele latine, §i cand am imprumutat cuvinte slave,
le-am Imprumutat oare cu ea, cu, 'a, a§a cum sunau

www.dacoromanica.ro
118

ele in vremurile vechi slave sau apa cum suns acuma


in bulgara sau cum sunau intr'o vreme intermediara?
Dar cuvintele romane care au trecut la vecinii slavi,
ce au facut cu al for vechiu ea, s'a pierdut el acolo,
sau s'a mentinut §i o soma Inca de alte intrebari
cari n'au locul ad.
Pentru a arata apropierea mare ce exists uneori
intre not §i bulgari, apropiere care complied studiile
slavo-romane, in loc sa le limpezeasca, Imi yeti da
voie sä va citez, in ordinea de idei de aci, o simplA,
constatare:

In limba bulgara actuala, pronunfarea lui g (lung)


ca ea sau ca e o hotara§te situafiunea accentului in
cuvant §i calitatea vocalelor urmatoare, deschise (e, i)
§i inchise (u, a, u, o). Cand e e sub accent, §i are in
silaba urmatoare o vocala inchisa (u, a, o, u), atunci
e se roste§te ea (d. p. beal, alb), (scris in bulgara
beir), si atunci cand e nu este inaintea unei vo-
cale inchise; aci (u), ci in fafa unei vocale des-
chise (aci, e) se pronunta e (seaver - Nord se ci-
tete sever nu seaver. Apa se intampla §i in limba
romans, 1) ceard (cu o vocala inchisa in silaba urma-
toare: avem pronuntati ea); cerei (cu o vocala des-
chisa in silaba urmatoare avem: e) A,Stearga, stergi,
Un cuvant slay din limba romans: veac, veci, leat;
leti (la soldafi: anul recrutarii), etc.
In limba noastra aceasta particularitate este veche,
§i ea atinge nu numai pe ea, dar si pe oa, moara,
mori) i ea love§te elementele latine §i slave din
limba deopotriva.
Sa ne Intoarcem la argumentafiunea generala a

www.dacoromanica.ro
119

noastra, inchizand aceasta paranteza, si anume la


problema valorei lui e in limba sfintilor parinti ai
slavismului. Dupa ce am adus unele consideratiuni
pentru care e slay trebuia considerat ca un e lung,
foarte lat, ne-am intrebat daca nu cumva sunt astazi
urme in pronuntarea vie a vre-unui dialect slay de
undeva, si gasiam notatiunile lui Oblak din Sucho,
ca singure menfiuni. Ma intreb insa daca nu cumva
este posibil sa gasim lui 'a a lui Oblak o alta expli-
care, si sä nu-1 consideram ca pe un fenomen fo-
netic constatat astazi si existent tot asa, neschimbat,
dela anul 800.
Pentru cineva care ar observa harta dialectala a
Sirbilor si Bulgarilor, ar constata ca in sudul Duna-
rei sunt pentru a vechiu slay, si prim slay, deoparte,
la stanga la Sarbi un e cu derivatele lui, si la dreapta
(la Bulgari) cu ea cu derivatele lui. Dar daca ad-
mitem ca istoria Balcanilor a avut catava vreme li-
niste in privinta marilor miscari de populafie, in pri-
vinta colonizarilor, mutatiunilor in mare, ceeace,
inteadevar este constatat pentru un lung Limp, daca
este asa, zic, atunci ma intreb daca acest a al lui
Oblak, nu este un sunet intermediar intre e si a, si
daca nu cumva departe de a fi originea si reprezen-
tantul cel mai apropiat al lui el nu este decat
e,
un sunet intermediar din evolutia lui e in Balcani;
chiar situatia lui geografica, aceea dela N-E. Saloni-
cului, (8 ore spre munfi), chiar aceasta situafiune geo-
grafica ne arata dialectul din Sucho, ca fiind tocmai
pe linia de demarcafiune dintre dialectele bulgare de
Vest (cu e) §i cele de Est (cu e, ea, 'a); este stiut cal
pe teren intre dialecte sau limbi cari au tratamente

www.dacoromanica.ro
120

deosebite ale unui sunet, pe terenul intermediar a-


cestor dialecte, limbi, se gasesc $i tratamente fonetice
intermediare.
Si din punct de vedere fiziologic, i din punctul
de vedere geografic, si din punctul de vedere al
regulelor de viata generala ale dialectelor, putem ri-
dica banuiala asupra lui a, ca sunet primar, precum
si din faptul ca el nu se mai constata deck foarte
rar, §i tot numai pe linia de demarcafiune (linie im-
perfecta) dintre a §i e, ea. Din faptul ca alte forme
evoluate ale slavicului vechiu e s'au pastrat, asa de
variat, §i ca a a ramas steril i prizarit in regiuni de
tranzitie, se poate de asemeni conchide ca nu acea-
sta a prezidat la desvoltarea pe mari suprafete §i
intr'o mie de ani a lui e in bulgara.
Acest e este invariabil admis §i pentru divizarea
limbei sirbo-croate in dialecte: e, je, i. De data a-
ceasta insa nu mai avem cazul paralel, care era cu
grupul §t, jd, sa existe in sirba reprezentanfi ai lui 5,
specificafi ca bulgari de catre invatati, nu mai avem
in limba literara, generala, aparitia lui ea, etc., pentru
ca limba sirba a suprimat orice jumatati de vocale,
i diftongi.

