REVISTA

FUNDAŢIILOR REGALE
ANUL XII MARTIE 1945 Nr. 3.

MI HAIL SADOVEANTJ ŞI
MI HAIL W I E D E R Rut . . . - 473,
MI HAIL CELARIANU . . . . Cavalerul prin veacuri 490
GEORGE DUMITRESCU . . Prefaţă 494
MAGDA ISANOS De-am fi 'mpărtit pe dreptate . . . 499
P E T R U DUMITRIU Preludiu la Eleo'tra (II) 604
MI HAIL CRAMA Medievală 629
NICOLAE PETRESCU . . . . Problema organizării internaţionale . 530 -
N. ARGINTESCU-AMZA . . . Versuri după Guillaume Apollinaire . 54IK
MONICA LOVINESCU . . . . In contratimp (III) (%%J
G. MĂRGĂRIT Poem pentru clamoare s65
ION B I B E R I . Poezia, mod de existenţă 567 —
MARGARETA STERIAN . . Versuri (după A. Huxley) 589
ION SOFIA MANOLESCU . . Calul Doi 592
DR. V. P R E D A Soarta biologică a omenirii 593
N. VERONESCU Cântec de bucurie 601
J. P O P E R Profetul 608
AUBREY D E VERE . . . . Întristare (trad, de N. M. Nigrim) . . 605
AL. TZIGARA-SAMURCAŞ. . Trofeul delà Adam-Klissi (cu reprod.) 60fy-~
COMENTARII CRITICE
TUDOR VIANU . O istorie a doctrinelor literare în > = î \
antichitate (_61^
P E T R U COMARNESCU . . . Un dramaturg cu « morality plays »: G.
, . _ Maghei'u 617

CRONICI
"Pictura pe sticlă la Români de Oh. Pavelescu (cu 16 reproduceri); Sănătatea ^
naţiunii în Statele-Unite de Dr. Sabin Manvila ; Entuziasmul ştiinţifio în
literatura sovietică de Dan Petraşincu ; Pavel Antokolsky şi Vaier Briusov de
Raău Hoţia : Anton Dumitriu : Paradoxele Logicii de V. 8tan£0vici : «Con-
ş f luences » şi problemele romanului de Virgil Ierunca : Flaubert sau romancierul -
de N. Sleinhardt; Consideraţii asupra penicihffëT de Dr. Sodica Zahariade ;
Concertele Enescu şi Ştefănescu-Goangă de Edward Bădeanu

REVISTA REVISTELOR
Democraţia — Veac N o u — T h e Roumanian Economic Journal — L'Indépen­
dance Roumaine — Revista Institutului Social Banat-Crişana — Luceafărul —
Annalecta —Carpaţii

N O T E
George Moroianu, de Em. Bucuţa—Chemarea mării la O'Neill; U n caz pil­
duitor asupra relaţiilor dintre eomparatismul literar şi judecăţile estetice;
Monografia d-lui Ionel Jiănu asupra pictorului Th. Pallady: Trei desenatori:
G. Tomaziu, Ligia Macovei şi I. Gr. Popovici, de Petru Comarnescu ( cu re­
produceri)— Nicolae Titulescu; Mihail Celarianu; «Noaptea de fericire»;
Noul roman al d-lui Mircea Damian, de Camil Balfazar ; Trei critici literari
văzuţi de d. Tudo? Vianu; Sociabilitatea literaturii franceze; Literatură
comparată, de Adrian Marino—Cum este administrată Rusia sovietică;
1 Orientare în FilosofieTtrpîgJudecată a filosofiei actuale ; D . Ovidiu Drimba
J_ despre filosof ia d-lui Blaga; Critica comprehensivă, de Florian Nicolau —
Logica lui Hegel, de Eduard Bădeanu— « Dreptul » de Camil Petrescu.
 REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
REVISTA LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ
ŞI CULTURĂ GENERALĂ

COMITETUL DE DIRECŢIE:

D I M I T R I E G U Ş T I , E . R A C O V I Ţ Ă , C. RĂDULESCU-MOTRU
MIHAIL SADOVEANU, AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
OCTAVIAN NEAMŢU

Redactor şef: CAMIL P E T R E S C U

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA
FUNDAŢIA REGELE MIHÂI I
BUCUREŞTI III — B U L E V A R D U L LASCAR CATARGI, 39
T E L E F O N 2-06.40

CONT C E C POŞTAL Nr. m o

A B O N A M E N T E L E S E P O T F A C E ŞI A C H I T A P R I N ORICE
OFICIU POŞTAL DIN ŢARĂ
 REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
ANUL Xn, NR. 3 , M A R T I E i 9 4 5

FUNDAŢIA R E G E L E MIHAI I
BUCUREŞTI I9*s
 RUT
i.

F o s t - a în zilele când j u d e c ă t o r i i j u d e c a u . E r a foamete în

ţ a r ă , şi s'a d u s u n b ă r b a t din Vetleemul Iudeei, ca sa locuiască
în şesul lui Moav, el cu soţia sa şi doi feciori.
Şi era numele acelui b ă r b a t Elimeleh ; numele soţiei N a a m i ;
iar numele celor doi feciori Mahlon şi Hileon. N e a m u r i e r a u ,
din Vetleemul Iudeei. S'au dus în şesul lui Moav şi s'au aşezat
acolo.
A m u r i t Elimeleh, soţul N a a m e i , şi a r ă m a s ea cu cei doi
feciori ai săi.
L u a t u - ş i - a u aceştia muieri m o a v i t e . O chema pe u n a A r p a ;
pe cealaltă R u t . A u şezut acolo c a m zece a n i .
Şi a u m u r i t şi aceştia doi, Mahlon şi Hileon, şi a r ă m a s femeea
şi fără feciori, şi fără soţ.
S'a sculat ea cu nurorile ei şi s'a întors din şesul lui Moav,
căci auzise în şesul lui Moav că D u m n e z e u şi-a a d u s a m i n t e de
p o p o r u l său ca să-i dea p â n e .
Ieşit-a din locul u n d e fusese, î m p r e u n ă cu nurorile ei, şi a
purces pe cale, spre a- se întoarce în ţ a r a Iudeei.
Şi a zis N a a m i c ă t r ă a m â n d o u ă nurorile : « Intoarceţi-vă ,şi
duceţi-vă fiecare la casa maicii sale. Milostivească-se D o m n u l cu
voi, d u p ă c u m a ţ i făcut voi morţilor mei şi mie.
« Să dea D u m n e z e u să găsiţi t i h n ă fiecare în casa b ă r b a t u l u i
său ». Le-a s ă r u t a t . Ele a u r i d i c a t glasurile lor şi a u p l â n s .
Şi a u zis c ă t r ă e a : « Ba ne v o m duce cu t i n e la n e a m u l t ă u » .
Zis-a N a a m i : « I n t o a r c e ţ i - v ă , fiicele m e l e ; de ce să mergeţi
cu m i n e ? Au m a i a m eu feciori în m ă r u n t a i e l e mele, ca să v ă fie
vouă bărbaţi?
 « Intoarceţi-vă, fiicele mele, duceţi-vă, căci s â n t prea b ă t r â n ă ,
ca să m a i fiu a u n u i b ă r b a t . Şi chiar de mi-aşi spune că mai
a m n ă d e j d e , şi chiar dacă a s t ' n o a p t e aşi fi fost a u n u i b ă r b a t ,
şi c h i a r dacă aşi fi n ă s c u t feciori,
« O a r e a ţ i p u t e a voi n ă d ă j d u i în ei p â n ă ce-ar creşte m a r i ?
V ' a ţ i p u t e a oare lega să nu vă m ă r i t a ţ i ? N u , fiicele mele ; a m ă r î t ă
s â n t p e n t r u voi, că m â n a D o m n u l u i m ' a lovit ».
I n ă l ţ a t - a u ele glasul şi a u plâns iarăşi. A s ă r u t a t A r p a pe
soacra s a . Iar R u t s'a alipit de d â n s a .
Şi a zis N a a m i : « I a t ă , c u m n a t ă - t a s'a întors la poporul şi
la D u m n e z e u l său. D u - t e d u p ă c u m n a t ă - t a . »
A zis R u t ; « N u s t ă r u i să t e las şi să m ă întorc delà t i n e ; ci
u n d e vei merge t u , m ă voi duce şi eu ; u n d e vei î n n o p t a t u , voi
î n n o p t a şi eu ; neamul t ă u e neamul meu ; D u m n e z e u l t ă u e
Dumnezeul meu;
« U n d e vei m u r i t u , voiu m u r i şi eu şi acolo voiu fi î n g r o p a t ă .
O r i c u m v a face D o m n u l , n u m a i m o a r t e a ne v a d e s p ă r ţ i ».
A v ă z u t N a a m i că se sileşte să meargă şi a contenit de a mai
Vorbi c ă t r ă ea.
Şi a u u m b l a t a m â n d o u ă p â n ă ce a u ajuns la Vetleem. Iară
dacă a u ajuns la Vetleem, s'a m i r a t t o a t ă cetatea de ele ; şi ziceau :
« Aceasta să fie N a a m i ? »
Şi a r ă s p u n s ea : « N u - m i mai s p u n e ţ i N a a m i , ci n u m i ţ i - m ă
Mara, căci foarte m ' a a m ă i î t D u m n e z e u .
« Plină a m plecat de aici ; deşartă m ' a întors D o m n u l . De ce
să-mi s p u n e ţ i N a a m i , când D u m n e z e u m ' a umilit şi A t o t ţ i i t o r u l
mi-a făcut rău ? »
Şi s'a întors N a a m i şi, cu ea, R u t m o a v i t e a n c a nora-sa, care
a p ă r ă s i t şesul lui Moav ; şi a u sosit la Vetleem la începutul sece­
rişului orzului.

II.

Avea N a a m i r u d ă d u p ă soţul său pe u n b ă r b a t viteaz şi b o g a t ,

din n e a m u l lui Elimeleh, şi numele lui era Voaz.
Şi a zis c ă t r ă N a a m i R u t m o a v i t e a n c a : « M'aşi duce în ţ a r i n ă
să culeg spice pe u r m a cuiva la care aşi a v e a b u n ă v o i n ţ ă . » I-a
zis ei : « D u - t e , fiica mea ».
 Şi s'a d u s , a ajuns şi a cules de pe u r m a secerătorilor. Şi a
n i m e r i t din î n t â m p l a r e în p a r t e a de ţ a r i n ă care era a lui Voaz,
cel din n e a m u l lui Elimeleh.
Şi i a t ă , a sosit delà Vetleem Voaz şi a zis c ă t r ă secerători:
« D o m n u l cu v o i ! » Şi i-au zis ei l u i : « D o m n u l să te binecuvin-
teze !»
Şi a zis Voaz c ă t r ă slujitorul său care era pus peste secerători :
« A cui e făta a s t a ? »
A r ă s p u n s slujitorul care era pus peste secerători şi a zis:
« E o fată m o a v i t e a n ă ce s'a întors cu N a a m i din şesul lui Moav. »
« Mi-a zis : Aşi culege şi aşi a d u n a p r i n t r e snopi d u p ă seceră­
t o r i . A venit şi stă d e \ d i m i n e a ţ ă p â n ă a c u m a şi n u m a i p u ţ i n s'a
întors a c a s ă . »
Zis-a Voaz c ă t r ă R u t : « A d e v ă r a s c u l t ă , fiica mea, să n u t e
duci să culegi de pe alt. o g o r ; nu te d e p ă r t a , alipeşte-te aici de
slujnicele m e l e ;
« Ochii t ă i să fie în ţ a r i n a u n d e seceră ele şi să u m b l i d u p ă
dânsele. Cu a d e v ă r a t d a t - a m poruncă slugilor să nu t e a t i n g ă .
Iar de ţi-a fi sete, d u - t e u n d e scot slugile a p ă şi bea. »
Şi a c ă z u t cu faţa la p ă m â n t închinându-se şi i-a zis : « D e ce
oare găsit-am b u n ă v o i n ţ ă în ochii t ă i , ca să m ă cunoşti, când
nu s u n t decât o s t r ă i n ă ? »
Şi a r ă s p u n s Voaz şi i-a zis : « Mi s'a spus t o t ce-ai făcut cu
soacra t a d u p ă m o a r t e a soţului său, că ai p ă r ă s i t pe t a t ă l t ă u ,
pe maica t a şi ţ a r a naşterii tale şi ai v e n i t c ă t r ă u n popor pe care
nu l-ai cunoscut nici ieri, nici alaltăieri.
« Plătească-ţi D o m n u l fapta şi r ă s p l a t a să-ţi fie deplină de
la D o m n u l D u m n e z e u l lui Israil, căci ai venit să te ocrotească
s u b aripile sale. »
A zis ea : « Găsire-aşi b u n ă v o i n ţ ă înaintea ochilor t ă i , d o m n u l
meu, căci m ' a i m â n g â i a t şi ai v o r b i t d u p ă inima slugii t a l e , când
eu n u s â n t nici m ă c a r u n a din slujitoarele t a l e . »
I-a zis ei Voaz : « La v r e m e a mesei, v i n o aici şi-ţi m â n â n e ă
p â n e a şi-ţi moaie p i t a în o ţ e t . » Şi s'a aşezat ea lângă secerători
şi el i-a întins b o a b e coapte şi ea a m â n c a t , s'a s ă t u r a t şi i-a m a i
rămas.
Şi s'a sculat să culeagă. Şi a p o r u n c i t Voaz slugilor lui zicând :
« Să culeagă şi p r i n t r e snopi şi să n ' o r u ş i n a ţ i .
 « Ba şi m ă n u n c h i u r i să u i t a ţ i şi să le lăsaţi ei, să le a d u n e ,
şi n ' o î m f r u n t a ţ i . » Şi a cules ea în ţ a r i n ă p â n ă sara şi a b ă t u t ce
strânsese şi a fost orz c a m o eifă.
L-a l u a t , a v e n i t în c e t a t e şi a a r ă t a t soacrei sale ce culesese.
Şi a scos şi i-a d a t ce-i r ă m ă s e s e d u p ă ce se s ă t u r a s e .
Şi i-a zis soacră-sa: « D e u n d e ai cules şi u n d e ai l u c r a t ?
B i n e c u v â n t a t fie cel ce te-a cunoscut. » Şi a spus soacrei sale ce
se î n t â m p l a s e cu ea şi i-a zis : « Numele b ă r b a t u l u i la care a m l u c r a t
astăzi e Voaz. »
Şi a zis N a a m i c ă t r ă n o r a ei : « B i n e c u v â n t a t să fie el de D o m ­
nul, a căruia milă n ' a p ă r ă s i t pe cei vii şi pe cei m o r ţ i ». Şi i-a zis
N a a m i : « R u d ă n e este acel b ă r b a t ; e u n u l din r ă s c u m p ă r ă ­
torii noştri. »
Şi a zis R u t m o a v i t e a n c a soacrei sale : « B a chiar mi-a spus :
R ă m â i cu slugile mele p â n ă când se va isprăvi t o t secerişul meu. »
Şi a zis N a a m i c ă t r ă R u t n o r a e i : « B i n e este fiica mea, ca să
ieşi cu slujnicele lui, ca să n u fii ocărită în a l t ă ţ a r i n ă . »
Şi s'a alipit ea de fetele lui Voaz ca să culeagă, p â n ă ce s'a
i s p r ă v i t secerişul orzului şi grâului. Şi s t ă t e a la soacră-sa.

III.
Şi i-a zis N a a m i , soacră-sa : « Fiica mea, să ştii că eu îţi c a u t
o odihnă ce-ţi v a prii.
« A c u m Voaz, r u d a n o a s t r ă , cu ale cărei slujnice ai fost, t r e ­
ieră la arie orzul în n o a p t e a a s t a .
« Spală-te, unge-te, p u n e - ţ i pe tine fuste curate şi coboară la
arie. N u t e v ă d i b ă r b a t u l u i p â n ă nu-şi v a isprăvi m â n c a r e a şi
băutura.
« Şi d u p ă ce se v a culca, să afli locul u n d e hodineşte, să t e
duci, să-1 desveleşti la picioare şi să t e culci. Iar d â n s u l a r e să-ţi
spuie ce ai de făcut ».
A zis c ă t r ă ea : « A m să fac t o t ce spui. »
Şi a coborît la arie şi a făcut t o t ce-i poruncise soacra ei.
Şi a m â n c a t Voaz şi a b ă u t şi s'a veselit şi s'a dus să se culce
lângă o gireadă ; şi a v e n i t ea tiptil, l-a desvălit la picioare şi s'a
culcat.
Şi era la miezul nopţii şi s'a c u t r e m u r a t b ă r b a t u l şi a p i p ă i t ,
şi i a t ă ô femee d o r m i n d la picioarele lui.
 Şi a zis: « Cine eşti t u ? » A r ă s p u n s e a : « E u s â n t , R u t , r o a b a
t a . Intinde-ţi aripa peste r o a b a t a , deoarece eşti r ă s c u m p ă r ă t o r » .
Zis-a el :« B i n e c u v â n t a t ă eşti de D o m n u l , fiica m e a . Această
din u r m ă faptă a t a e m a i b u n ă d e c â t cea d i n t ă i , căci nu te-ai
dus d u p ă feciori, fie săraci ori b o g a ţ i .
« Şi a c u m a , fiica m e a , n u t e t e m e ; t o t ce spui t u voiu face,
căci t o t poporul din p o a r t a mea ştie că eşti femeie v r e d n i c ă .
« A d e v ă r că-ţi s â n t r ă s c u m p ă r ă t o r , d a r m a i este u n r ă s c u m ­
p ă r ă t o r care e r u d ă m a i de-aproape d e c â t m i n e .
« Mâi aici n o a p t e a a s t a , şi m â n i d i m i n e a ţ ă , dacă acela t e va
r ă s c u m p ă r a , r ă s c u m p ă r a t ă să fii; d a r dacă n u t e v a r ă s c u m p ă r a
el, viu este D o m n u l , a m să t e r ă s c u m p ă r e u . Culcă-te aici p â n ă
dimineaţă. »
S'a culcat ea la picioarele lui p â n ă d i m i n e a ţ ă . Şi s'a sculat
încă pe î n t u n e r i c . A zis e l : « Să n u se ştie că a v e n i t femeia la arie. »
Zis-a e l : « D ă b a s m a u a de p e tine şi ţ i n e - o » . A ţ i n u t - o ea şi
el i-a m ă s u r a t şase m ă s u r i de orz şi i le-a d a t , şi a i n t r a t ea în
cetate.
S'a dus la soacră-sa şi aceasta i-a zis : « Ce-i cu tine, fiica
m e a ? » Şi a spus t o t ce făcuse b ă r b a t u l .
Şi a zis : « Mi-a d a t aceste şase m ă s u r i , căci a spus : Să n u t e
duci cu manile goale la soacra t a . »
A r ă s p u n s N a a m i : « Stai aici, fiica m e a , p â n ă vei afla c u m se
isprăveşte t r e a b a ; căci b ă r b a t u l acela n u v a a v e a linişte p â n ă
ce nu va isprăvi lucrul astăzi. »

IV.

Şi a ieşit Voaz în p o a r t ă , şi s t a acolo. Şi i a t ă că a t r e c u t r ă s ­

c u m p ă r ă t o r u l de care vorbise Voaz. Şi i-a zis : « A b a t e - t e şi stai
aici, v ă d u v u l e c u t a r e . » Şi acela s'a a b ă t u t şi s'a aşezat.
Şi a l u a t zece oameni d i n t r e b ă t r â n i i cetăţii şi le-a zis : « Şe-
d e ţ i aici ». Şi ei a u şezut.
Zis-a Voaz c ă t r ă r ă s c u m p ă r ă t o r : « P a r t e a de ţ a r i n ă a fra­
telui n o s t r u Elimeleh o vinde N a a m i , cea care s'a întors din
şesul lui Moav ; şi eu a m zis : Voiu descoperi urechii t a l e u r m ă ­
t o a r e l e : C u m p ă r ' o în faţa celor ce s t a u aici şi în faţa b ă t r â n i l o r
poporului meu.
 « De-o r ă s c u m p e r i , r ă s c u m p ă r a t ă să fie ; de n ' o r ă s c u m p e r i ,
spune-mi ca să ştiu, căci afară de tine n u este a l t u l s'o r ă s c u m ­
pere, iar eu s â n t d u p ă tine.» Şi a zis a c e l a : « O r ă s c u m p ă r . »
Şi a zis V o a z : « In ziua când vei c u m p ă r a ţ a r i n a delà N a a m i
şi de la R u t m o a v i t e a n c a , a t u n c i ai c u m p ă r a t şi pe soţia mor­
t u l u i , ca să statorniceşti n u m e l e m o r t u l u i în moştenirea sa.»
Şi a zis r ă s c u m p ă r ă t o r u l : « N u p o t să o r ă s c u m p ă r , ca nu c u m v a
să-mi stric moştenirea mea. R ă s c u m p ă r ' o t u ; eu nu p o t s'o r ă s ­
cumpăr. »
î n a i n t e v r e m e în Israil obiceiul r ă s c u m p ă r ă r i i şi al schimbării
era aşa : d r e p t adeverire, u n u l îşi descăiţa s a n d a l a şi o da celui­
lalt. Asta era d a t i n a în Israii.
Şi a zis răscumpărătorul c ă t r ă Voaz : « C u m p ă r ă ' o i u . » Şi
şi-a descălţat sandala.
Şi a zis Voaz c ă t r ă b ă t r â n i şi c ă t r ă t o t p o p o r u l : « M a r t o r i
s â n t c ţ i astăzi că a m c u m p ă r a t din manile N a a m e i t o t ce este
al lui Elimeleh şi t o a t e câte s u n t ale lui Hileon şi M a h l o n ,
Şi pe R u t m o a v i t e a n c a , soţia lui Mahlon, m i - a m c u m p ă r a t - o
soţie, ca să statornicesc numele m o r t u l u i în moştenirea lui şi
ca să n u se stârpească numele m o r t u l u i d i n t r e fraţii lui şi din
p o a r t a locului său ; m a r t o r i s â n t e ţ i astăzi. »
Şi t o t poporul din p o a r t ă şi b ă t r â n i i m a r t o r i a u zis : « Să facă
D o m n u l ca femeia ce i n t r ă în casa t a să fie ca Rahila şi ca Leea,
care a m â n d o u ă a u clădit casa lui Israil. Bogăţii să câştigi în
E f r a t a şi numele t ă u să crească în Vetleem.
Şi casa t a să fie c u m a fost casa lui P e r e ţ , pe care l-a n ă s c u t
T a m a r a Iui I e h u d a , din s ă m â n ţ a ce-ţi v a da D o m n u l din muierea
aceasta t â n ă r ă . »
Şi a l u a t Voaz pe R u t , şi i-a fost soţie. A i n t r a t la ea şi i-a d a t
D u m n e z e u sarcină şi a n ă s c u t fiu.
Şi au zis femeile cătră N a a m i : « B i n e c u v â n t a t fie D o m n u l
care nu ţi-a zădărnicit astăzi r ă s c u m p ă r ă t o r u l şi numele lui fi-va
p o m e n i t în Israil.
« Bucurie sufletului să-ţi fie şi h r ă n i t o r la b ă t r â n e ţ ă , căci l-a
n ă s c u t nora t a prea i u b i t ă , care ţi-e mai b u n ă d e c â t ş a p t e fii. »
Şi a l u a t N a a m i copilul, l-a pus la sân şi i-a fost d ă d a c ă .
Şi vecinele i-au p u s n u m e şi a u zis : « N a a m e i i s'a n ă s c u t fiu. »
Şi i - a u . p u s n u m e Oved. Acesta e t a t ă l lui Işei, t a t ă l lui D a v i d .
 Şi aceştia s u n t urmaşii lui P e r e ţ : P e r e ţ 1-a a v u t pe H e ţ r o n ;
H e ţ r o n 1-a a v u t pe R a m şi R a m 1-a a v u t pe A m i n a d a v ;
Şi A m i n a d a v 1-a a v u t pe N a h ş o n , şi N a h ş o n 1-a a v u t pe
Salmon ;
Şi Salmon 1-a a v u t pe Voaz, şi Voaz 1-a a v u t pe Oved, şi
Oved 1-a a v u t pe I ş e i ;
Şi Işei 1-a a v u t pe D a v i d .

(Din originalul ebraic).

MIHAÏL S A D O V E A N U ŞI
MI H A I L W I E D E R
 CAVALERUL PRIN VEACURI

LEGĂMÂNT D E PLECARE

Ilustre Ca vaiere, a m h o t ă r î t :
P o r n i m când s t e a u a î n t â i v a s t a ' n o g r a d ă . .
T o t ciorbă, t o t muiere, t o t c o r v o a d ă . . .
M'o crede D o m n u ' n c e r : mi s'a u i î t l

Ci aşa-i, s u n t o m m a i semplu, avere ioc,

B a , unii procopsiţi mai şi d e f ă i m a :
« T u , m ă ? Apăi, t u , m ă , n ' a i nicio f a i m ă . . .
Mănânci şi dormi, ca orice d o b i t o c » . . .

M â n d r u ca sfinţii eşti, falnic luceşti,

Bine ' n stele ceteşti, spadele ocârmueşti,
D ' a i a cal potcovind, flinta'n chingi r â n d u i n d ,
D u p ă tine m'oi lua 'n lume, slujind.

N o a p t e d a c ' a r cădea, cale ţi-aş l u m i n a ;

S p a d ă de ţi-ar pica, s p a d ă ţi-aş r i d i c a . . .
U n d e ţi-a năluci, u n d e ţi-a n ă z ă r i . . .
Ştiu că de-a fi n ' a fi, t o t de-a m o a r t e - o m păli.
 C A V A L E R ŞI O S T A Ş

D o m n i ţ a mea, ' n t r ' a l nopţii-ârzând fior,

Al miilea s ă r u t ţ i - a m scris pe s p a d ă ;
Fulger a m s'o ridic, să se s t r ă v a d ă
Sus, delà foişor.

Cine-a t r a s stor de-argint, n o a p t e a , peste-o f e r e a s t r ă ?

Sancho, p r o s t u ' n ţ e l e p t , s p u n e : T o t este v i s . . .
Cine, a t u n c i , m i - a ' n n ă l ţ a t semn de foc la fereastră?
Sancho : A m spus : T o t e v i s . . .

— Sancho, foc ! S ' a r u n c ă m g a r d a ' n s p ă n g i la cetate !

Ia şi'n s t â n g a o sabie, aşa.
— Stai s'o înşfac de cotor. Iar r ă z b o i ? Ne v o m b a t e ,
D a r , r e p e t , e-o iluzie-a t a .

Iacă, aşa n e ' n d â r j i m : el b a n u - i ; e u : b a este.

D a r oştean m a i grozav n ' a m v ă z u t .
D o a r când, p r a d ă u n u i g â n d , m ' a m l ă s a t şi-am c ă z u t ,
— Cavalere! a strigat — E s t e , este!
 VESTIŢII CĂLĂREŢI

Dincolo eşti de l u m e , dincolo, şi-altă lume

Ţine inima şi p a t i m a t a . . .
Soarele-acolo-apune ? L u n a ' n t r ' a c o l o - a p u n e ?
Merg î n t r ' u n a , eu cu sabia mea.

Sancho acesta d o a r m e , d o a r m e , biet', d e - a ' n c ă l a r e . . .

Sună sabia, platoşa, fiarele,
D a r vrăjmaşi de răsar, cad cetăţi, sar z ă v o a r e l e . . .
Sânge ! . . Şi iar plecare.

— T o t u ' a fost doar p ă r e r e , S a n c h o ' n d r u g ă , pe d r e p t ,

Armele re'nfigându-le 'n teacă ;
Spada-i curge în p ă m â n t , coifu-i s t r â m b , de M o ş - T e a c ă . . .
Saltă-a foc R o s i n a n t ă ? E d e ş t e p t !

N u o d a t ' i - a m grăit, pe-ăst chenar de b ă t a i e ,

Când d o r m lăncile — A d m i t , s'ar p u t e a . . .
H a i s ' a d m i t că n ' a r fi. Vorba în zbor m i ' n t r e t a i e :
— L a ' s c'a f i . . . De n ' a f i . . . om mai v e d e a !
 C A V A L E R U L ŞI P R U N C I I

Copii, 'n z a d a r b o c i ţ i . . . Acela care

Pare-ostenit, cu fruntea'n p a l m a L u i ,
T o t eu s u n t şi'ntr'o clipă, calului
I-arunc u n p u m n de j a r şi's iar c ă l a r e ?

E d r e p t că bietul Sancho d o a r m e - a d â n c . . .
R ă c a n u ' a c a m u i t a t de c a v a l c a d ă ;
D o a r flinta a s t a ' n fulger s'o m a i v a d ă ,
Şi'n foc s'aruncă gloaba-adulmecând.

N ' a u m a i r ă m a s , c u m ştiţi, d u ş m a n i de soi,

D a r t o t p o t fi de-ajuns spre-o m a r e - o s â n d ă . . .
P r i n nori v ă d noui cetăţi, s t a u mori la p â n d ă . . .
Sus, S a n c h o ! sună ' g o a r n a de a p o i !

C o p i i . . . haiducii mei, v ' a m s p e r i a t . . .

Ca iepurii-aţi zbughit delà f e r e s t r e . . .
R u g i n a ' n arme-a d a t ? Colb pe c ă p e s t r e ?
Spada! A m încălecat!
MIHAIL CELARIANU
 PREFAŢĂ

Ofranda-i c o a p t ă . R o d u l , greu de must,

Stă g a t a , ca p ă s t a i a , să plesnească.
A prins din seva l u t u l u i să crească,
S'a dogorit în soarele a u g u s t .

A r o m a lui cu g u s t de t ă m â i o a s ă
Adie ş a p t e poşte împrejur.
Se clatină, c a ' n vis, cu creanga joasă
D e h a r u l plin, s u b cerul de a z u r .

Menirea lui s'a împlinit în sine,

Cum t o t în sine stihul se'mplineşte.
De vine să-1 culeagă sau nu vine,
Neştiutor, a i d o m a , 'nfloreşte.

I m p e t u o a s a - i v i a ţ ă clocoteşte
P e c e t l u i t ă ' n rod. Culegătorul
N u e u n scop — ş i vine din afară.
Trăieşte perla'n scoica ei a v a r ă
Chiar dacă n ' a sosit pescuitorul.
 VALEA PLOILOR

A t â t a mucegai se u r c ă ,
D e - a t â t e a ploi, pe vechiul zid.
Cărarea'n ierburi se încurcă
Şi'n u m b r a marelui molid
Melci uzi pe r a m u r i se a b u r c ă ,
Păianjeni uzi a t â r n ă ' n v i d .

P r i n ploaie, trece u n erete,

T ă c u t vâslind pe cerul gol.
P e d r u m , trec care în n ă m o l ,
Rostogolindu-se încete.
P l ă v a n i i t r a g , cu pas domol,
Cu clătinări de v i t ă , b e t e .

L a r ă s ă r i t , s u n t nori de ploaie
Şi la a p u s , zăbrele u d e .
La miazănoapte, paparude
D e sălcii jilave se'ndoaie.
L a miazăzi, m u g i n d , s'aude
C u m ropotesc, în v ă i , p u h o a i e . . . .

. . .Mi-e dor de limpedea c e t a t e ,

Cu g a l a n t a r e l e ' n l u m i n ă .
Acolo, pulsul vieţii b a t e
I n inima de soare plină
Şi parcurile legănate
A d o r m în svon d e m a n d o l i n ă .
Surâsuri calde se desfoaie
P e chipul ars, b r o n z a t de soare.
S u n t t r e c ă t o r i şi t r e c ă t o a r e
Cu ochii'n z â m b e t şi v ă p a i e . . .

Privesc pe geamul plâns de ploaie

Şi a b u r i t de î n s e r a r e :

P e cerul ud, pe cerul scund

Vâsleşte veşnicul erete.
Mă ' n t o r c cu faţa la perete
Şi ochii 'n palme mi-i ascund,
S'adorm în somn de lut, profund,
In psalmodia ploii 'ncete.

FASCINAŢIE

Robiţi de geana ei de foc, e t e r n ă ,

Ieşim din somn, ca L a z ă r din ţ ă r â n ă ,
Ca să i n t r ă m sub scutul lunii, p â n ă
Mai luminează magica-i l a n t e r n ă .

Suită 'n Carul Mare, n o a p t e a m â n ă

P r i n scânteioasa cerului lucerna.
Flori de lumini, smerite, se p r o s t e r n ă ,
Când trece D u h u l Sfânt cu facla 'n m â n ă .

Ciclopică, şi ' n n a l ţ ă fruntea arsă,

Geniu pustiu, hipnotică, sterilă,
T ă c u t a lună, t r i s t a s u v e r a n ă .

Ce tainic filtru, ce momeală v a r s ă

L u m i n a ei bolnavă şi subtilă.
Că ne s i m ţ i m t ă r î ţ i ca de-o b u l b o a n ă ?
 TERRA NUOVA

Visez acelaşi t r e n v u i n d în n o a p t e ,
Cu luna albă 'ncopciată 'n geam,
Visez v a p o r u l fără n u m e , fără h r a m ,
Iar cerul — e v a n t a i d e rodii c o a p t e .

P r i n n o a p t e d u d u i n d , foşnind pe a p e ,
A q u a t i c d r u m şi f a n t o m a t i c d r u m de fier,
Să nălucim — pribegi eroi — cu fruntea 'n cer,
Cu suflet de matrozi a r z â n d sub pleoape.

In cine ştie ce o s t r o v u i t a t de lume,

Sclipind sub soare cu nisipurile calde,
Piciorul t ă u să calce, pe smaralde,
Să luneci albă 'n horbote de s p u m e .

S ă r a t e alge, scoici m a r i n e 'n plete

Şi chiotul de bucurie în urcuş.
I n jurul t ă u , vor face r o a t ă pescăruşi,
A m u r g u l v a fi roş, ca o pecete.

U n Robinson m a i fericit ca în poveste

I ţ i v a dura c o l i t a pe c o i n ă
Şi'ntâiul fum s t i - v a peste creste
D i n i e i b u r i moi d e mare şi sulfină.

Aşa a fost a şasea zi d u p ă Scriptură,

Când D u m n e z e u croi din t r u n c h i de om pe E v a ,
Cu ochii m a r i , m i r a ţ i — caldă r ă s u r ă —,
Cu sângele svâcnindu-şi, caldă, seva.

Noul A d a m ţi-o prinde fruntea 'n palme

Şi-om odrăsli, pe ţ ă r m u r i noi, o lume nouă,
In t i m p ce florile s'or s c u t u r a de rouă
Şi apele vor b a t e 'n ţ ă r m u r i , c a l m e . . .
G E O R G E DUMITRESCU
DE-AM F I 'MPĂRŢIT P E DREPTATE

La trecătorile munţilor
g e m cu t â m p l a pe s t â n c ă .
Aş fi v r u t să t e m a i l a u d încă
l u m i n a t ă culme a m u n ţ i l o r .
D e - a m f i ' m p ă r ţ i t pe d r e p t a t e
t o a t e durerile lumii,
c â t pe inima m e a , c â t pe i n i m a t a ,
eu n ' ă ş m u r i aşa t â n ă r ă .

P u t e a n v î n c ă m u l t să m ă b u c u r
r â z â n d , s u b verzile r a m u r i
p u t e a m să m a i c â n t încă m u l t
cu t â m p l a p e orga p ă d u r i l o r ,

Mai erau a t â t e a g r ă d i n i de cules...

Aş fi'mpodobit p â n ' l a fund
blidul acesta r o t u n d ,
cu năframe şi m e r e .

D e - a m f i ' m p ă r ţ i t pe d r e p t a t e
t o a t e durerile lumii,
a n i m u l ţ i a ş m a i fi secerat
strălucirea câmpiilor.

P r i e t e n e , a d ă - m i spice de g r â u
sus, pe culmile m u n ţ i l o r ,
lângă ceruri şi v â n t u r i ,
lângă focul t ă c u t al păstorilor.

V i a ţ ă , p e n t r u unii a i fost
m a s ă p u r u r i întinsă
p e n t r u mine ploaie p u s t i e ,
t u , cu nedreptele-ţi c u m p e n e
şi t o t u ş i plecând t e salut r e g r e t â n d u - t e .
CEL P U Ţ I N LEGĂNAŢI-VĂ RAMURI.

Cel p u ţ i n l e g ă n a ţ i - v ă r a m u r i
s t r ă l u c i ţ i , fericite n e a m u r i
de dalii multicolore,
să fie vesele aceste ore
câte-au r ă m a s
î n a i n t e a marelui, s i n g u r a t e c popas.

Aş v r e a să trăiesc în t o a t e vieţuitoarele.
Să privesc, să privesc soarele,
s'aud t o a t e glasurile, t o a t e m u r m u r i l e
să'nverzească 'n inima m e a t o a t e pădurile.

Stoluri de frunze şi de ciuperci

să m ă ' n t r e b e : n u vrei să'ncerci
v i a ţ a n o a s t r ă ? N u vrei să fii
în toate-ale lumii cupe c i u d a t e , v i i ?

D a r , D o a m n e , t o a t e m i se p a r p u ţ i n e .
Veşnicia va cădea peste m i n e
ca u n bloc d e ' n t u n e r e c . Şi-atunci
a m să v ă uit p ă d u r i , frumoase lunci.

Oricât a ş fi t r ă i t de m u l t e vieţi
n a i v e bucurii şi d i m i n e ţ i ,
în v r e m e a nesfârşită le voi p i e r d e .
L e a g ă n ă - t e , codrul m e u v e r d e .
 SPITAL

In aerul gălbui,
m e r e u s'auzea n u m e l e L u i ,
a l Dumnezeului t u t u r o r îndurărilor.
E r a m s u b temeliile m ă r i l o r .
Ceruri crepusculare
m u r e a u a c o l o ' n t r ' o tăcere m a r e .

Şi câte u m b r e erau...
In t i m p ce d o r m e a m , creşteau
pe t â m p l e şi m â n i
imenşii polipi m a r i n i .

Venea d r a g o n u l , şarpele de m a r e ,
şi s'aşeza pe p i e p t u l m e u . A c u m
t r e b u i a să-i î n d u r privirea strălucitoare
şi t r u p u l greu, deşi era de fum.
D i n când în când, răcoarea eterului,
n e - a m i n t e a l u m e a cealaltă,
Pajiştile verzi sub l u m i n a cerului
dimineţile, s e r a ' n c ă r c a t ă
d e - a t â t e a p a r f u m u r i uşoare.
O a m e n i verticali, l i b e r t a t e , culoare...
Cei care p â n ă ' n seară
t r e b u i a u să m o a r ă ,
c ă p ă t a u aripi, nădejdi.
Vedeau sfinţi în odăj di,
Ori c â n t a u c â t e - u n cântec u i t a t .
îngerul speranţei s t ă t e a lângă p a t .
Avea straie de v â n t
Mirosea a cer şi-a p ă m â n t .
— Vreau să m ă ' n t o r c acasă...
gemea bolnavul, ş i - u n ' g r a î uşor
ca şi când ai fi lovit o m ă t a s ă ,
m u r m u r a : V o m pleca în zbor.
 INSULA SCUFUNDATĂ

In podul palmei sale ridicase

zeul m ă r i i , insula cu terase
şi m u n ţ i de safir.
O scufunda din când în c â n d , o t r ă g e a c'un
n e v ă z u t , înapoi în m a r e ,
când s ' a r ă t a u corăbii în zare,
s a u când b ă t e a v â n t u l prea t a r e .
Altfel plutea
că o frunză de a u r pe a p e .
Zeul d o r m e a pe-aproape
u n d e v a pe nisipul m ă r u n t
cu p ă r u l de sare c ă r u n t ,
plin de crabi şi de scoici. V e d e a m
p r i n p â n z a de a p ă s u b ţ i r e
t â m p l a - i cu vinişoare de m ă r g e a n ,
O, c â t ă pace e r a ' n ocean
atunci.i.
Odihnindu-se de asprele lui porunci,
meduzele şi peştii străvezii
d o r m e a u lângă albastrele temelii
ale insulei. Beau a p a u ş o a r ă
din g u r a râului. P o a t e - a s c u l t a u
păsările care'n fiece seară
ascunse'n stufiş c â n t a u .
N i m e n e a nu călcase încă
nisipul. V e d e a m u r m a a d â n c ă
A u n u i m o n s t r u m a r i n m o r t de m u l t .
Oasele lui albesc lângă m u n ţ i . I-au s m u l t
păsările, carnea î n c ' a b u r i n d .
Şi algele, cu fiece val t r e s ă r i n d ,
s'au d e p ă r t a t .
Marea, s'a z b ă t u t şi-a o f t a t :
— U n d e mi-i fiul,
î n t r a r i p a t u l şi s t r ă v e z i u l ?
De-atunci insula s'a încins
c ' u n inel de coral
de care se sparge î n t â i u l val
d e mânie-al oceanului n e c u p r i n s .
Stă singură. Munţii cin mijloc sclipesc.
P ă d u r i l e cad î n t r ' o pulbere neagră. Altele cresc.
P a s ă r e a paradisului, schimbându-şi penele,
presară poenele.
S'aud căzând fructele cocotierului
c a r e ' n d a t ă se desfac pe nisip.
Şi'ndoita splendoare a cerului
şi-a mării, l u m i n e a z ă ' n t r ' u n chip
nefiresc,
Toate lucrurile care-aruncă u m b r e şi cresc
p â n ă când se d e ş t e a p t ă zeul şi t r a g e c'un fir
n e v ă z u t , insula de safir,
înapoi pe nisipul m ă r u n t ,
în fundul mării, u n d e - a t â t e a s u n t .
MAGDA ISANOS
 PRELUDIU LA ELECTRA
(Urmare din n-rvl precedent şi sfârşit).

