Sunteți pe pagina 1din 88

Introducere în teoria

condensatelor Bose-Einstein
A.I. Nicolin ³i M.C. Raportaru
Cuprins
Liminar 5

1 Introducere 7
1.1 Condensate Bose-Einstein în gaze atomice . . . . . . . . . . 10
1.2 Ecuaµia Gross-Pitaevskii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2.1 Soluµii tip soliton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3 Starea fundamental  a unui condensat Bose-Einstein . . . . 22
1.3.1 Regimul de densitate joas  . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3.2 Regimul Thomas-Fermi . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.3.2.1 Corecµii la aproximaµia Thomas-Fermi . . . 25
1.3.3 Condensate înc rcate în reµele optice . . . . . . . . . 27

2 Abord ri analitice ale ecuaµiei Gross-Pitaevskii 31


2.1 Calcule variaµionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.1.1 Calcul variaµional bazat pe funcµii Gaussiene . . . . 32
2.1.2 Calcul variaµional bazat pe funcµii q -Gaussiene . . . 34
2.2 Calcule hidrodinamice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Teoria stabilit µii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

3 Modele discrete 43
3.1 St ri staµionare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.2 Stabilitatea st rilor staµionare . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.2.1 St ri Bloch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.2.2 St ri de perioad  dubl  . . . . . . . . . . . . . . . . 52

4 Ecuaµiile Schrödinger nepolinomiale 55


4.1 Regimul de densitate joas  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4.2 Regimul de densitate înalt  . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
4.2.1 Condensate cuasi-unidimensionale . . . . . . . . . . 58
4.2.2 Condensate cuasi-bidimensionale . . . . . . . . . . . 61

3
5 Unde de densitate 65
5.1 Tratament variaµional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
5.2 Ecuaµia Mathieu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
5.2.1 Teorema Floquet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
5.2.2 Coecienµi caracteristici . . . . . . . . . . . . . . . . 74
5.3 Rezultate numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

4
Liminar
Volumul de faµ  reprezint  o introducere general  în teoria condensatelor
Bose-Einstein ³i acoper , pe de o parte, tematica devenit  standard, ind
incluse, pe de alt  parte, subiecte extrem de recente legate de activitatea
de cercetare a autorilor. Primele trei capitole trec în revist  condensa-
rea Bose-Einstein în gaze atomice, ecuaµia Gross-Pitaevskii ³i soluµiile sale
de tip soliton, propriet µile st rii de baz  a condensatelor Bose-Einstein,
metodele variaµionale ³i hidrodinamice folosite în studiul dinamicii conden-
satelor ³i variantele discrete ale ecuaµiei Gross-Pitaevskii utilizate în cazul
condensatelor înc rcate în reµele optice. Spre deosebire de primele trei ca-
pitole, ultimele dou  prezint  rezultatele recente ale autorilor în domeniul
ecuaµiilor Schrödinger nepolinomiale care descriu dinamica condensatelor
puternic alungite (în form  de µigaret ) ³i a celor puternic turtite (în form 
de cl tit ) ³i formarea undelor de densitate în condensate supuse la exci-
taµii parametrice.
Lucrarea de faµ  încununeaz  munca autorilor în domeniul dinamicii
neliniare a condensatelor Bose-Einstein, ind deopotriv  i.) un curs intro-
ductiv accesibil studenµilor din ultimul an al studiilor de licenµ  ³i primul
an al studiilor de Master ³i ii.) un punct de pornire pentru studenµii in-
teresaµi de elaborarea unei disertaµii asupra condensatelor Bose-Einstein
sau, într-un cadru mai larg, asupra dinamicii neliniare a uidelor cuan-
tice. Capitolele volumului sunt în bun  m sur  independente unele de
altele, num rul trimiterilor de la un capitol la altul ind redus la mini-
mum. Bibliograa este general  ³i cuprinde în principal articole, num rul
manualelor dedicate exclusiv condensatelor Bose-Einstein ind extrem de
redus.
Prima parte a acestui volum are la baz  tezele de doctorat ale autorilor,
în timp ce partea a doua a volumului are la baz  articolele publicate de au-
tori de-a lungul ultimilor ani în reviste prestigioase ca Physical Review A,
Physical Review E, Physica A, etc. Volumul reect  în acela³i timp cola-
bor rile autorilor cu Prof. Univ. Dr. Ricardo CARRETERO-GONZÁLEZ

5
de la Departamentul de Matematic  ³i Statistic  al Universit µii din Ca-
lifornia, San Diego, ³i Conf. Univ. Dr. Antun BALAš de la Institutul
de Fizic  din Belgrad ³i fructuoasa colaborare cu Prof. Univ. Dr. Virgil
B€RAN, directorul Centrului de Fizic  Teoretic  (CFT) al Facult µii de
Fizic  a Universit µii Bucure³ti în cadrul c ruia autorii activeaz .

6
1 Introducere
Înµelegerea curent  a temperaturilor sc zute porne³te de la experienµa
noastr  de zi cu zi cu lumea exterioar . Chiar dac  temperatura de în-
gheµ este considerat  sc zut  de c tre marea majoritate, comportamentul
sistemelor zice aate la aceast  temperatur  este înc  unul clasic, ind
necesare temperaturi cu mult mai sc zute pentru a putea observa procese
zice calitativ diferite de cele clasice.
Istoria fenomenelor zice observate la temperaturi foarte joase este una
pasionant  ³i menµion m în acest sens observarea supraconductivit µii în
1911, în 1913 indu-i acordat premiul Nobel lui Heike Kamerlingh Onnes
pentru investigaµiile sale asupra propriet µilor materiei la temperaturi sc -
zute, care au dus, printre altele, la producerea heliului lichid, alaturi de
obµinerea a superudit µii
4 He în 1938 ³i cea a 3 He în 1972.

Apariµia în 1980 a proceselor de r cire în cadrul c rora sunt folosite fas-


cicule laser marcheaz  o nou  etap  în istoria zicii temperaturilor sc zute
³i reprezint  primul pas semnicativ în vederea obµinerii unui condensat
Bose-Einstein atomic format dintr-un gaz bosonic diluat r cit la tempera-
turi de ordinul sutelor ³i zecilor de nanokelvini.
Obµinute experimental pentru prima dat  în 1995 de c tre Eric Cornell
³i Carl Weiman de la University of Colorado, Boulder, ³i Wolfgang Ketterle
de la Massachusetts Institute of Technology, condensatele Bose-Einstein au
reprezentat mult  vreme Sfântul Graal al zicii experimentale. Prezice-
rea teoretic  a condens rii Bose-Einstein de c tre Satyendra Nath Bose [9]
³i Albert Einstein precede cu ³apte decenii realizarea experimental  a aces-
tei st ri, existând foarte puµine semne în aceast  perioad  care s  indice
efervescenµa ³tiinµic  actual .
Cre³terea exploziv  a interesului asupra condensatelor Bose-Einstein este
evidenµiat  atât de num rul mare de articole publicate în domeniu, cât ³i
de diversitatea cercet torilor atra³i de subiect. Astfel, zicieni speciali-
zaµi în zic  nuclear , zic  atomic , optic  cuantic , optic  neliniar ,
zica materiei condensate ³.a.m.d. se dedica studiului condensatelor Bose-

7
Einstein atra³i de exibilitatea experimental  a sistemelor în care sunt
obµinute acestea ³i de acurateµea modelelor teoretice folosite în descrierea
cantitativ  a propriet µilor acestor condensate.
La nivelul cel mai elementar de înµelegere, condensarea Bose-Einstein
reprezint  ocuparea macroscopic  a st rii cuantice de energie minim . Nu-
m rul mic de atomi din condensatele Bose-Einstein de la mijlocul anilor
'90 a ridicat uneori semne de întrebare asupra obµinerii acestei noi st ri a
materiei (deoarece nu era evident din rezultatele experimentale c  starea
de energie minim  este ocupat  macroscopic) ³i nu este lipsit de impor-
tanµ  faptul c  dintre cele trei grupuri care au lucrat în vederea obµinerii
condens rii Bose-Einstein doar dou  au primit premiul Nobel.
Când un gaz bosonic este r cit sub o temperatur  critic  Tc , o mare
parte din bosoni condenseaz  în starea cuantic  cea mai joas . Atomii la
temperatura T ³i cu masa m pot  consideraµi pachete cuantice de und 
care au o întindere spaµial  de ordinul lungimii de und  termale de Broglie
λdB = (2π~/mkB T )1/2 . Valorea lui λdB reprezint  imprecizia în poziµie
asociat  cu distribuµia impusului termic ³i cre³te cu descre³terea tempera-
turii. Când atomii sunt r ciµi pân  la punctul în care λdB este comparabil
cu separarea interatomic , pachetele de und  se suprapun ³i gazul începe
s  devin  o  sup  cuatinc  de particule care nu pot  distinse. În acel
moment bosonii sufer  o tranziµie de faz  în sensul mecanicii cuantice ³i
formeaz  un condensat Bose-Einstein (gura 1.1). Dac  atomii sunt fermi-
oni, r cirea aduce treptat gazul aproape de o  mare Fermi , stare în care
câte un fermion ocup  un nivel energetic pornind de la nivelul de energie
minim .
Descrierea precedent  este departe de a  corect , în ciuda aparentei
simplit µi. S  ne gândim doar la faptul c , pe m sur  ce descre³tem tem-
peratura, gazul trece, în principiu, printr-un proces de condensare clasic .
Aceasta este îns  evitat  prin folosirea unor gaze de densit µi foarte sc -
zute, cam de o sut  de mii de ori mai puµin dense decât densitatea aerului.
În aceste condiµii timpul de formare a moleculelor devine de ordinul secun-
delor ³i minutelor, acesta ind proporµional cu inversul p tratului densi-
t µii (a se vedea Ref. [65] pentru o discuµie detaliat ). Vedem a³adar c 
principala problem  experimental  a fost aceea de a identica un sistem
atomic care putea r mâne gazos la temperaturi extrem de joase. Steve
Chu spunea de altfel în 1994:  Pun pariu c  Natura ascunde condensarea
Bose-Einstein de noi. În ultimii 15 ani a f cut o treab  bun  [17].

8
Figura 1.1: Formarea condensatelor Bose-Einstein. La temperaturi ridicate, un gaz bo-
sonic se comport  clasic, asemeni unui  sistem de bile de biliard . La tem-
peraturi sc zute atomii pot  consideraµi pachete cuantice de und  care au
o întindere spaµial  de ordinul lungimii de und  termale de Broglie. Atunci
când gazul este r cit sub o temperatur  critic  Tc , o mare parte din atomi
condenseaz  în starea cuantic  cea mai joas . La T = 0 toµi bosonii sunt în
starea de energie minim  ³i formeaz  un condensat Bose-Einstein perfect.
Imaginea este preluat  din Ref. [39].

Pentru r cirea unui gaz bosonic în vederea form rii unui condensat Bose-
Einstein sunt folosite în mod curent dou  metode distincte: r cirea cu
laser ³i r cirea prin evaporare. R cirea prin evaporare este folosit  în
partea de prer cire a gazului folosind un fascicol laser ai c rui fotoni preiau
energie de la atomii erbinµi în cadrul ciocnirilor foton-atom. Cea de-a
doua metod , r cirea prin evaporare, este folosit  când gazul a fost deja
prer cit ³i poate  connat într-o capcan  magnetic . În lipsa capcanei,
atomii deja prer ciµi s-ar lipi de suprafaµa microcontainerului în care sunt
depozitaµi. Capcane magnetice similare celor folosite pentru condensatele
Bose-Einstein sunt utilizate pentru connarea plasmelor care nu sunt prea
erbinµi.

Principiul r cirii prin evaporare este unul extrem de intuitiv, aproape


clasic. Astfel, a³a cum dintr-o cea³c  aburind  de ceai sau de cafea se
îndep rteaz  prin evaporare cele mai erbinµi molecule, tot a³a dintr-un
condensat Bose-Einstein vor evada doar acei atomi care au energie (³i deci
temperatur ) sucient de mare pentru a putea dep ³i potenµialul extern.
Toate schemele de r cire prin evaporare se bazeaz  pe sc derea progresiv ,
foarte lent , a t riei capcanei magnetice ce permite celor mai erbinµi
atomi s  ias  din capcana magnetic , iar celor r ma³i s  ating  echilibrul

9
termic la o temperatur  mai sc zut . Pentru acest ultim pas este necesar
ca sc derea t riei capcanei magnetice s  e una foarte înceat  astfel încât
dup  evacuarea atomilor erbinµi cei r ma³i s  aib  timpul necesar de a
reatinge echilibrul termic.

În mod curent temperaturile la care se observ  condensarea Bose-Einstein


sunt de ordinul micro- ³i nanokelvinilor iar densit µile sunt de ordinul 1013 -
1015 atomi pe centimetru cub. Funcµie de simetria capcanei magnetice
condensatul poate s  e sferic, puternic turtit (în form  de disc) sau pu-
ternic alungit (în form  de µigaret ). Ciclul de r cire necesar producerii
unui condensat Bose-Einstein dura câteva minute la mijlocul anilor '90, în
timp ce acum, odat  cu automatizarea tuturor proceselor, dureaz  câteva
secunde.

1.1 Condensate Bose-Einstein în gaze atomice

Prima problem  asociat  condens rii Bose-Einstein în gaze atomice este


aceea a estim rii temperaturii de tranziµie ³i a num rului de atomi din
condensat. Cantit µile relevante pentru aceast  problem  sunt masa m
a particulei, num rul de particule pe unitatea de volum (notat de obicei
cu n) ³i constanta lui Planck. Combinaµia ~2 n2/3 /m reprezint  o energie,
a³a c  valoarea acesteia împ rµit  la constanta Boltzman kB reprezint 
o temperatur , astfel încât temperatura de tranziµie este scris  în mod
convenµional sub forma

~2 n2/3
Tc = C (1.1)
mkB
unde C este un factor numeric. Putem înµelege calitativ formula de mai sus
pornind de la faptul c  tranziµia spre starea condensat  are loc atunci când
unda de Broglie este comparabil  cu distanµa medie dintre dou  particule.
Astfel, folosind
1/2
2π~2

λT = (1.2)
mkB T

³i faptul c  distanµa medie dintre particule este de ordinul lui n−1/3 obµi-
nem formula (1.1)

10
Un calcul mai ranat asupra temperaturii de tranziµie (a se vedea dis-
cuµia detaliat  din Ref. [65], capitolul 2) poate  realizat pornind de la
distribuµia Bose

1
f 0 (v ) = (1.3)
exp [(ν − µ) /kB T ] − 1
care ne arat  ocuparea medie a st rii cu energie ν . Potenµialul chimic µ
care apare în ecuaµia de mai sus asigur  conservarea num rului de particule
³i se determin  (de cele mai multe ori numeric) ca funcµie de num rul de
particule ³i de temperatura critic . Astfel

ˆ ∞ ˆ ∞
0 g () d
Np = g () f () d = , (1.4)
0 0 exp [(ν − µ) /kB T ] − 1
unde g () este densitatea de st ri care arat  num rul st rilor cu energia
între  ³i  + d. Se poate ar ta relativ u³or c  densitatea de st ri poate 
scris  la modul general sub forma

g() = Cα α−1 , (1.5)

unde Cα ³i α sunt constante care depind de dimensionalitatea sistemului


analizat ³i de tipul potenµialului extern care conneaz  bosonii. Pentru un
gaz tridimensional liber ce ocup  un volum V avem


V m3/2 
g () = √ (1.6)
2π 2 ~3
iar în general g() ∝ (d/2−1) unde d reprezint  num rul de dimensiuni. În
mod similar se observ  c  pentru un gaz de bosoni connaµi de o capcan 
magnetic  de tipul

d
X m
V (x1 , ..., xd ) = ωj2 x2j (1.7)
2
j=1

obµinem

d−1
g () = . (1.8)
(d − 1)! dj=1 ~ωj
Q

11
Cunoscând densitatea st rilor putem calcula num rul de particule din
st rile excitate, anume

ˆ ∞
Nex = dg()f 0 (). (1.9)
0
Num rul de particule din st rile excitate atinge valoarea maxim  pentru
µ = 0, temperatura critic  putând  calculat  din condiµia ca num rul
total de particule s  e egal cu cel din st rile excitate, adic 

ˆ ∞
1
N = Nex (Tc , µ = 0) = dg() . (1.10)
0 exp(/kTc ) − 1
Integrala precedent  se poate calcula cu usurinµ  folosind variabila adi-
mensional  x = /kTc , obµinând în cele din urm 

N 1/α
kTc = , (1.11)
[Cα Γ(α)ζ(α)]1/α
P∞ −α
unde funcµia zeta Riemann este ζ(α) = n=1 n iar funcµia gamma este
´∞
Γ(α) = 0 dxxα−1 exp(−x) .
În obµinerea formulei precedente am presupus c  nivelele energetice for-
meaz  un continuum, putând astfel s  înlocuim sumarea discret  a nive-
lelor energetice cu o integral . Aceast  presupunere este incorect  pentru
nivelele de energie joas , îns  ofer  o bun  aproximaµie pentru nivelele
excitate.
Potenµialele relevante experimental sunt cele din ecuaµia (1.7) (cu d = 3),
caz în care obµinem c  temperatura critic  poate  scris  sub forma

~ω̄Np1/3
kB Tc = ≈ 0.94~ω̄Np1/3 , (1.12)
[ζ (3)]1/3

unde ω̄ = (ω1 ω2 ω3 )1/3 .


