Sunteți pe pagina 1din 100

Serie nouă

Anul XXIX
Nr. 11 – 12 (333 – 334)
noiembrie – decembrie 2018
DIRECTOR:
Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ Acest număr al revistei
este publicat cu sprijinul financiar
REDACTORI: al Consiliului Judeţean Suceava,
Sabina FÎNARU prin Programul de finanţare
Isabel VINTILĂ nerambursabilă în anul 2018.

COLEGIUL REDACŢIONAL:
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Elena Brânduşa STEICIUC
Ion BELDEANU (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Nicolae CÂRLAN Revista este membră a Asociaţiei
Revistelor şi Imprimeriilor Literare
COLABORATORI PERMANENŢI: din România (A.R.I.E.L.).
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)
Liviu ANTONESEI (Iaşi) Număr ilustrat
Leo BUTNARU (Chişinău) cu reproduceri după lucrări
Ioan HOLBAN (Iaşi) ale artistei plastice Cela Neamţu.
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Matei VIŞNIEC (Paris)
Paul EMOND (Bruxelles) Colectivul de redacţie
urează tuturor colaboratorilor
Redacţia şi administraţia: şi cititorilor revistei
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava Sărbători fericite şi
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com. La mulţi ani!

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:


Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.


Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
Autograf Nicolae Tzone

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 1


Aforisme

„Rațiunea unei existențe


mediocre”

Gheorghe GRIGURCU
Strategia față de tine însuți: o temă impli- *
cată în orice creație literară. „Este suficient să dai peste un politician
* care crede în ce spune, pentru ca toată lumea să
A explica o operă mereu în același fel echi- nu-l mai creadă” (Jean Baudrillard).
valează, de la un punct, cu a nu o mai explica. *
* E atît de înrudit cu trecutul, încît dorința
Micile frînturi de absurd strălucitor cu care sa de a-l retrăi pare un incest.
se împodobește rațiunea, așa cum femeile se împo- *
dobesc cu bijuterii. Renunțările sunt mai ușor de suportat
* pe fondul unui exercițiu al lor decît pe cel al unei
În cele din urmă mi s-a reproșat, cu multă abundențe curmate brusc. În consecință, nu e lipsit
solemnitate, că nu pot muta munții din loc. de caritate principul după care celui care n-are i se
* mai ia, iar celui care are i se mai dă…
Rațiunea unei existențe mediocre e, de re- *
gulă, mai solidă decît cea a unei existențe excepți- Precum oglinda, eternitatea nu are un
onale, pîndite de pericole pe măsură, supuse unor chip propriu.
zguduiri deopotrivă exterioare și lăuntrice. De aici
*
redusa exemplaritate a biografiei marilor creatori,
Utopia conținută în orice creație, cum un
jena pe care, în fapt, o încearcă în fața sa pedagogia,
care, totuși, o invocă din motive decorative. stigmat.
* *
„Sunt acuzații care echivalează cu un oma- Poezia e o dreptate în sine, resimțită in-
giu” (Nicolae Titulescu). stinctiv, o dreptate a creației.
* *
Nu te amenință cu o armă, doar cu o sim- „Cele mai mari greutăți sunt întîlnite aco-
plă mătură. Însă cu o mătură de vrăjitoare. lo unde nu le căutăm” (Goethe). Adică dificultățile
* spontane, spre deosebire de cele elaborate de noi
Atenție, inteligentul meu contemporan, la înșine, nu o dată artificioase.
lipsa de inteligență a oricărei imoralități pe care ți-o *
asumi. Toleranța: acea doză de imoralitate care
* umanizează morala.
Vorbind despre atenție ca despre fenome- *
nul originar al tuturor ființelor, Goethe semnala, de Visul: un snobism al somnului.
fapt, forma elementară a cunoașterii. O cunoaștere *
apropiată de pînda animalică, în care universul se Cinismul visului în raport cu somnul
răsfrînge în dramatismul pericolului. fără vise.

2 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Jurnal comentat

Dacă pot vorbi


de evoluție sau de
involuție scriitoricească

Liviu Ioan STOICIU


Nu știu dacă pot vorbi de evoluție sau de altfel, sunt scriitorii români cu dublă cetățenie, care
involuție scriitoricească în lumea celor care stau „în primesc pensie și în țara în care au emigrat și în Ro-
slujba limbii și literaturii române”. Sunt mișcări de mânia (dintre ei, numărați pe degetele de la o mână
personal care mai degrabă au legătură cu destinul primesc din România și indemnizație de merit, deși
autorului, independent, indiferent față de destinul trăiesc în SUA sau în Franța). România nu-și poate
limbii și literaturii române, în sine… Să nu complic permite să ignore scriitorii săi emigrați (deși, după
lucrurile și să nu fiu greșit înțeles din start. Avem moarte, sunt uitați scriitorii din țară cărora li s-a tot
pleiade de scriitori români care au trăit, au scris și repetat, cât au trăit, că sunt mari valori!).
au murit în țări străine. Laurențiu Ulici a publicat un Avem, astfel, categorii de scriitori emigrați
fel de dicționar al lor în 1995, în care atrăgea atenția din interes (inclusiv din rândurile douămiiștilor)
că s-a plecat în exil în anii 1940 și 1950 ai secolului care nu contează în țările în care ajung — dar care
trecut, după înfrângerea rebeliunii legionare și când publică în România și au un relativ ascendent în fața
România a fost ocupată de trupele sovietice (50 de scriitorului rămas în țară (întristători sunt criticii
scriitori, după socotelile lui) și apoi în perioada co- sau eseiștii plecați, care desconsideră literatura ro-
munistă, până la Revoluția din 1989 (200 de scrii- mână „vie”, nici un scriitor român nu se compară cu
tori exilați). Mai sistematizat, fenomenul emigrării un scriitor străin, în noua lor mentalitate; până la un
scriitorilor români n-a fost epuizat în „Enciclope- punct au dreptate, literatura universală nu cuprin-
dia exilului literar românesc: 1945-1989”, elaborat de scriitori români „contemporani”). N-o să dau
de Florin Manolescu (apărut în 2003), un dicţionar exemple. Mulți, prea mulți dintre cei plecați, mari
cuprinzând scriitori, reviste, instituţii şi organizaţii. speranțe literare cât au locuit în România și au scris
În majoritate, acești scriitori exilați au fost incluși în în limba română, dispar în neant o dată stabiliți în
„Dicţionarul general al literaturii române”, coordo- străinătate. Emigrația scriitoricească română are
nat de Eugen Simion sub egida Academiei Române pseudoreviste literare ale ei, edituri, cenacluri, ziare;
(I-VI, 2004-2008). După Revoluție, n-a mai ținut ni- degeaba, ea n-are decât ecou simbolic pentru lite-
meni un inventar al scriitorilor emigrați „din motive ratura noastră. E valabilă, în acest sens, din păcate
economice” (nu le mai putem da eticheta de exilați), și situația scriitorilor români din „Republica Mol-
respectându-se bunul plac al autorului. Nici după ce dova” (mulți, strămutați pe teritoriul României, s-au
România a intrat în Uniunea Europeană, la 1 ianu- impus în literatura română), din Serbia și Ungaria
arie 2007, mutarea unor scriitori români din țară în sau Bulgaria, din Bucovina de Nord. Există comu-
Occident n-a stârnit nici un interes, e treaba fiecă- nități ale scriitorilor români în Franța sau în SUA,
ruia ce face cu viața lui. Las la o parte faptul că mulți în Italia și Spania, sunt traduși acolo, scriu în limbi
dintre scriitorii emigrați / exilați au renunțat să mai internaționale, nu ies din anonimat.
scrie în limba română. Câțiva sunt integrați în lite- În țară avem poeți care primesc și în fiecare
ratura din țările în care își au domiciliul stabil, subli- an premii internaționale (e adevărat, unele contrafă-
niindu-se că originile lor sunt românești. Avantajați, cute, sau „făcute pe picior, de prieteni”), dar care nu

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 3


Jurnal comentat

înseamnă mare lucru pentru literatura română, abia ziți „bombă de presă”, titlu: Primul scriitor român
dacă sunt băgați în seamă în țară. Tinerii scriitori care a primit titlul de „USA Today bestselling author“.
apăruți după Revoluție se tot amăgesc în străinăta- Articolul (semnat de Florina Pop) începe abrupt:
te cu burse și traduceri, invitații la recitaluri plătite, Anca-Melinda Coliolu este primul român care a re-
citesc și scriu în engleză, sunt buni traducători, nu uşit să obţină unul dintre cele mai distinse titluri pe
lipsesc din circuitele occidentale de promovare reci- care le poate râvni un scriitor: „USA Today bestselling
procă, sunt lăudați acolo — și? author“. Sub pseudonimul Melinda De Ross, scrie ro-
Limba română, pentru mine perfectă pen- mane în engleză citite în toată lumea. „Să fii USA To-
tru exprimare literară, e în declin moral, ar fi o mare day bestselling author este, alături de New York Ti-
eroare să se renunțe la ea în viitor. Există exemplul mes bestselling author, unul din cele mai prestigioase
scriitorilor români stabiliți la Paris cu sutele, care au titluri pe care îl poate avea un autor“, mărturiseşte
scris în franceză și au trăit și în medii academice, Anca-Melinda Coliolu pentru „Adevărul“. Are 32 de
au crezut că limba română e de vină că ei nu sunt ani şi este originară din Alexandria, Teleorman. Lo-
celebri, că ea îi trage în jos, nefiind scoși în evidență cuieşte în Timişoara şi atunci când nu scrie lucrează
acolo — trist, ei sunt și așa recuperați în România, ca designer grafic. Parol! A auzit literatura română
învinși de propria neputință și de orgolii nemăsura- de… Anca-Melinda Coliolu, alias Melinda De Ross?
te. Citeam deunăzi că o poetă inteligentă nouăzecis- Tânăra a terminat Dreptul și… nu a luat în conside-
tă, plecată din țară, a renunțat total, cu ură, la limba raţie să publice în România (conform ziarului Ade-
română (azi ea e stabilită la Paris) și că, după 18 ani, vărul / 28 octombrie 2018). Mai mult: Melinda scrie
s-a întors la limba română, la sfârșitul anului 2018 romane de dragoste, suspans şi comedii romantice. În
cărţile ei se străduieş-
te să „îmbine elegan-
ţa clasică a literaturii
europene cu moder-
nismul comercial al
autorilor americani
de succes“. Un sfat
de vedetă: „Dacă un
autor vrea să demon-
streze că are valoare,
adevărata provocare
este piaţa internaţio-
nala“, adaugă scriitoa-
rea. Ne-am lămurit,
critica literară de la
noi n-ar da doi bani
pe ceea ce scrie, pot
să pun pariu. De scri-
itori de limbă română
comerciali (fie și de
romane polițiste, de
dragoste și „suspans”)
n-a dus literatura ro-
mână lipsă. Tinerii
scriitori români se
orientează, scriu pe
lansând o carte publicată în țară. O fi o morală a placul pieței internaționale, în engleză!
trădării limbii române? În plan literar n-ar trebui să Închei cu cele scrise la început, azi, aici: nu
se pună astfel problema, fiecare suflet găsind o cale știu dacă pot vorbi de evoluție sau de involuție scri-
de exprimare potrivită, venită de la sine, n-ar trebui itoricească în lumea celor care stau sau ar trebui să
forțate lucrurile la masa de scris. stea „în slujba limbii și literaturii române”...
Scriu aceste rânduri mirat să descopăr că
sunt și români care trăiesc în țară și scriu numai
în… engleză și publică în… SUA, cu… succes. Au- 1 noiembrie 2018. BV

4 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Cadran

Chipul meu în oglindă

Paul EMOND

Chipul meu în oglindă…Înspăimântat, mă dau cu un pas înapoi: chi-


pul ăsta care-mi stă în față este al tatălui meu. Dar ce faci aici, tată? Mă uit mai
bine: nu, hai să fim serioși, bineînțeles că nu-i el, sunt eu, nimeni altul. Și totuși,
această apariție subită, această evidență, el e... Cu cât îmbătrânim mai mult, cu
atât asemănarea crește, se pare. Mai ales când apare o strâmbătură neaștepta-
tă, o expresie trecătoare. Trecătoare? Nici chiar așa, pentru că iat-o din nou,
strâmbătura, expresia care, uite, se așează definitiv. E tata, în toată splendoarea
lui, ca și cum spectrul i-ar hălădui prin mine. Felul acela al lui de a-și țugu-
ia buzele! Oglindă afurisită, îți bați joc de mine! Nu prea des, totuși! Atunci,
strig: ajunge! Mă strâmb, mă încrunt și tata se evaporează, uf! Mă mai uit mult
timp, examinez, scrutez, astfel încât, în oglindă, chipul meu pare tulburat. Un
aer neliniștit pe care-l cunosc bine, care este al meu și mă caracterizează. Ești
sigur? Ești cu adevărat sigur? Dar oare neliniștea asta nu o avea și tatăl tău,
cumva?... Oare ea nu-i a lui, după cum este și a ta? Încep să mă enervez. Chiar
n-o să se termine niciodată? Nu, fiule, niciodată! proclamă tata din oglindă.
Rămân cu gura căscată. Și știi că într-o bună zi, continuă tata, propriul tău fiu
privindu-se în oglindă, te va vedea dintr-o dată? Preț de o clipă închid ochii și,
când îi deschid, încerc să ghicesc trăsăturile fiului meu în chipul care-mi stă în
față. (text inedit din ciclul Transmission, destinat revistei Bucovina literară.
Traducere de Elena-Brândușa STEICIUC)

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 5


Cronica literară

Poezia lui Nicolae Dabija

Ioan HOLBAN
Încă de la volumul de debut, Ochiul al pe rugul aprins al confruntării deschise, pagina sa
treilea (1975), Nicolae Dabija a adoptat imaginea şi trebuie să lumineze, iar sensul desluşit acolo trebu-
„funcţia socială” ale poetului misionar; el e profetul, ie să sporească lumina pentru a-i (i)lumina pe cei
ştie cum va fi viitorul şi, de aceea, ochiul al treilea nu din jur: „Poeţi care-şi scriu catrenele-n săli de lec-
e al vederii secunde, aceea care pătrunde în lumea tură/ şi poeţi care şi le scriu pe cîmpul de luptă/ cu
de dincolo de pragul senzorialului: ochiul poetului propriul sînge: pădurile/ cîntate de ei înfrunzesc./
mesianic e pentru mîine: „Îmi vine din ce în ce mai Poetul suit pe rug, pe rugul aprins/ cu propriile lui
greu/ să deosebesc primăvara de rai,/ lacrimile de cărţi mi-l amintesc/ eu, care chiar acum/ îmi citesc
stropi -/ ameţitor, ameţitor se-nvîrt în jurul meu/ lu- această poezie ca un străin./ Să scriu poeme lungi/
crurile văzute cu al treilea ochi./ Tot mai greu mi‑i,/ cu cuvinte puţine.../ Scriind - să sporeşti/ ale foii lu-
nu pot distinge/ urzica pictată - de urzică,/ în ea văd mine!/ În oră stau clipele -/ f-ă-g-ă-d-u-i-n-ţ-e-l-e -/
o minge-n altă minge/ şi mingea cea mai mare e-n ca-n fructul cel putred/ bune seminţele./ abia se mai
mingea cea/ mai mică./ Plouă cu seminţe, fără pu- ţine/ frunza;/ pe luturi,/ doar cu privirea/ ai putea să
teri/ le măturăm şi le ardem, pe cîmpul arat.../ Dar o scuturi./ Se-aşterne deasupra/ aripa luminii./ Sal-
ce-am văzut cu ochiul-al-treilea ieri/ va fi doar mîine cîmii, în vînturi,/ îşi scutură spinii./ Luceafărul clar/
cu adevărat./ Ierbile, munţii ne seamănă nouă,/ norii, etern ni-i pe zare./ Iar poezia e,/ preasfînt,/ văzduhul
frunzele - la fel;/ e parcă pace, parcă plouă/ în viitorul dintre fruct şi floare./ E dîra păsării prin fum,/ care
spionat de el./ Toate lucrurile făcute cu ochii închişi/ începe să se- astupe,/ o rază doar, un fir de păr/ de
le duc la capăt cu el; un corb/ bătrîn, îl văd tînăr pes- care sabia se rupe./ Să sporeşti, scriind,/ şi mai mult/
te caişi/ cu ochiul acesta, ochiul al treilea, care nu-i ale foii lumine.../ Să scrii poeme lungi/ cu cuvinte
orb.../ De la un timp, din ce în ce mi-i mai greu/ să puţine!” (Eseu).
deosebesc realul de vis, ceara din lună/ de ceara din Poetul misionar trebuie crezut şi, pentru
plopi -/ ameţitor, ameţitor se-nvîrt în jurul meu/ lu- aceasta, el are „să confrunte cu viaţa cele zise”; vor-
crurile văzute cu al treilea ochi” (Ochiul al treilea). bind despre Patrie, elogiind ceea ce Grigore Vieru
Dar ochiul al treilea e al profetului care nu doar ştie numea românime, poezia lui Nicolae Dabija e ca o
viitorul, el reconstituie şi trecutul atunci cînd „vii- explozie mereu repetată sau o tăcere asurzitoare,
torul/ seamănă tot mai mult/ cu ziarul/ abandonat/ dar şi şoapta preotului care aduce ploaia; „Poetul e
pe noptieră”, cum va scrie mai tîrziu în Lacrima care ca preo- tul care aduce ploaia/ pe arşiţă,/ cîntînd-o./
vede (1994). Privind asemeni zeilor spre mîine - „ca El spune cuvinte ce declanşează fulgere/ şi ploaia la
un zeu, trec printre oameni”, spune Nicolae Dabija vremuri/ de secetă./ Pentru visele lui/ i-ar trebui al-
într-un poem deloc întîmplător dedicat lui Grigore tfel de somn -/ încăpător ca o moarte./ Ştie vorbele
Vieru -, poetul misionar îşi scrie poezia pe cîmpul ce fac cerul să bubuie/ şi mugurii să explodeze-n/
de luptă, în stare de alertă, în necontenite urgenţe, copaci,/ el care plăteşte cu propria viaţă/ dreptul

6 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Cronica literară

la iluzie” (Dreptul la iluzie). Nimic mai departe de Pun urechea pe stejarul gros/ şi aud în trupul tău ţa-
adevăr decît încadrarea lui Nicolae Dabija printre mbale./ Şi în timpuri care se frămîntă/ parcă-aud cel
orficii (neo)romantici; cîntecul său nu e lamento, se bour hioros:/ cornu-ntr-un stejar cînd şi-l împlîntă,/
risipeşte rareori în tonalitatea elegiei, ca în acest Cîn- frunza - din tot codrul! - cade jos. / Codrul meu sfă-
tec din volumul Fotograful de fulgere (1998): „Atît de tos de la Codreni,/ vînturi te mai cearcă de eşti tare,/
trist cînta o goarnă/ că începu să ningă-afară./ Mi te zăresc prin fumuri şi prin vremi,/ ca o mare-mi
se părea că-n lume-i iarnă./ Mi se părea că-n lume-i pari în zbuciumare” (Codri la Codreni).
vară./ Scriam cuvintele pe ceaţă./ Mi se părea că-n În Eseurile sale, T. S. Eliot spune că „un
orice frază/ se face, tainic, dimineaţă./ Mi se părea poem sau un pasaj dintr-un poem tinde uneori să se
că se-nserează./ Şi cîntecul - ca o ninsoare/ cădea so- realizeze întîi ca un anume ritm şi abia apoi ajunge
lemn peste pămînt,/ iar şesul învăţa să zboare./ Mi se să ia forma expresiei verbale; un anume ritm poate
părea că nu mai sunt./ Mi se părea că e devreme./ Mi da naştere ideii şi imaginii”. Înainte de a fi în cuvînt,
se părea că e tîrziu./ Mi se părea c-am fost în vreme./ poezia lui Nicolae Dabija e un peisaj al sufletului,
Mi se părea c-am să mai fiu”. Cîntecul lui Nicolae Da- iar poetul, un fidel caligraf al acestuia; poetul caută
bija e, mai ales, o carte de identitate a poetului care mereu precuvintele unui prepoem care se organizea-
are o misiune; retorica lui e una atent studiată, nu e ză, cum scrie T. S. Eliot, ca un anume ritm: „Există
goală pe dinlăuntru, are cadenţa şi forţa zgomotului o stare de dinaintea cuvintelor,/ pe care profeţii şi
pe care îl face cremenea izbită de cremene; visul său azi/ o-mpart ca pe-o bucată de pîine/ să nu moară
nu e visarea romantică, e locul de întîlnire cu realul de foame./ Există./ Cei crucificaţi pentru un basm,/
tuturor urgenţelor. De aceea, simbolurile care struc- cei schingiuiţi pentru-o frază,/ ori rupţi de cai pen-
turează discursul liric sînt ascensionale (Icar, „omul tru un poem -/ o ştiu./ A scrie cu precuvinte - e ca şi
născut de o pasăre” e figura lirică dominantă) şi, în cum/ ai scrie cu înseşi/ obiectele şi întîmplările:/ tu ai
egală măsură, identitare; o geografie filtrată prin sita declanşa sorii şi tu i-ai stinge” (Precuvintele). În ace-
deasă a lirismului (codrul de la Codreni, Mănăstirea laşi spirit şi în aceeaşi literă a eseului amintit, Nicolae
Căpriana, Biserica din Căuşeni, Cetatea Chiliei, Ho- Dabija concepe poemul ca pe o taină care, înainte de
tin, Soroca, Alba Iulia, Voroneţ, Cetatea Albă, Buco- a se citi pe o foaie care să lumineze, se spune, se cîntă
vina) descrie, în fond, o sumă de topos-uri, o reţea de şi se cere ascultată ca un ecou care se naşte din alt
simboluri unde renaşte o lume, aceea esenţial româ- ecou: „Să scrii un poem în care cuvintele/ să se nască
nească, la fel cum figurile tutelare ale imaginarului unele din altele,/ aşa cum se naşte-un ecou/ din eco-
poetic - Aron Vodă, Cantemir, Eminescu, Creangă, ul/ altui ecou,/ încît cel care moare -/ ascultîndu-l/
Brîncuşi, Zamolxe, cronicarii, Ştefan cel Mare - re- să aibă impresia/ că se naşte din nou” (Cel care moa-
prezintă spiritul neamului: proiectate în aceste di- re...). Înainte de a-şi născoci poetul, poemul poate fi
mensiuni, poemele lui Nicolae Dabija sînt, înainte o oximoronică „tristeţe bucuroasă” care, cîntată de
de toate, documente ale memoriei colective: „Codrul un aed, se organizează în nuclee tonale, în ritm şi re-
meu sfînt de la Codreni,/ cum foşneşti parc-ar foş- frene; în această perspectivă, Aceste peisaje ale sufle-
ni o apă;/ cu stejari, izvoare şi poieni - /ochi-închid tului e arta poetică a lui Nicolae Dabija, un text care
şi te zăresc sub pleoapă./ Te visez cînd verde eşti în consacră pre-textul, cîntecul, ritmul: „Prin aceste în-
vară,/ cînd resfiră ramul tău zăpezi;/ lasă-mă, pădu- singurate peisaje,/ prin care, de-un secol eu sînger,/
rea mea fecioară,/ înaintea ta să-ngenunchez./ Şed cine citeşte cu voce tare poemul,/ scris cu-o pană de
ca-ntr-un altar şi-ascult, stingher:/ frunza se frămîn- înger?.../ Aceste sunete, aceste cuvinte,/ pe furiş cu
tă de istov.../ Şi atîrnă luna grea pe cer,/ parcă-i o urechea trageţi-le,/ ele se pierd rostite zadarnic/ ca
pecete pe hrisov./ Grîul cînd pe şes ardea cu pară/ trase-n întuneric săgeţile./ Azi, la nuntirea semin-
şi mureau aezi pe manuscrise,/ mierea-n stup cînd ţelor,/ de cele ce spun - mă-nspăimînt;/ umbra ploii
se făcea amară -/ Patria aicea nu murise. / Trăsne- trece pe cîmp -/ ca o sudoare de sfînt./ Noi vom plăti
tul te căuta, hapsîn,/ chiar de sub pămînt ţi-ar fi dat mai scump decît alţii/ fiece flirt, fiece iubire,/ fiece
foc./ Dar de-ardea vreun stejar bătrîn,/ alţi vreo zece virgulă, fiece vis/ care n-a devenit amintire,/ Poemul
răsăreau în loc./ Cerul peste tine e mai clar/ şi, pe e-o taină, e ca un secret,/ din care nimeni nimic n-a
dealurile nalte, intr-un schituri./ Cînd răsare floarea aflat, -/ cine-şi spune numele/ cade-n anonimat./ De
pe podbal,/ stelele pălesc în răsărituri./ Liniştea - co- ce-asculţi, ţii ochii închişi,/ parc-ai înota pe sub apă,/
druţul meu umbros -/ o sporeşti cu foşnetele tale./ parcă nu ai putea dezlipi/ ochiul lipit de pleoapă. (...)