A C T U L III
(Intre o grădină şi apartamentul Casandrei)

S C E N A I-a
CASANDRA, AGAMEMNON

CASANDRA. N u - m i p o ţ i d ă r u i d e c â t oboseala t a şi c ă u t a r e a
î n t â r z i a t ă a u n o r fantome p e care crezi că le recunoşti în m i n e ?
D e ce în m i n e ?
Nu...
AGAMEMNON. Casandra...
CASANDRA. N u t e a p r o p i a . Greşeşti i a r . N u s u n t o femeie,
n u m ă poţi face să-mi u i t g â n d u l cu o m â n g â i e r e . D e altfel n u
e n i m i c d e u i t a t , e ceva m e r e u p r e z e n t : sare în ochi că n ' a i nimic
să-mi d a i , şi eu ţ i e t o t u l ; ajunge să m ă p r i v e ş t i şi să m ă asculţi
ca s ă - m i r ă m â i d a t o r .
AGAMEMNON. Şi n u vrei să fie aşa?
CASANDRA. D e ce n u ? D a r c a u t p e cel care s ă - m i d e a el m i e
v i e a ţ a , n u eu l u i .
AGAMEMNON. Şi e u n u s u n t a c e l a ?
CASANDRA. Ce a l t ă d o v a d ă , d e c â t că n u înţelegi : locul m e u
n u e a c i ? D a r vorbele încep să fie inutile c â n d dansează p e u n
v
t e r e n înclinat, între u n interlocutor prea sus şi u n u l prea j o s .
AGAMEMNON. Ce v r e i ?
CASANDRA. Să plec, dacă se p o a t e .
AGAMEMNON. Bine. F i i fericită singură cu n e c u n o s c u t u l e r o u ,
dacă îl găseşti. Vei pleca de aici c â t de c u r â n d . (Pleacă).
CASANDRA. î n c o t r o m ă t r i m i ţ i ? A g a m e m n o n !
 SCENA II-a
Casanăra (singură)

CASANDRA. D e ce s u n t n e h o t ă r î t ă ? Somnul mi-e plin de

î n c â n t ă t o a r e fantome d a r dacă le c a u t î m p r e j u r nimeni n u sea­
m ă n ă cu ele. Oamenii a u prea m u l t sânge în ei, a u orbiri şi n e ­
n u m ă r a t e margini peste care n u încearcă să t r e a c ă . (In partea
unde a ieşit Agamemnon). D e ce n u eşti t u m a i t â n ă r ? D e ce
cuminţenia t a n u a r e strălucirea copilărească a zeilor? D i n p ă ­
cate se poate citi în el la fiecare h o t ă r î r e litera scrisă de v i a ţ ă .
N u face decât să recitească vechiul t e x t . Voi pleca d e c i ? Sau
să ascult sfatul oboselii şi al sângelui c a l d ? (Casandra stă în
genunchi, cu coatele pe o bancă de marmoră; ajară în grădină
apar Clitemnestra şi Egist).

SCENA I l I - a

Casandra — Clitemnestra — Egist

EGIST. Stai, n u m ă împinge aşa î n ă u n t r u . Mai s p u n e - m i

odată...
CLITEMNESTRA. D e c e ? Ori m ă crezi delà început, ori r ă m â i
să pieri pe limba t a .
EGIST. N u p o t să cied că vrea să m ă ucidă.
C L I T E M N E S T R A . N u e l . P u n e pe altcineva.
EGIST. N u se poate să fi înţeles t u g r e ş i t ?
CLITEMNESTRA. A ş t e p ţ i să t e convingă el însuşi? Dacă n u
m ă crezi p e mine azi, ai să-1 crezi pe el m â i n e . Va fi u n a d e v ă r
care scoate ochii, c u m se s p u n e . N u m a i că ţ i e inima a r e să ţ i - o
scoată şi a r u n c e la câini.
E G I S T . Şi tu i-ai s p u s ! T u ! Ar t r e b u i să-ţi sucesc g â t u l !
CLITEMNESTRA. N u striga. Când mi-a s c ă p a t a d e v ă r u l , mi-erai
cu t o t u l indiferent. D a r de a t u n c i î ţ i găsesc v i a ţ a m u l t m a i
preţioasă. Trebue să dregem ce a m s t r i c a t e u . D u - t e şi vorbeşte
cu Casandra.
EGIST. Dacă n u p r i m e ş t e ? Dacă n e t r ă d e a z ă ?
CLITEMNESTRA. N u e o femeie, e o fecioară şi n u ştie să r â d ă .
N ' a r e să-i s p u n ă nimic lui A g a m e m n o n . I n t r ă ;
(Clitemnestra dispare. Egist se uită după ea, apoi trage de un
clopoţel; sunet argintiu. Apare în uşa cu gratii o slujnică. Egist
îi şopteşte ceva, slujnica se duce la Casandra, îi atinge umărul,
o trezeşte din gânduri şi îi vorbeşte la ureche).
 S C E N A IV

Casandra— Egist— O slujnică

CA SANDRA. Nu se p o a t e ; ce d o r e ş t e ? Să vorbească lui Aga­

m e m n o n . N u , spune-i că n u . (Slujnica iese, îi şopteşte ceva lui
Egist).
EGIST. T r e b u e n e a p ă r a t . N u m ă mişc de aci p â n ă n u m ă
p r i m e ş t e . T r e b u e , înţelegi? N u m a i o clipă să m ă p r i m e a s c ă .
(Slujnica se duce iar la Casandra).
CASANDRA. Să v i n ă , a t u n c i . (Slujnica îl aduce pe Egist şi
dispare).
CASANDRA. Ce vrei delà m i n e , E g i s t ? D e ce n u vorbeşti cu
A g a m e m n o n ? E u n ' a m niciun fel de p u t e r e . N ' a r e rost să-mi
ceri nimic.
EGIST. N u - ţ i cer d e c â t să m ă asculţi şi apoi să vezi dacă m ă
poţi a j u t a să s c a p .
C A S A N D R A . D e ce să s c a p i ?
E G I S T . D e ce n u scapă nimeni, de m o a r t e . D e altfel n ' a m
de g â n d să scap de ea d e c â t p e n t r u câţiva a n i n u m a i . A s t ă
seară sau m â i n e , A g a m e m n o n p u n e să fiu o t r ă v i t , ori să fiu
împins din greşeală ca să cad pe o scară foarte lungă, sau să
îmi cadă în c a p u n olan de pe acoperiş.
CASANDRA. E ş t i n e b u n ? Ce v o r b e ş t i ? Ce a r e cu t i n e Aga­
memnon? •
E G I S T . N u e greu de b ă g a t de s e a m ă . A m iubit-o pe Clitem-
nestra şi ea i-a s p u s .
CASANDRA. E a i-a s p u s ? D e c e ?
E G I S T . F i i n d c ă nu-i pasă de v i a ţ a a l t o r a , nici de a ei. Cred
că voia să-1 facă gslos pe A g a m e m n o n , ca să t e lase pe t i n e .
U r m a r e a este că A g a m e m n o n a v ă z u t roşu î n faţa ochilor şi
m ă pedepseşte, nu din gelozie, ci din deşertăciune r ă n i t ă . Casandra
n u ştiu să m ă rog, de aceea nu t e implor să îi spui o v o r b ă l u i . . .
CASANDRA. Ar a j u t a c e v a ?
EGIsr. M'ar salva. D a r n u ţi-o cer. Cred că n ' a i face-o. E ş t i
obişnuită să vezi oameni tineri m u r i n d şi a ş fi şi eu un m o r t
m a i m u l t . D a r s u n t la î n c e p u t u l t u t u r o r călătoriilor, al t u t u r o r
vârstelor de a u r între care n ' a m d e c â t să aleg. E greu să r e n u n ţ
la ele, p e n t r u întunerecui p r o b l e m a t i c de dincolo. N u voi r e ­
n u n ţ a . Şi t u eşti ca m i n e ; ai fost la i n t r a r e a grădinilor fabuloase
şi a c u m r ă m â i să veghezi b ă t r â n e ţ e a .
CASANDRA. A g a m e m n o n n u e b ă t r â n .
EGIST, In zece a n i , când t u vei fi o femeie t â n ă r ă , va fi b ă t r â n
şi v a încerca să-şi încălzească b ă t r â n e ţ e l e cu sângele t ă u t â n ă r . . .
Nu m ă priveşte. U n singur lucru îţi c e r : să t e salvezi pe t i n e .
E u fug deseară. R ă m â i singură cu u n orb furios şi cu Clitem-
n e s t r a . N u t r e b u e să t e mai speriu cu v o r b e . Ştii cine e Clitem-
n e s t r a . I a r eu n u voi mai fi lângă ea s'o ţin în frâu.
CASANDRA. P e n t r u ce îmi spui a s t a ?
E G I S T . Ca să fugi deseară cu m i n e . N u r ă m â n e a aci ca u n
spin în ochii celei m a i n e b u n e m â n d r i i . î n c e a r c ă să t r ă i e ş t i . . .
CASANDRA. Nu p o t , Egist.
EGIST. N u poţi să t r ă i e ş t i ?
CASANDRA. N u p o t fugi'.
EGIST. F u g a n u t e leagă î n t r u nimic de m i n e . Te-aş lua şi
t e - a ş ţ i n e în b r a ţ e lângă mine, d a c ' a r fi d u p ă voia m e a . D a r
t o t u l v a fi c u m doreşti t u . Te duc la t e m p l u l de s u b a l u n i a i
Gibelei, în văile m u n ţ i l o r ; n i m e n i n u se a t i n g e acolo de fugari.
CASANDRA. Ar fi foarte frumos, dar n u e a d e v ă r a t .
EGIST. C e . . . ce vrei să s p u i ? Că m i n t ?
CASANDRA. N u a s t a . F u g a m ' a r lega p e n t r u t o t d e a u n a d e
t i n e . P o a t e şi a l t c e v a ; i a r eu n u v r e a u . N u eşti d e s t u l de sigur
ca să m ă p o t încrede în t i n e . N u eşti d i n t r ' o b u c a t ă . A g a m e m n o n
însă s'ar simţi t r ă d a t . Mă t r i m i t e delà sine, pe f a ţ ă . D e ce să-i
fur ce-mi dă el s i n g u r ? N u - m i plac faptele de n o a p t e , nici să
m ă a s c u n d . F u g i t u . I ţ i urez noroc.
E G I S T . De ce n u m ă a s c u l ţ i ? In casa aceasta n i c i o d a t ă n u
ştii cacă în oglindă îţi vezi faţa sau pe a u n u i a care s t ă la p â n d ă .
I a r eu t e v ă d în o m limpede, d r e p t , t a r e şi v r e a u să t e scap
de aci, chiar dacă eu la n o a p t e n u scap —căci n u e u ş o a r ă fuga.
D a r vino cu m i n e !
CASANDRA. E g i s t , n ' a m încredere în t i n e .
EGIST. E singura d a t ă c â n d u n om se p o a t e încrede în mine
şi t u n u v r e i !
CASANDRA. Nu p o t . Ai v ă z u t de ce n u mi-e î n g ă d u i t să fug
de A g a m e m n o n . Voi v o r b i cu el şi voi face t o t u l ca să n u ţ i
se î n t â m p l e nimic. N u - ţ i pierde v i a ţ a l u â n d u - m ă şi p e m i n e .
Singur ai m a i m u l ţ i sorţi să reuşeşti. Iţi urez n o r o c ; nesigurii,
porniţii ca t i n e a u nevoie de el.
E G I S T . Vine c i n e v a ? E cineva a c o l o ?
CASANDRA. D a , du-te.

S C E N A V-a
Casandra— Agamemnon

AGAMEMNON. Mereu s i n g u r ă ?
CASANDRA. Ştii foarte bine că n ' a m fost s i n g u r ă .
AGAMEMNON. A m a u z i t glasuri î n t r ' a d e v ă r . Cine a f o s t ?
CASANDRA. D e ce m ă i n v i ţ i să m i n t ? Ştii cine a fost.
 AGAMEMNON. E g i s t ?
CASANDRA. T e - a m v ă z u t a s c u n s d u p ă p e r d e a u a delà uşe,
acolo. E prea s u b ţ i r e . N u t e m a i preface.
AGAMEMNON. Ce voia delà t i n e ? ,
CASANDRA. D a c ă ai a s c u l t a t , n u m ă m a i î n t r e b a .
AGAMEMNON. Iţi j u r că n ' a m a u z i t d e c â t c u m i-ai d o r i t noroc.
CASANDRA. Cum îndrăzneşti să asculţi la uşa m e a ? Cine îţi
îngăduie să-mi întinzi curse, ca şi c u m te-ai a ş t e p t a să m i n t ,
să t e înşel?
AGAMEMNON. I a r t ă - m ă , Casandra. A m u i t a t că erai t u , nu
o femeie. I a r t ă - m ă .
CASANDRA. Egist a venit să m ă roage să-1 scap de t i n e .
AGAMEMNON. Cum asta?
CASANrRA. Se p a r e că pui să fie « pedepsit > la n o a p t e .
AGAMEMNON. A v i s a t u r î t . Cine i-a p o v e s t i t asemenea b a s m e ?
CASANDRA. Clitemnestra.
AGAMEMNON. E l i m p e d e : i-a spus-o ca să-1 sperie, ca să-1
împingă la vreo nebunie (se arată cu degetul pe sine). înţelegi
care n e b u n i e .
•CASANDRA. Nu-1 omorî, A g a m e m n o n ! N u - m i plac ucigaşii cu
sânge rece, acei străini p r i n t r e o a m e n i . E g i s t e în mâinile t a l e ;
nu e c u t r e m u r ă t o r că t r e b u e să t e rog să nu-1 o m o r i ? R ă m â i
un om, rămâi o m !
AGAMEMNON. N u i se va î n t â m p l a n i m i c . . . D a r mâine E g i s t
pleacă de aci. II t r i m i t în a m b a s a d ă în Fenicia.
CASANDRA. D u - t e şi spune-i ceva, să-1 linişteşti.
AGAMEMNON. D e ce nu t e duci t u ?
CASANDRA. N u - m i place să-1 v ă d .
AGAMEMNON. A s t a o spui p e n t r u m i n e ?
CASANDRA. î m i place prea m u l t să-1 v ă d , ca să m ă u i t la el
în linişte. Preferi să s p u n a ş a ?
AGAMEMNON. De loc. Mă î n t r i s t e a z ă şi îmi ia sângele rece de
care vorbeai adineaori.
CASANDRA. î m i place să-1 v ă d , d a r mi-e groază de ce b ă n u e s c
în el.
AGAMEMNON. Care s u n t adâncile î n t u n e c i m i ale lui E g i s t ?
CASANDRA. N u r â d e . Cât t i m p nu se s i m t e el sigur, v i a ţ a
t a a t â r n ă de u n fir. D u - t e la el. Vreau să v ă d pace în casa a c e a s t a .
U n d e a ş t e a p t ă liniştea?
AGAMEMNON. D a c ă m ă d u c Ia el, are să c r e a d ă că v r e a u să-i
a d o r m b ă n u i a l a , ca să-1 lovesc m a i uşor. L a s ă , t o t e m a i b i n e
să-1 t r i m i t mâine de aci. I a r p â n ă mâine m ă păzesc e u . D a r
n ' a m nevoie. Egist e neînfrânat, d a r n u e în s t a r e de o l o v i t u r ă
g â n d i t ă m u l t î n a i n t e . A m j u c a t cu el ş a h . . .
 SCENA Vl-a
Casandra — Agamemnon — Omul de credinţă

AGAMEMNON. Ai şi v e n i t ? Casandra, e omul m e u de c r e d i n ţ ă ,

care pleacă m â i n e cu E g i s t . T r e b u e să-i d a u cele din u r m ă î n ­
d r u m ă r i . (Casandra îi priveşte fix, cum vorbesc încet). Să a i
grijă de E g i s t ca de ochii t ă i . II iubesc foarte m u l t . . . 1 \ - a m
ales pe t i n e ; pricepi la puterile ierburilor şi zemurilor, fiindcă
E g i s t m ă n â n c ă m u l t şi a r e s t o m a c u l slăbit. I se p o a t e î n t â m p l a
să aibă r ă u de m a r e . D a r de a s t a n ' a m u r i t nimeni p â n ă a c u m .
CREDINCIOSUL. D a c ă boala ţine t o t t i m p u l călătoriei, cine ş t i e ?
AGAMEMNON (îl bate pe umăr şi râde). Ai să ai t u grijă să n u
i se î n t â m p l e nimic. (Credinciosul râde negru). Vezi să n ' a i b ă
r ă u de m a r e . Bietul E g i s t ! (Credinciosul iese prin grădină şi
trece, fără să-i vadă, pe lângă Clitemnestra şi Egist. Ea i-l arată
lui Egist cu degetul, acesta dă din cap).

S C E N A V I I-a
Casandra— Agamemnon— Clitemnestra şi Egist ascunşi
AGAMEMNON. A c u m t o t u l e bine. Casandra, înţelege că s u n t
g a t a la orice ca să t e p ă s t r e z . E ş t i p e n t r u mine sfârşitul r ă t ă ­
cirilor, o d i m i n e a ţ ă n e a ş t e p t a t ă , t o a t e grădinile l u m i i ; iar eu
s u n t n e v r e d n i c , u n t r e c ă t o r care este poftit d i n t r ' o d a t ă în p a l a t e
de m a r m o r ă , n u m a i a ş a , din î n t â m p l a r e . D a c ă a ş fi pe m ă s u r a
t a , n ' a ş fi a t â t de u i m i t că t e p o t a v e a , nici aşa de î n g r i j o r a t
că te p o t pierde. N u t e mira deci că n u - m i pasă de legi o m e n e ş t i
sau divine, când de t i n e e v o r b a .
CASANDRA. P a r c ă ai încerca să-ţi î n d r e p t ă ţ e ş t i vreo f a p t ă
îndoielnică şi să t e a p e r i dinainte de învinuiri.
AGAMEMNON. N u , e r a vorba n u m a i despre t i n e .
CASANDRA. D a r fereşte-te de ei ! Şi n u ucide !
AGAMEMNON. A m l u a t m ă s u r i ca să nu-ţi m a i fie t e a m ă
p e n t r u mine. P â n ă mâine însă m ă păzesc singur. E g i s t e m a i
t â n ă r Cu douăzeci de a n i d e c â t mine şi t o t îl d a u jos cu u n singur
b r a ţ . D a r n u va fi nevoie. N u e în stare să î n t i n d ă o cursă. A m
j u c a t cu el şah şi l-am b ă t u t în p a t r u mişcări cu regina şi cu
nebunul.

SCENA VIII-a

Casandra — Agamemnon — Clitemnestra — Egist

CLITEMNESTRA. Cu regina şi cu n e b u n u l ?
AGAMEMNON. N u erai a ş t e p t a t ă .
CLITEMNESTRA. Cred. Totuşi o c a u t pe C a s a n d r a .
 AGAMEMNON. P e n t r u ce?
CLITEMNESTRA. Are s'o afle ea la v r e m e a c u v e n i t ă .
AGAMEMNON. Doreşte Casandra să afle?
CLITEMNE STRA. Iau t ă c e r e a ei d r e p t u n d a .
AGAMEMNON (zâmbind batjocoritor). D a c ă î ţ i place s'o în­
ţelegi a ş a . . .
CLITEMNESTRA. Cele m a i sângeroase n e r u ş i n ă r i ale t a l e n u
m ă v o r scoate din fire. Mi-a m p u s în g â n d să vorbesc cu e a ,
chiar dacă n u v r e ţ i nici t u , nici ea. Scuteşte-mă de fluturările
de m a n t a r o ş i e ; azi s u n t de o linişte n e c l i n t i t ă .
AGAMEMNON. N u a i fost niciodată impasibilă c â n d a i fost
umilită.
. CLITEMNE STRA. Deci nu m ă poţi umili.
AGAMEMNON. Zi altfel: deci chiar în clipa aceasta îţi p r e g ă ­
teşti răspunsul.
CLITEMNE STRA. A g a m e m n o n , a i p ă t r u n d e r e a t u t u r o r a d o ­
lescenţilor î n d r ă g o s t i ţ i .
AGAMEMNON (furios). Cum?
CLITEMNE STRA. Vezi c â t de uşor eşti prins de p r o p r i a - ţ i
j u c ă r i e ? Mai bine ia-i lui E g i s t încă o d a t ă regele cu regina şi
cu n e b u n u l . Ţine n u m a i o clipă. T e r o g . (Agamemnon şi Egist
ies cu neplăcere).

SCENA IX-a
Casandra — Clitemnestra

CLITEMNESTRA. C a s a n d r a . . .
CASANDRA. ...
CLITEMNESTRA. E a d e v ă r a t , n ' a i ce s ă - m i spui. D a r n u p o t
să-ţi cer i e r t a r e . •
CASANDRA. A r fi fără r o s t . Ce vrei să-mi s p u i ?
CLITEMNE STRA. încearcă, aşa c u m încerc şi eu, să uiţi t o t
ce p o a t e rosti gura p r o a s t ă a u n u i o m şi ce p o a t e ţ i n e m i n t e
i n i m a o a r b ă . A m d e s b r ă c a t orice m â n d r i e şi v i o la t i n e n u m a i
ca o femeie. Te î n t r e b , dacă ştii ce ai făcut căzând în mijlocul
nostru.
CASANDRA. Al cui « al v o s t r u »?
CLITEMNE STRA. A g a m e m n o n şi cu mine a v e m copii.
CASANDRA. D e care îngrijesc la ţ a r ă ciobanii? Se p a r e că
m a m a lor n u vrea să-i v a d ă , ca să nu-şi a d u c ă a m i n t e că t r e c
zilele şi se apropie t o a m n e l e ?
CLITEMNESTRA. Ai aflat r e p e d e a m ă n u n t e l e . T o t delà cele­
lalte slujnice?
CASANDRA. (desnâdăjduită). A h , i a r ă ş i ! Ai d r e p t a t e , să î n ­
c e r c ă m să n e î n ă b u ş i m i n i m a !
 CLITEMNESTRA. T u ai u i t a t cea d i n t â i .
CASANDRA (într'o suflare). D a , eu î n c e p u s e m ; d a r t e rog, fii
d r e a p t ă . N u v o r b i de copii: vorbeşte de t i n e .
CLITEMNESTRA. Bine, voi vorbi de m i n e . D e ce mi-1 iei?
CASANDRA. E l m ' a l u a t pe m i n e , n u eu pe el,
CLITEMNESTRA. F u g i delà el. D a c ă n u l-ai iubi, s'ar întoarce
la m i n e .
CASANDRA. I - a m spus t o t d e a u n a că n u s u n t e m u n u l p e n t r u
cellalt.
CLITEMNESTRA. Şi a i crezut ce s p u i ?
CASANDRA. T u p a r i a n u c r e d e ?
CLITEMNESTRA. Lasă-mi-1. A m nevoie de el să m ă sprijine şi
s ă - m i dea pacea.
CASANDRA. Nici el n ' a r e sprijin şi pace. Şi le-a c ă u t a t la m i n e .
CLITEMNESTRA. Şi vrei să i le dăruieşti, î m p r e u n ă cu t i n e
şi cu zilele t a l e ?
CASANDRA. N u ştiu. Cred că a r t r ă i şi s i n g u r ; d a r . . .
CLITEMNESTRA. D a r cu mine n u ? E u l-aş n i m i c i ? I-aş suge
sângele şi i-aş lua l i n i ş t e a ? L-aş înşela în t o a t e a ş t e p t ă r i l e ?
CASANDRA. Ca şi lui E g i s t . I a r t ă - m ă . T o t ce ai spus e a d e v ă r a t .
CLITEMNESTRA. D a c ă n u pleci de aci, îmi vei p l ă t i s c u m p
c u v â n t u l acesta. D a c ă pleci însă, s u n t g a t a să t e u i t .
CASANDRA. E u n a d i n slăbiciunile cele m a i o m e n e ş t i , de a
n u voi să fii u i t a t .
CLITEMNESTRA. A g a m e m n o n de pildă n u v a u i t a n i c i o d a t ă
pe mironosiţa care era g a t a să fugă în seara a c e a s t a cu E g i s t .
CASANDRA. D a r m i n ţ i ! M i n ţ i ! M i n ţ i !
CLITEMNESTRA (cu răceală). N ' a r e aface. N u m a i el să m ă
creadă.
CASANDRA (cu pasiune). N i c i o d a t ă n u t e va c r e d e !
CLITEMNESTRA. Să v e d e m .
CASANDRA. Cine te-a n ă s c u t ? U n d e p o a t e încăpea în t i n e
a t â t a venin şi c u m n u te-ai o t r ă v i t singură p â n ă a c u m ? L a s ă - m ă
— d u - t e , spune ce vrei, cui vrei — lasă-mă să p l â n g a s u p r a t a ,
a s u p r a acelui suflet de slugă, care a v e n i t să-ţi povestească
despre mine că v r e a u să fug cu e l !

S C E N A X-a

Clitemnestra— Agamemnon

AGAMEMNOH. Cine a s t r i g a t a c i ?
CLITEMNESTRA. N ' a m i z b u t i t să m ă înţeleg cu îngerul t ă u r ă u .
AGAMEMNON. R ă u ?
CLITEMNESTRA. D a . I ţ i va a d u c e nenoroc.
 AGAMEMNON. Proorocirile tale n u m i se p a r i m p a r ţ i a l e . D a r
ce i-ai s p u s ?
CLITEMNESTEA. Ce-ţi spun şi ţie a c u m : că a căzut în mijlocul
nostru ca u n plug în p ă m â n t şi t u a i r ă m a s de-o p a r t e , eu şi cu
copiii de a l t a .
AGAMEMNON.* Copiii?
C L I T E M N E S T E A . N u te-ai g â n d i t la e i ?
AGAMEMNON Mărturisesc că n u . N u v e d e a m ce l e g ă t u r ă . . .
CLITEMNESTRA. P o a t e fi î n t r e ei şi viitoarea soţie a t a t ă l u i
l o r ! Vezi-i crescând, ascultă şi t u ce v o r auzi delà servitori
despre t i n e .
AGAMEMNON. Copiii m e i n u - i v o r asculta.
CLITEMNESTRA. Să ne închipuim că a u m o ş t e n i t din slăbi­
ciunile mele, că t o t u ş i vor asculta  că v o r fi destul de p u ţ i n
veseli. Ţi-i vei face d u ş m a n i ; cine ştie? T e v o r u r î în fundul
inimii, ca şi pe această s t r ă i n ă .
AGAMEMNON N u m ' a r mira : s u n t copiii t ă i doar.
CLITEMNESTRA. Ce a i de g â n d cu e i ?
AGAMEMNON. Nici n u i - a m v ă z u t m ă c a r .
CLITEMNESTRA. Mâine sosesc.
AGAMEMNON. D e c â t t i m p s u n t mereu acolo?
CLITEMNESTRA. N ' a r e a c u m aface. R ă s p u n d e a c u m la î n t r e ­
b a r e a m e a . Ce a i de g â n d cu e i ?
AGAMEMNON. Vreau să ştiu întâi ce a i făcut cu ei t u . D e
c â t t i m p n u i-ai v ă z u t ?
CLITEMNESTRA. D e vreo doi a n i , sau p o a t e m a i m u l t .
AGAMEMNON. Şi de când i-ai t r i m i s delà t i n e ?
CLITEMNESTRA. Mă întrebi ca u n j u d e c ă t o r ! ca u n c ă l ă u l
Nu-ţi m a i r ă s p u n d . Cu cine crezi că v o r b e ş t i ? L a s ă - m ă .
AGAMEMNON Iţinând-o de încheieturile mâinilor). S t a i ! Aşea-
ză-te aci şi r ă s p u n d e - m i l i n i ş t i t ă ; t e rog, Clitemnestra. Ca apoi
să-ţi spun ce găsesc bine de făcut. D a r m a i întâi vreau să ştiu
când i-ai î n d e p ă r t a t de a c i .
CLITEMNESTRA La doi a n i d u p ă plecarea t a .
AGAMEMNON. E s t e o b u c a t ă de t i m p de a t u n c i , frumoasa
m e a . Şi eu a m de g â n d să-i a d u c aci, ca să-i cresc m a r i , eu şi
cu s t r ă i n a , c u m spui t u .
CLITEMNESTRA. E ş t i în t o a t e m i n ţ i l e ? Vrei de-a binelea s'o
ţii a c i ?
AGAMEMNON. P â n ă la m o a r t e a m e a .
CLITEMNESTRA. Dar va voi ea?
AGAMEMNON. E speriată de t i n e . Mai e nefericită ca oricine
şi-ar fi p i e r d u t pe t o ţ i ai săi în război şi nu m a i a r e nici ţ a r ă ,
nici acoperiş deasupra capului, nici pe cine să-i dea p â i n e ; şi
p â n ă a c u m era o p r i n ţ e s ă . E u a m r ă b d a r e . Ii v o i r ă b d a neferi-
cirea p â n ă se m â n g â i e ; şi încotro să se d u c ă ? D a c ă îi r ă m â n e
cineva prieten, eu s u n t acela.
CLITEMNESTRA. Eşti un om b u n .
AGAMEMNON. I ţ i b a ţ i joc de m i n e ?
CLITEMNESTRA. E ş t i b r u t a l , d a r eşti un o m încrezător şi b u n .
Nu râd, Agamemnon.
AGAMEMNON. A t u n c i de ce m ă găseşti b u n ?
CLITEMNESTRA. Fiindcă eşti sigur că şi alţii s u n t ca t i n e .
AGAMEMNON. Cine, a n u m e ?
CLITEMNESTRA. T u nu vrei s'o goneşti pe Casandra. Crezi
însă că ea n ' a r pleca delà s i n e ?
AGAMEMNON. D a c ă n u pui la cale nimic, dacă n u urzeşti
nicio şiretenie, n u . Delà sine nu pleacă.
CLITEMNESTRA. Şi dacă ţi-aş dovedi că e g a t a să fugă?
AGAMEMNON. N ' a ş crede. Casandra e t â n ă r ă ; e încă în m i j ­
locul căutării, al enigmelor şi al figurilor strălucitoare din balul
t r e c ă t o r . Când va înceta muzica, va î n t r e b a d u p ă cineva care
s'o d u c ă de b r a ţ p r i n întunerec acasă. De aceea a ş t e p t . N u t e
voi crede.
CLITEMNESTRA. Egist vrea să fugă şi e l . . .
AGAMEMNON (întrerupând-o ) . C â n d ?
CLITEMNESTRA. Astă seară.
AGAMEMNON. Egist v a pleca mâine d i m i n e a ţ ă ; a s t ă seară v a
fi de faţă la masa m e a . P o p o r u l t r e b u e să m ă v a d ă înconjurat
de a i m e i . Ce-mi pasă de ce are de g â n d acest t â n ă r m u i e r a t i c ?
CLITEMNESTRA. I-a oferit Casandrei s'o ia cu el şi ea a p r i m i t .
AGAMEMNON. M i n ţ i !
CLITEMNESTRA. N u . E a d e v ă r a t . I n t r e a b - o .
AGAMEMNON. A ş t e a p t ă (face un pas).
CLITEMNESTRA. Cât de p u ţ i n ă încredere a i în e a !
AGAMEMNON. Ce a i cu m i n e ? D e ce n u - m i laşi l i n i ş t e a ? De ce
te înverşunezi ca o s ă l b ă t e c i u n e ? M'ai făcut s'o t r ă d e z : s p u n e - m i
m ă c a r a c u m dacă e a d e v ă r a t s a u n u .
CLITEMNESTRA. E s t e . D u - t e şi î n t r e a b - o . Şi dacă n u m ă r t u ­
riseşte, insistă, n u t e lăsa p ă c ă l i t de plânsul ei şi vei v e d e a .
A g a m e m n a n , ce a i ? Ce faci cu m i n e ? Mă s p e r i i ! (Agamemnon
s'a descins de o eşarfă de mătase, i-a legat după o scurtă încercare
de apărare a ei, mâinile la spate şi apoi de o coloană sau de gratiile
unei uşi).
AGAMEMNON. Ţ i - a m spus că n ' a m să t e cred. Chiar dacă a i
d r e p t a t e , chiar d a c ă (întâia oară de când n e - a m r e v ă z u t ) , a i s p u n e
a d e v ă r u l , n ' a m să t e cred. N u t e m a i cred, frumoasa m e a soţie.
A m s ă v â r ş i t p ă c a t u l de m o a r t e al prostiei şi p e al încrederii
î n t r ' o femeie; d a r a c u m mi-eşti ca d i n t r ' a l t ă ţ a r ă ; şi vreau să
mă r ă s c u m p ă r de vina de a fi t r ă d a t u n înger. Vei vedea c u m .
 SCENA XI-a
Clitemnestra (legată şi singură)

CLITEMNESTRA. E n e b u n . Vede oricine că eu a m d r e p t a t e .

T o c m a i de aceea m ă u r ă ş t e şi v r e a să m ă u c i d ă . D a r voi scăpa
şi î m i voi face eu d r e p t a t e , dacă la el n u g ă s e s c ; mi-o iau cu
sila şi i-o a r t p â n ă îl v ă d o r b i t .
(Intră Casandra, care asistă înspăimântată la ce se petrece;
Agamemnon vine urmat de doi sclavi negri, cu turbane şi şalvari
galbeni).

SCENA XII-a
Clitemnestra — Casandra — Agamemnon— Doi negri

AGAMEMNON. Aci e. L u a ţ i - o şi închideţi-o u n d e v ' a m a r ă t a t .

Cu nimeni să n u v o r b e a s c ă . N ' a s c u l t a ţ i ce v ă s p u n e , c u m n ' a ţ i
a s c u l t a t pe b u n i c a v o a s t r ă , c â n d dăduse în m i n t e a copiilor;
c a m aşa v o r b e ş t e şi femeia a c e a s t a . H a i d e .

SCENA X I I I - a

Casandra — Agamemnon

AGAMEMNON. A c u m m ă c a r s t ă m l i m p e d e . E s t e o u ş u r a r e şi
a c e a s t a . T u de ce ai v e n i t , C a s a n d r a ?
CASANDRA. N ' a i fi d o r i t ?
AGAMEMNON. De loc. E o scenă de familie, n u p e n t r u ochii t ă i .
CASANDRA. I n t r ' a d e v ă r n u e s t e ; s'ar p o t r i v i în odaia din
fund a unei t a v e r n e din p o r t , sau î n t r ' o colibă de fierari. E s t e
în faţa oamenilor soţia t a şi n u o vei ţine legată şi închisă.
AGAMEMNON. I n faţa t u t u r o r oamenilor n ' a m v i n ă ţ i n â n d
legat pe cine e g a t a să u c i d ă .
CASANDRA. Ştii s a u bănuieşti că e g a t a ?
AGAMEMNON. N u e n u m a i g a t a : de două ori a încercat să
ucidă p r i n c u v â n t . O d a t ă pe E g i s t ; şi a c u m c â t e v a clipe pe
u n u l din noi sau pe a m â n d o i .
CASANDRA. Ţi-a spus d e c i ?
AGAMEMNON. Că ai fi v r u t să fugi cu E g i s t ? D a .
CASANDRA. O, d a c ' a r şti cjtt de interzis îmi este să f u g !
AGAMEMNON. Cine t e o p r e ş t e ? E u n u .
CASANDRA. N e n u m ă r a t e l u c r u r i v ă z u t e şi n e v ă z u t e . Şi t o t
ele ne poruncesc s'o deslegăm, p e n t r u că n ' a r e vină şi n u ştie
ce face.
 AGAMEMNON. B u n ă t a t e a fără m ă s u r ă dansează pe o m u c h e
de c u ţ i t între o iubire şi u n dispreţ a p r o a p e neomeneşti. Iar e u
aş vrea să fii u n o m , Casandra, nu un înger a l b sau n e g r u .
CASANDRA. S u n t u n glas care cere să-i dai d r u m u l femeii aceleia.
AGAMEMNON. S'a î n t o r s iar sângele în ea când a m î n c h i s - o ;
iar e ca m o a r t ă , cu p e t e vinete pe t r u p ca u n leopard. î m i ceri
să-i dau d r u m u l leopardului pe care l-am călcat pe coadă şi
închis în cuşcă şi să-1 aşez diseară la masa mea.
CASANDRA. E bolnavă?
AGAMEMNON. Da.
CASANDRA. Cât de târziu aflu că în ea este cruzimea boalci,
nu a ei ! Cât de nesimţitoare a m fost că n ' a m t ă c u t ! M ' a m l u p t a t
cu ea ca şi c u m a r fi fost plină de p u t e r i duşmănoase şi ea e roasă
de veninul încet a l slăbiciunii şi al fricei de m o a r t e . N ' a r e destulă
închisoare cuşca de durere în care este î n c h i s ă ? Lasă-i grădinile
şi cerul deschis, A g a m e m n o n . Şi aşa te pierde pe t i n e .
AGAMEMNON. î m i faci o vină că o părăsesc p e n t r u t i n e ?
CASANDRA. E b o l n a v ă şi fără n i m e n i .
AGAMEMNON. II are pe Egist încă de când nu era bolnavă..
Căci a m înţeles, ştii, t o a t ă povestea.
CASANDRA. N u era nimeni lângă ea. niciunul m a i b u n . L-a
l u a t pe el.
AGAMEMNON. T r e b u i a să mă a ş t e p t e .
CASANDRA. A t â t a t i m p ? Tu a i ' a ş t e p t a t ?
AGAMEMNON. A c u m t a c i ! N u vreau să a u d că o t r ă d e z şi că
d a t o r i a m e a este să-i m u l ţ u m e s c că m ' a înşelat. Crezi că a fost
u n joc, să mă desbăr de « soţia mea în faţa oamenilor », c u m
zici t u ? Nu s u n t u n t â n ă r care n u ştie decât să încerce a v e n t u r a
t u t u r o r libertăţilor. Anii m ' a u î n v ă ţ a t să mă ţ i n în f r â u ; d a r
când mi-am recunoscut a d e v ă r a t u l d r u m , nimic n u m ă va o p r i ,
nici m ă c a r t u , când ţ i se pare că t r e b u e să t e jertfeşti pe t i n e
şi pe m i n e , ca să alini o suferinţă — care nici nu e aşa de m a r e
c u m crezi t u şi m a i ales e cu t o t u l a l t a decât crezi. N u m ă goni
delà t i n e ; singura u r m a r e a r fi pierzania mea, n u însănătoşirea
Clitemnestrei.
CASANDRA. Ai înţeles de ce a m v r u t să r e n u n ţ .
AGAMEMNON. D a , draga m e a . D a r eu s u n t h o t ă r î t să nu t e
trădez pe tine şi pe m i n e ; pe c e i l a l ţ i . . . (gest).
CASANDRA. P e ea t o t u ş i n ' o vei ţine închisă. E b o l n a v ă .
AGAMEMNON. L e o p a r d u l are u n spin în carne şi îmi cer s ă -
d a u d r u m u l p e n t r u că îl d o a r e ? E c u m i n t e ce s p u i ? N u îi d a u
drumul.
CASANDRA. Ascultă altă p a r a b o l ă : calul bolnav, chiar n ă r ă v a ş ,
nu ţi-1 îngrijeşti de frică să nu t e t r â n t e a s c ă m a i t â r z i u şi s ă - ţ i
r u p ă coastele?
 AGAMEMNON. Mintea şi încercarea m ă sfătuiesc să-i îngrădesc
furia, s'o împiedec delà c r i m ă ; t u m ă rogi, n u , îmi porunceşti
să îi d a u d r u m u l .
CASANDRA. A s c u l t ă : de cine t e t e m i ?
AGAMEMNON. D e ea.
CASANDRA. De m â n a ei sau de m â n a a l t u i a ?
AGAMEMNON. D e v o i n ţ a ei şi de m â n a a l t u i a .
CASANDRA. Care p o a t e fi acel a l t u l ? E g i s t ? Ţi se pare n e ­
v r e d n i c de a fi l u a t în s e a m ă .
AGAMEMNON. Clitemnestra face din el orice, p â n ă şi u n om
primejdios.
CASANDRA. D a r Egist t r e m u r ă de frică să nu p u i t u să fie
o m o r î t ! N ' a i d e c â t să-1 l i n i ş t e ş t i . . .
AGAMEMNON. Ca să îndrăznească o r i c e ?
CASANDRA. A t u n c i sperie-1 şi m a i m u l t , d a r a d u - ţ i a m i n t e
ce-mi s p u n e a i t u î n s u ţ i r â z â n d , despre el.
AGAMEMNON. Şi t o t u ş i Clitemnestra p o a t e să v â r e a t â t a inimă
în el ca să m ă lovească pê n e p r e g ă t i t e .
CASANDRA. Când şi u n d e ? Mâine îl t r i m i ţ i de aci. U n d e îl
mai vezi?
AGAMEMNON. A m poftit la m a s ă pe t o ţ i câţi a u a v u t t i m p
să m ă uite şi v a t r e b u i să m ă a r ă t , î n c o n j u r a t de ai mei.
CASANDRA. Te p o ţ i t e m e de el la m a s ă ?
AGAMEMNON. Nu.
CASANDRA. Vezi? Şi mâine pleacă, iar n o a p t e a aceasta nici
n u d o a r m e în p a l a t .
AGAMEMNON. Bine, bine, mă d a u b ă t u t . Ce ai v r u t ?
CASANDRA. A m v r u t să n u t e t e m i nici de bolnavi, nici de
neputincioşi ca acest Egist, moale, alunecos şi veninos ca o m e ­
d u z ă . Cum îl vei a ş e z a ? N u vreau să şed lângă el, nici lângă
femeia aceea.
AGAMEMNON. Ai să-ţi alegi t u singură locul. E ş t i s t ă p â n a
a t o t aci, a m e a , a soartei Clitemnestrei, a locului lui E g i s t la
m a s ă , a t o t î n t r ' u n c u v â n t . E ş t i ca u n c o p i l ; t e joci cu noi
p a r c ' a m fi mingile t a l e , şi le prinzi în m â n ă iar. D a r dacă îţi
scapă?
CASANDRA (râzând). N u îmi scapă. Mingea cea m a i m a r e
nu îmi scapă şi u singura pe care mi-ar p . rea r ă u s'o pierd. Ştii?
N ' a ş vrea s'o p i e r d .
AGAMEMNON. N ' a i s'o pierzi niciodată, i u b i t a mea. D a r dacă
îţi scapă celelalte? Mi-e t o t u ş i grijă de t i n e .

Cortina

So ridică numaidecât asupra unui decor sobru: e locul unde c închisă Cli­
temnestra. Ea ridică în sus mâinile încărcate cu lanţuri.
 SCENA XlV-a

Clitemnestra — Agamemnon

CLITEMNESTRA. Cine e s t e ?
AGAMEMNON. Eu.
CLITEMNESTRA (fără să-şi întoarcă faţa delà perete, cu acelaşi
glas ciudat). Nu-1 c u n o s c ; s u n t m a i m u l ţ i care se s b a t îngrijo­
rător.
AGAMEMNON (îşi dă deodată seama; o strigă pe nume ca s'o
trezească). C l i t e m n e s t r a ! Vorbeşti în s o m n ?
CLITEMNESTRA. C u m ? Cine e acolo? Ieşi la l u m i n ă !
AGAMEMNON. E u s u n t .
CLITEMNESTRA. Bine. Ce vrei i a r ă ş i ? D e d a t a a c e a s t a m ă
loveşti în obraz, sau c e ? A t â t a m a i r ă m a s şi să m ă ucizi p e
urmă.
AGAMEMNON. EU t e prigonesc şi t e chinuiesc pe rine?
CLITEMNESTRA. A t u n c i ce c a u ţ i la m i n e ?
AGAMEMNON. Să t e desleg şi să-ţi d a u d r u m u l .
CLITEMNESTRA. C u m te-ai î m b l â n z i t aşa d e o d a t ă ?
AGAMEMNON. Casandra mi-a a d u s a m i n t e că eşti b o l n a v ă .
CLITEMNESTRA. C a s a n d r a ? Mi-a t r e c u t . L e a g ă - m ă la loc.
AGAMEMNON. Uşa e deschisă. Ingăduie-mi să t e u r m e z .
CLITEMNESTRA. N u voi ieşi p e n t r u că a v r u t acea copilă
perversă să ies. î m i plăceai m a i m u l t furios şi s ă l b a t e c d e c â t
a s c u l t â n d de o mică lebădă abia ieşită din ou, ca u n b ă i e ţ a ş
de m a m ă . E ş t i vrednic de dispreţ şi de r â s , cu p ă r u l t ă u c ă r u n t .
AGAMEMNON. N u ştii ce v o r b e ş t i .
CLITEMNESTRA (deodată liniştită, cu voce moartă; tot dialogul
foarte liniştit). Ce vrei să fac?
AGAMEMNON. Ce îţi place. Să îmi vii c â t de p u ţ i n în faţa
ochilor. S u n t silit să t e poftesc la masa mea de a s t ă seară. T r e b u e
să m ă v a d ă t o ţ i că m ' a m întors şi că s u n t î n c o n j u r a t de credin­
cioasa mea soţie şi de şi m a i credinciosul meu v ă r . . .
CLITEMNESTRA. Şi de femeia abia ieşită din copilărie, a d u s ă
din s t r ă i n i , ca să-ţi ţie de u r î t la b ă t r â n e ţ e .
AGAMEMNON. Şi de ea ; în capul mesei chiar.
CLITEMNESTRA. Vor avea ce vedea bieţii o a m e n i ! P e u n
t i r a n ce îşi dispreţueşte soţia şi copiii, îşi goneşte rudele
AGAMEMNON. . . . a t â t de n e v i n o v a t e . . .
CLITEMNESTRA. . . . ş i sfidează r u ş i n e a .
AGAMEMNON. Intr'adevăr.
CLITEMNESTRA. E g i s t pleacă m â i n e ?
AGAMEMNON. î n a i n t e de r ă s ă r i t u l soarelui. P o ţ i să-ţi iei r ă m a s
b u n delà el.
 CLITEMNESTRA. N ' a i nicio t e a m ă : m ă d u c la el chiar a c u m .
AGAMEMNON (făcându-i loc să treacă). T e r o g , Clitemnestra.

Cortina

ACTUL IV
(O perdea heraldică, cu seninele zodiacului; la unul din colţuri, un Om
de Gardă se uită pe furiş înăuntru, cu spatele la public. Altul şade la mijloe
şi joacă singur şah. înăuntru muzică).

S C E N A I-a

Doi oamet.i de gardă

ÎNTÂIUL. Vino să joci cu m i n e . (Niciun răspuns). Ce v e z i ?

(tăcere). Se plictisesc; s i m t p r i n perdea c u m cască t o ţ i şi m ă
molipsesc (cască) şi e u . N u vrei să joci o p a r t i d ă ? (tăcere). E
p a t i m a m e a . Când e r a m de g a r d ă afară — t u erai t â n ă r — î n ­
v ă ţ a s e m o c ă ţ e a de v â n ă t o a r e să stea cu o l u m â n a r e pe c a p şi
noi j u c a m ş a h t o a t ă n o a p t e a . B l e s t e m a t câine J N u se mişca
p â n ă n u n e vedea t e r m i n â n d !
A L DOILEA (întoarce capul la celălalt). E r a m t â n ă r ? P e v r e m e a
aceea e r a m eu o florăreasă ţigancă, c â n d învăţaseşi t u câinele.
ÎNTÂIUL. N u crezi? (tăcere), j i g n e ş t i ; î ţ i închipui c u m v a că
mint?
A L DOILEA. S s t I
Î N T Â I U L . Ce v e z i ?
A L DOILEA (revenind delà perdea). E n e m a i p o m e n i t . N u suflă
u n u l o v o r b ă ; t o ţ i t a c şi b e a u .
ÎNTÂIUL. Mult?
A L DOILEA. El b e a ca o pâlnie, t a c e şi se u i t ă d r e p t î n a i n t e ,
încruntat.
ÎNTÂIUL. D a r eal
A L DOILEA. B e a p r i n t r e d i n ţ i , t a c e şi z â m b e ş t e uşor în gol.
Î N T Â I U L . Şi E g i s t ?
A L DOILEA. E g i s t ? Ii licăresc ochii, d ă peste c a p paharele
şi se u i t ă t o t t i m p u l la rege. Când li se întâlnesc privirile, î n ­
t o a r c e capul repede şi se î n v i n e ţ e ş t e la f a ţ ă .
ÎNTÂIUL. C a s a n d r a n u b e a .
A L DOILEA. B a d a , şi e a . P a r c ă a r fi o fetiţă b e a t ă , care v r e a
să p l â n g ă de s o m n .
ÎNTÂIUL. Bieţii musafirii
A L DOILEA. B e a u şi ei, t a c şi ei şi se s i m t p r o s t n u m a i e i .
Când se îneacă v r e u n u l , se întorc t o ţ i la el, p a r c ' a r fi s t r ă n u t a i
s u b o cupolă cu cincisprezece m i i de ecouri. Mă d u c să m ă u i t i a r .
 ÎNTÂIUL. R ă m â i să j u c ă m o p a r t i d ă !
A L DOILEA. P u n e - ţ i l u m â n a r e a pe c a p , b ă t r â n e , şi joacă
s i n g u r ! (se uită puţin, apoi se întoarce repede). Vine Casandra
şi Clitemnestra d u p ă ea (amândoi se scoală şi iau ţinută mar­
ţială).

SCENA I l - a
Casandra— Clitemnestra— Doi oameni de gardă

CASANDRA. Intoarce-te ; îţi pierzi t i m p u l .

CLITEMNESTRA. Spune m ă c a r de ce pleci.
CASANDRA. Nu.
C L I T E M N E S T R A . N u m i e : ca să afle şi el.
CASANDRA. E l ? Ca să afle e l ? Spune-i că n u v r e a u să fiu
m a r t o r ă ruşinii l u i .
CLITEMNESTRA. Că s'a a m e ţ i t ? E u n obicei din r ă z b o i ;
î n a i n t e n u era a ş a .
CASANDRA. î m i pare r ă u că nu-ţi p o t î m p ă r t ă ş i veselia. D i n
război ? Zi m a i bine că e m â h n i t şi nefericit şi că n u b a g ă d e
s e a m ă c â t i se t o a r n ă în p a h a r din porunca t a .
CLITEMNESTRA (sentinelelor). P l e c a ţ i de a c i , o a m e n i b u n i .
A s c u l t a ţ i la uşa de afară, dacă ţineţi n e a p ă r a t . (Sentinelele ies
tu neplăcere). N u iau în seamă ce spui, C s a i d . a . N.< vt-zi că
şi t u L şti a m e ţ i t ă , g a t a s ă plângi, ca u n b e ţ i v cu i n i m a fiartă d e
alcool.
CASANDRA. Cum vrei t u ; dar lasă-mă.
CLITEMNESTRA. N ' a m de g â n d . Vino î n d ă r ă t . F ă r ă t i n e se
v a plictisi şi m a i m u l t . T e r o g , v i n o .
CASANDRA (o priveşte cu teamă). Ce vrei cu m i n e ? D e c â n d
mă rogi de c e v a ? D e c â n d ai grijă ca el să n u se plictisească?
De c â n d n u faci t o t u l ca să n u m ă vezi, ci d i m p o t r i v ă ? D e când
mă pofteşti s t ă r u i t o r la aceeaşi m a s ă cu t i n e ? Ce vrei delà m i n e ?
CLITEMNESTRA (înţelegând că a mers prea departe). Nimic.
Ai c ă l c a t pe u n ş a r p e ? Vezi că te-ai î m b ă t a t ? N ' a m nimic c u
t i n e . R ă m â i , dacă-ţi place. Are să t e cheme el, n u e u .

SCENA I l I - a
Casandra (singură)

CASANDRA. Mă s i m t d e o d a t ă î n c o n j u r a t ă de subtile primejdii.

N u a r e ea d r e p t a t e ? N u : mi-e n u m a i p u ţ i n somn şi î m i piere
şi e l . A h , încotro se iese din coridorul acesta î n t u n e c o s ? D a r
unde este ziua şi luminile clare? Clitemnestra ştie ce face: i-a
g o n i t pe o a m e n i i aceia, aşi fi a v u t m ă c a r cu cine vorbi. Aşa
t r e b u e să-mi a d u c a m i n t e mereu de A g a m e m n o n , pe al c ă r u i
suflet începe să-1 înlocuiască zeul s ă l b a t e c şi fără frâu al vinului.
E r o u l m e u , iubitul m e u f a n t o m a t i c s'a u i t a t î n t r ' o oglindă con­
vexă şi eu s u n t silită să-i iubesc chipul m o n s t r u o s , ştiind că
celălalt îmi este în veci n e v ă z u t (tace; cu alt glas). N u îl t r ă d a ,
C a s a n d r a . I a r t ă - i slăbiciunile. Gândeşte-te că jertfeşte p e n t r u
t i n e t o t u l , ca u n cerşetor, care v r e a s ă fumeze opiu (iarăşi cu
alt glas): D a , îl iert. Vreau să-1 iert.

S C E N A IV-a

Casandra— Egist (oare a intrat acum o clipă)

EGIST. P e c i n e ? (tăcere). P e cine, C a s a n d r a ?

CASANDRA. P e u n o m care p o a t e fi i e r t a t .
E G I S T . N u pe m i n e ?
CASANDRA. E ş t i u n o m ? P o ţ i fi i e r t a t ? T u , care ai î n d r ă z n i t
s ă - m i întinzi mie c u r s e ?
E G I S T . N ' a fost o c u r s ă ! J u r că n u !
CASANDRA. N u . D a r ţi-ai d e s t ă i n u i t Clitemnestrei planurile,
a ş t e p t â n d u - t e fără îndoială la sprijin.
EGIST. R â z i , d a r aşa a fost.
CASANDRA. A t u n c i de ce i-ai a m i n t i t de m i n e ? A c u m t a c i ?
D u - t e şi p u n e - ţ i servitorul să t e pălmuiască, o t u , semenul l u i !
Ce-ai c ă u t a t aci altceva d e c â t a s t a ? D a r îţi s p u n , du-te la se­
menul tău.
EGIST. A g a m e m n o n m ' a t r i m i s să t e c h e m (vrea să plece).
CASANDRA. S t a i ! î n c o t r o voiai s ă t e d u c i ?
E G I S T . A m înţeles că n ' a i nevoie de m i n e .
CASANDRA. A m nevoie de oricine a c u m , n u m ă u i t cine e.
Chiar şi de u n u l ca t i n e .
EGIST. Mulţumesc.
CASANDRA. Vino aci, E g i s t , S p u n e - m i ce vrea?
E G I S T . Cine?
CASANDRA. E a , Clitemnestra. Simt c u m creşte în ea o d r o j d i e ;
c u m ridică o v o i n ţ ă primejdioasă capul şi c u m fierbe v e n i n u l .
Şi e m u l ţ u m i t ă : a r fi în stare să r â d ă , să c â n t e , să joace. Sau
m a i m u l t d e c â t a t â t : e liniştită. Ce ş t i e ? Ora precisă a u n u i
c u t r e m u r v i i t o r ? Ce a m e s t e c a i t u şi ce schimbare p â n d e ş t i cu
a t â t a t e a m ă pe faţa lui A g a m e m n o n ? Ce secundă t e r i b i l ă ? (îl
scutură de piept). Vorbeşte. N u te las p â n ă n u - m i spui. E u n
făcut că seara a c e a s t a mi-o p e t r e c descosându-vă.
EGIST. Pe cine?
C A S A N D R A . P e t i n e şi pe ea.
 E G I S T . Şi ea ce ţi-a s p u s ?
CASANDRA. Nimic ; d a r t u îmi vei s p u n e . Iţi j u r că vei v o r b i ,
E g i s t . P â n ă a t u n c i n u t e las, m ă a u z i ? (îl scutură cu putere de
piept).
EGIST. N u m ă s t r â n g e de g â t , t e rog. N u - ţ i pricep nici îngri­
jorarea, nici ciudăţenia. N u eşti obişnuită cu vinurile greceşti.
CASANDRA. Egist, s p u n e - m i , spune-mi. A d u - ţ i a m i n t e că î n
singura clipă cinstită a vieţii t a l e , mi-ai spus că m ' a i lua şi m ' a i
duce la t e m p l u l de s u b aluni al Cibelei, u n d e nimenea n u m ă
p o a t e ajunge, şi erai t r i s t că t e resping. Adu-ţi a m i n t e şi n u m ă
lăsa în această crudă nelinişte (tăcere). U i t e , îţi cad în" g e n u n c h i :
s p u n e - m i ce veţi face a s t ă seară.
E G I S T . Ridică-te, Casandra. N u Vrea nimeni să facă n i m i c .
Şi u i t ă povestea aceea cu t e m p l u l Cibelei: era o glumă p r o a s t ă
a m e a . (Casandra a rămas pe jos. Egist se apleacă spre urechea
ei; cu glas scăzut): R i d i c ă - t e . D a c ă s'ar î n t â m p l a ceva, m a i
bine a i sta lângă el.
CASANDRA (se ridică şi îl priveşte în (aţă cu ochi mari). D a ,
d a . . . Ai d r e p t a t e , m a i bine să fiu lângă è l . . .

S C E N A V-a
Egist (singur), apoi Doi oameni de gardă

E G I S T . Ce uşor a f o s t ! A c u m t o t u l v a fi o j u c ă r i e . Mai r ă m â n e
să v ă d de c e l ă l a l t . . . Ce e s t e ? (Sentinela îi şopteşte la ureche).
E b o l n a v şi vrea să afle A g a m e m n o n de a s t a ? Regele e la m a s ă
şi n u ţ i n e să fie t u l b u r a t . Aduceţi-1 în faţa m e a , să v ă d eu î n t â i
ce are şi a ş t e p t a ţ i afară." (Sentinela iese; Egist pentru sine):
î n t r e b a r e a e dacă efectul e t o t d e a u n a acelaşi, sau dacă o m u l
meu m a i e în s t a r e să v o r b e a s c ă . . .

SCENA Vl-a
Egist— Credinciosul— Doi oameni de gardă

E G I S T . Culcaţi-1 cu b ă g a r e de seamă pe jos şi plecaţi. (Cei

doi pleacă). E u a m să m ă aşez lângă t i n e pe scăunelul a c e s t a .
Ce a i ? E ş t i b o l n a v ? Ce t e d o a r e ?
CREDINCIOSUL. T u a i p u s să fiu o t r ă v i t , n u ?
E G I S T . Altceva n ' a i de s p u s ?
CREDINCIOSUL. Ce să m a i s p u n ? A m p i e r d u t jocul a c e s t a ,
şi eu şi s t ă p â n u l m e u . . . D a r copiii mei, copiii mei ! Mă a r d e
şi m ă împunge în m ă r u n t a e ca nişte cuţite a s c u ţ i t e . . . a h . . .
E G I S T . D a c ă a i copii, de ce îţi bagi capul în p r i m e j d i e ?
F

CREDINCIOSUL. N u t e m a i u i t a la m i n e ! L a s ă - m ă să m o r
ngur !
E G I S T . N U p o t să n u m ă u i t : v ă d î n t â i a d a t ă aşa c e v a . E
groaznic.
CREDINCIOSUL. S c a p ă - m ă , E g i s t . . . N u a i niciun leac să-mi d a i ?
E G I S T . Ar fi, d a r e prea t â r z i u . N u - ţ i simţi picioarele r e c i ?
C R E D I N C I O S U L . Ca ghiaţa...
E G I S T . Vezi? D e copii voi avea e u grijă. P e n t r u t i n e e prea
târziu.
. CREDINCIOSUL. E prea t â r z i u ? (Se svârcoleşte şi moare).
E G I S T . îngrozitor, îngrozitor, d a r ce u ş o r ! (Se cutremură).
A c u m restul v a fi o j u c ă r i e . (Se duce şi revine cu Oamenii de
Gardă). A m u r i t s u b ochii m e i . Duceţi-i t r u p u l de a c i . Veţi î n ­
ţelege că n o a p t e a lui A g a m e m n o n n u p o a t e fi t u l b u r a t ă cu
asemenea veşti.

SCENA V l l - a

Agamemnon— Egist— Casandra— Clitemnestra— Invitaţii

(Perdeaua se dă la o parte; personajele au întocmai»atitudinile descrise ÎH

scena I ; timp de câteva clipe tăcere)

AGAMEMNON. Aşa e m a i r ă c o a r e , n u ?
C L I T E M N E S T R A . D a , ceva m a i r ă c o a r e .
EGIST. F ă r ă ,'ndoială. (Tăcere). '
AGAMEMNON. F u r t u n a se face a ş t e p t a t ă .
CLITEMNESTRA. V a izbucni t o t u ş i în n o a p t e a aceasta.
AGAMEMNON. C r e z i ?
C L I T E M N E S T R A şi E G I S T , î m p r e u n ă : Sigur.
CLITEMNESTRA. D e u n d e ştii t u , E g i s t ? E a d e v ă r a t c ă î ţ i
t r e m u r ă mâinile^
E G I S T . î m i b a t e sângele m a i greu în v i n e . E s t e o a ş t e p t a r e
în aerul acesta care n e încordează ca p e nişte a r c u r i .
CLITEMNESTRA. A ş t e p t a r e a ploii, fără ' n d o i a l ă ?
E G I S T . Ploaie, f u r t u n ă , rupere de nouri, ceva în felul a c e s t a .
CLITEMNESTRA. Seceta şi cerul de j ă r a t i c din fiecare n o a p t e
a u devenit î n t r ' a d e v ă r de n e î n d u r a t .
AGAMEMNON. (Duşmănos şi ironic). Nopţile e r a u foarte calde,
Clitemnestra?
CLITEMNESTRA. (Cu neruşinare). Aşa cum erau până acum,
deveniseră de n e î n d u r a t : t r e b u e să se schimbe ceva.
AGAMEMNON. Ţine-ţi gura ! (Clitemnestra zâmbeşte în gol ; tă­
iere consternată). D e ce t ă c e ţ i a ş a ? E g i s t , s p u n e c e v a l
E G I S T . E greu, aşa d i n t r ' o d a t ă .
 AGAMEMNON. I n lipsa m e a ai t ă c u t ca a c u m ? E s t e u n ora
tăcut, Clitemnestra?
CLITEMNESTRA. N u se poate s p u n e . E u îl ştiu risipitor eu
t o a t e , şi m a i ales cu vorbele.
AGAMEMNON. Risipitorii cu t o a t e că s u n t iubiţi de femei,
duc la ruină ţările şi îşi sărăcesc s t ă p â n u l , după ce şi-ao
t o p i t propria lor avere în v i n ca pe o perlă în o ţ e t ; şi la sfârşit
trădează pentru bani.
CLITEMNESTRA. Vorbeşti ca u n rege şi ca u n bijutier, a m â n d o i
foarte s u p ă r a ţ i . Lasă-1 pe bietul Egist în pace, t e rog.
AGAMEMNON. Va şti m ă c a r să vorbească !
CLITEMNESTRA. I ţ i făgăduesc eu p e n t r u e l . . . .
AGAMEMNON. (Violent). E şi firesc! T u p e n t r u el, el p e n t r u
tine 1 (Casandra îi pune mâna pe braţ şi se uită rugător la el)
Bine. D a r va ţine m ă c a r u n discurs de p r i m h v ?
EGIST. A cui?
AGAMEMNON. A m e a . N ' a i c u m să t e repeţi.
EGIST. A r r â d e de mine şi copiii.
AGAMEMNON. D e cc ? L e place m a i m u l t copiilor să m ă î n t o r c
ca u n cerşetor î n a r m a t , ca o r u d ă p i e r d u t ă ?
EGIST. Bine, d a r n u e c a m t â r z i u p e n t r u u n asemenea d i s c u r s ?
AGAMEMNON. Cu femeiL ni se î n t â m p l ă adesea, ca şi cu prie­
tenii noştri, să ne d ă m seama « c a m târziu » că s u n t m u l t m a i
m u l t sau m u l t m a i p u ţ i n decât gândisem. Inchipue-ţi că şi cu
mine...
CLITEMNESTRA. E a d e v ă r a t , Egist. N u ţ i s'a î n t â m p l a t şi ţ i e . . .
E G I S T . . . ca acolo u n d e nu a ş t e p t a m d e c â t o v o l u p t a t e d e
m u l t t i m p singuratică şi o fericire sigură, să găsesc u n viitor
fulgerător şi o cursă de obstacole u n d e îmi p o t frânge g â t u l ?
Ba da, m i s'a î n t â m p l a t .
AGAMEMNON. U n d e îţi poţi frânge g â t u l ? Bine z i s ! T e a s ­
c u l t ă m deci.
(Egist se ridică în picioare; o singură făşie de lumină cade
asupra feţei lui, ceilalţi rămân în umbră. Acelaşi joc de lumini
se repetă cu toţi cei care vor vorbi).
EGIST. N u îmi voi î n d r e p t a c u v â n t u l către cel care soseşte,
ci către cei care îl primesc. O infinită bucurie, domnii mei, s a ­
l u t ă pe cel reîntors. Dosnădăjduisem că v a m a i sosi; cel m a i
m ă r u n t svon, t o a t e măştile înşelătoare ale sosirii lui mereu a m â ­
n a t e ne u m p l e a u cu o n e r ă b d a r e . . . de care v ă asigur. Cel p u ţ i n
în ce m ă priveşte pe m i n e , cel m a i ponegrit dintre oameni.
AGAMEMNON. Şi ponegrit pe n e d r e p t !
EGIST. D a . A g a m e m n o n î m p l ă t o ş a t se întoarce de pe t ă r â m u l
p a r a d o x a l al bătăliei s e m ă n a t cu oraşe a r s e . Capetele reci şi
inimile ţ i n u t e în frâu fac pe î n v i n g ă t o r i ; învinşilor le r ă m â n e
desnădejdea n e m ă r g i n i t ă , şi fericirea n e d e m n ă de a fi t e r m i n a t .
H a o s u l şi pustiirea de acolo însă s u n t c l a r e ; nimic m a i î n c u r c a t
d e c â t echilibrul păcii pe care o găseşte A g a m e m n o n . A c i , în-
t r ' a d e v ă r , va domni peste m â n d r i i , peste 1 cornii, peste veninul
l ă u n t r i c al t u t u r o r feţelor z â m b i t o a r e ; peste b ă r b a ţ i m â n a ţ i de
soţii şi peste t i n e r i cărora capriciul unei femei le ţine loc de
m i n t e . D e asemenea peste capete subtile, iubitoare de s t ă p â n i r e
şi de darurile ei metalice. Aci căile s u n t întortochiate ; s u n t
o a m e n i care n u fac decât să sape pe d e d e s u b t d r u m u r i l e , şi să
m u t e d i n loc în loc semnalele de a l a r m ă . T i m p u l este plin de
primejdii şi viitorul nelimpede. D a r eu veghez p e n t r u A g a ­
memnon . . .
AGAMEMNON. E l însă n ' a r e nevoie de tine, şi t e t r i m i t e m â i n e
d i m i n e a ţ ă de a c i .
EGIST. F ă r ă 'ndoială, î m p r e u n ă cu o m u l s ă u de credinţă,
silit, s ă r m a n u l , d u p ă ce abia s'a întors d i n război, să treacă
încă o m a r e . Mă voi folosi deci de t i m p u l a t â t de s c u r t , p â n ă în
zori, ca să încerc să-mi a r ă t r e c u n o ş t i n ţ a faţă de s t ă p â n u l m e u .
S u n t sigur că t o ţ i îmi v o r da d r e p t a t e , începând cu Clitemnestra,
care 1-a a ş t e p t a t cu m u l t ă n e l i n i ş t e . . .
CLITEMNESTRA. Egist!
EGIST. (Corectează)... P e n t r u destinul lui, n e h o t ă r î t î n c ă . . .
AGAMEMNON. C u m «încă n e h o t ă r î t » ?
E G I S T . (Acelaşi joc)... Pe atunci.
AGAMEMNON. T u eşti deci cel m a i credincios p r i e t e n , iar ea
m ' a a ş t e p t a t cu o dragoste îngrijorată. A m înţeles b i n e ?
EGIST. întocmai.
AGAMEMNON. D i n p ă c a t e nu e r a d e s t u l de limpede. E m a i
bine s ă t e r m i n i .
EGIST. D e sigur. Plec deci, domnii m e i , eu cel a t â t de greşit
faţă de voi şi de A g a m e m n o n prin slăbiciunea şi moliciunea
mea, pe care v â r s t a nu mi-o poate face i e r t a t ă . N ' a m slujit-o
c u m trebue pe Clitemnestra. N ' a m stors p ă m â n t u l şi o a m e n
c â t ar fi m u l ţ u m i t pe A g a m e m n o n . N ' a m pedepsit pe cine r ă s ­
p â n d e a şoapte despre m i n e . D a r v ă j u r , j u r celor vii şi morţilor,
că nu a ş m a i face aşa a doua o a r ă . V ' a ş făgădui o m â n ă de fier,
şi violentul d i s p r e ţ care îi şa de bine u n u i s t ă p â n . De asemenea,
o n e s t ă p â n i t ă poftă de a u r ; securea şi funia p e n t r s cine şop­
t e ş t e . Şi în sfârşit, a ş sluji-o pe Clitemnestra c u m se cuvine.
D a r t o a t e aceste bucurii v ă vor lipsi deoarece t r e b u e să plec, se p a r e .
AGAMEMNON. Ajunge, ajung. !
E G I S T . A m t e r m i n a t . (Se aşează).
AGAMEMNON. S u n t e m toţi cu desăvârşire l u m i n a ţ i . Cred că
nimeni n u m ă v a m a i m u s t r a că m ' a m r e î n t o r s . Şi ca să v ă iau
cea d i n u r m ă neîncredere, a s c u l t a ţ i pe C a s a n d r a .
 CASANDRA. Ce t r e b u e să s p u n e u ?
AGAMEMNON. Cine eşti. Altfel t e v o r urî, n u m a i p e n t r u c ă
eşti s t r ă i n ă .
CASANDRA. Bine. (Se ridică). Mă chiamă Casandra. M ' a m
n ă s c u t î n t r ' o ţ a r ă care a c u m nu m a i este. O p a r t e din oameni
a u fost ucişi, ceilalţi duşi ca nişte t u r m e în m a r i d e p ă r t ă r i s t r ă i n e ,
ca să se piardă în celelalte seminţii, să-şi uite limba şi să dispară.
Oraşul le-a fost a r s . In mine r ă m â n însă vechile locuri şi zilele
când m ă j u c a m sub plopii de lângă r â u l Simois. P u ţ i n m a i t â r z i u
a u încet u t anii sălbatici când mi-au căzut pe r â n d fraţii, şi
din g â n d u l necontenit la ei şi la suflete a m î n c e p u t să înţeleg
pe m u r i t o r i şi viitorul. D a r t o t ce le-am spus eu oamenilor a fost
d e p ă ş i t de u l t i m a c u t r e m u r a r e , când t o t u l s'a t e r m i n a t , t o t u l
a a r s , s'a p r ă b u ş i t şi s'a risipit ca cenuşa. (Se întrerupe, îşi as­
cunde faţa în mâini). D a . Apoi m ' a l u a t cu el b ă r b a t u l acesta
(arată pe Agamemnon) şi mi-a spus că t o t u ş i t r e b u e să t r ă e s c ,
şi că fericirea se poate avea cu p u ţ i n ă b u n ă v o i n ţ ă şi n e p ă s a r e .
E l însuşi este u n o m d r e p t , t a r e şi neclintit, şi b l â n d . D a r nimic
nu e chiar aşa de uşor c u m se p a r e . P e el vor să-1 aibă alţii, a r e
d u ş m a n i şireţi, legi reci şi voinţe ascunse î m p o t r i v a sa. Cân­
t ă r i n d în m â n ă fericirea, mi s'a scurs p r i n t r e degete, şi mă î n ­
t r e b dacă le voiu p u t e a strânge v r e o d a t ă destui de t a r e ca s'o
r e ţ i n . (întinde mâinile şi zâmbeşte fără nădejde. Un timp. Se aşează).
AGAMEMNON. N U aci este întrebarea ! Domnii mei, veţi spune
poate că v â r s t a m ă împiedică să s u p o r t cu răceală p u t e r e a v i ­
nului. Fcrească-vă cerul să v ă v ă d în ochi r ă s p u n s u l că aşa
este. Să v ă păzească. Niciodată, n ' a m simţit mai m u l t v e ­
sela poftă de încăerare. T ă c e ţ i şi t r e m u r a ţ i ; celui care nu se
s u p u n e , îi r u p coastele 1
CLITEMNESTRA. E ş t i b e a t . Aşează-te. D u - t e să d o r m i .
AGAMEMNON (se întoarce la ea, apoi, ca şi cum n'ar fi auzit) :
Ce s p u n e a m ? Că nu aci este î n t r e b a r e a . D a , căci nu este a l t ă
î n t r e b a r e sub soare şi sub co- stelaţiile nopţii imense, d e c â t d u p ă
d r e p t a t e . E d r e p t să fii fericită, C a s a n d r a ? In mâinile t a l e , oricât
de t a r i sau de fragile, e d r e p t să ţii acea a p ă vie care se scurge
uşor ?
CASANDRA (cu lacrimi în glas). Nici m ă c a r a c u m să n u - m i
fie î n g ă d u i t ? Când a m cunoscut fundul nenorocirii şi u l t i m a
t r i s t e ţ e , nu-mi m a i r ă m â n e decât fericirea.
AGAMEMNON. E a d e v ă r a t . Pe tine nu t e p o a t e opri nimeni
să fii î n s f â r ş i t . . . D a r eu, d o m n i l o r ? E u ? In chip obişnuit a ş
ti cea şi m ' a ş chinui singur, dar a c u m n u p o t să-mi ţ i n în i n i m ă
î n t r e b a r e a . Căci i a t ă , roade de mine ca un vierme t i - n r u l şi
deopotrivă grija de d r e p t a t e . (Casandrei, care îl priveşte îngri­
jorată şi îndurerată) : N u , draga mea, discursul m e u t r e b u e
s p u s , e singurul care trebue rostit. S u n t e m p a t r u aci şi v r e m t o ţ i ,
ne c r e d e m î n d r e p t ă ţ i ţ i la zile senine ; dar singura care le m e r i t ă ,
este copila aceasta. A t r e c u t cu o fregată plină cu cenuşă, p e lângă
arhipelagul T u t u r o r Lacrimilor, a p l u t i t prin S t r â m t o a r e a A m ă ­
răciunii şi golful Surâsului P i e r d u t . N u - i m a i r ă m â n e d e c â t
Capul B u n e i S p e r a n ţ e . E s c ă p a t ă . Al doilea, Egist, a fost u m b r a
Clitemnestrei, jucăria şi făptura e i ; v a fi o u m b r ă fără s t ă p â n ,
o jucărie fără joc şi o f ă p t u r ă fără c r e a t o r ; şi e d r e p t aşa. R ă ­
m â n e m cei doi î n v i n u i ţ i : a c e a s t ă femeie care m ă cunoaşte n u
ca să m ă iubească, ci ca să m ă m â n u i a s c ă . Care vrea să m ă aibă
învins şi s t ă p â n i t de ea, nu altfel. Nu t e î m p o t r i v i , Clitemnestra:
ai face-o î n c e t ; n'aşi b ă g a de s e a m ă d e c â t la sfârşit. Nu ştii să
m â n g â i , nu ştii să a j u ţ i şi t e plictiseşti dacă nu t e joci cu vreo
p a i a ţ ă . Copiii t e obosesc, pe mine m ' a i p ă t r u n s de m u l t , E g i s t
n u e niciun fel de t a i n ă p e n t r u t i n e . L a ce îţi trebuesc e u ? Ca
s'o a r u n c i pe Casandra încotrova, singură şi n e a j u t o r a t ă . D a r
m â i n e t e t r i m i t pe tine de aci, acolo u n d e ai t r i m i s t u copiii.
D a r î n s e a m n ă aceasta că a m eu d r e p t a t e ? E soţia m e a . Să smulg
la mine d r e p t a t e a cu o p u t e r e care mi-ar ţine loc de e a ? Mi-e
t e a m ă : de-asupra sfârşitului bătăliei este altă victorie ascunsă,
t o t d e a u n a a d r e p t ă ţ i i . N ' a ş vrea să putrezesc de viu ca birui­
torii pe n e d r e p t . Mi-ajunge Troia ca să-mi sufle somnul. S u n t
legi şi j u r ă m i n t e pe care le calc isgonind din casa mea pe. Cli­
t e m n e s t r a şi a d u c â n d - o pe Casandra. S u n t copiii şi femeia aceasta
care nu ştie să mângâie, d a r are nevoie de a j u t o r şi de sprijin.
II voiu d a ? D a r C a s a n d r a ? S'o resping delà mine şi s'o a r u n c
iar spre mările î n t r i s t a t e , ca să m u l ţ u m e s c capriciul u n u soţii
a d u l t e r e ? A m b ă u t prea m u l t şi nu m a i j u d e c l i m p e d e . . . T o t u l e
aşa de încurcat ! (îşi pune mâinile pe frunte şi pare foarte turburat).
CLITEMNESTRA (liniştită, receşi ironică).Nu eşti destul de b e a t . . .
AGAMEMNON (furios). Te opresc să spui că s u n t b e a t !
CLITEMNESTRA. Nu eşti d e s t t l ca să nu fi v o r b i t în aşa fel
î n c â t să-ţi î n d r e p t ă ţ e ş t i dorinţele pe care singur ţi le-ai j u d e c a t
când ai v o r b i t de legi şi de j u r ă m i n t e .
. AGAMEMNON. N u eşti în s t a r e să-ţi dai seama că a m v o r b i t
cinstit ca în faţa j u d e c ă ţ i i , spunândii-mi îndoiala?
CLITEMNESTRA. Ai fost cinstit, t o c m a i c â t t r e b u e ca să-ţi
p o ţ i face plăcerea în linişte.
AGAMEMNON. Tu, plină de fiere şi de josnicie, nu vrei să î n ­
ţelegi că a m v o r b i t cu necunoscuţii aceştia (arătând spre public),
ea m a m e i şi t a t ă l u i m e u ?
CLITEMNESTRA. A fost, ca a p r o a p e oricare cinste, o foarte
subtilă înşelăciune.
AGAMEMNON. î n d r ă z n e ş t i să m ă înţepi cu veninul t ă u , să m ă
m u r d ă r e ş t i în faţa copilei a c e s t e i a ?
 CLITEMNESTRA. E destul de m a r e ca să înveţe să cunoască
oamenii.
AGAMEMNON. Mai bine să se t e r m i n e cu t i n e , floare v e n i ­
noasă, c a p de Meduză, m o n s t r u !
(Totul foarte repede. Agamemnon ridică cu două mâini dea­
supra capului un vas enorm, ca s'o lovească. In spatele său Egist
se scoală şi ridică şi el cuţitul).
CASANDRA. A g a m e m n o n ! In spatele t ă u ! (Agamemnon lovit
de Egist în spate urlă de durere, scapă vasul şi scoate şi el un pumnal,
care îi scapă de asemenea din mână ; Egist îl împunge mereu între
umeri).
AGAMEMNON. A a ! Clitemnestra, ce-ai f ă c u t ! (cade; masa se
răstoarnă ascunzându-i trupul în care Egist loveşte mereu. Ca­
sandra îngrozită, cu mâinile la tâmple, se uită la ei. Clitemnestra
o îmbrânceşte şi Casandra cade peste Agamemnon).
CASANDRA (invizibilă). Nu m ă l o v i ! Cine m ă s c a p ă ? A g a ­
memnon, cine?
(Egist loveşte mai departe şi în Casandra, apoi se ridică, cu
faţa şi cuţitul pline de sânge. Invitaţii se reped înainte, după ce
şi-au ieşit din înmărmurire).
CLITEMNESTRA şi E G I S T (împreună). îndărăt! (Invitaţii se
dauîndărăt).
CLITEMNESTRA (se ridică: e discursul ei). î n d ă r ă t t o a t ă
l u m e a ! D r a g i p r i e t e n i , nimic n u m a i foloseşte. A ţ i fost cu t o ţ i i
m a r t o r i ai acestei nenorocite î n t â m p l ă r i . A ţ i v ă z u t c u m A g a ­
m e m n o n , cu m i n t e a î n t u n e c a t ă de v i n , a v r u t să m ă l o v e a s c ă ;
de a s e m e n e a , c u m E g i s t , încercând să-1 oprească, a fost l o v i t ;
— îl v e d e ţ i , e plin de sânge. Casandra a fost r ă n i t ă şi ea de m o a r t e
de către A g a m e m n o n în nebunia sa t r a g i c ă ; i a r el a a l u n e c a t
şi a c ă z u t pe vârful p r o p r i u l u i său p u m n a l . Spuneţi t u t u r o r a
ce a ţ i a u z i t delà mine şi s p u n e ţ i t u t u r o r a că t o t u l r ă m â n e n e ­
s c h i m b a t , ca şi c u m A g a m e m n o n a r t r ă i şi p e t r o n , n u n u m a i
în a m i n t i r e a şi inimile n o a s t r e . Plângcţi-1 şi plecaţi.
(Invitaţii încep să iasă. Clitemnestra şi Egist vin în prosceniu *).