Cu rezultatele precedente putem determina u³or fracµiunea neconden-
sat  din gazul atomic. Astfel, pornind de la num rul de atomi în st ri
excitate

Nex = Cα Γ(α)ζ(α)(kT )α (1.13)

12
³i folosind formula temperaturii critice din ecuaµia (1.12) obµinem

 α
T
Nex = N (1.14)
Tc
de unde putem deduce u³or num rul de particule din condensat, anume

  α 
T
N0 (T ) = N − Nex (T ) = N 1 − . (1.15)
Tc
Pentru un gaz liber ce ocup  un volum V densitatea particulelor din
starea condensat  este dat  de

 3/2
Nex mkT
nex = = ζ(3/2) , (1.16)
V 2π~2
în timp ce pentru un gaz connat de un potenµial armonic tridimensional
de forma celui din ecuaµia (1.7) se observ  u³or c  num rul de particule
din starea condensat  este dat de

"  3 #
T
N0 = N 1 − . (1.17)
Tc

1.2 Ecuaµia Gross-Pitaevskii

Ecuaµia standard folosit  în studiul teoretic al condensatelor Bose-Einstein


a fost propus  la începutul anilor '60 de c tre Eugene Gross ³i Lev Pitae-
vskii în dou  articole independente publicate în Nouvo Cimento ³i Sov.
Phys. JEPT (a se vede Refs. [31, 67]). Ecuaµii similare din punct de
vedere matematic sunt folosite în descrierea dinamicii trenurilor de und 
monocromatice ce se propag  în medii u³or neliniare, în descrierea dina-
micii u³or neliniare a undelor ce se propag  la suprafaµa unui lichid ³i a
oscilaµiilor Langmuir (numite de asemenea ³i unde Langmuir) care apar în
plasme nemagnetizate sau magnetizate u³or. Îns  cea mai celebr  ecuaµie
înrudit  cu ecuaµia Gross-Pitaevskii este ecuaµia Ginzburg-Landau folosit 
în anii '50 în modelele de supraconductivitate [80].
Ecuaµia Gross-Pitaevskii este o ecuaµie Schrödinger neliniar  ce descrie
funcµia de und  macroscopic  a unui gaz condensat în sens Bose-Einstein.
Pentru derivarea ei cel mai convenabil este s  pornim de la Hamiltonianul

13
multi-particul  a N bosoni ce interacµioneaz  scris în a doua cuanticare.
Considerând m masa unui boson ³i Vext (r) potenµialul în care ace³tia sunt
connaµi iar V (r − r0 ) potenµialul de interacµie între doi bosoni, Hamilto-
nianul poate  scris sub forma:

ˆ
~2 2
 

Ĥ = drψ̂ (r, t) − ∇ + Vext (r) ψ̂ (r, t)
2m
ˆ
1
+ drdr0 ψ̂ † (r, t)ψ̂ † (r0 , t)V (r − r0 )ψ̂(r0 , t)ψ̂ (r, t) , (1.18)
2
unde ψ̂ † (r, t) ³i ψ̂ (r, t) sunt operatori bosonici de câmp, de anihilare ³i
respectiv creare.
Folosind ecuaµia Heisenberg

∂ ψ̂ h i
i~ = ψ̂, Ĥ (1.19)
∂t
avem:

ˆ
~2 2
 
∂ ψ̂
dr0 ψ̂ † r0 , t V r0 − r ψ̂ r0 , t ψ̂.
  
i~ = − ∇ + Vext (r) +
∂t 2m
(1.20)
Subliniem c  aceast  ecuaµie este similar  ecuaµiei Schrödinger, îns  ψ̂
este un operator de câmp a³a c  pentru obµinerea ecuaµiei Schrödinger
propriu-zise vom descompune operatorul de câmp sub forma

ψ̂ (r, t) = ψ (r, t) + δ ψ̂ (r, t) , (1.21)

unde

D E
ψ (r, t) = ψ̂ (r, t) (1.22)

este funcµia de und  a condensatului ³i reprezint  valoarea probabil  a


operatorului de câmp iar δ ψ̂ (r, t) descrie partea necondensat  a gazului.
Pentru temperaturi considerabil mai mici decât temperatura critic  putem
neglija ultimul termen din ecuaµia (1.21).
Pe lâng  aceast  simplicare vom presupune de asemenea c  interacµia
dintre particule este interacµie de contact, astfel încât V (r0 − r)=U δ (r0 − r)
unde U= 4π~2 a/m iar a este lungimea de împr ³tiere între dou  particule.

14
Înlocuind în ecuaµia (1.20) ψ̂ (r, t) cu ψ (r, t) ³i V (r0 − r) cu U δ (r0 − r)
se obµine

~2 2
 
∂ψ 2
i~ = − ∇ + Vext (r) + U |ψ| ψ (1.23)
∂t 2m
care este ecuaµia Gross-Pitaevskii dependent  de timp.
Se observ  relativ u³or c  Lagrangianul clasic asociat ecuaµiei (1.23)
(adic  acela scris folosind funcµia de und  ³i nu operatorii de câmp) este
dat de

ˆ !
∗ ∂ ~ 2 U N |ψ (r, t)|2
S= dtdrψ (r, t) i~ + ∇ − V (r) − ψ (r, t) ,
∂t 2m 2
(1.24)
ecuaµia Gross-Pitaevskii propriu-zis  ind obµinut  minimizând S funcµie
de ψ∗, adic 

∂S
= 0. (1.25)
∂ψ ∗
Pentru a obµine forma independent  de timp a ecuaµiei Gross-Pitaevskii
putem folosi dou  abord ri. Prima abordare porne³te de la eliminarea
termenului ∂ψ/∂t ³i introducerea unui multiplicator Lagrange µ (numit de
obicei potenµial chimic), care asigur  conservarea num rului de particule,
adic :

~ 2
− ∇ ψ + Vext (r) ψ + U |ψ|2 ψ = µψ. (1.26)
2m
Cea de-a doua abordare are la baz  descompunerea funcµiei de und  sub
forma

 
iµt
ψ(r, t) = ψ0 (r) exp − (1.27)
~
de unde rezult  din nou ecuaµia (1.26).
Ecuaµia Gross-Pitaevskii se poate obµine ³i printr-o abordare cuasi-clasic 
folosind faptul c  la energii joase interacµia efectiv  dintre dou  particule
este constant  în spatiul momentelor, adic  U = 4π~2 a/m, ceea ce în-
seamn  o interacµie de tip funcµie delta în spaµiul real, putând scrie a³adar

15
N
" #
X p2j X
H= + V (rj ) + U0 δ(rj − rn ). (1.28)
2m
j=1 j<n

Energia st rii condensate este dat  de

ˆ 
~2

N −1
E (φ) = N dr |∇φ (r)|2 + V (r) |φ(r)|2 + U0 |φ(r)|4 (1.29)
2m 2

unde φ(r) este funcµia uniparticul  ³i N num rul de bosoni. Mai sus am


considerat c  toµi atomii sunt în aceea³i stare uniparticul  a c rei funcµie
de und  este φ. Acest lucru se bazeaz  pe aproximaµia Hartree-Fock cu
ajutorul c reia putem scrie starea multi-particul  sub forma

N
Y
ψ(r1 , ..., rN ) = φ(rj ). (1.30)
j=1

Prin urmare, funcµionala energiei ofer  o descriere de câmp mediu a con-


densatului. Subliniem c  termenul |φ(r)|4 al funcµionalei energiei Gross-
Pitaevskii vine din interacµia între particule. În loc de funcµia de und 
uni-particul  se obi³nuie³te s  se lucreze cu funcµia de und  a conden-
satului (sau parametrul de ordine a³a cum este numit câteodat ), de-

nit caψ(r) = N φ(r). Prin urmare, densitatea bosonilor este dat  de
n(r) = |ψ(r)|2 iar ecuaµia (1.29) devine

ˆ  
~ U0
E(ψ) = dr |∇ψ(r)|2 + V (r) |ψ(r)|2 + |ψ(r)|4 (1.31)
2m 2

unde am folosit c  N −1 ≈ N . St rile staµionare ale gazului condensat


Bose-Einstein sunt obµinute din ecuaµia

∂G
=0 (1.32)
∂ψ ∗
unde G = E − µN . Multiplicatorul Lagrange µ a fost introdus pentru a
asigura num rul constant de particule. Calculând explicit derivata func-
µional  a lui G în raport cu ψ∗ rezult :

16
~2 2
− ∇ ψ(r) + V (r)ψ 2 (r) + U0 ψ(r) |ψ(r)|2 = µψ(r). (1.33)
2m
Subliniem c  ecuaµia Gross-Pitaevskii este o ecuaµie neliniar  cu derivate
parµiale, rezolvarea ei numeric  necesitând importante resurse de calcul.
Pentru simplicarea investigaµiilor asupra dinamicii condensatelor Bose-
Einstein se deosebesc de obicei dou  regimuri calitativ diferite: regimul de
densitate sc zut  ³i regimul de densitate înalt  (numit ³i Thomas-Fermi).
În primul regim condensatul este u³or neliniar iar ecuaµia Gross-Pitaevskii
poate  rezolvat  ecient folosind metode variaµionale ce au la baz  o func-
µie de und  test (ansatz) înrudit  cu soluµia ecuaµiei Schrödinger liniare,
în timp ce în al doilea regim este convenabil  utilizarea modelelor hidro-
dinamice ³i a calculelor variaµionale ce folosesc funcµii test q -Gaussiene.

1.2.1 Soluµii tip soliton


O proprietate aparte a soluµiilor ecuaµiei Gross-Pitaevskii este existenµa
unor soluµii intrinsec neliniare de tip soliton. Acestea pot  separate cu
u³urinµ  în soluµii de tip soliton luminos (bright soliton) ³i soluµii de tip
soliton întunecat (dark soliton). Solitonii lumino³i corespund unei struc-
turi puternic localizate, în timp ce solitonii întunecaµi prezint  un minim
în funcµia de densitate a condensatului x în centrul capcanei magnetice.
Cea mai simpl  form  a acestor structuri neliniare (pentru un condensat
unidimensional neconnat într-o capcan  magnetic ) este dat  de

 
x
ψ(x) = ψ0 tanh √ (1.34)


pentru solitonul luminos, unde ξ = ~/ 2mn0 U este lungimea de coerenµ 
³i ψ0 valoarea asimptotic  a funcµiei de und  la innit, în timp ce pentru
solitonul întunecat avem

 
iµt 1
ψ(x, t) = ψ(0) exp − r !, (1.35)
~ 2m |µ|
cosh x
~2

unde

17
1
µ = U |ψ (0)|2 . (1.36)
2
Exist  de asemenea ³i soluµii periodice de tipul trenurilor de solitoni, for-
mula matematic  care îi guverneaz  pe ace³tia ind îns  mai complex .
Cea mai complet  abordare analitic  a trenurilor de solitoni este introdus 
într-o serie de articole de Bronski et al. [11, 12, 13] ind demonstrat c 
pentru un potenµial extern periodic de forma

V (x) = V0 sn2 (x, k), (1.37)

unde sn este funcµia Jacobi eliptic  de tip sinus, se pot determina câteva
clase de soluµii periodice de tip soliton ale ecuaµiei Gross-Pitaevskii desco-
punând funcµia de und  sub forma:

ψ(x, t) = r(x) exp(−iωt + iθ(x)) (1.38)

unde funcµia de densitate r(x) este dat  de:

r12 (x) = Asn2 (x, k) + B, (1.39)

r12 (x) = Acn(x, k) + B, (1.40)

r32 (x) = Adn(x, k) + B. (1.41)

Ecuaµia Gross-Pitaevskii devine echivalent  cu

1 1
ωr(x) = − r̈(x) + r(θ̇(x))2 + r3 (x) − V0 sn2 (x, k)r(x) (1.42)
2 2
³i

0 = 2r0 (x)θ̇(x) + r(x)θ̈(x), (1.43)

cu

ˆ x
1
θ(x) = c dx0 , (1.44)
0 r2 (x0 )

18
de unde obµinem cu u³urinµ  c 

c2 r̈(x)
ωr(x) = 3
− + r3 (x) − V0 sn2 (x, k)r(x) (1.45)
2r (x) 2
sau, într-o form  echivalent ,

c2 r̈(x)r3 (x)
ωr4 (x) = − + r6 (x) − V0 sn2 (x, k)r4 (x). (1.46)
2 2
Pentru r12 (x) dat de ecuaµia (1.39) putem rescrie ecuaµia precedent  sub
forma

c2
E = − V0 A2 sn6 − V0 B sn2 − 2V0 AB sn4 + A3 sn6
2
AB 2 2 2
+B 3 + 3A2 B sn4 + 3AB 2 sn2 + k sn cn
2
A
Asn4 dn2 + Ak 2 sn4 cn2 − B cn2 sn2 + B sn2 dn2

+ (1.47)
2
cu E = ωA2 sn4 + ωB 2 + ω2AB sn2 , de unde rezult  u³or c 

ωA2 sn4 + ωB 2 + ω2AB sn2 = 2k 2 A2 sn6 + sn4 −A2 − A2 k 2 + 3ABk 2




+sn2 −2AB − 2ABk 2 + AB,



(1.48)

dup  ce am folosit în prealabil identit µile standard pentru funcµii eliptice


de tip Jacobi, anume

2
sn (x, k) + cn 2 (x, k) = 1, (1.49)

k 2 sn2 (x, k) + dn2 (x, k) = 1, (1.50)

∂ sn(x, k)
= sn(x, k)dn(x, k), (1.51)
∂x

19
∂ cn(x, k)
= −sn(x, k)dn(x, k), (1.52)
∂x
³i

∂ dn(x, k)
= −k 2 cn(x, k)sn(x, k). (1.53)
∂x
0
Egalând în termenul stâng ³i drept al ecuaµiei (1.48) coecienµii lui sn ,
2 4 6
sn , sn ³i sn obµinem urm toarele ecuaµii algebrice:

A = V0 + k 2 , (1.54)

c2 1
ωB 2 = + B 3 − AB, (1.55)
2 2

A2 A2 k 2 3ABk 2
ωA2 = −2V0 AB + 3A2 B + + − , (1.56)
2 2 2
³i

ω2AB = −V0 B 2 + 3AB 2 + AB + ABk 2 . (1.57)

Aceste ecuaµii pot  rezolvate analitic f r  nicio dicultate ³i obµinem


aproape imediat c 

 
1 BV0
ω = 1 + k 2 + 3B − (1.58)
2 V0 + k 2

³i

 
2 BV0
V0 + k 2 + Bk 2 ,

c = B 1+ (1.59)
V0 + k 2

20
parametrii soluµiei de tipul r12 (x) ind acum complet determinaµi. Urmând
un raµionament similar se poate ar ta c  pentru soluµiile de tipul r22 (x)
obµinem

3k 2
V0 = − , (1.60)
8
1 + k 2 6a21
ω1 = + 2, (1.61)
8 k 
a21 16a21 − k 4 16a21 + k 2 − k 4

c1 = , (1.62)
4k 6
4a21
b1 = , (1.63)
k2

în timp ce pentru soluµiile de tipul r32 (x) obµinem

3k 2
V0 = − , (1.64)
8
1 + k2

ω1 = , (1.65)
8 + 6a22
a22 16a22 − 1 16a22 + k 2 − 1
 
c1 = , (1.66)
4
b1 = 4a22 . (1.67)

Aceste trei seturi de soluµii reprezint  cel mai important rezultat analitic
asupra trenurilor de solitoni dup  formulele clasice introduse în anii '70 de
Tsuzuki [84].
Soluµiile de tip soliton prezentate mai sus pot  extinse pentru con-
densate în dou  ³i trei dimensiuni, connate sau nu, îns  apar probleme
suplimentare legate de stabilitatea dinamic  a acestor structuri în lipsa
potenµialelor externe. Menµion m în nal c  interacµia dintre dou  obiecte
de tip soliton poate  descris  cu succes folosind teoria ciocnirilor elastice
³i/sau plastice. Structuri tip soliton similare celor de mai sus au fost ob-
servate înc  din anii '80 în optica neliniar , o bun  parte din literatura de
specialitate ce trateaz  solitoni în condensate Bose-Einstein preluând atât
metodele analitice cât ³i reµetele numerice dezvoltate în optica neliniar .

21
1.3 Starea fundamental  a unui condensat
Bose-Einstein

O dat  claricat  problema temperaturii critice ³i a ecuaµiei care mode-


leaz  dinamica unui condensat Bose-Einstein, investig m în aceast  sec-
µiune propriet µile st rii fundamentale (ground state) identicând dife-
renµele calitative ³i cantitative dintre cele dou  regimuri distincte ale unui
condensat Bose-Einstein: regimul de densitate sc zut  ³i regimul de den-
sitate înalt  (numit ³i Thomas-Fermi).