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 7


Cronica literară

Dansezi pe sîngele propriu, dansezi/ ca să meriţi pîi- aşeza mitraliera, în aplauzele frenetice/ ale mulţimii,
nea şi sarea,/ cînd frunzele toamna,/ luate de vînt, pentru a ucide ultimul lup, legat/ c-o funie roasă de-
acoperă marea./ Poate spaima de a tăcea,/ poate frica un par bătut în pămînt./ Deocamdată, trece cu tolba
de a scrie...?/ Poemul,/ cum se-mprăştie abia atins,/ de săgeţi/ otrăvite printre centauri,/ şi-l ascultă pe
ca de pe floare, polenul./ Să sune literele aşa,/ cînd Chiron, poetul- centaur, la/ intrarea în peşteră, cum
le vei spune frumoaselor,/ de parcă ţi-ar curge grîu/ cîntă plîngînd,/ şi vede, în seri, minotaurul cum ru-
prin măduva oaselor./ Să se audă cuvintele sfînt.../ megă/ paiele lunii şi cum cerul cu coarnele-l zdrunci-
Rănile să ţi le legi cu bandaje/ de iarbă, în acele clare/ nă.../ Deocamdată pîndeşte, din tufişuri, struţocămi-
ale sufletului eterne la/ şi vasiliscul...” (Să-
peisaje.(...) Prin acele geată înfiptă în aer).
peisaje ale sufletului/ Pan şi Chiron sînt nu
cum zburăm, simţim atît simboluri orfice,
cîteodată/ un auz uri- cît însoţitorii poetu-
aş/ care ne soarbe cu lui-bufon pentru că,
tot cu cîntec./ În acest atunci cînd nu e şoaptă
poem, în acest peisaj sau strigăt pe cîmpul
al sufletului,/ mă uit de luptă, poezia lui Ni-
pierdut în părţi,/ ca şi colae Dabija adoptă o
cum aş sta într-un cor structură dramatică, e
să cînt/ şi nu ştiu cu- spectacol: „A ieşit bu-
vintele”. Ochii sînt ai fonul la iarbă/ şi sare
altora pentru că, iată, şi strigă pe sus,/ de jur
poetul îşi aude preaj- împrejurul său/ numai
ma, ascultă realul care cîmpie şi-a pus./ Cu
îi dictează, prin mu- mîna gesticulînd prin
zica sa, cuvintele poe- aer,/ repede-n vorbele
mului; aici, pînă şi tă- lui, miteră/ pune cîte
cerea e sonoră. La na- o virgulă/ după fie-
iul făcut din propriul ce literă./ Se dă de-a
os, cu lira şi harfa de tumba în aer,/ maes-
iarbă ori cu alăuta se tru, fără pereche,/ şi
îngînă un cîntec unic în care „foşnesc” cuvintele; cînd se muşcă singur, pe sus,/ de ceafă şi de-o ureche./ Şi
acesta nu se mai aude, noul Orfeu trece lîngă Euri- îngenunche, şi parcă recită,/ şi se răstoarnă, şi încă
dice, în luntrea lui Charon. Dar nu Orfeu „cîntă” în sare,/ şi cade, şi spune cuvinte, şi cîntă/ pe iarba ne-
poezia lui Nicolae Dabija, ci Pan, monstrul jovial şi muritoare” (Bufonul).
simpatic, inventatorul naiului, din cortegiul lui Di- Două sînt izvoarele cîntecului în poezia
onysos („Din naiul lui atunci cînd cîntă, -/ el, cel năs- lui Nicolae Dabija: formele lirice ale orizontului
cut din întîmplare, -/ îmbătrînesc, pe rînd, popoare,/ mito-poetic românesc şi poezia sentimentului re-
zăpezile se înspăimîntă/ şi pomu-n sîmbure tresare./ ligios. Mai întîi, balada, descîntecul, bocetul, colin-
Chematul să înşele patimi/ vine din zări închipuite,/ dul, blestemul şi doina oferă materialul, materia,
pe secete mucegăite,/ să-adape fiarele cu lacrimi/ dar, adesea, şi forma poemelor din toată lirica lui
plînse-n jgheaburi scorojite” - Pan) şi Chiron, poe- Nicolae Dabija, de la Ochiul al treilea (1975), Apă
tul-centaur, singurul cultivat şi înţelept din ceata care neîncepută (1980), Zugravul anonim (1985), Aripă
înspăimîntă pădurile Tessaliei: „Opriţi vînătorul care sub cămaşă (1989), Mierla domesticită (1992), pînă
iese dimineaţa pe/ uşă, cu tolba plină de săgeţi otră- la Lacrima care vede (1994), Fotograful de fulgere
vite;/ de frica lui, fiarele se văd urcînd pe/ cer, sfîşi- (1998), Tăceri asurzitoare (1999), Fulger înrourat
indu-l cu ghearele:/ iar iepurele, de spaimă, intră pe (2005), Poeme pentru totdeauna (2011). Forma
două găuri/ deodată în pămînt./ Vînătorul, simt, va cea mai frecventă e balada unde poetul explorează
ieşi mîine cu tancul/ să vîneze ultimul jder;/ va regla teme şi motive lirice clasice (ca în Baladă cu Toma
afetul tunului pentru a împuşca/ o vrabie mică;/ va Alimoş), evocă personaje istorice (Ruxanda, Dom-

8 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Cronica literară

niţa), îşi asociază tema medievală şi îşi recompu- învie, ba se stinge.../ Sunt, Doamne, atît de trist şi
ne fiinţa interioară în pretextul acesteia: „Podul pe singur.../ Precum de rouă - nişte crînguri,/ mi-s zi-
care-ai trecut fusese o capcană -/ Pentru o zidire lele de lacrimi pline./ Se vede, Doamne, de la Tine/
sfîntă îmi trebuia o Ană;/ Jivina ce-o dresasem să cît sunt de trist,/ cît sunt de singur?!/ De orice rază
stea-n cealaltă parte/ Ţi-a înlesnit intrarea, fricoa- ce m-atinge/ mă simt rănit pînă la sînge.../ Sunt,
să, în cetate./ Şi ţi-am zidit statura în pietre şi săru- Doamne, atît de trist şi singur: / precum un rug în
turi,/ Iubita mea, cu părul ca-ngălbenite luturi,/ Te care ninge” (Psalm). În sfîrşit, poemele de dragoste,
împăcaşi, deodată, cu soarta, nefiresc,/ Şi mă ru- scrise de un alt truver, păstrează, şi ele, în bună mă-
gai, nebună, mai bine să zidesc./ Apusul îşi purtase sură, metrica şi frazarea din lirica populară: „Ea era
drapelele prin sînge/ în suflet, ca-ntr-o apă, şi-acu- aşa frumoasă/ că se lumina în casă. / Şi atît de lin
ma se răsfrînge./... Îngenunchez la toate picturile dansa,/ c-afară se- nsenina./ Acolo, lîngă fereastră,
stîngace:/ Toţi îngerii doar ţie îţi seamănă, şi pace!/ / că-nflorea ţărîna-n glastră./ Parcă-avea văzduh în
În templul meu de rime, nu-s decît fals stăpîn,/ Tu- oase:/ ora cinci se făcea şase;/ pasul ei îl respiram/
mi spui, uitată-n pietre, cînd plec şi cînd rămîn.../ O,-ncă atunci nu ştiam/ c-aveam cu noi a purta/
Azi aş sfărma cetatea şi orice amintire:/ S-o pot mirul acela, seara cea/ pînă dincolo de moarte. / ori
avea-nc-o dată, măcar pentru-o zidire” (Baladă). poate şi mai departe” (Era aşa frumoasă...).
Sînt, apoi, bocetul şi bocitoarea, descîntecul care Figurile tutelare ale liricii lui Nicolae
presupun un ritual al rostirii, propriu întregii po- Dabija se circumscriu sferei semantice a zidirii,
ezii a lui Nicolae Dabija; formă pur românească, a (re)construcţiei şi a (re)clădirii în spirit: zugra-
descîntecul face parte din Jurnalul liric al poetu- vul (anonim), zidarul, restauratorul, pictorul de
lui, la fel cum sînt integrate colindul, blestemul şi biserici, re-prezintă ipostazele poetului misionar
doina: „Frunză palidă şi verde/ Frunză de pelin/ care, asemeni lor, reîntemeiază lumea şi sinele în
Mor şi nimeni nu mă crede. / Stelele de peste nor/ orizontul adevărului desluşit în colbul trecutului
Frunză de pelin/ Numai ele plînge-m-or./ Numai sau în zariştea viitorului: „Rănită-i frumuseţea, şi
nucul greu de rod,/ Frunză de pelin,/ C-am murit zidarul/ se duce-ncet, fără-a privi-napoi;/ nu s-au
tînăr de tot./ Numai iarba, numai munţii -/ Frunză stricat nici schelele mai noi/ şi nici nu s-a uscat pe
de pelin/ C-am murit în ziua nunţii./ Cînd nun- ziduri varul./ Un suflu simte parcă-n el, sfinţit,/
taşii şi mireasa/ Frunză de pelin/ O cinstesc pe temîndu-se c-un ochi a cerceta,/ de parcă cu-o
cea cu coasa./ Oaspe-o cred, ‚nainte iese-i/ Frun- privire-ar dărîma/ tot ce-a lăsat în urma lui zidit”
ză de pelin/ Şi-o aşază-n capul mesei./ Foicică de (Frumuseţea). Poezia lui Nicolae Dabija este, în
smicea/ Frunză de pelin/ Numai es boci-mă-va./ aparenţă, una a contrastelor; cîmpul de luptă, ru-
Numai ruja din grădine/ Frunză de pelin,/ Că-n- gul poetului misionar şi „plîngerea” elegiei, explo-
flori-va fără mine./ Numai tufa de pomăt/ Frunză zia fulgerului şi şoapta sînt, în fond, complementare
de pelin/ Că mai mult n-am s-o mai văd./ Numai în lirica unuia dintre cei mai importanţi poeţi ai
brazii preaînalţii/ Frunză de pelin/ C-or foşni doar promoţiei ‘70 din literatura noastră: cititorul reţine
pentru alţii./ ...Neguri cad ca fumurile,/ Frunză de şi amărăciunea dîrză din Cimitire arate, de pildă,
pelin,/ Coperindu-mi drumurile./ Numai unu-mi dar şi feeling-ul acroşant al unui memorabil poem
mai rămîne/ Frunză de pelin/ Pe-acela pleca-voi de dragoste: „Ca şi cum ai deschide geamul cu res-
mîine./ Frunză de pelin” (Doină). pirarea/ Ca şi cum rugul ar plînge cu fum/ Şi ramul
Poezia sentimentului religios aduce în cu floarea./ Ca şi cum./ Ca şi cum ar ninge cu flu-
lirica lui Nicolae Dabija evocarea unor figuri din turi/ peste ruguri şi-acestea s-ar stinge./ Ca şi cum
Vechiul Testament, în ciclul Biblice din volumul n-ai putea să te bucuri/ decît atunci cînd ai plînge./
Zugravul anonim, rugăciunea, „cuvintele care pot Ca şi cum steaua ce-abia se mai ţine/ ar evapora
să ne adune” (Rugăciune, Rugă), modelul poemu- marea în care ar cădea./ Ca şi cum ţi-ar fi dor de
lui, în fond: „Poemul ar trebui să fie ca o rugăciu- mine/ abia după ce m-ai uita./ Ca şi cum cele bu-
ne/ Care, ca şi cum, nu tu pe ea, ci ea pe tine te-a coavne ar fi/ pline cu triste gîngănii,/ şi pe cer, ca
spus:/ Nici un cuvînt lipsă,/ Nici un cuvînt în plus” şi cum, ai citi/ urme de reni şi de sănii./ Ca şi cum
(Despre construcţia poemului...); recviemul şi psal- zările, toate, ar foşni / şi ploaia s-ar umple cu fum./
mul sînt ale unui alt David: „Sunt, Doamne, atît de Ca şi cum m-ai iubi,/ ca şi cum te-aş iubi./ Ca şi
trist şi singur: precum un rug în care ninge,/ ce ba cum, ca şi cum...” (Ca şi cum).

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 9


Cronica literară

Complex, profund,
tulburător: romanul
Partida de vânătoare
de Stelian Tănase

Elena-Brândușa STEICIUC
Ce se poate întâmpla atunci când o femeie, asistă cititorul, – ba chiar, uneori, parcă, peste umărul
aflată în preajma vârstei de treizeci de ani, află că vii- lui Țumpi, și naratorul – intitulat Partida de vânătoa-
torul mire nu mai are curajul să o însoțească la altar ? re, adică o poveste pe care romanciera-în-devenire o
Când toată viața ei pare dată peste cap de lașitatea construiește după o rețetă suficient de bine probată
masculină și rochia de mireasă rămâne pe un umeraș, pe piața de carte de-a lungul timpului, mixând ele-
golită de promisiunile vieții fericite până la adânci bă- mente din zona celor trei „po” (roman pornografic,
trâneți ? Când insomniile, palpitațiile, atacurile de pa- politic, polițist). Așadar, Aglae zisă Țumpi făurește,
nică se înmulțesc și existența pare a nu mai avea sens? mai întâi cu reținerea începătorului, apoi cu un curaj
Este întrebarea pe care și-o pune persona- din ce în ce mai dezinvolt, textul Partida de vânătoa-
jul central din cel mai recent roman al lui Stelian Tă- re, sau povestea unei iubiri mai mult sau mai puțin
nase, Partida de vânătoare.1 Un roman care mizează imposibile, o iubire puternic marcată de mediul în
mult – printre altele – pe o foarte bună cunoaștere, care se desfășoară, și anume lumea politică „înaltă”
de către autor, a metehnelor sufletului uman, a com- de pe malurile Dâmboviței, cadrul unei neîncetate
portamentului individual în momente de criză, a lup- lupte pentru putere între indivizi, între clanuri. Dia-
tei fiecărei ființe cu demonii ei, știuți sau neștiuți. De na Mazu și Barbu Zefcari sunt cei doi protagoniști,
asemenea, un roman care, pornind de la o astfel de ea o neîndurată „zeiță a vânătorii”, metresa en-titre a
situație-limită, construiește un întreg univers în care Excelenței Sale, conducătorul vremelnic al acelei țări.
frontierele ficțiunii sunt atinse tocmai pentru a fi de- Exemplar rarissim, destinată numai consumatorilor
pășite, ca pentru a demonstra puterea literaturii, efec- de lux, femeia nu poate rezista afrodisiacului numit
tul cathartic al artei. Un roman în oglindă, un roman putere, și, în calitatea oficială de șefă a protocolului
în care mersul înainte al scrisului este la fel de impor- la Palat, în calitatea oficioasă de țiitoare a lui Vodă,
tant ca povestea pe care o spune. face și desface din culisele unui alcov care nu-i dă, to-
În Partida de vânătoare Stelian Tănase, ro- tuși, satisfacția rochiei de mireasă. După cum, aceeași
mancier versat, autor interesat în egală măsură de superbă blondă „cu o privire verde-mov care tăia ca
realitatea ficțiunii și de ficțiunea realității, propune o diamantul” (p. 27) nu poate rezista nici personaju-
poveste care se desfășoară pe două planuri, conduse și lui de macho balcanic ușor dezabuzat în care pozea-
uneori intersectate cu mână de maestru: pe de o parte, ză Barbu, un împătimit de vânătoare, pasionat atâta
un roman-ramă, cel în care evoluează Aglae Stoleru, timp cât vânatul este greu de prins. Un cuplu care își
zisă Țumpi, mireasa părăsită, hotărâtă să abandoneze trăiește cu intensitate rarele momente de intimitate în
tot ce o lega de trecut și să devină scriitor de succes, destinații ce fac parte și ele din recuzita iubirilor de
adoptând formula romanului-foileton din secolul al lux, având în vedere statutul cu totul special de care
XIX-lea, practicat de Dickens, de Balzac, de Eugène se bucură, pentru un timp, Diana. O clasică istorie
Sue și alte nume mari din istoria genului ; pe de altă de triunghi amoros care sfârșește prost, cu o „pompe
parte, romanul-din-roman, romanul la a cărui scriere funèbre” (pour les connaisseurs !) ca în pățania reală a
unui prezident francez din anii lipsiți de griji numiți
1
București, Editura Vremea, 2018, colecția „Autori români”.

10 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Cronica literară

Belle Époque. pe la uși. Întreabă – nu aveți nevoie de un roman !? Se


În acest roman profund și tulburător Ste- găsește cineva zdravăn la cap, în pas cu timpul, care îl
lian Tănase – jonglând cu aluzia și cu ironia subtilă apucă de umeri și îl azvârle afară-n stradă cu un șut
– face loc unui amplu tablou al vieții politice și sociale undeva.” (p. 59).
contemporane, în care alegoria vieții din cercurile pu- Și totuși, și totuși. Țumpi face pariul cu li-
terii deține locul central. Totul se petrece ca într-un teratura și fosta script-writer de la o firmă de publici-
vodevil balcanic din care nu lipsesc picanteria, sus- tate se lansează în aventura scrisului poate din lipsa
pansul, trădările, comploturile tenebroase care sfâr- de frică a celui ce știe că nu mai are nimic de pierdut,
șesc în coadă de pește (a se vedea povestea atentatului poate din dorința omenească de revanșă, dar cu si-
pregătit de generalul Obae, cel care avea să sfârșească guranță pentru că într-un astfel de personaj Stelian
aproape „descăpățânat” de un glonte așa-zis „rătăcit”, Tănase proiectează – flaubertian, aș spune – angoase-
în cursul partidei de vânătoare din miezul narațiunii, le, poticnirile, izbânzile, ticurile, superstițiile, insom-
pentru a deveni mai apoi o gen- niile oricărui scriitor din orice
tilă fantomă cu rol de sfătuitor al epocă. Bântuită de scrisul ei, de
romancierei Țumpi). Un carna- povestea pe care o construiește
val în care măștile sunt aproape așa cum un castel scoțian este
interșanjabile, puterea se prefa- bântuit de fantome, romanciera
ce că respectă serviciile secrete ajunge să nu mai facă deosebirea
și presa, care la rândul lor fac dintre realitate și ficțiune, cum
reverențe de fațadă acelui Vodă îi mărturisește ea psihiatrului
aflat la finalul a două mandate Pantazi (și el nutrind cândva
și pregătit, dacă „patria i-o cere” niște vagi vise scriitoricești  !)  :
să schimbe constituția și să de- „Domnule doctor, unde să tra-
vină președinte pe viață. Ono- sez linia de demarcație dintre
mastica personajelor nu poate realitate și non-realitate  ?  ! Ce
scăpa atenției cititorului : nume scriu eu este realitate  !? Barbu
precum Macarie Vodevil (li- Zefcari face parte din realitate!?
derul Opoziției valahe), Futică Dar când visez !? Unde intervine
Limbuț și Pizdel Agache (șeful imaginația !? Ține ea loc de rea-
contrainformațiilor și adjunctul litate !? E cumva surogatul ei !?
lui), Maxențiu Foișor (consilier Dar ficțiunea, ce este !? Fabulați-
prezidențial), Bebe Scheau (zi- ile, umbrele întinse pe ziduri, ele
arist gata să treacă oricând de ce sunt !?” (p. 197).
partea cui o cere interesul) nu Jocul acesta al ficțiunii
fac decât să trimită, în sonorita- și realității, reflectarea/generarea
tea lor neaoșă, la burlescul unei oricărui text în/de marea Bibli-
scene umplută până la refuz cu ființe derizorii, în pra- otecă a lumii este admirabil pus în scenă de Stelian
ful de la porțile Orientului, où toute chose est prise à la Tănase printr-un șir de ecouri intertextuale, tot atâtea
légère iar poporul este condus cu televizorul. oglinzi plasate de-a lungul textului și care, prin rever-
Un alt aspect – cel puțin tot atât de important berații constante, îi sporesc adâncimea. Ca în străve-
în identitatea acestui roman complex – este reflecția chea tapiserie La Dame à la licorne, evocată de Barbu
constantă asupra literaturii, în general, și a statutului la începutul poveștii de iubire, chipul animalului fan-
acestei arte în anii din urmă. Ce mai poate atrage azi tastic sau chipul altor fantasme ale altor scriitori apar
cititorul ? Care (mai) este condiția scriitorului, într-o în acest kaleidoscop și cititorului nu-i rămâne decât
epocă în care lumea își pierde vertiginos obiceiul de să culeagă, strecurate în pădurea narativă, referințe la
a citi ? în care contemporanii „consumă cu drag ori- autori tutelari, aluzii la scrieri din vremuri trecute, la
ce, un vin bun, un smartphone, țigări, blugi, televizor personaje / persoane ce vor ieși, poate, cândva, de sub
extraplat, laptop, DVD-uri, biscuiți Muțu, gumă de pecetea tainei.
mestecat, prezervative, portocale de Mediterana, dar Regal de lectură și invitație la reflecție, Parti-
nu cărți, dragă.” (p. 59) În acest context personajul da de vânătoare se citește ca o incursiune – pasionată
Țumpi știe bine (e poate cea mai amară constatare a și pasionantă – în spațiul fluid, fascinant, nu mai gros
lui Stelian Tănase din roman !) că „un scriitor e un decât firul de păianjen ce separă ficțiunea și realita-
declasat, un cloșard, un amărât vrednic de dispreț. Îl tea. Nu-mi rămâne decât să sper că acest roman își
zărești umil, aplecat de șale, cu manuscrisul sub braț, va găsi, cât de curând, traducătorii pe care îi merită.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 11


Cronica literară

O carte epifanică
„Zugzwang sau Strada cu o singură ieșire”
de Adrian Alui Gheorghe; Polirom,
colecția: Fiction Ltd, 2018

Ciprian MĂCEȘARU
În recentul volum de povestiri Zugzwang autorii înșiși le scriu despre cărțile lor. De aici nu mai
sau Strada cu o singură ieșire (Editura Polirom, rămâne decât un pas până la aneantizarea reperelor.
2018), Adrian Alui Gheorghe readuce literatura la Totul se relativizează. Totul devine literatură (este de
sensul ei originar: acela de a spune povești; lucru remarcat formula „corectitudine poetică”). Totul ca-
accentuat chiar de la primul text, Ostap, care sună pătă valoare. Este lăudată chiar și o carte de telefon.
ca un mit, ca un basm drapat cu zvâcniri absurde și Precum în artă – de la pisoarul lui Marcel Duchamp
repetitive à la Daniil Harms. E o carte epifanică. Ma- încoace – totul poate fi artă, la fel și în viziunea pe
nifestările neobișnuitului apar la fiecare „pas”, totul care vrând-nevrând criticul răpit ajunge să o impună
rostogolit, în cele mai bune dintre texte (dintre care (o schimbare de paradigmă care face carieră nu doar
aș menționa Zugzwang și Casa vântului), cu o ima- în România, ci și în alte țări), totul poate fi literatură.
ginație debordantă. Dar tema profundă a cărții, firul După o inteligentă și binevenită răcorire
care leagă aproape toate bucățile este iubirea, o iubire a lecturii, temperatura recapătă în povestirea Casa
înțeleasă mai ales prin căutarea de sine, prin lepăda- vântului cotele obișnuite. Dacă în Zugzwang avem o
rea de nume, de ștampila identității lumești: doi oa- sofisticată construcție plină de poezie, în care o co-
meni fără nume nu se pot întâlni de două ori într-o munitate ajunge să fie obsedată de jocul de șah (în-
singură viață – este exemplul oferit de autor într-una tâlnim chiar și un human chess), în Casa vântului
dintre povestiri. Sensul religios este evident. Cei doi găsim în misterioasa și imensa bibliotecă moștenită
se vor întâlni definitiv în viața veșnică. Numele, in- de personajul principal nu paradisul despre care vor-
terpretat ca bagaj(ul) lumesc, este legat de trup, nu bea Borges, ci un fel de Iad (cum a propus și Carlo
de suflet, dependența de nume ducând la captivitatea Frabetti, de exemplu, în Cartea Iad), o lucrare demo-
sufletului în trup. nică, o forță care te subjugă. Tema înălțării sufletului
Ceva din atmosfera prozei lui Milorad Pa- revine, autorul apelând inspirat la superbe pasaje din
vić este de găsit aici, mai ales din atmosfera romanu- Viața albinelor, cartea lui Maurice Maeterlinck.
lui-tarot Ultima iubire la Țarigrad, însă odată cu po- Adrian Alui Gheorghe este unul dintre
vestirea Zidul de hârtie temperatura se schimbă, mai prozatorii importanți ai României de azi, iar Zu-
exact: scade; un aer de proză realistă răcind lectura. gzwang sau Strada cu o singură ieșire nu face decât
Dispare, așadar, alegoricul. Câțiva scriitori îl răpesc să confirme acest lucru, texte precum Zugzwang și
pe criticul care le-a desființat cărțile și îl supun unui Casa vântului, proze ample, aproape niște micro-
program de reeducare. Lipsește doar efortul unui de- romane, dovedindu-se cu adevărat memorabile, de
tectiv pentru a putea vorbi (și) despre o scriere po- neocolit în nicio istorie obiectivă a prozei româ-
lițistă. Criticul ajunge să semneze cronicile pe care nești actuale.