SCENA V I I I - a
Clitemnestra— Egist

CLITEMNESTRA. E g i s t , n ' a m s c ă p a t de a p ă s a r e . Mi-e t o t a ş a

de r ă u ca î n a i n t e . N ' a m înţeles bine ce spunea despre d r e p t a t e .
Tu d a ?
E G I S T . D r e p t a t e a era a t a .

*) R:>Iul invitaţilor în 3cena VII poate fi ţinut de public: masa lui Aga­
memnon va fi cu faţa spre spectatori; mimica— neapărat mult mai grea—
a actorilor, va completa iluzia; discursurile li se vor adresa tot spectatorilor.
 CLITEMNESTRA. î n t r e a g ă ? E l n ' o avea decât pe j u m ă t a t e şi
au m u r i t a m â n d „ i t o t u ş i . T r e b u e s'o a v e m î n t r e a g ă ; altfel v o m
suferi.
EGIST. Nu t e m a i chinui. Să m e r g e m ; e t â r z i u . Du-te şi d o r m i .
CLITEMNESTRA. Mi-e frică de vise. Mi-e frică şi a c u m , când
s u n t t r e a z ă . Ce n o a p t e va î n c e p e ? (frângându-şi mâinile). Ce
• i a t ă v a începe în î n t u n e r e c ?

Cortina

P E T R U DUMTTRIU
 MEDIEVALĂ

A m a ş t e p t a t aicea pe săli c a ' n t r ' o m i n u n e ,

Oglinzi prin pluşuri negre se reflectau t ă c u t
şi m ă s t r i g a m mai singur pe săli şi m ' a l u n g a m ,
de prin unghere u m b r e creşteau sub pasul m u t .
La ceasul nouă — singur — plinit î n t r ' o a r m u r ă
închis de şapte veacuri ieşi u n cavaler
şi-şi făcu oficiul de gazdă şi mirare
şi m ă conduse palid pe sălile de ieri.
Din sarcofage stranii p r i v e a u t o ţ i cavalerii
— trei regi erau a l ă t u r i în trei sicrie lungi —
şi palida l u m i n ă juca p r i n cranii b e a t ă ,
u n flux-reflux de m o a r t e cădea prin zece d u n g i .
T ă c u t m ă duse apoi în sala de primire —
a r m u r i zăceau de veacuri u i t a t e în p ă r e ţ i ,
prin g e a m u r i plopi a l b a ş t r i treceau cu liliecii
şi-un d u h p â n d i castelul prin săli ca prin n ă m e ţ i .
Şi gol, cuprins de s p a i m ă , — a m s t r i g a t n e b u n ,
în s p a t e cavalerul de fum se irosise,
şi-aşa r ă m a s în sală, n ă u c prir.tre perdele
a m înţeles că m o a r t e a p u m m l u l şi-1 înfipse.

PICTURĂ APUSEANĂ

Cu galbene cămile c u m s t r ă b ă t e a m S a h a r a
v i n d e a m 'n Adis-Abeba, l ă m â i şi portocali —•
era u n soare galben prin t â r g u r i ca o m o a r t e
şi-aşteptam cu marfa sub ceruri de opal.
Mă credeam în p i a ţ ă p u n g a ş de b u z u n a r e
şi b e a m cu beduinii prin cârciumi şi v i s a m
imense piramide şi oaze cât lumina
şi'n zori cu marfa t o a t ă 'napoi m ă întorceam.

MIHAIL CRAMA
 PROBLEMA ORGANIZĂRII
INTERNAŢIONALE
1. Monarhia Universală. 2. Planul lui Enrio IV-lea. 3. William Penn. 4. Pro­
iectul Abatelui de Saint Pierre. 5. Jeremy Bentham. 6. Kant despre Pacea
eternă. 7. încercările din sec. XIX-lea şi XX-lea. 8. Supravieţuirea spiri­
tului tribal. 9. Realitatea naţională şi realitatea internaţională. 10. Noi
criterii şi valori în relaţiile dintre State.

1. P a c e a universală a p r e o c u p a t pe g â n c i t o r i , oameni de S t a t
şi chiar pe unii regi şi î m p ă r a ţ i , care a u p u r t a t războaie pe t i m ­
pul domniei lor. O asemenea preocupare e firească, dacă ne g â n ­
d i m la r a p o r t u r i l e ce a u e x i s t a t t o t d e a u n a între diferitele S t a t e
civilizate. Războiul n u e o stare pozitivă, pe care să o dorească
omul în p e r m a n e n ţ ă , în ciuda aşa n u m i t u l i i « i n s t i n c t p u g -
nacios », care a r fi, d u p ă unii psihologi, inerent n a t u r i i omeneşti.
In a d e v ă r , orice război implică pacea, o u r m ă r e ş t e ca scop, p r e -
s u p u n â n d - o şi a t u n c i când a fost p r o v o c a t din v o i n ţ a de mărire
şi s t ă p â n i r e pe socoteala u n o r popoare m a i slabe. Căci u n război
care n u duce la o pace d u r a b i l ă , e considerat şi de î n v i n g ă t o r
ca u n război pe j u m ă t a t e p i e r d u t .
I n cursul istoriei moderne şi c o n t e m p o r a n e , n u m e r o a s e p r o ­
iecte a u considerat p r o b l e m a organizării i n t e r n a ţ i o n a l e . Diferite
scheme şi construcţii a u fost concepute în acest scop. D i n p u n c t u l
de vedere al realizărilor practice şi prin prizma intervalului de
t i m p din care s u n t privite, astfel de încercări a p a r u t o p i c e . Va­
loarea lor însă n u t r e b u e a p r e c i a t ă d u p ă u n criteriu strict p r a g ­
m a t i c , ci m a i m u l t d u p ă caracterul de a c t u a l i t a t e , pe care-1
p ă s t r e a z ă în evoluţia omenirii. Această a c t u a l i t a t e reflectă în­
săşi nevoia organică a Statelor civilizate de a găsi o soluţie cu
privire la statornicirea r a p o r t u r i l o r paşnice între ele.
Ideea despre o « m o n a r h i e universală », m e n i t ă să servească
pacea, este p o a t e cea d i n t â i încercare în această direcţie. I n t r ' u n
a n u m i t sens, o asemenea idee se regăsea şi în aşa n u m i t a « pax
romana* din t i m p u l celei m a i m a r i e x p a n s i u n i politice a R o m a -
nilor. Se ştie că în cuprinsul Imperiului R o m a n se statornicise
u n regim juridic, care asigura relaţii paşnice între diferitele p o ­
poare conlocuitoare. La baza acestor relaţii s t ă t e a acel « jus
gentium », prin care fiecare popor avea d r e p t u l să reclame u n
t r a t a m e n t echitabil şi astfel să se bucure de s i g u r a n ţ a persoanei
şi a v u t u l u i . Ideea s u p r a v i e ţ u i a în E v u l Mediu, fiind a d o p t a t ă
de Biserica Romano-Catoiică, prin ale cărei intervenţii de m u l t e
ori au fost salvate vieţi de oameni şi p r o p r i e t ă ţ i , de n e d r e p t ă ţ i l e
seniorilor. P a p a , ca arbiter mundi, voia să institue organizarea
î n t n g i C e ş t i n ă t ă ţ i pe baza D r e p t u l u i Canonic. Roiul acesta
al Bisericii, î n t r ' u n regim lipsit de domnia legii, a fost o bine­
facere egală cu aceea a u n u i S u p r a - S t a t în afacerile i n t e r n a ­
tionale.
Carol cel Mare, d u p ă unii istorici, a r fi u r m ă r i t o m o n a r h i e
universală, cu scopul de a pune c a p ă t războaielor, d u p ă c u m la
î n c e p u t u l erei m o d e r n e , Carol Quintul pare să fi a v u t în vedere
aceiaşi politică. P e plan ideologic, aceiaşi concepţie o avusese
D a n t e , care, în scrierea sa Monorchia, p r o p u n e a reînvierea I m ­
periului R o m a n ca sir gura garanţie a unei păci stabile între p o ­
poarele E u r o p e i . Scriitorul italian, deşi lega a u t o r i t a t e a Monar­
1
hiei de D u m n e z e u , nu voia să o v a d ă în d e p e n d e n ţ ă de P ; pa ) .
Iar mai târziu E r a s m u s , în scrierea sa Querela Pacis, a r a t ă c u m
animalele sălbatice nu se m ă n â n c ă î i t r e ele şi că aceasta e o
2
d o v a d ă că n a t u r a însăşi î n v a ţ ă omenirea să caute pacea ) . R e ­
ligia creştina indică de asemenea pacea ca cea m a i fireasca stare a
o m u l u i . Celebrul r m a r . i s t exortează pe conducători să se g â n ­
dească la ceea ce însuşi sensul n a t u r i i îi invită să facă • ) .
D a r t o a t e acestea exemple ilustrează n u m a i în m o d indirect
şi v e g necesitatea o m t n i r i i civilizate p e n t r u pace. Cu secolul
X V I I - l e a începe să se afirme un c u r e n t de idei privind eire-ct
şi practic problema ordinii juridice în relaţiile i n t e r n a ţ i o n a l e .
Di sele conflicte a r m a t e între Statele europene de o p a r t e şi
afirmarea principiilor D r e p t u l u i N a t u r a l de altă p a r t e , au d a t
n a ş t e r e unor proiecte de pace, E1 căror cuprins merită a fi c u ­
n o s c u t şi astăzi. Căci în ele ni se înfăţişează a t â t silinţele î n a i n ­
taşilor cât şi c o m p l e x i t a t e a problemei, a cărei rezolvare în t r e c u t
a fost zădărnicită de prejudecăţi.
2. «Marele P l a n » (Grand Dessein) al lui E n r i c IV-îea, regele
F r a n ţ e i , formulat de ministrul s ă u , Ducele de Sully, în 1603,
este p r i m a încercare practică de a organiza relaţiile între S t a -

*) Monorchia, Liber I I I .
l
) Opera Omnia (Lugduni Batavorum, 1703), Vol. IV, p. 627.
•) Următorul pasaj e caracteristic: « . . .Communibus studiis agant omne*,
quod ad omnium ex aeque jeliciiaiem pertinet. Hue invitant omnia, primun
iţsae naturae sensue, atque ipsa, ut ita dicam, humanitas... ». op. cit., p. 643.
tele E u r o p e i . Deşi manualele de istorie m e n ţ i o n e a z ă acest p r o ­
iect, cuprinsul lui e p u ţ i n cunoscut a s t ă z i . P r i n caracterul lui
realist şi concisiunea cu care e x p r i m ă scopul şi p r o p u n e mijloa­
cele de realizare, m e r i t ă a fi c u n o s c u t mai de. a p r o a p e .
P l a n u l lui E n r i c al IV-lea î m p ă r ţ e a E u r o p a î n t r ' u n a n u m i t
n u m ă r de p u t e r i , « care n ' a r avea cu nimic să râvnească unele
delà altele în p r i v i n ţ a egalităţii, nici să se t e a m ă în p r i v i n ţ a
echilibrului ». Aceste p u t e r i s a u S t a t e s'ar reduce la cincispre­
zece şi a r fi de trei cate gorii, a n u n u : a) şase mari Monarhii eredi­
t a r e ( F r a n ţ a , S p a r i a , A r g î i a , D a n e m a r c a , Suedia şi L o m -
b a r d i a ) ; b) cinci Monarhii elective ( I m p e r i u l , S t a t u l P a p a l ,
Polonia, Ungaria şi B o e m i a ) ; c) p a t r u Republici ( V e n t ţ i a ,
Italia, Elveţia şi Belgia). D u p ă c u m se vede, proiectul nu c u ­
p r i n d e a d e c â t E u r o p a occidentală şi c e n t r a l ă . D i n t r e S t a t e l e
d i n r ă s ă r i t u l E u r o p e i , n u m a i Polonia figura, ca singurul S t a t
catolic din acea p a r t e a c o n t i n e n t u l u i .
S t a t u t e l e şi kgi'.e d e s t i n a t e să î n t r e ţ i n ă unirea între t o ţ i
m e m b r i i Confederaţiei erau lăsate pe seama u n u i organ s p e c i a l :
« Consiliul General al E u r o p e i », c o n c e p u t d u p ă modelul A m -
phictyon-urilor din vechea Grecie, d a r a d a p t a t la condiţiile
ţărilor m o d e r n e . Acest Consiliu a r fi c o n s t a t d i n t r ' u n n u m ă r d e
p l e n i p o t e n ţ i a r i , î n t r u n i ţ i în m o d p e r m a n e n t p e n t r u a delibera
a s u p r a diferitelor conflicte ce s'ar ivi între Statele m e m b r e ,
sau î n t r e acestea şi Statele s t r ă i n e . D u p ă opinia lui E n r i c IV-lea,
a c e s t S e n a t a r fi t r e b u i t să fie a l c ă t u i t din câte p a t r u r e p r e z e n ­
t a n ţ i p e n t r u fiecare din u r m ă t o r i i s u v e r a n i : î m p ă r a t u l , P a p a ,
R t g i i F r a n ţ e i , Spaniei, Argliei, D a n e m a r c e i , Suediei, L o m -
bardiei, Poloniei şi Republicei Veni ţia ; iar p e n t r u celelalte
1
p u t e r i m a i mici, n u m a i câte doi r e p r e z e n t a n ţ i ) . T o ţ i act şti
p l e n i p o t e n ţ i a r i a r fi u r m a t să fie ah şi din trei în trei a n i . H o t ă -
rîrile Consiliului a r fi fott i evocabile, ca e m a r â n d d i n însăşi
2
a u t o r i t a t e a suveranilor reuniţi ) .
In sfârşit, P l a n u l m a i prevedea şi unele m ă s u r i de politică
franceză, ca reducerea Casei de A u s t r i a la Spania şi a n u m i t e
ţ i n u t u r i din America şi Africa, p r e c u m şi îi.globarea în s â n u l
Republicei Creştine a u n o r ţ ă r i e v e n t u a l cucerite. P r i n aceste
m ă s u r i , proiectul de pace al r e g e l u i francez a p ă r e a m a i p u ţ i n
obiectiv, deşi n u se p o a t e t ă g ă d u i scopul general, pe care-1 u r ­
m ă r e a . P e n t r u t i m p u l când fusese conceput, « Marele Plan » r e p r e -
E i n t ă în t o t cazul nu n u m a i o frumoasă preocupare pacifistă, d a r şi
o serioasă încercare de a rezolvi p r o b l e m a relaţiilor i n t e r n a ţ i o n a l e .

l
) Această măsură vine în contradicţie cu declaraţia preliminară, după
oare Statele n'ar avea să râvnească nimic în privinţa egalităţii şi echilibrului.
*) Vezi: W. Evans Darby, International Tribunals (new and enlarged
edition, London, 1899), p. 15—19.
 3. U n a l t proiect de pace îl forma la sfârşitul secolului al
X V I I - l e a , Englezul William P e n n , i m i g r a t în America, în scri­
erea s a : An Essay towards the present and future Peace of Europe
(1693). încercarea aceasta mergea ceva mai d e p a r t e d e c â t p l a ­
nul lui E n r i c iV-lea, prin faptul că prevedea creaţia u n u i T r i ­
b u n a l p e r m a n e n t , — u n fel de P a r l a m e n t I n t e r n a ţ i o n a l — ,
care să funcţioneze ca organ judiciar, deliberativ şi executiv,
în relaţiile dintre S t a t e . In acest înţeles, P e n n p r o p u n e a ca s u ­
veranii Europei să se î n t r u n e a s c ă în fiecare a n , sau d u p ă c u m
cer împrejurările, prin r e p r e z e n t a n ţ i i lor a u t o r i z a ţ i , în n u m ă r
p r o p o r ţ i o n a l cu m ă r i m e a S t a t u l u i respectiv, î n t r ' o D i e t ă , cu
scopul de a stabili regulile de justiţie p r i v i n d relaţiile lor reci­
proce. Deciziile a r fi fost luate de trei sferturi din voturile m e m ­
brilor sau p r i n t r ' o m j a r i i a t e d^ cel p u ţ i n şapte v o t r i . I n faţa
acestui P . r l a m e r . t I n t e r n a t i o n a l a r fi fost fduse to. t e deose­
birile de v deri, examinare şi apia; are p a ş n u ă . L i m b a de care
s'ar fi servit o astfel de A d u n a r e a r fi fost L a t i n a sau F r a n c e z a .
P u n c t u l nou în acest proiect este că prevedea sancţiuni în
cazul când vreun S t a t suveran ar fi refuzat să se s u p u n ă h o t ă -
rîrilor luate de T r i b u n a l , adică a t u n c i când a r fi recurs la r ă z ­
boi sau a r fi făcut acte de rebeliune î m p o t r i v a organului s u p r e m
al Confederaţiei. I n t r ' u n asemenea caz, t o a t e celelalte S t a t e a r
fi fost c h e m a t e să-şi unească forţele î m p o t r i v a Statului recal­
c i t r a n t , obligându-1 să se s u p u n ă şi să plătească cheltuielile
c a u z a t e de o astfel de î n t r e p r i n d e r e .
In concluzie, P e n n observă că « prin aceleaşi reguli de jus­
tiţie şi prudenţă, prin care părinţii şi s t ă p â n i i g u v e r n e a z ă fami­
liile lor, şi m a g i s t r a ţ i i cetăţile lor, şi a d u n ă r i l e republicele lor,
şi principii şi regii principatele şi regatele lor, Europa poate
1
o b ţ i n e şi préserva pacea printre suveranităţile ei » ).
4. O m e n ţ i u n e deosebită se cuvine Proiectului de P a c e al
A b a t e l u i de Saint Pierre, p u b l i c a t a n o n i m în 1712 s u b t i t l u l :
Mémoire pour rendre la Paix perpétuelle en Europe. A u t o r u l se
inspiră direct din « Marele P l a n » al lui E n r i c al IV-lea, d a r în­
t r e g e ş t e cu noi p r o p u n e r i formarea unei Confederaţii, d e s t i n a t ă
să î n l ă t u r e războiul ca mijloc de soluţionare a conflictelor
î n t r e S t a t e . In prefaţa scrierii m e n ţ i o n a t e , el ne s p u n e că a e x a ­
m i n a t în deosebi d o u ă p u n c t e , a n u m e : a) « a face războiul de
acum înainte imposibil », prin creiarea unei Diete p e r p e t u i î n t r e
S t a t - l e E u r o p e i , d u p ă modelul Germaniei, Elveţiei şi O l a n d e i ;
b) « a arăta foloasele minunate care ar reveni suveranilor » de pe
2
urma a e s t ^ i U n i u n i ) .
x
) Citat după ediţia publicată de The American Peace Society, Washing­
ton, D. C , 1912.
s
) Mémoire pour rendre la Paix perpétuelle en Europe (Cologne, 1712),
p. 4—5.
 S u v e r a n i i creştini v o r fi r e p r e z e n t a ţ i , ca şi în p l a n u l lui E n r i c
a l IV-lea, prin d e p u t a ţ i î n t r ' u n congres sau S i n a t p e r p e t r u . « So­
c i e t a t e a E u r o p e a n ă », astfel c o n s t i t u i t ă , n u v a i n t e r v e n i în t r e ­
burile fiecărui S t a t d e c â t în cazul c â n d este a m e n i n ţ a t ă « forma
f u n d a m e n t a l ă » a U n i u n i i , sau în Cazuri de r e v o l t ă , conspiraţie
şi oricare a l t ă violenţă î m p o t r i v a s u v e r a n u l u i . D e a l t ă p a r t e ,
fiecare s u v e r a n v a t r e b u i să se m u l ţ u m e a s c ă n u m a i cu t e r i t o ­
riul său a c t u a l şi să n u facă s c h i m b de t e r i t o r i i d e c â t cu consim­
ţ ă m â n t u l Uniunii.
D e p u t a ţ i i r e p r e z e n t a n ţ i v o r l u c r a în mod c o n t i n u u la dife­
ritele t r a t a t e de c o m e r ţ în aşa fel ca măsurile p r e v ă z u t e să fie
« egale şi reciproce p e n t r u t o a t e N a ţ i u n i l e ». In a c e s t scop,
Camere de C o m e r ţ vor fi înfiinţate în diferitele oraşe ale U n i u n i i .
Niciun S t a t n u v a lua a r m e l e d e c â t î m p o t r i v a aceluia, care
a fost d e c l a r a t « i n a m i c al Societăţii E u r o p e n e ». S u v e r a n u l
care v a lua a r m e l e î n a i n t e ca U n i u n e a să fi d e c l a r a t r ă z b o i u l ,
s a u care v a refuza să e x e c u t e vreo h o t ă i î r e a ei sau o j u d e c a t ă
e m i s ă de S e n a t u l ei, v a fi de a s e m e n e a c o n s i d e r a t d u ş m a n a l
S o c i e t ă ţ i i . A c e a s t a îi v a face r ă z b o i p â n ă ce el v a d e s a r m a , obli-
gându-1 să p l ă t e a s c ă şi cheltuielile c a m p a n i e i . U r m ă t o a r e a
clauză a p a r e şi m a i d r a s t i c ă : « D a c ă , d u p ă ce Societatea f o r m a t ă
în n u m ă r de p a t r u s p r e z e c e v o t u r i , u n S u v e r a n a r refuza să i n t r e
în ea, a c e a s t a îl v a declara i n a m i c al liniştei E u r o p e i , şi îi v a face
r ă z b o i p â n ă ce el v a i n t r a în ea, s a u p â n ă ce el v a fi cu d e s ă v â r ­
şire d e p o s e d a t ».
N u m ă r u l m e m b r i l o r D i e t e i sau S e n a t u l u i E u r o p e i v a fi
douăzeci şi p a t r u , câte u n r e p r e z e n t a n t de fiecare din u r m ă ­
toarele S t a t e şi A s o c i a ţ i i : F r a n ţ a , S p a n i a , Anglia, O l a n d a , S a -
voia, P o r t u g a l i a , B a v a r i a şi Asociaţi, E l v e ţ i a şi Asociaţi, L o -
r e n a şi Asociaţi, Suedia, D a n e m a r c a , Polonia, S t a t u l P a p a l ,
Moscovia, A u s t r i a , C u r l a n d a şi Asociaţi, H a n o v r a şi Asociaţi,
Episcopii Electori şi Asociaţi. C u m v e d e m , proiectul nu se limi­
t e a z ă , ca P l a n u l lui E n r i c IV-lea, la E u r o p a occidentală şi cen­
t r a l ă , ci c u p r i n d e şi R u s i a şi Ţările B a l t i c e . N u m a i T u r c i a , cu
popoarele ei s u b j u g a t e , n u figurează în « Societatea E u r o p e a ­
n ă ». D e a s e m e n e a , n u se m a i face nicio discriminare î n t r e S t a t e
« m a r i » şi S t a t e « mici », fiecare a v â n d d e o p o t r i v ă c â t e u n r e ­
p r e z e n t a n t . Sau c u m zice t e x t u l : « Se cuvine ca cel m a i p u t e r ­
1
nic să nu aibe d e c â t o voce, ca şi cel m a i p u ţ i n p u t e r n i c » ) .
Şi în p r i v i n ţ a n u m ă r u l u i de t r u p e în t i m p de pace şi a p a r ­
ticipării în caz de război, fiecare S t a t s t ă pe picior de e g a l i t a t e .
N u m a i p e n t r u scopuri de linişte i n t e r n ă , S t a t e l e m a r i vor p u t e a
să î n t r e ţ i n ă o a r m a t ă m a i n u m e r o a s ă , d a r cu condiţia ca u n a s e ­
m e n e a s u r p l u s să fie f o r m a t din s t r ă i n i . <
*) Op. cit., p. 76.
 P e n t r u s i g u r a n ţ a Uniunii s u n t p r e v ă z u t e r e c o m p e n s e şi
p e d e p s e . Acela care va d e n u n ţ a sau descoperi u n c o m p l o t î m ­
p o t r i v a acestei s i g u r a n ţ e , v a primi o r e c o m p e n s ă de zece ori
m a i mare d e c â t aceea pe care ar fi p u t u t să o a ş t e p t e , r ă m â n â n d
în c o n s p i r a ţ i e . Vinovaţii vor fl pedepsiţi cu m o a r t e a sau cu în­
chisoarea pe v i a ţ ă « ca t u r b u r ă t o r i ai păcii patriei c o m u n e ».
Iar p e n t r u a spori s i g u r a n ţ a Uniunii, suveranii, principii şi m i ­
niştrii v o r r e î r n o i în fiecare an şi în aceiaşi zi în capitala lor, în
p r e z e n ţ a a m b a s a d o r u l u i şi rezidentului Uniunii, p r e c u m şi în
faţa poporului, afirmând că vor c o n t r i b u i « din t o a t ă p u t e r e a
lor să m e n ţ i n ă U n i u n e a generală », să e x e c u t e fidel r e g u l a m e n ­
tele ei p e n t r u a p ă s t r a p a c t a şi a o face « i n a l t e r a b i l ă ».
Proiectul de pace al A b a t e l u i de Saint-Pierre p r e z i n t ă p e n ­
t r u î n t â i a o a r ă , î n t r ' o formă e l a b o r a t ă , principiile şi condiţiile,
pe baza cărora s'ar p u t e a î n l ă t u r a războiul î n t r e p o p o a r e l e
E u r o p e i . Concepţia sa pacifista pare a nu ignora unele d a t e ale
réalité ţii, p r e v ă z â n d u n sistem de organizare d e s t i n a t să i m ­
p u n ă efectiv v o i n ţ a in t e r n s ţ i o n a l ă . Organizarea nu merge însă
a t â t de a d â n c în r e a l i t a t e a de reformat î n c â t să elimine cauzele
războiului. Ceea ce îi lipseşte, este c u n o a ş t e r e a s u b s t r a t u l u i
care î n t r e ţ i n e deosebirile şi caracterul ireconciliabil al a t i t u ­
dinilor fiecărui S t a t în relaţiile i n t e r n a ţ i o n a l e . N u e de ajuns a
p r e v e d e a u n m e c a n i s m , cu o r g a n e , reguli şi s a n c ţ i u n i , p e n t r u a
d e t e r m i n a convieţuirea paşnică a t a t u r o r S t a t e l o r . O a s e m e n e a
c o n s t r u c ţ i e r ă m â n e artificială, dacă nu e s u s ţ i n u t ă de un spirit
n o u , care să schimbe m e n t a l i t a t e a şi să d e p r i n d ă popoarele să
gândească în conformitate cu cerinţele unei organizări i n t e r ­
2
naţionale ) .
5. U r m â n d ordinea cronologică, se cuvine să m e n ţ i o n ă m şi
concepţia lui J e r e n y B e n t h a m despre instituirea u n u i T r i b u n a l
i n t c r n a ţ i o n a l , pe care o formula în 1789. J u r i s t u l englez p r o ­
p u n e a o Curte, care să judece diferendele între n a ţ i u n i . U n a s e ­
menea organ nu prevedea însă nicio putere, care să i m p u n ă d e ­
ciziile l u a t e împotriva unui S t a t rebel. D a p ă B e n t h a m , e x i ­
s t e n ţ a unui T ibanal i n t e r n a ţ i o n a l a r g a r a n t a pacea, fără a fi
l
) La. sfârşitul memoriului, Abatele de Saint Pierre ţine seamă şi de
argumentul înmulţirii populaţiei, care ar face războiul necesar. El se e x ­
primă în modul următor: « Un trop grand froid, un trop grand chaud, des
pluies excessives, trop de sécheresse, un air corrompu, des saisons déré­
glées, des maladies populaires, les pestes, les famines, toutes choses qui ne
dépendent point des hommes, et pour lesquelles ils n'ont point de préser­
vatifs suffisants, seront toujours des maux fréquents et trop redoutables
au genre humain, et surtout là où le peuple sera fort nombreux.. . Ces fléaux
que nous craignons avec tant de raison, ne suffissent que trop pour vous
guérir d'une crainte aussi déraisonnable que la crainte d'une multiplication
excessive, sans que vous ayez besoin d'appeller à leur secour les épouvan-
tables carnages de la Guerre ». Cp. cit., p. 305—306.
necesar a se recurge la m ă s u r i coercitive. Căci prin j u d e c a t a lui
a'ar î n l ă t u r a orice « deosebire de opinie », .cauza obişnuită a fie­
cărui război între S t a t e .
E v i d e n t , această soluţie, p e n t r u a fi eficace, p r e s u p u n e o
s c h i m b a r e de a t i t u d i n e la conducătorii Statelor. G â n d i t o r u l
englez n u se î n t r e a b ă însă dacă o astfel de schimbare se întâlneşte,
ci n u m a i îşi închipue că s'ar p r o d u c e p r i n simpla a d o p t a r e a
o r g a n u l u i juridic în relaţiile internaţionale;.
I n s t i t u ţ i a p r o p u s ă , zice B e n t h a m m a i d e p a r t e , n ' a r p u t e a
fi considerată ca vizionară, fiind în interesul Statelor să o a d o p t e .
Nici onoarea lor n ' a r suferi, dacă a r face apel la j u d e c a t a de
a r b i t r u a u n u i t r i b u n a l r e c u n o s c u t în c o m u n ca cea m a i m a r e
a u t o r i t a t e . D u p ă c u m există o Confederaţie A m e r i c a n ă , o D i e t ă
G e r m a n ă şi o Ligă E l v e ţ i a n ă , t o t aşa a r p u t e a să ia fiinţă o
« f r a t e r n i t a t e e u r o p e a n ă ».
Deşi T r i b u n a l u l i n t e r n a ţ i o n a l n u a r e nicio p u t e r e m a t e r i a l ă ,
prin care să-şi i m p u n ă h o t ă i î . i l e , t o t u ş i judecăţile emise, p u t â n d
fi c u n o s c u t e p r i n manifeste, a r crea o atmosferă în favoarea
păcii. P e a c e a s t ă cale, poporul S t a t u l u i r e c a l c i t r a n t , ca şi al
celorlalte S t a t e , a r lua c u n o ş t i n ţ ă despre opinia T r i b u n a l u l u i ,
ceeace a r fi m a i eficace d e c â t o i n t e r v e n ţ i e a r m a t ă . D a r p e n t r u
u n asemenea mod de a r ă s p â n d i h o t ă i î . i l e Curţii, e necesar a
se i n t r o d u c e în acest i n s t r u m e n t de pace o clauză care « să g a ­
r a n t e z e l i b e r t a t e a presei în fiecare S t a t ». Astfel s'ar p u t e a d a
decretelor formulate de Organul s u p r e m cea m a i m a r e circu­
laţie
Concepţia lui B e n t h a m n ' a a v u t niciun r ă s u n e t , r ă m â n â n d
m u l t t i m p n e c u n o s c u t ă , ca a t â t e a idei ale acestui g â n d i t o r şi
în m u l t e p r i v i n ţ e precursor al reformelor sociale şi juridice din
secolul X I X - l e a . T o t u ş i , p r i n l e g ă t u r a ei cu pregătirea opiniei
publice, m e r i t ă a fi relevată ca u n a din cele m a i fecunde p r o ­
p u n e r i . Căci p r o b l e m a păcii universale se reduce p â n ă la u r m ă
la o chestiune de educare a maselor a s u p r a cauzelor şi consecin­
ţelor războiului.
6. In 1795, K a n t publica u n opuscul « d e s p r e pacea ' e t e r n ă »
(Zum ewigen Frieden). Scrierea a c e a s t a pare să fi fost d e t e r m i n a t ă
de P a c e a din Basel, care se încheiase de c u r â n d între F r a n ţ a şi
P r u s i a , p r e c u m şi de s p e r a n ţ a care se afirmase a t u n c i , că o î n ­
ţelegere p e r m a n e n t ă între Statele civilizate a r fi posibilă. In
p r i m a p a r t e s u n t e n u n ţ a t e şase «articole preliminare », a n u m e :
1) Nicio pace n u t r e b u e încheiată cu rezerva ascunsă de a conţine
m o t i v e p e n t r u u n r ă z b o i viitor. Căci o asemenea pace n ' a r î n ­
s e m n a d e c â t u n a r m i s t i ţ i u . 2) Niciun S t a t , mic sau m a r e , să

*) Vezi: Works (ed. John Bowring, 1838—1843), Vol. II, p. 546 urm.
 nu fie o c u p a t de a l t S t a t prin m o ş t e n i r e , , schimb, c u m p ă r a r e
sau dar. Căci u n S t a t nu este o posesiune, ci « o societate d e
oameni », asupra căreia nimeni nu poate dispune înafară de
m e m b r i i ei. 3) Armatele p e r m a n e n t e t r e b u e cu t i m p u l să fie des­
fiinţate, fiindcă ele a m e n i n ţ ă cu război pe alte S t a t e . 4) D a t o r i i
de S t a t nu t r e b u e făcute cu privire la comerţul e x t e r n , căci ele
duc la conflicte şi război. 5) Niciun S t a t să nu se amestece în
constituţia şi g u v e r n u l altui S t a t . Nimic nu poate î n d r e p t ă ţ i
u n asemenea a m e s t e c . 6) Un S t a t în război cu altul nu t r e b u e
să-şi îngădue acte a t â t de duşmănoase î n c â t să facă imposibilă
o încredere reciprocă în t i m p de pace. O încredere în modul de
a gândi »1 inamicului t r e b u e să r ă m â n ă şi în t i m p de r ă z b o i ,
căci altfel nicio pace n u poate fi încheiată, iar ostilităţile a r
degenera î n t r ' u n război de e x t e r m i n a r e .
In p a r t e a doua a scrierii s u n t cuprinse trei « articole defi­
nitive », menite să întemeieze pacea p e r p e t u ă : 1) Constituţia fie­
1
cărui S t a t t r e b u e să fie republicană ) . Aceasta se î n t e m e i a z ă
pe principiile libertăţii (ca oameni), dependenţei (ca supuşi) ; şi
egalităţii (ca cetăţeni), pe care le cuprinde implicit u n a s e ­
menea p a c t . Aceeaşi formă de g u v e r n a r e corespunde c o n t r a c ­
tului original, pe care se întemeiază ordinea juridică a u n u i popor.
2) D r e p t u l i n t e r n a ţ i o n a l t r e b u e să fie î n t e m e i a t pe o federaţie a
2
Statelor libere ) . In ciuda r ă u t ă ţ i i omeneşti şi a stării din n a ­
t u r ă , în care se află u n S t a t faţă de alte S t a t e în t i m p de r ă z b o i ,
ideea de d r e p t nu dispare. De u n d e urmează, a d a u g ă filosoful
g e r m a n , că există o « a p t i t u d i n e morală » (moralische Anlage)
în om. 3) D r e p t u l între n a ţ i u n i t r e b u e să fie l i m i t a t la condiţiu-
nile unei ospitalităţi universale. Aceasta nu înseamnă însă filan­
tropie, ci d r e p t u l fiecărui străin de a fi t r a t a t cu prietenie a t â t
t i m p cât se p o a r t ă paşnic în ţ a r a , u n d e se î n t â m p l ă să se afle.
Concepţia lui K a n t a fost uneori considerată prea a b s t r a c t ă
p e n t r u a servi de bază unei înfăptuiri practice. Cine însă în­
cearcă să desprindă ideile din formularea ei schematică, c o n s t a t ă
că exprimă a d e v ă r u r i practice. Astfel, cele trei articole « defi­
nitive » cuprind, de fapt, întreaga problemă a organizării i n t e r ­
n a ţ i o n a l e . Constituţia « republicană » a Statelor, pe care o cere

*) Termenul « constituţie republicană » e luat aici de Kant într'un în­

ţeles mai larg, ca denotând organizarea politică a Statului după principii
egalitare. Fiecare cetăţean ,ca membru al comunităţii, să aibe dreptul a
participa, într'un fel sau altul, la răspunderea guvernării. Sensul acesta
reiese şi din lămuririle, pe care le dă filosoful asupra primului articol de­
finitiv.
!
) In scrierea sa, Ideen zn einer allgemeinen Oeschichte in weltbiirgerlicher
Absicht (1784), Kant afirmase că « Cea mai mare problemă pentru specia
u m a n ă . . . este realizarea unei societăţi generale civile guvernată de Drept »
(Funfter Satz).
filosoful, î n s e a m n ă că fiecare n a ţ i u n e să aibă la baza organizării
ei politice l i b e r t a t e a şi egalitatea cetăţenilor, fiindcă n u m a i în
asemenea condiţii p o a t e să se exercite u n control efectiv în afa­
cerile i n t e r n a ţ i o n a l e . I n t e r m e n i i de azi, K a n t cere ca fiecare
S t a t să fie a ş e z a t pe baze democratice, p e n t r u ca p o p o r u l să n u
mai fie u n e a l t ă în mâinile conducătorilor în cazul u n u i conflict
i n t e r n a ţ i o n a l . Al doilea articol n u e m a i p u ţ i n realist. D r e p t u l
i n t e r n a ţ i o n a l se î n d r e a p t ă spre D r e p t u l N a t u r a l . « A p t i t u d i n e a
morală» a omului e x i s t ă . Şi în cazul când cele m a i josnice instincte
s u n t d e s l ă n ţ u i t e , adică pe t i m p u l u n u i război. Chestiunea e să
se facă apel la u n asemenea s u b s t r a t sufletesc. Căci desvoltarea
dispoziţiei n a t u r a l e a o m u l u i p e n t r u pace a r zădărnici conflic­
tele a r m a t e . In sfârşit, al treilea articol e x p r i m ă ceea ce se n u ­
m e ş t e « omenie ». S t r ă i n u l să n u m a i fie p r i v i t ca u n d u ş m a n
v i r t u a l , ci ca u n a p r o a p e şi m e m b r u a l aceleiaşi familii o m e n e ş t i .
Cu asemenea principii, inculcate a s u p r a oamenilor, pacea
p o a t e deveni p e r p e t u ă . Că t o a t ă p r o b l e m a se reduce p e n t r u K a n t
la o chestiune de educare a popoarelor şi că n u m a i p e a c e a s t ă
cale se p o a t e ajunge la o reorganizare şi stabilă ordine juridică
între ele, rezultă din faptul că el n ' a ţ i n u t să se ocupe şi cu m e ­
canismul necesar unei federaţii a Statelor. Căci orice proiect şi
orice i n s t r u m e n t în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă valorează n u m a i în m ă s u r a
cu care oamenii p o t aplica principiile e n u n ţ a t e .
7. In secolul al X I X - l e a , încercările de a soluţiona conflic­
tele i n t e r n a ţ i o n a l e pe cale paşnică se î n m u l ţ e a u considerabil.
T r a t a t e de a r b i t r a j şi diferite c o n v e n ţ i u n i erau încheiate î n t r e
S t a t e în acest scop. O simplă e n u m e r a r e a lor a r a r ă t a c â t de
s t ă r u i t o a r e a fost o asemenea i n t e n ţ i e în m a j o r i t a t e a Statelor
l
c i v i l i z a t e ) . A m i n t i m n u m a i p r o p u n e r e a făcută de Societatea
A m e r i c a n ă de P a c e (American Peace Society) din 1840 cu privire
la crearea u n u i Congres şi a unei Curţi a N a ţ i u n i l o r . P r o p u n e r e a
a p a r e cu a t â t m a i desinteresată cu c â t v e n e a din p a r t e a unei
n a ţ i u n i m a i ferită de conflicte i n t e r n a ţ i o n a l e d e c â t ţările e u ­
ropene.
Spre sfârşitul secolului t r e c u t , proiectele de organizare i n t e r ­
n a ţ i o n a l ă a u î n c e p u t să considere p r o b l e m a păcii d i n ce în ce
m a i sistenatic. J u r i ş t i şi o a m e n i de S t a t îşi d ă d e a u silinţa să
găsească o t e h n i c ă generală, p e care t o a t e Statele să o a p r o b e
ca m o d de t r a t a r e a conflictelor între ele. Astfel, la Congresul
a s u p r a Păcii Universale delà Chicago în 1893, t r e i jurisconsulţi
a m e r i c a n i , W . A. B u t l e r , D . B . E a t o n şi C. B r a i n e r d p r o p u n e a u

*) Pentru cele mai importante înţelegeri în această privinţă, vezi lu­

crarea citată mai sus a lui W. Evans Darby, International Tribunals, publi­
cată sub auspiciile Societăţii de Pace din Londra, şi care cuprinde mate­
rialul privitor la arbitrajul internaţional delà 1815 până la 1899.
reguli p e n t r u funcţionarea u n u i t r i b u n a l de a r b i t r a j . In a n u l
u r m ă t o r , u n a l t Congres al Păcii, ţ i n u t la Anvers, a p r o b a un Cod
de a r b i t r a j , în care se prevedea şi procedura de u r m a t în asemenea
cazuri. Iar la Conferinţa i n t e r n a ţ i o n a l ă din Bruxelles în 1895,
se p r o p u n e a înfiinţarea unei Curţi p e r m a n e n t e de a r b i t r a j in­
ternaţional.
Spiritul pacifist se desvoîta o d a t ă cu desvoltarea relaţiilor
între S t a t e , a mişcării sociale (mai ales în ţările industriale) şi
a ideilor u m a n i t a r i s t e p r o p o v ă d u i t e de Biserică şi de o m a r e
p a r t e din intelectuali. P r o p a g a n d a p e n t r u c o n d a m n a r e a şi a b o ­
lirea războiului a v e a la bază conştiinţa i n t e r d e p e n d e n ţ e i , de­
venită a c u m mai evidentă decât oricând în istoria omenirii. F i e ­
care S t a t , fie chiar mare şi bogat, îşi dădea seama că există în-
t r ' o lume de relaţii, pe care nu o poate ignora.
Pacifismul se afirma practic în 1899, când se î n t r u n e a Ia
E L g a , din iniţiativa Ţarului Nicolae II-lea, prima Conferinţă
a P ă ţ i i , cu r e p r e z e n t a n ţ i oficiali din 26 S t a t e . D o u ă p r o p u n e r i
i m p o r t a n t e erau discutate cu această ocazie: desarmarea şi a r ­
bitrajul. In ceea ce priveşte p r i m a chestiune, majoritatea S t a ­
telor p a r t i c i p a n t e se a r ă t a r ă p u ţ i n dispuse a o lua în consideraţie,
m u l ţ u m i n d u - s e să-şi exprime opinia î n t r ' o rezoluţie c o m u n ă d a r
platonică, în care limitarea cheltuelilor militare era r e c o m a n d a t ă
p e n t r u binele material şi moral al omenirii. Aceeaşi soartă a v u
d e s a r m a r e a şi la a doua Conferinţă delà H a g a în 1907, convocată
din iniţiativa Preşedintelui T h o d o r e Roosevelt, şi la care p a r ­
ticipau 44 S t a t e . Se ştie că înarmările c o n t i n u a r ă să crească,
a j u n g â n d în preajma războiului mondial din 1914 la cifre neîn­
tâlnite p â n ă a t u n c i în istoria E u r o p e i . In schimb, a doua p r o ­
p u n e r e se bucură de o primire mai b u n ă . Ideea a r b i t r a j u l u i fu
a c c e p t a t ă în principiu de t o a t e Statele p a r t i c i p a n t e , d u c â n d la
instituirea u n u i T r i b u n a l I n t e r n a ţ i o n a l p e r m a n e n t la H a g a şi
la crearea u n o r reguli, care a u fost încorporate în d r e p t u l I n t e r ­
naţional.
N u m a i chestiunile, care t r e b u e să formeze obiectul u n u i ase­
menea t r i b u n a l , a u d a t naştere la discuţii şi controverse înde­
l u n g a t e , mai ales în a doua Conferinţă, fără a se ajunge la »
formulă obligatorie p e n t r u t o a t e Statele. Clauza onoarei şi clauza
intereselor naţionale a u fost în deosebi invocate de marile
P u t e r i , p e n t r u a eluda constrângerea ce a r fi u r m a t d i n t r ' o ase­
menea obligaţie. Aici se desvăluia, ca şi în cazul d t s a r m ă r i i ,
rezerva mintală, cu care Statele veniseră să discute problema
păcii.
D a p ă marele război, ideea organizării i n t e r n a ţ i o n a l e era r e ­
l u a t ă şi părea că se apropie de realizare. Instituirea Societăţii
Naţiunilor, cu diferitele ei a c t i v i t ă ţ i economice şi culturale,
 p r e c u m şi P a c t u l aşezat în fruntea T r a t a t u l u i delà Versailles,
s u n t chestiuni prea cunoscute p e n t r u a le m a i e x a m i n a aici.
Eclipsa prin care trece I n s t i t u ţ i a delà Geneva se leagă însă de
condiţii, care depăşesc acelea din p r e z e n t . Aceeaşi j u d e c a t ă se
aplică şi la P a c t u l delà Locarno din 1925 şi P a c t u l B r i a n d - K e l -
logg din 1928, care lăsau să se î n t r e v a d ă o posibilitate de în­
făptuire practică în ceea ce priveşte i n s t a u r a r e a unei ordini j u r i ­
dice p e r m a n e n t e în afacerile i n t e r n a ţ i o n a l e . Ceea ce a p a r e astăzi
ca neifebutit, sau p e n t r u unii chiar irealizabil, nu e decât rezul­
t a t u l unor condiţii, al căror înţeles t r e b u e l ă m u r i t . Căci t o a t ă
p r o b l e m a organizării i n t e r n a ţ i o n a l e rezidă în modul de a g â n d i
şi de a se c o m p o r t a al Statelor, p r e c u m şi în n a t u r a specifică a
relaţiilor, pe care le susţine o concepţie p e r i m a t ă despre i n t e r e ­
sele şi aspiraţiile lor.
8. A m v ă z u t că dificultăţile, de care se izbea a r b i t r a j u l la
a d o u a Conferinţă delà H i g a , a u fost clauzele onoarei şi i n t e r e ­
selor n a ţ i o n a l e . Asemenea a r g u m e n t e nu făceau însă decât să
a s c u n d ă problema s u v e r a n i t ă ţ i i , pe care niciun S t a t n u voieşte
să o privească în a d e v ă r a t a ei l u m i n ă . E s t e e v i d e n t că ocolirea
acestei probleme zădărniceşte orice încercare de .înfăptuire d u ­
rabilă. Cum p o a t e dispare s u v e r a n i t a t e a din ideologia S t a t u l u i ,
«ste î n t r e b a r e a , de a cărei r ă s p u n s a t â r n ă pacea lumii.
S u v e r a n i t a t e a S t a t u l u i e o idee m a i veche d e c â t se crede.
In ciuda aparenţelor, s u v e r a n i t a t e a S t a t u l u i n u e u n p r o d u s
al civilizaţiei evoluate, ci o supravieţuire a spiritului t r i b a l , pe
careul î n t â l n i m la grupurile de oameni înapoiaţi. A considera pe
s t r ă i n u n d u ş m a n , u n inferior, sau t o t d e a u n a fără d r e p t a t e ,
când e v o r b a de « onoare » şi de « interese naţionale », este o
deprindere caracteristică m e n t a l i t ă ţ i i primitive. Această dispo­
ziţie de spirit s'a p ă s t r a t de-a-iungul veacurilor, fiindcă civili­
zaţia n ' a crescut organic, ci s'a s u p r a p u s a s u p r a fondului pri­
m i t i v de instincte al popoarelor. Sau, p e n t r u a fi m a i precişi,
progresului t e h n i c al omenirii nu corespunde în aceeaşi m ă s u r ă
u n progres m o r a l . D a c ă moravurile s'au rafinat şi r a p o r t u r i l e
î n t r e o a m e n i şi popoare s'au îmblânzit, s u b s t r a t u l lor sufletesc
a r ă m ? s a p r o a p e n e s c h i m b a t . Această disproporţie între fondul
p r i m i t i v şi forma civilizată se observă de câte ori un S t a t , con­
s i d e r a t ca o e n t i t a t e închisă, îşi afirmă drepturile faţă de a l t
S t a t . Călcarea t r a t a t e l o r şi convenţiunilor internaţionale, ca şi
mijloacele lipsite de orice scrupul de care se folosesc Statele
cele m a i î n a i n t a t e în civilizaţie pe t i m p de război, n u s'ar p r o ­
d u c e cu a t â t a u ş u r i n ţ ă , d a c ă evoluţia morală a r fi ţ i n u t p a s cu
evoluţia* m a t e r i a l ă .
A d e v ă r u l este că omenirea civilizată e d e p a r t e de a-şi f
modificat instinctele şi s e n t i m e n t e l e în c o n f o r m i t a t e cu p r o -
greşul ei i n t e l e c t u a l şi t e h n i c . Că a c e a s t a e r e a l i t a t e a , ne-o d o ­
v e d e ş t e n u n u m a i orice război, d a r şi c o m p o r t a r e a o b i ş n u i t ă în
relaţiile i n t e r n a ţ i o n a l e pe t i m p de p a c e . Cu cât progresul e m a i
î n a i n t a t cu a t â t fondul p r i m i t i v a p a r e mai b r u t a l şi m a i r a f i n a t
în asemenea î m p r e j u r ă r i . Astfel forţa creează d r e p t u l , î n t r e ţ i ­
n â n d o c o n t i n u ă disarmonie î n t r e s u p r a f a ţ ă şi s u b s t r a t .
Nu e necesar să i l u s t r ă m cu exemple această s t a r e de l u c r u r i .
Orice război ne a r a t ă , prin m o d u l c u m e c o n d u s , c â t de a d â n c e
aşezat spiritul a n c e s t r a l de t r i b , exclusiv şi b r u t a l p â n ă la n e ­
socotirea celor m a i e l e m e n t a r e reguli de m o r a l ă . Omenirea civi­
lizată nu şi-a modificat n a t u r a p r i m i t i v ă , egoistă în a c ţ i u n e şi
discontinuă în g â n d i r e , ci n u m a i condiţiile de t r a i . D e aceea,
războiul nu-i r e p u g n ă ca mijloc. însuşi a r g u m e n t u l l u p t e i p e n ­
t r u e x i s t e n ţ ă şi a s u p r a v i e ţ u i r i i celui mai a p t , pe care-1 invocă
apologeţii războiului, când aplică legea n a t u r i i la legea socie­
t ă ţ i i , nu reflectă d e c â t aceiaşi p r i m i t i v i t a t e . Iar afirmaţia că
progresul omenirii a r a t â r n a de o asemenea l u p t ă , confirmă încă
o d a t ă c a r a c t e r u l p r e c a r al civilizaţiei.
9. Ţ i n â n d s e a m a de s t a r e a de fapt, în care se găseşte o m e ­
nirea civilizată, înţelegem p e n t r u ce încercările pacifiştilor s u n t
sortite să r ă m â n ă fără niciun r e z u l t a t . I g n o r â n d o a s e m e n e a
r e a l i t a t e , n u v o m i z b u t i n i c i o d a t ă să e l i m i n ă m r ă z b o i u l ca m i j ­
loc de rezolvare a conflictelor i n t e r n a ţ i o n a l e . In alte c u v i n t e ,
cât t i m p Statele n u voiesc să r e n u n ţ e la s u v e r a n i t a t e a lor « a b ­
solută », nu p o a t e înceta « s t a r e a din n a t u r ă » în relaţiile lor.
O greşeală de j u d e c a t ă se furişează de obicei în proiectele s a u
planurile m e n i t e să înfăţişeze posibilitatea unei păci u n i v e r ­
sale. Se susţine, c u m a m v ă z u t în e x p u n e r e a istorică de m a i s u s ,
că o asemenea pace a r p u t e a fi stabilită în aceleaşi condiţii ca şi'
pacea oricărei societăţi o r g a n i z a t e . D u p ă c u m a n a r h i a î n t r ' o
c o m u n i t a t e n a ţ i o n a l ă este î n l ă t u r a t ă prin m ă s u r i de poliţie şi
prin funcţionarea unei justiţii civile, t o t aşa ea a r p u t e a fi î n ­
l ă t u r a t ă în c o m u n i t a t e a i n t e r n a ţ i o n a l ă prin i n s t i t u i r e a u n o r
asemenea organe. A r g u m e n t u l nu e însă p r o b a n t , ca orice a r g u ­
m e n t b a z a t pe analogie. In cazul de faţă, analogia nu p o a t e fi
valabilă d e c â t î n t r ' u n înţeles r e s t r â n s . Deosebirea î n t r e relaţiile
unei c o m u n i t ă ţ i n a ţ i o n a l e şi relaţiile c o m u n i t ă ţ i i i n t e r n a ţ i o n a l e
este de n a t u r ă , iar nu de g r a d . N u m a i dacă relaţiile î n t r e dife­
ritele S t a t e s u v e r a n e a r fi s u s ţ i n u t e de acelaşi spirit de u n i t a t e
ca şi relaţiile î n t r e m e m b r i i u n u i singur S t a t , s'ar p u t e a v o r b i
d e o c o r e s p o n d e n ţ ă de condiţii. « Starea din n a t u r ă » n u e x i s t ă
în nicio c o m u n i t a t e de o a m e n i d e c â t în m o d a c c i d e n t a l , ca de
ex. în cazul unei revoluţii sau i:nui război civil, pe când în relaţiile
d i n t r e S t a t e ea există în m o d p e r m a n e n t , nu n u m a i în caz de
conflicte a r m a t e , d a r şi în t i m p de p a c e . Căci pe b a z a p r i n c i -
piului s u v e r a n i t ă ţ i i a b s o l u t e , fiecare S t a t se crede î n d r e p t ă ţ i t
să facă ce voieşte.
N u m a i î n t r ' o singură p r i v i n ţ ă relaţiile i n t e r n a ţ i o n a l e s u n t
c o n t r o l a t e de n o r m e j u r i d i c e , a n u m e c â n d unele reguli de D r e p t
i n t e r n a ţ i o n a l s u n t p r i m i t e şi r e s p e c t a t e u n a n i m . D a r a s e m e ­
n e a reguli s u n t p r e a p u ţ i n e p e n t r u a da n a ş t e r e unei colaborări
şi u n u i spirit de înfrânare reciprocă în înţelesul societăţii poli­
tice a u n u i S t a t c o n s t i t u i t . Ceva m a i m u l t , n e e x i s t â h d o poliţie
i n t e r n a ţ i o n a l ă , care să le g a r a n t e z e p r i n s a n c ţ i u n i efective,
regulile de D r e p t i n t e r n a ţ i o n a l s u n t de m u l t e ori violate, m a i
ales în t i m p de r ă z b o i .
D e aici s'a s u s ţ i n u t că slăbiciunea D r e p t u l u i i n t e r n a ţ i o n a l
se d a t o r e ş t e f a p t u l u i că-i lipsesc mijloacele de c o n s t r â n g e r e .
Astfel s'a p r o p u s că o a r m a t ă i n t e r n a ţ i o n a l ă a r fi singura soluţie,
c a r e a r r e m e d i a r ă u l şi a r i m p u n e p e n t r u t o t d e a u n a ordinea
j u r i d i c ă în relaţiile d i n t r e S t a t e . D a r şi în a c e s t caz a r g u m e n t u l
prin analogie ne face să u i t ă m r e a l i t a t e a . Să a d m i t e m că s'ar
i n s t i t u i o a r m a t ă i n t e r n a ţ i o n a l ă suficient de p u t e r n i c ă p e n t r u a
s u p u n e pe cel m a i t a r e S t a t r e c a l c i t r a n t . C u m a r p u t e a opera
însă o a s e m e n e a a r m a t ă , u n d e a r fi sediul ei p e r m a n e n t , care
a r fi a c ţ i u n e a ei şi c u m s'ar p u t e a p r o c e d a la pedepsirea S t a ­
t u l u i v i n o v a t ? I a t ă î n t r e b ă r i , la care r ă s p u n s u l e greu de d a t . P e
lângă faptul că o a r m a t ă i n t e r n a ţ i o n a l ă de proporţiile c e r u t e j
în a s e m e n e a cazuri a r necesita cheltueli i m e n s e , i n t e r v e n ţ i a ei /
n u s'ar deosebi cu nimic de u n r ă z b o i . U n S t a t m a r e şi p u t e r - j '
n i c , să zicem de î n t i n d e r e a p r o a p e a u n u i c o n t i n e n t , a r p u t e a '
să se î n a r m e z e uşor şi să ducă l u p t a t i m p î n d e l u n g a t . P r i n u r ­
m a r e , omenirea t o t n ' a r scăpa de flagelul războiului.
N u m a i p e n t r u Statele mici, o a r m a t ă i n t e r n a ţ i o n a l ă a r fi
u n mijloc r e p e d e şi eficace de coerciune. D a r astfel de S t a t e n u
m a i s u n t a s t ă z i t u r b u r ă t o a r e ale liniştei i n t e r n a ţ i o n a l e . I n i ţ i a ­
t i v a lor în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă este r e l a t i v ă , c o n s t â n d m a i m u l t
î n t r ' o a t i t u d i n e defensivă, d i c t a t ă de i n s t i n c t u l de c o n s e r v a r e .
Se înţelege că în epoca a v i a ţ i e i şi a a l t o r mijloace costisi­
t o a r e de î n a r m a r e , n u m a i Statele m a r i şi cu resurse m a t e ­
riale p o t să-şi p e r m i t ă mişcărei agresive şi să s u s ţ i n ă războaie
ofensive. De aceea, o a r m a t ă i n t e r n a ţ i o n a l ă , care să facă poliţie
efectivă, n ' a r folosi prea m u l t la p ă s t r a r e a păcii p e r m a ­
nente.
Ceea ce se ignorează, c â n d se d i s c u t ă o asemenea p r o b l e m ă ,
este deosebirea î n t r e r e a l i t a t e a n a ţ i o n a l ă şi r e a l i t a t e a i n t e r n a - ,f

ţ i o n a l ă . Cea d i n t â i este u n sistem închis şi cristalizat, pe c â n d

cea de a d o u a , nu n u m a i că n u posedă o astfel de însuşire, d a r
e lipsită de orice organizare s t a b i l ă . R e a l i t a t e a i n t e r n a ţ i o n a l ă
e h a o t i c ă , lipsindu-i u n r e g i m de c o n t i n u ă ordine j u r i d i c ă ,
D r e p t u l în v i a ţ a i n t e r n a ţ i o n a l ă este, c u m a m p o m e n i t , u n feno­
m e n sporadic, pe când a n a r h i a e regula.
O a l t ă deosebire, nu m a i p u ţ i n i m p o r t a n t ă , este faptul că
în r e a l i t a t e a n a ţ i o n a l ă există o v o i n ţ ă u n i t a r ă de a p ă s t r a p a ­
cea, pe când în r e a l i t a t e a i n t e r n a ţ i o n a l ă . n u se î n t â l n e ş t e d e c â t
cel m u l t o d o r i n ţ ă v a g ă p e n t r u u n asemenea scop. D e aceea,
poliţia şi j u s t i ţ i a p o t funcţiona n o r m a l î n t r ' u n S t a t o r g a n i z a t ,
pe când aceleaşi organe a r fi incapabile să servească scopul pă­
cii în condiţiile unei l u m i desorganizate şi deprinsă a g â n d i
d u p ă criteriile t r e c u t u l u i .
In sfârşit, deosebirea cea m a i esenţială este că în S t a t u l
u n i t a r şi n a ţ i o n a l se află o conştiinţă colectivă prin însăşi con­
s t i t u ţ i a l u i , — o conştiinţă difuzată prin mase şi uşor de diri­
j a t . In lumea i n t e r n a ţ i o n a l ă însă n u î n t â l n i m d e c â t o foarte
slabă c o n ş t i i n ţ ă despre u n i t a t e a omenirii, r e p r e z e n t a t ă de g â n ­
d i t o r i izolaţi şi de cele m a i m u l t e ori fără vreo î n r â u r i r e asu­
p r a relaţiilor d i n t r e S t a t e . Căci t o a t e instituţiile n a ţ i o n a l e s u n t
astfel î n t o c m i t e ca să între ţină în p o p o r aceleaşi instincte şi p a s i u n i ,
care să-1 facă să privească pe străini cu d u ş m ă n i e sau n e î n c r e d e r e .
Astfel a p a r e c a r a c t e r u l ireductibil al S t a t u l u i n a ţ i o n a l faţă
de r e a l i t a t e a i n t e r n a ţ i o n a l ă . Cu t o a t e a c e s t e a , d i s c r e p a n ţ a î n ­
tre cele d o u ă lumi p o a t e fi î n l ă t u r a t ă . Chestiunea este de a n e
d a seama de condiţiile, care p e r p e t u e a z ă o s t a r e de lucruri î n
c o n t r a d i c ţ i e cu s t a d i u l de evoluţie al popoarelor civilizate.
T o a t ă p r o b l e m a n zidă în m o d u l de a înţeli gv'opoziţia, care d e ­
t e r m i n ă conflictele între S t a t e , — o î n ţ i k g e r e ce d e p ă ş e ş t e
valorile şi criteriile c u r e n t e în relaţiile i n t e r n a ţ i o n a l e .
10. D , osebirile r e l e v a t e corespund în u l t i m a a n a l i z ă anti­
nomiei n a t u r ă - c u l t u r ă . In a d e v ă r , s u v e r a n i t a t e , n a ţ i o n a l i s m ,
s p i r i t t r i b a l , s u n t valori izvoiîte d i n t r ' o s t a r e de n a t u r ă , adică
d i n condiţii, la care s'a deprins omul î n a i n t e de a fi a j u n s la
m a t u r i t a t e . A g â n d i izolat şi p a r ţ i a l ţine de n a t u r ă . A g â n d i î n
vederea t o t a l i t ă ţ i i e însă o chestiune de c u l t u r ă . D a c ă în ş t i i n ţ ă ,
a r t ă şi filosofie omul se călăuzeşte d u p ă criterii şi valori
a p a r ţ i n â n d culturii, în politica i n t e r n a ţ i o n a l ă el a r ă m a s la cri­
teriile şi valorile s u g e r a t e de n a t u r ă . Antinomia e a t â t de p u ­
ternică î n c â t pacifismul a p a r e şi astăzi ca o concepţie u t o p i c ă
faţă de aşa n u m i t a « politică de r e a l i t ă ţ i ».
D i n acest fapt se p o a t e vedea c â t de n e p r e g ă t i t ă este o m e ­
nirea civilizată de a rezolva p r o b l e m a organizării i n t e r n a ţ i o ­
n a l e . Ceea ce-i lipseşte, este convingerea că s u v e r a n i t a t e a a b s o ­
l u t ă , în condiţiile de i n t e r d e p e n d e n ţ ă de azi şi d u p ă o c o n t i ­
n u ă evoluţie c u l t u r a l ă , d u c e la o poziţie a b s u r d ă , d e t e r m i ­
n â n d - o în acelaşi t i m p să a c c e p t e r e z u l t a t e c o n t r a r e i n t e r e s e ­
lor şi aspiraţiilor ei.
 P e n t r u a face ca o a s e m e n e a c o n v o r b i r e să încolţească d e ­
finitiv în inima t u t u r o r popoarelor, e necesare în p r i m u l r â n d
o revizuire a valorilor n a ţ i o n a l e . In a d e v ă r , n a ţ i o n a l i s m u l t r e ­
b u e c o r e c t a t în sensul că nu e ceva de sine s t ă t ă t o r , ci o concep­
ţie corelată i n t e r n a ţ i o n a l i s m u l u i , a m b e l e implicându-se reci­
p r o c . O n a ţ i u n e n u există d e c â t în k g ă t u r ă cu alte n a ţ i u n i , care /
o recunosc. E s t e aceeaşi relaţie ca în cazul unei p e r s o n a l i t ă ţ i ,
a cărei afirmare specifică nu are înţtdes d e c â t în cuprinsul unei
Comunităţi a l c ă t u i t ă din semeni. F ă r ă u n a s e m e n e a m e d i u ,
valorile unei n a ţ i u n i , ca şi acelea ale unei p e r s o n a l i t ă ţ i , nu a u
c u r s , căci a r fi lipsite de acea r e c u n o a ş t e r e , prin c a r e - u n lucru
c a p ă t ă r e n u m e şi p r e ţ u i r e .
De aici u r m e a z ă că revizuirea valorilor n a ţ i o n a l e î n s e a m n ă
• chestiune de e d u c a ţ i e . P r i n inculcarea spiritului de i n t e r d e ­
p e n d e n ţ ă , fiecare r a ţ i u n e a r începe să gândească altfel d e c â t
e deprinsă a c u m . D â n d u - ş i s e a m a că nu t s t e o lume în sine, ci
n u m a i o p a r t e a unei lumi m a i c u p r i n z ă t o a r e , fiecare n a ţ i u n e
v a consimţi să-şi a d a p t e z e gândirea şi acţiunea la condiţiile
cerute de o asemenea r e a l i t a t e . Astfel a r p u t e a lua naştere
conştiinţa i n t e r d e p e n d e n ţ e i .
Spiritul noului sistem de relaţii, prin care a r fi posibilă o con­
t i n u ă colaborare între S t a t e , a r schimba m e n t a l i t a t e a şi cu ea m o d u l
de c o m p o r t a r e . Iar aceasta a r duce la restrânge rea s u v e r a n i t ă ţ i i
în schimbul unei siguranţe p e r m a n e n t e , pe care a r g a r a n t a - o
In mod necesar organizarea pacifică a relaţiilor i n t e r n a ţ i o n a l e .
In mod practic, t r a n s f o r m a r e a m e n t a l i t ă ţ i i în r a p o r t u r i l e
d i n t r e S t a t e nu poate să se producă d e c â t prin explicarea obiec­
t i v ă a spiritului n a ţ i o n a l . î n v ă ţ ă m â n t u l istoriei universale a r
fi c h e m a t cel dintâi să a r a t e l i g a t u r a organică ce există în v i a ţ a
t u t u r o r popoarelor. I n t e r d e p e n d e n ţ a a r a p a r e astfel nu ca o
construcţie artificială şi de n a t u r ă c o n t r a c t u a l ă , în care părţile
a r privi unirea n u m a i pe o a n u m i t ă d u r a t ă , ca în orice a l i a n ţ ă
«au t r a t a t . O asemenea i n t e r d e p e n d e n ţ ă n ' a r p u t e a fi nicio­
d a t ă suficient de stabilă p e n t r u a produce noi deprinderi
în relaţiile d i n t r e S t a t e . Perttru a înfăptui o schimbare durabilă
d e m e n t a l i t a t e , cerută de n o u a oiganizare, i n t e r d e p e n d e n ţ a
t r e b u e explicată ca r e z u l t a n t a necesară a evoluţiei întregii o m e ­
niri. Istoria n a ţ i o n a l ă s'ar desprinde, în liniile ei generale, ca o
p a r t e din întreg şi ca u n proces d e t e r m i n a t de factori i n d e p e n ­
denţi de voinţa u n u i s i r g u r popor. Destinul fiecărei n a ţ i u n i a r
a t â r n a de această integrare în t o t a l i t a t e . In locul concepţiei de
a u t a i h i e s'ar i m p u n e conştiinţa părţilor despre întreg, în diver­
sele lui manifestări.
P r e d a r e a obligatorie în şcoală a unei istorii a civilizaţiei a r
desăvârşi înţelegerea i n t e d e p e n d e n ţ e i în t i m p şi spaţiu, des-
 prinzând ideile, invenţiile şi instituţiile în evoluţia lor, u r m ă r i n d
filiaţia lor şi astfel stabilind înrâurirea reciprocă a naţiunilor
în complexul lumii de azi. In modul acesta s'ar n a ş t e conştiinţa
că popoarele s u n t i n t e r d e p e n d e n t e , şi ca u n corolar, fiecare din
ele a r d o b â n d i simţul p e n t r u întreg.
P ă r ă s i n d p u n c t u l de vedere subiectiv, parţial şi exclusivist, al
u n u i naţionalism rău înţeles, Statele civilizate ar p u t e a i n s t a u r a
efectiv o pace p e r m a n e n t ă . Noul p u n c t de vedere le-ar d e p r i n d e
să se simtă solidare cu întreaga l u m e . Fiecare n a ţ i u n e a r î n ţ e ­
lege că o a b a t e r e delà solidaritatea i n t e r n a ţ i o n a l ă s'ar restrânge
a s u p r a t u t u r o r propriilor ei interese şi aspiraţii. N u m a i astfel a r
p u t e a să fiinţeze o « societate a naţiunilor » în spiritul ei a d e v ă r a t ,
J
ca organizare conştientă servind binele o m e n i r i i ) .
R e c u n o a ş t e m că solidaritatea conştientă, aşa c u m o î n t â l ­
n i m în comunităţile naţionale e v o l u a t e , nu poate lua naştere în
relaţiile internaţionale decât p r i n t r ' o deprindere t r e p t a t ă la m o d u l
de a gândi în spiritul întregii omeniri. Obstacolul cel m a i serios
îl constitue vechile prejudecăţi, a p a r e n ţ e l e şi iluziile î n t r e ţ i n u t e
de gândirea p a r ţ i a l ă şi discontinuă, care a călăuzit naţiunile
p â n ă a c u m . Astfel unele S t a t e s u p r a p o p u l a t e cer o redistribuire
a spaţiului o c u p a t de alte S t a t e , care posedă teritorii şi colonii
în disproporţie cu nevoile lor reale. In noua concepţie, cu s u v e ­
r a n i t a t e a s u b o r d o n a t ă conştiinţei de i n t e r d e p e n d e n ţ ă şi soli­
d a r i t a t e , a r g u m e n t u l nu mai poate fi s u s ţ i n u t . Căci în noile con­
diţii, m e m b r i i fiecărei n a ţ i u n i ar fi liberi să practice c o m e r ţ u l
şi să se b u c u r e deopotrivă de bunurile materiale din t o a t e p ă r ­
ţile lumii.
R e a m i n t i m că orice schemă de organizare i n t e r n a ţ i o n a l ă , care
p ă s t r e a z ă concepţiile a c t u a l e , este m e n i t ă să r ă m â n ă u n p a l e a ­
tiv, încercările din secolul nostru şi mai ales acelea care a u u r m a t
d u p ă 1919, a r a t ă în m o d p r e g n a n t cât de iluzorie este o înţelegere,
care lasă mai d e p a r t e criteriile şi valorile ce a u d o m n i t p â n ă a c u m
în relaţiile dintre S t a t e . F ă r ă v o i n ţ a u n a n i m ă de a r e n u n ţ a defi-
Initiv la ficţiunile t r e c u t u l u i , omenirea civilizată nu v a p u t e a să
2
creeze spiritul unei convieţuiri pacifice. )
JSJTCOLAE PETRESCU

*) Intr'o lucrare apărută acum douăzeci şi trei de ani (Thoughts on War

and Peace, London, 1921), am arătat că toată problema organizării inter­
naţionale atârnă de schimbarea mentalităţii popoarelor în sensul indicat
mai sus. Iar în alt studiu (The Interpretation of national Differentiations,
London, 1929), am analizat de aproape natura diferenţierilor naţionale,
stabilind caracterul lor relativ ca un produs al condiţiilor de mediu şi evoluţie.
8
) Se pare că şi la discuţiile preliminare asupra organizării lumii, care
au avut loc de curând la Dumbarton Oaks în Statele-Unite, o restrângere
a suveranităţii a fost considerată ca necesară pentru fiecare Stat membru
al comunităţii internaţionale.
 GUILLAUME APOLLINAIRE

CORN D E VÂNĂTOARE

P o v e s t e a n o a s t r ă m â n d r ă e şi tragică
P r e c u m o mască de t i r a n
Nu-i d r a m ă stranie nici magică
Nici gest î n t â m p l ă t o r şi v a n
Nu-i s t r i g ă t în iubirea n o a s t r ă g r a v ă .

Şi T h o m a s de Quincey sorbind
Opiul dulcea şi casta o t r a v ă
Visa către Ana s ă r m a n a p ă ş i n d
Ci treci t o t u l trece fără z ă b a v ă
Mă voi întoarce spre t r e c u t privind

D o a r a m i n t i r e a corn de v â n ă t o a r e
Cu zvon p u r t a t de v â n t prin frunze m o a r t e .
 ZĂPADA CEA ALBĂ

îngerii. îngerii în cer

U n u l este ofiţer
Altul este b u c ă t a r
Iar ceilalţi c â n t ă

Ofiţer frumos ca cerul

Vine P r i m ă v a r ă trece Crăciunul şi gerul
Şi-ţi dă medalii de soare
Medalii de soare

B u c ă t a r u l j u m u l e ş t e gâşte
A h - c u m cade z ă p a d ă
Să cadă şi-s dorului p r a d ă
Să ' m b r ă ţ i ş i u b i t a cea dragă
OTCOLAE ARGINTESCU-AMZA
 IN CONTRATIMP
m
Când a doua zi, Ioana i n t r ă la coiffeur, fetele î n ş o r ţ u r i albe
şi negre fac camuflajul şi a p r i n d luminile î n cabine. Sgomotul
sfârâitor al căştilor de u s c a t şi p e r m a n e n t u m p l e a e r u l în ace­
eaşi m ă s u r ă cu mirosul de vopsele şi p ă r a r s . T o t u ş i aici Ioana s e
s i m t e liniştită, ca p o r n i t ă u n m o m e n t din goana ei spre altceva.
P o p a s u l acesta a l ă t u r i de v i a ţ ă pe care Ioana îl face de m a i m u l i e
ori pe l u n ă îi este necesar oboselilor din ea. I se î n t â m p l ă chiar
Ioanei ca d u p ă m o m e n t e de criză să vină aici, să se aşeze în fa$i
unei oglinzi m a r i , să-şi dea indiferent p ă r u l şi unghiile în m â i ­
nile altora şi să privească n ă u c şi o a r e c u m g o l i t imaginea r ă s ­
frântă de oglindă cu sensaţia t i m p u l j i o p r i t . U n loc fără impor­
t a n ţ ă , cu n u a n ţ e de ridicol în care t i m p u l nu p o a t e să se scoboare
şi din care lucrurile g r a v e s u n t excluse p r i n însăşi n a t u r a lor^
t o t u l reducându-se la agitaţie p u r fizică fără chin sau t u m u l t .
D a r a s t ă z i Ioana n u vine nici p e n t r u p o p a s , nici ca să-şi curiae
v r e u n chin i m a g i n a r sau real, a s t ă z i Ioana o c a u t ă p e Malena
Cristu p e care t r e b u e s'o găsească în u n a dîn cabinele din sate
doua.
I n sala d o u a , cabinele s u n t o c u p a t e de femei felurite ca fizie
şi c o n ţ i n u t psihologic. D i v e r s i t a t e a cea m a i deplină e r ă s p â n d i t ă
în cadrul încăperii cu b â z ă i t p e r s i s t e n t .
Femeile acestea — care în v i a ţ ă îşi a u valoarea lor intrensecă,
care peste u n ceas se vor reintegra în r i t m u l cotidian, fugind
spre mediul b u r g h e z u n d e îşi regăsesc copiii şi b ă r b a t u l , sau ple­
c â n d spre întâlniri de care se a s c u n d , fiecare e t i c h e t a t ă cu o m e ­
serie, o a v e n t u r ă sau nişte copii — femeile acestea nu s u n t aici
d e c â t : D o a m n a din cabina p a t r u , cinci sau şase.
Cum diferenţa de cifre nu e m a r e , ajung să formeze u n a m a l ­
g a m c i u d a t de s t r u c t u r i psihologice simplificate şi oarecum con­
t o p i t e . I n p r i m a cabină p e l â n g ă care trece a c u m Ioana în c ă u ­
t a r e a Malenei, se oxigenează p ă r u l unei femei grase, cu pielea
 feţii gălbuie. Şi-a scos bluza şi şi-a acoperit umerii cu u n prosop
ud. Parcă în aceeaşi m ă s u r ă şi-a scos şi masca ; e aici în mod
simplu î m b ă t r â n i t ă şi urîtă şi lucrează la ea ca la o stofă v e ­
che şi p u ţ i n r u p t ă din care ai vrea să scoţi o rochie n o u ă . O n u ­
a n ţ ă t r a g i c ridicolă.
In cabina doua o faţă r ă s t u r n a t ă pe s p a t e pe u n lavoar. O.
fetiţă o spală pe c a p . Clăbucii i se scoboară p â n ă pe ochii pe care
din când în când şi-i şterge cu o b u c a t ă de v a t ă . Urechile p a r
două p e t alburii acoperite de aceeaşi s p u m ă de s ă p u n c re a m e ­
stecată şi în p ă r îi curge pe g â t şi îi dă p a r a d o x a l un aer m u r d a r .
Are pe buze u n rest de roşu desenându-le forma şi fusta p u ţ i n
desfăcută î n t r ' o p a r t e .
In cabina treia, g a t a , o femeie îşi p u n e pudră şi, gest instinc­
t i v , îşi m a i pipăe din când în când buclele încă p u ţ i n u m e d e .
Mase.., gândeşte Ioana,. Peste câteva m i n u t e va ieşi pe uşe şi
se va îndrepta spre u n cnin. Viaţa. Muşchii feţii şi-au r e l u a t
aspectul lor oarecum crispat. Ca şi c u m s'ar p r e g ă t i p e n t r u
ce-o a ş t e a p t ă . U n fel de p u r g a t o r i u gândeşte Ioana. Purificarea
frumuseţii convenţionale. In cabina p a t r a , Malena s u b cască.
Are faţa obosită şi colorată în roşu de căldura a p a r a t u l u i de
u s c a t . Pe Malena locul acesta o enervează în aceeaşi m ă s u r ă
în care o m u l ţ u m e ş t e pe Ioana. Nu vede aici decât urîţenie cu
n u a n ţ e tragice. Zăpăceala şi forfota care pe Ioana, n e p a r t i c i p â n d
la ele, o liniştesc, îi comunică Malenei a s u p r a căreia elementele
exterioare a u o m a r e influenţă, o stare nervoasă a g i t a t ă , r ă s ­
p â n d i t ă . Aici de obiceiu, Malena îi scapă Ioanei din cercul ei de
înţelegere, fiind i r i t a t ă şi a p r o a p e fără p u t e r e de c o n c e n t r a r e .
Azi însă, văzând-o pe Ioana în oglindă, o primeşte cu un s u ­
r â s alb, oarecum c i u d a t . E z â m b e t u l Malenei când e g r ă b i t ă să
s p u n ă ceva nou şi n e a ş t e p t a t .
î n t i n d e o m â n ă spre ea şi ese p u ţ i n de s u b cască.
— Ioana, ce bine că ai v e n i t , a m să-ţi spun ceva.
Ioana sosită ea însăşi cu o stare psihologică p r e g ă t i t ă d e s ­
tăinuirilor proprii e l u a t ă oarecum prin surprindere. O întoarcere
bruscă de valori, o r ă s t u r n a r e de fracţii, care o lasă a p r o a p e
.fără reacţie. Se aşează pe un scaun lângă Malena, şi se uită de j u r
î m p r e j u r la periile de cap m u r d a r e pe m a s a p ă t a t ă de ojă închisă,
la părul fetei din cabina a l ă t u r a t ă încârligându-se pe fier în b u -
'Cle simetrice, la şorţurile albe şi negre în joc g r ă b i t , la căştile î m ­
b u c â n d capete cu g â t u r i roşii de căldură. îşi spune că n u m a i con­
venţionalul vrea nopţii cu lună şi muzică suspinată în t o n u r i
joase p e n t r u destăinuiri. In real t o a t e se p e t r e c altfel şi poate că
e m a i bine aşa.
' Nu se miră că Malena n'o î n t r e a b ă de ce n ' a venit ieri la e a .
I n Malena mocneşre a c u m prea t a r e altceva despre care va afla
şi Ioana i m e d i a t . Simte că mai t â r z i u , golită de t o t c o n ţ i n u t u l
a c t u a l , Maléna v a emite şi problema care probabil a f r ă m â n t a t - e
1
în m a r e m ă s u r ă : lipsa Ioanei delà întâlnirea cu Costin şi ea .
D e o c a m d a t ă ieşită total de s u b cască care răbufneşte şi în afară
căldură, Malena se pregăteşte să s p u n ă .
D o a m n a din cabina a l ă t u r a t ă ţipă s t r i d e n t . O fată cu şoFţ
negru a ars-o cu fierul. In altă cabină ţ â i ă i e u n a p a r a t de per­
m a n e n t . O fiinţă cu părul vopsit şi prosop pe u m e r i se p l i m b ă
p r i n t r e cabine. Malena începe să vorbească. î n c e t i se umezesc
ochii. Scrisoarea lui Ştefan — de care îi povesteşte a c u m Ioanei
i-a fost dată în m o m e n t u l în care, e n e r v a t ă , ieşea delà Generală
u r m a t ă de Galeru. Decorurile p e n t r u actul I I I nu fuseseră g a t a
şi trebuise să repete fără să-şi p o a t ă controla vocea în decor.
Galeru o urmase în cabină. Malena îşi dădea seama, primul m o ­
m e n t de iluzie t r e c u t , că Galeru nu vede în ea decât u n obiect
de l u x şi de talent ce trebuie s t ă p â n i t şi î n t r e b u i n ţ a t cât m a i
m u l t posibil. P e n t r u Malena rolul Cristei Stere din «Dincolo de
noi » constituia o astfel de î n t r e b u i n ţ a r e , renumele ei în acel
m o m e n t t e a t r a l asigurând unei piese în m o d necesar cele d o u ă ­
zeci şi cinci de spectacole de uz.
Costin, d o r i t o r de a p a r e n ţ e generoase, pretindea că t o a t ă de-
sinteresarea şi riscul erau de p a r t e a lui, că-i oferea Malenei din
simplă iubire i n t e r p r e t a r e a u n u i personaj i n t e r e s a n t d i n t r ' o
piesă scrisă cu m u l t t a l e n t şi că e de d a t o r i a ei să se dea t o a t ă
acestui rol aşa c u m a c u m c â t v a t i m p i se dăduse t r a t ă lui.
In m i n t e a Malenei lucrurile se petreceau altfel. T r ă i n d fărâ­
m i ţ a t în mediul t e a t r a l , cu minciunile şi intrigile lui, Malena
ţinea mocnită în ea dorinţa de lucruri frumoase, romantice chiar,
s e n t i m e n t e p u r e şi puternice. Aceasta găsise în prietenia ei cu I o a n a .
Aceasta crezuse că a descoperit în Galeru venit deodată spre ea.
Apoi Costin începuse s'o chinuie, s'o răsucească. Trăise în
d r e a p t ă şi'n s t â n g a cu t o a t e femeile frumoase găsite în d r u v.
R ă s p â n d i s e în tot Bucureştiul zvonul legăturii cu ea. P u s în faţa
faptului, recunoscuse.
— P o a t e s'o fi nflat din dreapta şi s t â n g a . N u e v i n i m e a .
Apoi, c u m Malena plânsese p r ă b u ş i t ă în faţa lui.
— P e n t r u o a r t i s t ă pudicităţi din astea a l a r m a t e s u n t ridicole.
Malena vrusese să r u p ă . L o v i t , T u d o r reluase.
— A s t a p e n t r u nimic în l u m e , Malena. Să nu încerci. Te d o b e r
î n cariera t a . Ştii că p o t .
Malena îşi dăduse seamă şi de lucrul acesta. Regisor de t a ­
lent a v â n d d r e p t cel m a i btin prieten pe actualul director al t e a ­
trelor — Gheorghe Chelaru — Costin cu un singur gest răvăşea
t o t t e a t r u l . Ajungea u n a n cu două roluri mediocre p e n t r u c a ar­
t i s t a Malena Cristu să treacă cu t o t t a l e n t u l ei în fundal de umbră.
Bîalena, ne p u t â n d r e n u n ţ a îa t e a t r u , rămăsese lângă Costin.
începuse să-1 u r a s c ă cu i n t e n s i t a t e crescândă. I n t r ' u n astfel de
m o m e n t venise punerea în scenă a piesei Iui T u d o r Coredu « Din­
colo d e n o i » pe care Costin Galeru o regiza. Malena lucrase fără
dorinţă de realizare, împinsă doar de Ioana care îşi dăduse seama
de posibilităţile rolului. T u d o r Coredu fiind u n scriitor de t a l e n t
c a o d e ş t e p t ă c i u n e a s c u ţ i t ă pe m u c h e — l a m ă .
S a n d a Stere era u n personaj viabil şi f r ă m â n t a t , S a n d a p r e ­
zenta totuşi p e n t r u Malena a s p e r i t ă ţ i de care se a g ă ţ a . Ajungea
p e n t r u aceasta n u m a i faptul ca piesa să fie regisată de Galeru.
D u p ă generală, în cabină, Costin reîncepuse cu a m e n i n ţ ă ­
rile, îi ceruse Maieneî m a i m u l t ă căldură în i n t e r p r e t a r e , o formă
« a i bună pentru premieră.
Scrisoarea lui Ştefan, sosită un m o m e n t d u p ă aceea, pusese
parcă pânze albe — f l u t u r â n d pe orizontul închis ai Maîenei. F a p t u l
de-a se v e d e a i u b i t ă în mod a t â t de d e p ă r t a t de u n o m care se
iscălea simplu Ştefan şi pe care-1 identificase cu « omul cu ochi
cenuşii » de care-i vorbise I o a n a , o depăşea p e n t r u p r i m a o a r ă de­
plin, îşi d ă d u s e seama că în seara cealaltă Ştefan mersese cu Ioana
ca să v o r b ască de ea şi fusese m a i m u l ţ u m i t ă decât d a c ă Ioana a r
fi v e n i t la ea. Omul acesta o iubea — frumos şi m a r e , o m u l acesta
prinsese t o t din ea, oboseala şi f r ă m â n t a r e a şi copilărie, t o t , t o t .
Omul acesta îi văzuse ochii, mâinile, gura şi se uitase m u l t t i m p
ia ele fără să încerce m a i întâi să le s ă r u t e , să le a i b ă . Mai t o ţ i
b ă r b a ţ i i o doriseră pe Malena, Ştefan era p r i m u l care m a i î n t â i
a iubea. Nici ea nu ştia de ce era a t â t de sigură de iubirea lui
Ştefan, simţea d o a r că în frazele acelea scrise fără şir, ca o i n c a n ­
t a ţ i e în m o m e n t de febră, nu i n t r a calcul, nici m i n c i u n ă . R o m a n ­
tismul din Malena era m u l ţ u m i t .
Citise scrisoarea pe d r u m , o citise a p r o a p e cu voce t a r e , lo-
vindu-se de oameni şi de copii, cu acelaşi surâs cu care o î n t â m ­
pinase pe I o a n a . Se oprise la acelaşi covrigar, pusese covrigii
pe b r a ţ ca pe u n b ă ţ , se gândise Ia Ioana şi îi venise să fugă,
să ţipe spre ea. I n t r a s e î n t r ' u n debit cu telefon public, făcuse
n u m ă r u l I o a n e i ; telefonul ţ â r ă i s e prelung şi inutil, îl pusese în­
cet în furcă şi plecase din nou pe străzi, oarecum h a l u c i n a t ă , ca
î n t r ' o « beţie i m a t e r i a l ă » c u m spunea Ştefan. Sosise t â r z i u acasă
fără niciun covrig în m â n ă , aflase că Ioana telefonase şi încer­
case fără r e z u l t a t să sune din nou la ea. Nu mâncase, se întinsese.
Olaru, u n ziarist pe care-1 cunoscuse prin Ioana îi telefonase că
a'a î n t â l n i t cu Ioana la redacţia « Epocei ». Ioana făcea nişte co­
r e c t u r i . II rugase s'o înştiinţeze pe Malena, că vine spre s e a r ă
Ia coiffeur, s'o i a . Venise fugind a p r o a p e la coiffeur şi-o a ş t e p t a s e
pe Ioana febril, vestea cea n o u ă din ea fiind prea m a r e ca s'o m a i
p o a t ă reţine în ea. D a c ă Ioana n ' a r fi venit în acel m o m e n t ,
Malena a r fi fost în s t a r e să plece aşa n e p i e p t ă n a t ă pe s t r a d ă , şi să
spuie t o t orişicui, fie chiar covrigarului din colţul străzii Brezoianu.
Ioana, în faţa Malenei golită de frăjnâtare a c u m că şi-a p u t u t - o
comunica, a p r i n d e o ţ i g a r e . îşi d ă bine seama că Malenei i-a r ă m a s
ceva de copil care se e n t u z i a s m e a z ă şi reacţionează prea repede
d a r t o t u ş i simte că de d a t a a s t a , Malena se bazează pe u n fond real
d e s e n t i m e n t e ivite în e a .
Se gândeşte că de-o zi rolul el se reduce la acel de confidentă
şi s i m t e o durere s v â c n i n d în e a .
I n t u i n d a ş t e p t a r e a n o u ă din Malena începe la r â n d u l ei să v o r ­
bească nimic din ce-şi p r e g ă t i s e ; îi povesteşte doar seara de
ieri, n e a r ă t â n d niciuna din buruienile din ea. Vede că n u e sin­
ceră nici cu Malena nici cu ea. Singura frază a d e v ă r a t ă din ea î n
m o m e n t u l de faţă a r fi:
« D a , Malena, t e înţeleg. Şi eu îl iubesc pe Ştefan ».
E ceace, n e m ă r t u r i s i t încă nici ei, venise t o t u ş i să-i s p u n ă
în seara a s t a la coiffeur Malenei. A fost doar o problemă de m o ­
m e n t . Malena i-a l u a t - o înainte şi a c u m a nimic n u m a i este posibil.
I n t i m p ce a p a r e n t vorbeşte vesel în ea se scoboară o i n ­
t e n s ă sfârşeală. T o t u l i se p a r e n a t u r a l : Malena cu Ştefan şi ea,
I o a n a la o p a r t e . Ioana n u cunoaşte încă obstacolul « Costin »
de care poate s'ar lega ca de o u l t i m ă s c ă p a r e . D e fapt nici Malena
nu-1 m a i realizează. T o t u l e a c u m în ea crescând spre p r e a m a r e
ca să se m a i p o a t ă p r i v i piedicele.
I o a n a r â d e şi joacă t e a t r u . Se gândeşte că t o t i-au servit
î n t r u ceva anii de Conservator şi că în sfârşit are şi ea u n rol de
tragi-comedie. Se loveşte singură ca să n u m a i s i m t ă loviturile
a n t e r i o a r e . Se chinue şi r â d e . Ii spune Malenei de concertul d e
D u m i n i c ă . Malena zvâcneşte depe scaun şi sare î n t r ' u n picior,
îşi t r a g e a l t ă m a r i o n e t ă de sfoară şi a p a r e pe scenă copilul ; t o a t ă
mişcarea s p o n t a n , necalculat, Aici s t ă m a r e a ei p u t e r e , jocul
acesta v a r i a t de p ă p u ş i de l e m n . Malena n e u s c a t ă bine vrea t o t u ş i
s ă plece. Măriuca o p i a p t ă n ă , Malena îşi p u n e h a i n a şi î m p r e ­
u n ă cu Ioana iese delà coiffeur.
Pleacă de-acolo pe Calea Victoriei în jos. I n t r ă î m p r e u n ă
la N e s t o r şi iau c u m i n t e şocolată cu cozonac.
D i n n o u p e s t r a d ă , Malena pe î n t u n e r i c , scoate l i m b a p r i n t r e
d i n ţ i la o a m e n i , ţ i p ă d u p ă t a x i u r i şi e g a t a să se lase călcată de
c â t e v a maşini. Ioana găseşte o t r ă s u r ă . Se urcă a m â n d o u ă şi
pornesc s u b l u n ă . Ioana o lasă pe Malena la N a ţ i o n a l u n d e , d u p ă
spectacolul de seara, t r e b u i e să fie la o repetiţie de n o a p t e cu
decoruri, şi pleacă m a i d e p a r t e .
Malena r ă m â n e cu m u l t ă linişte şi l u m i n ă în ea.
e
Ioana — în t r ă s u j j L r c : singură şi n o a p t e a e aproape a l b ă .
 In sala Ateneului. In t i m p u l concertului.Ioana îşi t r a g e ochii
de pe degetele pianistului, fremătând pe clape şi-i aduce înapoi
spre ea.
ţ In stânga ei, capul Malenei p r o p t i t pe m â n a cu degete cris­
p a t e . Tresare şi şi-1 întoarce spre Ioana. E mai întâi n u m a i v e r ­
dele clar a p r o a p e inexpresiv, rece, ca şi c u m t o a t ă febra ochilor
a r fi r ă m a s u n d e v a în spaţiul dintre orchestră şi loje, apoi soseşte
şi ea, adusă înapoi de Maiena şi d e o d a t ă căldura umple răsco­
litor och'i chinuiţi.
Atitudinea Malenei e de a ş t e p t a r e , crispată, n e r ă b d ă t o a r e . Suferă
prin muzică yi totuşi o doreşte puternică. E p u ţ i n aplecată pe
marginea lojii şi are răsuflarea s a c a d a t ă ca în timpul unei goane.
Concertul în do minor de Beethoven se strânge în j u r u l ei
cu o fluiditate pe care probabil o crede perfidă. Ioanei îi face
impresia că se fereşte.
Ioana îşi scoboară privirile delà unitatea muzicală a concer­
t u l u i spre s a l ă : oameni variaţi, v a r i a t l u m i n a ţ i de becurile din
p l a f o n ; în alb c â t e o d a t ă părul, a l t ă d a t ă rictusul buzelor, a l t ă ­
d a t ă fotoliul şi t r u p u l . Această fragmentare a corpurilor d u p ă
u m b r e şi lumini măreşte deosebirile dintre indivizi şi face m a i
curioasă u n i t a t e a fluidului muzical care reuşeşte să-i p r i n d ă .
Când Ioana ajunge un m o m e n t să-şi interiorizeze privirile,
să scoboare pleoapele, încep aplauzele.
U n t i m p , primul t i m p are impresia că pe ea o aplaudă t o a t ă
lumea aceea, toţi oamenii cu priviri, picioare şi haine s t r â m t e ,
pe ea — Ioana Ceraţi — pentru că a reuşit să-şi închidă ochii
în ea, şi să se privească pe ea, fără oglindă, fără ajutor din afară.
O trezesc însă voci. Glasul Malenei cu bemoli pierduţi p e
lângă cheie.
Oamenii a p l a u d ă pianistul p u t e r n i c , r e p e t a t .
P e n t r u gestul Ioanei nicio recunoaştere. Şi a t u n c i element
nediferenţiat de ceilalţi într'o lojă cu oameni, Ioana b a t e şi ea
din p a l m e .
O fiinţă în frac r ă s p u n d e din dreptul pianului p e n t r u c a ea,
Ioana să ia concret act de realitatea i m e d i a t ă : pianistul şi-a ter­
m i n a t concertul în do minor de B e e t h o v e n .
Oarnen'i feluriţi devin şi mai feluriţi ; se scoală, se a g i t ă , se
î n g r ă m ă d e s c la cele p a t r u ieşiri ale sălii. O relaxare a nervilor
care le e necesară d u p ă concentrarea care i-a ţ i n u t fără mişcare
sau vorbă t i m p de a r r o a p e u n ce ÎS.
Ioana şi Maiena se scoboară şi ele.
Ioana e azi din nou a l t a . Are p ă r u l î m p ă r ţ i t egal în d o u ă şi
scoborându-se de-a-lungul ft ţii, lucitor şi lung. Nimic creţ sau
s b u c i u m a t . Firele negre îi prind şi gâtul, ajung până a p r o a p e
de u m e r i . P i e p t ă n ă t u r a îi accentuează regularitatea t r ă s ă t u r i l o r ,
coada ochilor se pierde a p r o a p e lungiindu-se, s u b p ă r , ovalul
are ceva p u r şi închis, nasul şi buzele p a r l u c r a t e de o daltă în
m i n i a t u r ă , ca u n m e t a l de p r e ţ . De profil p a r e u n mic faraon de
basso-relief.
Are o bluză albă cu mâneci lungi, cu gulerul p u ţ i n î n c r e ţ i t
şi o a r e c u m ridicat de-a-lungul g â t u l u i . L i m i t a d i n t r e albul bluzei
şi negrul şuviţelor e n e t m a r c a t ă . De s u b mâneca bluzei, o s i m p l ă
b r ă ţ a r ă l a t ă de a u r ca o c ă t u ş e . F u s t a neagră p â n ă la genunchi.
E înaltă şi prea s u b ţ i r e . Când a v ă z u t - o de d i m i n e a ţ ă Malena
i-a spus s u r p r i n s ă :
— T u , Ioana, u n p r i n ţ .
— Şi care mi-e p a j u l ? — a r â s I o a n a .
' Cum mergeau a m â n d o u ă pe s t r a d a plină de soare spre A t e n e u ,
Malena şi-a d a t replica n o r m a l .
— Umbra ta.
A c u m are privirea lucitoare ca o intensă febricitare. N ' a
d o r m i t t o a t ă n o a p t e a . E palidă şi o a r e c u m c i u d a t ă .
L â n g ă ea, Malena are o rochie cafenie de lână subţire. Mâne­
cile t o t lungi strânse brusc pe încheietura mâinilor. Gulerul
s u s ţ i n u t de un cifru b a r b a r , a u r i u . Buzunarele lungite de-a-lungul
coapselor. P ă r u l s c u r t şi încreţit la vârfuri, Ochii m a i verzi cu
t o a t e aşteptările concentrate în ei. Comun î n t r e ele d o u ă n u m a i
subţirimea t r u p u r i l o r . Altfel nimic m a i deosebit decât aceste
două fiinţe, fumând î m p r e u n ă , lângă u n u l din stâlpii din r o ­
t o n d a Ateneului.
A m â n d o u ă par că se feresc de oamenii care se plimbă în cerc
în spaţiul înconjurat de stâlpi. Zumzetul vocilor le acoperă fără
să le stingherească. Sgomotul a ş t e p t ă r i l o r din ele e prea m a r e .
Malena îl zăreşte pe Costin Galeru care discută cu Gheorghe
Chelaru şi T u d o r Coredu. Se feresc şi ea şi Ioana instinctiv de el
şi se urcă pe p r i m a d r e a p t ă a scării din d r e a p t a . Malena î n t r e b ă :
— Nu v i n e ?
In Ioana d u p ă zilele acestea de s b u c i u m t o t u l e n e s i g u r a n ţ ă .
— Mai ştiu şi e u ? Cred că t r e b u e să vie.
Ştefan, scoborînd treptele, a ajuns lângă ele. Le-a văzut delà
p r i m a cotitură a scării şi a şovăit. T o t u l părea prea a p r o a p e ,
p r e a frumos. Apoi nu ştia nici c u m să înceapă — I o a n a ? D o m n i ­
şoara Ceraţi? — prea d e p a r t e şi prea a p r o a p e . I-ar fi t r e b u i t
u n n u m e ca o ezitare, r ă s p u n z â n d ezitărilor din el. Şi-a d a t s e a m a
apoi că îndrăzneala cu scrisoarea se cere c o n t i n u a t ă . A închis
p u ţ i n ochii ca t o t d e a u n a în faţa unei a c ţ i u n i m a r i .
— Bună-ziua, Ioana.
Ii deschide pe figura Malenei î n t o a r s ă spre el, z â m b i n d p e n t r u
el. I se pare că e ca o c o n t i n u a r e a notelor muzicale. Ceva neprecis
ca u n fluid.
 Ioana t r e s a r e . Nu realizează prezenţa lui Ştefan. Ca orişice lu­
cru dorit prea m u l t , în m o m e n t u l în care se îndeplineşte o d e p ă ­
şeşte, o lasă fără reacţie. J u c ă r i a privită îndelung de u n copil, în
v i t r i n ă , a c u m în mâinile copilului care nu m a i ştie ce să mai facă
cu ea. «•
Apoi îşi d ă seama că ea n u poate fi copilul cu j u c ă r i a ci doar o
p u n t e de legătură între ei doi — Ştefan şi Maiena — şi că rolul
acesta de i m p o r t a n ţ ă m i n i m ă t r e b u i e j u c a t p â n ă la c a p ă t . Odihna
şi ieşirea în culise s u n t încă d e p a r t e . Se uită la ei doi, apoi s p u n e :
—- Ştefan Spătarii, Maiena Cristu.
T o t u l e simplu, a t â t de simplu î n c â t pare c i u d a t . Obrazul Ioa­
n e i e de ceară.
P r i m a imagine înregistrată de Maiena s u n t aceiaşi ochi cenuşii
cu ceva t u r b u r e şi şovăitor în ei. Apoi încet imaginea se î n t ă r e ş t e
cu alte n o ţ i u n i : nasul d r e p t , buzele subţiri, cutele de-a-lungul
o b r a z u l u i , paliditatea r ă s p â n d i t ă pe faţă şi c o n c e n t r a t ă în j u r u l
ochilor — cearcăne, p ă r u l cafeniu deschis cu n u a n ţ e a p r o a p e
a u r i i . Ceva cald în t o t , ca nişte u n d e circulând î n t r e ei doi şi t i n ­
zând să-i apropie. P r i m a apropiere poate fi făcută chiar în r i t m
c o n v e n ţ i o n a l . Ştefan se apleacă să-i s ă r u t e m â n a . Sensaţia p r o ­
v o c a t ă de aceste buze pe m â n a ei e a t â t de a c u t ă î n c â t dacă n u
s'ar afla în plină r o t o n d ă a Ateneului, Maiena a r merge ea însăşi
în b r a ţ e l e lui Ştefan şi l'ar s ă r u t a . D o r i n ţ a e a t â t de t a r e î n c â t
o a r e c u m speriată îşi t r a g e m â n a brusc.
Când, u n m o m e n t d u p ă , Ştefan face acelaşi gest spre Ioana,
Maiena n ' a r e de u n d e şti că în Ioana mocnesc aceleaşi doruri, că
I o a n a t r e b u e să se reţie în aceeaşi m ă s u r ă cu ea. La Ioana nu poate
fi v o r b a însă de cadru, numele stăvilii e m a i p u t e r n i c : Maiena.
Ca să treacă delà ea la Ioana, Ştefan a t r e b u i t să se smucească.
Necesitatea de-a simţi t r u p u l Malenei lângă al lai, de-a a v e a fiinţa
aceea o a r e c u m stranie şi d e p ă r t a t ă l-a răscolit t o t ca u n singur
vector, purtându-1 spre ea. Gestul brusc al Malenei i-a t ă i a t oare­
c u m impulsul. I-au r ă m a s din el buzele, mâinile calde.
Vorbesc lucruri indiferente cu voci i n t e n s e . Ca î n t r ' u n film
u z a t cu pauze dese, t r e c t o a t e la r â n d : p r e m i e r a Malenei de m â i n e ,
S a n d a Stere a l ă t u r a t ă Ninei, expoziţia viitoare a lui Ştefan, a c t i ­
v i t a t e a Ioanei la Epoca şi concertul lui B e e t h o v e n în do m i n o r .
P r i n t r e cuvinte ca p r i n t r e r â n d u r i , comunicându-se prin p r i ­
viri, alte lucruri nespuse, mocnite în fiecare:
Ştefan : Te iubesc, Maiena.
Maiena : Scrisoarea t a , Ştefane. Ochii t ă i care s e a m ă n ă cu g â n ­
durile t a l e . A t â t a linişte în t i n e Ştefane.
Ştefan: Ai p u t e a v r e o d a t ă să fii a mea, M a i e n a ?
Ioana : Chinurile. A t â t a i n u t i l i t a t e svâcnind în m i n e . P r i n ţ u l
fără p a j .
 Malena : Ştefan începe să-mi fie d r a g . Cald şi b i n e . N u n u m a i
& î n t â m p l a r e . Ceva de destin. Se împlinesc a ş t e p t ă r i l e . Ştefan
d r a g . N o u şi,viu. L â n g ă Ştefan se r ă s t o a r n ă valorile.
Ioana : II iubeşte ? O iubire m a i m a r e d e c â t a mea ? In fond
Malena e o r o m a n ţ i o a s ă . Se e x a l t e a z ă , fericită, crezând că iu­
beşte. Să n u ţ i p , a r fi u r â t , să t a c . F ă r ă scâncete. E n a t u r a l , la o
parte, Ioana.
Ştefan : T e iubesc, Malena. Te doresc.
Malena: Ce r o s t a u aici convenienţele? N u e v o r b a aici de
Costin. D e niciun lucru urît. E v o r b a de Ştefan. Aş p u t e a f i a lui
chiar azi.Nu n e c u n o a ş t e m d e - a c u m . E l m ă iubeşte de m u l t . E u
îl a ş t e p t de t o t d e a u n a . L - a m c ă u t a t în t o ţ i .
Ioana: Ce joc r o m a n t i c şi insipid î n t r e noi t r e i . Mi-a pierit
p â n ă şi spiritul critic, iubesc, a r p u t e a fi frumos şi t o t u ş i e ridicol.
P e o t r e a p t ă trei oameni lipsiţi d e s i m ţ u l u m o r u l u i .
Ştefan : N u posed d e c â t o singură n o t ă . Te iubesc Malena. Te
doresc.
Ioana : N ' a m ce c ă u t a aici. A c u m s'au cunoscut. Se înţeleg.
P u ţ i n ă m â n d r i e I o a n a . D a r nu e v o r b a de, m â n d r i e . N u m a i şi n u ­
m a i de iubire r ă s p â n d i t ă în mod inegal. E u s u n t doar p u n c t u l m o r t .
Ştefan: Te iubesc Malena.
Malena: V r e a u să m ă iubeşti, Ştefan.
Ioana : Să se t e r m i n e p a u z a a s t a o d a t ă , să se t e r m i n e !
I n t r e cele t r e i Voci interioare i n t e r v i n Costin Galëru, T u d o r
Coredu şi Gheorghe Chelaru care p l i m b â n d u - s e a u a j u n s p â n ă în
colţul lor.
Galeru e u s c ă ţ i v , înalt, cu ochelarii i n s t a l a ţ i în r a m a groasă,
n e a g r ă . Are ochii lucitori-negri şi p ă r u l colorat în a l b m u r d a r .
P a r e o m a r i o n e t ă c o n s t r u i t ă din b u c ă ţ i de s c â n d u r i — oasele —
0 m a r i o n e t ă d e ş i r a t ă şi u r î t ă .
Se m i r ă : L a concert, M a l e n a ? Când m â i n e ai p r e m i e r ă ? Ce
înseamnă a s t a ?
E o n u a n ţ ă a t â t de posesivă în vocea lui î n c â t pe Malena o
crispează. P e Ştefan îl revoltă. A c u m c â n d o doreşte a c u t p e
Malena are a n t e n e deschise ca nişte r ă n i . Concepe c'o p o t dori şi
alţi o a m e n i , că p o a t e fi a lor. Svonurile Malena, Galeru încep să
1 se împleticească în m i n t e .
Gheorghe Chelaru i n t e r v i n e .
— Las-o, Costin, p o a t e c'o inspiră concertul. E doar olteancă
î n c ă p ă ţ â n a t ă . E a r t i s t a cea m a i t r ă z n i t ă din t e a t r u l meu şi îi res­
pect trăznelile. N u - i aşa, Malena C r i s t u ?
Malena r â d e oarecum forţat. N u poate uita că î n t r ' o seară
Cbelaru a v r u t s'o ia cu m a ş i n a la el acasă. S u n t lucruri care nu
dispar uşor. Se a t e n u e a z ă d a r mocnite răbufnesc c â t e o d a t ă .
 Ioana are î n t r ' o oarecare m ă s u r ă deformarea mediului în
care s'a n ă s c u t şi a t r ă i t o b u n ă p a r t e din t i m p , îndeplinirea for­
melor sociale, politeţea dusă la exces. Nici boema în care s'a
c o m p l ă c u t n ' a desbărat-o complet de m a n i a prezentărilor.
C â t e o d a t ă izbucneşte în ea fata de familie b u n ă cu moşii şi a r ­
bore genealogic.
Intervine c a l m :
— D o m n u l Ştefan S p ă t a r u , D o m n u l T u d o r Coredu, D o m n u l
Gheorghe Chelaru şi D o m n u l Galeru.
Chelaru o cunoaşte pe Ioana decând era mică. Fusese a j u t a t
de părinţii ei, şi p r i m i t c â t e o d a t ă în casa Ceraţi u n d e se î m p r i e ­
tenise o a r e c u m cu Şerban C e r a ţ i — u n unchiu al Ioanei — p o e t
simbolist şi obscur.
Ioana e p e n t r u el o reminiscenţă de care nu se p o a t e a t i n g e .
Ii s u r â d e .
— Eih, Domnişoară Ceraţi, ce spui de B e e t h o v e n ?
C h t l a r u are î n t r e b ă r i simple şi directe. D e ş t e p t fără r a ­
f i n a m e n t . In t i m p ce Ioana îi r ă s p u n d e lui Chelaru, Galeru o
p r i v e ş t e a t e n t . E convins a c u m de-o legătură a ei cu Ştefan cu
care o vede a c u m a treia oară. In fond nu crezuse niciodată î n
p u r i t a t e a rîiândră a Ioanei pe care o considerase poză sau ipocri­
zie. D e a l t m i n t e r i era u n lucru care la femeile frumoase îl depăşea
şi enerva. Ii spusese şi Malenei.
— P r i e t e n a t a e o apă a p a r e n t c a l m ă . N u ştii ce a s c u n d e .
N u ascultase protestările Malenei.
A c u m e superior m u l ţ u m i t , ca î n t o t d e a u n a când crede că s'a
împlinit o părere de-a lui. Are de g â n d să i-o spună şi Malenei
m a i t â r z i u . Soneria de sfârşit de p a u z ă îi î n t r e r u p e . Se urcă cu
t o ţ i i spre i n t r a r e a din s t â n g a .
De abia a t u n c i Ştefan îşi dă seama că Ioana e azi din n o u
a l t a , stilizată şi stranie, că el însuşi nu scapă de plasă d e c â t d a ­
t o r i t ă u n u i narcotic care îl face să n'o v a d ă : Malena.
*
* *
Primele b ă t ă i ale Simfoniei a cincea care u r m e a z ă în p r o g r a m ,
găsesc în Ioana t e r e n prielnic, o s c u t u r ă t o a t ă şi o r ă s t o a r n ă .
Se înnoadă şi se desnoadă în ea întrebările. Msi m u l t d e c â t
oricând e m o m e n t u l sincerităţilor depline cu ea însăşi. Se z b a t e .
P â n ă a c u m , p â n ă la Ştefan şi-a r a t a t t o t u l . Ca u n destin. De m i c ă .
Când i-au m u r i t m a m a şi t a t ă l în acelaşi accident de a u t o ­
mobil, pe la şaptesprezece ani, s'a găsit singură în faţa iremedia­
bilului. Nici pe a t u n c i nu credea în ceva—dincolo. Realizând că
t o t u l se sfârşeşte aici, lovitura în ea fusese m a i p u t e r n i c ă . U n
soiu de îngheţare interioară t o t a l ă . îşi m a i aducea a m i n t e de zilele
acelea în care moale, fără v o i n ţ ă , n'avea nici p u t e r e a să plângă.
Moartea părinţilor ei îi readusese în f a ţ ă — m o a r t e a .
 D e pe la treisprezece a n i — c o p i l bolnăvicios şi o a r e c u m s t r a n i u ,
cu ochii t r ă i n d în faţa ei, ca ceva imens şi febricitat — Ioana
avusese obsesia m o r ţ i i , nu de frica durerii fizice, n u m a i şi n u m a i
ideea că nici spiritul n u v a m a i p u t e a e x i s t a , j u d e c a , concepe n i ­
m i c . U n fel de s p a i m ă intensă de m o m e n t u l în care n u v a m a i
p u t e a filtra p r i n ea t o t u l . Nici pace din m o m e n t ce nu o v a m a i
putea simţi.
A t u n c i cu faţa neagră şi d e v o r a t ă d e ochi se a r u n c a din când
în când spre Maria Ceraţi — m a m a ei — cu u n soiu de desperare.
O întreba plângând:
— Când a m să m o r eu, mamă? Şi ce are să fie d u p ă aceea,
ce-o să fie mamă?
C u m Maria îi vorbise conveţional de P a r a d i s şi Infern —
Ioana precoce r a ţ i o n a l ă , tăcuse oarecum ironic. U n a n m a i târziu
în a l t m o m e n t de criză, p r i m i n d acelaşi r ă s p u n s , venise cu p ă ­
p u ş a ei în m â n ă şi i-o întinsese Măriei.
— M a m ă , uite-o pe Mica. Spune-i ei de R a i şi I a d , p o a t e t e
v a crede. Maria se supărase, o închisese în camera ei şi nu-i
d ă d u s e voie să se scoboare la m a s ă . Chinuită şi nesigură Ioana
plânsese s i n g u r ă .
De A n d r e i Ceraţi — t a t ă l ei — n u î n d r ă s n e a s ă se apropie.
II i n t e r e s a n u m a i b u n a ei creştere şi notele a d u s e la sfâ şitul
lunei. A n d r e i fiind incisiv — Ioana se t e m e a de ironiile ce a r
fi p u t u t - o lovi.
Apoi criza m a i t r e c u s e . Verile la Mangalia, la m a r e , şi Ia
Mirila — moşia lor — cu forfota de l u m e şi r u d e , plecarea p e n t r u
u n a n la P a r i s îi concentraseră t o a t e posibilităţile î n t r ' o singură
direcţie. Chestiunea r ă m a s ă fără r ă s p u n s o înlăturase a p r o a p e
t o t a l a v â n d convingerea puerilă că m a i târziu m a t u r i z a t ă o v a
p u t e a rezolva î n t r ' u n fel sau a l t u l .
I m e d i a t d u p ă întoarcerea delà P a r i s , m o a r t e a părinţilor ei
o repusese a c u t în faţa problemei deschisă a c u m a ca o r a n ă vie.
In t o a t ă starea de neurastenie avusese u n singur a j u t o r real,
o copie după masca m o r t u a r ă a Necunoscutei din Sena pe care
i-o adusese Şerban Ceraţi, unchiul ei. Avea fiinţa aceea u n s u r â s
p r e a î m p ă c a t , ceva prea « deasupra » ca să n u - ţ i dea impresia
că î n t r ' a d e v ă r a descoperit dincolo, ceva m a i presus de
înţelegerea de-aici. Ca o descătuşare. Fusese n u m a i o chestiune
de m o m e n t . Masca r ă m ă s e s e în zidul camerei ei, d a r încetase
c u r â n d s'o m a i liniştească. P r i m u l a n de criză a c u t ă t r e c u t , se
hotărîse să p u n ă accentul n u m a i pe v i a ţ ă , s'o p r i n d ă , s'o î n c ă t u ­
şeze, s'o î n t r e b u i n ţ e z e . R ă m ă s e s e b o g a t ă şi cu o m ă t u ş ă lângă
ea — Ana Ceraţi. Cum A n d r e i — fratele Anei — canalizase
t o a t ă v o i n ţ a din familie, A n a era o fiinţă slabă, n e m ă r i t a t ă ,
î m b ă t r â n i t ă înainte de v r e m e care îşi trecea t i m p u l i a r n a î n t r e
nişte dantele, r u m m y , şi r o m a n e dulcegi cu fete de familie nobilă
în care se regăsea şi v a r a la Mirila primind lumea cu cea m a i desă­
vârşită pasivitate.
A n a n ' o s u p ă r a î n t r u nimic pe Ioana care incontestabil o
d o m i n a . De restul mediului şi familiei ei se izolase uşor — p u ţ i »
s ă l b a t e c ă , nimic din ea n u t i n d e a spre o v i a ţ ă m o n d e n ă . Dorea
t o a t e lucrurile t o t a l şi u n flirt ca simplă distracţie n ' o interesa.
Ironic, îşi d ă d e a seama că a ş t e p t a dragostea, d a r o a ş t e p t a ,
încercase să se realizeze; d u p ă b a c a l a u r e a t p â n ă la douăzeci ^
de a n i făcuse doi a n i de Conservator. In al doilea a n dându-i-se*
p e n t r u s t u d i u u n rol m a r e , se lăsase brusc, v ă z â n d că nu-1 p o a t e
desăvârşi.
F ă c u s e m o d e l a j . L u c r a s e ca u n oarecare t a l e n t . Ceva cu
n u a n ţ e m e d i o c r e . Tăiase b r u s c .
Se apucase să scrie, găsind în scris o detestare. U n critic îi
spusese că p r o m i t e . C u v â n t u l o îngheţase. R u p s e b r u s c . I n t r e
t i m p o trimesese pe A n a b o l n a v ă , la ţ a r ă să se odihnească. A n a
rămăsese acolo m u l ţ u m i t ă . Ioana n ' o m a i rechemase. "Mergea
v a r a s'o v a d ă şi A n a era fericită singură în t o t conacul delà Mirila
în t i m p ce Ioana îşi continua goana.
N u iubea pe nimeni. Delà B o g d a n AJgiu, u n v ă r al ei care
se îndrăgostise n e b u n de ea când avea şaptesprezece a n i , p â n ă
la D o b r e , o p a r t e din b ă r b a ţ i i pe care-i întâlnea se prindeau î a
r e ţ e a . D e t e r m i n a în ei u n soiu de iubire ciudată ca o boală. N*»
interesau însă. Ii dădea la o p a r t e . P o r n e a m a i d e p a r t e . Dorea
să se păstreze t o a t ă p e n t r u « marele el ». E r a singura n o t ă r o m a n ­
t i c ă a fiinţei ei. Se ironiza singură, d a r c o n t i n u a .
Apoi d e o d a t ă r e n u n ţ a s e la l u p t ă , îşi omorîse c u m s p u n e a ea
v i a ţ a . Cu o u l t i m ă î n c e r c a r e — m o d e l a j u l — încheiase t o t . Se
socotise înfrântă, începuse să se lege de oameni care d ă d e a u ceva.
Aceasta fusese î n c e p u t u l prieteniei ei cu Maiena. Ca o acoperire
de t i m p începuse să facă ziaristică. U n lucru care n ' o m u l ţ u m e a
d a r îi ocupa u n a din valenţele ei de febrilitate.
A c u m la douăzeci şi doi de a n i , o a r e c u m înfrântă dar n e o b o ­
sită încă a ş t e p t a t o t u ş i ceva. Se socotea o nesfârşită i n u t i l i t a t e .
I n t r ' o d i m i n e a ţ ă în cabina Malenei l-a î n t â l n i t pe Ştefan. Şi-a
d a t seama că t o a t e puterile din ea şi-ar putea găsi u n ţel « marele
el » că a r fi singurul mijloc să scape de i n u t i l i t a t e . Că îl iubeşte
şi că i-ar p u t e a da m a i m u l t decât Maiena. Că i s'ar da nouă şi
f r ă m â n t a t ă •— deplină. Că t o t u ş i e i n u t i l p e n t r u c ă t o t u l este
înfrânt delà î n c e p u t de u n c u v â n t : Maiena.
E h o t ă r î t ă să l u p t e să se învingă d a r nu poate fi sigură s p r e
ce se î n d r e a p t ă sbuciumele ei. îşi d ă seama că dacă a t u n c i acasă
la ea Ştefan a r fi l u a t - o în b r a ţ e n ' a r fi p u t u t să găsească în nimic
p u t e r e a să nu se lase s ă r u t a t ă . Deci nu e a t â t de b u n ă şi d r e a p t ă
c u m a r vrea să fie, Are u n m a r e sprijin: pe Ştefan care n ' o iubeşte.
N ' o p o a t e lovi pe Malena nici prin el, nici prin ea — lipsindu-i.
T r e b u e continuu să fie î n t r e ei doi, să se răsucească, să se chimie.
Carne vie.
Ioana îşi spune că în fond sacrificiul ei e singurul lucru v i t a l
din t o a t ă e x i s t e n ţ a ei — prin el doi o a m e n i se vor iubi. Con­
cluzie o a r e c u m r o m a n t i c ă — îşi d ă s e a m a ^ - d a r valabilă. Asta
n ' o linişteşte î n t r u nimic d a r îi d ă s e n t i m e n t u l unei î n t r e b u i n ţ ă r i
oarecare de forţe.
In t i m p ce Filarmonica sfârşeşte u l t i m a mişcare din Simfonia
a cincea, ochii Ioanei s'au m ă r i t , m a i negri în orbite. U n soiu de
desnădejde.
L â n g ă ea Malena e liniştită şi c i u d a t fericită. Ştefan o i u b e ş t e .
E singura n o t ă pe care o posedă în p r e z e n t din t o a t ă g a m a ei
variată.
Când izbucnesc aplauzele Malena şi Ioana se regăsesc şi îşi
s u r â d . D e s t i n s şi crispat.
Delà Ateneu Ştefan, Malena şi Ioana pornesc câte şi trei pe
jos. Malena e z ă p ă c i t ă In p ă r , cu nasul în v â n t şi ochii m a r i . Merge
a p ă s a t , cu u m e r i i p u ţ i n î n a i n t e , e ceva în ea de n e s t â p ă n i t ă sete
de v i a ţ ă . P a r e clară, fără ascunzişuri, cu t r a n s p a r e n ţ e s t r ă b ă t u t e
de l u m i n ă .
Ioana e t o a t ă n u m a i u m b r e .
Cerul e î n n o r a t , atmosfera î n n ă b u ş i t ă .
Peste u n ceas va fi o f u r t u n ă cu ninsoare şi g h i a ţ ă care va
goni pe covrigarul din colţul străzii Brezoianu spre m a h a l a u a lui.
Colţul delà Brezoianu v a r ă m â n e gql.
A c u m însă t o t u l n u e decât în s t a d i u de a m e n i n ţ a r e , viscolul
n ' a î n c e p u t încă.

î n a i n t e de p r e m i e r ă Malena e t o t d e a u n a u n p a c h e t de n e r v i .
Sensaţia a ceva care se a p r o p i e cu o încetineală prea calculată,
ceva de care nu se p o a t e feri, care o ţ i n t e ş t e , a p r o a p e h i p n o t i c .
P â n ă seara, ziua premierei a r e o t ă r ă g ă n e a l ă e x t r e m ă , t o a t ă
febrilitatea i n t e n s ă a Malenei nerezolvând nimic. T e x t u l galben
răsfoit nervos de mâinele Malenei ajunge a p r o a p e o c â r p ă . T o a t ă
d i m i n e a ţ a a ş t e a p t ă m a s a ca să-i taie ziua în două şi la m a s ă n u
m ă n â n c ă nimic. Niciodată sensaţia continuu perceptibilă a t i m ­
p u l u i nu-i m a i p u t e r n i c ă p e n t r u Malena. Ca u n mic obiect concret
ţ i n u t î n t r e degete şi pe care t o t u ş i nu-1 poate î n t r e b u i n ţ a d u p ă
voie. U n m i c obiect pe care nu eşti s t ă p â n . Apoi obiectul
îşi m ă r e ş t e continuu sferele p â n ă când îi scapă Malenei,
ajunge deasupra ei u n cerc concentric caTe o d o m i n ă , care îşi m i c ­
şorează distanţele î n t r e el şi ea cu o iuţeală minimă, î n n e b u n i t o a r e .
 P e Malena a ş t e p t ă r i l e acestea, m ă s u r a t e şi lungite în t i m p
0 obosesc m a i m u l t decât faptul premierei în sine.
O mai osteneşte şi sensaţia unei fiinţe din ea pe care a s t ă s e a r ă
t r e b u e s'o dăruiască altor oameni — această Sanda Stere, căreia
1 s'a fixat loc în ea din i n i ţ i a t i v ă s t r ă i n ă şi pe care t r e b u i e s'o
r u p ă , s'o redea.
Are g â t u l uscat şi u n s i m ţ i m â n t analog sfâşierii.
A c u m a ajuns a p r o a p e de sfârşitul serii. In faţa Ioanei —
n e a g r ă în negru — v e n i t ă s'o ia, ca t o t d e a u n a , la t e a t r u p e n ­
t r u m o m e n t u l critic — c u m îi spune ea — e t o a t ă ca u n arc în­
c o r d a t . Se î m b r a c ă cu gesturi m u l t i p l e . îşi p u n e h a i n a , citind o
replică, îşi leagă u n şal pe c a p , c o n t i n u â n d să răsfoiască t e x t u l
gălbuiu.
T i m p u l începe să depindă de ea, începe t o t u ş i să fie descă­
t u ş a t ă , simplul fapt de-a merge cu picioarele "prin z ă p a d ă t o p i t ă
în băltoace p â n ă la t e a t r u , îi oferă prilejul unei cheltuiri de
forţe.
Apoi azi m a i e şi Ştefan care v a fi în sală, Ştefan care-i
face chinul m a i m a r e şi m a i mic. P r e z e n ţ a lui î n t r ' u n fo­
toliu o şterge şi-o întăreşte în acelaşi t i m p pe-a criticilor d r a m a ­
tici şi-a publicului în n e n u m ă r a t e alte fotolii.
In serile acestea de t e m p e r a t u r ă ea şi Ioana nu vorbesc
nimic.
In m o m e n t e l e acestea, Ioana de obiceiu, se simţea cel m a i
a p r o a p e de Malena, a t u n c i când Malena se afla în s t u d i u d i n a ­
inte de creaţie.
E r a ca şi c u m ceva m a r e şi o a r e c u m d e s ă v â r ş i t a r fi fost
g a t a să se înfăptuiască în faţa ei. Ceva de care ea nu fusese în
s t a r e , dar care t o t u ş i exista din m o m e n t ce îl p u t e a atinge aproape
c o n c r e t prin Malena. Acest « ceva » era p u n t e a cea m a i p u t e r n i c ă
de l e g ă t u r ă a ei cu Malena.
Şi Malena simţea de obiceiu în prietena ei a t â t e a a ş t e p t ă r i , a t â t a
înţelegere p e n t r u u n lucru pe care chiar Ioana îl dusese p â n ă la
j u m ă t a t e de d r u m prin ratările ei succesive î n c â t Ioana a j u n ­
sese p e n t r u ea u n m e d i u de care n u se m a i p u t e a lipsi înainte de
premiere.
D a r a s t ă seară între ele două p u n t e a e p u ţ i n r u p t ă î n t r ' u n loc.
I n t r e ele două se găseşte Ştefan. Ioana o ştie. Malena o
simte doar din pricina sensibilităţii exasperate a eului ei, o simte
d o a r d a r nu-i c a u t ă , nici a t r i b u e cauză.
Ioana îşi p u n e şi ea haina de blană n e a g r ă , îşi ia l a n t e r n a şi
p o ş e t a . Malena ţine t e x t u l galben s t r â n s sub b r a ţ . Pleacă
amândouă.
Afară e u m e d şi m u r d a r . î n t u n e r i c p u n c t a t de lanternele
scoborîte cu luminile în d r e p t u l paşilor. I n t r e ele două t o t t i m -
pul drumului spre Naţional, aceeaşi umbră — Ştefan. Fac
un ocol şi trec pe la Brezoianu. In colţ la Brezoianu Malena
atinge cu piciorul un lucru care se moaie sub talpa ei.
E un rest de covrig căzut de ieri din coşul covrigarului gonit
de furtună în mahalaua lui.
Malena îl striveşte sub pantof şi porneşte mai departe.
La teatru începe să se lumineze sala şi să se împartă pro­
grame plasatorilor.
• •• • '
Când Mihail bate la uşa cabinei, Malena e aproape gata eu
rochia albă din prima scenă încheiată până sus pe gât. O fată
violent fardată îi piaptănă părul. Ioana stă în colţ pe un scaun,
tăcută, Atmosfera e asemănătoare cu cea din camera unui bol­
nav. Febră şi microbi.
Mihail intră. Râde cu tot tremurul vocei.
— Ai trac, Malena?
Mihail etichetează simplu toate stările care se lovesc şi se
sbat acum în Malena. «Trac»
Malena dă din cap în gest afirmativ. Are gâtlejul uscat. Su­
netele parcă se opresc undeva între esofag şi laringe.
La uşa cabinei Coredu revenit din sală discuta cu Galeru,
Au aerul de conspiratori în frac din filme eftine.
— Vii să vezi sala, Malena?
Galeru o cunoaşte perfect pe Malena în reacţiile ei teatrale.
Sala de premieră o hipnotizează şi îi întăreşte starea de transă.
E un ritual care trebue îndeplinit cu ea.
Malena face acelaşi gest afirmativ. E singurul lucru de care
mai e în stare. Galeru o ia de mână şi trec pe scenă. Decorul e
aşezat pentru actul I. Un interior alb cu perdele, divane şi fo-
toli de cretonă. Cortina lăsată. In ea gaura prin care Malena ca
aţâţi actori la rând va privi mica ei stăpână de astăseară : sala.
îşi potriveşte cu gest obişnuit ochiul. O viziune oarecum halu­
cinantă din pricina pleapelor care svâcnesc prinse între stofă
şi piele. Lumina prea tare şi trupuri căutându-şi locul în fotolii.
Lojile, lumi în miniatură cu freamătul concentrat între cei trei
pereţi şi răbufnind prin spaţiul gol dinspre sală. Un zumzet şi o
zăpăceală care se comunică şi Malenei, pe care le simte în nervi
şi dospite în încheeturi.
E tot ce a dorit şi Galeru.
— Hti, Malena.
Cuminte ca un copil care s'a decis să-şi recite poezia, la o
întrunire de oameni mari, Malena se lasă dusă înapoi în culise
de Galeru.
— E sala bună Malena.
 E t o t vocea lui. îşi dozează efectele doctoriei. Narcoticul
înghiţit g r a d a t . I n d r e p t u l cabinei T u d o r intervine.
— Opinia favorabilă Malenei. Critica fără a n i m o z i t ă ţ i . D o -
brovici delà T i m p u l , pare şi el liniştit. T o t u l se a n u n ţ ă bine.
T u d o r pare u n c ă p i t a n de v a s , c a r e t o t a n u n ţ ă c ă v e d e p ă m â n t u l .
P r i m u l gong. Malena tresare ca u n animal lovit în plin.
A c u m se t e r m i n ă jocul, se t r a g e ancora. Se r u p legăturile.
Peste u n m o m e n t se ridică cortina. Malena e aproape de iremedia­
bil. L a n s a r e a . Ioana se ridică să plece în sala u n d e î n t r ' u n fotoliu
a l ă t u r a t o a ş t e a p t ă Ştefan. Spune primele cuvinte din t o a t ă sala.
— Noroc Sanda.
Cuvintele Ioanei iscă în Malena t r a n s p u n e r e a psihologică
între personaje. U n soiu de d e v e n i r e a Malenei în Sanda. Ioana
pleacă. In sală Ştefan se apleacă şi îi s ă r u t ă m â n a . E palid şi
înalt.
T u d o r Coredu o atinge pe Malena pe u m ă r .
— Noroc, Malena Cristu.
I n t r ă şi el în loja Direcţiei lângă Chelaru. Galeru r ă m â n e în
culise.
Mihail se aşează pe scenă Ia o m a s ă , aplecat pe o c a r t e . Ma­
lena se pregăteşte de i n t r a r e . Al doilea gong linişteşte sala. O
d o a m n ă î n t â r z i a t ă cere cu voce piţigăiată u n p r o g r a m . Sala se
î n t u n e c ă , r a m p a şi reflectoarele se a p r i n d . Cortina se ridică p r i m a
oară p e n t r u piesa lui T u d o r Coredu « Dincolo de noi ».
*
* *
Mihail a ş t e a p t ă la m a s ă . Malena i n t r ă prin d r e a p t a . E slabă
aproape în rochia albă. N ' a r e decât fond de t e i n t şi buzele r o ­
şite. Ochii speriaţi. Se opreşte p u ţ i n . Simte sala pe care n ' o v e d e .
îşi dă seama că oamenii aceştia a ş t e a p t ă ceva delà ea. Că Ştefan
a ş t e a p t ă ceva delà ea. In t o a t e fotoliile din sală n u se găsesc
d e c â t Ştefani multiplicaţi care doresc ceva delà ea, mii de ochi
cenuşii care o ţintesc. U n m o m e n t şovăe. Apoi se simte deodată
m a r e , m ă r i t ă . Ştefanilor acestora r ă s p â n d i ţ i în sală le poate da
ceva, le poate da m u l t , t o t ce p o a r t ă în ea. E deasupra lor, ei
cer, ea dă. Ea îi domină, va domina t o a t ă sala, prin p r i m u l cu­
v â n t . O va ţine s t r â n s ă în p u m n i ca u n singur m ă n u c h i u de fapte.
Sanda Stere se î n d r e a p t ă spre Ion Costineşti, care citeşte
a ş e z a t pe un scaun, din camera ei. Ştia că-1 v a găsi aici. Sanda se
apleacă spre el şi s p u n e :
— Ion, ai venit.
Sala îşi concentrează a t e n ţ i a . Artista Malena Cristu a înce­
p u t să joace rolul Sandei Stere.
Sanda Stere prinde viaţă p e n t r u prima oară în seara aceasta.
 In p r i m a p a u z ă , Malena găseşte în c a b i n ă flori, t r a n d a f i r i
roşii «multe spectacole, S a n d a Stere, Galeru». Apoi în d r e a j t a s u b
a l a m p ă alţi trandafiri albi, de d a t a / , a c e a s t a ; — P e n t r u Malena
şi Sanda — Ştefan. Din trandafirii a l b i r u p e o floare sălbatec,
cu g i r a .
Aşa o găseşte Ioana isbucnind pe uşe.
Sosesc şi Galeru şi T u d o r . Galeru îi d ă i a r d o c t o r i a :
— Te-ai d e p ă ş i t .
T u d o r îi s ă r u t ă m â n a .
— E u n succes. Menţină-te aşa. Dobrovîci singurul de care
m ă t e m e a m e câştigat.
Malena îi priveşte cu ochii goliţi. I n ei t e ţ i îl vede pe Ştefan.
Costin a r e p e n t r u ea voce fără r e z o n a n ţ ă ,
— D u p ă spectacol îi l u ă m pe t o ţ i la C o n t i n e n t a l .
Malena a r e t r a n d a f i r u l lui Ştefan în ,gură. 11 s c o a t e şi îl stri­
veşte în p u m n i .
— E u n ' a m să p o t veni la Continental. S u n t a ş t e p t a t ă . I a -
t r e a b - o şi pe I o a n a .
Ioana lovită se opreşte. Ştie că n u e a d e v ă r a t . O p r i v e ş t e p e
Malena. I n t r e ele două Ştefan. înţelege s a u m a i c u r â n d se des­
chid în ea a n t e n e l e . Apleacă c a p u l .
— E adevărat.
Costin se s u p ă r ă . N u v r e a însă să se certe cu Malena înaiote
de sfârşitul piesei. N u vrea s'o crispeze. Se face că n ' o a u d e . Iese
cu T u d o r . D i n p r a g se întoarce ca p e n t r u o veste s u p r e m ă .
Chelaru e e n t u z i a s m a t .
Când Ioana se scoală de pe s c a u n , Malena s p u n e :
— E ş t i b u n ă , I o a n a . Mâine vin la t i n e de d i m i n e a ţ ă . Asta
seară a m să fiu prea obosită.
A m â n d o u ă ştiu că Malena m i n t e .
Apoi în Malena s v â c n e ş t e .
— Iartă-mă Ioana.
Malena a spus c u v i n t e fără s ă le p r i n d ă sensul.
Mihai fuge spre c a b i n ă .
— Malena, î m b r a c ă - t e . Ai i n t r a r e a zece m i n u t e d u p ă m i n e .
Ioana fuge în sală. L u m i n i l e s'au stins. Ajunge la fotoliul ei.
D o u ă fiinţe în î n t u n e r i c se s u p ă r ă că le scoală. L â n g ă ea
Ştefan o priveşte cu ochi u m e z i . I n e a vede pe Malena. Cortina
se ridică. Nişte figuranţi se mişcă pe scenă. D u p ă câteva m i n u t e
Crista Stere a p a r e iar şi se î n d r e a p t ă spre Ion Căstineşti.
T o t u l se cere c o n t i n u a t . I n sală u n o m d i n t r ' o loj« t u ş e ş t e .
P e scenă Sanda p l â n g e .
 D u p ă premieră, i m e d i a t în sgomotele aplauzelor care n u
încetează, în culise, Maiena se c e a r t ă cu Galeru.
Maiena e obosită şi n e r v o a s ă .
— N u m e r g la Continental.
Galerul c a u t ă să p r i n d ă m o t i v u l î n c ă p ă ţ â n ă r i i din Maiena.
Pleacă e n e r v a t spre loja lui Chelaru să-1 c a u t e pe T u d o r Coredu.
Maiena se î m b r a c ă repede, îşi p u n e u n şal pe c a p , îşi ia florile
albe şi fuge p â n ă n ' o c a u t ă nimeni. P e C ă m p i n e a n u , la i n t r a r e a
artiştilor, o a ş t e a p t ă Ştefan. Ii ia m â n a şi pleacă î m p r e u n ă .
Când Costin se întoarce cu Chelaru Dobrovici şi Coredu s'o ia
la Continental, cabina e goală.
Ştefan o duce pe Maiena p â n ă acasă şi r ă m â n e la ea.
*
« *
fV? Piesa lui T u d o r Coredu a a v u t u n m a r e succes de p r e m i e r ă .
Critica d r a m a t i c ă de a doua zi recunoaşte valoarea literară a
piesei şi jocul i m p r e s i o n a n t al Malenei Cristu, care are o creaţie
m a i m a r e decât în Nina din « S t r a n i u l I n t e r l u d i u ».
T o a t ă lumea s p u n e a că în seara ce< a de 10 F e b r u a r i e , Maiena
Cristu s'a depăşit. T o ţ i oamenii s u n t de acteaşi p ă r e r e . F i e c a r e
din unghiul lui d e v e d e r e .

MONICA LOVINESCU
 POEM PENTRU CLAMOARE
L'orage te sacra suprem» poésie.
Mtmbaud

E poezie pasărea ce-şi ţ i p ă glasul

I n d i m i n e a ţ a despletită 'n coarde,
î n t o t d e a u n a l a r m a s p r i n t e n e ş t e pasul
E x c u r s i e i cu l a n ţ u r i şi cocarde.

Să vieţuiască i m n u l v a s t şi r ă s p i c a t
P e n t r u cerească pildă, secrete împliniri,
R o d i ţ i d o r i n ţ i cu dintele s t r i c a t
Şi şuefaţi coloane, a r i p i şi svâcniri. ^

T o t î n a i n t e t u fulgerător picior
Striveşte s m a l ţ u l nepăsării m u t e
S'atârne clopot r â s e t u l sonor
D e guşe t r i u m f a l e şi l i m b u t e .

î n c r e z ă t o a r e p a c e , senină lene,
R ă m â i ciuperca 'ntâiului blestem
Când chiot de-omeneşti sirene
î n a l ţ ă gestul d e - a n i m a l s u p r e m !

D e - a c u m , noi ne p ă z i m l ă t r a t u l plin
Al bucuriei limpezi de a. t r ă i 'n s u n e t
Mişcarea rece a ceasului deplin
Şi mângâerea ploilor cu t u n e t .
G. MĂRGĂRIT
POEZIA, MOD DE EXISTENŢA
Marii poeţi ai celei de a doua j u m ă t ă ţ i a veacului t r e c u t ,
R i m b a u d şi Mallarmé cu deosebire a u d a t poeziei u n prestigiu
neegalat. Experienţele poetice care s'au succedat în acest t i m p ,
înmlădierea sau ciocănirea verbului, c ă u t a r e a u n u i a b s o l u t p r i n
mijlocirea poemului, ridicarea poeziei la u n m o d de c u n o a ş t e r e ,
entuziasmele, izbutirile şi r e n u n ţ ă r i l e brusce şi p r e m a t u r e ale
unora din poeţi la a c t i v i t a t e a lor literară, a u î n v e d e r a t o d r a m ă
spirituală care depăşea h o t ă r î t capriciul şi vicisitudinea u n o r
mode literare, p e n t r u a a r ă t a funcţia v i t a l ă pe care poemul o
reprezenta în v i a ţ a acelora care i s'au consacrat.
Critica literară în perioada d i n t r e cele d o u ă războaie m o n ­
diale s'a o r i e n t a t c ă t r e s t u d i u l fenomenului poetic, n ă z u i n d c ă t r e
cuprinderea esenţei lui a d â n c i ; poeţi, reflectând a s u p r a propriei
lor a c t i v i t ă ţ i , filosofi sau eseişti s'au a d ă o g a t acestei teoretizări
a a r t e i p o e m u l u i . S'a c ă u t a t m a i a l e s o circumscriere a a c t u l u
poetic, o stabilire a relaţiilor între poezie, magie şi mistică, deci
cu a c t i v i t ă ţ i spirituale î n r u d i t e ; s'au r e l u a t şi s'au d e s b ă t u t s u b
diverse incidenţe dramele interioare ale marilor poeţi. Discuţia
este desigur deschisă şi v a r ă m â n e astfel mereu, căci bogăţia şi
a d â n c i m e a poemului n u v o r p u t e a fi niciodată istovite prin con­
sideraţiile uscate şi adeseori p e d a n t e ale teoreticienilor, chiar
când aceştia, poeţi de vocaţie, se improvizează critici p e n t r u a
se s c r u t a cu luare a m i n t e în m o m e n t u l creaţiei. D a r în lipsa
unor limpeziri definitive, v o m p u t e a d a , totuşi, c â t e v a călă­
uziri, p e n t r u a stabili coordonatele m a r i ale a c t u l u i poetic.

Se p o a t e , desigur, e x a m i n a a c t u l poetic în generali­

t a t e a lui. Se p o t face consideraţii, uneori p e r t i n e n t e , a s u p r a
poeziei considerată ca a c t i v i t a t e literară şi fără referinţă specială
la opera u n u i m a r e c r e a t o r . D a r a t a r i teoretizări n u p o t n ă z u i
c ă t r e o înţelegere de a d â n c i m e a a c t u l u i poetic. Ele n u precizează
d e c â t poziţii, nu definesc decât luări de contact, disocieri uneori
 subtile, formulări doctrinale. Poezia n u este însă a b s t r a c ţ i e ,
generalitate,. D a c ă p u t e m desluşi în psihologia u m a n ă a n u m i t e
dispoziţii emoţionale, pe care le n u m i m poetice, d u p ă c u m p u t e m
vorbi de u n misticism, ca t r ă s ă t u r ă psihologică general omenească,
înţelegerea a d â n c ă a fenomenului p r e s u p u n e în mod obligatoriu
i n t u i r e a directă a unei experienţe personale. A t â t poezia c â t şi
mistica s u n t experienţe individuale h o t ă r î t o a r e , s t ă r i de con­
ştiinţă de i m p o r t a n ţ ă vitală, care concentrează întreaga exis­
t e n ţ ă a celui i n t e r e s a t .
Mult m a i fructuoasă v a fi deci cercetarea în concret a uneia
sau a m a i m u l t o r opere poetice r e p r e z e n t a t i v e . Criticul n u m a i
porneşte, în acest caz, delà o schemă teoretică, de la o doctrină,
ci se p u n e în comunicare directă cu a c t u l poetic, aşa c u m a fost
t r ă i t de u n m a r e creator. D a r această m e t o d ă de cercetare n u se
p o a t e l i m i t a la s t u d i u l analitic, p e d a n t şi a d â n c i t al operei în­
c h e g a t e ; i n t u i ţ i a t r e b u e să t r e a c ă dincolo de faptul a r t i s t i c ,
p e n t r u a ajunge la a c t u l de creaţie. O critică eficientă n u p o a t e
fi d e c â t genetică, t r e c â n d delà opera c o n s t i t u i t ă la dispoziţiile
sufleteşti care a u prilejuit-o. Subliniem deci nevoia p e n t r u critic
v
de a stabili u n r a p o r t de c o m u n i u n e cu starea poetică p u r ă , g e -
n e r a t o a r e a poemului. N u m a i această comunicare intuitivă? Cu
a c t u l poetic originar v a p u t e a conduce la o înţelegere a poeziei. )
Va u r m a , desigur, acestei intuiţii centrale, o a d ă u g a r e t r e p t a t ă
a u n o r tehnici poetice, a unor d a t e de meşteşug a r t i s t i c , care se
a d a u g ă stării""poetice p u r e , p e n t r u a înfăptui p o e m u l . D a r aceste
d a t e , deşi i m p o r t a n t e , n u s u n t esenţiale poeziei.
O m e t o d ă a s e m ă n ă t o a r e de cercetare a fost u r m ă r i t ă de psi­
hologi în a d â n c i r e a stărilor mistice. E i a u s u b s t i t u i t conside­
raţiilor generale a s u p r a misticismului o cercetare în concret a
vieţii interioare a marilor i l u m i n a ţ i , şi d u p ă ce a u ajuns la f a p t u l
sufletesc central al stărilor mistice, a u fost în m ă s u r ă de a defini
fenomenul, în s t r u c t u r a căruia a u deosebit, desigur, datelë intëlec-
tuale,dogmatice, care s'au s u p r a a d ă o g a t stării sufleteşti funda­
m e n t a l e . Misticismul, a fost, astfel, legat de starea de e x t a z r e ­
ligios, de imensa deschidere de suflet a i l u m i n a t u l u i , î n g ă d u i n d
u n i u n e a în spirit cu fiinţa t r a n s c e n d e n t ă . P r i n a c e a s t ă r a p o r t a r e
a faptului la starea sufletească g e n e r a t o a r e şi f u n d a m e n t a l ă ,
misticismul a p u t u t fi i n t u i t în r e a l i t a t e a lui i n t i m ă .
Cercetarea a s u p r a poeziei p o a t e fi condusă d u p ă aceleaşi că­
lăuziri de m e t o d ă , deci înspre starea sufletească specifică poeziei,
pe care a m p u t e a - o n u m i stareţ poetică, şi care a r alcătui p e n t r u
poezie ceea ce reprezintă e x t a z u l p e n t r u mistică. Ajungem astfel
la starea de graţie poetică, de « inspiraţie », pe care a m p u t e a - o
a p r o p i a de e x t a z u l religios, fără a-i afirma analogia t o t a l ă , d u p ă
e x e m p l u l lui R . Mûller-Freienfels.
 Desigur, există un oarccrre paralelism între inspiraţie şi e x t a z
d a r stările nu p o t fi identifi a t o . E x t a z u l religios, p r e s u p u n â n d
o identificare cu fiinţa t r a n s c e n d e n t ă , conduce în general la o
s u p r i m a r e a lumii exterioare, la o a b s o r b ţ i e a spiritului în D u m ­
n e z e u ; inspiraţia, care p o a t e fi un ori a p r o p i a t ă , ca i n t e n s i t a t e ,
de e x t a z , r u implică a r u a r c a li mii exterioare, ci d i m p o t r i v ă
o a f i r m ă , stabilind o p u n t e de legătură între fiinţă şi l u m e . D a r
în afara diferenţelor, cere se p o t cuprinde şi n u m i , între actul
religios şi c d poetic se află deosebiri calitative, care c o n d u c cele
două experienţe la manifestări spirituale deosebite. Diferenţele
s u n t însă d i m i n u a t e prin analogiii s t r u c t u r a l e între cele două
Stări şi, cu deosebire, răscolirea e m o t i v ă profundă, starea de p a s i ­
v i t a t e şi i m p e r s o n a l i t a t e , ca şi caracterul brusc al apariţiei aces­
1
tor fenomene s u f l e t e ş t i . ) .
Observatorii, profanii, ca şi poeţii înşişi a u fost, t o ţ i , impre­
sionaţi de starea de a d â n c ă transfigurare, de t r a n s ă , de n e a p a r -
ţinere de sine, în care se află poetul în a n u m i t e stări de e x a l t a r e .
E r a o depăşire a r i t m u l u i n o r m a l al vieţii, o disociere a p e r s o n a ­
lităţii sale obişnuite şi o î m b r ă c a r e a unei s t ă r i de i l u m i n a r e ,
profetică. Anularea sau schimbarea cadrului t e m p o r a l şi s p a ţ i a l
de care vorbeşte Nietzhe î n t r ' o pagină m u l t c u n o s c u t ă , a s c u ţ i m e a
sensorială, s e n t i m e n t u l de a t o t p u t e r n i c i e , de «intelecţiune», de c o m ­
prehensiune n e l i m i t a t ă , de p ă t r u n d e r e , a d â n c i m e , clarviziune şi
vaticinare, d ă d e a u poetului în s t a r e de inspiraţie ceva din beţia
drogurilor. S e n t i m e n t u l de alienare a propriei fiinţe, de c o n v i n ­
gere l a t e n t ă că prin sine se e x p r i m ă o voinţă streină, superioară,
supra personală, nu a î n t â r z i a t să se i m p u n ă .
« Car je est un autre », notează R i m b a u d în m u l t d i s c u t a t a
sa scrisoare, cunoscută sub numele de Lettre du Voyant. « Si Ie
cuivre s'éveille clairon, il n ' y a rien de sa faute. Cela m ' e s t évi­
d e n t : J ' a s i s t e à l'éclosion de ma p e n s é e : je la r e g a r d e , je l'é­
c o u t e ; je lance u n coup d ' a r c h e t : la s y m p h o n i e fait son r e m u ­
e m e n t d a n s les profondeurs, on v i e n t d ' u n bond sur la scène.
Si les v i e u x imbéciles n ' a v a i e n t pas t r o u v é du Moi que la
signification fausse, nous n ' a u r i o n s pas à balayer des millions d e
squeletts qui, depuis u n t e m p s infini, o n t a c c u m u l é les p r o d u i t s
d e i e u r intelligence borgnesse, en s'en p r o c l a m a n t les a u t e u r s 1 »
? In a n t i c h i t a t e , poetul era considerat ca u n ghicitor, ca u n
p r o f e t ; prin mijlocirea g â n d u l u i său nu se e x p r i m a u înşişi zeii?

*) V. R. Millier-Freienfels, Psychologie der Kunst, Band II, Teubner,

Leipzig, Berlin, 1923, p. 132 ş. u., ef. de acelaşi Psychologie der Religion,
Sammlung Gôschen, vol. I, Berlin u. Leipzig, 1920, p. 24 s. u. ; cf. de ase­
meni lucrările consacrate psihologiei misticismului, Leuba, Janet, Dela­
croix, Montmorand, Pacheu, etc. sau a psihologiei actului artistic, E. Vtitz,
în deosebi.
«Căci a fi p o e t este ceva aerian, î n t r a r i p a t , s a c r u ; poetul creia
î n a i n t e de a fi inspirat, deci de a fi ieşit din sine şi de a pierde s t ă - r
p â n i r e a r a ţ i u n i i . A t â t a v r e m e c â t nu a p r i m i t d a r divin, orice/
o m e incapabil de a face versuri şi a p r o n u n ţ a oracole. » (.£
«..Zeul a v r u t să ne dovedească, î n t r ' u n chip care să nu mai lasfe
nici o îndoială, că aceste frumoase poeme n u s u n t nici omeneşii,
nici făcute de oameni, ci divine şi săvârşite de zei, şi că poepji
nu s u n t d e c â t interpreţii zeilor, p e n t r u c ă s u n t "posedaţi) oricare
1
a r fi zeul p a r t i c u l a r care îi posedă » ) . P l a t o n rezumă" în acesft
dialog caracterul divin, iraţional, de posesiune şi t r a n s ă al « in­
spiraţiei » poetice, legând poezia de starea dc graţie s u p r e m ă ,
în care poetul e x p r i m ă g â n d u l zeilor.
Caracterul ( t r a n s c e n d e n ţ i al originii poeziei, izvorîtă din n a - ;
tura divină a inspiraţiei, pune* p r o b l e m a r a p o r t u l u i î n t r e mistică!
şi poezie.
* * • .
E x i s t ă o analogie d e a t i t u d i n e spirituală î n t r e cele d o u ă e x ­
perienţe, în funcţie, de a l t m i n t e r i , de a s e m ă n a r e a stărilor sufle­
t e ş t i f u n d a m e n t a l e , e x t a z u l şi inspiraţia, ca şi de o expresie d i ­
r e c t ă a acestor s t ă r i . Vedele sau aforismele lui Lao-Tsé, Noul*
şi Vechiul T e s t a m e n t s u n t , d u p ă c u m observă Rolland de Re-j
néville, a d e v ă r a t e p o e m e . Poezia şi mistica se a p r o p i e : o r i d e c â t e
ori misticul încearcă să exprime experienţa lui interioară, s^
slujeşte în mod firesc de t e h n i c a şi limbajul poetic. D a r diferen­
ţierea nu întârzie să se învedereze : în t i m p ce mistica se î n d r e a p t ă
c ă t r e tăcere, poezia înseamnă Verb şi creaţie. Totuşi, în m o m e n t u l /
în care experienţa poetică îşi realizează t e r m e n u l u l t i m , ea d e - /
păşeşte faza expresiei şi se rezolvă în t ă c e r e ; Mallarmé şi, m a i
ales, R i m b a u d . Afinităţile şi i n t r e p ă t r u n d e r i l e celor d o u ă e x ­
perienţe nu exclud însă poziţiile lor r ă s p i c a t deosebite. Ne aflăm
în faţa u n o r a t i t u d i n i spirituale, a v â n d u - ş i fiecare o t o n a l i t a t e
proprie, deşi p r e z e n t â n d a s e m ă n ă r i de s t r u c t u r ă .
Marcel de Corte întârzie, de a l t m i n t e r i , a s u p r a acestui r a ­
2
p o r t î n t r ' u n articol din Hermes ). El stabileşte că a t â t poezia
c â t şi mistica prezintă u n c o n ţ i n u t real, obiectiv. Mistica p r e s u ­
p u n e în a d e v ă r « s e n t i m e n t u l prezenţei imediate a unei fiinţe
t r a n s c e n d e n t e », D u m n e z e u , în t i m p ce experienţa poetică, s t a ­
bileşte o d a t ă cu o stare sufletească specifică, u n t e r m e n obiectiv,
a b s o l u t , u n frumos t r a n s c e n d e n t . A m â n d o u ă experienţele n ă -
Kuesc deci către Absolut.

l
) Platon, Oeuvres complètes, vol. I, Ion, trad. Emile Chambry, Gamier
fr., p. 457 şi 458.
*) Marcel de Corte, Rapports entre la mystique et de la poésie. Hermes,
Nr. U I (Première série), p. 16—20.
 Ontologic însă, s t r u c t u r a celor două experienţe este diferită:
poezia se instalează delà î n c e p u t pe linia construcţiei, a realizării
artistice, a creaţiei. E a nu există decât în poem şi în m ă s u r a în
care este p o e m : «Poemul e simultan experienţei poetice» (...)
« O experienţă poetică pură este cu neputinţă ». Astfel, poezia, a c t
creator, este în aceiaşi m ă s u r ă d e p ă r t a t ă de mistică ; a c e a s t a ,
a c t pur, « ajunge la i n t u i ţ i a pozitivă şi plenifiantă a Absolutului ».
Misticul ajunge la cunoaşterea lui D u m n e z e u prin d r a g o s t e ;
p o e t u l realizează s i m p a t i a cu obiectul prin intuiţie ; a t â t u n u l c â t
şi a l t u l depăşesc conceptul şi imaginea, d a r se întâlnesc, deşi
în grade diferite, în n ă z u i n ţ a de c o m u n i u n e cu Absolutul.
D a r imaginea, proprie expresiei poetice, nu se sudează t o t a l
stărilor mistice, sau, m a i precis, n u le corespunde d e c â t în faza
ei p r e p a r a t o a r e , de m e d i t a ţ i e . M o m e n t u l c u l m i n a n t al stării
mistice, c o n t e m p l a ţ i a , depăşeşte imaginea şi se cufundă în t ă ­
cere.
R e l a ţ i a dintre mistică şi poezie se precizează deci. Concen-
t r â n d u - ş i întreaga fiinţă în e x t a z , dăruindu-se în t o t a l p e n t r u
obţinerea unei salvări, misticul îşi t r ă e ş t e experienţa în a d â n ­
cime, în asceză şi depăşirea materiei, r e n u n ţ â n d la comunicarea
deschiderii lui de suflet; poetul, deşi consumându-şi e x p e r i e n ţ a
în a d â n c i m i , nu poate t r a n s c e n d e lucrurile, de care e legat sen­
sual, t i n z â n d mereu către expresia stării poetice prin imagină,
metaforă, analogie sau chiar identificare între c u v â n t şi lucru.
Poezia este deci m a i a p r o p i a t ă de magie, de m e n t a l i t a t e a p r i ­
m i t i v ă , decât de mistică. Psihologia participării, a animismului,
i d e n t i t a t e a dintre n u m e şi fiinţă, a p a r ţ i n deopotrivă poetului,
primitivului şi magicianului, d u p ă c u m a r a t ă de a l t m i n t e r i Denis
S a u r a t , î n t r ' u n s t u d i u consacrat lui Victor Hugo şi la care se
referă A l b e r t Béguin. Sprijinit pe aceste d a t e , Béguin stabileşte
r a p o r t u l dintre mistică, poezie şi magie : « Misticul nu-şi
poate săvârşi experienţa decât dacă se « smulge » din t o t ceea
ce reprezintă vrăjitoria p r i m i t i v ă şi magia poetică, n u m a i prin
r e n u n ţ a r e la această regiune care este deopotrivă a miturilor ca
şi a creaţiilor poetice — de această regiune în care expresia şi
lucrul e x p r i m a t s u n t identice. Şi astfel, din m o m e n t ce se recu­
noaşte în poezie o încercare p e n t r u a regăsi puterile magice pe
care omenirea le-a cunoscut în primele ei stadii — ş i poezia m o ­
dernă este în b u n ă p a r t e o a t a r e încercare — se recunoaşte dife­
r e n ţ a de n a t u r ă între poezie şi mistică. V i a ţ ă mistică şi « p r i m i ­
1
t i v i s m » s u n t t e r m e n i ireductibili » ) .
Poziţia lui A l b e r t Béguin este, desigur, excesivă. Unei o p o ­
ziţii ireconciliabile între mistică şi poezie îi p u t e m s u b s t i t u i o

x
) Albert Béguin, Poésie et mystique. Présence, I I année, Nr. 3, p. 61.
concepţie m a i p u ţ i n categorică, a f i r m â n d deopotrivă distincţia
celor d o u ă poziţii, ca şi analogia lor s t r u c t u r a l ă . Vom încerca
deci să m e n ţ i n e m distincţia, stabilindu-le fruntariile prin dife­
r e n ţ a a c t u l u i f u n d a m e n t a l , e x t a z şi inspiraţie, ca şi p r i n călă­
uzirea lor d i v e r g e n t ă c ă t r e Tăcere, sau c ă t r e C u v â n t .