1.3.1 Regimul de densitate joas 


În regimul de densitate sc zut  sau, echivalent, regimul interacµiei slabe
funcµia de und  a unui condensat tridimensional connat de o capcan 
magnetic  de forma celei din ecuaµia (1.7) poate  aproximat  de soluµia
unei ecuaµii Schrödinger liniare, anume:

N 1/2 x2 y2 z2
     
ψ(r) = 3/4 exp − 2 exp − 2 exp − 2 . (1.68)
π (bx by bz )1/2 2bx 2by 2bz

Calculând cu ajutorul ecuaµiei (1.31) energia condensatului obµinem

a2i b2i N 2U
X  
E(bx , by , bz ) = N ~ωi + + , (1.69)
i
4b2i 4a2i 2(2π)3/2 bx by bz

unde bx , by , bz sunt parametrii variaµionali iar ax , ay , az sunt deniµi ca

~
a2i = (1.70)
mωi
cu i ∈ {x, y, z}. Introducând parametrii βi = bi /ai ³i minimizând energia
din ecuaµia (1.69) obµinem urm toarele ecuaµii algebrice care descriu starea
fundamental  a condensatului:

 
1 1 1 NU 1
~ωi βi2 − 2 − = 0, (1.71)
2 βi 2(2π)3/2 ā3 βx βy βz
unde am introdus

22
r
~
ā = (1.72)
mω̄
³i

ω̄ = (ωx ωy ωz )1/3 . (1.73)

Chiar dac  nu exist  o soluµie analitic  general  a ecuaµiilor (1.71), pu-


tem obµine o soluµie aproximativ  neglijând termenii proporµionali cu 1/b2 .
Ace³tia provin din termenul care corespunde energiei cinetice în ecuaµia
(1.31) ³i pot  neglijaµi pentru condensate sucient de largi în care con-
tribuµia major  la energia condensatului o d  interacµia dintre particule.
Aproximaµia poate p rea bizar  la prima vedere c ci pe de o parte pre-
supunem o densitate mic  astfel încât s  putem folosi o funcµie de und 
Gaussian , în timp ce pe de alta presupunem o densitate sucient de mare
astfel încât s  putem modica energia cinetic . Studii numerice detaliate
arat  îns  c  soluµiile analitice astfel obµinute, anume

 1/2
N a ω̄ 5/2
 
2
βi5 = (1.74)
π ā ωi
sau

 1/10 
N a 1/5 ω̄

2
bi = ā, (1.75)
π ā ωi
sunt în concordanµ  calitativ  cu calculele numerice complete. Din ecuaµia
(1.75) obµinem c  energia per particul  este dat  de

 1/5 
N a 2/5

E 5 2
= ~ω̄. (1.76)
N 4 π ā

1.3.2 Regimul Thomas-Fermi


Al doilea regim distinct al unui condensat Bose-Einstein tridimensional
este a³a-numitul regim Thomas-Fermi, pentru care putem neglija în ecuaµia
Gross-Pitaevskii termenul ce corespunde energiei cinetice. Aceast  apro-
ximaµie se justic  pentru condensate foarte dense sau, echivalent, pentru
condensate cu interacµii puternice prin faptul c  termenul care corespunde

23
interacµiei domin  numeric termenul cinetic. În aceast  aproximaµie ecua-
µia Gross-Pitaevkii devine

h i
V (r) + U |ψ(r)|2 ψ(r) = µψ(r), (1.77)

iar prolul de densitate al condensatului este dat de

µ − V (r)
n(r) = |ψ(r)|2 = , (1.78)
U
în regiunea în care V (r) < µ ³i 0 în afara acesteia. Spre deosebire de cazul
precedent condensatul are o suprafaµ  bine denit  care se poate calcula
din ecuaµia

V (r) = µ. (1.79)

Integrând prolul de densitate al condensatului în regiunea indicat  de


soluµia ecuaµiei precedente se poate ar ta relativ u³or c  extensia radial 
a condensatului este dat  de


Ri2 = (1.80)
mωi2
³i c 

 3/2
8π 2µ µ
N= . (1.81)
15 mω̄ 2 U
Din ecuaµiile precedente rezult  imediat c 

2/5
152/5

Na
µ= ~ω̄. (1.82)
2 ā
În cele din urm , menµion m c  în locul extensiei radiale a condensatului
pe cele trei direcµii se folose³te deseori o extensie radial  medie denit 
prin R̄ = (Rx Ry Rz )1/3 . Folosind deniµia extensiei radiale medii rezult 
imediat c 

 1/5  1/5
1/5 Na Na
R̄ = 15 ā ≈ 1.719 ā. (1.83)
ā ā

24
1.3.2.1 Corecµii la aproximaµia Thomas-Fermi

A³a cum am v zut în secµiunea precedent  pentru condensate repulsive


de densitate mare propriet µile st rii fundamentale pot  descrise cu bun 
precizie folosind a³a-numita aproximaµie Thomas-Fermi. Aceasta presu-
pune neglijarea termenului cinetic din ecuaµia Gross-Pitaevskii, ceea ce
este echivalent cu a spune c  prolul densit µii condensatului este dat de

m
|ψ(r)|2 = [µ − V (r)]
4π~2 a

pentru V (r) ≤ µ ³i 0 în afar . Principala limitare a acestei aproximaµii


provine din neglijarea funcµiei de und  aproape de marginea exterioar  a
condensatului care conduce la rezultate lipsite de justicare zic . Astfel,
pe de o parte neglij m energia cinetic  în comparaµie cu energia interacµiei
neliniare, în timp ce pe de alt  parte folosind aproximaµia Thomas-Fermi
observ m c  termenul asociat energiei cinetice diverge aproape de marginea
condensatului. Pentru a înµelege acest comportament ne reamintim c 
aproape de marginea condensatului, funcµia de und  este proporµion  cu
r d cina p trat  a distanµei de la marginea condensatului, a³adar energia
cinetic  conµine o divergenµ  de tip logaritmic.

Lundh et al. au ar tat în Ref. [41] c  aceast  limitare a aproxima-


µiei Thomas-Fermi poate s  e dep sit  folosind ecuaµia Gross-Pitaevskii
scris  foarte aproape de marginea condensatului. Astfel, pentru un con-
densat unidimensional termenul asociat energiei potenµiale, V (x) |ψ|2 =
m/2ω 2 x2 |ψ|2 , poate  aproximat ca F x̃ |ψ|2 unde x̃ m soar  distanµa de
la marginea condensatului c tre punctul curent. Ideea din spatele aces-
tei aproximaµii este aceea c  funcµia de und  Thomas-Fermi reproduce cu
acurateµe rezultatele numerice peste tot mai puµin aproape de marginea
condensatului, regiune în care putem utiliza ecuaµia Gross-Pitaevskii în
care includem aproximaµia liniar  a potenµialului extern care conneaz 
condensatul. Aceast  ecuaµie simplicat  permite o soluµie analitic  care
ne arat  c  prin includerea contribuµiei energiei cinetice în funcµionala
Gross-Pitaevskii funcµia de und  dobânde³te o coad  iar condensatul se
extinde cu mult înafara regiunii indicate de aproximaµia Thomas-Fermi.

Ecuaµia Gross-Pitaevskii aproape de marginea condensatului poate 


scris  sub forma

25
~ d2 4π~2 a
 
2
− + F x + |ψ(x)| ψ(x) = µψ(x), (1.84)
2m dx2 m
unde am omis ˜ deasupra lui x. Introducând variabilele scalate y = x/δ ,
unde δ este dat de ~2 /2mδ 2 = F δ , ³i o funcµie de und  scalat  dat  de
Ψ = ψ/b, unde b2 = F mδ/4π~2 a obµinem

Ψ̈ = yΨ + Ψ3 , (1.85)

cu observaµia c  derivatele din ecuaµia precedent  sunt în raport cu y.


Folosind aceast  notaµie aproximaµia Thomas-Fermi devine


Ψ= −y, (1.86)

pentru y<0 ³i

Ψ=0 (1.87)

pentru y > 0.
Ecuaµia (1.85) admite atât soluµii numerice cât ³i analitice, pentru y1
putând  ar tat u³or c  dup  liniarizarea ecuaµiei (1.85) se obtine soluµia
aproximativ 

!
C 2y 3/2
Ψ ' 1/4 exp − , (1.88)
y 3

în timp ce pentru y  1 avem Ψ ' −y , care este tocmai soluµia Thomas-
Fermi. Corecµia de ordinul întâi la soluµia Thomas-Fermi se determin 
relativ u³or descompunând funcµia de und  sub forma Ψ = Ψ 0 + Ψ1 , unde
Ψ0 este soluµia Thomas-Fermi iar Ψ1 este soluµia ecuaµiei

−Ψ̈1 + yΨ1 + 3Ψ20 Ψ1 = Ψ̈0 . (1.89)



Folosind Ψ20 = −y ³i Ψ̈0 = 1/4y −y g sim c 
1
Ψ1 ' − √ , (1.90)
8y 2 −y
unde derivata de ordinul 2 a lui Ψ1 a fost neglijat , deoarece contribuie la
termeni de ordin superior lui 1/y . Soluµia asimptotic  este astfel dat  de

26

 
1
Ψ = −y 1 + 3 . (1.91)
8y

1.3.3 Condensate înc rcate în reµele optice


O problem  aparte o reprezint  identicarea st rilor staµionare ale unui
condensat înc rcat într-o reµea optic  (a se vedea Refs. [20, 42, 43, 90, 91]
pentru o trecere în revist  a celor mai importante rezultate). Pentru a
determina st rile staµionare pornim de la densitatea de energie a unui
condensat înc rcat într-o reµea optic  ³i aplic m o metod  variaµional 
pentru determinarea st rilor de energie minim . Folosind funcµionala din
ecuaµia (1.29) cu un potenµial extern periodic avem densitatea de energie

ˆ " #
d/2
~2 dψ(x) 2
 
1 2πx 2 U 4
E(ψ) = dx + V0 cos |ψ(x)| + |ψ(x)|
d −d/2 2m dx d 2
(1.92)
³i densitatea de particule

ˆ d/2
1
n= dx |ψ(x)|2 . (1.93)
d −d/2

Folosind teorema Bloch funcµia de und  se poate scrie ca produs al unei


unde plane ³i al unei funcµii periodice de perioad  egal  cu cea a reµelei
optice, adic 


ψ = exp(ikx) nf (x). (1.94)

Deoarece f (x) este funcµie periodic  se poate descompune într-o serie de


unde plane, i.e.

X
f (x) = aι exp(i2πιx/d), i = 0, ±1, ±2, ..., ±ιmax , (1.95)
ι

coecienµii undelor plane trebuind s  respecte relaµia

X
|ai |2 = 1 (1.96)

27
pentru ca funcµia s  e bine normat . Descompunerea lui f (x) de mai sus
poate  folosit  cu succes în calcule numerice detaliate asupra structurii
de band  a condensatului (a se vedea în special rezultatele din Ref. [42]),
îns  în cele ce urmeaz  vom trunchia seria de unde plane la primii trei
termeni, adic  i = 0, 1, −1, astfel încât integralele din ecuaµia (1.92) s 
poat   calculate analitic. Funcµia de und  se scrie a³adar ca


    
i2πx i2πx
ψ= n exp(ikx) a0 + a1 exp + a−1 exp − (1.97)
d d

unde coecienµii a0 , a1 , a−1 sunt astfel ale³i pentru a  îndeplinit  relaµia

|a0 |2 + |a1 |2 + |a−1 |2 = 1. (1.98)

Cea mai simpl  parametrizare care respect  constrângerea de mai sus


este dat  de a0 = cos(θ), a1 = sin(θ) cos(φ) ³i a−1 = sin(θ) sin(φ), caz în
care cei trei termeni ai energiei condensatului pot  calculaµi cu u³urinµ .
Astfel, energia cinetic  este dat  de

"  2 #
~2
 
2 2π 2 2 2
 2π 2
Ekin = k + 2k sin (θ) cos (φ) − sin (φ) + sin (θ) ,
2m d d
(1.99)
energia potenµial  este dat  de

Epot = V0 sin(θ) cos(θ)(cos(φ) + sin(φ)), (1.100)

în timp ce energia de interacµie este

 
1 1
Eint = nU + sin2 (θ) cos2 (θ)(cos(φ) + sin(φ))2 + sin4 (θ) sin2 (2φ) .
2 4
(1.101)
St rile staµionare ale condensatului se determin  prin minimizarea ener-
giei totale funcµie de parametrii variaµionali θ ³i φ, adic 

∂E
= 0, (1.102)
∂φ

28
Figura 1.2: St rile staµionare ale unui condensat Bose-Einstein înc rcat într-o reµea op-
tic . St rile au fost obµinute prin rezolvarea numeric  a ecuaµiilor (1.102).
Am reprezentat cu ro³u st rile staµionare ale condensatului în limita V0 → 0.

³i
∂E
= 0. (1.103)
∂θ
Rezolvând numeric ecuaµiile precedente observ m dou  tipuri distincte
de soluµii: soluµiile periodice ce exist  de-a lungul primei zone Brillouin ³i
soluµiile ce exist  la marginea ³i mijlocul primei zone Brillouin. Acestea din
urm  reprezint  ni³te soluµii exclusiv neliniare care formeaz  bucle închise
la marginea ³i la mijlocul zonei Brillouin. Specicitatea acestor soluµii este
c  exist  ³i pentru reµele optice de amplitudine foarte mic , ind de fapt
un tren de solitoni lumino³i.
Pe lâng  soluµiile discutate mai sus exist  ³i soluµii periodice neliniare
a c ror perioad  este dublul aceleia a reµelei optice. Aceste st ri au fost
prezise teoretic în Ref. [43] ³i au fost conrmare experimental în Ref. [28].

29
2 Abord ri analitice ale ecuaµiei
Gross-Pitaevskii

În acest capitol introducem tehnici ce permit studiul analitic al dinamicii


condensatelor Bose-Einstein. Al turi de calculele hidrodinamice, metodele
variaµionale reprezint  singurele instrumente teoretice care ne furnizeaz 
informaµii în form  analitic  asupra soluµiilor ecuaµiei Gross-Pitaevskii.
Deoarece ecuaµia Gross-Pitaevskii este o ecuaµie neliniar  cu derivate par-
µiale, majoritatea informaµiilor asupra dinamicii condensatelor sunt ob-
µinute prin metode numerice (a se vedea în acest sens Adhikari et al.
[2, 3, 4, 5, 50]).

În prima parte a capitolului vom introduce o funcµie de prob  de form 


Gaussian  cu caµiva parametri liberi. Aceasta a fost folosit  de c tre Perez-
Garcia et al. [63, 64] în scopul de a reduce problema innit-dimensional 
a ecuaµiei diferenµiale parµiale la o ecuaµie diferenµial  ordinar  de ordin 2
pentru parametrii care caracterizeaz  soluµia. Soluµia ecuaµiei Schrödinger
liniare ind de form  exponenµial , funcµiile de prob  de tip Gaussian ofer 
rezultate destul de precise pentru condensate de densitate joas , utilitatea
calculului variaµional ind a³adar evident .

În cea de-a doua parte vom ar ta utilitatea introducerii unei funcµii
q-Gaussiene [22, 23, 25, 56], singura capabil  s  refac  analitic atât regi-

mul de densitate joas  cât ³i cel de densitate înalt . Metoda variaµional 


utilizat  const  în reducerea ecuaµiei Gross-Pitaevskii la un set de trei ecu-
aµii: dou  ecuaµii diferenµiale ordinare neliniare cuplate care descriu faza
³i curbura funcµiei de und  ³i o ecuaµie algebric  din care rezult  l µimea
generalizat  a condensatului.

31
2.1 Calcule variaµionale

2.1.1 Calcul variaµional bazat pe funcµii Gaussiene


Pornind de la un gaz tridimensional condensat în sens Bose-Einstein prins
într-o capcan  magnetic  la T = 0 cu num r x de particule N, scriem
ecuaµia Gross-Pitaevskii

∂ψ(r, t) ~2 2
i~ = − ∇ ψ(r, t) + V (r) ψ(r, t) + U |ψ|2 ψ(r, t) (2.1)
∂t 2m
unde V (r) este potenµialul capcanei dat de

1
mω 2 λ2x x2 + λ2y y 2 + λ2z z 2 ,

V (r) = (2.2)
2
λη (η = x, y, z) reprezentând constantele care descriu anizotropia capcanei.
În acest caz interacµia este dat  de U = 4π~a/m unde a este lungimea de
împr ³tiere între dou  particule. De reµinut c  num rul de particule

ˆ
N= dr |ψ|2 (2.3)

r mâne neschimbat din punct de vedere dinamic în ecuaµia (2.1) chiar dac 
V (r) ³i U sunt dependente de timp.
Pentru realizarea calculului variaµional [63, 64] este necesar s  folosim
densitatea de Lagrangian

∂ψ ∗ (r, t) ~2
 
i ∂ψ(r, t)
L = ~ ψ(r, t) ∗
− ψ (r, t) − |∇ψ(r, t|2
2 ∂t ∂t 2m
2πa~2
+V (r) |ψ(r, t)|2 + |ψ(r, t)|4 (2.4)
m
³i un ansatz Gaussian de forma

( )
Y − [η − η0 (t)]2
ψ(x, y, z, t) = A(t) exp , (2.5)
η
2wη2 (t) + iηαη (t) + iη 2 βη (t)

32
unde η = x, y, z , wη sunt l µimile condensatului, βη fazele asociate, η0
centrul anvelopei Gaussiene, αη faza asociat  centrului anvelopei Gaus-
siene iar A (t) este amplitudinea funcµiei de und . Integrând densitatea de
Lagrangian în spatiul (x, y, z) obµinem

´ π 3/2 n  
L= drL = wx (t) wy (t) wz (t) i~ A∗ Ȧ − AȦ∗
2
2
X  2~ 2 1

β̇η − βη − mω λη wη2 + 2η02
2 2

+ |A|
η=x,y,z
m 2
#
~2 wη2 ~2 αη2 2~2

− + + 2η0 α̇η − αη β η
2m m m
√ )
2π~2 a 4
+ |A| (2.6)
m

din care se obµin ecuaµiile Euler-Lagrange

 
d ∂L ∂L
− = 0 (2.7)
dt ∂ q̇j ∂qj
unde qj ≡ {wx , wy , wz , A, A∗ , x0 , y0 , z0 , αx , αy , αz , βx , βy , βz } .
Ecuaµiile Euler-Lagrange astfel obµinute ne arat  c  problema innit-
dimensional  a rezolv rii ecuaµiei Gross-Pitaevskii se reduce la o problema
nit-dimensional . Din ecuaµia (2.7) obµinem un set de ecuaµii diferenµiale
ordinare cuplate

d2 1 P
vx + λ2x vx = + 2 , (2.8)
dτ 2 3
vx vx vy vz
d2 1 P
vy + λ2y vy = + 2 , (2.9)
dτ 2 3
vy vx vy vz
d2 1 P
2
vz + λ2z vz = 3
+ 2 , (2.10)
dτ vz vx vy vz
p p
unde τ = ωt, P = 2/πN a/a0 , a0 = ~/(mω) ³i wη = a0 vη cu
η = x, y, z . Aceste ecuaµii descriu dinamica condensatului prin evolu-
µia în timp a l µimii condensatului pe cele trei direcµii ³i au fost folosite

33
pentru determinarea frecvenµelor modurilor colective ale unor condensate
tridimensionale [63].

2.1.2 Calcul variaµional bazat pe funcµii q-Gaussiene


O metod  asem n toare celei prezentate în secµiunea anterioar  este cea
în care pentru a descrie starea condensatului aproape de starea de baz  se
introduce un ansatz q -Gaussian. Spre deosebire de cazul precedent vom
considera acum un condensat unidimensional a c rui dinamic  este dat 
de varianta unidimensional  a ecuaµiei Gross-Pitaevskii, anume

 
∂ψ(x, t) 1 2 2
i = − ∇ + V (x) + U (t) |ψ (x, t)| ψ (x, t) , (2.11)
∂t 2

unde am considerat pentru simplitate ~ = m = 1. Menµion m c  U (t) de-


pinde de timp prin lungimea de împr ³tiere între dou  particule, care poate
 modicat  (ca funcµie de timp) prin a³a-numitele rezonanµe Feshbach (a
se vedea Ref. [65] Cap. 5).
Potenµialul capcanei magnetice parabolice în acest caz este de forma:

Ω2 2
V (x) = x . (2.12)
2
Funcµia de und  de prob  de tip q -Gaussian este dat  de :

 1

(1 − q (t)) x2 1−q(t) ix2 β(t)

ψ (x, t) = f [q (t)] N 1 − e (2.13)
2w2 (t)

unde {w (t) , β (t) , q (t)} sunt trei parametri liberi dependenµi de timp ce
corespund l µimii condensatului ³i fazei asociate în timp ce parametrul q
indic  regimul condensatelor Bose-Einstein.
Impunând condiµia de normare

ˆ
|ψ (x, t)|2 dx = N (2.14)
D
³i folosind domeniul de integrare

34
√" √ #
2w(t) 2w (t)
D = −p ,p (2.15)
1 − q (t) 1 − q (t)
obµinem

(1 − q (t))1/4
f [q (t)] =  , (2.16)
1/4 1/2 1/2 1 −3 + q (t)
2 w (t) B ,
2 −1 + q (t)

unde B (., .) este funcµia Euler-Lagrange beta.


Pentru q (t) = 1 ansatzul q -Gaussian red  ansatzul valabil pentru con-
densate de densitate joas , anume

 1
(1 − q (t)) x2 1−q(t) −x2
  
lim 1 − = exp (2.17)
q(t)→1 2w2 (t) 2w2 (t)

cu D = (−∞, ∞), în timp ce pentru q (t) = −1 red  prolul de densitate


parabolic al regiunii Thomas-Fermi valabil pentru condensate de densitate
înalt , anume

 1 s
(1 − q (t)) x2 1−q(t) x2

lim 1− = 1− (2.18)
q(t)→−1 2w2 (t) w2 (t)

cu D = [−w (t) , w (t)].


O alt  funcµie care este capabil  s  interpoleze între cele dou  regimuri
ale unui condensat Bose-Einstein este a³a-numita funcµie Sn introdus  de
Keçeli et al. [38] :

n
!
X x2k
Sn (x) = exp − (2.19)
k
k=1

care devine funcµie Gaussian  pentru n = 1 ³i se transform  pentru n → ∞


³i |x| < 1 într-un prol parabolic

35

!
X x2k
= exp ln 1 − x2 = 1 − x2 .

S∞ (x) = exp − (2.20)
k
k=1

Se urmeaz  aceea³i pa³i ca ³i în cazul anterior: astfel, se introduce an-


satzul q -Gaussian în Lagrangianul condensatului Bose-Einstein ³i se de-
termin  dinamica condensatului folosind ecuaµiile Euler-Lagrange, acestea
ind capabile s  descrie dinamica condensatului indiferent de densitate.
Dup  o serie de integrale simple obµinem c 

L (t) 2w2 (t) β̇ (t) N U (t) w2 (t) Ω2


= + √ ∆ [q (t)]+
N 7 − 3q (t) w (t) 2 7 − 3q (t)
5 − q (t) 2 2
4w (t) β (t)
+ 2 + (2.21)
8w (t) (1 + q (t)) 7 − 3q (t)

unde

√ 
4
p
πΓ 1 − q(t)−1 1 − q (t)
∆ [q (t)] =    . (2.22)
q(t)−3
2B 2 21 , q(t)−1 4
Γ 32 − q(t)−1

Calculând numeric funcµia ∆ [q (t)] observ m c  aceast  funcµie este aproape


liniar  ³i poate  aproximat  pentru regimul de densitate joas  cu:

41 − 9q (t)
∆ [q (t)] = √ (2.23)
64 π

³i pentru cel de densitate înalt  cu:

51 − 9q (t)
∆ [q (t)] = √ . (2.24)
100 2
Metoda variaµional  în care se utilizeaz  ansatzul q -Gaussian funcµio-
neaz  cel mai bine pentru condensatele de densitate înalt . În acest caz

36
q (t) este aproape de (dar întotdeauna mai mare ca) −1 ³i nu va avea nici-
odat  ca rezultat divergenµa energiei cinetice, ind prima metod  care a
fost capabil  s  descrie dinamic regimul Thomas-Fermi.
Setul de ecuaµii Euler-Lagrange obµinute pentru {w, β, q} este:

q (t) − 5 ∆ [q (t)] N U (t)


− √
4w3 (t) (1 + q (t)) 2w2 (t)
Ω2 + 4β 2 (t) + 2β̇ (t)
+2w (t) = 0 (2.25)
7 − 3q (t)
 
3q̇ (t)
w (t) 4β (t) − = 2ẇ (t) (2.26)
7 − 3q (t)
6 ∆q [q (t)] N U (t)
− 2 2
+ √
8 (1 + q (t)) w (t) 2w (t)
Ω2 + 4β 2 (t) + 2β̇ (t)
+3w2 (t) = 0 (2.27)
(7 − 3q 2 (t))
unde (.)q reprezint  derivata în raport cu q. A³a cum a fost ar tat în
Ref. [56], aceste ecuaµii reproduc ecuaµiile din secµiunea precedent  pentru
condensate cu num r mic de particule, în timp ce pentru condensate de
densitate înalt  ele reproduc ecuaµiile hidrodinamice introduse de Dalfovo
et al. [19], ecuaµii ce sunt detaliate în secµiunea urm toare.

2.2 Calcule hidrodinamice

Pe lâng  metodele variaµionale prezentate mai sus, se pot obµine informaµii


analitice despre dinamica condensatelor Bose-Einstein prin abord ri hidro-
dinamice, prima ³i cea mai simpl  ind introdus  de Dalfovo et al. [19],
abordare care permite reducerea ecuaµiei Gross-Pitaevskii la un set de ecu-
aµii ordinare diferenµiale pentru condensate de dimensiuni mari. Ecuaµiile
astfel obµinute descriu oscilaµiile de amplitudine mare ale condensatului.
Ca ³i în secµiunea dedicat  metodelor variaµionale ce folosesc funcµii Ga-
ussiene, pornim de la ecuaµia Gross-Pitaevskii tridimensional  dependent 
de timp

 2 2 
∂ψ ~ ∇ 2
i~ = − + V (r) + U |ψ| ψ (2.28)
∂t 2m

37
unde U = 4π~2 a/m, a este lungimea de împr ³tiere iar V (r) este poten-
µialul de connare. A³a cum am v zut mai devreme soluµia staµionar 
a ecuaµiei Gross-Pitaevskii este dat  de (1.78), un calcul relativ simplu
ar tând c 

 2/5
1 15
µ= U m3/2 ωx ωy ωz N . (2.29)
2 4π
Luând în calcul efectul operatorului energiei cinetice din (2.28) numai în
faza parametrului de ordine ψ , putem rescrie (2.28) în forma hidrodinamic 


ρ + ∇ · (vρ) = 0, (2.30)
∂t
mv 2
 

m v + ∇ V (r) + U ρ + = 0, (2.31)
∂t 2

unde ρ = |ψ|2 este densitatea ³i v = (ψ ∗ ∇ψ − ψ∇ψ ∗ ) ~/ (2miρ) este viteza


condensatului. Ecuaµia (2.30) reprezint  ecuaµia general  de continuitate,
iar ecuaµia (2.31) arat  natura nerotaµional  a vitezei superuidului. Se
observ  c  rezultatul Thomas-Fermi obµinut anterior coincide cu congu-
raµia de echilibru dat  de ecuaµiile (2.30)-(2.31) pentru v = 0 ³i ∂ρ/∂t = 0.
Ecuaµiile hidrodinamice (2.30)-(2.31) au avantajul c  ofer  frecvenµele
corecte ale modurilor normale ale condensatului în limita unui num r mare
de atomi, dar ³i faptul c  permit obµinerea unei ecuaµii algebrice care
guverneaz  dispersia micilor oscilaµii.
Folosind pentru soluµiile ecuaµiilor (2.30)-(2.31) prolurile

ρ (r, t) = ax (t) x2 + ay (t) y 2 + az (t) z 2 + a0 (t) , (2.32)


1 
∇ αx (t) x2 + αy (t) y 2 + αz (t) z 2 ,

v = (2.33)
2
unde ecuaµia (2.32) este limitat  la regiunea în care ρ ≥ 0,

a0 = − (15N/8π)2/5 (ax ay az )1/5


p
iar aη = ~/mωη , se obµin dou  seturi de ecuaµii diferenµiale cuplate,
anume

38
X
ȧi + 2ai αi + ai αj = 0 (2.34)
j
 
2g
α̇i + αi2 + ωi2 + ai = 0 (2.35)
m
unde ai ³i αi sunt coecienµi dependenµi de timp cu i, j = x, y, z . Prin
calcularea lui αi în termeni de ȧi /ai ³i prin introducerea unor variabile
−1
adimensionale noi bi denite implicit prin ai = −mωi2 2gbx by bz b2i , ecu-

aµiile (2.34) se reduc la αi = b˙i /bi în timp ce ecuaµiile (2.35) devin:

ωi2
b¨i + ωi2 bi − = 0, (2.36)
bi bx by bz
unde al doilea ³i al treilea termen dau efectul capcanei externe ³i respec-
tiv al forµelor interatomice. Se pot obµine astfel razele p tratice medii ³i
vitezele norului atomic funcµie de bi :

´
 

2 2µ
ri ≡ 1
N drρ (r, t) ri2 = 2 b2i (2.37)
7mω0i
´
 

2 2µ
vi ≡ 1
N drρ (r, t) vi2 = 2 ḃ2i (2.38)
7mω0i

unde µ este dat de (2.29).

2.3 Teoria stabilit µii

Una din cele mai simple metode de a investiga stabilitatea dinamic  a unui
condensat Bose-Einstein porne³te de la abordarea variaµional  a dinamicii
condensatului. Astfel, pornind de la Lagrangianul asociat unui condensat
uni-dimensional

ˆ∞ " 

 2 #
i ∂ψ ∂ψ ∂ψ
ψ∗ − + U0 |ψ|4 ,

L = dx −ψ (2.39)
2 ∂t ∂t ∂x
−∞

39
scris aici, pentru simplitate, pentru ~=1 ³i m = 1/2, ³i limitând analiza
variaµional  la soluµii de tip und  plan , anume

ψ(x, t) = ψ0 exp (i(kx − ωt)) (2.40)

putem scrie deviaµiile de la o und  plan  sub forma

δψ = (a(t)exp(iφa (t))exp(iqx) + b(t)exp(iφb (t))exp(−iqx))


×exp(i(kx − ω(t)). (2.41)

Considerând, în plus, condiµii periodice la limit  pentru x ∈ [0, 2π] obµinem


cu u³urinµ  c 

 
L = −2π a2 φ̇a + b2 φ̇b + 2π U ψ02 − q 2 a2 + b2 − πU0 ψo4
 

−4qkπ a2 − b2 + 4πU0 ψ02 ab cos (φa + φb )




+U0 π a4 + b4 + 4a2 b2 ,

(2.42)

ceea ce sugereaz  c  putem interpreta φa ³i φb drept coordonate genera-


lizate, A(t) = 2a2 (t) ³i B(t) = 2b2 (t) ind variabilele canonice asociate
corespunz toare unui Hamiltonian de forma

U ψ02 − q 2 (A + B) − 2qk (A − B)

Hef f =
√ U
+2U ψ02 AB cos (φa + φb ) + A2 + B 2 + 4AB . (2.43)

4
Ecuaµiile Lagrange sunt date de

aφ̇a = C1 a + C2 bcos (φa + φb ) + U a a2 + 2b2



(2.44)

ȧ = C2 bsin (φa + φb ) (2.45)


2 2

bφ̇b = C3 b + C2 acos (φa + φb ) + U b b + 2a (2.46)

ḃ = C2 asin (φa + φb ) (2.47)

unde C1 = U0 ψ02 − q 2 − 2qk , C2 = U0 ψ02 ³i C3 = U0 ψ0 − q 2 . Considerând


c  a este mic, ecuaµiile se pot rescrie sub forma

40
a = b (2.48)

ȧ = C2 asin (φa + φb ) (2.49)

φ̇a + φ̇b = (C1 + C3 ) + 2C2 cos (φa − φb ) (2.50)

2 ³i mai mici. Ultima ecuaµie



unde am neglijat termeni de O a se poate
rezolva analitic relativ u³or obµinând c 

φ(t) = φa (t) + φb (t) (2.51)


q 
2U ψ02 − q 2
  q 
2U ψ02 − q 2  .(2.52)

= 2arctan  tanh tq
q

Se observ  acum cu u³urinµ  c  instabilitatea dinamic  a condensatului


este determinat  de semnul termenului 2U ψ02 − q 2 . Astfel, pentru 2U ψ02 −
q2 < 0

2U ψ02 2
q 
2 2

a (t) ∼ 1 − sin 2
t q − 2U ψ0 q 2 (2.53)
q2
iar condensatul este într-un regim de oscilaµii periodice stabile, în timp
ce pentru 2U ψ02 − q 2 > 0 condensatul intr  într-un regim instabil în care
micile oscilaµii sunt amplicate exponenµial, anume

2U ψ02
q 
2 2 2

a (t) ∼ 1 + sinh 2 2
t q − 2U ψ0 q . (2.54)
q2
Pe lâng  ecuaµiile (2.53) ³i (2.54) care descriu dinamica condensatului în
interiorul regimului stabil ³i al celui instabil putem determina, de aseme-
nea, dinamica condensatului chiar la graniµa dintre regimul stabil ³i cel
instabil, anume 2U ψ02 = q 2 . Rescriind ecuaµiile (2.48)-(2.50) obµinem

ȧ = U ψ02 asin(φ) (2.55)

³i

41
φ̇ = −2U ψ02 + 2U ψ02 cos(φ). (2.56)

Soluµia acestui sistem este dat  de

 
1
φ = 2arctan (2.57)
2U ψ02 t + c

³i

q 2
1 + 2U ψ02 t + c
a(t) = √ , (2.58)
1 + c2
a³adar la graniµa dintre regimul stabil ³i cel instabil soluµiile sunt tot in-
stabile îns  instabilitatea nu este exponenµial  ci doar liniar .

42
3 Modele discrete
Ecuaµia Gross-Pitaevskii discutat  în capitolele precedente permite abor-
d ri variaµionale pentru condensate relativ omogene, caz în care dinamica
sistemului este redus  la câteva ecuaµii diferenµiale ordinare, îns  acestea
nu pot  extinse cu u³urinµ  pentru condensate înc rcate în reµele op-
tice. Astfel, pentru soluµia ecuaµiei Gross-Pitaevskii uni-dimensionale cu
un potenµial periodic de forma

 πx 
V (x) = 2V0 cos2 , (3.1)
d
trebuie c utate metode care s  permit  descrierea unor soluµii periodice, de
perioad  egal  cu perioada reµelei optice. Metodele precedente de minimi-
zare a energiei (scris  acum pentru pentru o singur  celul  a potenµialului
extern)

ˆd " #
~2 dψ(x) 2
 
2πx U
E = dx + V0 cos |ψ(x)|2 + |ψ(x)|4 (3.2)
2m dx d 2
−d

pot , în principiu, aplicate, dar lipsa unei funcµii test exibile analitic
face ca ecuaµiile nale s  e foarte complicate. O alt  variant  este s 
descompunem funcµia de und  sub forma

X
Ψ = ψn (t)Φn (r), (3.3)
n

unde prefactorii ψn (t) pot lua valori complexe, iar anvelopele Φn (r) =
Φ(r−rn ) sunt reale, identice ³i normate la unitate, ecuaµia Gross-Pitaevskii
putând  rescris  sub forma

43
X dψl (t) ~2 X d2 Φl (x) X
i~ Φl (x) = − ψl (t) + V (x) ψl (t)Φl (t)
dt 2m dx2
l l l
2
X X
+U ψl (t)Φl (x) ψm (t)Φm (x). (3.4)

m
l

Num rul de atomi din condensat este obµinut din formula

X
N= |ψn |2 . (3.5)
n

Înmulµind ecuaµia (3.4) cu Φn , unde n este arbitrar ales, ³i integrând în


stânga ³i dreapta dup  x obµinem întâi

ˆ
~2 X d2 Φl (x)
 
dψn (t)
i~ = − ψl (t) dxΦn (x)
dt 2m dx2
l
ˆ
 2 
X X
+U0 dx Φn (x) ψl (t)Φl (x) ψm (t)Φm (x)

m
l
X  ˆ 
+ ψl (t) dxV (x)Φn (x)Φl (x) (3.6)
l

³i apoi

ˆ
~2 X dΦl (x) d2 Φn (x)
 
dψn (t)
i~ = ψl (t) dx
dt 2m dx dx
l
X  ˆ 
+ ψl (t) dxV (x)Φn (x)Φl (x)
l
ˆ
+U0 |ψn (t)|2 ψn (t) Φ4n (x), (3.7)

unde
ˆ ˆ
~ dΦn (x) dΦn±1 (x)
c±1 = dx + dxV (x)Φn±1 (x)Φn (x), (3.8)
2m dx dx

44
ˆ  2 ˆ
~ dΦn (x)
c0 = dx + dxV (x)Φn (x)2 , (3.9)
2m dx

³i

ˆ
Ũ = U dxΦ4n (x), (3.10)

unde pentru simplitate vom scrie Ũ drept U, rescalarea lui U dat  de


ecuaµia (3.10) ind implicit . Pentru a trece de la ecuaµia (3.6) la ecuaµia
(3.7) am considerat condiµii periodice la frontiera astfel încât


dΦl (x)
Φn (x) = 0, (3.11)
dt B

unde B este marginea reµelei, ³i am presupus c 

ˆ
drΦm Φ2l Φn 6= 0 (3.12)

doar pentru m diferit de l ³i diferit de n. Presupunând, de asemenea, c 

ˆ ˆ
dxV (x)Φn−1 (x)Φn (x) ∼
= dxV (x)Φn+1 (x)Φn (x) (3.13)

³i

ˆ ˆ
dΦ(x) dΦn+1 (x) ∼ dΦn (x) dΦn−1 (x)
dx = dx (3.14)
dx dx dx dx

ecuaµia se simplic  substanµial ³i poate  scris  sub forma

dψn (t)  
i~ = n + U |ψn |2 ψn (t) − K (ψn−1 (t) + ψn+1 (t)) . (3.15)
dt

45
3.1 St ri staµionare

Varianta independent  de timp a ecuaµiei precedente se poate obµine por-


nind de la Hamiltonianul

X  1 4

∗ ∗
H = − K ψn ψn+1 + ψn ψn+1 − U |ψn | (3.16)
n
2

³i minimizând


(H − µN ) = 0, (3.17)
∂ψ ∗
unde µ este, ca în capitolele precedente, multiplicatorul Lagrange introdus
pentru a asigura num rul constant de particule. Ecuaµia obµinut  este de
forma

U |ψn |2 ψn − K (ψn+1 + ψn−1 ) − µψn = 0, (3.18)

iar pentru a ne apropia de soluµiile de tip Bloch ale unei ecuaµii Schrödinger
cu un potenµial periodic rescriem ψn sub forma ψn = einkd gn , de unde
obµinem

U |gn |2 gn − Kgn+1 exp (ikd) − Kgn−1 exp (−ikd) − µgn = 0.(3.19)

Num rul de particule din condensat îl obµinem însumând particulele din


ecare minim al potenµialului. În cele ce urmeaz  vom considera soluµii cu
periodicitate 2p astfel încât

gn = gn+2p (3.20)

num rul de particule dintr-o perioad  ind dat de

2p
X
|gj |2 = Na . (3.21)
j=1

46
St rile cu p=0 corespund clasicelor st ri de tip Bloch, în timp ce st rile
cu p=1 sunt a³a-numitele st ri de perioad  dubl  (a se vedea Ref. [43]
pentru o analiz  detaliat ). Pentru st rile de tip Bloch avem gn = g ,
a³adar


ψn = exp(iknd) ν (3.22)

iar

1
µ = −2K cos(kd) + U ν, (3.23)
2
energia unei particule ind egal  cu

1
E = −2K cos(kd) + U ν. (3.24)
2
Pentru urm toarea band , p = 1, folosim condiµiile la frontier  g0 = g2 ³i
g1 = g3 , obµinând u³or din ecuaµiile (3.19) c 

 

2 2
 |g2 | |g1 |
U |g1 | − |g2 | = exp (i (φ2 − φ1 )) − exp (i (φ1 − φ2 ))
|g1 | |g2 |
×2K cos(kd). (3.25)

Cum φj poate  0 sau π rezult  u³or c  energia unei particule este egal 
cu

K2 2
E = 2 cos (kd) + U ν. (3.26)

Particularitatea acestei st ri este c  potenµialul chimic µ = 2U ν este inde-
pendent de k, ν ind num rul mediu de atomi din ecare minim al reµelei
optice. Considerând c  st rile cu p=1 sunt formate prin repetarea unei
celule ce cuprinde dou  minime de potenµial indexate, pentru simplitate,
cu a ³i b, un calcul simplu ne arat  c  num rul de atomi din ecare site al
celulei periodice este dat de

47
s  2
K
Na = ν + ν2 −4 cos2 (kd) (3.27)
U

³i

s  2
K
Nb = ν − ν2 −4 cos2 (kd), (3.28)
U

ga ³i gb ind date de

v s
u  2
u K
ga = ν+ ν2 −4 cos2 (kd) (3.29)
t
U

³i

n π o
gb = expi [1 + sign (cos(kd))]
v 2s
u  2
u
2
K
× ν− ν −4 cos2 (kd). (3.30)
t
U

Observ m imediat c  st rile de perioad  dubl  exist  atâta vreme cât


|cos (kd)| ≤ , (3.31)
2K
a³adar o asemenea stare exist  indiferent de valoarea interacµiei interato-
mice U atâta vreme cât |k| este sucient de aproape de π/2d.
Când am determinat soluµiile de perioada p=1 utilizând ecuaµia (3.25)
am urm rit soluµiile nedegenerate, anume acelea care au perioada doi atât
în raport cu gj cât ³i în raport cu |gj |2 . Exist  îns  ³i o clasa de soluµii
degenerate care au perioada doi în raport cu gj ³i perioada unu în raport
2
cu |gj | . Pentru determinarea acestora pornim de la ecuaµiile (3.19) scrise
explicit pentru o stare cu p = 1, anume

48
U |ga |2 ga − µga = 2Kgb cos(kd) (3.32)

³i

U |gb |2 gb − µgb = 2Kga cos(kd), (3.33)

³i x m |ga | = |gb |. Aceast  ultim  constrângere implic 

U N − µ = 2K cos(kd)exp (i (φb − φa )) (3.34)

³i

U N − µ = 2K cos(kd)exp (i (φa − φb )) , (3.35)

unde N = Na = Nb . Din aceste ecuaµii se determin  relativ u³or potenµi-


alul chimic

µ = 2K cos(kd) + U ν (3.36)

³i energia per particul 

1
E = 2K cos(kd) + U ν. (3.37)
2

3.2 Stabilitatea st rilor staµionare

Pentru a investiga stabilitatea energetic  ³i dinamica a unei st ri staµionare


vom considera în cele ce urmeaz  o deviaµie de forma

δgn = exp(iknd) (un exp(iqnd) + vn∗ exp(−iqnd)) (3.38)

a c rei evoluµie în timp este dat  de

49
dgn
i~ = U |gn |2 gn − Kgn+1 eikd − Kgn−1 e−ikd − µgn . (3.39)
dt
În cele ce urmeaz  vom analiza, pe rând, st rile de tip Bloch ³i st rile
de perioad  dubl  identicând pentru ecare stare domeniile stabilit µii
energetice ³i dinamice. Pentru stabilitatea energetic  vom scrie contribuµia
deviaµiei la funcµionala de energie a condensatului sub forma unei forme
p tratice, în timp ce pentru stabilitatea dinamic  vom investiga valorile
proprii ale sistemului dinamic ce descrie evoluµia în timp a amplitudinilor
deviaµiilor.

3.2.1 St ri Bloch


Contribuµia deviaµiei (3.38) la funcµionala energiei poate  scris  cu u³u-
rinµ  sub forma

  
2 ∗ ∗ U ν + 4E Uν u
δ G = (u v ) , (3.40)
Uν U ν + 4E− v
| {z }

4E± = E (k ± q) − E(k), (3.41)

unde E(k) este energia per particul  din ecuaµia (3.24). Instabilitatea
energetic  apare atunci când  are valori proprii negative, în timp ce
instabilitatea dinamic  apare atunci când σ̂z  are valori complexe, unde
σ̂ z este bine-cunoscuta matrice Pauli. Valorile proprii ale lui  sunt date
de

 
2 qd
λ1 = U + 4K cos(kd)sin
2
q
+ U 2 + 4K 2 sin2 (qd)sin2 (kd) (3.42)

³i

 
2 qd
λ2 = U + 4K cos(kd)sin
2
q
− U 2 + 4K 2 sin2 (qd)sin2 (kd), (3.43)

50
a³adar sistemul este stabil atunci când

  2
2 qd
U + 4cos(kd)sin ≥ U 2 + 4K 2 sin2 (qd)sin2 (kd). (3.44)
2

Se poate ar ta u³or c  inegalitatea precedent  poate  rescris  sub forma

 
Uν 2 qd 2
cos(kd) + sin ≥ sin (kd), (3.45)
2K 2

de unde obµinem imediat c  sistemul devine instabil atunci când

 
Uν 2 qd 2
cos(kd) + sin = sin (kd). (3.46)
2K 2

Aceast  ecuaµie arat , pe de o parte, c  pentru valori sc zute ale lui |k|
sistemul devine instabil pentru q → 0, în timp ce pe de alt  parte reproduce
criteriul lui Landau pentru stabilitate energetice în limita kd  1, anume


sin(kd)tan(kd) < . (3.47)
2K

Similar, analiza valorilor proprii ale matricei σ̂z  arat  c  sistemul este
stabil din punct de vedere dinamic când

 
2 qd Uν
cos(kd)sin > − , (3.48)
2 2K

în cazul în care cos(kd) > 0, ³i

2
 
qd Uν
cos(kd) sin
2 <− , (3.49)
2K
în cazul în care cos(kd) < 0.

51
3.2.2 St ri de perioad  dubl 
O analiz  similar  poate  efectuat  pentru st rile de perioad  dubl , caz
în care contribuµia deviaµiei (3.38) la funcµionala energiei

2 h
X
δ2G = − K (δψn∗ δψn+1 + c.c.) + µ |δψn |2
n=1
U ∗ 2 2 
2 ∗ 2 2 2
− (ψn ) δψn + ψn (δψn ) + 4 |ψn | |δψn | (3.50)
2
poate  scris  sub forma

δ 2 G = −2K ((u∗1 u2 + u1 u∗2 ) cos (kd + qd) + (v1∗ v2 + v1 v2∗ ) cos (kd − qd))
2 h
X 2  µ i
+U uj vj∗ gj∗ + u∗j vj gj2 + 2 |gj |2 − |uj |2 + |vj |2 .
U
j=1

Dup  o analiz  atent  a termenilor din ecuaµia precedent  observ m c  ei


pot  scri³i, ca mai devreme, drept o form  p tratic 


z
t  }| { 
u∗1
 
f ... ... ... u1

v1   ... f ... ...   v1
δ2G = 
     
, (3.51)
 u∗2   ... ... −f ...   u2 
v2∗ ... ... ... −f v2

unde f = |g1 |2 − |g2 |2 , în care, pentru simplitate, nu am trecut decât


termenii diagonali. De fapt, se poate ar ta c  datorit  alternanµei de semn
observate pe diagonala principal  a matricei  aceasta are întotdeauna
valori proprii atât negative cât ³i pozitive, a³adar st rile de perioad  dubl 
sunt echivalente cu ni³te puncte ³a.
Pentru analiza stabilit µii dinamice trebuie s  scriem în mod explicit
ecuaµiile care descriu dinamica deviaµiei, a³adar din ecuaµia general 

dδgn
i~ = U |gn |2 δgn + U gn2 δgn∗ − Kδgn+1 eikd − Kδgn−1 e−ikd − µδgn
dt

52
obµinem o ecuaµie pentru δga , anume

dua iqnd dva∗ −iqnd


  h  
i~ e + e = U |ga |2 − µ ua eiqnd + va∗ e−iqnd
dt dt
 
+U (ga )2 u∗a e−iqnd + va eiqnd
−2Kub cos (kd + qd) eiqnd
i
−2Kvb∗ cos (kd − qd) eiqnd , (3.52)

³i o alt  ecuaµie pentru δgb , anume


dub iq(n+1)d
i~ e
dt
dvb∗ −iq(n+1)d
 h n o
+ e = U |gb |2 − µ ub eiq(n+1)d + vb∗ e−iq(n+1)d
dt
n o
+U (gb )2 u∗b e−iq(n+1)d + vb eiq(n+1)d
−2Kua cos (kd + qd) eiq(n+1)d
o
−2Kva∗ cos (kd − qd) e−iq(n+1)d . (3.53)

Aceste ecuaµii trebuie rescrise sub forma a patru ecuaµii diferenµiale ordi-
nare (reale) care descriu dinamica p rµii reale ³i dinamica p rµii imaginare
a celor dou  deviaµii, anume

dua  
i~ = 2U |ga |2 − µ ua + U (ga )2 va − 2K cos (kd + qd) ub ,
dt

dva  
i~ = − 2U |ga |2 − µ va + U (ga∗ )2 ua + 2K cos (kd − qd) vb ,
dt

dub  
i~ = 2U |gb |2 − µ ub + U (gb )2 vb − 2K cos (kd + qd) ua ,
dt
³i

53
dub  
i~ = − 2U |gb |2 − µ vb + U (gb∗ )2 ub − 2K cos (kd − qd) va .
dt
Pentru a determina domeniul de stabilitate, ecuaµiile precedente trebu-
iesc rescrise sub forma matricial 


i~ = B̂Ψ, (3.54)
dt
unde

 K 
Na − Nb Na e2iϕ −2 cosθ+ 0
 U 
 −Na e−2iϕ Nb − Na
 K 
0 2 cosθ− 
B̂ = U 
 U 
 −2 K cosθ

+ 0 Nb − Na Nb e2iϕ 
U
 
K
 
0 2 cosθ− −Nb e−2iϕ Na − Nb
U

cu θ+ = kd + qd iar θ− = kd − qd. Valorile proprii ale matricei B̂ sunt


date de

h
λB̂,1,2,3,4 = (νU/K)2 − 6cos2 (kd) + cos2 (kd − qd) + cos2 (kd + qd)
 1/2
∓ −1 + (νU/K)2 ± cos (2kd) − 2cos2 (kd) cos (2qd)
 i
× −3 + (νU/K)2 − cos (2kd) + 2sin2 (kd) cos (2qd) ,

a³adar pentru νU/K ≥ 2 obµinem soluµii stabile atunci când

 "  2 #
 −4 + 4 −2 + ν U

cos (2kd) − 4cos (4kd) < 0
K . (3.55)

U
 2
−2 + ν K + cos (2kd) (−3 + cos (2qd)) > 0

54
4 Ecuaµiile Schrödinger
nepolinomiale
Propriet µile statice ³i dinamice ale condensatelor Bose-Einsten au fost
examinate de-a lungul timpului folosind diferite specii atomice ³i capcane
magnetice cu geometrii dintre cele mai diverse. Deoarece soluµiile numerice
ale ecuaµiei Gross-Pitaevskii sunt extrem de cronofage (a se vedea în acest
sens studiile lui Adhikari et al. [2, 3, 4, 5, 50]) a fost acordat  o atenµie
special  deriv rii unor ecuaµii uni- ³i bi-dimensionale ce pot descrie într-o
manier  mai simpl  (atât analitic cât ³i numeric) dinamica condensatelor
în form  de µigaret  ³i în form  de disc. Folosind funcµiile de prob  intro-
duse în capitolul precedent, ar t m în acest capitol cum pot  construite
ecuaµii Schrödinger nepolinomiale croite anume pentru condensate de tip
µigaret  ³i de tip disc. Metoda folosit  este de tip variaµional ³i a fost in-
trodus  pentru prima dat  de Salasnich et al. [72], care a determinat dou 
asemenea ecuaµii nepolinomiale pentru condensate de densitate sc zut .
În prima parte a acestui capitol vom trece în revist  rezultatele obµinute
de Salasnich et al. [72, 74, 73], în timp ce în a doua parte vom prezenta
o ecuaµie nou  care descrie condensate în form  de µigaret  de densitate
înalt  [60].

4.1 Regimul de densitate joas 

Descrierea dinamicii axiale a unui condensat Bose-Einstein connat de un


potenµial extern cu simetrie cilindric  a fost realizat  cu ajutorul unei
metode variaµionale de c tre Salasnich et al. [72]. Punctul de pornire
al tratamentului variaµional este ecuaµia Gross-Pitaevskii tridimensional 
dependent  de timp care descrie funcµia de und  macroscopic  ψ(r, t) a
condensatului

55
~2 2
 
∂ 2
i~ ψ (r, t) = − ∇ + V (r) + U N |ψ (r, t)| ψ (r, t) , (4.1)
∂t 2m

unde V (r) reprezint  potenµialul extern al capcanei, U = 4π~2 a/m este


amplitudinea de împr ³tiere ³i a este lungimea de împr ³tiere între dou 
particule, iar N reprezint  num rul de bosoni condensaµi. Funcµia de und 
în acest caz este normat  la 1, anume
ˆ
dr |ψ (r,t)|2 = 1. (4.2)

A³a cum am v zut în capitolele precedente, ecuaµia Gross-Pitaevskii tri-


dimensional  poate  obµinut  folosind principiul acµiunii minime dac  este
considerat  ecuaµie Euler-Lagrange a urm toarei funcµionale de acµiune:

ˆ
~2 2
 
∂ 1
S = dtdrψ ∗ i~ + ∇ − V (r) − gN |ψ (r, t)|2 ψ. (4.3)
∂t 2m 2

V (r) = 12 mω⊥
2 x2 + y 2 +V (z) datorit 

Potenµialul extern este de forma
simetriei cilindrice, iar V (z) poate  un potenµial oarecare.
Pentru descrierea dinamicii colective a condensatelor Bose-Einstein se
folose³te în acest caz tehnica variaµional  cea mai simpl , bazat  pe funcµii
Gaussiene, deoarece în limita unei amplitudini de împr ³tiere nule acestea
devin soluµiile exacte ale ecuaµiei Schrödinger.
Funcµionala de acµiune S este simplicat  folosind o funcµie de und  de
prob  de forma:

ψ (r, t) = φ (x, y, t; σ (z, t)) f (z, t) (4.4)

unde atât φ cât ³i f sunt normate la 1 iar φ este

− x2 + y 2
 
exp
2σ (z, t)2
φ (x, y, t; σ (z, t)) = . (4.5)
π 1/2 σ (z, t)

56
Funcµiile variaµionale σ (z, t) ³i f (z, t) sunt determinate prin minimiza-
rea funcµionalei de acµiune dup  calcularea integralelor în planul (x, y).
Pentru a calcula integralele precedente se presupune c  funcµia de und 
transversal  φ variaz  lent de-a lungul direcµiei axiale ³i se ia în considerare
2 2 2 2
doar direcµia transversal , adic  ∇ φ ' ∇⊥ φ unde ∇⊥ = ∂ /∂x +∂ /∂y .
2 2 2

Introducând funcµia de und  în ecuaµia (4.3) ³i integrând spaµial dup  x


³i y , funcµionala de acµiune devine:

ˆ
~2 ∂ 2 σ −2

∂ 1
S = dtdzf ∗ (z, t) i~ + 2
− V (z) − gN |f (z, t)|2
∂t 2m ∂z 2 2π
2
~2 −2 mω⊥

2
− σ − σ f (z, t) . (4.6)
2m 2

Ecuaµiile Euler-Lagrange pentru f∗ ³i σ sunt:

~2 ∂ 2 σ −2


i~ f (z, t) = − 2
+ V (z) + gN |f (z, t)|2
∂t 2m ∂z 2π
 2 2 
~ −2 mω⊥ 2
+ σ + σ f (z, t) (4.7)
2m 2

³i

~2 −3 1 1 σ −3
2
σ − mω⊥ σ + gN |f (z, t)|2 = 0 (4.8)
2m 2 2 2π

Cea de-a doua ecuaµie este o ecuaµie algebric  care se poate rezolva analitic.
p
Soluµia obµinut  arat  leg tura între
p σ ³i f , adic  σ 2 = a2⊥ 1 + 2as N |f |
unde a⊥ = ~/mω⊥ este lungimea oscilatorului pe direcµia transversal .
În acest caz σ depinde de z ³i de t din cauza dependenµei de timp ³i spaµiu
2
a lui |f | .

Acest rezultat este introdus în ecuaµia (4.7), obµinându-se în nal o


ecuaµie Schrödinger dependent  de timp care are structura nepolinomial ,
anume

57
 2
∂ ~ ∂2 gN f (z, t)
i~ f (z, t) = − + V (z) +
2m ∂z 2 2πa2⊥
q
∂t
1 + 2as N |f (z, t)|2

~ω⊥  1
+ q
2
1 + 2as N |f (z, t)|2
q 
2
+ 1 + 2as N |f (z, t)| f (z, t) . (4.9)

A³a cum a fost precizat mai devreme ecuaµia a fost introdus  în literatura
de specialitate de Salasnich et al. [72], ind deja folosit  într-un num r
mare de studii dedicate dinamicii solitonilor, undelor de ³oc, undelor de
densitate, etc. Ecuaµia poate  simplicat  prin neglijarea componentei
longitudinale a potenµialului extern ³i calcularea explicit  a radicalilor de
unde obµinem

 
2 2
∂f ~ ∂ 1 + 3as N |f |
i~ = − + ~ωr q  f. (4.10)
∂t 2m ∂z 2
1 + 2as N |f |2

4.2 Regimul de densitate înalt 

4.2.1 Condensate cuasi-unidimensionale


Pentru un condensat Bose-Einstein în form  de µigaret  de densitate înalt ,
metoda introdus  de Salasnich et al. [72, 74, 73] este lipsit  de acurateµe
datorit  ansatzului Gaussian, îns  se poate obµine o ecuaµie nepolinomi-
al  similar  folosind drept ansatz pentru componenta radial  a funcµiei
de und  funcµia q -Gaussian  discutat  în capitolul precedent. Punctul de
pornire este ca ³i în secµiunea precedent  ecuaµia Gross-Pitaevkii ³i func-
µionala de acµiune asociat , a se vedea ecuaµiile (4.1) ³i (4.3), cu observaµia
c  acum vom descompune funcµia de und  sub forma

ψ (r, t) = φ (r, t; a (z, t) , q (z, t)) f (z, t) (4.11)

58
unde φ ³i f reprezint  partea longitudinal  ³i transversal  a funcµiei de
und  iar

1/(1−q)
φ (r, t; a, q) = c 1 − r2 a (1 − q) (4.12)

cu a ³i q funcµii de z ³i de t. Acest ansatz are avantajul de a descrie la q=1


prolul radial de densitate mic  folosit de Salasnich et al. [72, 74, 73], dar
³i de a reda ecuaµiile hidrodinamice ale regimului Thomas-Fermi în veci-
n tatea lui q = −1 (a se vedea Ref. [56]). În cel de-al doilea caz ansatzul
descrie atât partea central  a condensatului cât ³i suprafaµa acestuia, ceea
ce înseamn  c  funcµia ³i derivatele ei se integreaz  cu u³urinµ  ³i nu exist 
nici o singularitate în energia cinetic  a condensatului. Prin normarea an-
satzului radial la 1 obµinem:

r
a (3 − q)
c = . (4.13)
π

Presupunând ca în secµiunea precedent  c  funcµia de und  transversal  φ


variaz  u³or de-a lungul direcµiei axiale faµ  de direcµia transversal , adic 

∂2φ ∂2φ
∇2 φ ≈ + 2 (4.14)
∂x2 ∂y

³i integrând în planul (x, y), funcµionala devine

ˆ
~ ∂2

∗ ∂
S [f (z, t)] = dtdzf (z, t) i~ +
∂t 2m ∂z 2
gN |f (z, t)|2 a (q − 3)2 ~2 2a (q − 3)
− +
2 π (5 − q) 2m 1 + q
mω⊥2 
1
− f (z, t) , (4.15)
2 2a (2 − q)

putând  u³or minimizat  prin ecuaµiile Euler-Lagrange pentru {f, f ∗ , a, q}.


Astfel, vom avea:

59
"
2
∂f (z, t) ~2 ∂ 2 2 a (q − 3)
i~ = − + gN |f (z, t)|
∂t 2m ∂z 2 π (5 − q)
2
~2 a (3 − q)

mω⊥
+ + f (z, t) (4.16)
m 1+q 4a (2 − q)
pentru f∗ (împreun  cu conjugata complex  pentru f ),

gN |f (z, t)|2 (q − 3)2 ~2 (3 − q) mω 2


+ − 2 ⊥ = 0 (4.17)
2π (5 − q) m 1+q 4a (2 − q)
pentru a, ³i

!
gN |f (z, t)|2 2a (q − 3) a (q − 3)2
+
2 π (5 − q) π (q − 5)2
2
~2 a (3 − q)
 
a mω⊥
− + + = 0 (4.18)
m (1 + q)2 1+q 4a (2 − q)2
pentru q. În timp ce ultimele dou  ecuaµii nu pot  rezolvate analitic pentru
o valoare arbitrar  a lui N, poate  u³or de ar tat c  pentru N 1 avem

 1/3
2
q ≈ −1 + 3 (4.19)
as |f (z, t)|2 N

mω⊥
a ≈ q (4.20)
8~ as |f (z, t)|2 N

În cele din urm , folosind ecuaµiile (4.16), (4.19) ³i (4.20) ³i neglijând


termeni de O(N −1/6 ) ³i mai mici, avem:

~2 ∂ 2
 q
∂f (z, t)
i~ = − + 2~ω ⊥ as |f (z, t)|2 N
∂t 2m ∂z 2
#)
21/3  1/6
− as |f (z, t)|2 N f (z, t) . (4.21)
3

60
Aceast  ecuaµie este echivalent  pentru densit µi mari cu aceea introdus 
de Muñoz-Mateo ³i Delgado [47, 48, 49] ³i anume:

∂f (z, t) ~2 ∂ 2 f (z, t)
q
i~ = − + ~ω⊥ 1 + 4as N |f |2 f (z, t) (4.22)
∂t 2m ∂z 2
Spre deosebire de ecuaµia (4.21) aceast  ecuaµie ia în considerare supra-
faµa condensatului, prin coada scurt  a funcµiei q-Gaussiene. Varianta
bidimensional  a ecuaµiei este analizat  mai jos.
Ecuaµia (4.21) va  folosit  în capitolul urm tor pentru determinarea pe-
rioadei undelor Faraday ce apar într-un condensat de tip µigaret  connat
într-o capcan  magnetic  a c rei component  transversal  este modulat 
periodic în intensitate.

4.2.2 Condensate cuasi-bidimensionale


Ecuaµiile derivate în secµiunile precedente sunt ecuaµii unidimensionale ce
descriu cu precizie dinamica condensatelor în form  de µigaret . În aceast 
secµiune prezent m o ecuaµie bidimensional  care descrie dinamica conden-
satelor în form  de disc pentru condensate de densit µi mari.
Pornim din nou de la ecuaµia Gross-Pitaevskii tridimensional  ³i funcµio-
nala de acµiune asociat , a se vedea ecuaµiile (4.1) ³i (4.3), ³i un potenµial
de forma

1 2 2 1
V (r) = mω⊥ r + mωz2 z 2 (4.23)
2 2
îns  acum folosim o descompunere a funcµiei de und  bazat  pe un ansatz
q-Gaussian longitudinal

ψ (r, t) = φ (z, t; w (r, t) , q (r, t)) f (r, t) , (4.24)

unde φ ³i f reprezint  componenta axial  ³i transversal  a funcµiei de und 


iar

1/(1−q)
z 2 (1 − q)

φ (z, t; w, q) = c 1 − (4.25)
2w2

61
cu w ³i q funcµii de r ³i t. Subliniem ca mai devreme c  acest ansatz este
extrem de versatil ³i poate descrie atât prolul radial de densitate joas 
cât ³i cel de densitate înalt , dup  cum q = 1 corespunde ansatzului usual
folosit de Salasnich et al., în timp ce q = −1 reproduce rezultatele din
regimul Thomas-Fermi. În vecin tatea lui q = −1 ansatzul descrie atât
partea central  a condensatului cât ³i suprafaµa lui. Componenta axial  a
ansatzului este normat  la 1, de unde rezult 

 1/4   1/2
1−q 1 q−3
c = wB , (4.26)
2 2 q−1

unde B (·, ·) este funcµia beta uzual .

Presupunând c  φ este variat  u³or de-a lungul direcµiei transversale


faµ  de direcµia axial , adic  ∇2 φ ≈ ∂ 2 φ/∂z 2 , ³i efectuând integrarea pe
axa z, funcµionala de acµiune se simplic  la

ˆ
~2 ∂ 2 ~2 ∂ 2

∗ ∂
S [f (r, t)] = dtdrf (r, t) i~ + +
∂t 2m ∂x2 2m ∂y 2
√ 
1 q−5

2 2
mw ω⊥ gN |f (r, t)| 2 1 − qB ,
2 q−1
− − · √  2
7 − 3q 2
w 2B 21 , q−3 q−1
 
1 3 2
~2 U2 2 , 2, 2 − q−1 , 1 
− f (r, t) . (4.27)
m w2 (3 + q)

Menµion m c , spre deosebire de cazul cuasi-unidimensional, funcµionala


de acµiune a unui condensat de tip disc conµine funcµia hipergeometric 
conuent  U2 care face imposibil  determinarea analitic  a ecuaµiilor Euler-
Lagrange asociate. Pentru determinarea analitic  a unui set de ecuaµii
Euler-Lagrange folosim aproximaµia de mai jos a funcµionalei de acµiune:

62
ˆ
~2 ∂ 2 ~2 ∂ 2


S [f (r, t)] ≈ dtdrf ∗ (r, t) i~ + 2
+
∂t 2m ∂x 2m ∂y 2
mw2 ω⊥ 2
~2 1 1
 
3
− ++ −
7 − 3q 2m w2 4 2 (q + 1)
#
gN |f (r, t)|2 a − b (q + 1)
− f (r, t) , (4.28)
2 w

unde a ³i b sunt dou  constante numerice. Aceast  funcµional  poate 


u³or minimizat  prin ecuaµiile Euler-Lagrange pentru {f, f ∗ , a, q} de unde
obµinem

~2 ∂ 2 ~2 ∂ 2

∂f (r, t) a − b (q + 1)
i~ = − 2
− 2
+ gN |f (r, t)|2 −
∂t 2m ∂x 2m ∂y w
~2 1 1 mw2 ω⊥ 2 
 
3
− + f (r, t) (4.29)
2m w2 4 2 (q + 1) 7 − 3q
pentru f∗ (împreun  cu conjugata complex  pentru f)

gN |f |2 a − b (q + 1)
2  w2
2

2mwω⊥ 2
~ 1 3
− − − = 0 (4.30)
mw3 4 2 (q + 1) 7 − 3q
pentru w, ³i

gN |f |2 b ~2 3 3mw2 ω⊥
2
+ − = 0 (4.31)
2ω 2mw2 2 (q + 1)2 (7 − 3q)2

pentru q. În timp ce ultimele dou  ecuaµii algebrice nu pot  rezolvate


analitic pentru o valoare arbitrar  a lui N , poate  ar tat c  pentru N  1
avem

1/9
24 55 ~2 ω⊥
2

q ≈ −1 + (4.32)
27 |f |8 m2 a4 g 4 N 4

63
³i

!1/3
5 a |f |2 gN
w ≈ 2 (4.33)
2 mω⊥

din care rezult 

 !2/3
∂f (r, t) ~2 ∂ 2 ~2 ∂ 2  m 1/3 5 |f |2 agω⊥ N
i~ = − − +
∂t 2m ∂x2 2m ∂y 2 8 2
!2/9 
g |f |2 N h3 ω⊥
4
+ (3a − 40b) l f (r, t) (4.34)
2

m1/9
O N −2/9

unde l= 4·a7/9 31/3 57/9
³i am neglijat termenii ³i mai mici.

64
5 Unde de densitate
Rezonanµele parametrice extinse sunt una din temele recurente în dinamica
gazelor cuantice. Dup  investigaµiile iniµiale din Ref. [27] ³i dup  predicµia
teoretic  ulterioar  a undelor Faraday în condensate Bose-Einstein forµate
parametric [77, 78] acestea au primit atenµie constant  [40]. Observarea
experimental  a undelor Faraday în condensate Bose-Einstein cu
87 Rb în
4
form  de µigaret  [21] ³i celule de He supuse la vibraµii verticale [1], pre-
cum ³i modularea experimental  a lungimii de împr ³tiere a unui condensat
Bose-Einstein cu
7 Li [68] reprezint  un stimul suplimentar care a catali-

zat intens studiile în domeniu. O privire atent  asupra literaturii recent 


pentru sisteme bosonice arat  un num r mare de publicaµii pe teme di-
verse precum corecµia neliniar  la frecvenµele modurilor colective ale unui
condensat Bose-Einstein [86], formalismul  path-integral pentru dinamica
gazelor bosonice (vezi Ref. [6, 7] pentru o privire de ansamblu mai detali-
at ), excitaµia parametric  de  cicatrice în condensate Bose-Einstein [37],
îndep rtarea complet  a excitaµiilor în condensate Bose-Einstein supuse
la potenµiale periodice dependente de timp [79] ³i formarea de striaµii Fa-
raday în condensate Bose-Einstein de densitate joas , densitate înalt  ³i
dipolare [57, 60, 51].
Investigaµii asupra propriet µilor condensatelor Bose-Einstein înc rcate
în reµele optice [46] au relevat o gam  larg  de fenomene neliniare cum ar 
bucle în structura de band  a condensatului, trenuri de solitoni ³i st ri de
perioad  dubl  [90, 43]. Suprimarea de unde Faraday în condensate Bose-
Einstein înc rcate în reµele optice puternice, în particular, a fost ar tat 
prin simulari numerice în Ref. [14] folosind în special un gaz omogen.
Pe partea fermionic , propriet µile undelor Faraday au fost discutate în
Ref. [14, 81] ³i amplicarea de separare spin-sarcin  în sisteme fermionice
unidimensionale prin intermediul rezonanµei parametrice a fost ar tat  în
Ref. [29].
În acest capitol vom studia apariµia undelor de densitate în condensate
Bose-Einstein forµate parametric. Motivaµi de rezultate experimentale re-

65
cente vom analiza dinamica unui condensat de densitate mare în form 
de µigaret  connat într-o capcan  magnetic  a c rei component  radial 
variaz  periodic în intensitate. Ar t m în acest capitol formarea unde-
lor Faraday longitudinale pentru aproape orice frecvenµ  de forµaj a t riei
componentei radiale a capcanei magnetice. Pentru situaµia particular  a
unei frecvenµe de forµaj egal  cu frecvenµa componentei radiale a capcanei
magnetice ar t m în acest capitol c  undele longitudinale excitate sunt
diferite de undele Faraday având o perioad  cu mult mai mic  decât a
acestora ³i o frecvenµ  egal  cu frecvenµa de forµaj.

În descrierea undelor de densitate vom utiliza o metod  variaµional  si-


milar  celor introduse în Capitolul 2 ce are la baz  o funcµie q -Gaussian 
cu ajutorul c reia descriem componenta radial  a funcµiei de und . Unda
propriu zis  de densitate este descris  prin intermediul unei funcµii cosinu-
soidale de tipul (1 + (u(t) + iv(t)) cos kz) altoit  pe componenta radial  a
funcµiei de und . De asemenea, vom folosi c tre nalul capitolului ecuaµia
nepolinomial  derivat  în capitolul precedent pentru condensate de densi-
tate înalt  pentru a ar ta limitarea acestor ecuaµii care nu pot surprinde
analitic nici formarea undelor Faraday în condensate f ra omogenitate lon-
gitudinal , nici formarea undelor rezonante prin intermediul transferului
de energie între modul radial ³i unda longitudinal .

5.1 Tratament variaµional

Punctul de pornire al prezentului tratament variaµional îl reprezint  densi-


tatea Lagrangianului unui condensat Bose-Einstein prins în capcan  mag-
netic 

∂ψ ∗ (r, t)
 
i ∂ψ(r, t) 1
L(r, t) = ψ(r, t) − ψ ∗ (r, t) + |∇ψ(r, t)|2
2 ∂t ∂t 2
1 g(t)N
+ |∇ψ(r, t)|2 + V (r, t) |ψ(r, t)|2 + |ψ(r, t)|4 (5.1)
2 2

în care vom folosi urm toarea funcµie de und  de prob 

66
1/2  1/1−q
r2 (1 − q)

k (3 − q)
ψ(r, z, t) = 1− (5.2)
2π 2 (2 + u(t)2 + v(t)2 ) w(t)2 2w2 (t)
× exp ir2 α(t) [1 + (u(t) + iv(t)) cos(kz)] .


Funcµia de und  este compus  din: i.) o component  radial  q -Gaussian 


care are ca parametrii variaµionali l µimea radial  a condensatului w(t) ³i
variabila q care descrie curbura funcµiei de und , ii.) o und  cosinuso-
idal  de densitate care are ca parametrii variaµionali partea real  u(t) ³i
cea imaginar  v(t) a amplitudinii, iii.) faza α(t) asociat  l µimii radiale a
condensatului ³i iv.) o funcµie introdus  de condiµia de normare

ˆ −π/k
dz |ψ(r, z, t)|2 = 1. (5.3)
π/k

Componenta radial  a funcµiei de und  se poate integra relativ u³or folo-


sind rutina Integrate din MATHEMATICA, iar dup  efectuarea banalei
integr ri longitudinale obµinem urm torul Lagrangian:

gkN (q − 3)2 8 + 3u4 (t) + 8v 2 (t) + 3v 4 (t) + 6u2 (t)(4 + v 2 (t)



L(t) = −
16π 2 (q − 5) (2 + u2 (t) + v 2 (t))2 w2 (t)
mΩ2 (t)w2 (t) ~ k2

1 q−3
+ + − −
4 − 2q m 2 2 + u (t) + v (t) (1 + q) w2 (t)
2 2

4w2 (t) α2 (t) ~ (−v(t)u̇(t) + u(t)v̇(t)) ~w2 (t)α̇(t)



− + − . (5.4)
q−2 2 + u2 (t) + v 2 (t) q−2
Ansatzul nostru (³i Lagrangianul asociat) acoper  condensate Bose-Einstein
în form  de µigaret  omogene longitudinal. Tratamente mai ne includ o
anvelop  longitudinal  pentru a acoperi capcanele longitudinale slabe care
exist  în multe cazuri experimentale. În acest caz omitem îns  anvelopa
longitudinala (nit ) datorit  rezonanµei false care apare între lungimea
condensatului ³i perioada undei de suprafaµ . Aplicând ecuaµiile Euler-
Lagrange

 
d ∂L ∂L
− = 0 (5.5)
dt ∂ ẏ ∂y

67
cu y ∈ {q, w, α, v, u} obµinem urm toarele ecuaµii variaµionale

(7 − q)(3 − q)ρg 4~2 mΩ2 (t)w4 (t)


2
− 2
+ = 0 (5.6)
2π(q − 5) m(1 + q) (q − 2)2
pentru q ³i

"
1 g (q − 3)2 ρ mΩ2 (t)w(t)
α̇(t) = (q − 2) −
2~w(t) 2π(q − 5)w3 (t) q−2
2 2
 
~ q−3 4w (t) α (t)
+ 3
− (5.7)
m (1 + q) w (t) q−2
2~w(t)α(t)
ẇ(t) = (5.8)
m
g(q − 3)2 ρu(t) ~k 2
v̇(t) = − u(t) (5.9)
~π(q − 5)w2 (t) 2m
~k 2
u̇(t) = v(t) (5.10)
2m
pentru w ,α ,u ³i v, respectiv. Ecuaµiile (5.7)-(5.10) descriu dinamica p r-
µii centrale ³i formarea undelor de densitate pentru un condensat arbitrar
ales, distribuµia densit µii radiale a p rµii centrale ind stabilit  de q prin
ecuaµia (5.6). Natura algebric  a ecuaµiei (5.6) care stabile³te distribuµia
densit µii radiale se datoreaz  faptului c  variabila q nu are o variabil  ca-
nonic  conjugat , variabil  pe care noi am omis-o intenµionat din motive
de maleabilitate analitic . De fapt, cea mai mic  modicare adus  ansat-
zului din ecuaµia (5.2) nu ne mai permite s  calcul m analitic integralele
transversale, caz în care r manem cu metodele variaµionale directe care
au aceea³i lips  de transparenµ  ca soluµiile numerice ale ecuaµiei Gross-
Pitaevskii. O discuµie detaliat  pe soluµiile ecuaµiei (5.6) este prezentat 
în Ref. [56]. Menµion m c  pentru q=1 ecuaµia (5.7) se reduce la

gρ Ω2 (t) 1
α̇(t) = 4
− − 2α2 (t) + (5.11)
4πw (t) 2 2w4 (t)

³i a fost folosit  în Ref. [53] pentru a descrie formarea undelor rezonante


în condensate de densitate joas , în timp ce pentru q = −1 ultimul termen

68
în ecuaµia (5.7) devine singular. Aceast  singularitate corespunde diver-
genµei energiei cinetice în apropierea suprafeµei condensatului discutat  în
Sectiunea 1.3.2 ³i este specic  aproximaµiei Thomas-Fermi. Distribuµia
densit µii radiale a p rµii centrale are un impact mic asupra form rii unde-
lor de densitate longitudinale a³a cum putem vedea din dinamica lui v(t)
pentru q=1

gρu(t) k
v̇(t) = − 2
− u(t) (5.12)
πw (t) 2

³i q = −1

8gρu(t) k2
v̇(t) = − − u(t) (5.13)
3πw2 (t) 2

În afara rezonanµei radiale, adic  ω 6= Ω , putem aproxima soluµia ecuatiilor


(5.7) ³i (5.8) prin

"  #1/4
6 − 5q + q 2 gmρ(3 + 2q − q 2 ) + 2π~2 (5 − q)

w(t) ≈ .
(5.14)
2πm2 Ω2 (5 + 4q − q 2 ) (1 +  sin tω)2

Folosind aproximaµia precedent  în ecuaµia care descrie dinamica lui


v̇(t) putem rescrie u³or ecuaµiile (5.9) ³i (5.10) sub forma ecuaµiei Mathieu
generale

ü(t) + u(t)(a(k, ω) + b(k, ω) sin 2τ ) = 0 (5.15)

unde

2 mρgΩ (q − 3)3/2
r
k2 ~ k2 ~
a(k, ω) = +
ω2m 2m π ~(q − 5)
s !
(q − 5)(1 + q)
× p (5.16)
(q − 2) (gmρ(q − 3)(1 + q) + 2π~2 (q − 5))

69
2 2mk 2 gρΩ (q − 3)3/2
r
1
b(k, ω) = (5.17)
2m π ω 2 ~(q − 5)
s
(q − 5)(1 + q)
× (5.18)
(q − 2) (gmρ(q − 3)(1 + q) + 2π~2 (q − 5))

³i ωt = 2τ .
Undele observate experimental corespund celor mai instabile soluµii ale
ecuaµiei (5.15). Vom ar ta mai jos c  pentru valori pozitive mici ale lui
b(k, ω) aceste unde corespund lui a(k, ω) = 1 [44]. De asemenea, vom ar ta
mai jos c  pentru valori mici ale lui b(k, ω) ecuaµia (5.15) are soluµii de
√ √
forma sin( aτ ) ³i cos( aτ ), asa c  cele mai instabile soluµii au o frecventa
proprie egala cu jum tate din frecvenµa de forµaj. Aceste unde au o istorie
lung  care merge înapoi la  frumoasele forme observate pe nisip, umplu-
turi, sau alte granule plasate pe placi vibrante , ale lui Ernst Chladni,
 care sunt a³a de uimitoare c  r mân în minµile celor care le-au v zut , la
experimentele lui Hans Christian Ørsted cu pulberi u³oare de lycopodium,
³i  unduirile lui Michael Faraday v zute în uide în contact cu suprafeµe
vribrante [24]. Deoarece Michael Faraday a dedicat mai multe studii for-
m rii acestor unde/striaµii aducând contribuµii substanµiale în domeniu,
aceste unde/striaµii îi poart  acum numele. Exemplul tipic de formare a
unei striaµii Faraday este urm torul: se ia un vas umplut cu un strat sub-
µire de lichid care este apoi oscilat pe direcµie vertical . Pentru amplitudini
sucient de mari o instabilitate de und  de suprafaµ  genereaz  striaµii ce
oscileaz  la o frecvenµ  egal  cu jum tate din frecvenµa de forµaj.

Unda Faraday este cea mai instabil  und  de densitate în afara rezonan-
µei, dar în vecin tatea lui ω = Ω aproximaµia pentru w(t) nu funcµioneaz ,
ecuaµia (5.15) include contribuµia armonicilor superioare (de amplitudini
foarte mici) ³i apare o und  de densitate diferit . Aceast  und  de densi-
tate apare datorit  transferului rezonant de energie [58] între partea cen-
tral  a condensatului ³i unda de densitate, ind necesar ca frecvenµa undei
de densitate s  e egal  cu frecvenµa radial  a capcanei magnetice, a³adar
a(k, ω) = 22 .
Rezolvând analitic a(k, ω) = n2 g sim

70
n√ p
k = 2g(3 − q)3/2 Ωρ −H(q)(1 + q)(gρ(3 − q)(q − 1) + 2π(q − 5))
− (H(q)(gρ(q − 3)(1 + q) + 2π(q − 5))(2g 2 Ω2 ρ2 (q − 3)3 (1 + q)


1/2 o1/2
+gn2 πρω 2 H(q)(q − 3)(1 + q) + 2n2 π 2 ω 2 (q − 5)2 (q − 2)
 
× π 1/4 H(q)(gρ(q − 3)(1 + q) + 2π(q − 5)) −1 (5.19)

unde H(q) = (5 − q)(2 − q). Relaµii de dispersie similare au fost obµinute


în Ref. [57, 60] pentru unde Faraday (adic , n = 1) prin perturbarea st rii
de baz  a unui condensat Bose-Einstein în form  de µigaret . Cea mai
apropiat  relaµie de dispersie de cea obµinut  mai sus este aceea obµinut 
în Ref. [60], anume
r
1 ω⊥ m n 1/6  1/3 
k = 2γ 2 − 9γ 1/3
3 ~
s )
1/3 1/3 1/3
2 ω2
+ 4γ 2 − 9γ + 81 2 , (5.20)
ω⊥
unde γ este densitatea liniar  a condesatului, deoarece atât tratamentul
din acest capitol cât ³i acela din Ref. [60] folosesc o funcµie q -Gaussian 
pentru prolul radial de densitate. Aceste relaµii, totu³i, se bazeaz  pe o
funcµie de und  care nu este normat  ³i care nu minimizeaz  Lagrangianul,
prin urmare rezultatele sunt puµin fortuite.

5.2 Ecuaµia Mathieu

În aceast  secµiune vom prezenta pe larg propriet µile ecuaµiei Mathieu


folosite în secµiunea precedent . Aceast  ecuaµie este una din ecuaµiile
fundamentale ale zicii matematice, ind numit  dup  Emile Leonard Ma-
thieu. De³i ecuaµia pare simpl , nu are soluµie analitic  exact , existând
totu³i rezultate asupra formei acestor soluµii ³i a stabilit µii lor. Cel mai
important rezultat este teorema Floquet care indic  perioada soluµiilor
ecuaµiei Mathieu. Dat  ind importanµa ecuaµiei Mathieu în studiul un-
delor de densitate am împ rµit prezenta secµiune în dou  subsecµiuni: una
dedicat  teoremei Floquet ³i alta dedicat  determin rii coecienµilor ca-
racteristici.

71
5.2.1 Teorema Floquet
În forma cea mai elementar , teorema Floquet spune c  soluµiile unui set
de ecuaµii ordinare diferenµiale liniare cu coecienµi periodici au aceea³i
perioad  ca cea a coecienµilor. Mai riguros, teorema se cite³te dup  cum
urmeaz :

Teorema Floquet: dac  φ (t) este o soluµie matriceal  fun-


damental  a sistemului periodic de perioada T

ẋ = A (t) x
atunci pentru toµi t∈R

φ (t + T ) = φ (t) φ−1 (0) φ (T ) .

În plus, exist  o matrice B (care poate  complex ) astfel


încât

exp (T B) = φ−1 (0) φ (T )

³i o funcµie matriceal  periodic  de perioada T t 7→ P (t) (care


poate  complex ) astfel încât φ (t) = P (t) exp (tB) pentru
toµi t ∈ R. De asemenea, exist  o matrice real  R ³i o funcµie
matriceal  periodic  de perioada 2T real  t 7→ Q (t) astfel încât
φ (t) = Q (t) exp (tR) pentru toµi t ∈ R.

În zica materiei condensate acest rezultat este bine cunoscut din studiul
soluµiilor periodice ale ecuaµiilor Schrödinger liniare cu potenµiale perio-
dice, a³a numitele st ri Bloch, care pot  descompuse într-o und  plan 
³i o funcµie periodic  care are aceea³i perioad  ca potenµialul. Rezultatul
este de asemenea bine cunoscut în teoria cinematic  a reacµiilor chimice.
În cazul ecuaµiei Mathieu, teoria Floquet ne informeaz  c  soluµia gene-
ral  este de forma

x (t) = exp (iµt) g (t)

72
unde g (t) are aceea³i perioad  ca sin (2t) ³i µ este în general complex. So-
luµiile stabile corespund la Im [µ]≥ 0, în timp ce cele instabile corespund la
Im [µ] < 0. În gura 5.1 am descris structura de band  a ecuaµiei Mathieu,
indicând atât regiunea stabil  cât ³i cea instabil . Pentru a m sura gradul
de instabilitate al regiunii instabile am prezentat in gura 5.1 mai multe
linii de contur ale Im[µ].

15 2.0

10 1.5

5 a 1.0

0 0.5

0.0
0 5 10 15 20 25 0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
b b
5.0
0
0
4.5
-5x10-3
Im@ΜD

4.0 -10-2
a

Im@ΜD

-1.5x10-4
3.99 4 4.01
-1.5x10-2 a
3.5
-2x10-2

3.0 -2.5x10-2
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 0 1 2 3 4 5
b a

Figura 5.1: Coecientul caracteristic al ecuaµiei Mathieu obµinut numeric cu MATHE-


MATICA folosind funcµia MathieuCharacteristicExponent. În gracul din
stânga sus vedem partea imaginar  a coecientului caracteristic pentru o
plaja larg  a parametrilor, în timp ce gracul din dreapta sus ³i cel din
stânga jos arat  partea imaginar  a coecientului caracteristic pentru cele
2 2
mai instabile dou  zone (care corespund lui a = 1 si a = 2 ). Gracul
din dreapta jos arat  dependenµa de a a p rµii imaginare a coecientului
caracteristic, ind evident c  lobul instabil centrat în jurul lui a = 12 este
2
mult mai instabil decât cel centrat in jurul lui a = 2 .

Pentru determinarea analitic  a celei mai instabile soluµii a ecuaµiei Ma-


thieu este necesar  o formul  analitic  pentru µ (a, b), îns  aceste formule
nu exist , din p cate în general. Pentru valori mici ale lui b exist  îns 
dou  clase distincte de formule. Prima clas , datorat  lui J. C. Adams ³i

73
G. W. Hill [33], conµine formule explicite pentru µ (a, b), în timp ce a doua
clas , datorat  în mare parte lui E. T. Whittaker ³i Ince [87, 88, 34, 35],
conµine formule implicite pentru µ (a, b).

5.2.2 Coecienµi caracteristici


Referinµa clasic  pentru ecuaµia Mathieu este Exposé de l'ensemble des
théories relatives au mouvement de la lune a lui Tisserand[82] care începe
dup  cum urmeaz :
Sa studiem ecuaµia

d2 x 2

+ x q + 2q 1 cos 2t = 0.
dt2
Aceast  ecuaµie este un caz foarte particular al ecuaµiilor diferenµiale
liniare cu coecienµi periodici care sunt consideraµi la modul general de M.
E. Picard ³i M. Floquet. Pentru a stabili aceste propriet µi într-un mod
simplu, adopt m prezentarea simpl  a lui M. Callandreau.
Tisserand urmeaz  metoda invocat  de Hill ³i obµine clasica formul  de
ordin 4:

q14 π 2
 
1 6

µ = 1− + O q1 cos qπ
π 32q 2 (1 − q 2 )2
q12 π 15q 4 − 35q 2 + 8
  
4 6

+ − + q π + O q1 sin qπ .
4q (1 − q 2 ) 64q 3 (1 − q 2 )3 (4 − q 2 ) 1

Pentru a obtine formula precedent  descompunem pe x(t) într-o serie de


unde plane modulate de factorul exponential indicat de teorema Floque,
adic 

X
x (t) = exp (iµt) fn exp (i2nt) . (5.21)

Introducând x (t) în ecuaµia (5.15) ³i egalând coecienµii puterilor lui


exp (i2t) obµinem

b
−fn (µ + 2n)2 + afn + (fn−1 − fn+1 ) = 0. (5.22)
2i

74
Aceste ecuaµii determin  coecientii fn considerând ca µ este cunoscut.
Condiµia pentru soluµia netrivial  a lui a este c  4 (µ), determinantul
matricei de coecienµi, s  e egal cu 0, adic 

... ... ... ... ... ...




... −p2 + a − 2ib 

0 0 ...
b 2 b

... 2i − p+2 +a − 2i 0 ...
=0
2

b b

... 0 2i − (p + 4) + a − 2i ...


... 0 0 b
2i − (p + 6)2 + a ...

... ... ... ... ... ...
(5.23)
unde p = µ + 2n. Vedem acum c  principalele dicult µi tehnice în cal-
cularea exponentului critic constau în evaluarea acestui determinant in-
nit. Calculul analitic al acestui determinant reprezint  în continuare o
problem  provocatoare, aproximaµiile curente trunchiind determinatul la
primele zece, dou zeci de linii ³i coloane centrale. În cazul particular b1
se poate arat  c  neglijând termenii de ordinul lui b4 obµinem


√  πb2 sin (π a)
 
1 4

µ = arccos cos π a + √ +O b , (5.24)
π 16 a (a − 1)

în timp ce o evaluare a termenilor neglijaµi anterior reproduce rezultatul


prezentat de Tisserand.
G sirea celei mai instabile soluµii este echivalent  cu determinarea ma-
ximului expresiei


√  πb2 sin (π a)
cos π a + √ . (5.25)
16 a (a − 1)

Pentru valori mici ale lui b, expresia precedent  ajunge la extrem pentru
a = 1, prin urmare

q
− b2 − 4 (a − 1)2
µ2 ≈ (5.26)
4

75
unde µ = µ1 +iµ2 . În cele din urm , se observ  c  domeniul de instabilitate
este dat de

 
b b
Ia = 1 − ,1 + (5.27)
2 2

³i c  dimensiunea acestuia cre³te cu b.

5.3 Rezultate numerice

Rezolvând numeric ecuaµiile (5.7)-(5.10) folosind o metoda Runge-Kutta


obµinem dinamica centrului condensatului ³i cea a undei de densitate. Ana-
lizând

π 
A(t) = n(0, t) − n ,t (5.28)
k
4ku(t)
= (5.29)
π (2 + u2 (t) + v 2 (t))

unde

ˆ

2w(t)

1−q
n(z, t) = dr2πr |ψ|2 (5.30)
0

vedem c  u(t) este un bun indicator pentru formarea undelor de densitate.


Prin urmare, pentru a analiza apariµia undei Faraday ³i a celei rezonante
reprezent m grac în gurile 5.2-5.5 u(t) pentru dou  unde, chiar la sau
în vecin tatea rezonanµei radiale folosind o conguraµie experimental  re-
al  cu N = 5 · 105 atomi de
87 Rb, L = 180µm, Ω = 160.5(2π) Hz ³i
 = 0.1 . Aceste valori corespund celor folosite în Ref. [21], cu diferenµa
c  noi am considerat pentru simplitate un condensat cu omogenitate lon-
gitudinal  ³i am calculat întinderea condensatului folosind o aproximatie
Thomas-Fermi. Distribuµia radial  a fost determinat  din soluµia nume-
ric  a ecuaµiei (5.6) ce duce la o valoare de echilibru q = 0.0822 care indic 
aarea condensatului în regimul de densitate înalt  [56].

76
146 *2*Π Hz 174 *2*Π Hz
0.2
0.3
0.1 0.2
uHtL 0.1

uHtL
0.0 0.0
-0.1
-0.1
-0.2
-0.2 -0.3
0 40 80 120 160 0 40 80 120 160
t @msD t @msD

Figura 5.2: Dinamica lui u(t) pentru unda Faraday ³i unda rezonant  în cazul experi-
mental N = 5 · 105 atomi de 87 Rb, L = 180µm, Ω = 160.5(2π) Hz ³i  = 0.1
pentru ω = 146(2π) Hz ³i ω = 174(2π) Hz respectiv. De reµinut în ambele
guri c  unda Faraday apare considerabil mai repede decât unda rezonant 
³i prezint  o explozie exponential  brusc .

Mesajul principal transmis de gurile precedente este c  pentru frec-


venµe de modulaµie diferite de frecvenµa capcanei radiale, undele Faraday
apar mai repede decât cele rezonante, în timp ce chiar la rezonanµ  unda
rezonant  cre³te exponenµial ³i ascunde unda Faraday. Într-o vecin tate
a rezonanµei cele dou  sunt la fel de instabile. Calculând sF /sR = kR /kF
folosind ecuµia (5.19), anume raportul dintre perioada undei Faraday ³i cea
a undei rezonante, se vede c  pentru toate frecvenµele de interes perioada
undei Faraday este de aproximativ de dou  ori cea a undei rezonante. Pen-
tru a observa mai bine formarea celor dou  unde de densitate prezent m
în gurile urm toare evoluµia în timp a prolului de densitate al conden-
satului pentru ecare din cele dou  unde. Astfel, în coloana din stânga
reprezent m unda Faraday, în timp ce în coloana din dreapta reprezent m
unda rezonant  pentru ω = 146(2π) Hz (gura 5.6), ω = 152(2π) Hz (-
gura 5.7) ³i ω = 160(2π) Hz (gura 5.8). Menµion m c  rezultatele de mai
jos au fost obµinute pentru un condensat cu omogenitate longitudinal 
(deci f r  o dimensiune longitudinal  specic ), opµiunea de a prezenta
prolul condensatului pentru zece maxime ale undei Faraday ind f cut 
doar pentru a spori claritatea gurii.

S  subliniem ca modelul nostru nu descrie interacµiunea real  dintre cele


dou  unde ci doar surprinde formarea de unde de densitate individuale.
De fapt, datele experimentale împr ³tiate raportate în Ref. [21] pentru
perioada observat  a undei de densitate înainte ³i dup  rezonanµ  arat 
coexistenµa celor dou  unde, în timp ce modelul nostru arat  doar c  cele

77
160 *2*Π Hz
6 ´ 106
4 ´ 106
2 ´ 106
uHtL

0
-2 ´ 106
-4 ´ 106
0 40 80 120 160
t @msD

Figura 5.3: Dinamica lui u(t) pentru unda Faraday ³i unda rezonant  pentru ω =
160(2π) Hz. Acelea³i set ri experimentale ca mai sus. De reµinut c  unda
rezonant  apare exponenµial mai repede ³i ascunde complet unda Faraday.
Acest comportament este tipic forµajului rezonant ³i este datorat unui trans-
fer rezonant de energie între modul colectiv al p rµii centrale ³i unda de
suprafaµ  emergent .

dou  unde au instabilit µi asem n toare în timp. Un model mai precis


ar trebui s  includ  dou  unde de densitate de perioade arbitrare, dar
un astfel de model duce la o ecuaµie de tipul Whittaker-Hill pentru care
exponenµii Floquet (³i apoi soluµiile instabile) nu sunt cunoscuµi analitic.
Modelul variaµional actual reprezint  un compromis între tractabilitatea
analitic  a unei componente a undei de densitate ³i descrierea exact  a
dinamicii centrului condensatului.
Prezent m în cele din urm  în gura 5.9 dependenµa perioadei undei de
densitate de frecvenµa de fortaj, incluzând în gura 5.9 atât rezultatele
obµinute din relaµiile de dispersie ale ecuaµiilor nepolinomiale din Refs.
[57, 60] cât ³i relaµia de dispersie din ecuaµia (5.19). Observ m c  toate
relaµiile de dispersie obµinute reproduc cu acurateµe relativ bun  perioada
undei Faraday îns  numai tratamentul variaµional introdus în Ref. [69] ³i
prezentat pe larg la începutul acestui capitol reproduce cu acurateµe unda
rezonant .

78
164 *2*Π Hz
156 *2*Π Hz
20
1.5
1.0 10
0.5

uHtL
uHtL

0.0 0
-0.5 -10
-1.0
-1.5 -20
0 40 80 120 160 0 40 80 120 160
t @msD t @msD

Figura 5.4: Dinamica lui u(t) pentru unda Faraday ³i rezonant  la ω = 156(2π) Hz ³i
ω = 164(2π) Hz respectiv. Acelea³i set ri experimentale ca în Fig. 5.2. De
reµinut în ambele guri c  unda Faraday ³i rezonant  au instabilitate com-
parabil  în timp, chiar dac  unda rezonant  apare ceva mai repede. Cele
dou  guri aparµin datelor experimentale împr ³tiate pentru perioada ob-
servat  a undei de suprafaµ  înainte ³i dup  rezonanµ  care au fost raportate
în Ref. [21]

168 *2*Π Hz
152 *2*Π Hz
0.3
0.2 0.2
0.1 0.1
uHtL

uHtL

0.0 0.0
-0.1
-0.1
-0.2
-0.2 -0.3
0 40 80 120 160 0 40 80 120 160
t @msD t @msD

Figura 5.5: Dinamica lui u(t) pentru unda Faraday ³i unda rezonant  la ω = 152(2π)
Hz ³i ω = 168(2π) Hz respectiv. Acelea³i set ri experimentale ca în Fig.
5.2. De reµinut în ambele guri c  unda Faraday ³i unda rezonant  au
instabilitate asem n toare în timp ³i niciuna dintre unde nu are o explozie
exponenµial .

79
Figura 5.6: Prolul de densitate al unui condensat cu omogenitate longitudinal  prins
într-o capcan  magnetic  radial  de frecvenµ  Ω = 160.5(2π) Hz care descrie
cu acurateµe conguraµia experimental  folosit  de Engel et al.[21]. Com-
ponenta radial  a capcanei magnetice este modulat  folosind un forµaj de
forma Ω(t) = Ω(1+ sin ωt), unde  = 0.1 si ω = 146(2π) Hz. Pe coloana din
stânga ar t m evoluµia undei Faraday la t = 20ms (gura de sus), t = 80
ms (gura din mijloc) ³i t = 250 ms (gura de jos), în timp ce pe coloana
din dreapta ar t m evoluµia undei rezonante la acelea³i momente de timp.

80
Figura 5.7: Prolul de densitate al unui condensat identic cu cel considerat în gura 5.6
pentru o frecvenµ  de forµaj ω = 152(2π) Hz. Pe coloana din stânga ar t m
evoluµia undei Faraday la t = 20ms (gura de sus), t = 80 ms (gura din
mijloc) ³i t = 250 ms (gura de jos), în timp ce pe coloana din dreapta
ar t m evoluµia undei rezonante la acelea³i momente de timp.

81
Figura 5.8: Prolul de densitate al unui condensat identic cu cel considerat în gura 5.6
pentru o frecvenµ  de forµaj ω = 160(2π) Hz. Pe coloana din stânga ar t m
evoluµia undei Faraday la t = 20ms (gura de sus), t = 80 ms (gura din
mijloc) ³i t = 250 ms (gura de jos), în timp ce pe coloana din dreapta
ar t m evoluµia undei rezonante la acelea³i momente de timp.

82
Figura 5.9: Perioada undei de densitate funcµie de frecvenµa de fortaj. Punctele ex-
perimentale ³i curbele teoretice ce urmeaz  trendul descendent corespund
undei Faraday în timp ce punctele izolate în jurul frecveµei 160.5(2π) Hz
corespund undei rezonante. Relaµiile de dispersie obµinute în Refs. [57, 60]
reproduc la nivel calitativ datele experimentale aferente undei Faraday (a se
vedea curbele de culoare negr , ro³ie, verde ³i albastr ), îns  numai modelul
variaµional prezentat în acest capitol reproduce ³i unda rezonant  (a se vede
puntul negru).

83
Bibliograe
[1] H. Abe, T. Ueda, M. Morikawa, Y. Saitoh, R. Nomura ³i Y. Okuda, Phys.
Rev. E, 76, 046305 (2007).

[2] S.K. Adhikari, Phys. Rev. E, 62, 2937 (2000).

[3] S.K. Adhikari, Phys. Lett. A, 265, 91 (2000).

[4] S.K. Adhikari ³i P. Muruganandam, J. Phys. B: At. Mol. Opt., 35, 2831
(2002).

[5] S.K. Adhikari ³i P. Muruganandam, J. Phys. B: At. Mol. Opt., 36, 2501
(2003).

[6] A. Balaº, I. Vidanovi¢, A. Bogojevi¢, A Beli¢ ³i A. Pelster, J. Stat. Mech.


P03004 (2011)

[7] A. Balaº, I. Vidanovi¢, A. Bogojevi¢, A. Beli¢ ³i A. Pelster, J. Stat. Mech.


P03005 (2011)

[8] A. Balaz si A.I. Nicolin, Phys. Rev. A, 85, 023613 (2012)

[9] S. N. Bose, Z. Phys., 26, 178 (1924).

[10] R. M. Bradley, J. E. Bernard ³i L. D. Carr, Phys. Rev. A, 77, 033622


(2008).

[11] J.C. Bronski, L. D. Carr, B. Deconinck ³i J.N. Kutz, Phys. Rev. Lett.,
86, 1402 (2001).

[12] J.C. Bronski, L. D. Carr, B. Deconinck, J.N. Kutz ³i K. Promislow, Phys.


Rev. E, 63, 036612 (2001)

[13] J.C. Bronski, L. D. Carr, R. Carretero-González, B. Deconinck, J.N. Kutz


³i K. Promislow, Phys. Rev. E, 64, 056615 (2001)

[14] P. Capuzzi, M. Gattobigio ³i P. Vignolo, Phys. Rev. A, 83, 013603 (2011).

[15] P. Capuzzi ³i P. Vignolo, Phys. Rev. A, 78, 043613 (2008).

[16] R. Carretero-González, D.J. Frantzeskakis ³i P.G. Kevrekidis, Nonlinea-


rity, 21, R139 (2008).

[17] S. Chu, Rev. Mod. Phys., 70, 685 (1998).

[18] C. N. Cohen-Tannoudji, Rev. Mod. Phys., 70, 707 (1998,).

[19] F. Dalfovo, C. Minniti ³i S. Stringari, Phys. Lett. A, 227, 259 (1996).

[20] D. Diakonov, L.M. Jensen, C.J. Pethick ³i H. Smith, Phys. Rev. A, 66,
013604 (2002).

85
[21] P. Engels, C. Atherton ³i M.A. Hoefer, Phys. Rev. Lett., 98, 095301
(2007).

[22] E. Erdemir ³i B. Tanatar, Physica A, 322, 449 (2003).

[23] K.S. Fa, R.S. Mendes, P.R.B. Pedreira ³i E.K. Lenzi, Physica A, 295, 242
(2001).

[24] M. Faraday, Philos. Trans. R. Soc. London, 121, 299 (1831).

[25] A.L. Fetter, J. Low. Temp. Phys., 106, 643 (1997).

[26] D.J. Frantzeskakis, J. Phys. A: Math. Theor., 43, 213001 (2010).

[27] J.J. García-Ripoll, V.M. Pérez-García ³i P. Torres, Phys. Rev. Lett., 83,
1715 (1999).

[28] N. Gemelke, E. Sarajlic, Y. Bidel, S. Hong ³i S. Chu, Phys. Rev. Lett.,


95, 170404 (2005).

[29] C.D. Graf, G. Weick ³i E. Mariani, EPL, 89, 40005 (2010).

[30] M. Greiner, C. A. Regal ³i D. S. Jin, Nature, 426, 537 (2003).

[31] E. P. Gross, Nuovo Cim., 20, 454 (1961).

[32] A. Gubeskys, B.A. Malomed ³i I.M. Merhasin, Stud. Appl. Math., 115,
255 (2005).

[33] G. W. Hill, Acta. Math., 8, 1 (1886).

[34] E. L. Ince, Mon. Not. R. Astr. Soc., LXXVI, 431 (1916).

[35] E. L. Ince, Ordinary dierential equations, Dover Publications, New York


(1944).

[36] Y.V. Kartashov, B.A. Malomed ³i L. Torner, Rev. Mod. Phys., 83, 247
(2011).

[37] N. Katz ³i O. Agam, New J. Phys., 12, 073020 (2010).

[38] M. Keceli, F. O. Ilday ³i M. O. Oktel, Phys. Rev. A, 75, 035601(2007).

[39] W. Ketterle, Rev. Mod. Phys., 74, 1131 (2002).

[40] M. Kramer, C. Tozzo ³i F. Dalfovo, Phys. Rev. A, 71, 061602(R) (2005).

[41] E. Lundh, C.J. Pethick ³i H. Smith, Phys. Rev. A, 55, 2126 (1997).

[42] M. Machholm, C.J. Pethick ³i H. Smith, 67, 053613 (2003).

[43] M. Machholm, A. Nicolin, C.J. Pethick ³i H. Smith, 69, 043604 (2004).

[44] N.W. McLachlan, Theory and Application of Mathieu Functions, Oxford


University Press, New York (1951).

[45] M. Modugno, C. Tozzo ³i F. Dalfovo, Phys. Rev. A, 74, 061601(R) (2006).

[46] O. Morsch ³i M. Oberthaler, Rev. Mod. Phys., 78, 179 (2006).

[47] A. Muñoz Mateo ³i V. Delgado, Phys. Rev. A, 75, 063610 (2007).

[48] A. Muñoz Mateo ³i V. Delgado, Phys. Rev. A, 77, 013607 (2008).

86
[49] A. Muñoz Mateo ³i V. Delgado, Ann. Phys., 324, 709 (2009).

[50] P. Muruganandam ³i S.K. Adhikari, Comp. Phys. Comm., 180, 1888


(2009).

[51] R. Nath ³i L. Santos, Phys. Rev. A, 81, 033626 (2010).

[52] A.I. Nicolin, Rom. Rep. Phys., 61, 641 (2009).

[53] A.I. Nicolin, Phys. Rev. E, 84, 056202 (2011).

[54] A.I. Nicolin, Rom. Rep. Phys., 63, 1329 (2011).

[55] A.I. Nicolin, Rom. Rep. Phys., 63, 187 (2011).

[56] A.I. Nicolin ³i R. Carretero-González, Physica A, 387, 6032 (2008).

[57] A.I. Nicolin, R. Carretero-González ³i P.G. Kevrekidis, Phys. Rev. A, 76,


063609 (2007).

[58] A.I. Nicolin, M.H. Jensen ³i R. Carretero-González, Phys. Rev. E, 75,


036208 (2007).

[59] A.I. Nicolin, M.H. Jensen, J.W. Thomsen ³i R. Carretero-González, Phy-


sica D, 237, 2476 (2008).

[60] A.I. Nicolin ³i M.C. Raportaru, Physica A, 389, 4663 (2010).

[61] A.I. Nicolin ³i M.C. Raportaru, Proc. Romanian Acad. A, 12, 209 (2011).

[62] S. Peil, J. V. Porto, B. Laburthe, J. M. Obrecht, B. E. King, M. Subbotin,


S. L. Rolston ³i W. D. Phillips, Phys. Rev. A, 67, 051603(R) (2003).

[63] V.M. Pérez-García, H. Michinel, J.I. Cirac, M. Lewenstein ³i P. Zoller,


Phys. Rev. Lett., 77, 5320 (1996).

[64] V.M. Pérez-García, H. Michinel, J.I. Cirac, M. Lewenstein ³i P. Zoller,


Phys. Rev. A, 56, 1424 (1997).

[65] C.J. Pethick, H.S. Smith, BoseEinstein Condensation in Dilute Gases,


Cambridge University Press, Cambridge, (2008).

[66] W. D. Phillips, Rev. Mod. Phys. 70, 721 (1998).

[67] L. P. Pitaevskii, Zh. Eksp. Teor. Fiz., 40, 646 (1961).

[68] S.E. Pollack, D. Dries, R.G. Hulet, K.M.F. Magalhaes, E.A.L. Henn,
E.R.F. Ramos, M.A. Caracanhas ³i V.S. Bagnato, Phys. Rev. A, 81,
053627 (2010).

[69] M.C. Raportaru, Rom. Rep. in Phys., 64, 105(2012).

[70] Z. Rapti, P.G. Kevrekidis, A. Smerzi ³i A. R. Bishop, Phys. Rev. E, 69,


017601(2004).

[71] A. -M. Rey, P. B. Blakie ³i C. W. Clark, Phys. Rev. A, 67, 053610 (2003).

[72] L. Salasnich, A. Parola ³i L. Reatto, Phys. Rev. A, 65, 043614 (2002).

[73] L. Salasnich, Laser Phys., 12, 198 (2002).

[74] L. Salasnich, J. Phys. A: Math. Theor., 42, 335205 (2009)

87
[75] A. Smerzi ³i A. Trombettoni, Chaos, 13, 766 (2003)

[76] A. Smerzi ³i A. Trombettoni, Phys. Rev. A, 68, 023613 (2003).

[77] K. Staliunas, S. Longhi ³i G.J. de Valcárcel, Phys. Rev. Lett., 89, 210406
(2002)

[78] K. Staliunas, S. Longhi ³i G.J. de Valcárcel, Phys. Rev. A, 70, 011601(R)


(2004).

[79] K. Staliunas, Phys. Rev. A, 84, 013626 (2011).

[80] C. Sulem ³i P.-L. Sulem, The nonlinear Schrödinger equation, Springer,


New York (1999).

[81] R.A. Tang, H.C. Li ³i J.K. Xue, J. Phys. B: At. Mol. Opt. Phys., 44,
115303 (2011).

[82] F. F. Tisserand, Traité de mécanique céleste (Tome III, Exposé de


l'ensemble des théories relatives au mouvement de la lune), Guathier-
Villars, Paris (1894).

[83] C. Tozzo, M. Kramer ³i F. Dalfovo, Phys. Rev. A, 72, 023613 (2005).

[84] T. Tsuzuki, J. Low Temp. Phys., 4, 441(1971).

[85] T. Ueda, H. Abe, Y. Saitoh, R. Nomura ³i Y. Okuda, J. Low Temp. Phys.,


148, 553 (2007).

[86] I. Vidanovi¢, A. Balaº, H. Al-Jibbouri ³i A. Pelster, Phys. Rev. A, 84,


013618 (2011).

[87] E. T. Whittaker, Proc. Edinb. Math. Soc. XXXII, 75 (1914).

[88] E. T.Whittaker ³i G. N. Watson, A course of modern analysis, Cambridge


University Press, Cambridge (1952,).

[89] S. Wolfram, The Mathematica book, Wolfram Media, Cambridge (2003).

[90] B. Wu ³i Q. Niu, Phys. Rev. A, 61, 023402 (2000).

[91] B. Wu, R.B. Diener ³i Q. Niu, Phys. Rev. A, 65, 025601 (2002).

88