12 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Poesis

Poetul la 70 de ani

Vasile PROCA

Elegia albă Colindă


– Vorbeşte trupul frigului cu trupul tăcerii – Tată-cer, Tată-cer, ce negru strigăt de ninsoare!
cum vorbeşte cuţitul cu rana: bucură-te, oră-rană: moartea mi se naşte oare?
Dumnezeu biserici în noi clădeşte
Tată-cer, Tată-cer, vîntul tău plînge ceară,
... a crede căzut în genunchi: bucură-te, oră-ochi: în mine se face seară?
crucea suferinţei
îmi dă să beau rostiri, Tată-cer, Tată-cer, rîul stă în rugăciune,
tace ianuarie: bucură-te, oră-lemn: eşti sicriul? Hai spune!
liniştea sfinţilor pluteşte, aleargă,
îmbrăţişează cetăţile lui ianuarie, Tată-cer, Tată-cer, dragi mi-s oamenii dragi
ochi îngheţaţi înfloresc în livezi de argint bucură-te, oră bună: Mama-cer descîntă magi

... ianuarie alb este focul alb, Tată-cer, Tată-cer, vine om să te colinde,
îl vezi, bucură-te, Mamă-cer: bradul negru se aprinde
tăcere albă, trăiesc în viaţa ta!
fiecare om e un înger alb:
o, aici e pădurea îngerilor albi, Portret de înger
prea albi,
aici m-am născut eu, scâncetul zăpezii, – Dintr-un ieri din alte lumi,
aici e ţara Capricornului, priveşte: hoinar într-o mirare,
Dumnezeu în noi biserici clădeşte ploaia îl scapă din mâini

... dorm şi visez izvoare cereşti de păsări albe şi privire după privire,
cu cântec mult alb, într-o mantie cerească,
la capătul visului aşteaptă lupii: el trece prin privire
aerul îngheţat urlă,
ideea de aer îngheţat urlă începe să-i crească
trupul semănat în fântâni,
aud Frigul cum biserici în noi clădeşte orele rotunde spun rugăciuni

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 13


Poesis

vine şi se duce, şi spre chipul Lui care botează păsările


trece prin cruce, şi morţile din noi,
o duce, o aduce să mă închin eu voi pleca

neştiut, ascunde în fiecare în fiecare zi,


viaţa ca o fată mare fiinţa copilăriei prin Marele Suflet alergând
şi prin voi toţi,
fiecare zi înmulţind
Cartea mea bucuria de a fi
harpa Duhului Sfânt
În cartea mea
sculptez
proiecte de tăcere
Tiparul sufletului
şi aştept Ziua Învierii
întrebând: – Cu faţa către icoane,
cu inima către Dumnezeu,
Doamne, ascultă porunca vântului:
ce este, Doamne, termină de aşezat sfinţii pe zidul muzicii
dincolo de tăcere de toacă

merg şi citesc strada şi pe tot cuprinsul fiinţei tale,


cât mai poți respira
o câmpie,
Aflându-mi rănile un munte,
cu genunchii pe fruntea pământului,
– Tainic ninge în mine – albă ceremonie, roagă-te,
sărut al pământului roşu şi bolnav cu aripile sângelui,
sunt un fulg în tragica iarnă roagă-te,
ca o tăcere ascunsă în Tăcere, cu băutul apei,
ca o rană în pereţii mei de umbră roagă-te,

... cenuşa somnului, maree divină, până Cerul o să-ți fie tiparul sufletului
spală ochii nopţilor – e ora în ceruri
când din temniţele Cuvântului
ies grupuri sângerând lumină –
procesiune de adevăruri sunt păcatele noastre Celesta curătură
... unde ți-e Omul, moarte?
întreabă învinse armatele iernii, – Gândul îngerilor mătură prin trupul meu:
şi desculţ alerg prin tot locul vine Dumnezeul pe pământ
încercuit de nelinişti, şi musai trage la casa din celesta curătură
care mă pipăie ca pe o pradă vie
nu bate de trei ori la uşă,
rămân fericit aflându-mi rănile nu strigă precum un om al locului,
nu spune: om bun, om bun, deschide!

Marele Suflet casa e la capătul curcubeului,


înalt şi tunător El citeşte casa mea,
– Cu ochi enormi şi rugători, fără suflare stau şi-I citesc umbra
eu Îi văd trupul
într-un ocean de nori,
eu prin rugăciune vorbesc cu Apa (din volumul, în pregătire,
Merg pe stradă și mă rog)
... spre chipul Lui omenesc voi pleca

14 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Poesis

Atît şi nimic mai mult

Gheorghe SIMON
cum nu noi eram
pe cînd acum se zideşte încă
Fiinţă aeriană în cădere şi scădere dar numai şi numai prin Cuvînt
şi cuvîntul e vînare de vînt.
pe măsură ce ne înălţăm
spre steaua singurătăţii
de aici pornesc raze Iarăşi omul pe cale
şi noi rămînem în centru
ca miez al cunoaşterii posibilă clipă de întrupare
şi din singurătate în singurătate ieşire din matca ascunsă
se ţes raze coapte în noapte în inima omului
şi ţinem aproape unul altuia rază aurie pe tipsia dimineţii
spre înfrăţire şi tot ce e înteţire clipind clipa cu pleoape verzui
spre însufleţire de duh nu stă acolo unde o pui
din iubire şi nici nu te învaţă cum să spui
un fel de rodire despre ce este
din sămînţa uitării cînd tu eşti cel ce este
cît am fost pe pămînt şi doar El te strigă pe nume
topind tot ce mocnea ascuns în noi şi tu îi răspunzi
lacrimă înmugurită cum ai fi al nimănui.
din focul arderii de sine
pînă ni se pierde numele
şi numele ţine loc de figură. Clipă augură, vergură clipă
ieşind spre tine
Atît şi nimic mai mult din casa amintirii
corabie de sunete
ajunge şi ne întrecere alunecînd pe valuri domoale
tot ce rămîne nefăcut de vocale
zidire de cuvînt viu e omul săltat din cînd în cînd
pe pămînt. pe creste ascuţite
Suflare din adînc de vuiet acut şi tumult
cît nu mai poate omul tresari deodată
să zică nimic cum toată zidirea s-ar cutremura
şi-i tăcere de mormînt şi ai vedea
cum nu am fi fost cum creşte frica de moarte

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 15


Poesis

în viforul amintirii zimţuit pe la margini


a tot ce a fost de trecerea aprigă
şi acum te trezeşti în părăsire prin urechile acului
la ţărmul singurătăţii amare cum ai trece acum
e soarele vieţii tale într-o aprigă clipă
cu nisip fierbinte şi nimic să nu rămînă
încălzit pe neştiute pe retina oglindă
de aduceri aminte. cum ai acoperi ceva
ce nu poate fi ascuns
pe un promontoriu al solitudinii
Încercare de eliberare fără să te împiedici de ceva
şi să nu-ţi mai aduci aminte.
de sub povara uitării oarbe
durere a inimii ascunsă undeva
pe prundul copilăriei Prea mult răcoare
la o margine de pădure
un copil se agaţă de poala pădurii sub pălăriile verzi ale buruienilor
şi de atunci se aude vocea schimnicului hrănindu-se din ape stătute
repetînd Fiţi poală! Fiţă poală! eliberare de sub povara întinării
ca să aibă de ce să se prindă mai aprigă creştere a rădăcinii
cei neajutoraţi din nămolul moale al stării de lenevire
şi să plîngă eliberaţi de osîndă a tot ce poartă sămînţă stearpă.
cei oropsiţi şi părăsiţi de părinţi. Stagnare şi înmulţire a nimicului
Fii, tu, oaspetele tău fără de rod
în vremi de vitregie în deşertul clepsidrei
fii, tu, piatră pe care să alunece întoarsă la timp
apa în cădere cît timp mai e cineva să o întoarcă.
şi pulbere să se facă şuvoiul trecerii. Atunci vom vedea
Fii, tu, piatră de încercare cum se strecoară ceva
pe care să alunece smintirea şi nu ne atinge
surpare fii, tu, celui care ne îngînă şi nici să îl numim
şi rîde de noi în surdină. ceva ca din senin
asupra noastră
cum deodată
Urgie năprasnică asupra omului soarele din glastră ar izbucni
şi între pereţii albi ai copilăriei
în numele adevărului poetic nici o fereastră.
îmblînzit cu diminutive
înăsprit spre asfinţit
de îndată ce te întorci acasă Eliberare
şi casa inimii pluteşte
pe apa trecerii din lumina orbitoare
dincolo neînrobitoare trecere
de ce se poate vedea dincolo
cu ochiul minţii spre amurgul unei vieţi
inorog săltat în văzduhul luminii pe care o vezi acum
în timp ce cuvintele roiesc nuclear mai limpede izvor
în jurul unei păreri puerile. din care ne împărtăşim
şi cu voi cu toţi sosiţi
în răstimp
Cum ai sta pe gînduri eliberare din strîmtoarea clipei
cît timp duhul
ce se perindă ca într-o oglindă nu e în strămutare
şi nimic din fiinţa ta nu se desprinde cît clipeşte steaua iubirii
ca parte a întregului pe cerul aşteptării.

16 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Poesis

Poeme

Valentin TALPALARU
o cer de văduvă cu cununie
asta e
10 Doamne, ce puține știi și tu despre mine
asta e.
Stau nedumerit pe marginea patului
și mă gîndesc ce puțin știu despre mine
și dacă are rost să mă întorc 11
pe dos ca o mănușă
doar doar oi mai găsi ceva Nu mai avem lumină
care să salveze noaptea asta cu care să învelim semințele
de la un monolog inutil pe care le culcăm în pămînt.
din care nici eu nici voi Ultima pe care am pus-o
nu vom pricepe nimic. era din celălalt an, amestecată
Afară copacii nu mișcă din frunze cu pleavă și mahorcă încît
„Valentin gîndește...” aș! nici nu era așa vie
Din icoana sub care înghesui iar semințele făceau nazuri
rugăciunile mele seara ba că vor scoate doar gușteri
niciun semn că m-ar asculta cineva: ba că vor urca în spinarea melcilor
dimpotrivă se scorojește ca un castan toamna și vor trece pîrîul
aura sfîntului care acum în curtea lui Anisim
ar trebui să facă un plan de salvare care se zice că are o icoană
pentru sufletul meu făcătoare de lumină
unul convingător să-mi dea lacrimile. de la care ia pe furiș și popa.
De, bîrfeau și ele, semințele
La fereastră se zgîiește dar nu cu răutate și
noaptea bezmetică și inconștientă pînă la urmă se mulțumeau
care și-a băut și ultima stea, cu lumina de la lumînările
ultimul cerșetor care ar fi putut să-i dea sens uitate pe mormintele răposaților.
ultimul alcoolic; Sunt fel de fel de semințe:
hai cuțulache, hai noapte de case, de garduri de ușă
n-ai ce face aici de plîns ori de rîs de molimă
unde nu sunt abisale dileme de vădană de spaimă
unde nu poți fi nici salvatoare nici și de multe ori se amestecă
călău ipocrit și cresc alandala
nici cea pe care încît negustorii de semințe ocolesc

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 17


Poesis

tîrgul în care că-i al meu era cel din oglindă


niciuna nu se poate mînca adică eu nu aveam niciun chip înăuntru
sau mirosi măcar și afară vedeam unul care îmi învățase
așa cum ai mirosi o bucată de timp grimasele pe care le făceam
pe care nu poți să-l îmbraci fără să știu că le fac. Te cunosc
pe sufletul gol. am fost colegi la grădiniță – spunea –
Dar soarele – veți întreba cu care din mine – spuneam –
el nu poate da scutec de lumină te știu din liceu erai blond și timid
sau măcar așa un fel de garanție că atunci și nu aveai de loc ureche muzicală – eu
cînd va răsări zic – pot cînta orice
va... te-am iubit, habar nu am de ce
Aici soarele privește neputincios și probabil pentru că așa e normal la tinerețe –
oricît ar vrea să crească el însuși ce-i aia, spuneam. Cînd vine tinerețea
miezul semințelor și cum se recunoaște?
să se odihnească în ele M-ai dus într-o sală mare și ai spus da
să-și facă livada lui de aur că vom fi împreună pînă cînd și
nu poate descleșta mîinile după aceea ai început să bei
celor care le pun uite ce rău arătai noroc
cu tot cu degete cu tot cu casă cu că ți-ai revenit și ai început să cînți
gard cu nevastă și prunci dinlăuntru și eu mă desfrunzeam seara
pentru că nu pot încolți și ziua puneam clipele la loc în ceasornic.
decît împreună. Sigur, semnele după care ar trebui să mă recunosc
sunt multe dar eu, bunul meu Watson,
mi-am epuizat și idei și bruma de intuiție
12 sau ce-o mai fi aia
singura șansă e ca Bunul într-un moment
Despre nașterea mea. O ipoteză de maximă inspirație
pe care mi-a impus-o pasiunea de detectiv să –mi dăruiască în semn de iertare
de-a afla ce și cum dar mai ales chipul
ce este atît de evident că rar pe care nu mi l-am văzut niciodată.
poate fi înțeles. Chiar și aceste
confuzii de logică tot. Așadar
fiind conceput din întuneric probabil 13
iar ombilicul un fir neglijabil
de lumină nu mi-am văzut niciodată chipul. În casa mea, în propria casă
Cîteva fotografii cu un chip tîmp nu mai am loc de mine
pe care cîteva inundații în care nu mă mai pot naște nu mai pot
am fost botezat – și aici muri în spitalul amoriului
suspectez divinitatea de imixtiune – nu pot să am și eu un monolog convenabil
le-au diluat și fără să fiu întrerupt la cîțiva luștri
un zîmbet care nu era al meu. de un amic decis să înoate
Sunt așadar în pîrîul nopții iar eu nu am timp
cîteva chipuri cu care să caut în sertare
nu semăn de loc dar de loc tristețea aia mică și adevărată
și nici măcar un reper n-am despre din ce în ce mai mică și sensibilă
cum arătam în întunericul matern la ploaie ori vînt ca o măsea dureroasă
ca să-mi pot face o părere. încît
Cineva – habar n-am cine e diversionistul – nu mai are rost să o scot să fac paradă cu ea
a început să schimbe într-un joc cinic fotografiile apoi să mă rușinez
cu altele în care noul personagiu și să mă ascund în dulapul copilăriei.
începea să dea semne de inteligență – să spunem – Da de unde;
aproape convingătoare. Nedumerirea nici acolo nu mai e loc
mea era și mai mare pentru că bunele mele molii care îmi făceau
singurul chip despre care se zicea culcuș moale din polenul lor bolnav

18 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Poesis

au emigrat în altă memorie ți-a umplut scrinul și


despre care voi afla prea tîrziu că există lacra cu zbor azuriu
și poate cine știe din care să faci mătănii
cuibul părăsit ori de cîte ori vei pofti la
pe o ramură uscată din rai lumea de care nu vorbim
pe care îl vom căptuși ori de cîte ori
cu singurătatea noastră ne oprim nehotărîți în fața vieții
și ne vom resemna să fim cu lumînările aprinse în mîini.
păsările de fum
uitate de timp și de cîntec.
15
14 Dimineața e întotdeauna
mai tristă decît mine
Unde să mergem în noaptea asta eu care din principiu ar trebui
la mine la tine - să fiu
ia tu ornicul ăsta sub braț în altă parte în oricare
ne ajunge pentru cină debara a sufletului vostru.
mai un gînd mai o liniște... Ca o boală care se hrănește
La mine este dezordine cu toate spaimele
peste tot cioburi de cîntec cu toate coșmarurile voastre
din care încerc să încheg încît
un pat – nu am mai dormit dimineața sunteți așa goi
de o simfonie așa imateriali
uite, stai pe diezul acesta așa vulnerabili
grav ca o predică încît tot ce atingeți gîndiți
și pune picioarele comod bănuiți
pe scaunul care a fost cîndva devine genial. Absolut genial
al Euridicei și Orfeu îi pieptăna spre uimirea mea
sunetele din păr... și disperarea că greu fiind
Nu, sigur nu putem rămîne de cele ale voastre
printre sonatele astea în agonie și rămîn ca o boală a pămîntului
orgia de note plutind ca niște lipit de el pînă la confuzie
libelule deasupra unui rîu fără apă timp în care
mai bine la tine ușori și senini
tu nu ai decît o pasăre vă ridicați ca niște baloane
care îți umple odaia cu zbor pentru totdeauna.
dar o vom aerisi împreună
așa că ornicul va fi de folos
acul cel mare pe eternitate și 16
cel mic pe inima ta
diferența Ultimii picuri de ceară
o va primi Cel de Sus au curs de pe genele tale
și va plînge cu toți îngerii pe scrisoarea încă netrimisă
și heruvii de cît de mică în care îmi dai știre
și curată va fi cum că
deajuns pentru toate viețile noastre păsări negre vor înflori la fereastră
de aici încolo. în loc de vorbe.
Mai ai răbdare La îndemîna mea.
dincolo de tăcere Cu atît m-am ales din lungul drum
iată casa ta plutind spre singurătate – tu nici măcar
ca o arcă în ea nu ai venit
pasărea golită de zbor cu umbra unei dureri unei
ca ugerul de lapte imense dezamăgiri sub care

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 19


Poesis

să îmi imaginez răcoarea plecat și el de singurătate


drumețului, să simt oboseala iar mie, bietul de mine niciodată
topindu-mi ultima împotrivire nu mi-a spus nimeni
așa ca o despărțire că locul va rămîne pustiu că
de oul matern. trebuie să mă gîndesc serios
Nici măcar nu ești singur – spui – cînd la ce voi face cînd nu voi mai putea face
ușurat ești că ochiul e gol și nimic.
mîna mîngîie aerul Acum trebuie să închei
din spate se aude perfid – așa-i armistițiul cu ceva sau mă rog
că te crezi singur că cu cineva care ar putea decide
nu inventezi o altă singurătate în numele meu iar
mai confortabilă mai eu sunt atît de nepregătit și
înălțătoare în care să evadezi din asta nu am nici măcar putere să plîng
în care băltești să mă înduioșez însumi
ca ochiul în lacrimă – darmite golul pe care
Nici atunci cînd tragi tristețea îl umplem cu spaima
ca o pelerină peste bucuriile meschine că ar putea fi cu adevărat
din care nu te mai poți descleia și golul
gata, spui, pe care o să-l locuiesc
iată m-am învins cu propria mea putere și trebuie să ies
de a suferi din casa din care
cum în cîntecul vechi nibelung nu mai ieșisem niciodată
o frunză se lipește de ochiul tău și în care
și dă rădăcini cîntecul de sirenă
și răul intră iar și cuibărește – se aude pînă la capăt.
îmi spui.
Da, toamna dădea din aripi
în cuibul somnului care se pregătește 18
să ne intre în oase
și noi de o parte și de alta Am sărit peste timpul rămas
a fiecăruia cum ai sări peste masa de seară
cîntărind ba un drum ba o și sufletul s-a tot dus
viață tristă ba o nepăsare și a rămas singur afară
și toate astea ce să văd fără ochi
sunt scrise în altă scrisoare și cum să mai strig
cu altă pecete cînd restul rămăsese dincolo
pentru care cîndva botezat cu întuneric și frig
or să-ți crească pe gene ce fericire credeam – iată
picuri noi de ceară. nu-mi mai intră ploaia în vene
soarele nu mai are culoare nici gust
iar teama nu mai trebuie
17 să o strig prin gîtul îngust
ce liniște că nu o mai simt
Trebuia să ies din casă poate fi orice și oricine
pentru că dedesubt se auzea gînd negîndit
lucrarea timpului așa ca o stare de bine
ca ronțăitul unui șoarec fără spaimă fără
care se pregătea să iasă nimic ca să-i semene încît
să – și ia în primire supușii uitarea și trezia sunt
atîția cîți rămăseseră absente și gemene.
unii agățați de o fotografie alții Am trecut dincolo
pete pe mușamaua fără porți fără drum
mesei la care nu mai simt nimic
nu mai mînca nimeni sau nu-i nimic de prisos poate timpul
numărînd firele păianjenului dar unde și cum?

20 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Recitiri

„Bătălia pentru Doinaș”


(I)

Adrian Dinu RACHIERU


Sub acest titlu, aparent belicos, Ovidiu debut major în acel context vitreg. Ovid S. Crohmăl-
Pecican propunea recent (v. România literară, nr. niceanu, de pildă, în Referatul său (15 ianuarie 1957)
29/2018, p. 5) o rediscutare a cazului Doinaș, autor menţiona că avem de-a face cu un poet orfic, „un ta-
căzut, după o gherilă mediatică, în relativă uitare. So- lent rar”, „puţin obişnuit”, e drept, cam inaderent la
cotit o apariție goetheană, afișând o clasicitate senină, cotidian prin producţiile sale „atemporale”, insistând,
poetul cerchist, înclinat spre impersonalizare, o figură finalmente, pe stăruinţa editurii de a recompleta te-
luminoasă, a fost supus, sub flamura eliticidului „efi- matica. Volumul, fireşte, n-a văzut lumina tiparului.
cient” (cum ne asigura Virgil Nemoianu), necrofagiei Între timp, Ştefan Popa (Doinaş) fusese reţinut la 4
culturale. Încercăm aici, recapitulativ, o prezentare a februarie 1957, târât în proces (februarie-mai) pentru
dosarului Doinaș, aducând în atenție și câteva proas- „omisiune de denunţ”, încarcerat în Bucureşti („la Se-
pete apariții, de la Antologia lui Mircea Braga (O sută curitate şi la Uranus”, va povesti lui Emil Şimăndan)
și una de poezii, Editura Academiei Române, 2016) la şi, peste un an, „pus în libertate”, după ce oferise anga-
exegeza lui George Vulturescu, o amplă investigație jamentul olograf sub numele conspirativ Andrei Gol-
monografică / teză de doctorat la origine („Tiparele fin, folosit informativ, supravegheat, livrând – spun
eterne” și poetica orizontalității, Editura Școala Arde- sursele – „materiale de valoare”. Dar Andrei Golfin,
leană, Cluj-Napoca, 2018), cercetând, în acest prim nota George Neagoe, nu-l scutea pe Ştefan Aug. Doi-
volum, integrala poetică. naş de unele „obligaţii literare”, încât poetul va achita
Din stirpea liricilor intelectualişti, cu o po- „un tribut dolofan”, doritor a îmbrăţişa, reabilitant,
ezie „construită” şi tălmăciri exemplare, venind după limpezindu-se, „ideologia progresistă”. Încât, abia în
aridul interludiu proletcultist, Ştefan Augustin Doinaş decembrie 1961, G. Ivaşcu îi va deschide porţile Con-
(1922-2002) debuta târziu (Cartea mareelor, 1964), temporanului (v. Istorie, Toamnă refuzată) după in-
aproape odată cu Ana Blandiana, după ce principa- terdicţii, umilinţe şi memorii patetice, dând asigurări
lii protagonişti şaizecişti ocupaseră scena. El anun- că este „cu totul ataşat Partidului şi Guvernului”. Re-
ţa, însă, recuperator, o altă vârstă lirică, ţinând, prin integrarea sa a fost greoaie şi monografia lui George
educaţia cerchistă, de o altă atmosferă culturală. Acel Neagoe (Asul de pică, 2013), mai degrabă o biogra-
debut editorial, jinduit, amânat, forţat, blocat şi, mai fie politică (sesiza Paul Cernat), developează acribios
târziu, regretat, ascundea un şir de frustrări şi, desi- astfel de episoade, ocultate de poet, foarte reticent,
gur, o dramă, tăinuite în subteranele creaţiei, dar, mai ne amintim, şi cu desecretizarea Dosarelor, convins
ales, în intimitatea creatorului. Fiindcă, reamintim, că „sunt (acolo) adevăruri care trebuiesc îngropate”.
manuscrisul Alfabet poetic (iniţial, cu titlul Manual de Noua istorie literară nu le poate, însă, ignora. Mai ales
dragoste), încununat, în 1947, cu premiul Sburătorul, că Doinaş şi-a interzis Jurnalul, dorind – cu îndârji-
n-a mai apărut (prin desfiinţarea Fundaţiilor Regale). re, mărturisea – a fi „o prezenţă ireductibil artistică”
Peste un deceniu, alt manuscris, Poezii, trezise reti- (imagine), alungând biograficul. Şi mizând, orgolios,
cenţa lui Petru Dumitriu, director la ESPLA, în po- pe destinul operei.
fida unor referinţe favorabile, semnalând un posibil În prelungirea mai vechilor cercetări asupra

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 21


Recitiri

fenomenelor de represiune, colaboraţionism şi rezis- Să ne înţelegem: în discuţie, aici, nu poate fi


tenţă intelectuală în comunism, sperând să ne ofere o scriitorul Şt. Aug. Doinaş, chiar dacă revizitarea ope-
„doctrină de lucru”, utilă, negreşit, în efortul laborios rei, antrenând, fatalmente, reevaluări, rămâne o ce-
de „deconstruire a manipulărilor”, având ca resursă rinţă „igienică”; refuzând, desigur, copilăreasca aser-
empirică Arhiva Securităţii (transferată la CNSAS), ţiune a lui G. Neagoe, după care relaţiile lui Doinaş
Gabriel Andreescu constata că sintagma-alibi „re- cu Securitatea ar fi condus la „pierderea talentului”.
zistenţa prin cultură”, folosită foclorizant-inflaţionar, Şi alte jucăuşe afirmaţii, scăpate în fuga condeiului;
are o largă circulaţie, dar „o rele- fie exagerând, România litera-
vanţă restrânsă”. În consecinţă, ră fiind, după 1971, „barica-
găseşte, îndreptăţit, că existenţa da antidictatură”, fie dovedind
prin cultură, identificând „nişe teribilism, lansând, apreciază
culturale ale existenţei” (explo- G. Andreescu, „o colecţie de
rând cazuri reprezentative), ar afronturi”, reducându-l pe Doi-
fi „un concept mai bogat şi mai naş, prin „vulgarizarea imagi-
adaptat”. Cum însuşi creatorii narului acuzator”, la condiţia de
vădesc diferite „grade de adap- informator, în contrast cu dem-
tare” la condiţiile represive ale nitatea celui în cauză, livrat sub
fostului regim comunist, retraşi eticheta de „trickster”. Cert, ca-
într-un discutabil confort este- zul Doinaş, e de acord G. Nea-
tic, asigurat de strădaniile întru goe, nu îngăduie „răspunsuri
„împlinirea operei”, delicata univoce”. Chestiunea priveşte
temă a colaboraţionismului, cu cercetarea „meandrelor vieţii”,
rezolvări, paradoxal, diferite, cu documentele pe masă, fără a
defineşte „o realitate complica- ignora contextul şi probele con-
tă”. trare, afişând, pe ton mentoral,
Am remarcat şi în alte o siguranţă suspectă. Nu exce-
împrejurări calităţile de herme- lenţa intelectuală a lui Doinaş
neut ale lui Gabriel Andreescu. stăruie sub semnul dubiului.
În Existenţa prin cultură (2015), Bineînţeles, cercetarea
ca „noţiune-cadru”, pune sub dosarelor din fondul CNSAS
lupă câteva nume grele, analizate presupune prudenţă (sub asal-
acribios şi insistă, în partea a doua a volumului, pe tul mistificărilor) şi expertiză ştiinţifică, respectând
„recuperarea etică a trecutului”, documentând cazul ferm legislaţia deconspirării. Or, şi în cazul Doinaş,
Doinaş, scandalizat fiind de strategia de condamna- pornind de la declaraţia lui Adrian Păunescu (în
re, „asumată instituţional”, la care a fost supus ma- 2003), primită cu mari rezerve, plus dezbaterile de la
rele poet. Evident, se războieşte, în primul rând, cu Clubul Prometheus, în cadrul „întâlnirilor României
George Neagoe și volumul său „scandalos”, adunând literare” (26 noiembrie 2003), „valorificând” acuzele
„o colecţie de afronturi”, alunecând în fabulaţii şi de- păunesciene şi zvonistica din interiorul CNSAS (unii
rapaje. Ar fi putut fi această carte a tânărului critic, membri aplicându-i grosier eticheta de turnător, fără
admite – cu oarece clemenţă – G. Andreescu, un „acoperire procedurală”, cum va obiecta Gabriel An-
„accident de tranziţie”, pus în seama „energiei şi ne- dreescu), procesul de necrofagie, iscând furtuni în me-
răbdării vârstei”. Dar „scandalosul” volum, constată dia, s-a precipitat; unii l-au apărat „cu mult aplomb”,
mâhnit exegetul, s-a bucurat de entuziaste „reacţii de zicea N. Manolescu (cazul lui G. Dimisianu), alţii
susţinere”, vizând un uimitor proces de declasare a s-au străduit să-i ruineze statutul de „reper moral”,
omului şi a scriitorului, „denaturând sensul Memo- inventariind „meandrele unei cedări”. Până şi avo-
riei”. Încât, în ochii lui V. Nemoianu, această tenace caţialul Gelu Ionescu era obligat să constate că acel
maculare devine un caz de necrofagie culturală. Iar Doinaş rigid, ceremonios, suferind de „academism”,
G. Andreescu, sedus cândva de „nobleţea” omului om fără ezitări, spirit aulic (cum se dorea), se dovedea
Doinaş (mărturisea într-o emisiune TV), va purce- „profund ascuns”.
de la discreditarea cărţii lui G. Neagoe („o diatribă”), Este de ordinul evidenţei că poetul Doinaş
denunţând această campanie de declasare morală şi află în cultură un principiu genezic, nota M. Niţescu;
profesională, vinovatul prim fiind N. Manolescu, cel e vorba despre o „condiţionare cultă”, inspiraţia fiind
care a girat un doctorat devenit carte, premiată apoi intelectuală (exterioară). Stăpânind modalităţile pro-
de Uniunea Scriitorilor. zodice, cu un tehnicism impecabil şi având fascinaţia

22 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Recitiri

Formei, el înţelegea poezia ca techné, asigurând filtrul şi / învinuit întotdeauna cu dovezi, / eu nu mă aflu
cultural, implicit răceala distanţării. La Doinaş, s-a nicicând acolo unde apar şi / nici nu sunt aşa cum mă
spus repetat, poezia se hrăneşte din poezie. Deopotri- vezi” (v. Autoportet).
vă eseist, dramaturg, traducător, o conştiinţă lucidă, Evident, nu poate fi vorba de proteismul im-
negreşit, autorul Cărţii mareelor (adunând acolo şi posturii în pofida atâtor ipostaze heteronime; sau de
producţii dezonorante) nu putea fi taxat, sub faldurile texte plate, incriminate, deseori, de Doinaş însuşi. El a
neoromantismului, drept un poet al elementarului, cultivat discursul mixt, la confluenţa filosofiei, poeziei
„beat de cosmos”, cum credea, într-o anume fază, Ion şi religiei, dobândind identităţi alternative. Şi, pe me-
Negoiţescu. Bineînţeles, creaţia sa lirică poate fi eta- rit, elogii pentru intelectualismul ermetizat, deghiza-
pizată. Voce fermă, dar nescutită de dileme, refuzând mentul alegoric, semnificaţiile simbolice etc., fără a
efuziunile, Doinaş înţelegea poezia ca anti-mimesis. fi aderent la poezia momentului. Mai mult, era „un
Combustibilul livresc încuraja meditaţia lirică asupra eretic al modernismului”, uitat oficial (cf. Mircea Căr-
poeziei înseşi, încât, reflectând (barochizant) asupra tărescu), forţând „fruntariile postmodernismului” cu
limbajului, abstractizarea era inevitabilă. Dar ultimul o poezie conştientă de sine, doar aparent „demoda-
Doinaş recunoştea că propria-i poezie s-a „pătat”, cu- tă”, prezentând, sub aparenţe iluzorii, măştile sinelui
legând, din unghi etic-politic, ecourile vieţii imediate, răsfrânt în proteismul înfăţişărilor. Diversitatea înşe-
ca poet-martor. Încât ipoteza manolesciană a celor lătoare a întrupărilor întreţinea, sub un cer platoni-
„trei Doinaş” (v. România literară, nr. 32/1987) pare cian, foamea de Unu. Ceea ce nu excludea şi rezerva
a se confirma, chiar dacă Alex Ştefănescu descoperea unor critici, sprijinitori entuziaşti ai neomoderniş-
„patru vârste poetice”; după prelungita etapă mito- tilor congeneri, în „conflict” cu cerchiştii recuperaţi
logic-baladescă (coabitând, subteran, cu producţi- după carantină (cf. C. Regman), deveniţi, totuşi, „ali-
ile „pe linie” încredinţate lui Ion Motoarcă, devenit, aţi de conjunctură”. Chiar C. Regman insinua ideea că
brusc, un nume de viitor, o vedetă a realismului so- Doinaş ar fi fost „refuzat de critici”, într-un serial din
cialist) a urmat efortul abstractizării, cu accent onto- Tomis (1968).
logic şi, în fine, puseul moralist-polemic, scuturând, Cititor înrăit, având cultul cărţii şi aflând
în „palidul receptacol al zilei”, „praful orbitor al ba- acolo un „concentrat de tâlcuri” (înviate prin lectu-
nalităţii”. Dar dincolo de astfel de compartimentări ră), Ştefan Aug. Doinaş reprezintă, neîndoielnic, tipul
(discutabile), poetul încearcă a descifra, sub specta- poetului cult (cf. I. Negoiţescu), cu o biografie spiri-
colul aparenţelor, „al lucrurilor tainic chip”, ca pece- tuală „mascată”. Doar dulcea tiranie a clişeelor, pre-
te definitorie a travaliului său liric. Să înţelegem că, lungind, în câmpul exegetic, un confort lenevos, face
dacă îl recunoaştem pe Doinaş ca poet mare, ne re- din Ştefan Aug. Doinaş un poet „împietrit”, „înghe-
strângem doar la prima etapă, de claritate clasicistă, ţat”, „prins” într-o formulă, contrazicând ori sărăcind
cum sugera N. Manolescu? Sau că poetul însuşi, îm- eul plural. Autorul Alfabetului poetic locuieşte în spa-
brăţişând Ideea ca „amantă fără patimă”, trasă într-o ţiul clasicităţii, ne anunţa, cu ani în urmă, Ion Pop.
imagine îngheţată, însoţită de „muzica verbului”, îşi Evident, criticul avea dreptate. Rostirea sa, „iubitoare
va fi contemplat eşecul? E drept, efortul sisific de a de clarităţi”, educată prin experienţe istoricizate, tra-
fixa „o vaporoasă nălucă”, aspirând la „a prinde fiin- versând vitregiile unei epoci, efortul de limpezire şi
ţă”, rămâne doar „o prezenţă imaginară din oglindă”. disciplinare, în fine, severa ordonare a materiei rebe-
Altfel spus, un eşec acceptat, recunoscut, precum în le, haotice, vădesc – în epoca fragmentarismului – o
Poemul exorcist, fără a se înnămoli într-o „logocraţie fermă şi cuprinzătoare conştiinţă poetică. Dar Omul
găunoasă”. Baladesc, parabolic, imnic, chiar oracular, cu compasul (1966), geometrizând în strădania de a
Doinaş scrie în replică, se aşează în intertextualitate, desluşi „eternul chip / al lucrurilor lumii trecătoa-
experimentează tema metamorfozelor, vrea supu- re” vrea să poposească în „timpuri frugale”, palpând
nerea Logosului. Îşi doreşte o modificare a imaginii, esenţele sub pojghiţa fenomenalului. Spirit reflexiv,
deşi evoluţia i-a fost contestată, luând, se ştie, un start Şt. Aug. Doinaş nu este doar un hărăzit „mânuitor de
înalt. Chiar declinantă, dacă e să-l credem pe George cuvinte”. Chiar dacă poezia poate fi un „descântec al
Neagoe, prea convins că relaţiile cu Securitatea ar fi condiţiei umane” şi cuvântul, pe urmele lui G. Benn,
condus la pierderea talentului. „Confiscat de regim”, se vrea un totem modern. Fostul „traficant de ireal” se
alături de ceilalţi cerchişti „capturaţi”, Doinaş, „îndes- declară scârbit de vocale şi pare interesat de cotidia-
tulat de cultură”, s-a dovedit un politician al literaturii, nul frust şi realul „gros” (vezi Interiorul unui poem).
încât, după 1958, stricându-şi stilul, „nu-şi va recupe- Se dezice, oare, şi de proteism, recunoscându-şi, oda-
ra vocaţia”. Rămânând „un mare scriitor mediocru”, tă cu spectacolul degradării, al căderii din rosturile
afirmă nedrept tânărul critic. O definire de sine ne sacre, „inconsistenţa”? E confiscat de „desfrâul limba-
vine în sprijin: „Detestat de oamenii dintr-o bucată jului” şi sedus de „zgomotul natural al Fiinţei”? Astfel

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 23


Recitiri

de interogaţii nu clatină, bineînţeles, statutul / statura urcând cotele gravităţii orfice, ignoră zarva concretu-
poetului, dar ne obligă să repunem în discuţie măcar lui, foşgăiala informului (jinduit cu discreţie). Între a
câteva din afirmaţiile congelate, pretins-infailibile, iubi artizanalul (în pofida reliefului proteic al operei)
care îl aşezau (definitiv?) într-o formulă poetică, cin- şi a fi ispitit de spectacolul genezic, aşezat „pe prag
stind ceremonialul şi altitudinea rostirii. de nămol şi văpăi”, poetul îşi trăieşte dedublarea. În
O cultură ca a noastră, cu ştiute şi virile pre- poezie, dar şi în viaţă. Imaginarul său nu refuză „de-
judecăţi anti-livreşti, pare a ezita încă în ceea ce unii desupturile”, oferindu-i neistovita şansă a concretiză-
au numit valorizarea („antologizarea”) livrescului. rii şi iniţierii, chiar dacă spiritul auroral, conştient de
Umanitatea, scria Adrian Marino, nu poate fi decât sine, cu desfăşurări explozive de candoare şi miracol,
livrescă. Puţini au ridicat mănuşa aruncată de herme- este în permanenţă sub control. Eclipsele lucidităţii
neutul clujean. Printre ei, negreşit, construindu-şi o nu par, aşadar, posibile. Intelecţia curge înspre ar-
traiectorie literară inconfundabilă, se înscrie Ştefan monie orchestrală, o muzicalitate scutită de frustrări,
Augustin Doinaş. Să nu înţelegem de aici că poetul cu sonorităţi poate căutate, oricum străine de ţâfnă
ar dispreţui realul. E vorba, întâi, de o altă sensibilita- şi emfază. Ar fi vorba, credem, de un eleatism care
te culturală, care, se vede, nu agreează talentul frust, nu-şi refuză ţinuta statuară, cuvântul dobândind rang
primitivitatea necoruptă, chiotul vital ţâşnind trium- de instituţie orfică. Arta poetică nu insistă, însă, pe
falist. Deşi această preeminenţă reflexivă nu alungă drama cuvântului şi nici nu invocă posibile tensiuni
„senzualitatea formelor” (observaţia e a lui Al. Cis- semantice. Astfel de nelinişti nu bântuie prin lirismul
telecan). Iar erudiţia nu eşuează în opacitate. Mai cu doinaşian, respingând, cu aceeaşi fermitate, şi pito-
seamă că „alchimia postmodernismului” (ca mişcare rescul ori poezia epidermică, mustind de seve grele,
inclusivă) alungă inocenţa; sensibilitatea – nu spu- seduse de pofta băloasă a balcanizării. Să fie vorba,
nem o noutate – nu poate fi genuină, iar conştiinţa atunci, de glacialitate şi asceză, de o poezie scrisă „pe
creatoare, prizonieră a infernului poetic, transferă va- foi de gheaţă”? N-am zice, câtă vreme nu de o ideatică
lorilor livreşti rolul de valori vitale. Iată noul context, uscată ne ciocnim iar intermedierea livrescă, de nee-
„expunând”, uneori ostentativ, convenţionalitatea în vitat, nu capătă accente ostentative. Stăpân pe un uni-
discurs, întreţinând o cultură a senzaţiei; acest halou vers, Doinaş ne lasă să ghicim, „jupuind” simbolul,
cultural, cu solide ancore în stratul referenţial, face in- scheletul unei viziuni. Iar înfiorarea spiritului vibratil
evitabilă medierea, filtrând şi rafinând (armonizând) nu exclude rigoarea, chiar dacă „cristalele s-au spart
relaţiile poetului cu lumea. Devine explicabil de ce şi sângerează”. Între trufie şi ruină, conştientizând ză-
Doinaş a sprijinit mişcarea optzecistă, cea care înţele- dărnicia şi curgerea, dar având o „halcă de timp” (pe
gea „cultura ca o natură”, conştientizând actul poetic, care va încrusta „litere argintate”) poetul respiră „în
gata „să mute orizontul” (v. Pentru o nouă generaţie amplul du-te-vino al suveicii”(artă poetică). Iubirea
poetică, în România literară, nr. 50/1979). nu poate fi decât o „mască dulce a nesfârşitei spaime”.
În al doilea rând, nu putem uita că Şt. Aug. Vizitat de nostalgii, el nu e ispitit de demonul decon-
Doinaş propunea, dincolo de condiţia-i seniorială, o structivist, de atâtea isme destructuraliste, ci vrea să
dublă prezenţă (cf. Gh. Grigurcu). El este, deopotrivă, rotunjească poemul, în numele unei viziuni „perfect
poet (şi încă un poeta doctus, s-a spus) şi exeget. De asumate”. Cel puţin aşa ne liniştea într-un Avertis-
unde şi permeabilitatea sa culturală. Bănuiala, câteo- ment care deschidea volumul Versuri (Ed. Eminescu,
dată mărturisită de unii comentatori, că poetul, străin 1972), explicând strategia alternanţei criteriilor for-
de aura boemei, de tonul belicos şi insurgenţa ultimu- male cu cele de natură tematică. Dincolo de tematism
lui val, s-ar închide în carapacea tradiţionalismului, (şi ideea, la Doinaş, mereu „pipăie înaltul”) rămâne
cinstind doar virtuozitatea tehnică, mărturiseşte, de perfecţia formei, luptând cu „fluidele tulburi”, cu „vă-
fapt, fidelitatea faţă de o formulă; dar stăpânind legile zul ca dinamită pură”, chiar cu invazia grotescului şi
versificaţiei, urnind, aşadar, maşinăria poetică, nu re- derizoriului. Poetul se vrea „inginer de armonii” şi, în
zultă deloc că acest efort râvneşte impersonalizarea. E consecinţă, îngheaţă şuvoiul lirismului: „un prund de
drept, meditaţia răbdurie asupra conceptului modern diamante stă pe loc”. Între foşnetul bibliotecii şi agre-
de poezie ori popasurile analitice (discutând produc- sivitatea realului, el atinge graţios, fără reverenţe, sta-
ţia confraţilor) impun prin ordine şi îndemnul la ri- rea de gratuitate, plonjând în inima reveriei, văzând
goare. Devorat de luciditate, criticul Doinaş îşi aşază pe dinafară „ochiu-n care / mă desfăşor, o clipă, ca
gospodăreşte ideile şi ia distanţă, prin glacialitatea un vis...”
conceptelor, faţă de „clipa cea repede”, lepădându-se, Ispita livrescului (naturalizând cultura) nu
s-ar părea, de fidelitatea faţă de o formulă şi de seduc- înseamnă şi interdicţia realului, somativ, desigur. In-
ţia efemeridelor. Ceea ce nu înseamnă că poetul Doi- vocata suveică poetică face, neobosită, naveta între
naş, cerebralizând şi solemnizând fluxul imagistic, aceşti doi poli. Doar că preferinţa e limpede formula-

24 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Recitiri

tă şi intim asumată. Între „duhoarea clipei” şi „tem- grafie publică?). Doinaş a fost, indiscutabil, un rafinat
plul de cleştar”, poetul calcă dincolo de lirica imedia- cunoscător al poeziei. Peregrin prin „mitologicale”, el
tului şi presiunea prezentului, fără a fi scutit de fiorul ne lasă să ghicim, în cutele textului, o eterată respira-
deceptiv (împins în dezamăgire morală). El culege ţie antică şi, în acelaşi timp, lasă să pătrundă miresme
„colbul sunetelor moarte” (oracol mut) fiindcă ştie tari, violenţa cromatică (v. caii). Dar nu agreează re-
prea-bine că „vine-un timp când orice templu moa- ţeta postmodernistă; iubeşte Forma, nu juxtapunerea
re” (frumuseţea). O respiraţie castă, un spaţiu eteric de forme şi coduri şi, în pofida intarsiei livreşti, a re-
domnesc peste acest teritoriu liric, invitându-ne să verberaţiilor intertextuale, nu are, afişată „la vedere”,
sorbim din cupele „crinilor involţi”. Totuşi, Omul cu plăcerea combinatorie, eşuând în parada simboluri-
compasul aşază în pagină versuri credincioase „clipei lor descărnate. Sub clorotica paloare a soarelui, Venus
de foc”, încercând a zgâria pe nisip „formula unei alte e „palidă-n azururi”, dar „inimile de noroi” pulsează.
ordini”. Peste „poleiurile lunii”, peste această lumină Erosul rămâne un principiu cosmic. Această lirosofie
spectrală cade, să observăm, o concreteţe picturală. stinge conflictul dintre natură şi cultură; ea nu se vita-
Râvnitul „tărâm de linişti”, incluzând perfecţia (fără minizează cultural pentru simplul motiv că nu poate
pusee anxioase) e mereu zgâlţâit de stihialul aluvio- exista astfel. Cultura este chiar Poezia şi nu fondul ei
nar şi informul în clocot. „Muiată în origini” (cum nutriţional. Platonician, invocând „Jumătatea de om”
suntem preveniţi) imaginaţia luxuriantă devine, de doritoare a-şi afla împlinirea (cuplul etern, mânat
fapt, sub domnia lucidităţii şi a râvnei hieratizante, de rebreanianul calvar al căutării), poetul visează şi
un recital formal, desfăşurat într-un laborator steri- adastă la „recile oglinzi cu prund de argint” (forma
lizat, peste care pogoară o ploaie de sunete celeste. omului). Şi tot rebreanian (nu invoca marele ardelean
Acel „gong de aur” (v. Goethe pe catafalc) exprimă, „romanul sferoid”?), Ştefan Aug. Doinaş purcede la
fără umbra vreunui echivoc, nostalgia tiparului (an- aflarea locului privilegiat, fertilizat de sânge livresc.
cestral) şi goana neostoită după forme. Prin ele, po- Într-acolo îl mână, cum se destăinuie, doar „pelerina-
etul reuşeşte „smulgerea din smoală” şi accede, în jul sferic”, fără a se îmbolnăvi de o demiurgie ţâfnoa-
pofida trupului nisipos, protejat cu „zale de rouă”, la să. În „pădurea (sa) de simboluri”, poetul ascultă, cu
secretul vieţii, culegându-i fructul greu: „pe creanga umilinţă, şoaptele Bibliotecii fără a întoarce spatele
ta, minunile s-au copt” (v. Copacul Weimar). Dar tot realului „gros”. De la baladesc la lirismul gnomic, el
el ştie că precara-i fiinţă, jefuită de timp, locuind în nu a obturat caracterul referenţial al poeziei sale, ex-
„împărăţia clipei”, descoperă doar scrumul vieţii. Cri- plicitat în Orfeu şi tentaţia realului (1974). Mai mult,
za identităţii se consumă în decor apocaliptic, iar mo- recunoştea Doinaş, smulgându-se din inerţie odată
tivul „îngerului căzut” poate fi un filon productiv, în- cu intrarea în politică, „filonul activist” (despre care
nobilând banalul, odată cu inconfortabila constatare vorbea V. Nemoianu) l-a împins într-o altă direcţie:
a golirii de sacru: „divinul scurs din corpurile goale”. poezia ca replică la real. Estetismul ceremonios, sen-
Şi atunci, salvator, se insinuează refugiul în paradisul tenţios, solemn face loc vituperanţei. Radicalizarea,
bibliotecii. Acolo, pensând cuvinte rare şi aflând so- vestită prin Vânătoare cu şoim (1985), creşte, pe filie-
norităţi pure, îndelung şlefuite, poetul are de-a face ră argheziană, înstrunând coarda sarcastică în frazare
cu o natură „filtrată”, lăsând covârşitoarea impresie sacadată: de la Lamentaţii (1993), excitând moralistul
a imaterialităţii. Acolo, aflând un loc cultural, decan- (dezamăgit că patria „a încăput într-o gură spurca-
tează „sevele trunchiului pădureţ”, năzuind spre lică- tă”), la Psalmi (1997), dezvăluind căutările şi revoltele
rul sublim. „Gata pentru zbor” (v. Sonetul timpului), fiinţei muritoare, acuzând imperfecţiunea divinităţii.
poetul simte depărtarea („şi-n urmă anii gâlgâie-n Pamfletarul, însă, nu excelează şi presupusul vitalism
cascade”) şi se închină, biruitor, clipei vii. „Evul lumi- e mimat, coborând periculos cota estetică. Dar acele
nii” devine o amintire, zarea strivitoare şi „frunzişul „semne noi”, N. Manolescu le desluşea încă în volu-
stelar” îl împresoară, fiorul erotic – chemând viforele mul Vânătoare cu şoim, vizând – voalat – subtextul
tinereţii şi galopul sângelui – nu uită că „la început politic; alţii, din aceleaşi pricini, tot nedeclarate, de-
a fost cuvântul IUBIRE” (v. poem). Doar cenuşa „va plângeau „stridenta involuţie” a poetului (cf. Artur
tresări”, descoperind un „trup de aburi, pur şi pal”, ră- Silvestri). Oricum, stăpân peste o operă vastă, discret,
tăcitor în edenul cultural (în pofida „versurilor-zero”, distant, pătruns de solemnitate, afişând o „mască au-
şi ele prezente). Între natură şi cultură e un „câmp de lică” (cf. Cristian Livescu), Doinaş, după 1989, chiar
luptă” iar „capcanele arhaice”, pândind din „ziua cea „se înnoieşte”: devine academician şi senator PAC,
dintâi”, sub ameninţarea „curcubeului nocturn”, nu-l cultivă publicistica politică, părăsind, desigur, lim-
împiedică pe poet a cerca palparea abstracţiunilor. bajul codat, consolidându-şi aura, deţinând funcţii
Este aici o aventură strict livrescă, o cronologie a for- înalte. Dar Ştefan Aug. Doinaş, observa judicios G.
melor developând o viaţă spirituală (ca singură bio- Neagoe, „a jucat pentru sine”.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 25


Rememorări

Rika Ram
Bâlci de vară la Fălticeni

Beni BUDIC
Rika Ram, s-a născut la Fălticeni pe 1 aprilie 1947 ca Rica Abramovici. Studiile gimnaziale și liceale
le-a făcut în orașul natal (Liceul „Nicu Gane”). În 1969 a absolvit Institutul de Construcții din București și
a lucrat ca inginer constructor până la emigrarea cu familia sa în Israel în 1978. După o scurtă perioadă de
activitate ca inginer s-a reprofilat în domeniul ciberneticii și a predat această disciplină în învățământul lice-
al, până în 2009, când a ieșit la pensie. Trecerea, la 30 de ani, într-o țară nouă, o limbă nouă, o mentalitate pe
care trebuia să le învețe de la capăt, n-a împiedicat-o pe Rika să-și continue activitățile îndrăgite din tinerețe:
scrisul și teatrul. A activat toți anii, ca actriță, ca regizor, ca dramaturg, în domeniul teatrului de amatori din
localitatea sa, a cărui coordonatoare a fost timp de mulți ani. A urmat cursuri în domeniul teatrului și a scri-
erii creative, în Israel, la Londra și la New York iar în ultimii ani a publicat în ivrit, trei cărți: o carte pentru
copii; un roman cu elemente autobiografice (La capăt de apus); un volum în care a împletit amintirile sale
de copil și de tânără în Fălticenii anilor 50-60 numit Republicii 65, adresa familiei Abramovici din orășel. În
Bucovina literară nr.7-8 (317-318) 2017, a fost publicată, în traducerea autoarei, povestirea Vostok I din acest
volum. Apoi, Rika ne-a părăsit subit, pe 26 august 2017, o zi după ce am felicitat-o pentru publicarea acestui
text. După moartea sa de neconceput, am publicat, în Bucovina literară 11-12 (321-322) 2017, textul Doar
memoria... dedicat amintirii Rikăi. În acel text am făcut și o prezentare mai detaliată a celor două volume
ale sale.
Actuala traducere o dedic comemorării unui an de la dispariția sa atât de timpurie. Traducerea se
bazează pe volumul Republicii 65, Editura Pardes, 185 p., alcătuit din 33 de povestiri, apărut în limba ebraică
în Israel, 2016, p. 102-107.

Către mijlocul lui iulie, toți copiii suntem rezervat pentru regele bâlciului, Ioju cel mare, care
într-o așteptare încordată. Adevărata zi nu o știe deocamdată nu se grăbește să apară.
nimeni, dar întotdeauna e vreunul care-i primul Primele se instalează caruselele cu căluți și
să-i vadă și atunci începe să strige: „Au venit!”. Și calești, leagănele cu lanțuri și bărcile pentru cei mici.
toți pornim în goană spre maidan, terenul viran Câțiva copilandri nerăbdători se învârtesc deja căla-
din spatele stadionului. Primele vagoane sunt deja re pe căluții de lemn. Alții așteaptă să vină tot bâl-
aici. Încet, pornesc să se aranjeze într-un cerc larg ciul, calculând minuțios cum să împartă bănuții, ca
unde fiecare vagon își ocupă locul din anii trecuți. să le ajungă până la sfârșit.
În vagoanele-locuințe perdeluțele sunt trase deopar- Ne ducem acolo zi de zi, rămânem cam de-
te, ușile se deschid și se montează scările. Femeile parte, să nu-i enervăm pe oamenii bâlciului, dar to-
întind rufe pe o frânghie – haine de zi cu zi dar și tuși suficient de aproape pentru a putea urmări cum
costume de circ strălucitoare; bărbații cară foi mari înaintează lucrurile.
de placaj pe care sunt pictate, în culori stridente, ju- În cercul mare al vagoanelor se ridică cor-
mătăți de sirene sau de balauri. Centrul terenului e turile de circ, tarabele de tragere la țintă, baraca de

26 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Rememorări

scânduri a zidului morții, dughenele cu dulciuri și te de casa noastră, dar înaintăm prea încet. Eu trag
platformele cu bărcile cele mari. înainte, dar mama și tata mă țin tare: „Să ne ții de
În sfârșit, ajunge și Ioju, iar muncitorii în- mână tot timpul. Să nu te pierzi, ferească sfântul!”
cep să-l înalțe. De fapt sunt trei Iojuri. Cel mare e Știu că e periculos și chiar îmi amintesc ce-am pățit
montat pe un podium rotund, cel mai înalt din tot când eram mică, dar vreau să fiu deja acolo, nu mai
bâlciul. În mijloc e un fel de cilindru uriaș, în in- am răbdare.
teriorul căruia se află motorul. Pe deasupra, ca un De departe îl vedem pe Ioju luminat cu be-
fel de ciupercă imensă, e roata de fier pe care sunt curile multicolore, balaurii fugăresc sirenele într-o
prinse lanțurile ce poartă scaunele, la celălalt capăt. goană nebună și proiectează scaunele legate de lan-
Iar totul e acoperit de placaje țuri către cer. Fanfara cântă
pictate și ornate cu ghirlande marșuri vesele. Băieți cura-
de becuri ce coboară rând joși atârnați în aer de lanțuri
după rând, din capul ciuper- se sprijină cu burta pe lăn-
cii până la podeaua podiu- țișorul de securitate și ridi-
mului. Celelalte două Iojuri că brațele spre cer, să-i vadă
sunt asemănătoare, dar mai toată lumea. Alții se agață de
mici, mai joase și – mai ales scaunul din fața lor, pe care
– fără orchestră. Toți copiii și-au așezat mândra, îl tot
visăm să ne învârtim pe Ioju răsucesc iar la urmă îi dau
cel mare, dar asta e permis dintr-o dată drumul. Fetele,
numai celor mari. Lanțurile albe la față de frică și în ace-
lungi învârtesc scaunele re- lași timp sufocate de plăcere
pede-repede, le urcă sus de și emoție, se învârtesc cu sca-
tot, peste capetele celor ce unul ca niște titireze, mai sus,
privim de jos, până ce ochii mai sus decât sus...
nu le mai pot urmări iureșul. – Tată, vreau și eu
În sfârșit, toate sunt cu Ioju, spun.
gata. Orchestra lui Ioju cel – Nu acum. Când ai
mare urcă pe podium. Mo- să mai crești. Acum te poți da
tociclistul de la zidul morții numai pe Ioju pentru copii”.
încălzește motorul, păpușile Ioju pentru copii
de ghips sunt deja aranjate pe rafturi în taraba de n-are nici un farmec fiindcă se învârtește încet și nici
tragere la țintă. măcar podium nu are. Dar totuși accept că, oricum,
Cu ochii mei le-am controlat pe toate. e mai bun decât caruselul căluților de lemn care e
Chiar adineaori m-am întors de acolo. Aștept doar doar pentru copiii mici. Și poate că vreun băiat are
ca mama să se îmbrace. De acum, în toate serile până să se așeze în spatele meu, îmi va răsuci scaunul și
la închiderea bâlciului – adică peste două săptămâni apoi îl va lansa sus-sus, ca la cei mari. Tata contro-
– vom merge acolo împreună: mama, tata și eu. lează bine-bine cine șede în spatele meu și uneori se
Nu mai am răbdare. Trotuarul nostru și cel așează chiar el, pentru a fi mai sigur.
de vizavi nu pot cuprinde mulțimea ce curge spre Acum stăm la coadă la gogoși. Un primus
bâlci. Oamenii merg chiar și pe stradă. De fapt, nu e aprins încălzește o oală mare, pe jumătate plină cu
periculos, căci nu prea sunt mașini, doar pe ici-colo ulei în clocote. Un om rupe bucățele rotunde dintr-o
trece câte o căruță cu cal sau vreun copil pe bicicletă. bucată mare și rotofeie de aluat. Cu mișcări repezi le
Toți merg la bâlci: tineri și adulți, bătrâni și copii, turtește și aruncă 2-3 deodată în uleiul clocotit. Cu
bebeluși în cărucioare sau pe umerii părinților. Toți două bețișoare le împunge una câte una și le întinde
sunt îmbrăcați frumos, strada a devenit o adevărată marginile încetișor până aluatul devine subțire-sub-
paradă de modă, cum uneori vedem la cinema, doar țirel, aproape transparent. Tot cu bețișoarele scoate
mai mare și mai veselă. Toți au fețele zâmbitoare, nu minunea din oală, o presară cu zahăr pudră și ne-o
încordate și serioase ca cei de la paradele de modă întinde cu un pătrățel de hârtie de mărime sufici-
de la cinema. entă doar să o prindem fără să ne frigem degetele.
Ne continuăm drumul. Bâlciul e nu depar- Marginea e îngroșată și pufoasă, mijlocul e subțirel

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 27


Rememorări

de se destramă în gură și totul e cald și dulceag. picioarele în sus.


– Se mai poate una? Continui să merg cu părinții la bâlci seară
– Nu. Are să te doară burta. Azi ai mâncat de seară, iar ei plătesc pentru toate, dar înainte de
destul! asta ajung la bâlci cu băieții și fetele. Acum sunt des-
Eram însă sigură că până să ne întoarcem tul de mare să urc în bărci sau chiar pe Ioju cel mare.
acasă am să mai primesc vreo bomboană lunguiață Îl numesc așa deși știu deja că Ioju nu e numele ma-
cu dungi colorate, un bulgăr rotund de floricele de șinăriei de scăunele pe lanțuri ci numele proprieta-
porumb, încleiat cu sirop de zahăr roșu sau un beți- rului acesteia. Chiar știu cine e și-l văd, pe Ioju, un
șor de lemn învăluit într-un nouraș de fire de vată de evreu scund și rotofei, învârtindu-se printre instala-
zahăr, sau chiar toate astea laolaltă. țiile lui și îmbătrânind puțin din an în an. O disting
– Numai la noi, numai astă seară – femeia deja și pe madam Ioju. Și dânsa e scundă și rotofeie
cu coadă de pește!!! ca bărbatul ei. De obicei e la casă și vinde bilete.
– Roata norocului! Fiecare câștigă!
– Zidul morții! Direct de la Paris. Așa ceva ***
încă nu s-a văzut! Anii se scurg și acum părinții rămân acasă,
Strigătele se amestecă, iar eu le vreau pe iar bâlciul, se pare, e plin doar de băieți și fete de
toate. De fapt, nu prea mai știu ce vreau. vârsta mea. Toți ceilalți se mai învârt pe-acolo, ca în
Vara asta au venit trei circuri și eu vreau să toți anii, dar s-au transformat într-o masă cenușie,
merg la toate trei. Dar tata îmi spune să aleg – mai lipsită de importanță. Noi, un lanț de fete, urcăm pe
este destul timp, venim și mâine. Greu de hotărât. scaunele lui Ioju cel mare pentru a ne răsuci și lansa
Pe o mică scenă, în afara perdelei de la intrare, un spre cer una pe alta și tot sperăm că în spatele ulti-
om aruncă în aer, una după alta, trei făclii aprinse și meia dintre noi se va așeza vreun băiat frumos și nu
le prinde pe toate. Eu încerc să-i urmăresc mișcările prea cuminte.
mâinilor, curioasă să văd dacă îi va cădea vreuna. Perechi ce au fost abia strigate urcă în bărci
Dar lui nu-i scapă nici o făclie și omul de lângă el și le avântă până la cer. Ochii noștri, ai fetelor sin-
strigă: guratice, îi urmăresc triști: sus – jos, sus – jos și din
– Ce-ați văzut aici e nimic față de ce veți nou...
vedea înăuntru! Campioana trapezului, paiața cân- Gogoașe nu mai mănânc, că îngrașă. Nici
tăreață, câinele ce știe tabla înmulțirii!! Grăbiți-vă bomboane sau vată de zahăr. Peste iureșul de mi-
să intrați! Reprezentația începe peste zece minute! rosuri, lumini și sunete, se înstăpânește tensiunea
Zece minute și-au mai rămas doar câteva locuri! sexuală, vicleană și indefinibilă. Mi se joacă cu sim-
Pe cortul unuia din circuri e atârnat, pic- țurile, pe când eu nici măcar nu-i bănuiesc existența.
tat pe o pânză enormă, portretul unei femei cu sâni Noapte târziu, Ioju stinge luminile lui Ioju
mari, barbă și mustăți, iar afară cineva urlă: „Ce e cel mare, semn că bâlciul se închide și trebuie să
aici pictat, veți vedea înăuntru în carne și oase!” mergem acasă.
– Cum... tată, chiar există astfel de lucruri? ***
– Sunt oameni nenorociți pe lumea asta, An după an însoțim demontarea bâlciului.
spune tata, iar eu trag deja către taraba următoare. Asta nu se petrece dintr-o dată.
Luminile colorate se estompează în fumul – Uite, uite, bărcile mai sunt aici, se poate
grătarelor de mititei și toate se amestecă cu sunetele urca! ne îmbărbătăm unul pe altul, ca rudele unui
fanfarei lui Ioju,cu hohote de râs, cu țipete și cu iz bolnav în agonie. Căluții, copiii se mai dau pe căluți!
de gogoși. Dar sfârșitul e deja aici. La început de au-
– Mergem acasă! spune mama și eu nu mă gust n-a mai rămas semn din bâlci. Urmele roților
împotrivesc fiindcă nu mai am putere si vreau gro- de la vagoane și ai pereților de la barăci le-au aco-
zav să dorm. perit bălăriile. Dacă te uiți bine-bine se mai poate
*** întrezări cercul lăsat pe pământ de podiumul lui Ioju
Ei se întorc după un an, și în fiecare an pare cel mare. Iar dacă închidem ochii și stăm chiar în
că nimic nu s-a schimbat. Doar eu cresc încet-încet centru, aproape se poate simți cum balauri și sirene
și acum tata mă învață tragere la țintă. Primesc zece se fugăresc unii pe alții, răsucesc lanțurile scăunele-
mingi mititele și reușesc să fac câteva rățuște să dea lor în jurul lor și le lansează sus-sus peste cerul oră-
din cap și un iepure de tinichea să se răstoarne cu șelului adormit.

28 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Reflux

Emil Simion,
un prozator sucevean

Alexandru Ovidiu VINTILĂ


Om al catedrei, Emil Simion a înțeles, cu profesor, îmbătat de farmecele ei: „–M-am blocat
siguranță, de-a lungul timpului, cât este de impor- total când am văzut-o! Crede-mă! Parcă mă vrăjise.
tant scrisul și cât de necesară este literatura. Proza Nici nu mai știu bine ce am discutat cu ea. Dacă
lui Emil Simon are un puternic filon realist, deși aș fi invitat-o în casă, cred că ar fi fost în stare să
secvențe ample ale scrierilor sale se concentrea- mă sugrume. Se tot mișca de pe un picior pe altul,
ză asupra analizei psihologice. Sub vălul realist al gata să mă înșface. Îi jucau ochii ca unei feline aler-
descrierilor amănunțite, al portretelor abil schița- gând prada, iar mirosul de parfum de lăcrămioare
te, textul lui Emil Simion trece în reflecție, autorul începea să mă amețească. Arăta superb!” În aceeași
bazându-se pe lunga sa experiență de viață și pe cu- notă, este realizat la începutul romanului, semnat
noașterea psihicului uman. Iată, de pildă, în Balans de Emil Simion, și portretul Celiei (Celia, Suceava,
pe pânza retinei (Suceava, Editura George Tofan, Editura George Tofan, 2009), personaj care însă
2013), Emil Simion alege să descrie mai multe per- crește de-a lungul scrierii, parcurgând mai multe
sonaje feminine, cu un condei sigur și abil, atent la etape. De fapt, credem că acest personaj feminin
detalii și surprinzând esențialul. Personajul Melisa rămâne, în esență, neschimbat, îndrăgostitul fiind
este zugrăvit prin ochii lui Vlad, îndrăgostitul rănit. cel care se raportează diferit la dragoste și la femeia
Descrierea este atât de concisă și de elocventă, încât iubită. Nu mai regăsim de această dată descrieri ca
până la finalul prozei Furtună în liniștea gândului în prozele scurte. Este aici, mai ales, o proză a ges-
autorul se poate axa pe sentimentele personajului turilor și a senzațiilor intense. Celia adolescentina
principal masculin, fără să mai revină în acest mod este naturală, vioaie, capabilă să își ofere dragostea
asupra Melisei. „Rămas singur, se tot gândește la fără opreliști: „Fără altă introducere mi-a sărit de
cuvintele amare ale Melisei, cuvinte dureroase în gât, m-a sărutat aprins urându-mi La mulți ani! și
vocea care le rostea. Sunt momente de tăcere în care apoi mi-a oferit darul. Simțisem ca o urzicare să-
o revede pe fata de statură mijlocie, slăbuță, cu ochii rutul ei atât de fierbinte și de adânc”. Pe parcursul
mari și negri lucind sub părul blond lăsat pe spate. romanului, Andri, protagonistul, o regăsește pe
Tăcere strecurată ca o otravă peste coaja durerii ce Celia la maturitate, neschimbată, cu aceeași poftă
o poartă”. Portretul feminin nu este întotdeauna la de viață, capabilă să se abandoneze total iubirii lor
fel de diafan, de candid. În Riscuri ale adrenalinei…, clandestine. Romanul propune din nou un portret
doamna Puiu, mama unui elev care ar fi putut ajun- fizic elaborat și matur, marca Emil Simion: „Ușa
ge corigent la matematică, este descrisă cu patos de rămăsese puțin deschisă după vizita de dimineață.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 29


Reflux

Am tresărit de-a binelea. Am făcut ochii mari și în- pragmatic”, Pilvaluta, „slabă ca o scândurică”, moș
cercam să-mi racordez mai bine urechile. Am auzit Costan și mătușa Saveta, români autentici, dintr-o
bine? Celia! Îmi venea să sar din pat și să alerg spre bucată, Luca și Anton, fascinați de frumusețile na-
ușă. Seamănă cumva cu aceea din inima mea? Nu turii și curioși să îi descopere tainele.
finalizasem ordonarea ideilor că ușa se dădea ușor Emil Simion își alege subiectele cu grijă
la o parte. Prima senzație a fost aceea că rezerva încercând să acopere cât mai bine paleta socială
se luminase deodată mult mai mult decât normal. mozaicată a spațiului românesc. Mai mult, în pro-
Celia, aproape neschimbată în gesturi și tonus. Pu- zele sale, autorul încearcă să se reinventeze prin
țin mai înaltă, cu o coafură deosebită, aceeași ochi tehnici narative diferite, dinamice, care accentu-
mari și mereu întrebători, cu halat alb, impecabil, ează ritmul narațiunilor. Deși nu este un confesiv
părea ca o crăiasă din povești”. autentic, se simte totuși la Emil Simion o puter-
Subiectele din proza lui Emil Simion sunt nică notă autobiografică care străbate întreaga sa
inspirate din viața imediată, din societatea contem- proză. În spatele personajelor-copil, spre exemplu,
porană. Conflictele sunt diverse și de intensitate di- întrezărim crâmpeie din copilăria sa petrecută în
ferită. De multe ori, autorul tratează anumite situa- mijlocul naturii.