www.dacoromanica.ro
Pentru a ne feri de situatiunea aceasta, mereu po-
lemics, s'a dat vechei limbi slave, un nume privitor
la functiunea pe care a exercitat-o §i pentru care a
fost scrisa: pentru oficierea §i propagarea crestinis-
mului prin biserica, deci vechea slava bisericeascii,
deli ea s'a numit pe sine pe atunci slovenska. Acest
nou termen a intrat in Coate cartile i la catedrele ce
se ocupa de aceasta limbs, in dicfionare etimologice,
in gramatici, etc., chiar in cele germane. I se zice
prescurtat veche slava, nu i se mai zice veche bulgara
(vieux bulgare, alt-bulgarisch, staro-balgarski).
Chiar Leskien, unul din popularizatorii acestui ter-
min, vorbeste in introducere la Gramatica veche bul-
garei, p. XXV, XXVII de das Altkirchenslavische. La
un congres de slavisti la Praga s'a §i votat asupra
acestei chestiuni cu prilejul incidentului ridicat de
profesorul bulgar St. Mladenov, care voia sa se in-
trebuinteze acolo numai vechi-bulgar; chiar cartea
aoestui profesor bulgar §i cartile altor invatati bul-
gari (d. p. a lui Tonef) pleaca totdeauna in studiul
limbii sau literaturii bulgare, dela vechea slava bis.,
numita de ei acum exclusiv, v. bulgara.

www.dacoromanica.ro
122 .

Ca aceasta solutie a problemei iritante a triumfat,


avem dovada ca in cartile bazate pe comparafia lirn-
belor vechi, din cari face parte si vechea slava, cum
e pilda, Reallexilon der indogerm. Altertumskunde,
scris de 0. Schrader si editat de A. Nehring, 1917-
1929, on de cafe on apare limba veche slava biseri-
ceasca are invariabil aksl (= vechea slava); tot asa
A. Walde Vergleichendes Worterbuch der indogerm.
Sprachen, 1930-1932; tot asa in Le Slave Commun
de A. Meillet - A. Valliant, 1934 (v. sl.), precum si
in Coate revistele de specialitate.

NOTA. Mi-a fost in Band sa scriu fara aparat


si sa citez numele si opera, sau numai numele, cat
mai rar posibil, pentru ca cititorul sa nu fie intre-
rupt si incurcat de numeroasele trimiteri si mai ales,
pentru motivul ca specialisfii inteleg usor de uncle
vine informafia banala, de manual, pe care o am
deseori. Totusi voiu da o lista aci de operele care
intervin in expunere, si cari n'au fost citate macar
prin numele invatatului. Aceasta o fac in graba, pen-
truca nu se poate altf el, si mi se va ierta unele date
incomplete; de altminteri vor urma si alte lucrari,
si cred ea in una din acele, unde va fi mai nimerit,
voiu completa datele insuficient notate aci.

A. MeVlet, Etude sur le vocabulaire, II, 1905, p. 197.


A. Meillet, Linguistique et Langage, 1921, pp. 19, 27,
33-35.
A. Meillet, Introduction a l'etude comparative des
langues indoeuropennes, 1922, pp. XI, 24, 55-56.
A. Meillet, Slave commun, 1924, p. 152.

www.dacoromanica.ro
123

I. Vendryes, Le Language, 1921, pp. 355-356.


F. de Saussure, Cours de Linguistique Generale, 1922,
p. 14-15.
B. Delbriick, Einleitung in das Studium der indoger-
manischen Sprachen, 1919, ed. VI, pp. 158-159, 161.
B. Delbriick, Einleitung in das Studium der indoger-
manischen Sprachen, 1880, ed. I, p. 52.
0. Schrader, Sprachvergleihung, 23.
I. Puscariu, Studiul limbei rom., etc., 1920, p. 7, 13;
cfr. Idem, Rekonstruktion, passim.
Ch. Capidan, Elementul slay in dialectul aromin,
(Mem. sect. liter. Acad. Rom. 1925), pp. 313-316.
A. Leskien, Grammatik der Bulgarischen Sprache,
1919, pp. XVI-XXVII.
W. Vondrik, Altkirschenslavische Grammatik, 1912,
pp. 5-16.
W. lagic, Zur Enstehungsgeschichte der Kirchenslavi-
schen Sprache. (Denkschriften der Akad. Wien,
phif-hist. KI, Bd. XXVII), § 1-22.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro