Patenta de întreprinzător este un certificat de stat ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate

de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp. Poate beneficia de patentă orice
cetăţean care și-a declarat intenţia de a procura patentă şi corespunde cerinţelor de calificare necesare acestui
gen de activitate. Patenta se eliberează pentru unul din genurile de activitate conținute în lista prevăzută de
Legea cu privire la patenta de întreprinzător, care include și serviciile de frizerie şi cosmetică. Certificatul
respectiv este valabil numai pentru persoana fizică indicată şi nu poate fi transmisă altei persoane. Titularul
patentei poate desfăşura activitatea de întreprinzător specificată în patentă pe întreg teritoriul ţării, dacă în
patentă nu este indicat altfel. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune
înregistrarea de stat a titularului acesteia şi primirea licenţei. Asupra titularului patentei nu se extind cerinţele
privind prezentarea dărilor de seamă financiare şi statistice, ţinerea evidenţei contabile şi financiare,
efectuarea operaţiilor de casă şi a decontărilor contabile. Patenta se eliberează şi se prelungeşte la cererea
solicitantului de către Inspectoratul fiscal teritorial în a cărui rază solicitantul îşi are domiciliul sau
preconizează să-şi desfăşoare activitatea
Licența se eliberează persoanelor juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprindere sau de
organizaţie, precum şi persoanelor fizice care pot practica unele genuri de activitate supuse licenţierii. Astfel
de genuri de activitate ca prestarea serviciilor de frizerie și cosmetică nu se supun reglementării prin
licențiere, potrivit Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
Prin urmare, activitățile menționate pot fi practicate ori în baza patentei de întreprinzător, având statutul de
persoană fizică, ori dacă înregistrați o întreprindere. Dintre cele mai solicitate forme organizatorico-juridice
sunt întreprinderile individuale, societățile cu răspundere limitată, societățile pe acțiuni. Între aceste forme de
organizare există diferențe esențiale în ceea ce privește înregistrarea de stat, gestionarea patrimoniului,
ținerea contabilității, răspunderea fondatorilor etc. Calitatea de întreprinzător individual se obține printr-o
procedură relativ simplă. Totodată, este bine de știut că persoana practică activitate de întreprinzător în nume
și pe risc propriu, spre deosebire de celelalte societăți menționate, fondatorii cărora riscă în limita mărimii
capitalului social depus în firmă.
Societatea cu răspundere limitată, cel mai mult aleasă ca formă organizatorico-juridică în afaceri,
poate fi constituită de unul sau de mai mulţi fondatori persoane fizice sau juridice, iar numărul de asociați nu
poate fi mai mare de 50. Administratorul va asigura gestionarea societății astfel încât scopurile pentru care a
fost constituită întreprinderea să fie realizate, va conduce ţinerea contabilităţii societăţii, precum şi a
registrelor societăţii prevăzute de lege şi de actul de constituire.

1
 PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

LEGE
privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier)

nr. 1353-XIV din 03.11.2000

(în vigoare 08.02.2001)

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-15 art.52 din 08.02.2001

***
CUPRINS

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul prezentei legi
Articolul 2. Gospodăria ţărănească. Noţiune
Articolul 3. Statutul juridic al gospodăriei ţărăneşti
Articolul 4. Răspunderea gospodăriei ţărăneşti şi a membrilor ei
Articolul 5. Legislaţia privind gospodăria ţărănească
Articolul 6. Statul şi gospodăria ţărănească

Capitolul II
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE
Articolul 7. Drepturile
Articolul 8. Obligaţiile

Capitolul III
CONSTITUIREA ŞI ÎNREGISTRAREA
Articolul 9. Dreptul la constituire
Articolul 10. Constituirea
Articolul 11. Denumirea gospodăriei ţărăneşti
Articolul 12. Sediul
Articolul 13. Înregistrarea
Articolul 14. Ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)

Capitolul IV
CONDUCĂTORUL GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI. MEMBRII EI
Articolul 15. Conducătorul gospodăriei ţărăneşti
Articolul 16. Membrii
Articolul 17. Drepturile şi obligaţiile membrului gospodăriei
ţărăneşti

Capitolul V
BUNURILE MEMBRILOR GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI
Articolul 18. Statutul juridic al bunurilor folosite în comun de
membrii gospodăriei ţărăneşti
Articolul 19. Înstrăinarea cotei din bunurile comune
Articolul 20. Separarea şi divizarea bunurilor comune
Articolul 21. Moştenirea

Capitolul VI
MUNCA, ASIGURAREA SOCIALĂ ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ DE STAT
Articolul 22. Munca

2
 Articolul 23. Asigurarea socială şi asistenţa socială de stat

Capitolul VII
EVIDENŢA ŞI RAPOARTELE
Articolul 24. Evidenţa şi rapoartele
Articolul 25. Abrogat

Capitolul VIII
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA
Articolul 26. Reorganizarea
Articolul 27. Lichidarea

Capitolul IX
ASOCIAŢIILE GOSPODĂRIILOR ŢĂRĂNEŞTI
ŞI UNIUNILE ASOCIAŢIILOR
Articolul 28. Scopurile, statutul juridic şi patrimoniul asociaţiei
gospodăriilor ţărăneşti şi uniunii asociaţiilor
Articolul 29. Organele asociaţiei şi cele ale uniunii
Articolul 30. Adunarea generală
Articolul 31. Consiliul
Articolul 32. Comisia de cenzori
Articolul 33. Reorganizarea şi lichidarea asociaţiei şi a uniunii

Capitolul X
RĂSPUNDERI
Articolul 34. Răspunderi pentru încălcarea prezentei legi

Capitolul XI
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Articolul 35. Îndatoririle Guvernului
Articolul 36. Dispoziţii tranzitorii
Articolul 37. Abrogări

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul prezentei legi
(1) Prezenta lege reglementează bazele juridice, organizatorice, economice şi sociale privind
constituirea, reorganizarea şi lichidarea gospodăriei ţărăneşti (de fermier), denumită în continuare gospodărie
ţărănească, precum şi activitatea ei.
(2) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra activităţii persoanelor care ţin gospodărie auxiliară
sau care practică activităţi în întovărăşirile pomicole ori legumicole.

Articolul 2. Gospodăria ţărănească. Noţiune

(1) Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra
terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor
unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor
primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole.
(2) Gospodăria ţărănească se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică.
(3) Numai gospodăriile ţărăneşti pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în agricultură.

Articolul 3. Statutul juridic al gospodăriei ţărăneşti

3
 (1) Gospodăria ţărănească are statutul juridic de persoană fizică.
(2) Suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodăriei ţărăneşti trebuie să
asigure utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai mult de 50 la sută anual) a muncii personale a
membrilor ei.
(3) În cazul în care nu întruneşte condiţiile expuse la art.2 alin.(1) sau la alin.(2) din prezentul articol,
gospodăria ţărănească este obligată să asigure, în termen de 3 luni, astfel de condiţii sau să se reorganizeze,
sau să se lichideze, în modul stabilit de legislaţie.
(4) Dacă prevederile alin.(3) din prezentul articol sau ale art.24 alin.(1) nu sînt îndeplinite, gospodăria
ţărănească este lipsită de înlesnirile şi privilegiile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative.

Articolul 4. Răspunderea gospodăriei ţărăneşti şi a membrilor ei

(1) Gospodăria ţărănească nu poartă răspundere pentru obligaţiile personale ale membrilor ei.
(2) Membrii gospodăriei ţărăneşti poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu
întreg patrimoniul lor, cu excepţia bunurilor care, potrivit Codului de procedură civilă, nu fac obiectul
urmăririi.

Articolul 5. Legislaţia privind gospodăria ţărănească

Activitatea gospodăriei ţărăneşti este reglementată de prezenta lege, de Legea cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi, de Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Codul munciişi de alte acte
normative.

