Falsificarea de monede sau de alte valori

Art 282

Constă în falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri

de credit public; cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, emise
de instituţia bancară ori de alte instituţii de credit competente, sau
falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare.
Este asimilată cu falsificarea şi punerea în circulaţie, în orice mod, a
valorilor falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie
(infracţiune derivată).

Obiectul juridic special al infracţiunii constă în relaţiile sociale cu

privire la încrederea publică în autenticitatea monedelor precum şi a
celorlalte valori ce se găsesc în mod oficial în circulaţie.
Obiectul material este diferit după cum infracţiunea se săvârşeşte
prin alterare sau contrafacere. Ex. atunci când falsificarea se realizează
prin alterare, obiectul material constă în moneda sau titlul de valoare
asupra căreia se efectuează activitatea de alterare.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană, iar

participaţia penală este posibilă sub toate formele sale, de regulă
infracţiunea implică pluralitate de subiecţi activi (coautori, instigatori,
complici). De asemenea, şi la infracţiunea de punere în circulaţie a
valorilor falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie,
subiectul activ poate fi orice persoană.
Subiectul pasiv este instituţia care a emis monede sau titluri de
valoare supuse falsificării sau persoana fizică sau juridică prejudiciată
material.

Latura obiectivă: elementul material în cazul infracţiunii principale

constă în acţiunea de falsificare prin una din cele două operaţiuni, şi
anume: contrafacerea (confecţionarea de monede sau alte valori prin
imitarea monedei sau valorii autentice) şi alterarea (modificarea
conţinutului unei monede ori unei valori adevărate).
In cazul infracţiunii derivate (art. 282 alin. 2, C. pen.), elementul
material constă tot într-o acţiune, fie de punere în circulaţie, fie de
deţinere în vederea punerii in circulaţie a monedelor sau valorilor
falsificate.
Urmarea imediata: stare de pericol pentru buna desfasurare a
relatiilor sociale privind circulatia titlurilor de valoare.

Latura subiectivă: infracţiunile se săvârşesc cu intenţie directă sau

indirectă.

Tentativa se pedepseşte.

Continutul agravant- are 2 forme agravante.

-daca faptele ar fi putut cauza o paguba importanta
sistemului financiar.

1
 -daca faptele au cauzat o paguba importanta sistemului
financiar.
In ambele forme, tentativa se pedepseste.

Falsificarea de timbre, mărci sau bilete de transport

Art 283

Constă în falsificarea de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi

poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns
internaţional, ori punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate.

Obiectul juridic special al infracţiunii este format din relaţiile

sociale cu privire la încrederea publică în timbrele, mărcile şi bilete de
transport adevărate.
Obiectul material constă din materialele folosite la falsificare, cum
sunt hârtie, coloranţi, timbre, mărci poştale etc.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană. Daca aceeasi

persoana falsifica, timbre, marci sau bilete de transport, iar apoi le pune in
circulatie, exista concurs de infractiuni, deoarece acetse 2 fapte sunt
incriminate distinct.
Subiectul pasiv este instituţia competentă să emită şi să pună în
circulaţie timbre, mărci sau bilete de transport, precum şi persoana fizică
sau juridică prejudiciată care a achiziţionat astfel de valori.

Latura obiectivă, elementul material constă în cazul infracţiunii

principale în acţiunea de falsificare a timbrelor, mărcilor sau biletelor de
transport, falsificare ce se poate efectua prin contrafacere sau alterare.
Cerinţa esenţială: acţiunea de falsificare să privească valori (mărci, timbre,
etc.) care există în mod oficial în circulaţie publică. In cazul infracţiunii
derivate, elementul material se realizează prin acţiunea de punere în
circulaţie a timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, biletelor de
transport sau altor valori enumerate de text, care au fost falsificate.
Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru valorile
sociale protejate.

Latura subiectivă:infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă

sau indirectă.

Tentativa se pedepseşte

Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori

Art 285

Constă în fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale, în

scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art 282-
284 (falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit
public, cecuri, titluri de orice fel, etc.;falsificarea de timbre, mărci poştale,

2
plicuri poştale, cărţi poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport ş.a.;
monede sau tiimbre ale altor state ori alte valori străine).

Obiectul juridic special al infracţiunii consta in relatiile sociale

referitoare la increderea publica in autenticitatea monedelor, a timbrelor
sau a altor valori.
Obiectul material este format din instrumentele sau materialele
deţinute in vederea falsificarii de monede, timbre sau alte valori.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană, legea

necerând acesteia vreo . calitate specială.
Participaţia penală este posibilă în oricare dintre formele sale.
Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar ;
este instituţia îndrituită să emită sau să efectueze operaţiuni cu valorile
enumerate în textul incriminator.

Latura obiectivă: elementul material al infracţiunii constă în

săvârşirea uneia dintre acţiunile prevăzute alternativ de text, şi. anume:
acţiunea de fabricare de instrumente ori materiale (confecţionarea,
producerea sau adaptarea materialelor ori instrumentelor); acţiunea de
deţinere de instrumente sau materiale (luarea în primire şi păstrarea sub
orice titlu a acestora). Pentru existenţa infracţiunii, este suficient să se
săvârşească doar una dintre cele două acţiuni, este însă necesar ca
instrumentele sau materialele să fie de natură a servi la falsificarea de
monede, timbre sau de alte valori. Cele două acţiuni constituie acte
pregătitoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de text, ele fiind
considerate infracţiunii din cauza pericolului social ridicat pe care-l
reprezintă deţinerea de instrumente ii vederea falsificării de valori.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru încrederea
publicului în valorile sau titlurile prevăzute de lege.

Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie

directă, intenţie calificată prin scopul special urmărit, adică folosirea sau
deţinerea s-a făcut cu scopul de a servi la comiterea falsificării de valori
sau titluri.

Tentativa nu se pedepseşte

Falsificarea instrumentelor oficiale

Art 286

Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile, sau a unui instrument de

marcare de care se folosesc organizaţiile prevăzute în art. 145,C.pen.

Obiectul juridic special al infracţiunii este format din relaţiile

sociale cu privire la încrederea publică acordaţii instrumentelor oficiale de
autentificare sau marcare. O

3
 biectul material constă în instrumentele oficiale de autentificare sau
marcare supuse falsificării (ex. sigilii, ştampile, parafe)(de care se folosesc
unitatile la care se refera art 145 Cp.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană.

Participatia penala este posibila sub toate formele.
Subiectul pasiv principal este statul, iar pasiv secundar este un
organ sau instituţie din cele prevăzute în art. 145 C. pen., al cărui sigiliu,
ştampilă sau instrument de marcat a fost falsificat.

Latura obiectivă: elementul material constă în acţiunea de

falsificare (contrafacere sau alterare) a valorilor prevăzute de lege. Ceea
ce se falsifică este partea sigiliului, a ştampilei care lasă amprenta pe un
înscris sau un bun şi se obţine o amprentă identică cu aceea a
instrumentului oficial. Cerinţă esenţială: instrumentul falsificat trebuie să
corespundă unui instrument oficial de autentificare sau de marcare şi să
fie apt de a fi utilizat.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
încrederea publică, stare determinată de confecţionarea instrumentului
care are aptitudinea de a reda în mod fals amprenta unui instrument
oficial adevărat (nu există infracţiune când falsul este nereuşit şi nu poate
fi folosit).

Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă

sau indirectă.

Tentativa se pedepseşte.

Folosirea instrumentelor oficiale false

Art 287

Folosirea instrumentelor false arătate în art. 286, C. pen. Este

asimilatăacestei infracţiuni şi folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei
ştampile cu stema ţării.

Obiectul juridic special al infracţiunii este relaţiile sociale cu privire la

încrederea publică acordaţii instrumentelor oficiale de autentificare sau
marcare.
Obiectul material constă în instrumente false, cum ar fi ştampile,
sigilii sau instrumente de marcat precum şi hârtia, lemnul, metalul,
plastice pe care s-a aplicat instrumentul fals.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană, iar cel pasiv, o

organizaţie dintre cele prevăzute în art. 145 C. pen., al cărei sigiliu sau
ştampilă a fost falsificat, şi apoi folosit.
Participatia penala este posibila sub toate formele.

Latura obiectivă: elementul material se realizează, în ambele

variante ale infracţiunii, prin acţiune, şi anume: în prima variantă sunt
folosite instrumentele false (sigilii, ştampile etc.), iar în varianta prevăzută

4
de art 287 alin. 2 C. pen., sunt folosite fără drept sigilii ori ştampile
adevărate cu stema ţării. Cerinţe esenţiale: instrumentul să privească un
sigiliu sau o ştampilă adevărată cu stema ţării şi utilizarea instrumentului
să se facă pe nedrept.(daca instrumentul oficial follsit nu contine stema
tarii, infractiunea CONSTITUIE FIE FALS IN INSCRISURI FIE INSELACIUNE.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
încrederea publică, legea necerând, pentru existenţa infracţiunii,
producerea unui rezultat distinct de acţiunea incriminată.

Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă

sau indirectă, autorul trebuie să cunoască faptul că instrumentul folosit
este fals sau că sigiliul ori ştampila ţării sunt folosite fără drept.

Falsul material în înscrisuri oficiale

Art 288

Falsificarea unui înscris prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii

ori prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe
juridice.

Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale cu

privire la încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale.
Obiectul material este reprezentat de materialul pe care se scrie sau
de inscrisul oficial preexistent (orice inscris care emana de la o unitate din
cele la care se refera art 145 sau care apartine unei asemenea unitati);
bonuri de plata, faptele de a modifica datele unui abonament CFR,
modificarea unei declaratii autentice, incheierea notarului, modificarea
datelor dintr-un carnet de munca, libret de CEC. Se asimileaza si biletele,
tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi ori persoană. Participatia

penala este posibila sub toate formele. Subiectul pasiv principal este
organul, instituţia publică, regia autonomă sau societatea comercială
căreia i se atribuie în mod mincinos înscrisul oficial falsificat. Subiectul
pasiv secundar poate fi orice persoană fizică sau juridică prejudiciată prin
înscrisul oficial fals

Latura obiectivă: elementul material al infracţiunii se realizează

printr-o acţiune de falsificare materială săvârşită prin contrafacere
(confecţionarea prin imitare) a scrierii sau a subscrierii unui înscris oficial,
ori prin alterare (modificare, transformare) în orice mod a înscrisului.
Cerinţe esenţiale:
• înscrisul să facă parte din categoria înscrisurilor oficiale,
• înscrisul oficial să fie susceptibil să producă consecinţe
juridice în cazul în care ar fi utilizat.

5
 Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol dacă
înscrisul falsificat poate fi utilizat.

Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeste cu intenţie directă

sau indirectă.

Tentativa se pedepseşte.
Continutul agravant
Daca falsul este savirsit de un functionar in exercitiul
atributiilor de serviciu.

Falsul intelectual
art 289

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către

un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor
fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu
ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

Obiect juridic
-principal- consta in relatiile sociale referitoare la increderea
publica pe care trebuie sa o inspire un inscris oficial.
-secundar- consta in relatiile sociale referitoare la buna desfasurare
a atributiilor de serviciu.
Obiect material- consta in inscrisul oficial al carui continut este
alterat in momentul intocmirii.

Subiectul activ al infracţiunii este calificat, el nu poate fi decât un

funcţionar public sau alt funcţionar şi care săvârşeşte fapta în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu. Participatia penala este posibila sub toate
formele. Pentru coautorat, faptuitorii trebuie sa aiba calitatea speciala
ceruta de lege.
Subiectul pasiv principal este statul, iar secundar persoana fizică sau
juridică ale cărei interese au fost prejudiciate prin înscrisul falsificat.

Latura obiectivă: elementul material se realizează prin acţiuni

(inacţiuni) alternative, şi anume: fie prin atestarea (adeverirea unor fapte
în mod mincinos, denaturat) unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului (acţiune), fie prin omisiunea (neinserarea, trecerea sub tăcere)
de a insera unele date sau împrejurări (inacţiune).
Cerinţe esenţiale: falsul intelectual în cele două modalităţi
• să se fi produs cu prilejul întocmirii înscrisului oficial,
• falsificarea înscrisului să se efectueze de către un funcţionar în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
valoarea socială ocrotită de lege.

6
 Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă
sau indirectă.

Tentativa se pedepseşte.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Art 290

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea

scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul
foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire,
în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale cu privire

la încrederea publică faţă de puterea ce se acordă înscrisurilor sub
semnătură privată, ce trebuie sa indeplineasca 2 conditii;
-sa emane de la o persoana particulara,
-sa fie producator de consecinte juridice.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană, iar pasiv este

persoana fizică sau juridică prejudiciată prin înscrisul falsificat.
Participatia penala este posibila sub toate formele.

Latura obiectivă, sub aspectul elementului material constă în

acţiunea de falsificare prin vreunul din modurile prevăzute de textul
încriminator, şi anume: prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii
(semnăturii) ori prin alterarea lui in orice mod prin folosirea înscrisului
falsificat ori încredinţarea sa spre folosire, altei persoane.
Cerinţe esenţiale:
• înscrisul falsificat să fi fost folosit de către autor sau să fie
încredinţat de acesta altei persoane spre folosire (simpla falsificare fără
folosire nu constituie infracţiune);
• falsificarea înscrisului să se fi făcut în vederea producerii unei
consecinţe juridice.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
încrederea publică.

Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie

directă (autorul acţionează cu scopul de a produce prin înscrisul falsificat
consecinţe juridice).

Tentativa se pedepseşte.

Uzul de fals –
Art 291

7
 Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că
este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Obiectul juridic special al infracţiunii este diferit, fiind determinat de

înscrisul fals folosit, care poate fi un înscris oficial (relatiile sociale
referitoare la increderea publica in veridicitatea sau autenticitatea
inscrisurilor oficiale) sau sub semnătură privată (consta in relatiile sociale
referitoare la increderea publica pe care trebuie sa o inspire inscrisurile
sub semnatura privata).
Obiectul material este înscrisul original fals folosit.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană, cel pasiv

principal este statul; iar subiectul pasiv secundar este persoana
prejudiciată, ca urmare a folosirii înscrisului falsificat.
Infracţiunea poate fi săvârşită în participaţie penală în oricare dintre
formele sale.

Latura obiectivă: elementul material al infracţiunii constă în

acţiunea de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată,
cunoscând că este fals (ex. depunerea sau prezentarea înscrisului în
original sau copii în justiţie, la notariat, ca fiind adevărat). Legea cere ca
înscrisul fals folosit să producă consecinţe juridice, adică să servească
drept dovadă; ca probă.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
stabilirea adevărului. Folosirea înscrisului trebuie să fie efectivă iar
retragerea lui, înainte de soluţionarea cauzei, nu constituie infracţiune.
Deţinerea unui astfel de înscris nu are relevanţă penală.

Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie

directă.

Tentativa nu se pedepseşte, insa este posibila.

Falsul în declaraţii
Art 292

Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau

instituţie de stat ori unei instituţii publice, sau de interes public, în vederea
producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci
când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcuta serveşte pentru
producerea acestei consecinţe.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la

încrederea în declaraţiile făcute oficial care sunt producătoare de
consecinţe juridice.
Infracţiunea are obiect material; este reprezentat de declaratia
scrisa sau inscrisul in care s-a consemnat declaratia facuta oral

8
 Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană, iar cel pasiv
este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin declaraţie falsă.
Participatia penala este posibila sub toate formele.
Daca declaratia necorespunzatoare adevarului facuta de o persoana
este intarita de alte persoane care cunosc caracterul ei minicinos, aceste
peroane vor raspunde pentru complicitate la infractiunea de fals in
declaratii. Functionarul care consemneaza declaratia falsa facuta oral
raspunde pentru infractiuena de omisiune a sesizarii organelor judiciare,
daca, cunoscand caracterul fals al declaratiei, omite sa sesizeze organele
de cercetare penala.

Latura obiectivă: elementul material constă în acţiunea de a face o

declaraţie necorespunzătoare adevărului (mincinoasă în total sau în parte)
In faţa unui organ sau instituţie dintre cele arătate în art. 145 C. pen., care
sunt competente să ia act de declaraţia respectivă. Declaraţia poate fi
făcută oral sau scris, personal de autor sau transmisă printr-o altă
persoană, în limba română sau într-o limbă străină, iar atunci când legea
prevede o anumită procedură ea trebuie să îndeplinească cerinţele impuse
(forma, modul în care se dă sau se ia declaraţia). Cerinţă esenţială:
declaraţia să fie făcută unui organ sau instituţie prevăzute in art. 145 C.
pen., şi ea să fie aptă să producă consecinţele juridice urmărite de autor,
declaraţia să nu fie supusă unui tratament juridic special (ex. declaraţiile
mincinoase ale martorului, denunţarea calomnioasă).
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol
determinată de declaraţia falsă care a devenit un mijloc de probă contrar
adevărului (ex. autorul declară în faţa ofiţerului de stare civilă că nu este
căsătorit, deşi în realitate este căsătorit).

Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie

directă (autorul acţionează cu un anumit scop prevăzut de lege).

Tentativa nu se pedepseşte, insa este posibila.

Falsul privind identitatea

Art 293

Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea

identităţi altei persoane, pentru a induce sau menţine în eroare un organ
sau o instituţie de stat sau o altă unitate publică sau de interes public, în
vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul.
Este asimilată acestei infracţiuni încredinţarea unui înscris care
serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau
identificare, spre a fi folosit fără drept.

Obiectul juridic special al infracţiunii este format din relaţiile

sociale cu privire la încrederea publică în adevărul privind identitatea
persoanelor.

9
 Obiectul material poate fi mijlocul de care s-a folosit autorul pentru a
se prezenta sub o falsă identitate (ex. cartea de identitate, paşaport), insa
de regula este lipsita de obiectul material.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană, iar cel pasiv

este organul sau instituţia indusă în eroare ori persoana fizică a cărei
identitate a fost uzurpată prin substituirea de persoane.
Participatia penala este posibila sub toate formele.

Latura obiectivă, sub aspectul elementului material al infracţiunii

în varianta tip, constă în acţiuni alternative: fie prin prezentarea sub o
identitate falsă, fie prin atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane.
Cerinţa esenţială: prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea
unei asemenea identităţi trebuie să aibă loc în faţa unui organ sau
instituţie dintre cele prevăzute în art. 145, C. pen.
În varianta asimilată, elementul material constă tot într-o acţiune de
încredinţare a unui înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile sau
pentru legitimare ori identificare.
Cerinţa esenţială: înscrisul să fie dintre acelea care servesc pentru
dovedirea stării civile, sau pentru legitimare ori pentru identificare.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol.

Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie

directă datorită scopului urmărit de autor (inducerea sau menţinerea în
eroare şi producerea de consecinţe juridice).

Tentativa nu se pedepseşte, insa este posibila.

Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii

Art 294

Folosirea fara drept a emblemei sau denumirii de “Crucea Rosie” ori

a unei embleme sau denumiri assimilate acesteia, precum si folosirea
oricarui semn sau oricarei denumiri care constituie o imitatie a vreunei
asemenea embleme ori denumiri, daca fapta a cauzat pagube materiale.

Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale cu privire

la încrederea publică acordată emblemei sau denumirii de „Cruce Roşie".
Obiectul material îl reprezintă numai lucrurile pe care este
imprimată emblema său denumirea de .Cruce Roşie", atunci când aceasta
s-a făcut fără drept.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană, iar cel pasiv

este instituţia de „Cruce Roşie" şi în subsidiar persoana fizică sau juridică
prejudiciată prin folosirea acelei embleme falsificate.
Participatia penala este posibila sub toate formele.

Latura obiectivă: elementul material se poate realiza în două

modalităţi: fie prin acţiunea de folosire a emblemei sau a denumirii de

10
„Cruce Roşie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, fie prin
acţiunea de folosire a oricărui semn sau oricărei denumiri care ar constitui
o imitaţie a vreunei asemenea embleme sau denumiri.
Cerinţa esenţială: folosirea să fie efectuată fără drept (ex. lipseşte
autorizaţia necesară ori au fost depăşite limitele sau condiţiile acesteia).
Urmarea imediată constă în producerea de pagube materiale (uneori
morale) instituţiei Crucii Roşii şi eventual unei persoane fizice sau juridice.

Latura subiectivă: infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă

sau indirectă.
Tentativa nu se pedepseşte.

Continutul agravant-
Daca fapta se savirseste in timp de razboi
Prin timp de razboi se intelege intervalul de timp de la data
declararii mobilizarii sau de la inceperea operatiilor de razboi pana la
trecerea armatei la starea de pace.

11