Mai i n t i m ă este legătura d i n t r e poezie şi ma

P r i n apropierea de a t i t u d i n e spirituală şi de funcţiune a c o r d a t ă
c u v â n t u l u i , c â t şi, desigur, prin c o m u n i t a t e a de origină, poezia se
leagă de practicile magice. De o p a r t e şi de a l t a , aceiaşi poziţie
în faţa lumii, căreia omul n u i se o p u n e m e n t a l , pe care n u c a u t ă
să o înţeleagă p r i n categorii logice şi să o explice p r i n c a u z e ;
a t i t u d i n e a magică şi poetică n u este nici logică, nici analitică ;
p o e t u l şi magicianul comunică direct cu lucrurile şi n u desprind
din univers m ă n u n c h i u l legilor precise care diriguesc fenomenele.
P e n t r u ei n a t u r a este u n întreg, a l c ă t u i n d o c o m u n i t a t e origi­
n a r ă , care p r e s u p u n e o legătură de universală simpatie între lu­
c r u r i . ;Om şi l u m e , subiect şi obiect, se contopesc, în aceeaşi u n i - '
t a t e cosmică indiviză, în care t o t u l p a r t i c i p ă la tot.) î n a p o i a feno­
menelor nu s t a u legi şi forţe fizice, n u se află o s t r i n g e n ţ ă m e c a ­
nică a t o t s t ă p â n i t o a r e , ca în universul materialist al omului de
ştiinţă, ci fiinţe, p u t e r i oculte, cu care o m u l p o a t e comunica
p r i n simpatie şi invocare. O corespondenţă simpatică u n i v e r s a l ă , ^
leagă deci faptele lumii unele de altele, a p r o p i i n d pe o m dej/.,,
,
lucruri. • • " '"<- /-.*"*•'*.• *.t ,>>..•;*J>-IJ
In a c e s t univers magicianul operează cu mijloace specifice,
conj urări, filtre, ceremonialuri, folosind diferite practici şi for­
mule esoterice p e n t r u a o b ţ i n e schimbări de f a p t e ; magia şi de­
r i v a t u l ei inferior, vrăjitoria, s u n t doctrine şi practici a c t i v e ,
t i n z â n d c ă t r e o modificare exterioară.
P o e t u l se limitează însă la unele din aceste practici, la for­
mulele verbale, pe care despuindu-le de virtuţile active a s u p r a
lucrurilor, le cultivă în ele însele, p e n t r u farmecul lor l ă u n t r i c ,
p e n t r u valoarea lor evocatoare a s u p r a vieţii interioare. Magici­
a n u l consideră deci formula i n c a n t a t o r i e ca u n mijloc de a c ţ i u n e ,
p o e t u l ca u n scop în sine, ca o o p e r ă .
D a r dincolo de această distincţie, t o t u l îi a p r o p i e şi în p r i ­
m u l r â n d valoarea şi funcţia a c o r d a t ă c u v â n t u l u i sau numelui
Magicianul, adresându-se u n u i spirit aflat înapoia elementelor,
nu-1 p o a t e invoca d e c â t p r o n u n ţ â n d u - i n u m e l e . I n t r e n u m e şi
spirit se stabilesc legături a d â n c i , n u m e l e c o n ţ i n â n d ceva din
p r e z e n ţ a şi iradierea spiritului. De asemeni, c u v â n t u l î n s e m n â n d
u n lucru, conţine p e n t r u p o e t ceva din s u b s t a n ţ a lucrului. In­
vocarea spiritului sau evocarea lucrului, prin n u m e şi c u v â n t ,
devin acţiuni anaîage, de aceiaşi semnificaţie psihologică. I n ­
c a n t a ţ i a , formula, care la magician era un mijloc p e n t r u c a p ­
t a r e a spiritului sau sugerarea unei dispoziţii priincioase faţă de
o m , devine Ia poet cântec verbal, verb creator. « P o e t u l operează
cu cuvintele. Orice c u v â n t î n t r e b u i n ţ a t de poet este o i n c a n t a ţ i e .
El nu se serveşte de c u v â n t ca de u n semn, ci ca de un s u n e t . EI
are o intuiţie magică a obiectelor. E s t e u n d e s c â n t ă t o r , p e n t r u
că este a d â n c p a s i o n a t şi p e n t r u c ă orice pasiune este, p r o p r i u
v o r b i n d , u n farmec » în t e x t : un charme, d â n d , prin u r m a r e ,
acestui c u v â n t valoarea lui etimologică. I. B.)
El creiază o lume poetică. Gândul său e c u v â n t şi c u v â n t u l
a c ţ i u n e . La î n c e p u t u l lumii este c u v â n t u l ; sau g â n d u l ; sau a c ­
1
ţ i u n e a . » (...) « P o e z i a este g â n d i r e m a g i c ă » ) .
î n t r e g u l material al sortilegiului poetic derivă deci din p r a c t i c a
m a g i c ă : c u v â n t u l , imaginea, metafora, cântecul verbal, i n c a n ­
t a ţ i a . C u v â n t u l participă Ia obiect, imagina şi metafora e x p r i m ă
prin punţile ce le a r u n c ă între lucruri imensa analogie î n t r e fap­
tele lumii, iar forţa de sugestie a cântecului verbal nu este a l t ­
ceva decât evoluarea şi rafinarea incantaţiilor, prin care se i n ­
vocau schimbări în l u m e , ploi sau încetări de fenomene n e p r i ­
elnice.
R a p o r t u l de corelaţie şi p o a t e de derivare d i n t r e magie şi
poezie n u implică însă o asimilare a celor două e x p e r i e n ţ e . Deşi
î n r u d i t i n c a n t a ţ i e i , poemul nu se rezolvă î n t r ' o formulă magică,
d u p ă cum aceasta din u r m ă n u se ridică t o t d e a u n a la expresia
poetică. Domeniile se circumscriu fiecare, pe poziţii p r o p r i i .
P o e m u l este, desigur, o expresie a filtrului magic, dar este d e o ­
p o t r i v ă o elaborare ; c u v â n t u l nu-şi iroseşte total c o n ţ i n u t u l ,
semnificaţia, ci şi-o î m b o g ă ţ e ş t e prin valori sugestive. Poezia
împleteşte planurile şi înfăptueşte o creaţie complexă. O limitare
la u n u l din planuri va ştirbi bogăţia de conţinut a p o e m u l u i :
« P o e t u l încetează de a mai fi poet în m o m e n t u l în care sacrifică
în m o d conştient p u t e r e a verbului poetic semnificaţiei exclusiv
usuale a limbajului, sau, invers, tâlcul usual al limbajului acestei
p u t e r i magice. N u există limbaj poetic decât acolo u n d e s u b ­
s t a n ţ a miraculoasă a lumii se figurează în c o n ţ i n u t u l d u r a l
operei, în care verbul ia lumea în posesie dincolo de slaba p u t e r e
a semnificărilor. închis conştient în universul logic sau în u n i ­
versul magic, p o e t u l încetează de a fi poet, el c o m p u n e a l e x a n ­
2
drini de şcoală sau descântece de vrăjitor » ) .

1
) Jean Wahl, Magie et romantisme. Notes sur Novalis et Blake. Hermes,
II (deuxième série), p. 8.
2
) Thierry Maulnier, Introduction à la poésie française, Gallimard, 1939,
p. 15.
 î n r u d i t ă cu formula magică, cu care n u t r e b u e confundată,
poezia îşi are o v i a ţ ă proprie.

* **
P r i n starea sufletească generatoare a a c t u l u i poetic, poezia
se apropie şi de mistica religioasă: inspiraţia şi extazul, deşi dife­
r i t e , se a s e a m ă n ă , mai cu deosebire prin absorbţia fiinţei î n t r ' o
p u t e r n i c ă răvăşire e m o t i v ă , prin «posesiune.» şi despersonali­
z a r e . D a r « inspiraţia » n u e o s t a r e p e r m a n e n t ă , ca şi e x t a z u l
de a l t m i n t e r i . A m â n d o u ă aceste experienţe interioare a p a r s u b
formă de evaziuni, din r i t m u l vieţii cotidiene, ca a d e v ă r a t e crize
paroxistice. A l ă t u r i de stările excepţionale, v a t r e b u i să ne r e ­
ferim de asemeni la dispoziţiile sufleteşti p e r m a n e n t e , a l c ă t u i n d
un climat interior de pe fondul căruia se desprind m o m e n t e l e de
exaltare.
P r i n orientarea sufletească şi dispoziţia p e r m a n e n t ă a vieţii
l ă u n t r i c e , poetul se apropie de m e n t a l i t a t e a p r i m i t i v ă , i n t u i t i v ă
şi a n t i r a ţ i o n a l ă . E s t e ceea ce îl apropie de a l t m i n t e r i de m e n t a ­
l i t a t e a magică. P o e t u l şi p r i m i t i v u l a u în c o m u n o d e p ă r t a r e de
explicaţia logică, ştiinţifică, prin legi, a universului, şi o î* b r ă -
ţ i ş a r e a u n u i a n i m i s m , explicând faptele lumii prin fiinţe şi forţe
7
o c u l t e , aflate în afara t u t u r o r l u c r u r i l o r ; v o m întâlni în p o e z i e , '
ca şi la primitivi aceiaşi m e n t a l i t a t e prelogică, p r e s u p u n â n d
« participarea » şi a c c e p t â n d c o n t r a d i c ţ i a , ceea ce nu exclude de
altfel, d u p ă c u m observă r ă s p i c a t L é v y B r û h l , coexistenţa
d i n t r e m e n t a l i t a t e a logică şi cea prelogică la acelaşi i n d i v i d ;
p o e t u l şi primitivul vor avea în m ă s u r ă a s e m ă n ă t o a r e adeziune
la lucruri, memorie concretă, repulsie p e n t r u a b s t r a c ţ i e : ei in­
dividualizează, particularizează, s u n t plastici şi d e s c r i p t i v i ; şi,
m a i cu deosebire, v ă d în n a t u r ă o aceiaşi circulaţie a unei p u t e r i
originare, legând fiinţele şi lucrurile î n t r e ele şi unificând reali­
t a t e a : « sub diversitatea formelor pe care o î m b r a c ă fiinţele şi
obiectele, pe p ă m â n t , în aer şi în a p ă , există şi circulă o aceiaşi
r e a l i t a t e esenţială, u n a şi multiplă, îh acelaşi t i m p materială şi
s p i r i t u a l ă . » (Lévy B i û h l . L'âme primitive). P o e t u l , ca şi p r i m i ­
t i v u l , r e d ă lucrurile în concretul şi densitatea lor, în p a r t i c u ­
l a r i t a t e a şi unicitatea l o r ; el nu se ridică la a b s t r a c ţ i e , nu
teoretizează, nu reflectează. El a c c e p t ă lumea cu bucurie
sensuală, d i r e c t ă . Desigur, nu s ă v â r ş i m aici o i d e n t i t a t e , ci n o t ă m
un paralelism. R a f i n a m e n t u l poetului depăşeşte sufletul frust
al p r i m i t i v u l u i ; c l a v i a t u r a lui de s e n t i m e n t e nu poate fi c o m p a ­
r a t ă cu t o n a l i t a t e a mai degrabă monocordă, o a r e c u m p a n i c ă ,
e l e m e n t a r ă , a omului zis p r i m i t i v . D a r dincolo de diferenţieri,
se învederează o a d â n c ă analogie s t r u c t u r a l ă .
 F i i n ţ ă esenţial e m o t i v ă , instabilă, mobilă sufleteşte, poetul
t r ă e ş t e cu ascuţime şi i n t e n s i t a t e ; el trece cu u ş u r i n ţ ă î n t r e stări
e x t r e m e , delà e x a l t ă r i la depresiuni, delà elan şi bogăţie interi^
oară la stări de gol şi de « uscăciune », p e n t r u a î n t r e b u i n ţ a o
expresie c u r e n t ă în limbajul misticilor. P o e t u l îşi t r ă e ş t e în p r i m u l
r â n d v i a ţ a proprie, cu e x a l t a r e , suferinţă, d r a m ă ; el participă la
lumea exterioară cu aceiaşi tresărire de g â n d , cu aceiaşi b u c u r i e
n a i v ă , cu aceiaşi facultate de neistovită m i r a r e . P o e t u l e u n o m
care se miră, a spus cineva, este o fiinţă care nu-şi pierde nici­
o d a t ă p u t i n ţ a de a privi l u m e a cu ochi noi şi cu bucurie copilă­
rească. « N i m e n i a l t u l d e c â t el (poetul) n u p o a t e regăsi « limba
îngerească », discursul perfect, în care simbolul vizibil şi reali­
t a t e a pe care o e x p r i m ă se confundă. Poezia are d r e p t misiune
recreiarea limbajului primitiv, restituirea în i n t e g r i t a t e a lor, a
contemplaţiei mirate şi a primei prezenţe a lucrurilor » (subliniat
în t e x t ) .
Această p e r m a n e n t ă t i n e r e ţ e de suflet şi i n t e n s i t a t e de v i a ţ ă
emotivă n u r ă m â n e închisă în sine, experienţă pasivă, t i n z â n d
c ă t r e tăcere şi c o n t e m p l a ţ i e , ca la mistici, şi nu se manifestă în
afară pe plan practic, activ, ca în practicile magice. E x p e r i e n ţ a
poetului se e x p r i m ă în p o e m , în cânt,în operă. Aceasta este carac­
teristica d o m i n a n t ă a faptului p o e t i c : coincidenţa dintre a c t şi
operă, dintre iluminare şi expresie. « Le poème est simultané à
l'expérience poétique », n o t e a z ă Marcel de Corte în studiul c i t a t .
« C'est l'exécution du poème qui est le poème », confirmă P a u l
2
V a l é r y ) , iar cercetarea lui J e a n P a u l h a n asupra poeziei m a l -
gaşe conduce la acelaşi r e z u l t a t , surprinzând în chiar m o m e n ­
t u l p a t e t i c al elaborării ei expresia poetică la o populaţie
8
exotică ) .
P a u l h a n a r a t ă , în a d e v ă r , c u m poezia malgaşă se elaborează
în cursul unor a d e v ă r a t e dispute poetice, la care asistă u n mare
n u m ă r de o a m e n i : « D o i Malgaşi, în jurul cărora asistenţii se
aşează în cerc, se află faţă în faţă. U n u l dintre ei ia c u v â n t u l şi
p r o n u n ţ ă câteva versuri, b ă t â n d u - l e p u t e r n i c r i t m u l . Celălalt
r ă s p u n d e pe acelaşi t o n brusc şi tăios, sau uneori ironic. P r i m u l
r ă s p u n d e . P e m ă s u r ă ce d i s p u t a înaintează, răspunsurile devin
mai lungi, s c a n d a t e mai p u t e r n i c . Cei de faţă îşi vădesc, uneori
î n t r ' o înţelegere generală, a p r o b a r e a sau rezervele: sau chiar se
formează două t a b e r e : fiecare r é c i t a n t îşi are partizanii săi,
care-1 încurajază prin a c l a m ă r i şi r â s e t e . Către sfârşit c o m b a t a n ţ i i

*) Paul Valéry, Introduction à la poétique, Gallimard, 1938, p. 42.

*) Albert Béguin, L'âme romantique et le rêve, Marseille, Editions des
Cahiers du Sud, 1937, vol. I, p. 106.
3
) V. Jean Paulhan, Sur une poésie obscure, Commerce, X X I I I , Prin-
temps, MCMXXX, Paris.
 îşi strigă răspunsurile ; şi d e o d a t ă , u n u l d i n t r e ei găseşte d e o d a t ă
cuvintele decisive, căci celălalt şovăie, n u m a i r ă s p u n d e nimic,
se consideră b ă t u t .
Aceste d i s p u t e , p r i n violenţa şi î n v e r ş u n a r e a recitanţilor, d a u
m a i degrabă impresia unei certuri de interese destul de aprige,
în care fiecare replică a r fi u n n o u a r g u m e n t , d e c â t a unei des-
b a t e r i poetice ». ' ) .
P a r t i c i p â n d , la r â n d u - i , la a t a r i dueluri poetice, î n t r e p r i n d e r e
pe care o cunoaştere a d â n c i t ă a limbei i-o îngăduia, J e a n P a u l h a n
pregătise din v r e m e c â t e v a m o t i v e generale, cu i n t e n ţ i a de a le
utiliza în cursul duelului poetic.
Spre surprinderea lui, a c e a s t ă i n t e n ţ i e i-a fost z ă d ă r n i c i t ă :
starea de tensiune, de violentă surescitare nervoasă, în care fusese
t r a n s p u s pe t i m p u l disputei, îi alungase din g â n d versurile p r e ­
p a r a t e , e x p r i m â n d u - s e p r i n t r ' o elaborare s p o n t a n ă şi o expresie
i n s t a n t a n e e . F a p t u l dovedeşte o a r e c u m e x p e r i m e n t a l că expresia
e s i m u l t a n ă a c t u l u i poetic şi c o n d i ţ i o n a t ă s p o n t a n de acesta.

* **
A m p u t e a considera poezia ca fiind u n limbaj p r i m i t i v n a t u r a l
direct al omului, u n limbaj î n g e m ă n a t muzicei şi dansului şi d e r i v a t
din mimica g e s t u a r ă . Acest limbaj este, în_eşenţă, r i t m . In m o ­
m e n t u l în care omul e în posesia u n u i s e n t i m e n t p u t e r n i c care-şi
c a u t ă expresia, c u v â n t u l î m b r a c ă în mod firesc m ă s u r ă , imagine,
c a d e n ţ ă . Poezia e deci expresie directă a sensibilităţii u m a n e ,
a unei mentalităţi msgice a p r o p i a t e de lucruri şi c ă u t â n d să ope­
reze a s u p r a a c e s t o r a ; poezia este deci expresia momentelor de
î n c e p u t a u m a n i t ă ţ i i , miturilor şi vorbirii r i t m a t e :

Lume ce gândea în basme Şi vorbea în poezii.

Se e x p r i m a u în versuri, deopotrivă.teogoniile şi imnurile re­

ligioase, evenimentele p e t r e c u t e , ciclurile legendare şi eroice,legile,
proverbele, profeţiile, oracolele, preceptele m o r a l e ; aceasta ex­
plică de a l t m i n t e r i precizia cu care e r a u t r a n s m i s e tradiţiile sau
faptele p e t r e c u t e deşi n e c o n s e m n a t e î m scris, la u n a sau mai
m u l t e generaţii d u p ă ce se p e t r e c u s e r ă . L i m b a j u l r i t m i c e x p r i m a
deopotrivă o profundă răscolire sufletească, o s t a r e de inspiraţie
s a u profeţie — poeţii e r a u n u m i ţ i vates — d a r şi o « potrivire de
c u v i n t e », o simetrie r i t m i c ă şi o rigoare formală. In această e x ­
presie, s t r u c t u r a r i t m i c ă este d o m i n a n t ă . R i t m u l fiziologic, e x ­
p r i m a t prin c a d e n ţ a gestuală, îşi găseşte în a n u m i t e « s c h e m e
ritmice », o expresie şi u n t e r m e n . Stilul oral în societăţile p r i m i -

») Loc. cit., p. 214—215.

 t i v e , a r t a recitatorilor şi a compozitorilor orali este o ilustrare
l
a acestei înclinări n a t u r a l e . ) .
Actul poetic presupune deci o s t r u c t u r ă complexă, în esenţă
binară : o stare poetică de inspiraţie care-şi cere i m e d i a t şi s p o n t a n
expresia, şi o a p t i t u d i n e p a r t i c u l a r ă de a desprinde şi de a libera
din limbaj t o a t e virtuţile lui l a t e n t e . La început, cele două com­
p o n e n t e erau î n g e m ă n a t e î n t r ' o u n i t a t e n e d i f e r e n ţ i a t ă : expresia
r i t m i c ă lua în mod firesc o formă i n c a n t a t o r i e , cu efect i m e d i a t
a s u p r a a s c u l t ă t o r u l u i . Acest efect este deopotrivă psihologic şi
fiziologic, avându-şi rădăcini în ritmica o r g a r i c ă , ceea ce explică
de a l t m i n t e r i efectul muzicii şi a n u m i t o r descântece a s u p r a a n i ­
malelor, în deosebi a s u p r a şerpilor. La auzul m u r m u r u l u i i n c a n -
I t a t o r i u şerpii nu r ă m â n h i p n o t i z a ţ i ? O a c ţ i u n e analoagă o exer­
cită formula magică şi poetică- a s u p r a omului, explicând p u t e r e a
sugestivă a descântecului şi v i r t u t e a lui de expresie a u n i i s t ă r i
sufleteşti de mare tensiune e m o t i v ă .
Cu t i m p u l însă a c e a s t ă u n i t a t e s t r u c t u r a l ă a actului poetic,
m a n i f e s t a t ă în expresia poemului, care se desprinde t r e p t a t d e
formula magică, t i n d e să se desfacă în datele sale a l c ă t u i t o a r e ;
poeţii se î m p a r t în două m a r i familii, în aceia care continuă t r a ­
diţia inspiraţiei şi delirului platonician, deci care e x p r i m ă s p o n t a n
s t ă r i sufleteşti t r ă i t e la t e m p e r a t u r i sufleteşti înalte, şi poeţii
care r e d u c poc zia la o e x p e r i m e n t a r e a cuvintelor, la o i n v e n ţ i e
v e r b a l ă . P r i m i i se părăsesc visului şi stărilor de e x a l t a r e ,
s u n t în esenţă r o m a n t i c i ; cei de a d o u a categorie cultivă v e g h e a ,
m a l a x a r e a lucidă a materialului verbal, elaborând poezia î n t r ' o
s t a r e de tensiune, din c u v i n t e , r i t m u r i , şi prin vigoarea cu care-şi
plăsmuiesc invenţiile de l i m b a j . Această diferenţiere î n t r e
poezia-emoţie şi vis, de o p a r t e , şi poezia-limbaj, de a l t a , a fost
făcută r e l a t i v t â r z i u . D a r dacă ea şi-a a v u t r e p r e z e n t a n ţ i în
t o a t e epocile literare, poziţia acestei poezii nu a fost delimitată doc­
t r i n a l decât în secolul t r e c u t şi cel a c t u a l , prin Mallarmé şiValery.
D e u n d e derivă a c e a s t ă bifurcare a celor două familii p o ­
etice ? D i n t r ' o diferenţiere iniţială a actului poetic de « inspira­
ţie », sau din însuşi procesul evoluţiei poeziei? P r e s u p u n e r e a din
u r m ă ne pare n e f u n d a t ă . E a a r p r e s u p u n e în acelaşi t i m p şi a r t i ­
ficialitatea acestei diferenţieri, caracterul ei factice. E x p l i c a ţ i a
trebuie c ă u t a t ă în două categorii de t e m p e r a m e n t e poetice b i n e
diferenţiate, î n t r ' o calitate diferită a « inspiraţiei » originare.
I n t r ' a d e v ă r , E m i l U t i t z deosebeşte « o inspiraţie care izvo­
r ă ş t e din valul s e n t i m e n t u l u i a r z ă t o r , fiind p u r t a t ă de a c e s t a ,

') V. pentru detalii lucrările lui Marcel Jouss şi cu deosebire Etudes de

Psychologie linguistique. Le style oral rythmique et mnémotechnique ches le*
verbo-moteurs, Archives de Philosophie, Vol, II, Gabriel Beauchesne Ed.
Paris, 1925.
şi dacă p u t e m spune — o inspiraţie rece, care este desigur
t o t o s t a r e de î n a l t ă creştere de v i a ţ ă , d a r în care această creştere
de v i a ţ ă n u se e x p r i m ă în forma mişcărilor violente de simţire,
ci î n t r ' o rece clarvedere, ale cărei raze p ă t r u n d t o t u l deopotrivă »
Această diferenţiere a stării poetice iniţiale explică î m p ă r ­
ţirea poeţilor în e x a l t a ţ i , p i e r d u ţ i în vis, şi în lucizi, ai a t e n ţ i e i
şi veghei ; a v e m deci faţă în faţă pe romanticii germani, pe ilu­
m i n a ţ i i R i m b a u d sau L a u t r é a m o n t şi pe poeţii suprarealişti,
iar de a l t ă p a r t e , pe Mallarmé şi Valéry, d e r i v â n d din estetica
2
lui E d g a r P o e ) .
Separarea celor două categorii n u este riguroasă. In elabo­
r a r e a poemului s u p r a v e g h i a t , rod al a t e n ţ i e i şi i n t e n s i t ă ţ i i , se
află originar o s t a r e e m o t i v ă , iar a c t u l expresiei stărilor de « in­
spiraţie » p r e s u p u n e t o t d e a u n a o prelucrare şi o s t ă p â n i r e a m a ­
terialului verbal. E d g a r P o e , teoreticianul raţionalist, v ă d e ş t e
în poemul său o inspiraţie mistică, R i m b a u d ajunge la o î n a l t ă
rigoare Verbală, iar V a l é r y a p u t u t fi considerat cu d r e p t c u v â n t ,
ca « p o e t fără voie ».
Direcţiile divergente, în înfăţişările lor s e c u n d a r e , ale p o ­
eziei, se unesc în a c t u l poetic, considerat în esenţa lui, care e
deopotrivă s u b s t a n ţ ă e m o t i v ă , vis şi i n t u i ţ i e , ca şi l i m b a j , a t e n ­
ţie, veghe şi rigoare formală. Conştiinţa lucidă şi inconştientul
risipit conlucrează în a c t u l poetic ; prelucrarea s a v a n t ă se a d a ­
ugă expresiei s p o n t a n e ; oracolul şi visul se disciplinează în per­
fecţia formei.^Actul poetic este sinonim creaţiei p o e m u l u i ; el
p r e s u p u n e deci o disciplină artistică, instinctivă sau e l a b o r a t ă .

L e g ă t u r a originară dintre o m şi lucruri este a d â n c i t ă prin

nevoia omului de a i m i t a şi e x p r i m a a t i t u d i n e a şi poziţia lui
faţă de lumea e x t e r i o a r ă . F i i n ţ a u m a n ă stabileşte legături cu
lucrurile şi fiinţele n u n u m a i prin r a p o r t u r i utilitare, biologice,
d a r şi prin t e n d i n ţ e de a le t r a d u c e esenţa şi e x p r i m a forma prin
a t i t u d i n i corporale, prin gesturi.
Fiecare fiinţă se prezintă o m u l u i s u b r a p o r t u r i variabile,
d a r reductibile la o a t i t u d i n e s t a t o r n i c ă , esenţială. O m u l sur­
p r i n d e a c e a s t ă a t i t u d i n e esenţială, caracteristică fiinţei, d u p ă c u m
desprinde din s t r u c t u r a lucrurilor linia lor principală de organizare.
Omul i m i t ă instinctiv aceste a t i t u d i n i caracteristice sâu scheme
morfologice prin atitudini sau gesturi. E s t e t e n d i n ţ a lui de a
mima, cu întregul corp, formele şi faptele care se petrec în j u r .

*) Emil Utitz, Grundlegung der allgemeinen Kunstwissenschaft, F. Enke,

•Stuttgart, 1920, Vol. II, pag. 239.
s
) V. o stăruire mai amplă asupra acestei diferenţieri în articolul nostru
Două familii poetice. Universul Literar, 22 Iunie 1940.
Acest fapt, m a i p u ţ i n v ă d i t la omul civilizat care se s u p f a v e -
ghiază, este clar la copii şi la societăţile zise p r i m i t i v e . L a aceste
1
fiinţe, t e n d i n ţ a mimică este afirmată şi p e r m a n e n t ă ) .
« In j u r u l omului s p o n t a n , Universul se joacă î n t o c m a i ca
o imensă m i m o d r a m ă ». D a r omul n u se limitează la a t i t u d i n i
şi gest m i m i c ; el elaborează limbajul, care n u este decât t o t u n
gest, d a r localizat, şi care se încarcă progresiv cu sensuri şi v a ­
lori. D a c ă a t i t u d i n e a mimică e x p r i m a pe plan corporal s t r u c t u r a
formală esenţială a lucrului, c u v â n t u l care se s u b s t i t u e gestului,
depăşindu-1 în e x a c t i t a t e , t i n d e să exprime ceva din r e a l i t a t e a
e x t e r i o a r ă . « Numele este esenţa lucrului ». In orice caz, există
o legătură, dacă n u de echivalenţă, d a r de corelaţie î n t r e c u v â n t
şi lucru, c u v â n t u l c o n ţ i n â n d şi sugerând r e a l i t a t e a i n t i m ă a
obiectului. C u v â n t şi obiect nu s u n t deci legate prin asociaţii
î n t â m p l ă t o a r e , convenţionale, ci a p a r ca a r t i c u l a t e o r g a n i c .
« Directorul Academiei din F r e i b u r g , Werner, care a v e a să aibe
ca elevi pe B a a d e r , Steffens, Novalis şi Schubert, a r a t ă chiar că
« t r e b u e să existe o legătură profundă, deşi p u ţ i n a p a r e n t ă , o
analogie secretă, între ştiinţa g r a m a t i c a l ă a Verbului — acea­
2
s t ă mineralogie a limbajului — şi s t r u c t u r a i n t e r n ă a n a t u r i i » .
C u v â n t şi lucru, limbaj şi univers, se unesc prin u r m a r e pe
l a t u r i esenţiale, analoge r a p o r t u l u i magic dintre n u m e şi fiinţă,
în a c t u l invocaţiei. D u p ă c u m în a c t u l magic numele e x p r i m ă
fiinţa s u p r a n a t u r a l ă pe care magicianul o invocă, şi fără c u n o a ­
şterea căruia conjurarea r ă m â n e ineficace, t o t astfel c u v â n t u l
e x p r i m ă lucrul, conţinându-1 în l a t u r a lui esenţială. Credinţa
magică în p u t e r e a c u v â n t u l u i , în v i r t u t e a intrinsecă a formulelor,
e r a desăvârşită, de u n d e respectul superstiţios p e n t r u e x a c t i ­
t u d i n e a acestor formule.
C u v â n t u l isvoreşte din lucruri, participă la ele, le e c o n s u b ­
s t a n ţ i a l . Universul p o a t e fi e x p r i m a t , cunoscut, e x p l o r a t şi
d o m i n a t prin c u v â n t . T o t u l se reduce n u m a i la găsirea c u v â n t u l u i ,
la m â n u i r e a lui e x a c t ă , riguroasă.
Und die Welt hebt an zu singen
Triffst du nur das Zauberwort.
(Şi lumea începe d e o d a t ă să c â n t e , dar n u m a i dacă ai r o s t i t
c u v â n t u l magic, c u v â n t u l cheie, Sesamul...).
Poezia se decantează din această filtrare a virtuţilor magice
ale l i m b a j u l u i ; poezia e deci l i m b a j , expresie, e x p e r i m e n t a r e
v e r b a l ă . Vorbirea c o m u n ă , u t i l i t a r ă , d e p ă r t a t ă de limba p r i -

') V. B . P. Jousse. La pensée et le geste. Editions Spe. Paris, cf. studiul

lui Pr. Lef evre. Une nouvelle psychologie du langage. LeRoseau d'or, quatri­
ème numéro. Chroniques, 1927.
') A. Béguin L'âme romantique, pag. 119.
m i t i v ă , concretă şi metaforică, este o vorbire a b s t r a c t ă ,
s c h e m a t i c ă ; ea n u m a i p ă s t r e a z ă d e c â t foarte jpuţîn din ecourile
afective şi corespondenţele poetice ale limbajului magic, p r i m i ­
t i v . P o e t u l se întoarce la origini. El neagă t o a t e formele s u m a r e ,
algebrizate, ale verbului, t o a t e simplificările, care sărăcesc
expresia, n ă z u i n d c ă t r e u n limbaj suculent, personal, m u s t o s , în
care să s t r ă b a t ă ceva din adierile lumii şi ale propriilor mişcări
de suflet. P o e t u l depăşeşte c u v â n t u l d e m o n e t i z a t , limbajul
vulgar, n ă z u i n d c ă t r e o î m b i n a r e n o u ă de s o n o r i t ă ţ i :

donner un sens plus pur aux mots de la tribu

P e n t r u a obţine aceste filtrări verbale, care singure vor î n ­
g ă d u i să a d a u g e sau să s u b s t i t u e sensului obişnuit al c u v â n t u l u i
o implicaţie inefabilă, o presimţire, u n ecou al lumii din a f a r ă .
Poezia este « limbaj în s t a r e n ă s c â n d ă » p e n t r u a î n t r e b u i n ţ a
expresia lui Valéry, « limbă i n s t a n t a n e e », (Bachelard) ; poezia
d ă c u v â n t u l u i r e z o n a n ţ a , p u t e r e a m a g i c ă , v i r t u t e a de a stabili
î n t r e c u v â n t şi lucruri o p u n t e de l e g ă t u r ă ; poezia î n s e a m n ă
e x p e r i m e n t a r e a v e r b u l u i , p u t e r e a de a libera din c u v â n t t o a t e
forţele lui ascunse. P o e t u l stabileşte, cu ajutorul limbajului,
r a p o r t u r i noi î n t r e lucruri, creiază o n o u ă l u m e , încheagă o nouţi
viziune a universului. Creaţia lui î n s e a m n ă cunoaştere prin
eu v â n t .
U n esseist (Zdislas Mimer) scriind cu ani în u r m ă , în L'Es­
prit nouveau, u n s t u d i u a s u p r a lui Gongora şi Mallarmé, şi-a
s u b - i n t i t u l a t a r t i c o l u l : La connaissance de l'absolu par les mots.
F o r m u l a p o a t e fi utilizată şi în definiţia p o e m u l u i .
In a c e a s t ă î n d r ă z n e a ţ ă încercare, de a s u r p r i n d e esenţa lu­
mii prin creaţia Verbală, p o e t u l a u r m ă r i t î n t r e g u l registru a l
inovaţiilor f o r m a l e : înmlădierea c u v â n t u l u i , forţarea sensului
lui notional, varierea şi locul adjectivului, încercând revoluţii
sintactice, contorsiuni şi lunecare în o b s c u r i t a t e .

Ceea ce a c o r d ă poeziei specific şi, ca" formă a r t i s t i c ă , a u t o n o ­

mie, este desigur materialul e x p r e s i v : c u v â n t u l . D a c ă prin
r a p o r t a r e la stările sufleteşti originare poezia prezintă înrudiri cu
magia, mistica şi muzica, ea se diferenţiază de acestea p r i n
expresie, c o n t i n u â n d , t o t u ş i , a p ă s t r a c o r e s p o n d e n ţ e cu aceste
e x p e r i e n ţ e , de care p o a t e fi s t r u c t u r a l i n f i l t r a t ă . Originar, a m
p u t e a vedea în descântec o formă p r i m i t i v ă i n care a u fuzionat
magia, poezia şi muzica : d a r acestei fuziuni de î n c e p u t , din care
se desprind t r e p t a t m a i m u l t e forme de expresie artistică, p r i n ­
t r e care şi dansul, îi u r m e a z ă o diversificarej Diferitele experi­
e n ţ e lăuntrice, î m p r e u n ă cu expresiile lor directe, îşi delimitează
fruntariile. Poezia conţine, desigur, elemente m a g i c e ; ea n u
t r e b u e c o n f u n d a t ă t o t u ş i cu magia. De asemeni, ea dăinue prin
valul muzical i n t i m , care îi dă v i b r a ţ i e şi v i a ţ ă , şi care îi con­
ţine, p o a t e , inefabilul, d a r nu poate fi identificată m u z i c i i ;
poezia are muzicalitate, r i t m , învăluire şi p u t e r e sugestivă, d a r
c u v â n t u l care îi alcătuieşte materialul de expresie p r i m , are şi
semnificaţia u n u i s e m n . « L i m b a j u l . . . este desigur u n c â n t e c ,
d a r c a p t i v r a ţ i u n i i », notează J a c q u e s Boulanger. Neutilizând
s u n e t u l ca a t a r e , ci c u v â n t u l , cu îndoita lui valoare, de semn şi
s o n o r i t a t e , poetul creiază o a r t ă i n d e p e n d e n t ă , c o n d i ţ i o n a t ă de
v i a ţ a c u v â n t u l u i . Muzica şi poezia se î n t r e p ă t r u n d , d a r n u se p o t
confunda ; p o e t u l nu p o a t e a n u l a t o t a l sensul c u v â n t u l u i , p e n t r u
a nu opera decât cu valori exclusiv fonetice. Chiar dacă s e m n u l
logic este s u b o r d o n a t valorilor muzicale sugestive, p o e m u l lui
E d g a r Poe d e pildă, p r i m u l dăinuie l a t e n t , a d ă u g â n d u - s e m u z i ­
calităţii. Disocierea este factice şi depăşirea constrângerilor
legate de materialul expresiei n u v a fi niciodată d e s ă v â r ş i t ă .
P o e t u l îşi v a articula cântecul, îşi v a e x p r i m a deci p o e m u l ,
a s c u l t â n d fără vrere de n a t u r a specifică a materialului verbal de
care se serveşte. In a c e a s t ă m â n u i r e ei revine, d u p ă c u m a m
n o t a t , la o epocă p r i m i t i v ă , în care c u v â n t u l a v e a cu deosebire
o valoare sugestivă, fiind în p r i m u l r â n d î n c ă r c a t cu valori afec­
t i v e . Semnul intelectual, precis, c o n t u r a t , nu s'a desprins de c â t
mai t â r z i u . P o e t u l n u c u n o a ş t e , sau, m a i precis, nu î n t r e b u i n ­
ţează sensul elaborat al c u v â n t u l u i , utilizând cu precădere v a ­
lorile muzicale. El este opusul scriitorului intelectuaiizat, precis,
lucid, scriind î n t r ' o limbă clară, plină de m ă s u r ă şi reţinere.
F r u n t a r i i l e se desenează prin u r m a r e , deşi n u cu delimitări
s t r i c t e : poezia, esenţial creaţie, se d e p ă r t e a z ă de magie, care
năzuieşte la a c ţ i u n e practică, d i r e c t ă ; ea e distincta de s t a r e a
mistică, aceasta p r e s u p u n â n d a b s o r b ţ i e în D u m n e z e u şi t â l c u l
s u p r e m al tăcerii, d u p ă c u m n u e nici muzică, Verbul conţi­
n â n d pe lângă valorile muzicale şi sens logic. D a r în b o g ă ţ i a ei
de c o n ţ i n u t , poezia prezintă fie a d i a c e n t e , fie infiltrări cu a c e s t e
a c t e . Cu deosebire, m u z i c a l i t a t e a fluidă