Articolul 6. Statul şi gospodăria ţărănească

(1) Statul garantează respectarea drepturilor gospodăriei ţărăneşti şi asigură apărarea intereselor ei
legale.
(2) Statul nu poartă răspundere pentru obligaţiile gospodăriei ţărăneşti, iar gospodăria ţărănească nu
poartă răspundere pentru obligaţiile statului.
(3) Nu este admis amestecul autorităţilor administraţiei publice în activitatea gospodăriei ţărăneşti, cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Capitolul II
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE
Articolul 7. Drepturile
(1) Gospodăria ţărănească are dreptul:
a) să dispună de ştampilă, să deschidă conturi bancare, inclusiv valutare;
b) să-şi determine direcţia şi volumul activităţii financiare şi economice;
c) să angajeze şi să elibereze lucrători în bază de contracte individuale de muncă (în
continuare angajaţi);
d) să construiască, în conformitate cu actele normative, obiectivele necesare activităţii sale;
e) să efectueze lucrări de irigare, desecare şi alte lucrări de ameliorare în conformitate cu actele
normative;
f) să ia şi să dea în arendă terenuri şi alte bunuri;
g) să dispună de produsele şi de veniturile sale;
h) să stabilească preţurile de comercializare la producţia proprie;
i) să desfăşoare activitate economică externă în conformitate cu legislaţia;
j) să asigure riscul pierderii (nimicirii) sau deteriorării bunurilor comune ale membrilor gospodăriei,
precum şi alte riscuri de întreprinzător;
k) să fie participant la societatea comercială şi membru al cooperativei de întreprinzători, inclusiv
străine (excepţie făcînd calitatea de participant deplin la societatea în nume colectiv sau la societatea în
comandită);
l) să fie membru al societăţilor necomerciale (asociaţii, uniuni);
m) să desfăşoare alte activităţi care nu contravin legislaţiei.
[Alin.(2) art.7 abrogat prin Legea nr.160 din 07.07.2016, în vigoare 16.09.2016]

Articolul 8. Obligaţiile
Gospodăria ţărănească este obligată:
a) să primească licenţe, în conformitate cu legislaţia, în cazul practicării de activităţi pasibile de
licenţiere;

4
 b) să asigure, conform legislaţiei, protecţia muncii membrilor gospodăriei şi persoanelor care lucrează
în bază de contract;
c) să achite integral şi la timp salariile angajaţilor, să plătească, în numele membrilor şi al angajaţilor
gospodăriei, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi să le acorde asistenţă socială;
d) să folosească terenurile la destinaţie;
e) să păstreze fertilitatea solului prin măsuri de protecţie, să aplice tehnologii care ocrotesc natura;
f) să acorde, în modul stabilit de legislaţie, servitute în terenurile pe care le deţine;
g) să nu încalce drepturile proprietarilor şi ale beneficiarilor funciari vecini;
h) să respecte standardele, cerinţele ecologice şi sanitaro-veterinare, alte cerinţe, prevăzute de
legislaţie, privind calitatea producţiei comercializabile;
i) să îndeplinească integral şi la timp obligaţiile fiscale;
j) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de lege.

Capitolul III
CONSTITUIREA ŞI ÎNREGISTRAREA
Articolul 9. Dreptul la constituire
(1) Fondator al gospodăriei ţărăneşti poate fi persoana fizică care a atins vîrsta de 18 ani, are capacitate
de exerciţiu deplină, posedă teren cu drept de proprietate privată.
(2) O persoană fizică poate fi fondatorul (membrul) numai al unei gospodării ţărăneşti.

Articolul 10. Constituirea

(1) Gospodăria ţărănească se constituie pe principiul liberului consimţămînt.
(2) Gospodăria ţărănească se creează în temeiul declaraţiei de constituire, semnată de fondator şi de
potenţialii membri ai acesteia.
(3) În declaraţia de constituire a gospodăriei ţărăneşti (de fermier), denumită în continuare declaraţie
de constituire, trebuie să se indice:
a) denumirea completă şi abreviată a gospodăriei;
b) sediul gospodăriei;
c) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul fondatorului şi al potenţialilor membri ai ei,
informaţii privind aflarea acestora în relaţii familiale cu fondatorul;
d) numerele de înregistrare, amplasarea şi suprafaţa, conform cadastrului bunurilor imobile, a
terenurilor proprietate individuală sau proprietate comună, inclusiv a terenurilor din extravilan considerate
grădini, precum şi a terenurilor arendate;
e) componenţa altor bunuri imobiliare care se transmit în proprietate comună membrilor gospodăriei.
(4) Semnătura fondatorului şi semnăturile celorlalţi membri din declaraţia de constituire sînt
autentificate de notar sau de secretarul primăriei la care se înregistrează gospodăria.
[Art.10 modificat prin Legea nr.1496-XV din 29.11.2002, în vigoare 20.12.2002]

Articolul 11. Denumirea gospodăriei ţărăneşti

(1) Denumirea completă a gospodăriei ţărăneşti va conţine cuvintele gospodărie ţărănească, numele
fondatorului (conducătorului) şi sediul gospodăriei.
(2) Denumirea abreviată a gospodăriei ţărăneşti va conţine iniţialele G.Ţ., numele fondatorului
(conducătorului) şi sediul ei.
(3) Denumirea completă şi denumirea abreviată a gospodăriei ţărăneşti vor conţine şi alte date pentru a
nu fi identice denumirii unei alte gospodării ţărăneşti înregistrate anterior la aceeaşi primărie.

Articolul 12. Sediul

Sediul gospodăriei ţărăneşti este în unitatea administrativ-teritorială de nivelul întîi în a cărei primărie
este înregistrată.

Articolul 13. Înregistrarea

(1) Gospodăria ţărănească va fi înregistrată de către fondatorul ei la primăria unităţii administrativ-
teritoriale de nivelul întîi în a cărei hotare el deţine teren. În cazul în care fondatorul deţine terenuri
amplasate în hotarele a două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întîi, cererea de
înregistrare a gospodăriei ţărăneşti se prezintă primăriei alese de fondator.
(2) Pentru înregistrarea gospodăriei ţărăneşti, fondatorul prezintă primăriei:
a) declaraţia de constituire;

5
 b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului şi al
potenţialilor membri ai gospodăriei asupra terenurilor;
c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate de secretarul primăriei;
d) bonul de plată, pe contul primăriei, a taxei de înregistrare a gospodăriei.
(3) În decursul unei săptămîni din ziua prezentării documentelor prevăzute la alin.(1), primăria
înregistrează gospodăria ţărănească, efectuînd înscrieri de rigoare în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier), şi eliberează certificatul de înregistrare sau emite o decizie privind refuzul de a înregistra
gospodăria.
(4) Gospodăria ţărănească nu poate fi înregistrată dacă nu sînt prezentate documentele prevăzute la
alin.(2) sau conţinutul lor contravine legii.
(5) Decizia motivată a primăriei privind refuzul de a înregistra gospodăria ţărănească se remite
fondatorului în scris.
(6) Refuzul de a înregistra gospodăria ţărănească sau încălcarea termenelor ei de înregistrare pot fi
atacate pe cale administrativă şi/sau judiciară.
(7) Gospodăria ţărănească este în drept să înceapă activitatea din ziua înregistrării.
Articolul 14. Ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)
(1) Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) este ţinut de primărie în modul stabilit de prezenta
lege, de Legea cu privire la registre şi de alte acte normative.
(2) În Registrul gospodăriilor ţărăneşti se înscriu următoarele date:
a) denumirea completă şi denumirea abreviată a gospodăriei, sediul ei;
b) numărul de înregistrare al gospodăriei şi data înregistrării ei;
c) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul fondatorului şi al fiecărui ulterior
conducător al gospodăriei;
d) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul altor membri ai gospodăriei, informaţii
privind aflarea acestora în relaţii familiale cu fondatorul (conducătorul) gospodăriei;
e) numerele de înregistrare, amplasarea şi suprafaţa, conform cadastrului bunurilor imobile, a
terenurilor proprietate individuală sau proprietate comună, inclusiv a terenurilor din extravilan considerate
grădini, precum şi a terenurilor arendate;
f) alte date prevăzute de legislaţie.
(3) Modificările datelor din declaraţia de constituire intră în vigoare la data consemnării lor în
Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).
(4) Primăria păstrează documentele în a căror bază au fost făcute înscrierile în Registrul gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier) şi eliberează extrase din el.
(5) Mărimea maximă a taxei de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti, a taxei pentru efectuarea
modificărilor în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), precum şi a taxei de eliberare a extraselor din
acest registru, se stabileşte de Guvern.
(6) Alte particularităţi privind ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt stabilite într-
un regulament, aprobat de Guvern.

Capitolul IV
CONDUCĂTORUL GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI. MEMBRII EI
Articolul 15. Conducătorul gospodăriei ţărăneşti
(1) Conducător al gospodăriei ţărăneşti este fondatorul, iar în cazul eliberării fondatorului din funcţie,
unul dintre membri care a atins vîrsta de 18 ani şi are capacitate de exerciţiu deplină, ales de ceilalţi membri
ai gospodăriei.

(2) Conducătorul gospodăriei ţărăneşti:

a) reprezintă gospodăria în instanţă de judecată, în relaţiile cu alte autorităţi publice, precum şi cu
persoane fizice şi juridice;
b) organizează activitatea gospodăriei;
c) efectuează, în numele gospodăriei, tranzacţii, eliberează procuri pentru efectuarea de tranzacţii;
d) angajează şi eliberează lucrători;
e) ţine evidenţa timpului de lucru şi salariilor persoanelor care lucrează în bază de contract, efectuează
înscrieri în carnetul lor de muncă, precum şi al membrilor gospodăriei;
f) stabileşte politica de evidenţă în gospodărie, asigură evidenţa contabilă şi prezentarea rapoartelor în
conformitate cu legislaţia;

6
 g) asigură predarea în arhivă a documentelor de plată a salariilor şi a contribuţiilor de asigurări sociale
de stat, precum şi a documentelor prevăzute la art.24 alin.(2);
h) exercită alte atribuţii neinterzise de lege.
(3) În cazul incapacităţii temporare de muncă sau absenţei sale îndelungate, conducătorul gospodăriei
ţărăneşti are dreptul să încredinţeze îndeplinirea obligaţiilor sale unui membru cu capacitate deplină de
exerciţiu, iar în cazul constituirii gospodăriei ţărăneşti dintr-o singură persoană, unei alte persoane, faptul
consemnîndu-se în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).
(4) Conducătorul gospodăriei ţărăneşti îşi poate da demisia ori poate fi destituit prin hotărîre a
membrilor ei în cazul executării necorespunzătoare sau neexecutării îndelungate a atribuţiilor.
(5) În cazul înlocuirii conducătorului gospodăriei ţărăneşti, membrii ei anunţă în scris, în decursul unei
săptămîni, primăria care a înregistrat gospodăria.
[Art.15 modificat prin Legea nr.752-XV din 21.12.2001, în vigoare 17.01.2002]

Articolul 16. Membrii

(1) Pot fi membri ai gospodăriei ţărăneşti, în afară de conducător, următoarele persoane apte de
muncă: soţul (soţia), părinţii, copiii, inclusiv adoptivi, fraţii, surorile şi nepoţii lui care au atins vîrsta de 16
ani, precum şi alte persoane care sînt membri ai familiei respective.
(2) Nu sînt considerate membri ai gospodăriei ţărăneşti persoanele care lucrează în gospodărie în bază
de contract.
(3) Primirea în gospodăria ţărănească se face cu acordul membrilor ei.
(4) Ieşirea din gospodăria ţărănească se face la cerere şi nu necesită acordul celorlalţi membri ai ei.
(5) Excluderea din gospodăria ţărănească se face în baza hotărîrii celorlalţi membri ai ei.
(6) Calitatea de membru al gospodăriei ţărăneşti apare şi încetează în ziua efectuării înscrierilor
respective în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).
(7) Litigiile dintre membrii gospodăriei ţărăneşti se soluţionează în instanţă de judecată.
[Art.16 completat prin Legea nr.1496-XV din 29.11.2002, în vigoare 20.12.2002]

Articolul 17. Drepturile şi obligaţiile membrului gospodăriei ţărăneşti

(1) Membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept:
a) să aleagă şi să fie ales conducător al gospodăriei;
b) să ia cunoştinţă de datele referitoare la activitatea economică şi financiară a gospodăriei;
c) să ceară cota sa din produsele şi veniturile gospodăriei;
d) să iasă din gospodărie primind cota sa din bunurile comune în numerar sau în natură;
e) să efectueze alte acţiuni neinterzise de lege.
(2) Membrul gospodăriei ţărăneşti este obligat să participe prin muncă personală la activitatea
gospodăriei şi să respecte alte prevederi ale legislaţiei.
(3) În cazul în care nu a participat prin muncă personală la activitatea gospodăriei în decursul a 3 ani
consecutivi, membrul gospodăriei ţărăneşti urmează să fie exclus.
(4) În termenul indicat la alin.(3) nu se include perioada în care membrul nu a participat la activitatea
gospodăriei ţărăneşti din cauza faptului că a fost ales în o funcţie electivă, a făcut serviciul militar în termen,
a studiat la o instituţie de învăţămînt sau a fost bolnav.
(5) În cazul în care şi-a pierdut calitatea de membru al familiei conducătorului gospodăriei ţărăneşti,
membrul ei îşi păstrează drepturile şi obligaţiile dacă întruneşte celelalte condiţii stabilite de prezenta lege.
[Art.17 modificat prin Legea nr.1496-XV din 29.11.2002, în vigoare 20.12.2002]

Capitolul V
BUNURILE MEMBRILOR GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI
Articolul 18. Statutul juridic al bunurilor folosite în comun de membrii gospodăriei ţărăneşti
(1) Bunurile folosite în comun de membrii gospodăriei ţărăneşti pot aparţine:
a) unui sau mai multor membri ai gospodăriei cu drept de proprietate individuală;
b) membrilor gospodăriei cu drept de proprietate comună în devălmăşie sau cu drept de proprietate
comună în diviziune dacă ultimul este prevăzut în contract.
(2) Bunurile care se află în proprietatea comună a membrilor gospodăriei ţărăneşti (denumite în
continuare bunuri comune) se formează din:
a) mijloacele băneşti şi alte bunuri aduse, cu drept de proprietate comună, în gospodărie de membrii ei;
b) produsele şi veniturile obţinute din activitatea independentă a gospodăriei sau din activitatea ei cu
alte întreprinderi;

7
 c) veniturile obţinute din tranzacţii cu valori mobiliare procurate de gospodărie;
d) prestaţiile de asigurări sociale primite de gospodărie;
e) donaţiile de la organizaţii şi cetăţeni;
f) creditele şi împrumuturile luate de gospodărie;
g) alte bunuri comune obţinute în conformitate cu legea.
(3) Bunuri comune pot fi: terenurile, plantaţiile, construcţiile gospodăreşti şi alte construcţii,
instalaţiile de ameliorare şi alte instalaţii, vitele productive şi de muncă, păsările, tehnica agricolă şi altă
tehnică, mijloacele de transport, utilajele, inventarul şi alte bunuri, procurate pentru gospodărie în comun de
membrii ei.
(4) Dispunerea de bunurile comune se efectuează cu acordul tuturor membrilor gospodăriei ţărăneşti.

Articolul 19. Înstrăinarea cotei din bunurile comune

(1) Membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept să vîndă, să dăruiască sau să înstrăineze în alt mod cota
sa din bunurile comune exclusiv membrilor gospodăriei sau altor persoane, enumerate la art.16 alin.(1), care
nu erau, dar au devenit membri ai gospodăriei.
(2) Membrii gospodăriei ţărăneşti au dreptul prioritar faţă de alţi membri ai familiei conducătorului ei
de a procura cota ce se înstrăinează din bunurile comune.
(3) Membrul gospodăriei ţărăneşti este obligat să informeze ceilalţi membri ai ei şi ceilalţi membri ai
familiei conducătorului de gospodărie privind comercializarea cotei sale din bunurile comune, precum şi
preţul ei de vînzare.
(4) În cazul în care membrii gospodăriei ţărăneşti şi ceilalţi membri ai familiei conducătorului refuză
să procure cota ce se înstrăinează din bunurile comune sau în cazul în care aceştia nu-şi îndeplinesc, în
decursul unei luni de la data informării lor privind înstrăinarea cotei, intenţia de a o procura, membrul care
înstrăinează cota este în drept să ceară separarea ei în modul stabilit la art.20.
(5) Dacă întreaga cotă din bunurile comune s-a vîndut, a fost dăruită sau înstrăinată în alt mod, se
consideră că titularul care a înstrăinat-o s-a retras din gospodărie, faptul consemnîndu-se în Registrul
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi, după caz, în alte registre.

Articolul 20. Separarea şi divizarea bunurilor comune

(1) Atribuirea în proprietate individuală a unei cote din bunurile comune se efectuează prin separare
sau divizare.
(2) Cota din bunurile comune se atribuie membrului gospodăriei ţărăneşti:
a) la pierderea calităţii de membru al gospodăriei fără ca el să întemeieze o nouă întreprindere
(separarea cotei din bunurile comune);
b) la urmărirea cotei pentru obligaţiile personale ale membrului gospodăriei (separarea cotei din
bunurile comune);
c) la reorganizarea sau lichidarea gospodăriei (divizarea bunurilor comune).
(3) Cota membrului gospodăriei ţărăneşti din bunurile proprietate comună în devălmăşie se consideră
egală cotelor celorlalţi membri dacă, cu acordul acestora, cota nu a fost micşorată din cauza participării lui
neînsemnate cu bunuri sau cu muncă personală la activitatea gospodăriei.
(4) În cazul pierderii calităţii de membru al gospodăriei ţărăneşti, cota din mijloacele fixe de producţie
care se află în proprietate comună este inseparabilă în natură. În acest caz, cota se plăteşte în bani, în
producţie agricolă sau în alt fel. Modul de plată se stabileşte cu acordul celorlalţi membri ai gospodăriei.
(5) Urmărirea cotei din bunurile comune pentru obligaţiile personale ale membrului gospodăriei
ţărăneşti se efectuează în cazul în care datoriile acestuia nu pot fi acoperite cu alte bunuri ale lui.
(6) La reorganizarea sau lichidarea gospodăriei ţărăneşti, bunurile comune se divizează în modul
stabilit de legislaţia civilă.

Articolul 21. Moştenirea

Cota din bunurile comune se moşteneşte în modul stabilit de legislaţia civilă.
[Art.21 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]

Capitolul VI
MUNCA, ASIGURAREA SOCIALĂ ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ DE STAT
Articolul 22. Munca
(1) Relaţiile de muncă din cadrul gospodăriei ţărăneşti sînt reglementate de Codul muncii şi de
contractele individuale de muncă.

8
 (2) Timpul de lucru în gospodăria ţărănească se include în vechimea în muncă şi în stagiul de cotizare
pe baza înscrierilor din carnetul de muncă şi a certificatelor, eliberate de casele teritoriale ale Casei Naţionale
de Asigurări Sociale, ce confirmă plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat.

Articolul 23. Asigurarea socială şi asistenţa socială de stat

(1) Membrii şi angajaţii gospodăriei ţărăneşti sînt pasibili de asigurare socială şi de asistenţă socială de
stat în conformitate cu legislaţia.
(2) Gospodăria ţărănească plăteşte, în condiţiile stabilite de legislaţie, contribuţiile de asigurări sociale
de stat pentru membrii şi angajaţii săi.
(3) Pensia de stat pentru membrii şi pentru angajaţii gospodăriei ţărăneşti se stabileşte şi se acordă în
condiţiile legii.

Capitolul VII
EVIDENŢA ŞI RAPOARTELE
[Titlul cap.VII modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]

Articolul 24. Evidenţa şi rapoartele

(1) Gospodăria ţărănească ţine evidenţa activităţii sale şi prezintă rapoarte conform evidenţei sintetice
ori analitice sau conform partidei simple, stabilite de Guvern.
(2) Gospodăria ţărănească predă:
a) arhivei de stat teritoriale documentele care fac parte din Fondul arhivistic de stat;
b) primăriei ori arhivei de stat teritoriale, dacă primăria nu dispune de spaţii pentru păstrare
permanentă, documentele membrilor şi angajaţilor săi;
c) primăriei documentele care urmează să fie păstrate provizoriu.

Articolul 25. Impozitarea

[Art.25 abrogat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]

Capitolul VIII
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA
Articolul 26. Reorganizarea
(1) Gospodăria ţărănească se reorganizează prin hotărîre a membrilor ei sau a instanţei de judecată.
(2) Gospodăria ţărănească se reorganizează prin fuziune, asociere, separare, divizare sau transformare
în conformitate cu Codul civil, cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
(3) Volumul depunerilor membrilor gospodăriei ţărăneşti în capitalul social al întreprinderii cu o altă
formă juridică de organizare, constituită prin reorganizare, este determinat în funcţie de cota lor din bunurile
comune care se transmit acestei întreprinderi.

Articolul 27. Lichidarea

(1) Gospodăria ţărănească se lichidează prin hotărîre a membrilor ei, în cazul lipsei datoriilor faţă de
bugetul public naţional, sau a instanţei de judecată.
(2) Gospodăria ţărănească poate fi lichidată prin hotărîre a instanţei de judecată la cererea:
a) unui membru al gospodăriei, a primăriei sau a Serviciului Fiscal de Stat dacă sînt încălcate
prevederile art.2 alin.(1) sau art.3 alin.(2), inclusiv în cazul în care nici unul dintre membrii gospodăriei nu
are drept de proprietate asupra pămîntului;
b) unui membru al gospodăriei sau a creditorului (creditorilor) în cazul insolvabilităţii ei;
c) moştenitorului sau a primăriei dacă nu a rămas nici un membru şi nici un moştenitor al acestuia nu
doreşte să ţină mai departe gospodăria; precum şi
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Particularităţile lichidării gospodăriei ţărăneşti în cazul insolvabilităţii ei sînt definite în legislaţia
privind falimentul.
[Art.27 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
[Art.27 modificat prin Legea nr.90 din 29.05.2014, în vigoare 27.06.2014]

Capitolul IX
ASOCIAŢIILE GOSPODĂRIILOR ŢĂRĂNEŞTI
ŞI UNIUNILE ASOCIAŢIILOR

9
 Articolul 28. Scopurile, statutul juridic şi patrimoniul asociaţiei gospodăriilor ţărăneşti şi uniunii
asociaţiilor
(1) Pentru a-şi coordona activitatea, a-şi instrui, perfecţiona, consulta şi informa membrii, pentru a
atrage investiţii, a-şi reprezenta şi apăra interesele comune patrimoniale şi profesionale, gospodăriile
ţărăneşti sînt în drept să se unească după principiul teritorial sau de producţie în asociaţie a gospodăriilor
ţărăneşti (denumită în continuare asociaţie), iar asociaţiile – în uniune republicană a asociaţiilor
gospodăriilor ţărăneşti (denumită în continuare uniune).
(2) Asociaţia şi uniunea sînt organizaţii necomerciale cu drept de persoană juridică, create în bază de
contracte de constituire, care activează în conformitate cu legislaţia şi cu statutul lor.
(3) Denumirea asociaţiei şi cea a uniunii trebuie să conţină cuvintele “asociaţia gospodăriilor
ţărăneşti” şi, respectiv, “uniunea republicană a asociaţiilor gospodăriilor ţărăneşti”.
(4) Asociaţia şi uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile membrilor lor, iar aceştia nu poartă
răspundere pentru obligaţiile asociaţiei sau cele ale uniunii.
(5) Patrimoniul asociaţiei şi cel al uniunii se formează din taxele de constituire şi din cotizaţiile
membrilor lor, din taxele pentru serviciile pe care le prestează, din donaţii şi din alte venituri neinterzise de
lege.
(6) La ieşire din asociaţie ori din uniune sau la lichidarea lor, membrii nu beneficiază de drepturi
asupra patrimoniului asociaţiei şi, respectiv, al uniunii.

Articolul 29. Organele asociaţiei şi cele ale uniunii

Asociaţia şi uniunea au următoarele organe de conducere, de execuţie şi de control:
a) adunarea generală a membrilor asociaţiei şi adunarea generală a membrilor uniunii (denumite în
continuare adunare generală), organ superior;
b) consiliul asociaţiei şi consiliul uniunii (denumite în continuare consiliu), organ executiv;
c) comisia de cenzori sau cenzorul, denumiţi în continuare comisie de cenzori, organ de control;
precum şi
d) alte organe prevăzute de statutul asociaţiei şi de cel al uniunii.

Articolul 30. Adunarea generală

(1) De competenţa exclusivă a adunării generale ţin:
a) modificarea şi completarea statutului asociaţiei şi statutului uniunii, aprobarea statutelor modificate;
b) aprobarea, modificarea şi completarea regulamentelor organelor asociaţiei şi celor ale uniunii;
c) alegerea preşedintelui şi celorlalţi membri ai consiliului asociaţiei şi, respectiv, ai consiliului
uniunii, alegerea (numirea) membrilor comisiei de cenzori;
d) primirea şi excluderea din asociaţie şi uniune;
e) aprobarea direcţiilor principale de activitate, schemei de încadrare şi salarizare, bugetului asociaţiei
sau uniunii;
f) aprobarea rapoartelor asociaţiei sau uniunii şi ale organelor de conducere, de execuţie şi de control.
(2) Adunarea generală este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi cel puţin două treimi din reprezentanţii
membrilor asociaţiei sau ai uniunii.
(3) Hotărîrile adunării generale se adoptă cu votul majorităţii reprezentanţilor membrilor asociaţiei şi,
respectiv, ai uniunii prezenţi la adunare.

Articolul 31. Consiliul

(1) De competenţa consiliului ţin:
a) convocarea adunării generale;
b) prezentarea către adunarea generală a propunerilor privind primirea şi excluderea din asociaţie sau
uniune;
c) prezentarea către adunarea generală a raportului anual al asociaţiei sau al uniunii şi al raportului
propriu;
d) efectuarea altor acţiuni prevăzute de statut.
(2) Şedinţa consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin jumătate din membrii lui, inclusiv
preşedintele.
(3) Membrii consiliului nu pot fi şi membri ai comisiei de cenzori.

Articolul 32. Comisia de cenzori

10
 (1) Comisia de cenzori exercită controlul asupra activităţii asociaţiei sau a uniunii, inclusiv asupra
respectării statutului şi altor regulamente ale lor, şi este subordonată numai adunării generale.
(2) Comisia de cenzori se conduce de legislaţie, de statutul asociaţiei sau de cel al uniunii şi de
regulamentul său.
(3) Comisia de cenzori elaborează raportul anual şi îl prezintă adunării generale anuale.

Articolul 33. Reorganizarea şi lichidarea asociaţiei şi a uniunii

(1) Asociaţia şi uniunea se pot reorganiza prin fuziune, asociere, separare, divizare sau transformare
exclusiv în organizaţii necomerciale.
(2) Patrimoniul asociaţiei sau al uniunii, în proces de lichidare, care a rămas după satisfacerea tuturor
creanţelor este predat altor asociaţii şi uniuni, iar în caz de imposibilitate, organizaţiilor de binefacere sau
autorităţilor administraţiei publice locale.

Capitolul X
RĂSPUNDERI
Articolul 34. Răspunderi pentru încălcarea prezentei legi
Încălcarea prezentei legi prin:
a) prezentarea unor date eronate pentru Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);
b) refuzul neîntemeiat de a înregistra gospodăria ţărănească;
c) neprezentarea de documente pentru efectuarea de înscrieri în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier) privind reorganizarea sau lichidarea gospodăriei;
d) refuzul neîntemeiat de a face modificări în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sau de a
elibera extrase din el;
e) refuzul neîntemeiat de a efectua înscrieri în carnetele de muncă ale membrilor şi angajaţilor
gospodăriei ţărăneşti sau înscrierea în ele a unor date eronate;
f) neprezentarea de date sau prezentarea de date eronate referitoare la numărul de angajaţi din
gospodăria ţărănească;
g) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.3 alin.(3); precum şi
h) alte acţiuni definite de lege
atrage răspunderea prevăzută de lege.

11
 PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

LEGE
cu privire la patenta de întreprinzător

nr. 93-XIV din 15.07.1998

(în vigoare 06.08.1998)

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-73 art.485 din 06.08.1998

***
CUPRINS

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiunea de patentă de întreprinzător
Articolul 2. Titularul patentei
Articolul 3. Bazele juridice ale utilizării patentei

Capitolul II
MODUL DE ELIBERARE ŞI DE PRELUNGIRE A PATENTEI
Articolul 4. Modul de eliberare şi de prelungire a patentei
Articolul 5. Stabilirea nivelului de calificare
Articolul 6. Duplicatul patentei

Capitolul III
VALABILITATEA PATENTEI
Articolul 7. Durata patentei
Articolul 8. Încetarea valabilităţii patentei
Articolul 9. Suspendarea patentei
Articolul 10. Schimbarea patentei
Articolul 11. Restabilirea patentei

Capitolul IV
IMPOZITAREA TITULARULUI PATENTEI
Articolul 12. Impozitarea titularului patentei
Articolul 13. Taxa pentru patentă
Articolul 14. Modul de achitare a taxei pentru patentă
Articolul 15. Controlul şi responsabilitatea pentru eliberarea
patentei, prelungirea termenului ei de valabilitate, anularea sau
suspendarea acesteia şi încasarea taxei pentru patentă
Articolul 16. Înlesniri şi garanţii acordate titularului patentei
Articolul 17. Modul de achitare a contribuţiei de asigurare socială
de stat

Capitolul V
RĂSPUNDEREA
Articolul 18. Răspunderea

Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII
Articolul 19. Îndatoririle Guvernului

Anexă Cuantumul taxei lunare pentru patenta de întreprinzător

12
Notă: Vezi Hot. Guv. nr.947 din 08.09.98 "Despre unele măsuri pentru punerea în aplicare a Legii
Republicii Moldova nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător"

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Prezenta lege reglementează desfăşurarea unor genuri de activitate de întreprinzător printr-un sistem
simplificat de înregistrare, impozitare, evidenţă şi de dări de seamă în baza utilizării patentei de
întreprinzător.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiunea de patentă de întreprinzător
(1) Patenta de întreprinzător, denumită în continuare patentă, este un certificat de stat nominativ, ce
atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite
perioade de timp.
(11) Modul de solicitare, acordare, suspendare şi retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta
lege pentru persoana fizică cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid este stabilit de Legea
nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător în partea în care nu este
reglementat de prezenta lege.
(2) Patenta conţine următoarele elemente:
a) seria şi numărul patentei;
b) prenumele şi numele titularului patentei;
c) fotografia titularului patentei;
d) codul fiscal al titularului patentei;
e) genul de activitate de întreprinzător;
f) domiciliul stabil al titularului patentei;
g) locul de desfăşurare a activităţii în baza patentei pentru cazurile în care condiţia respectivă se
reglementează;
h) tipul mijlocului de transport şi numărul lui de înmatriculare, în caz de folosire a acestuia în
activitatea de întreprinzător potrivit patentei;
i) durata patentei şi menţiunile despre prelungirea ei;
j) denumirea şi sediul organului care a eliberat patenta;
k) cuponul, ca dovadă a achitării taxei pentru patentă.
(3) Forma patentei se stabileşte de Ministerul Finanţelor. Patenta trebuie să aibă cel puţin 10 grade de
protecţie.
(4) Blancheta patentei de întreprinzător şi duplicatul ei sînt documente de strictă evidenţă.
(5) Modul de ţinere a evidenţei, de repartizare şi de păstrare a blanchetelor patentei de întreprinzător şi
a duplicatelor patentei se stabileşte de Ministerul Finanţelor.
(6) Evidenţa blanchetelor patentei de întreprinzător şi repartizarea lor primăriilor se efectuează de
către Serviciul Fiscal de Stat.
[Art.1 completat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]
[Art.1 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
[Art.1 modificat prin Legea nr.650-XV din 16.11.2001, în vigoare 06.12.2001]
[Art.1 completat prin Legea nr.686-XIV din 19.11.1999, în vigoare 06.01.2000]

Articolul 2. Titularul patentei

Titular de patentă poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu, orice
cetăţean străin sau apatrid, care locuieşte permanent în Republica Moldova şi are dreptul să desfăşoare
activitate de întreprinzător, care a declarat despre intenţia sa de a procura patentă şi corespunde cerinţelor de
calificare necesare acestui gen de activitate.

Articolul 3. Bazele juridice ale utilizării patentei

13
 (1) Patenta se eliberează pentru unul din genurile de activitate, a căror listă se anexează la prezenta
lege.
(11) Se interzice deţinerea de către acelaşi titular a două sau mai multe patente valabile concomitent
pentru acelaşi gen de activitate desfăşurată în acelaşi loc.
(2) Patenta este valabilă numai pentru titularul ei şi nu poate fi transmisă altei persoane.
(3) Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune înregistrarea de stat a
titularului acesteia şi primirea licenţei. Asupra titularului patentei nu se extind cerinţele privind prezentarea
dărilor de seamă financiare şi statistice, ţinerea evidenţei contabile şi financiare, efectuarea operaţiilor de
casă şi decontărilor, precum şi prevederile art.90 din Codul fiscal.
(4) În relaţiile de drept civil, titularul patentei acţionează în numele său.
(5) Titularul patentei răspunde pentru obligaţiile aferente desfăşurării activităţii de întreprinzător pe
parcursul duratei de prescripţie stabilită de lege, indiferent de durata patentei.
(6) Titularul patentei poate desfăşura activitatea de întreprinzător specificată în patentă pe întreg
teritoriul ţării dacă în patentă nu este indicat altfel.
(61) Pentru genul de activitate menţionat la poziţia 1.1 din anexă, titularul patentei îşi desfăşoară
activitatea de întreprinzător în pavilion, chioşc (gheretă), tonetă, la tejghea, tarabă, care au suprafaţa de pînă
la 30 m2.
(62) Desfăşurarea activităţilor menţionate la poziţiile 1.1 şi 1.2 din anexa la prezenta lege se permite
doar în cadrul pieţelor comerciale create în condiţiile art.12 din Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu
privire la comerţul interior.
(7) Titularul patentei este obligat:
a) să respecte ordinea stabilită de desfăşurare a activităţii indicate în patentă, normele sanitare,
normele de protecţie contra incendiilor, să îndeplinească alte cerinţe ce se referă la genul de activitate
respectiv, iar pentru desfăşurarea activităţii indicate la compartimentul 1 din anexă, să aibă documentele
primare de provenienţă a mărfii, după caz, factura de expediţie, chitanţa de percepere a taxei vamale sau
actul de achiziţie a mărfurilor;
b) să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de regulamentul de desfăşurare
a activităţilor de comerţ în localitatea respectivă, aprobat de consiliul local;
c) să respecte drepturile şi interesele consumatorilor;
d) să afişeze patenta sau copia ei, autentificată de notar, într-un loc vizibil la locurile unde îşi
desfăşoară activitatea de întreprinzător, iar în caz de necesitate să o prezinte la cererea organului de control
sau a consumatorilor.
(8) Titularul patentei nu este în drept:
a) să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător specificate în patentă;
b) să încheie tranzacţii cu întreprinderea individuală al cărei fondator este el sau careva dintre membrii
familiei sale, cu societatea în nume colectiv ori în comandită, al cărei asociat cu răspundere deplină este el
sau careva dintre membrii familiei sale.
(9) Doi sau cîţiva titulari de patente se pot asocia în scopul desfăşurării în comun a activităţii de
întreprinzător, în baza contractului de activitate în comun.
(10) Relaţiile dintre titularul patentei şi organele de control se reglementează prin prezenta lege, Codul
fiscal şi legislaţia civilă.
(11) Patenta nu poate fi retrasă de la titularul ei.
[
Capitolul II
MODUL DE ELIBERARE ŞI DE PRELUNGIRE A PATENTEI
[Titlul cap.II completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

Articolul 4. Modul de eliberare şi de prelungire a patentei

(1) Patenta se eliberează şi se prelungeşte la cererea solicitantului/ titularului. Cererea se depune la
subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărui rază solicitantul/titularul îşi are domiciliul sau
preconizează să îşi desfăşoare activitatea. În cazul prevăzut la alin.(7), solicitantul/titularul depune cererea la
primăria respectivă.
(11) Desfăşurarea activităţilor menţionate la poziţiile 1.1 şi 1.2 din anexa la prezenta lege se permite
pînă în data de 31 decembrie 2018 numai pentru titularii de patentă care, la data de 31 decembrie 2016, vor
deţine patente pentru activităţile respective.
(2) În cerere se indică:
a) prenumele, numele şi domiciliul solicitantului;

14
 b) genul de activitate de întreprinzător pentru exercitarea căreia se solicită eliberarea sau prelungirea
patentei;
c) durata patentei;
d) tipul mijlocului de transport şi numărul de înmatriculare al acestuia, dacă se prevede că acest mijloc
de transport va fi utilizat la desfăşurarea activităţii menţionate.
(3) Împreună cu cererea de eliberare a patentei pentru unul din genurile de activitate enumerate la
poziţiile 2.1, 2.2, 2.3, 2.5, 2.6, 2.12, 2.13, 2.14, 2.15, 2.16 din anexa la prezenta lege, solicitantul prezintă
copia de pe diplomă sau de pe alt act privind studiile ce confirmă nivelul de calificare necesar desfăşurării
genului de activitate respectiv.
(4) În cazul în care, conform Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior,
pentru desfăşurarea genurilor de activitate indicate în anexa la prezenta lege este necesară notificarea
autorităţii administraţiei publice locale, desfăşurarea activităţilor respective se va efectua după depunerea
unei astfel de notificări.
(5) La cererea de eliberare sau de prelungire a patentei se anexează documentele confirmative de
achitare a contribuţiei de asigurare socială de stat pentru întreaga perioadă solicitată de desfăşurare a
activităţii în baza patentei de întreprinzător sau actele care confirmă scutirea de plata contribuţiei, precum şi
documentele ce confirmă statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă
medicală.
(6) Patenta se eliberează şi se prelungeşte de către Serviciul Fiscal de Stat în decurs de 3 zile de la data
depunerii cererii, a documentelor perfectate în modul respectiv şi după achitarea taxei stabilite pentru
patentă.
(7) Patenta poate fi eliberată de primăria în a cărei rază de administrare solicitantul intenţionează să-şi
desfăşoare activitatea în baza patentei, în cazul în care în localitatea respectivă nu este amplasată
subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat, şi aceasta este valabilă numai pe teritoriul administrat de primăria
care a eliberat-o.
(8) Patenta se autentifică, aplicîndu-se semnătura conducătorului organului ce a eliberat patenta, şi se
ştampilează.
(9) La patentă se anexează cuponul, decupat de la duplicatul patentei, ca dovadă a achitării taxei
pentru patentă, cu indicarea termenului corespunzător celui menţionat în patentă şi sumei de plată. Cuponul,
de asemenea, se autentifică aplicîndu-se semnătura şi ştampila.
Articolul 5. Stabilirea nivelului de calificare
Nivelul de calificare al solicitantului se stabileşte în baza documentelor, prezentate de acesta, cu
privire la studii (calificare) şi la activitatea de muncă anterioară.
[Art.5 în redacţia Legii nr.686-XIV din 19.11.1999, în vigoare 06.01.2000]

[Art.6 abrogat prin Legea nr.686-XIV din 19.11.1999, în vigoare 06.01.2000, art.7-19 devin, respectiv,
art.6-18]

Articolul 6. Duplicatul patentei

(1) Pentru fiecare patentă eliberată se întocmeşte duplicat care se păstrează la autoritatea care a eliberat
patenta.
(2) Duplicatul patentei conţine aceleaşi date ca şi originalul, precum şi cupoane care se utilizează ca
dovadă a achitării taxei pentru patentă.
(3) Cupoanele duplicatului patentei trebuie să fie de marcă specială, cu cel puţin 10 grade de protecţie
contra falsificării, să conţină seria şi numărul patentei.
(4) Duplicatul patentei cu cupoanele neutilizate este un document de casă de evidenţă; cupoanele
urmează a fi stinse în modul stabilit de actele normative.
(5) Cuponul se consideră nestins (neplătit) doar în cazul în care nu a fost decupat de la duplicatul
patentei.
(6) Duplicatul patentei poate fi utilizat de către Serviciul Fiscal de Sta şi primărie pentru întocmirea
dărilor de seamă statistice, perfectarea copiei patentei în cazul pierderii ei.
(7) După expirarea termenului de valabilitate a patentei eliberate de primărie, duplicatul patentei se
remite, în termen de 5 zile, Serviciului Fiscal de Sta.

VALABILITATEA PATENTEI
Articolul 7. Durata patentei

15
 (1) Patenta se eliberează sau se prelungeşte pe o durată de o lună sau, la dorinţa solicitantului, pe o
durată mai mare.
[Art.7 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
Articolul 8. Încetarea valabilităţii patentei
(1) Valabilitatea patentei încetează:
a) în cazul nerespectării prevederilor art.3 alin.(8);
b) în cazul în care titularul patentei renunţă la patentă pe calea depunerii cererii respective;
c) în baza cererii titularului patentei în legătură cu pierderea capacităţii de muncă, confirmată de
concluzia respectivă a comisiei medicale;
d) în cazul decesului titularului patentei;
e) în cazul aplicării faţă de titularul patentei a unei sancţiuni administrative;
f) în cazul în care se constată transmiterea patentei către o altă persoană;
g) în cazul în care durata patentei nu este prelungită în decurs de 12 luni consecutive de la data
suspendării ei pentru neachitarea în termen a taxei pentru patentă.
(2) Dacă valabilitatea patentei încetează în temeiurile indicate la alin.(1) lit.c) şi d), titularului patentei
sau moştenitorilor acestuia li se restituie suma plătită pentru perioada nefolosită.
(3) În condiţiile încetării valabilităţii patentei, organul emitent al acesteia va emite o decizie privind
încetarea valabilităţii patentei. Decizia privind încetarea valabilităţii patentei se aduce la cunoştinţă titularului
de patentă în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii ei.
[Art.8 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Art.8 completat prin Legea nr.650-XV din 16.11.2001, în vigoare 06.12.2001]
[Art.8 modificat prin Legea nr.686-XIV din 19.11.1999, în vigoare 06.01.2000]

Articolul 9. Suspendarea patentei

(1) Patenta se suspendă:
a) în baza cererii titularului patentei în legătură cu boala lui, în limitele termenelor stabilite de
legislaţia muncii;
b) în cazul neexecutării obligaţiilor prevăzute la art.3 alin.(7) lit.a), b) şi d);
c) în cazul neachitării în termen a taxei pentru perioada următoare de valabilitate a patentei – dar nu
mai mult de 12 luni.
(2) La expirarea perioadei de timp pentru care patenta a fost suspendată şi după înlăturarea cauzelor ce
au condus la suspendarea patentei, termenul ce cuprinde perioada de suspendare se restabileşte şi se
prelungeşte pentru perioada respectivă, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(1) lit.b) şi lit.c). Restabilirea
şi prelungirea patentei pe perioada pentru care a fost suspendată în cazul specificat la alin.(1) lit.a) se
realizează în limitele termenelor stabilite de legislaţia muncii şi doar în condiţiile în care titularul patentei
prezintă certificat de concediu medical.
(3) În cazul depistării de către organele de control a cazurilor de continuare a activităţii în baza
patentei suspendate conform alin.(1) lit.b) şi c), acestea informează subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat
sau primăria care a eliberat sau a prelungit durata patentei despre cele depistate, indicînd, în mod obligatoriu,
numărul şi seria patentei.
(4) În condiţiile specificate la alin.(1) lit.b), organul emitent al patentei va emite o decizie privind
suspendarea patentei, iar după înlăturarea cauzelor ce au condus la suspendare – o decizie privind reluarea
valabilităţii patentei.
[Art.9 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]
[Art.9 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Art.9 modificat prin Legea nr.650-XV din 16.11.2001, în vigoare 06.12.2001]

Articolul 10. Schimbarea patentei

(1) Schimbarea patentei se efectuează în cazul în care titularul ei şi-a schimbat numele şi/sau
prenumele, domiciliul sau locul de desfăşurare a activităţii indicate în patentă.
(2) Schimbarea patentei se efectuează în decurs de 3 zile de la data depunerii cererii respective şi
achitării unei taxe în mărimea unui salariu minim.
[Art.10 modificat prin Legea nr.686-XIV din 19.11.1999, în vigoare 06.01.2000]

Articolul 11. Restabilirea patentei

(1) În cazul în care patenta a fost pierdută sau nimicită, aceasta poate fi restabilită în baza cererii
depuse de titular la autoritatea care a eliberat patenta.

16
 (2) Restabilirea patentei se efectuează în baza duplicatului ei, în decurs de 10 zile de la data depunerii
cererii respective. Totodată, perioada în care titularul nu a putut beneficia de patentă nu se restabileşte.
(3) Pentru restabilirea patentei se încasează o taxă în mărimea unui salariu mini

Capitolul IV
IMPOZITAREA TITULARULUI PATENTEI
[Titlul cap.IV modificat prin Legea nr.208-XVI din 07.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

Articolul 12. Impozitarea titularului patentei

(1) Impunerea fiscală a titularului patentei se efectuează sub formă de taxă pentru patentă, care include
impozitul pe venit, taxele pentru resursele naturale, taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii,
taxa pentru amenajarea teritoriului.
(2) Alte impozite, taxe şi încasări se plătesc de titularul patentei pe principii generale.

Articolul 13. Taxa pentru patentă

Taxa lunară pentru patentă este prevăzută în anexa la prezenta lege şi se percepe în cuantumul stabilit
pentru localitatea unde se va desfăşura activitatea de întreprinzător. În cazul desfăşurării activităţii de
întreprinzător pe întreg teritoriul ţării, taxa lunară pentru patentă se achită în cuantum stabilit, specificat în
rubrica "Chişinău, Bălţi, Bender, Tiraspol" din anexă.
[Art.13 completat prin Legea nr.650-XV din 16.11.2001, în vigoare 06.12.2001]
[Art.13 în redacţia Legii nr.686-XIV din 19.11.1999, în vigoare 06.01.2000]
Notă: Se declară neconstituţionale prevederile art.13(14) alin.(1) prin Hot. Curţii Constituţionale nr.7
din 11.02.1999, în vigoare 11.02.1999

Articolul 14. Modul de achitare a taxei pentru patentă

(1) Taxa pentru patentă se achită la contul bugetului local pînă la data depunerii cererii de eliberare
sau de prelungire a patentei, în cuantum corespunzător termenului solicitat, dar care nu poate fi mai mic decît
cel prevăzut la art.7. Pentru prelungirea termenului ce permite desfăşurarea activităţii în baza patentei de
întreprinzător din ziua următoare perioadei pentru care a fost eliberată sau prelungită patenta anterior, taxa
aferentă perioadei următoare se achită pînă la expirarea acestui termen. În cazul achitării taxei după expirarea
perioadei ce permite desfăşurarea activităţii în baza patentei, prelungirea acesteia se va realiza din ziua
următoare zilei achitării taxei pentru patentă. Perceptorii fiscali ai primăriilor sînt în drept să încaseze taxa
pentru patentă, cu transferarea ulterioară a acesteia la contul bugetului local.
(2) La achitarea plăţii pentru patentă, Serviciul Fiscal de Stat sau, după caz, primăria eliberează
titularului patentei cuponul (cupoanele) decupat de la duplicatul patentei, prin care se confirmă că patenta
este valabilă pînă la un termen stabilit, şi face înscrierea respectivă pe versoul patentei.
Articolul 15. Controlul şi responsabilitatea pentru eliberarea patentei, prelungirea termenului ei de
valabilitate, anularea sau suspendarea acesteia şi încasarea taxei pentru patentă
(1) Responsabilitatea pentru aplicarea prevederilor prezentei legi referitor la eliberarea patentei,
prelungirea termenului ei de valabilitate, anularea sau suspendarea acesteia, precum şi pentru încasarea taxei
respective, o poartă Serviciul Fiscal de Stat şi, după caz, primăriile.
(2) Serviciul Fiscal de Stat exercită controlul asupra respectării de către primării a modului de
eliberare a patentelor şi de prelungire a termenelor lor de valabilitate, verifică corectitudinea încasării,
precum şi a virării, în termen şi integral, la buget a taxei pentru patentă.
(3) Primăria informează lunar subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat despre numărul patentelor
eliberate şi prelungite, despre suma încasată de la eliberarea şi prelungirea termenelor lor de valabilitate şi
despre numărul patentelor valabile la finele lunii gestionare.
Articolul 16. Înlesniri şi garanţii acordate titularului patentei
(1) Pentru următoarele categorii ale populaţiei, taxa pentru patentă se reduce:
a) pentru invalizii de gradele I şi II – cu 20% din taxa stabilită;
b) pentru persoanele care sînt la evidenţă la oficiile forţei de muncă şi nu au fost plasate în cîmpul
muncii în decursul a 6 luni – cu 15% din taxa stabilită (din această categorie nu fac parte persoanele care au
refuzat locul de muncă propus). Înlesnirea în cauză se acordă pe un an de la data depunerii cererii pentru
primirea patentei;
c) pentru persoanele care întreţin membri ai familiei inapţi pentru muncă pe motiv de vîrstă sau de
sănătate:
4-6 membri ai familiei – cu 20% din taxa stabilită;

17
 7-9 membri ai familiei – cu 30% din taxa stabilită;
10 sau mai mulţi membri ai familiei – cu 40% din taxa stabilită;
d) pentru studenţi şi pensionari – cu 20 % din taxa stabilită.
(2) Orice decizie, conform căreia plata pentru patentă se majorează, intră în vigoare nu mai înainte de
expirarea a 3 luni după publicarea ei.
(3) Titularul patentei este eliberat de datoria de a plăti suplimentar pentru patentă dacă, prin actele
normative adoptate după primirea patentei, taxa pentru ea s-a majorat.
[Art.16 completat prin Legea nr.927-XV din 21.03.2002, în vigoare 04.04.2002]
[Art.16(15) modificat prin Legea nr.686-XIV din 19.11.1999, în vigoare 06.01.2000]

Articolul 17. Modul de achitare a contribuţiei de asigurare socială de stat

(1) Titularii patentei achită în mod obligatoriu contribuţia de asigurare socială de stat.
(2) Achitarea contribuţiei de asigurare socială de stat îi asigură titularului patentei dreptul la o pensie
minimă şi la un ajutor de deces prevăzute în legislaţie.
(3) Durata activităţii desfăşurate în baza patentei se include în vechimea în muncă a titularului
patentei, cu condiţia achitării contribuţiilor de asigurare socială de stat.
(4) Condiţiile de asigurare socială de stat a titularilor patentei se stabilesc prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv.
(5) Se scutesc de achitarea contribuţiei de asigurare socială de stat pensionarii şi invalizii de toate
grupele.

Capitolul V
RĂSPUNDEREA
Articolul 18. Răspunderea
(1) Titularul patentei care nu a respectat obligaţiile prevăzute la art.3 alin.(7) poartă răspundere în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Titularilor patentei li se interzice comercializarea:
a) mărfurilor supuse accizelor;
b) mobilei – cu începere de la 1 ianuarie 2007.
(3) Se permite desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei de întreprinzător cu condiţia ca
veniturile din vînzări ale titularului de patentă să nu depăşească 300000 de lei într-o perioadă de 12 luni
consecutive.
(4) Mărfurile pasibile de comercializare în baza patentei de întreprinzător sînt următoarele:
1) mărfuri industriale:
a) îmbrăcăminte;
b) încălţăminte;
c) ţesături de toate tipurile;
d) articole de tricotaj;
e) articole de galanterie;
f) articole din tul şi draperii;
g) produse textile, inclusiv de uz personal folosite;
h) rechizite şcolare şi de birou;
i) inventar şi atribute pentru jocurile sportive;
j) articole de parfumerie şi cosmetică neaccizate;
k) mărfuri de uz casnic, cu excepţia aparatelor şi utilajelor cu consum de curent electric alternativ sau
cu motoare de ardere internă şi utilajelor cu termen de garanţie stabilit;
l) materiale de construcţii, cu excepţia uşilor şi ferestrelor de toate tipurile; parchetului din lemn,
laminatului; cimentului şi amestecurilor de toate mărcile şi tipurile; pietrei şi cărămizii de construcţie;
nisipului, prundişului, argilei şi ghipsului; materialelor de toate tipurile pentru acoperit case şi podele;
teracotei de toate tipurile; ţevilor pentru sisteme de aer condiţionat, articolelor pentru construcţia reţelei de
încălzire, de alimentare cu gaze şi cu apă, pentru grupul sanitar şi de evacuare a reziduurilor; aparataje sau
utilaje cu termen de garanţie stabilit;
m) cărţi şi alte tipărituri – de la 1 ianuarie 2009;
n) ziare şi alte publicaţii periodice – de la 1 ianuarie 2009;
o) jucării şi articole pentru copii;
2) produse alimentare fabricate şi ambalate de producător:
a) cereale şi produse de morărit, crupe de toate felurile;

18
 b) amidon;
c) produse de cofetărie;
d) ceaiuri, cu excepţia celor medicinale;
e) mirodenii şi aditivi alimentari;
f) ape minerale naturale (cu excepţia celor bogate în săruri minerale, medicinale), ape potabile (cu
excepţia celor ce conţin reziduu sec solubil total peste 1500 mg/l) şi băuturi nealcoolice, îmbuteliate;
g) sare alimentară;
h) mărfuri uşor alterabile, comercializate în hale specializate şi utilate conform cerinţelor sanitar-
epidemiologice de depozitare, păstrare şi comercializare;
i) fructe şi legume în stare proaspătă (neambalate), cu excepţia citricelor şi altor fructe exotice;
j) fructe şi legume prelucrate în mod industrial;
k) miere de albine şi derivatele ei.
(5) Pentru toate categoriile de mărfuri permise spre comercializare în baza patentei de întreprinzător se
va asigura respectarea necondiţionată a cerinţelor stabilite de legislaţia în vigoare în vederea transportării,
depozitării, păstrării şi comercializării lor. Încălcarea acestor cerinţe atrage răspunderea stabilită de legislaţia
în vigoare.
(6) Persoanelor fizice şi gospodăriilor ţărăneşti care comercializează produse agricole proprii în stare
proaspătă sau prelucrate industrial (cu excepţia celor care cer condiţii speciale de comercializare) şi care
deţin dreptul de acces liber pe piaţă (fără deţinerea patentei de întreprinzător), administratorii pieţelor le
acordă prioritar locuri pentru comerţ, le repartizează terenuri şi locuri speciale pentru comercializarea
producţiei agricole din automobile, la prezentarea actelor ce confirmă provenienţa mărfii şi cu achitarea, în
modul stabilit, a biletelor pentru locul de comerţ şi altor servicii cu plată.

Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII
Articolul 19.
Guvernul:
în termen de 3 luni, va prezenta Parlamentului propuneri pentru modificarea legislaţiei în conformitate
cu prezenta lege;
va elabora nomenclatorul-tip al unităţilor ce practică comerţul cu amănuntul.
[Art.19 completat prin Legea nr.927-XV din 21.03.2002, în vigoare 04.04.2002]
[Art.19(18) modificat prin Legea nr.686-XIV din 19.11.1999, în vigoare 06.01.2000]
Notă: Se declară neconstituţionale prevederile art.19 alin.1 subalin.2 conform Hot. Curţii
Constituţionale nr.7 din 11.02.1999, în vigoare 11.02.1999

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV

Chişinău, 15 iulie 1998.

Nr.93-XIV.

Anexă
la Legea cu privire la
patenta de întreprinzător

Cuantumul taxei lunare pentru patenta de întreprinzător

Cuantumul taxei lunare, lei

Chişinău, Celelalte Localităţile
Genul de activitate Bălţi, municipii, rurale
Bender, oraşele
Tiraspol
1 2 3 4
1. Comerţul cu amănuntul

19
 1.1. Comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele, 540 300 150
tonete, în chioşcuri (gherete), pavilioane şi din
autovehicule
[Poziţia 1.1 în redacţia Legii nr.278 din 16.12.2016, în vigoare 27.12.2016]
Notă: Desfăşurarea activităţilor menţionate la poziţiile 1.1 se permite pînă în
data de 31 decembrie 2018 numai pentru titularii de patentă care, la data
de 31 decembrie 2016, vor deţine patente pentru activităţile respective
(vezi art.4 alin.(11) din prezenta lege)

[Poziţia 1.1 în redacţia Legii nr.121-XVI din 29.05.2008, în vigoare 17.06.2008, se

exclude la 1 ianuarie 2017]
[Poziţia 1.1 abrogată prin Legea nr.208-XVI din 07.07.2006, în vigoare 01.01.2009]

1.2.Comerţul cu produse alimentare şi mărfuri 700 500 200

uşor alterabile autohtone, cu condiţia respectării
cerinţelor sanitar-epidemiologice privind
depozitarea, păstrarea şi comercializarea lor
[Poziţia 1.2 în redacţia Legii nr.278 din 16.12.2016, în vigoare 27.12.2016]
Notă: Desfăşurarea activităţilor menţionate la poziţiile 1.2 se permite pînă în
data de 31 decembrie 2018 numai pentru titularii de patentă care, la data
de 31 decembrie 2016, vor deţine patente pentru activităţile respective
2. Producerea de mărfuri,executarea de
lucrări şi prestarea de servicii

[Poziţia 2.1 abrogată prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]
[Poziţiile 2.2,2.3 abrogate prin Legea nr.208-XVI din 07.07.2006, în vigoare
01.01.2007]

2.4. Servicii logopedice 80 40 20

2.5. Masaj, servicii de îngrijire a bolnavilor şi 140 70 35
alte servicii medicale, acordate de către
personalul medical inferior
2.6. Servicii veterinare, zootehnice 150 50 20
2.7. Servicii dactilografiere, inclusiv cu folosirea 150 50 25
computerului
2.8. Servicii de frizerie şi servicii cosmetice 200 80 30
2.9. Croitul, cusutul, tricotarea şi reparaţia 100 50 25
îmbrăcămintei şi acoperămintele pentru cap şi
comercializarea
2.10. Confecţionarea şi reparaţia încălţămintei şi 90 45 30
comercializarea
2.11. Servicii de spălătorie 90 45 30
2.12. Predarea limbilor străine (instruire 140 70 35
individuală sau în grupe cu un număr de pînă la
20 persoane)
2.13. Predarea şi meditarea diferitelor discipline, 100 50 30
cu excepţia muzicii, coregrafiei şi artelor plastice
(instruire individuală sau în grupe cu un număr
de pînă la 20 persoane)
2.14. Predarea muzicii, coregrafiei şi artelor 100 50 30
plastice (instruire individuală sau în grupe cu un
număr de pînă la 20 persoane)

20
 2.15. Organizarea de diferite secţii pe interese, 70 35 20
inclusiv de cultură fizică, pentru copii de pînă la
16 ani (în grupe de pînă la 20 persoane)
2.16. Organizarea de diferite secţii pe interese, 100 50 25
inclusiv de cultură fizică, pentru adulţi (în grupe
de pînă la 20 persoane)
2.17. Servicii de păstrare a bagajelor 100 50 25
2.18. Servicii de întreţinere şi amenajare a 100 60 30
locuinţelor şi a sectoarelor aferente
2.19. Vulcanizarea camerelor şi anvelopelor în 200 75 30
ateliere
2.20. Repararea locuinţelor 180 90 45
2.21. Construirea caselor de locuit şi a garajelor - - 70
în localităţile rurale
2.22. Ajustarea şi reparaţia mobilei 100 50 35
2.23. Reparaţia tehnicii de uz casnic, 130 65 30
instrumentelor şi mecanismelor, ceasurilor
2.24. Reparaţia cuptoarelor cu microunde şi a 100 50 25
altor aparate electrice de încălzit de uz casnic
2.25. Reparaţia aparatelor tele, audio, video de uz 150 75 40
casnic
2.26. Reparaţia aparatelor fotografice, camerelor 90 45 30
de filmat şi a altor aparate sau instrumente optice
2.27. Reparaţia şi acordarea instrumentelor 110 55 30
muzicale
2.28. Fotografierea, confecţionarea şi vînzarea 200 100 50
fotografiilor, executate în mod individual,
servicii video
2.29. Scrierea placardelor, filmelor netirajate, 160 80 40
amenajarea vitrinelor, reclamatelor, prezentarea
artistică
2.30. Confecţionarea articolelor meşteşugăreşti 110 55 30
de artă populară (artizanat) şi vînzarea lor, cu
excepţia vînzării la expoziţii şi licitaţii
2.31. Deservirea muzicală a ceremoniilor 230 100 50
inclusiv regizarea ceremoniilor 200 100 50
2.32. Aratul şi alte lucrări de cultivare a 50 50 50
pămîntului cu mijloace tehnice, protecţia
plantelor contra bolilor şi dăunătorilor
2.33. Servicii de guvernant(ă) 80 40 20

[Poziţiile 2.34-2-37 abrogate prin Legea nr.208-XVI din 07.07.2006, în vigoare

01.01.2009]

2.38. Servicii de sudare, de lucrări tehnico- 120 60 30

sanitare
2.39. Organizarea discocluburilor 600 300 150
2.40. Executarea şi comercializarea obiectelor de 100 60 40
lemn, metal, ghips, argilă, ciment
inclusiv servicii de dulgherie 80 45 30

21
 2.41. Confecţionarea şi darea în chirie a 150 80 50
recuzitelor pentru diferite ceremonii şi
comercializarea lor
2.42. Copiere, multiplicare şi legatul cărţilor 150 75 30
2.43. Tăbăcirea şi prelucrarea pieilor, 200 120 100
confecţionare articolelor din blană şi din piele şi
comercializarea lor

[Poziţia 2.44 abrogată prin Legea nr.361-XVI din 23.12.2005, în vigoare 01.01.2006]

[Poziţia 2.45 abrogată prin Legea nr.208-XVI din 07.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

2.46. Colectarea şi comercializarea ambalajelor 100 75 50

din sticlă

[Poziţia 2.47 abrogată prin Legea nr.208-XVI din 07.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

2.48. Păstorit 60 40 25

Notă:
Patentele de întreprinzător eliberate, pînă la 1 ianuarie 2006, de către Serviciul
Fiscal de Stat pentru activităţile specificate la poziţia “2.44. Dobîndirea şi
comercializarea calcarului” se vor utiliza pînă la expirarea termenului de valabilitate.

22
23