ții cu umor și ironie fină, la fel cum o face și în viața Una peste alta, Emil Simion este un autor
de zi cu zi. Nici un personaj nu scapă de analiza sa stăpân pe instrumentele sale de lucru, un veritabil
corectă și echilibrată. Nici o situație nu e cosmeti- povestaș ale cărui narațiuni se citesc cu ușurință,
zată sau trucată. Din paginile volumelor lui Emil având acel ceva necesar apropierii de potențialii ci-
Nicolae se perindă prin fața ochilor Ghiță, „un tip titori.

30 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Chipuri şi privelişti

Un jurnal în dialog

Liviu ANTONESEI
Ștefan Doru Dăncuș este unul dintre experiența lor personală de exilați – Ștefan abia face
scriitorii mei preferați din generația care urmează un an de Anglia, pe cînd Dorina Șișu este în Irlanda de
generației mele. Și îmi place în toate genurile pe care le aproape 10 de ani – maniera de abordare a experienței
practică: poezie, proză, jurnal. Mai puțin Croancecele, străinătății este foarte diferită. Dăncuș este mai grav,
pe care abia am primit-o în format electronic, după ce are nemulțumiri și temeri, Dorina Șișu este desigur
ediția de hîrtie a fost rătăcită de brava noastră poștă, mult mai relaxată, uneori poetică și nu de puține
cred că i-am citit toate cărțile de pînă acum. O bună ori jucăușă. Asta nu înseamnă că uneori partiturile
parte dintre ele le-am și semnalat fie în reviste, fie nu-și mai inversează stilul, nu se mai și intersectează
pe bloogul sau pe cele care l-au precedat. De altfel, în tonuri! Dar ceea ce este mai important este faptul
acum cîțiva ani, i-am realizat un „portret în picioare” că partiturile sînt complementare sau, poate mai
pe pagina mea Poeții mei/ Scriitorii mei, pe care am potrivit spus, contrapunctice. Temerile și preocupările
susținut-o mai mulți ani în revista lui Dăncuș sînt desigur legate de
Observator Cultural și apoi în problemele medicale cu care a
Timpul, despre el am scris în cea din ajuns în Anglia – și nenumăratele
urmă revistă amintită, dacă mă mai controale și analize pe care le face –,
ajută memoria. de dificultățile transplantului în altă
Acum nu foarte multă cultură, cu altă limbă și alte obiceiuri
vreme, am primit de la Editura și, scriitor fiind, de chestiunile
Singur, pe care o păstorește și de care țin de cariera sa de scriitor
cînd s-a exilat în Marea Britanie, așezat acum în două culturi atît de
volumul Jurnalul pacientului englez diferite în cele din urmă. Nu cred că
& confidenta irlandeză (Editura Ștefan va aborda engleza ca limbă a
Singur, Tîrgoviște, 2018), un jurnal expresiei sale literare, va continua să
„la două mîini” sau, dacă doriți, un scrie în aceasta – de altfel o stăpînește
jurnal „în dialog, semnat de Ștefan perfect! –, dar cumva dintr-o poziție
Doru Dăncuș împreună cu Dorina de exterioritate, pe care i-o doresc să
Șișu, un „englez” și o „irlandeză”, rămînă numai geografică...
după locurile în care s-au stabilit Mă cunoașteți deja și
după des-țărare. Un dublu jurnal știți că nu obișnuiesc să povestesc
care se citește cu atîta pasiune că eu literatura – nici poezia, nici proza
am încheiat lectura în ceva mai mult și cu atît mai puțin literatura de
de două ore fără să mă întrerup din citit, nici măcar mărturisire. Fac însă altceva, vă trimit să căutați și
pentru a-mi pregăti o pipă, noroc că-mi pregătisem să citiți cartea, ba chiar la drept vorbind vă instig la
una înainte de a mă pune pe citit. asta. Nu vă mai urez lectură plăcută, pentru că sigur
Nu știu dacă din pricina diferențelor de va fi! Cine a citit și jurnalul anterior al lui Ștefan Doru
structură dintre cei doi autori sau a celor care țin de Dăncuș știe exact la ce anume mă refer...

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 31


Pe contrasens

„Apostoli” şi „apostolat”
cultural românesc
în lumea hispanică.
George Uscătescu şi
Grigore Cugler-Apunache

Adrian ALUI GHEORGHE


Am să încep abrupt: al doilea război mon- apostol şi apostolat în ceea ce îi priveşte pe George
dial s-a încheiat în plan istoric şi pentru România, Uscătescu şi Grigore Cugler. Apostolul este, prin
s-au stabilit păci mai mult sau mai puţin respec- definiţie, un misionar al unei credinţe, al unor va-
tate sau drepte, dar nu s-a încheiat încă „o pace lori, al unor adevăruri. Nu altfel este George Uscă-
interioară” pentru cultura română. Pentru că după tescu, în biografia sa culturală, extrem de bogată,
încheierea conflagraţiei mondiale, în societatea ro- găsim „misionariatul” promovării culturii române
mânească a urmat un alt război, „româno-român”, la cel mai înalt nivel, cu mijloace intelectuale de
care nu ştim dacă s-a încheiat cu adevărat. Care anvergură. Obsesiile sale au fost Eminescu, Brân-
au fost consecinţele acestui inedit război intern? cuşi, Blaga, argumente pentru definirea unei cul-
E greu de cuantificat, prea multe scenarii încep cu turi cu o solidă bază de tradiţie şi cu un accentuat
„ce ar fi fost dacă istoria noastră, la toate nivelu- simţ al modernităţii. Zoe Dumitrescu Buşulenga
rile, ar fi evoluat aşa cum se profilase în perioada şi-l aminteşte pe George Uscătescu în anul 1964,
interbelică”? Să ne imaginăm că în cultura româ- la Veneţia, unde a fost omagiat Mihai Eminescu,
nă ar fi fost prezenţi, activi, Mircea Eliade, Eugen eveniment care s-a bucurat de o largă participare
Ionescu, Emil Cioran, George Uscătescu, Ştefan internaţională. Spune cea care, la rîndul ei, a slu-
Baciu, Constantin Brâncuşi, Sergiu Celibidache, jit „religia Eminescu” cu abnegaţie: „Printre noi
Grigore Cugler-Apunache, Victor Brauner, Virgil toţi, o apariţie vie, luminoasă, răspînditoare de idei,
Ierunca, Monica Lovinescu, Alexandru Busuio- agitînd şi crescînd noosfera, solidară cu cultura din
ceanu şi mulţi alţii care şi-au împlinit destinele în orice punct cardinal. Era George Uscătescu. Comu-
alte părţi ale lumii. Mai mult, ce ar fi fost dacă valo- nicarea pe care a ţinut-o, într-o italienească impe-
rile culturale ale României nu ar fi fost ostracizate, cabilă, a fost una de european al spiritului, dar şi
în anii 50-60, închise în puşcării politice, interzise, de cărturar român autentic, preţuind deopotrivă pe
umilite, izolate în spaţiul propriei culturi? Lucian cei mari ai săi, alături de mai marii lumii întregi. În
Blaga, Constantin Noica, I. D. Sîrbu, Petre Ţuţea, mobilitatea extraordinară a minţii lui George Uscă-
Vasile Voiculescu, alţii şi alţii, ştiuţi sau nu. Greu tescu, fenomenele culturale şi figurile reprezentative
de răspuns. Nici Revoluţia Română nu a dat răs- depăşeau timp şi spaţiu şi trăiau, în mod esenţial, o
punsul aşteptat, în cultura şi în istoria noastră nu coexistenţă de muzeu imaginar, de alăturare într-o
s-a produs acea „evaluare recuperatorie” care să selecţie axiologică supremă. Eminescu strălucea ast-
redefinească societatea noastră. Desigur, nu este fel ca un giuvaer cu scînteieri sporite de vecinătatea
momentul acum pentru această temă, dar cele firească a àfinilor săi de pe continentul nostru şi de
două personalităţi în discuţie intră pe această listă pe celelalte, pus într-un relief meşteşugit cu aleasă
generoasă, a personalităţilor româneşti care şi-au socoteală de profesorul de la Madrid”. (Cuvînt îna-
modificat destinul după „suflul nemilos al istoriei”. inte, „Erasmus”, Editura Univers, 1982). Iar în altă
* parte, în „cuvîntul introductiv” la „Ontologia cul-
Nu întîmplător am folosit termenii de turii”, George Uscătescu spune: „Eminescu întru-

32 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Pe contrasens

pează şi exprimă poetic, adică în termeni absoluţi unui sens profund de echilibru, de măsură, de pon-
de creaţie, întreg universul românesc”. Bucuria de a deraţie, îmbinare fericită de seninătate şi de lirism”.
mărturisi despre valoarea lumii din care vii, despre Mai mult, l-a tradus în limba spaniolă pe Lucian
adevărurile primite şi pe care le împărtăşeşti, ţine Blaga cu devoţiune şi har, la un nivel greu de atins.
de acest apostolat. „Brâncuşi şi arta secolului” este Dar preocuparea obsesivă a „estetului”
cea mai completă şi „empatică” decriptare a enig- George Uscătescu a fost relaţia etic-estetic, conşti-
mei brâncuşiene. Spune George Uscătescu: „Mitul, ent fiind că nu există libertate în afara culturii, că
misterul şi cultura ţărănească n-au mai fost inter- esteticul este cel care determină comportamentul,
pretate niciodată într-o manieră intelectuală atît că istoria însăşi evoluează onctuos atunci cînd iese
de pură. (...) Unicul său tezaur artistic, după cum de sub influenţa esteticului. Principiul asumat de
va mărturisi mai tîrziu, erau scoarţele, pridvoarele, Uscătescu este propriu şi lui Brâncuşi, de altfel,
sculpturile porţilor dintr-un sat românesc ascuns în care susţine că „Frumosul este echitate absolută”,
regiunea subcarpatică a Olteniei. Se născuse, după bază a studiului exemplar „Brâncuşi şi arta seco-
cum povestea el mai tîrziu, într-un sat pierdut în lului”. Sugerată de Platon, în „Banchetul” mai ales,
văile Carpaţilor. Satul său n-avea nici primar, nici ideea îl marchează pe George Uscătescu care „sim-
învăţător, nici jandarm, nici doctor. Mai mult, sa- te” la Brâncuşi obsesia perfecţiunii care este sensul
tul său nu avea nici nume. Oamenii ştiau ce-i învă- artei şi implicit al frumosului: „Pentru Brâncuşi,
ţau primăvara, vara, toamna şi iarna. Şi cele citite principiul etic şi cel estetic sunt unul şi acelaşi lucru.
în stele. Era satul misterios al Utopiei” (La moar- Ele fac parte din ideea sa despre artă ca valoare ab-
tea lui Constantin Brâncuşi). Nu există elogiu mai solută”. (Brâncuşi şi arta secolului, Editura Meridi-
puternic pentru un artist decît această identificare ane, 1985)
cu Utopia. Iar Utopia aceasta se regăseşte, unde?, „Ontologia culturii”, apărută în anul 1987
în spaţiul memorial al celui care evocă, cu care se în România, la Editura Ştiinţifică, reprezintă re-
identifică prin rememorare,
prin admiraţie. Întregul stu-
diu este, de altfel, un exerciţiu
de admiraţie, un elogiu adus
perfecţiunii: „Arta sa conţi-
ne o înaltă, demnă şi nobilă
spiritualitate. Pătrunsă de un
profund simbolism, materia
se purifică în ea, pînă la im-
ponderabil, devine impecabil
curată, plină de strălucire şi
ritm, volumul concret se di-
luează în spaţiu”. (Nesăţioasa
sete de infinit). Arta lui Brân-
cuşi este pusă în relaţie cu
marile valori şi nume ale cul-
turii secolului, de la Rodin la
Picasso, de la Ezra Pound la
Paul Valéry, este interpretată
prin filozofia lui Heidegger,
dar şi prin muzica primitivi-
lor şi concluziile converg spre
superioritatea şi curajul artei
„consângeanului” nostru.
La Lucian Blaga
remarcă „o fundamentare
obiectivă dincolo de perspec-
tiva folclorică şi trasarea unei
ontologii a acestei culturi in-
spirată dintr-un umanism ro-
mânesc, rod ultim şi bogat al

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 33


Pe contrasens

laţionarea filosofiei cu umanismul, o altă ilustra- nistului George Uscătescu în raport cu „fuga” sa
re a relaţiei etic – estetic, atît de dragă lui George spre libertate, dar şi un mesaj transmis celor care
Uscătescu. Deşi este o carte de filosofie a culturii, trăiau în diferite variante de lagăr, dar în primul
de asociere a valorilor clasice cu metode de inter- rînd compatrioţilor săi.
pretare moderne, lectura acesteia este antrenantă În „Proces umanismului” George Uscă-
datorită tonului pe care îl imprimă autorul, gesticii tescu vorbeşte de post-istorie, de post-modernita-
auctoriale. Arta, în secolul cel mai frămîntat din te şi chiar de post-umanitate, înaintea lui Francis
istorie, este complementară ştiinţei, dar şi vieţii. Fukuyama, cel care a şocat mediul intelectual cu
Noua „demiurgie” prefigurată de Uscătescu este celebrul eseu „Sfîrşitul istoriei”. Post-cultura, de
baza unei lumi care îşi schimbă în mod accelerat exemplu, teoretizată de Fukuyama ca parte a „sfîr-
paradigma. Spune George Uscătescu: „Prefigura- şitului istoriei” este la Uscătescu o consecinţă a „...
tă astfel, ca spectacol, joc şi magie, în evul ştiinţei şi instaurării antropologice a metafizicii în social, evi-
tehnicii, viaţa îşi trage tot mai mult seva din meto- denţiată de apariţia culturii de masă instrumentali-
dologiile artificiale. Vechile vrăjitoare medievale sînt zate prin ideologia faptului cultural, manipularea şi
înlocuite în acest nou Ev Mediu de oamenii robot, socializarea culturii, ca şi prin faptul că mijloacelor
iar metodologia futuristă dispune de pe acum, la de comunicare în masă le-a fost încredinţată funcţia
orice solemnitate academică, de automantropul ei. culturală însăşi”. Cultura a fost vulgarizată prin di-
(...) Combinînd spectacol şi magie, Zarathustra îşi seminare. Şi mai departe, Uscătescu, luînd martore
pregăteşte jocul. Căci de multă vreme oamenii, care concepţii enunţate de Henri Lefebvre şi Gilles De-
trăiau într-o singurătate agrestă, fără să fi băgat de leuze, vorbeşte de profunda criză a limbajului care
seamă că „Dumnezeu murise”, îşi duc existenţa ca se instaurează în societatea planetară cu consecinţe
nişte somnambuli, atraşi de prestidigitaţia şi arta greu de anticipat, dar sigur plasînd umanitatea în
combinatorie a lui Zarathustra însuşi” (Ontologia post-istorie şi post-cultură. Criza limbajului pre-
culturii, Structuri ale imaginaţiei) figurează criza identităţii şi, de ce nu, ieşirea din
Ideea unei Europe unice este prezentă în istorie. În acest sens, spunea recent rusul Evgheni
eseurile „vizionarului” George Uscătescu, încă din Vodolazkin, un „postdostoievskian”, autorul ro-
perioada anilor 70, cînd scrie „Proces umanismu- manului „Laur”, o capodoperă a literaturii actuale,
lui”, volum ce va apărea în româneşte în anul 1987, într-un interviu: “Gândurile noastre, ale oamenilor,
la „Editura Politică”. Ideea de bază, susţinută de există doar în cuvânt, ele nu pot exista altfel. Nici
George Uscătescu, este că „nu este suficientă o rea- pictura, muzica, n-ar fi existat dacă n-ar fi existat
litate comună economică”, că e nevoie ca Europa să cuvântul. Când învelişul lui se distruge, dispare sen-
devină o puternică entitate politică şi să îşi asume sul. Rămâne sentimentul, o idee confuză, dar ele nu
„prerogativele ei de îndrumător şi conducător cul- pot exista în afara cuvântului. Este o mare proble-
tural al lumii”. Mai mult, George Uscătescu revine mă, pentru că acest înveliş de cuvinte se distruge la
la ideea că nu există umanism în afara culturii, iar propriu şi el seamănă cu stratul de ozon de deasupra
cultura înseamnă libertate. Spune Uscătescu: „Din pământului, strat care, la rându-i, se distruge. Cred
perspectiva care ni se deschide, problema culturii că se va termina rău acest lucru. Trebuie spus că as-
este problema Libertăţii. Antinomiile sale sunt anti- tăzi vorbirea oamenilor devine tot mai primitivă, iar
nomiile Libertăţii. Nemesis şi Libertate, iată dilema discursul pe internet, vorbirea pe chat, vorbirea de la
ontologică. Autoconştiinţa sa este autoconştiinţa Li- televizor, sunt primitive şi mi-e teamă că, într-o zi,
bertăţii. Tăcerea sa creatoare este tăcerea problema- cuvântul va fi înlocuit printr-un muget, moment în
tică a Libertăţii. (...) A trăi fără adevăr şi fără liber- care se va prăbuşi întreaga bunăstare şi consumul.
tate înseamnă a trăi în cea mai mare tristeţe, într-o Oamenilor le plac toate valorile, în afară de valoa-
dezolare fără margini, în absenţă şi în neant. Aşa rea cuvântului; în lumea întreagă se reduc progra-
se trăieşte în lumea Voinţei de putere, care neagă mele institutelor umanitare, în favoarea cercetărilor
libertatea; în această lume conduc lucrurile, iar ne- economice, iar dacă continuăm aşa, o să ştim, de la
cesitatea este lege şi destin. Însă în lumea voinţei de un moment dat încolo, numai să numărăm banii şi
putere, în Impreiul lucrurilor şi al necesităţii, omul să mugim. Dar acest lucru nu va dura mult timp,
continuă să fie Fiinţa care caută. Iar pe drumul că- pentru că după acest muget va veni pierderea totală
utării se află în mod necesar, poate fruct al neliniştii a conştiinţei, şi, drept urmare, nu va mai avea cine
sale, al propriei sale tensiuni existenţiale, Libertatea să numere banii.” Iar în acel moment chiar că nu
şi Adevărul, esenţial unite” (Proces umanismului). va mai fi nimic de demonstrat. Şi nici pentru cine.
Dacă citim subtextul acestui fragment de eseu, pu- *
tem avea dimensiunea aspiraţiei interioare a uma- Al doilea exemplu de apostolat în lumea

34 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Pe contrasens

hispanică îl reprezintă Grigore Cugler, cel care a urmează, la intervale foarte scurte şi într-un ritm
intrat în postumitatea prodigioasă cu supranume- din ce în ce mai accelerat: neîncrederea, bănuiala,
le de Apunake (Apunache), reflex al unui personaj prefăcătoria, minciuna, cinismul, gelozia, invidia,
dintr-o galerie bizară, pe care a propus-o în opera dispreţul. In sfîrşit, când sufletul a atins gradul de
sa. Ce îi leagă pe cei doi autori? Dincolo de desti- perfecţie dorit, se naşte ura, şi acolo rămâne înfiptă
nele lor care au aceeași direcție, imprimată de „su- până la plăsele, pentru totdeauna. Ura este apoteoza
flul istoriei”, ca o centrifugare din propria matcă, sentimentelor omeneşti. Sub semnul ei se deapănă
îi mai leagă şi revista ... „Destin”, operă a genero- viaţa întregii lumi. Ea este echivalentul, în limbaj
sului şi „risipitorului de sine”, George Uscătescu. universal, al noţiunilor de bunăvoinţă, solidaritate.
Apărută între anii 1951-1972, revista a adunat în entuziasm. Ura este mai tare decât cea mai tare con-
„tomurile” ei numele cele mai importante ale dias-
porei culturale româneşti, deşi au fost numeroase
colaborări şi din ţară. Pe site-ul „Biblioteca digitală
a Bucureştilor” am găsit, plăcut surprins, colecţia
revistei „Destin” sub formă digitizată, fac, astfel,
o invitaţie la lectură pentru o revistă de o ţinută
culturală impecabilă. Nu ne-am propus să facem
o analiză a revistei, care merită, fireşte, toată aten-
ţia şi un studiu aplicat, dar nu mă pot abţine să nu
exemplific, trecînd în revistă sumarul unui număr
luat la la întîmplare. Am deschis, astfel, numărul
12, din 1966. Semnează editorialul „Tehnică şi uto-
pie” directorul George Uscătescu. Mircea Eliade
publică nuvela „La Ţigănci”, Horia Stamatu publi-
că un grupaj de versuri, iar N. I. Herescu o cro-
nică a vieţii în diaspora, „Ziar de Pribeag”. Jurna-
lul lui G. M. Cantacuzino este prezentat de Virgil
Ierunca, iar Vintilă Horia publică eseul „Ovidiu,
personagiu de roman”, ca mai apoi Zevedei Barbu
să vorbească despre Lucian Blaga iar Mihai Nicu-
lescu despre Ioan Creangă în studiul „Creangă şi
iar Creangă”. Mai semnează Al. Busuioceanu, Ni-
colae Crişan dar şi Ion Raţiu eseul „Rusia în Eu-
ropa”. Impresia generală e că George Uscătescu şi
echipa redacţională au pus bazele unei Românii în
exil, elementele culturale identitare fiind revelato-
rii. Grigore Culgler-Apunache este prezent în mai
multe numere ale revistei apărută sub formă de
„caiete”. În numărul 19-20 din 1969 este prezent cu
textul „Portrete în vînt”, pe care nu l-am regăsit în
nici unul dintre volumele „recuperatorii” din ţară.
Cităm, spre exemplificarea stilului „apunechian”:
„Prudenţa este mama lui Georgică şi a Steluţei, doi
copilaşi drăguţi, de sex opus, însă nu incompatibili.
Georgică şi Steluţa sunt remarcabil de simandicoşi vingere, mai adâncă decît orice crez. Frăţia dintre
şi umblă dînd din cap, ca puii de sfinx. Mama lor îi oameni se măsoară prin ură. Sub imboldul ei, orice
cheamă, de altfel, cu acest nume colectiv «Sfinx», fi- sacrificiu, chiar jertfa de sine devine o adevărată fe-
indcă-i vine mai uşor aşa, decât să rostească tot tim- ricire. URA! strigă omenirea, la intervale regulate şi
pul amândouă numele. Cu toată vârsta lor fragedă, se aruncă în prăpastie, cu ochii legaţi... ş.a.m.d.” În
copiii şi-au făcut o părere bine definită despre viaţă, nr 15/ 1966 apare textul „Afară de unu singur”, care
mai ales cu privire la modul în care functionează se regăseşte şi în antologiile apărute între timp în
serviciul domestic de Măsuri şi Greutăţi. Au înţeles ţară, dar şi textul „Alb şi negru”, din numărul 24-
astfel că primul sentiment ce prinde rădăcini în su- 25, din 1972, care este mai puţin cunoscut.
fletul neprihănit al copilului este frica. După frică Despre Grigore Cugler-Apunake am citit,

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 35


Pe contrasens

pentru prima oară, într-un almanah literar de di- guvernator al Bucovinei (care a lăsat-o, din gene-
nainte de 1980. Era acolo o evocare deloc substan- raţie în generaţie, pînă la Alexandru Fodorac von
ţială (nu mai ţin minte de cine semnată) în care Kugler!). Urmaşii lui Maximilian şi Anton, după
se povestea despre cîteva giumbuşlucuri lingvistice ieşirea Bucovinei de sub influenţa austro-ungară,
ale unui Cugler care se rătăcise apoi prin lume. Nu au rămas definitiv în România şi astfel, pînă azi,
aveam nici un motiv special să-l ţin minte, putea după calculul doamnei Adelina Cugler-Fodorac,
să fie doar o figură boemă care făcuse onoare sa- s-au desfăşurat, cu bune şi rele, nouă generaţii. Că
loanelor literare ale epocii fără să lase ceva de re- pe drumul ales de strămoşi au devenit din Kugler
ţinut în urmă. După 1980, la Casa Scriitorilor din - Cugler, e o chestiune care a ţinut de o firească ro-
Bucureşti, într-o seară rară, Petre Ţuţea făcea mare mânizare a numelui.
haz pe seama unui personaj, Apunake, un ames- Pe „crenguţa” cu numărul 30 al acestui
tec de bufonerie inteligentă şi absurd digerabil din impresionant arbore genealogic descoperim pe
care recita diferite pasaje. După 1989 i-am întîlnit Grigore Cugler (Riri), fiul dr. Grigore Cugler. Dar
numele pe ici, colo, în tot felul de contexte, însă să o lăsăm pe doamna Adelina să ne spună mai de-
cu adevărat am citit despre şi texte semnate Gri- parte: „… A urmat liceul militar Mănăstirea Dealu.
gore Cugler-Apunake în volumul „Apunake şi alte A participat ca pionier în primul război mondial,
fenomene” publicat în anul 1996 la Editura „Co- unde şi-a pierdut două degete de la mîna stîngă. A
gito”, din Oradea, în îngrijirea distinsului cărturar făcut facultatea de drept a Universităţii Bucureşti
Mircea Popa şi care adună, practic, cele două cărţi iar pasiunea pentru muzică l-a îndreptat spre Con-
apărute pînă acum: „Apunake şi alte fenomene” servator, unde a studiat vioara, îndrăgită încă din
(București, 1934) şi „Vi-l prezint pe Ţeavă” (Ma- copilărie. Invaliditatea a reuşit să o învingă, ţinînd
drid, 1975). Tot de acolo am aflat că scriitorul este vioara în mîna dreaptă. În 1926 a primit menţiunea
născut la Roznov, lîngă Piatra Neamţ, că a făcut onorifică la premiul de compoziţie George Enescu
şcoala primară la Roznov, studiile secundare la pentru Cvartetul de coarde nr 1, căruia i-a fost şi
Piatra Neamţ iar liceul (militar) la Mănăstirea Dea- învăţăcel. A colaborat ca dirijor cu Societatea sim-
lu. Am pornit în căutarea urmaşilor, a datelor care fonică Muzica din Bucureşti, fapt care l-a impus în
să ni-l releve, tîrziu, pe înaintaşul nostru care a fă- viaţa muzicală devenind în 1933 membru al Socie-
cut onoare avangardismului românesc şi nu numai tăţii Compozitorilor Români. A mai scris Cvartetul
din „patriotism local”, ci şi ca o recunoaştere a sur- de coarde nr. 2 în la major care l-a făcut cunoscut
prizei pe care ne-a produs-o opera sa, atîta cîtă a şi în străinătate, Adagio pentru vioară şi pian, Suita
ajuns pînă la noi. Astfel am aflat că mare parte a fa- Le petit ballet, Vals pentru violoncel şi pian, liedul
miliei odihneşte în cimitirele din Roznov şi Piatra A la recherche du femme perdu etc. Muzica lui a
Neamţ, că mulţi reprezentanţi sînt risipiţi în zări avut un mare succes şi la Roma, Berna, Stockholm.
care nu ne sînt lesne la îndemînă. Singurul om care Era de o vastă cultură, cunoştea opt limbi, între
ne-ar putea da relaţii, am aflat, era doamna Adeli- care şi cîteva dialecte arabe. În 1924, pe baza studi-
na Cugler-Fodorac care trăia la Timişoara, trimisă ilor şi a relaţiilor de familie, intra în serviciul Mi-
acolo, în anii ‘50, cu familia, după ce soţul, ofiţer în nisterului Afacerilor Străine şi este trimis la Berna
armata română, a fost „dezbrăcat” de haina milita- ca ataşat de delegaţie. Acolo s-a căsătorit cu Anitta,
ră. Fiul ei, Alexandru Fodorac (von Kugler), ingi- de care s-a despărţit în scurt timp, în timpul unui
ner, trăieşte în Germania şi are preocupări artistice concediu la Bucureşti. Anitta a rămas la Bucureşti,
dintre cele mai diverse, poezia și pictura fiind cele cerînd să-şi păstreze numele de Cugler, după di-
mai la îndemînă. Doamna Adelina Cugler-Fo- vorţ, iar Riri a plecat în Suedia, unde a fost numit
dorac ne-a pus la dispoziție, mai întîi, un arbore consul. Acestea se întîmplau în anii premergători
genealogic al Cuglerilor (sau Kuglerilor!) cît şi un celui de-al doilea război mondial. La Stockholm
extras din textul explicativ al acestui arbore deose- se căsătoreşte cu Ulrika Dyrssen şi au două fete:
bit de rămuros. Astfel, o spun pentru istorii literari, Margareta şi Cristina. În 1945 diplomaţii sînt che-
aflăm că cel mai vechi document oficial din arhiva maţi în ţară pentru reeducare. După un an, cei mai
familiei care se referă la numele Kugler datează din mulţi dintre cei care s-au întors au fost suspendaţi
1744 şi este actul de înnobilare prin care împără- şi doar foarte puţini au mai fost trimişi la posturi.
teasa Maria Tereza acorda lui Johann Georg Kugler Între ei, totuşi, a fost şi Grigore Cugler. Astfel, în
titlul de „von” garnisit cu domenii şi alte bunuri. 1946, acesta se reîntoarce la Stockholm şi simţind
Originalul acestui act se găseşte la Viena iar o co- că situaţia din România este ieşită de sub control,
pie, legalizată la Cernăuţi în 1791, s-a aflat în pose- îşi ia soţia şi cele două fete şi pleacă în America de
sia lui Maximilian von Kugler, numit la acea vreme Sud. În 1947 se stabileşte în Peru, la Lima, unde

36 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Pe contrasens

trăieşte pînă în anul 1972. Acolo s-a născut şi a aduce în literatura română „efectul Apunake” în
treia lor fiică, Alexandra. Ca să nu creeze necazuri varianta sa postbelică, aşa cum s-a manifestat el în
familiei, în perioada comunistă a întrerupt orice „Peru-cel-de-la-capătul-lumii”. Chiar recunoaşte
legătură cu ţara încît nu a putut fi prezent nici la că a întîlnit o mulţime de oameni, risipiţi prin lume,
moartea mamei sale. S-a întreţinut, materialiceş- care se considerau „apunakişti”, un titlu care confe-
te, în această perioadă ca salariat al unei societăţi rea, imediat, inteligenţă şi umor. De reţinut finalul
de asigurări în timp ce Ulrika conducea un bazar articolului evocator: „…Vestea primită în 1972 de
de antichităţi. Nu a abandonat literatura şi muzi- la Baby Cugler, pe care o redau fără să schimb o
ca nicio clipă, după cum am aflat între timp. Între literă, m-a izbit într-un loc secret al inimii, rană pe
anii 1965-1972 a făcut parte din Orchestra Sim- care o simt, la fel, şi astăzi: Azi eu vă scriu să vă dau
fonică Naţională a statului Peru. Una dintre fiice, trista veste de moartea lui Riri, care a avut loc în
Margareta, căsătorită cu Peter Halling, s-a întors în ziua de 30 sept. 1972, aici în casă, la Lima. A fost
Europa, la Stockholm, şi are patru copii: Simona, înmormîntat în cimitirul brithanique. De mai mult
Alexandru, Ulrika şi, bineînţeles, Grigore. Cristina de un an de zile a fost între bine şi rău, mai bine zis
este căsătorită cu Peter Schaller şi nu au copii. Ale- între rău şi bine. După 5 săptămîni la spital, anul
xandra este divorţată şi are şi ea patru copii: Lizin- trecut în august mergea spre bine. După cîteva luni
ca, Gunilka, Elciario şi Mihail…” Vă daţi seama cît iar se simţea slab, şi mai slab, şi ultimile 2 luni a stat
sînge din viţa Cugler (-Apunake) curge prin lume? în pat”. Praful Roznovului de Neamţ s-a împrăştiat
Vijelios, desigur! în zările Sud-Americii. Discret ca disperarea do-
Iată ce spune Mircea Popa în excelenta şi mesticită de plîns.
consistenta prefaţă la cartea „Apunake şi alte feno- *
mene” despre care am mai vorbit: „În ceea ce pri- După 1989, din cîte am văzut, căutînd cu
veşte scrisul, Grigore Cugler a fost întotdeauna un insistenţă cărţile lui George Uscătescu, în Româ-
fel de Apunake, erou absurd şi comic al său, scri- nia nu a mai apărut niciun volum semnificativ din
ind la întîmplare şi cu mari pauze, din care pricină opera acestui intelectual rar, care ar face onoare
opera sa a rămas aşa de puţină şi în contratimp, oricărei culturi din lume. El a cărat în lume, ca un
deoarece Ştefan Baciu îl socoate drept absurdist apostol, valorile culturale româneşti, le-a promo-
avant la lettre, care a dat texte remarcabile într-o vat, le-a impus; nu au apărut, în schimb, niciun
vreme în care nici Eugen Ionescu şi nici Beckett emul şi nicio iniţiativă majoră care să îl redea in-
nu însemnau încă nimic. Din păcate însă, opera tegral culturii române pe unul dintre marii gân-
lui Cugler-Apunake n-a văzut decît tîrziu lumina ditori ai secolului XX, cel care a urmat la catedră,
tiparului, fiind urmărită şi atunci de ghinion, deoa- strălucit, lui José Ortega y Gasset. Citesc, la decenii
rece o parte din manuscrise i-au fost pierdute sau bune de la apariţie, cărţile lui George Uscătescu şi
rătăcite pe la prieteni, încît şi azi ea este cunoscută ele „respiră” autenticitate şi adecvare, asta se dato-
doar fragmentar …” rează nivelului raportării, puterii de sinteză şi de
Cele două cărţi ale lui Grigore Cugler do- diagnoză în acelaşi timp, în ceea ce priveşte valoa-
vedesc pe de-a-ntregul descendenţa sa urmuziană. rea intrinsecă a culturii.
Format la şcoala avangardei româneşti, care avea De asemenea, recuperarea lui Grigore
în spate o lungă tradiţie, în anii ‘30 cînd Grigore Cugler-Apunake este una timidă, marginală. Un
Cugler se dedica scrisului, el descoperă pe urmele volum complet, care să adune opera acestui „neas-
lui Urmuz cu încîntare comedia limbajului pe care tîmpărat” avangardist de certă valoare europeană,
Caragiale o pusese în evidenţă cu atîta vervă, pro- ar adăuga un plus literaturii româneşti „prospecti-
punînd asemeni acestuia, situaţii comice şi absur- ve”. Grigore Cugler-Apunake poate sta, fără îndo-
de, în care invenţia verbală predomină. Ciclul Apu- ială, alături de Daniil Harms, avangardistul rus de-
nake este un text în care onirismul şi absurdul îşi venit victima lui Stalin. Apunake al nostru a fost cu
dau mîna la fiecare pas, folosind nu de puţine ori o clipă mai prevăzător. La Lima o stradă îi poartă
sugestii de basm sau de miraculos folcloric. Apu- numele, un bust vorbeşte de valoarea sa de muzici-
nake este un fel de Micul Prinţ invers, care, preo- an, de prim solist al orchestrei naţionale a statului
cupat de soarta şi viitorul omenirii, îşi propune să Peru. În România este aproape necunoscut.
se căsătorească spre a da naştere unui fel de om al
viitorului, care să schimbe lumea. (Fragmente din conferinţa susţinută
Ştefan Baciu, în volumul „Praful de pe la Universitatea Alcalá din Madrid,
tobă”, apărut în anul 1995 la Editura Eminescu îi 9 noiembrie 2018, la invitația Uniunii
face un portret excepţional lui Grigore Cugler, re- „Lucian Blaga” a Scriitorilor şi Artiştilor din Spania)

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 37


Eveniment

La Bucovina

Doina CERNICA
Întâlnirea cu invitații din nordul Bucovinei la «Limba Noastră cea Română»”, cu aproape întot-
la manifestarea dedicată de Biblioteca Bucovinei „I. deauna încruntatul Ilie Tudor Zegrea, președintele
G. Sbiera” Suceava și Societatea Scriitorilor Bucovi- Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, redac-
neni (SSB), sub auspiciile Consiliului Județean Su- tor-șef al revistei „Septentrion”, alături de care îi caut
ceava, la 80 de ani de la fondarea Societății la Cernă- în zadar pe poeții Mircea Lutic și Simion Gociu, pe
uți a început cu o veste nedorită: urcat împreună cu prozatorul Grigore Crigan, pe istoricul literar Ștefan
Maria Toacă și Ștefan Broască în autobuzul Cernă- Hostiuc, și pe poetul Arcadie Opaiț. Și, firește, mi-
uți-Suceava, Nicolae Toma, redactor-șef al ziarului ar fi plăcut să o reîntâlnesc la acest ceas aniversar și
„Zorile Bucovinei”, președintele Societății Jurnaliș- pe universitara Lora Bostan de la Catedra de Filolo-
tilor Independenți din Regiunea Cernăuți, a fost în- gie Română a Universității Naționale din Cernăuți.
tors de la graniță, întrucât nu observase că depășise Dar să mă întorc la îmbrățișările și „bun venit”-uri-
termenul de valabilitate al vizei. Așa-i când ai grani- le mele, deoarece celelalte, care se petrec numeros
ță între o parte și alta a Bucovinei și vii cu pașaport și și concomitent, mi-au ieșit din orizontul privirii,
viză la ai tăi! Pe de altă parte, a început să-mi crească ca să-i pomenesc și pe poetul Marin Gherman, re-
inima văzând tot mai mulți oameni ai scrisului îm- prezentând și Centrul Media BucPress Cernăuți, și
brățișând-se ai noștri cu ai noștri: prof. Paraschiva revista „Glasul Bucovinei” condusă de acad. Ale-
Abutnăriței și col. Ioan Abutnăriței cu Nicolae Șap- xandrina Cernov, pe Vitalie Zâgrea, redactor-șef la
că, redactor-șef la „Monitorul de Hliboca”, vicepre- Radio Ucraina Internațional, pe Vladimir Acatrini
ședinte al Societății pentru Cultură Românească de la Societatea Bibliotecarilor Bucovineni, dar și
„Mihai Eminescu” Cernăuți, eu cu universitara Ale- președinte la Liga Tineretului Român din Bucovina
xandrina Cernov, Membră de Onoare a Academiei „Junimea”, pe Aurica Bojescu, președinte executiv la
Române, directoarea Editurii „Alexandru cel Bun” Centrul Bucovinean Independent de Cercetări, pre-
Cernăuți, dar și cu Maria Ștefureac, directoarea Bi- cum și pe prof. Eugenia Cimborovici-Teodoreanu,
bliotecii din Pătrăuții de Jos, venită împreună cu poetă și interpretă de muzică populară, președinta
prof. Eleonora Schipor, vicepreședintă a Societății Fundației „Gheorghe Asachi”.
„Golgota” a Românilor din Regiunea Cernăuți, care Deși 12 noiembrie 1938, când Societatea
se saluta călduros cu Ciprian Bojescu. Și, de aseme- Scriitorilor Bucovineni a fost fondată, din inițiativa
nea, cu Elena Tărâțeanu, directoarea mult-visatului lui Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur,
și încă nefinalizatului Muzeu „Mihai Eminescu” Neculai Roșca, Traian Chelariu, ca secție a Societății
din Cernăuți, însoțită de fiica sa Cristina și de so- pentru Cultura și Literatura Română din Bucovi-
țul ei, tinerii în lună de miere, cu zile de miere în na, cu Grigore Nandriș președinte, și 14 decembrie
România, dar cu Vasile Bâcu, președintele Societății 1938, cu prima adunare de sine stătătoare a Societă-
pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, re- ții și preluarea președinției sale de către Constantin
dactor-șef al „Gazetei de Herța”, cu sprijinul căruia Loghin, sunt datele la care se raportează aniversarea
am realizat cândva la Cernăuți „Respirări. Preludiu nașterii, ziua de vineri, 19 octombrie 2018, a fost

38 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Eveniment

aleasă pentru sărbătorirea celor 80 de ani de exis- Iulia. De-ar fi trăit să o audă și Dumitru Covalciuc,
tență ai SSB. Multitudinea de manifestări programa- cel care exasperat de lipsa Cavalerului de pe aleea
te în cinstea Centenarului trecut de la Marea Unire Făuritorilor Unirii în Capitala acesteia ajunsese să
a grăbit sărbătoarea, iar timpul frumos a așezat-o spună cu obidă că până la urmă o să-l facă pe cheltu-
într-o lumină asemenea. Frumos la propriu, dar și ială proprie, să-l ducă în straiță și să-l instaleze acolo
prin înțelesul de prielnic, de vreme ce, în ciuda ab- cu mâna lui! Mărturisind că „suntem doar pe jumă-
sențelor pomenite și sincer regretate, elita intelectu- tate bucuroși”, „am fi venit și la dumneavoastră, dar
alității cernăuțene a putut să ajungă în bună măsură înțelegem rosturile și oportunitățile”, președintele
la sărbătorirea natalei SSB, ca să folosim termenul Gheorghe Flutur a încheiat cu îndemnul: „Să încu-
preferat de unul din primii săi membri, cărturarul rajăm drumul Ucrainei spre Uniunea Europeană!”
Leca Morariu. Ca singura soluție a acestui ceas pentru îndepărta-
Cu actuala președintă a Societății Scri- rea spinilor graniței.
itorilor Bucovineni, Carmen-Veronica Steiciuc, Cu o mărturisire și-a început intervenția
plecată în turneu cu teatrul a cărui directoare este, și Mircea A. Diaconu, istoricul literar regretând
Teatrul Municipal ,,Matei Vișniec” Suceava, gre- că vreme de mai bine de zece ani nu și-a îndreptat
ul organizării sărbătorii a fost dus de de istoricul prioritar atenția asupra minei de aur pe care „stăm
Gheorghe-Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii efectiv” și față de care „avem o responsabilitate uri-
Bucovinei, și de poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, așă” – zestrea literară, zestrea culturală a Bucovinei.
vicepreședinte SSB. Dar ce nu pot face doi bărbați Afirmând că „nimic nu ne dă dreptul să nu ne in-
vrednici, când își asumă o misiune! Totul a fost de formăm, să nu aflăm cine suntem, să nu citim cărțile
notă mare, care de altminteri a și fost acordată, nu esențiale”, Mircea A. Diaconu a povestit că, de pil-
numai pentru momentul de vârf, al aniversării, ci dă, mulți tineri nu știu de ce Suceava are două gări
pentru ansamblul activității acestei prestigioase re- foarte vechi, că a avut una și în zona Policlinicii din
uniri scriitoricești de-a lungul vieții sale, evocată de Areni, că Silvestru Octavian Isopescul, fiul cărtura-
Alexandru Ovidiu Vintilă, într-o prezentare publi- rului Samuil Isopescul, a fost întâiul traducător al
cată în numărul din septembrie-octombrie 2018 al Coranului în limba română. Și atâtea altele! „Măcar
revistei Societății, „Bucovina literară”. Nota maximă în vremurile astea să ne cunoaștem mai bine trecu-
a venit de la Gheorghe Flutur, președintele Consi- tul!” Vremuri, a mai spus Mircea A. Diaconu, în care
liului Județean Suceava, sub chipul celei mai preți- „dincolo de graniță se suferă pentru Bucovina, aici
oase și mai râvnite aprecieri a acestui an aparte, anul – destulă inerție!”
Centenarului Unirii Bucovinei cu România, distinc- „De aproape jumătate de veac a Bucovinei,
ția „Meritul Bucovinei”. Mai târziu și acordată într-o ca profesoară, monahie, scriitoare mai mică”, Elena
altă împrejurare avea să răsplătească și scrisul mona- Simionovici a reluat sensibila sa Laudatio la adresa
hiei Elena Simionovici, de la Sf. Mănăstire Voroneț, Cuvântului, rostită cu timp în urmă la Cernăuți, în
de asemenea vicepreședintă a Societății Scriitorilor inedita percepere a acestuia prin miresmele pe care
Bucovineni, după ce cu puțin timp înainte fusese poate să le aibă – de pâine caldă, busuioc, pelin, praf
decernată și prof. Margareta Labiș, și poetului Mar- de pușcă, vin de Cotnari -, arătând că „Bunul Dum-
cel Mureșeanu, pentru rolul important jucat în cei nezeu nu ne-a lăsat descoperiți în fața lumii”, că a
50 de ani de existență ai lui „Nicolae Labiș”, cel mai venit rândul acesteia „să se mai minuneze și de noi,
longeviv concurs național de poezie din România. că noi ne minunăm destul de alții”, folosindu-ne și
Dar reîntorcându-ne la sărbătoare, să-i înzestrarea pentru cuvânt, „n-avem altă urmă de-
menționez pe cei aflați în prezidiul acesteia de o cât cuvântul”, după care, îndreptându-și gândul spre
parte și de cealaltă a președintelui Gheorghe Flutur, viitor, spre a o suta aniversare a SSB, a spus: „Noi
începând cu Alexandru-Ovidiu Vintilă, continuând ne vom muta la Domnul, dar voi, cei tineri, cât mai
cu Alexandrina Cernov, Mircea A. Diaconu, prorec- mulți să fiți la Centenar!”
tor al Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, mona- Pentru că într-o bibliotecă, prezența cărții
hia Elena Simionovici, istoricul literar Nicolae Câr- este și naturală, și obligatorie, intervenția acad. Ale-
lan și Gheorghe-Gabriel Cărăbuș, și să rețin din cu- xandrina Cernov s-a axat pe primul volum așezat în
vântul președintelui Gheorghe Flutur convingerea fața adunării, „Fântâna Albă. Golgota neamului”, din
că „oamenii de cultură au curaj, nu au prejudecăți”, seria pe care o coordonează, „Destin bucovinean”,
„la dumneavoastră există istorie adevărată, demni- și care apare prin grija Sf. Mănăstiri Putna, vorbind
tate” - „elitele culturale au făcut Unirea!” Însoțită de despre necesitatea cunoașterii adevărului istoric,
vestea mult așteptată a dezvelirii unui bust al lui Ian- adevăr de care manuale falsificate i-au ținut departe
cu Flondor la Suceava și a „geamănului” său la Alba pe elevii, tinerii din anii ocupației sovietice, adevăr

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 39


Eveniment

care în perioada de început a acestei ocupații au în- consilierului municipal Angela Zarojanu, des în-
semnat pentru românii din nordul Bucovinei masa- tâlnit la manifestările culturale sucevene, de data
cre, deportări, înfometare, strămutări în locuri cât aceasta și cu o Diplomă de Excelență a Asociației pe
mai depărtate de ținutul nașterii. Iată însă că după ce care o conduce, SEVA – Șanse Egale, Valoare, Auto-
a început cunoașterea sa din documente de arhivă, ritate pentru SSB 80.
din mărturii, din amintiri, când, cât de cât, românii Dar cu adevărat se înviorează la vederea
începuseră să mai respire, izgonirea limbii române următoarei cărți anunțate de programul sărbătorii,
din școli de către statul ai cărei cetățeni au devenit „Drumuri de dor prin Țara Dragă” de Maria Toacă,
după prăbușirea URSS îi confruntă cu un nou val de binecunoscuta ziaristă de la „Zorile Bucovinei” din
situații menite să le distrugă identitatea, comparabil Cernăuți, dedicată de autoare nepoțeilor, Veronica
prin repercusiuni cu cele evocate în „Fântâna Albă. și Teodor, la Centenarul Marii Uniri. Trei generații,
Golgota neamului” sau cu cele din volumul Mariei Maria Toacă și soțul, Tudor Andrieș, cu fiul, Iulian
Toacă, lansat în mai 2018, la Salonul Literaturii Ro- Andrieș, și fetița sa, Veronica, descoperă România,
mâne din Bucovina, ediția a XIV-a, „Martiri români cu frumusețile sale durabile, cu istoria sa, evocată
din infernul foametei”. O carte, o moarte asemenea în zidiri și scrisă în inima românilor de pe pămân-
par să crească din realitatea de coșmar a posibili- tul românesc înstrăinat. Nu sunt însemnări de că-
tății zămislite de un proiect legislativ ca limba ro- lătorie, sunt „emoții”, cum a spus și Maria Toacă,
mână să fie interzisă și în evenimentele publice, în referindu-se la bucuria răscolitoare a acestei cărți
slujbele din biserici, supravegheate de „inspectori a sufletului său, care a avut parte de aprecierea ci-
lingvistici” și de perspectiva amenzilor date pentru titorilor din sudul Bucovinei încă de la publicarea
vorbirea limbii materne. De aici și durerea întrebării primelor fragmente în cotidianul „Crai nou” din Su-
retorice a acad. Alexandrina Cernov apropo de în- ceava. O Românie văzută cu inima, cu setea fierbin-
demnul președintelui Gheorghe Flutur de a încuraja te a deceniilor de așteptare trăite de Maria dincolo
drumul Ucrainei spre Uniunea Europeană: „Această de granița care i-a smuls pământul vieții dinaintea
Ucraină?!” nașterii și l-a proiectat în lumi cu alte limbi de stat,
În acest punct, al respirației oprite, relata- și alte valori decât cele în care îi crescuseră părinții.
rea încearcă să-și recapete suflul inițial, încrezător, O Românie atât de atent privită și văzută, cu atâta
stimulat de prezența atâtor cernăuțeni cititori și au- însuflețire colindată și cercetată, încât se dovedește
tori de carte românească la Suceava, observând li- nu o dată minunat surprinzătoare nu numai pentru
cărul verde-tricolor al insignelor „Bucovina. 1918. românii de dincolo de frontiere, ci și pentru cei care
100. 2018. Centenarul Unirii cu Țara” oferite parti- au zi de zi privilegiul să-i respire aerul și să se adre-
cipanților de prof. Niculai Barbă, consilier al preșe- seze celorlați în graiul în care visează, privilegiu pe
dintelui Gheorghe Flutur, și zâmbetul prietenos al care românii din România poate nu întotdeauna îl

