Sunteți pe pagina 1din 2

Modificările importante aduse legislaţiei în domeniul fiscal, modificări determinate de

constrângerile interne dar şi de necesitatea armonizării legislaţiei române cu legislaţia


comunitară, au generat de-a lungul anilor, schimbări fundamentale în modul de aşezare şi
percepere a impozitelor şi taxelor din ţara noastră. Acest fapt a dus, în ultimă fază, la
modificarea veniturilor strânse la dispoziţia statului.
Finanţele publice ocupă un loc determinant în viaţa societăţii ţinând cont de funcţiile
importante ce-i sunt însărcinate, mai exact de constituire a fondurilor la dispoziţia statului,
fonduri ce îndeplinesc o a doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice şi
distribuirea acestora.
În procesul procurării şi repartizării resurselor de care are nevoie statul pentru îndeplinirea
funcţiilor şi sarcinilor sale, se nasc anumite relaţii sociale, relaţii de natură economică şi
care exprimă repartizarea unei părţi din produsul social şi mai cu seamă din venitul naţional,
prin intermediul statului, între diferite grupuri sociale. Procurarea şi distribuirea resurselor
financiare ale statului se realizează în procesul repartizării produsului intern brut cu ajutorul
unor metode şi instrumente specifice, într-un cadru juridic adecvat, în scopul satisfacerii
nevoilor sociale şi al influenţării activităţii economice. Aceste prelevări şi redistribuiri de
resurse băneşti au loc între persoane fizice şi juridice, prin intermediul autorităţilor publice şi
afectează, direct sau indirect, întreaga economie naţională şi pe toţi membrii societăţii.
Astfel se corectează, într-o măsură mai mare sau mai mică, disproporţiile şi inechităţile
deseori oarte mari între cei avuţi şi cei săraci.
Prin activitatea sa, finanţele publice influenţează procesele economice din cadrul economiei
naţionale, prin sporirea ori relaxarea fiscală, prin posibilitatea pe care o dă în vederea
încurajării unor anumite ramuri sau subramuri economice prin reducerea dacă nu scutirea
de la plata impozitelor sau din contra de a descuraja, pe calea suprataxării, în vederea
modificării consumului pentru anumite bunuri, prin creşterea sau reducerea impozitelor pe
profit, pe venituri, modificând astfel în sensul creşterii ori descreşterii coeficientului de
economisire şi implicit de investire.
Astfel putem avea o imagine de ansamblu asupra finanţelor publice, asupra rolului deosebit
de important pe care îl joacă în viaţa social-economică, în viaţa fiecărui individ al societăţii.
Lucrarea de faţă se vrea a fi o oglindă ce reflectă, din funcţiile finanţelor publice, funcţia de
constituire a fondurilor şi în cadrul acesteia cu precădere se va urmări rolul impozitelor
indirecte, respectiv al accizelor.
Importanţa analizei impozitelor pentru contribuabil este deosebit de mare dacă ţinem seamă
de faptul că impozitele indirecte duc la scăderea nivelului de trai şi totodată acestea duc la
scăderea puterii de cumpărare, descurajării consumului şi micşorării veniturilor reale
Analizând măsura în care impozitele indirecte sunt suportate de păturile sociale, observăm
că un efect mai puternic are asupra persoanelor cu venituri mai mici şi mijlocii. Repartizarea
impozitelor indirecte are loc nu pe veniturile realizate ci pe consum, iar consumul populaţiei
reprezintă aproximativ aceleaşi produse, deci cu cât veniturile persoanelor sunt mai mici cu
atât ponderea impozitelor indirecte este mai mare. Astfel spus, cu cât o persoană este mai
săracă cu atât suportă un impozit indirect relativ mai mare.
Impozitele indirecte provoacă greutăţi persoanelor mai sărace comparativ cu cele bogate
creând acestora din urmă un surplus de bogăţie prin economisirea diferenţei de venit
neimpozabil rămas.
Pentru agenţii economici ce urmăresc creşterea performanţelor, creşterea profitului în
ultimă fază, trebuie subliniat faptul că impozitele indirecte chiar dacă nu sunt suportate de
aceştia, ci sunt suportate indirect de consumatori, au un efect deosebit de mare asupra
ciclurilor financiare ale societăţii. Astfel, se influenţează lichiditatea pe termen scurt a
societăţii, capacitatea de investire. Dacă mai adăugam şi faptul că aceste impozite duc la
creşterea preţurilor produselor comercializate de societatea respectivă, la suprimarea ori
favorizarea desfăşurării unei anumite activităţi, unei anumite ramuri a economiei naţionale,
avem o privire de ansamblu şi asupra importanţei pe care o joacă impozitarea indirectă
asupra agenţilor economici.
La momentul actual, legislaţia naţională este armonizată în mare parte cu legislaţia
comunitară, în special din punctul de vedere al reglementărilor referitoare la sfera de
aplicare, plătitorii impozitelor, exigibilitatea impozitelor. Însă, în continuare mai există unele
diferenţe datorate în special condiţiilor specifice României în ceea ce priveşte situaţia
economică şi socială.
Diferenţele încă existente faţă de prevederile legislaţiei comunitare se datorează în principal
complexităţii procesului de aronizare, complexitate care pentru România este cu atât mai
mare cu cât legislaţia în domeniu a fost caracteristică unui sistem economic şi social total
diferit de cel actual.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor
fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această
prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă
din partea statului. După trăsăturile de fond şi formă, impozitele se grupează, aşa cum se
regăsesc de altfel şi în clasificaţia bugetară, în impozite directe şi impozite indirecte.