40 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Eveniment

conștientizează și îl prețuiesc îndeajuns. Fără nicio n-o consemnez: „De câte ori vă citesc, Doamnă, îmi
vorbă aspră, fără niciun reproș, asta ne spune Maria vine să plâng!”
Toacă în cartea sa despre Țara Dragă! „O carte fără Sigur că, asemenea lui Nicolae Cârlan și
sfârșit, a mai spus autoarea, pe care oricine o poate Fundației Culturale a Bucovinei, poate i-ar fi plă-
continua!” cut și lui Ion Filipciuc să ofere participanților cărțile
Aduse de Nicolae Șapcă, alte cărți s-au pregătite pentru Centenar, și ne-ar fi plăcut și nouă,
orânduit lângă cele două,
„Crasna Bucovinei” de Ni-
colae Motrescu, gest cu
care publicistul a împlinit
promisiunea făcută surorii
autorului, prof. Maria Mo-
trescu, stinsă din viață la o
săptămână după lansarea
acestei culegeri de folclor,
și propriul volum de artico-
le, prezentat la Cernăuți de
dorneanca Paraschiva Abut-
năriței, în septembrie, de
Limba Noastră cea Româ-
nă - „Eternul dor”, intensi-
ficând cu albastrul copertei
sale albastrul antologiei lui
Nicolae Cârlan „Mihai Emi-
nescu. La Bucovina” (ediție
revăzută). Astfel, cu „Golgo-
ta”, „dor” și „Eminescu” s-a
alcătuit de la sine un „trico-
lor”, un triptic de trăiri re-
prezentativ pentru Bucovina, pentru miazănoaptea Mariei Toacă și mie să-i vedem plecând cu tomul
pământului românesc! Cartea lui Nicolae Cârlan a nostru, „Dulce-amar de Bucovina”, dar, aflate încă
trecut din mână în mână, darul antologatorului și sub tipar, a rămas pentru mai târziu.
darul Fundației Culturale a Bucovinei, cu sprijinul Deocamdată să urmărim înmânarea de
căreia a apărut, pentru fiecare participant la Săr- către Alexandru-Ovidiu Vintilă a Diplomelor Ani-
bătoarea SSB 80, prinosul lor la Centenarul Unirii versare, de Excelență ale Societății Scriitorilor Bu-
Bucovinei cu România, la Centenarul Marii Uniri! covineni oaspeților din nordul Bucovinei și pentru
Prilej pentru Nicolae Cârlan să i se pară că sunt mai cei care nu au reușit să ajungă, toți însă reprezentând
mulți cernăuțeni decât „regățeni” și să-i îndemne, și cele mai importante și mai active organizații negu-
pe ei, și pe basarabeni, să vină să „ocupe” România vernamentale românești, Vladimir Acatrini, Vasile
pentru veșnicie, să ne „ocupe” pentru mult dorita Bâcu, Anica Bojescu, Ion Broască, Ștefan Broască,
reîntregire. Naturi grave, cernăuțenii însă nu prea Alexandrina Cernov, Eugenia Cimborovici-Teodo-
i-au gustat gluma, cred că Vasile Bâcu, președintele reanu, Marin Gherman, Iurie Levcic, Arcadie Opaiț,
Societății pentru Cultură Românească „Mihai Emi- Vasile Păvăleanu, Ion Popescu, Petru Posteucă, Va-
nescu”, a tunat că asta ar vrea și ucrainenii, să plecăm sile Răuț, Eleonora Schipor, Vasile Schipor, Elena
de pe pământul nostru, iar Maria Toacă a înălțat glas Tărâțeanu, Maria Toacă, Nicolae Toma, Ana Cristi-
limpede, că dacă „Drumuri de dor...”, „cu o astfel na Tărâțeanu, Ilie Tudor Zegrea, Vitalie Zâgrea. Dar
de dedicație, a putut să apară la Cernăuți, înseam- și câtorva din sudul Bucovinei, reprezentate de prof.
nă că la Cernăuți se mai poate trăi, că suntem vii!” Carmen Andronachi, prof. Paraschiva Abutnăriței,
Momentul de tensiune a fost risipit tot de Nicolae prof. univ. dr. Mihai Iacobescu și Vasile Păvăleanu,
Cârlan, lăcrimând la aducerea aminte a eminescolo- farm. Maria Olar și Rozalia Motrici, și să mă opresc
gului de seamă care a fost Dimitrie Vatamaniuc, cel aici, fără certitudinea de a-i fi notat pe toți. Cu scuze
care i-a semnat Cuvântul înainte la ediția din 2000, pentru omisiuni! Dar și cu precizarea, că Sărbătoa-
reluat și în ediția de acum. Și cu o mărturisire publi- rea a reunit, alături de cei din Suceava, membri SSB
că pentru scrisul Mariei Toacă pe care nu am cum să din Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Voro-

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 41


Eveniment

neț, Rădăuți, Todirești, Fălticeni și Râșca. telectualii, elita au un rol esențial și astăzi, în spiritul
Din mai multele prezențe la microfon, o afirmației lui Vladimir Trebici că dacă mai există un
rețin pe cea a lui Marin Gherman în ipostaza de re- singur român rămas și suferă dincolo, atunci toate
dactor-șef adjunct al revistei „Glasului Bucovinei”, aceste societăți își au rostul.
revistă trimestrială de istorie și cultură de deosebită Eugenia Cimborovici-Teodoreanu, mișca-
calitate editată de Institutul Cultural Român, cu ves- tă poate la recitarea Adinei Șulea din „Călin. File de
tea, aplaudată, a încheierii anului Centenarului cu poveste” de gândul unor clase în care, într-o apropi-
propriul centenar, apariția numărului 100, cu cre- ată zi, să nu mai poată fi auzit versul eminescian, a
dința că „prin cultură ne putem reîntregi spiritual” răscolit neliniștile, și teama, și revolta legate de izgo-
și cu o mărturisire surâzătoare privind întâlnirea cu nirea limbii române din școli, amintindu-și cu glas
atâția oameni de condei din nordul Bucovinei: „La tare amenințarea ascunsă în îndemnul unui inspec-
Cernăuți nu prea reușim să ne întâlnim toți deodată, tor kievean adresat profesorilor-părinți în urmă cu
a făcut-o aici, la Suceava, Gabriel Cărăbuș!” peste un deceniu într-o școală cu limba de predare
Salutul puternicei organizații a bucovine- română, care suna așa: Dacă vreți să vă trăiască co-
nilor din Iași, cu dr. Vasile Diacon președinte – îm- piii în Ucraina, atunci dați-i la școli ucrainene, dacă
preună cu al poetului Casian Maria Spiridon din nu, cărați-vă de aici! și răspunsul pe care i l-a dat
partea Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor –, adus de atunci și pentru care plătește și astăzi: Ne cărăm, dar
scriitorul Liviu Papuc, a purtat amprenta durerii numai cu pământul nostru cu tot!
proaspete a pierderii universitarului Mandache Le- În final, tot Eminescu, în recitarea Adi-
ocov, fost director al Grădinii Botanice, pentru care nei Șulea, a mai învârtit cuțitul în rană cu „Doina”:
s-a păstrat un moment de reculegere, și a tristeții „De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-
gândului că urmașii acestor bucovineni duși de viață s-a/, Că nu mai poate străbate/ De-atâta străină-
în Capitala Unirii Principatelor nu-și vor simți rădă- tate”… După care, românește, omenește, venind și
cina bucovineană cu profunzimea dorului și cu pu- clipa despărțirii, s-a ciocnit un pahar și s-a vărsat
terea conștiinței unei misiuni întregitoare ca părin- o lacrimă.
ții și bunicii lor. Dar atmosfera apăsătoare instalată Cum cei mai mulți bucovineni din nord,
de chipul mohorât al lui Liviu Papuc s-a înseninat cu ultima cursă Suceava-Cernăuți plecată la 15,30,
oarecum atunci când a luat cuvântul prof. Carmen aveau să treacă pe jos prin vamă, duși până la gra-
Andronachi, președinta Societății pentru Cultura și niță cu un autobuz, împreună cu directorul Ghe-
Literatura Română în Bucovina, care, adresându-se orghe-Gabriel Cărăbuș i-am însoțit până la popa-
organizatorilor și recunoscându-se „profund im- sul târgului de toamnă de pe platoul de lângă apa
presionată de această privire scrutătoare în nordul Sucevei. Erau munți de fructe și legume, splendori
Bucovinei”, de faptul că „vă doare sufletul de ceea ce lucrate în lemn, piele, lână, cânepă, in, mărgele, iar
se întâmplă acolo”, și-a exprimat convingerea că in- de pe scenă se revărsau cântece vechi ale formații-
lor din județ invitate de Centrul
Cultural „Bucovina”. Scriitorii
și-au bucurat privirile și sufletul
și au sorbit cu nesaț miresmele.
Aproape toate erau aici ca și la
ei, dar nu s-au îndurat să plece
cu mâna goală, alegând mere,
brânză, roșii, dulcețuri: pen-
tru ai lor, puse pe masă la cină,
aveau să dezvăluie savori păs-
trate doar în cuvântul românesc
rămas de la strămoși. Creații su-
fletești mai mult decât fructe ale
pământului!
Ne-am mai îmbrățișat
odată, cu inima strânsă și plină
de speranță, cu „plângeri și surâ-
se”, cum este întotdeauna când ne
vedem și ne revedem la Cernăuți
sau la Suceava. La Bucovina!

42 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


România centenară

Centenar:
De la şcoala haretiană
la marea reeducare

Theodor CODREANU
Renaşterea naţională modernă a români- de trei mandate (1897-1910), întrerupte doar de
lor a durat cam de la sfârşitul domniilor fanariote, ministeriatul lui Constantin Arion (1900-1901), s-a
împlinindu-se la 1 Decembrie 1918, minune isto- pus în practică prin câteva legi: Legea învăţământu-
rică ce a supravieţuit până la 28 iunie 1940, când lui secundar şi superior (1898), Legea învăţământu-
începe agonia României Mari, culminând cu ocu- lui profesional (1899), Legea învăţământului privat
parea bolşevică a ţării prin falsul armistiţiu de la 23 (1904). Spiru Haret nu venea de pe teritoriul po-
august 1944. Un rol central în această extraordina- liticianismului, ci de pe cel al ştiinţei de carte, îm-
ră, dar scurtă istorie, l-a avut învăţământul, de la binând perfect generalul cu particularul, după mo-
primii ctitori (Gheorghe Şincai, Gheorghe Lazăr, delul gândirii eminesciene şi europene. Moştenirea
Ion Heliade-Rădulescu, Gheorghe Asachi, Mihail haretiană a funcţionat şi între cele două războaie
Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza), continua- mondiale, progresând în conformitate cu realităţile
tori, în plan laic, ai şcolilor bisericeşti. Un pas mai istorice. Funcţionalitatea sistemului de învăţământ
departe a făcut generaţia din epoca Marilor Clasici, fundamentat de Spiru Haret după nevoile concrete
când au apărut organizatori politici, instituţionali ale ţării, în spiritul marilor tradiţii europene, a fost
de talia lui Titu Maiorescu, Vasile Conta, învăţători remarcată şi monografiată de numeroşi cercetători,
de geniul lui Ion Creangă şi revizori şcolari şi teore- mulţi în vremea din urmă, când toate n-au mai vrut
ticieni de rigurozitatea profesională a lui Eminescu. să meargă, educaţia degradându-se cu fiecare refor-
Pe acest fond, încă necristalizat instituţional, apare mă şi cu fiecare ministru, începând cu Mihai Şora şi
Spiru Haret, născut cu un an mai târziu decât Emi- până la ultimul bănuit a fi bun de ministru: Valen-
nescu şi stins din viaţă în 1912, odată cu I.L. Cara- tin Popa. Între cei care au încercat să reamintească
giale, când reforma sa deja dădea roade pregătitoa- politicienilor de modelul haretian se numără: Al.
re pentru trezirea conştiinţei naţionale fără de care Zub, Constantin Schifirneţ, Florentina-Manuela
Marea Unire n-ar fi fost posibilă. Matematicianul şi Tăbăcilă, Mihai Dragnea, Laurenţiu Şoitu, Eufro-
savantul Spiru Haret îşi concentrase astfel filosofia sina Otlăcan, Mihail M. Andreescu, Elvira Botez,
educaţională: „Sistemul şcolar al unei ţări trebuie să Iolanda Constantinescu, Cristina-Maria Dabu, Fi-
fie oglinda fidelă a trebuinţelor, aspiraţiunilor şi ca- lofteia Repez, Nicolae Postolache, Victor Vătăma-
racterului naţional al poporului care o locuieşte. Re- nu, Dănuţ Ghiţă ş.a.
forma şcolară care se urmăreşte de câţiva ani are de Dar putem să înşirăm oricât de mulţi
obiect principal realizarea acestui deziderat”. păstrători ai memoriei haretiene, fiindcă România
Modernizarea învăţământului românesc, pare a fi programată ca să nu mai vrea să-şi revină
în toate dimensiunile sale, într-o perioadă scurtă, după catastrofa istorică de la 23 august 1944, toate

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 43


România centenară

smintindu-se din temelii odată cu reforma învăţă- la Piteşti, sub oblăduirea lui Alexandru Nicolschi2,
mântului din 1948, anunţată de Decretul 175/1948, avându-l ca „erou” infernal şi victimă, totodată, pe
o lege care nu prefigura decât mascat ceea ce isto- un anume Eugen Ţurcanu3.
ricii, sociologii, filosofii mai noi vor numi marea Paul Goma a numit, pe bună dreptate, în-
reeducare a poporului român. În faptă, o devenire doctrinarea copiilor în şcoli cu modele de zeităţi ca
nonromânească a populaţiei, având ca ţintă fina- Lenin, Stalin, cu exemple umane din romanul lui
lă crearea speciei antropologice numită mancurt Alexandr Fadeev, Tânăra gardă etc., dar şi cu ree-
(Cinghiz Aitmatov), botezată de ideologia bolşe- ducarea adulţilor prin „învăţământul ideologic”, de
vică drept homo sovieticus, iar după 1989, homo care nimeni nu era scutit, a numit, zic, fenomenul
globalus (care poate însemna şi „omul gloabă”!), cu formula eufemistică a „experimentului Piteşti
un soi de nomad lipsit de identitate naţională, su- II”. Scriitorimea însăşi a fost reeducată cu astfel de
pus spectrului „corectitudinii politice”. Abia acum mijloace, trecând prin proletcultism, apoi eschivân-
ceea ce Take Ionescu numise duşmanul natural al du-se în estetism şi textualism. Un lucru nu înţe-
poporului român avea să pună în aplicare testa- leg noii educatori: cum, odată cu primele semne de
mentul lui Engels de la 1848, celebrul doctrinar al libertate, se retrezeşte din adormire ceea ce Emi-
Manifestului Partidului Comunist, alături de Marx, nescu numea arheul naţional? Cum, după un secol
fiind indignat că românii trădaseră revoluţia mon- de mancurtizare, Basarabia a renăscut din propria-i
dială proletară deturnând-o în una naţională. Se cenuşă şi a votat întoarcerea la patria-mamă la 27
năştea, astfel, „legenda neagră” a României care s-a martie 1918; cum de aceeaşi Basarabie a înviat oda-
pliat ca o mănuşă pe doctrina bolşevică, moştenită tă cu perestroika gorbaciovistă?
direct din politica ţarilor, de scoatere din istorie a Toate acestea duc la o concluzie inevitabi-
principatelor române. Conchidea, cu năduf, Engels: lă: nu există educaţie autentică, sporitoare de fiinţă
„[Românii sunt] un popor fără istorie… destinaţi împotriva rădăcinilor arheice ale unui popor. Ex-
să piară în furtuna revoluţiei mondiale… [Ei sunt] perimentele artificiale duc la monstruozităţi, fiind
suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor] rămâ- fundate pe utopii ale raţionalismului. Vintilă Horia
ne astfel până la extirparea sau pierderea caracteru- a observat că raţionaliştii, crescuţi din beţia ilumi-
lui lor naţional, la fel cum propria lor existenţă în nismului de veac XVIII, au tălmăcit denaturat titlul
general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra celebrei gravuri a lui Goya: Somnul raţiunii naşte
unei măreţe revoluţii istorice. […] Dispariţia [lor] monştri. În realitate, ca bun cunoscător al subtili-
de pe faţa pământului va fi un pas înainte”1. Pierde- tăţilor limbii spaniole, Vintilă Horia a redat sensul
rea caracterului lor naţional, iată sintagma care con- adevărat: Visarea/visătoria raţiunii naşte monştri.
centrează experimentul sovietic declanşat în Româ- Iată întreaga primejdie a utopiilor comuniste sau de
nia, în Basarabia şi în celelalte teritorii româneşti altă natură.
încorporate în Ucraina. Pentru copii şi tineret s-a Şi cu această observaţie înaintăm către
născut reforma învăţământului declanşată în 1948, învăţământul postdecembrist. Prima reacţie este
exact la un secol de la testamentul lui Engels, dar aceea de stupoare sans rivages. Dacă 22 decembrie
început de ţari încă de la 1812. Evident, departe de 1989 ne-a adus libertatea mult jinduită, cum a fost
a fi suficient. De aceea, a început, paralel cu şcoala, posibil ca, în trei decenii, trecând din reformă în re-
marea educaţie a adulţilor: arestări, puşcării, lagă- 2
Într-o autobiografie din 1944, Boris Grünberg (1915, Tiras-
re de muncă forţată în URSS pentru cei peste 170 pol-1992, Bucureşti), declara: „În luna mai 1941 am plecat
000 de ofiţeri şi soldaţi arestaţi în ziua de 23 august cu o misiune în România. Când am fost prins, ca să-mi pot
1944, trimiterea la Canalul Dunăre-Marea Neagră, ascunde trecutul și misiunea, mi-am schimbat numele în Ni-
colschi Alexandru Sergheevici, originar din Tiraspol. Sub acest
deportările din Bărăgan, pentru ca toate să culmi-
nume am fost cercetat de organele Biroului II Contrainformații
neze cu cel mai odios experiment postbelic, cel de de la București și sub acest nume mă recomand până astăzi, 14
octombrie 1944”.
3
Cine nu cunoaşte această istorie sinistră să citească uriaşa
1
Apud Larry L. Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni... Răz- literatură penitenciară publicată după 1989, dar şi lucrările
boiul clandestin al blocului sovietic cu România, trad. din en- de rară profunzime semnate de Paul Goma, Virgil Ierunca,
gleză, de Camelia Diaconescu, Editura Rao, Bucureşti, p. 31. Mihai Ungheanu, Petru Ursache, Sorin Lavric ş.a.

44 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


România centenară

formă, şcoala românească să arate din rău în tot mai tă ca niciodată de dezbinare tocmai în anul Cente-
rău, fiind socotită de unii a fi o fabrică de analfabeţi narului Marii Uniri! Pricina este de ordin ideologic.
funcţionali? Ba şi de „doctori” analfabeţi, incapabili Impresia de continuitate cu anii marxism-leninis-
a stăpâni alfabetul cercetării ştiinţifice şi nici pe cel mului este una crud de reală: în locul marxismului
al limbii române! Spiru Haret a reuşit
în zece ani să transforme din temelii
şcoala românească, pe când în proas-
peţii 30 de ani postmoderni, nume-
roşii miniştri dau impresia că nimic
luminos nu vine din adâncul fiinţei
lor, afundaţi într-o neputinţă grandi-
os-penibilă. Cineva îmi atrăgea atenţia
că între numeroşii miniştri ai educa-
ţiei de după 1989, doar patru au stat
la cârmă măcar trei ani: Liviu Maior,
Andrei Marga, Ecaterina Andronescu
şi Daniel Funeriu. Iată semnul lipsei
da stabilitate.
Stupoarea de care vorbeam
vine de acolo că, parcă, un resort stra-
niu i-a silit pe aceşti reformatori să
trădeze, pas cu pas, arheitatea etnică,
golind strategiile şi programele şco-
lare de dimensiunea haretiană cen-
trală: cea naţională. Pe de-a dreptul
spus, noua clasă politică a preluat din
mers moştenirea bolşevică a marii re-
educări. Într-un dialog cu Paul Goma,
i-am mărturisit că impresia mea e că
suntem prizonierii unui experiment
Piteşti III. Mi-a confirmat diagnosti-
cul: de astă dată, unul cu mult mai vi-
clean, mai pervers, fiindcă se prezintă
în numele „democraţiei”, al „societăţii
deschise” etc. Şi mai e ceva: departe
de a se fi salvat de „legenda neagră”
formulată de Engels, România e asal-
tată şi mai draconic de insecuritatea
morală şi spirituală, locuitorii ei fiind
etichetaţi drept „ţiganii Europei”, inva-
dând-o ca „slugi” (foarte trebuitoare
însă!) şi „cerşetori”. Mai mult de atât,
România, de trei decenii, pare a trece printr-un răz- economic şi politic s-a instalat, granitic, succesorul
boi crunt, fiindcă a furnizat aceleiaşi Europe peste său: marxismul cultural, având drept faţadă doctri-
patru milioane de imigranţi, întrecând până şi Siria, na corectitudinii politice, noua maladie a începutului
care, într-adevăr, parcurge un război catastrofal. de mileniu, coaptă în sânul Şcolii de la Frankfurt,
Nu ne rămâne decât să încercăm a căuta refugiată peste ocean prin Troţki şi reimportată de
cauzele stării actuale prin care trece ţara, ameninţa- o parte a liderilor Uniunii Europene. Asupra aces-

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 45


România centenară

tor stări de lucruri atrag atenţia personalităţi res- că învăţământul îşi trădează rosturile lui profunde,
ponsabile din Statele Unite şi din Europa. Filosoful de întărire a naţiunii, că, de pildă, desfigurarea pre-
şi expertul militar William S. Lind, coordonator al dării istoriei în şcoală este o eroare cu grave conse-
unei cărţi traduse şi-n româneşte4, avertiza: „Dacă cinţe etc. Aşa se explică reacţia împotriva Apelului
putem da în vileag adevăratele origini şi natura co- din februarie 2017 al celor 101 de academicieni care
rectitudinii politice, vom fi făcut un pas gigantic către au îndrăznit să îndemne instituţiile publice, inclu-
abolirea ei”. siv învăţământul, la protejarea identităţii naţionale.
Din sânul Uniunii Europene, e de sem- Au fost declaraţi imediat „naţionalişti”, anacronici,
nalat temeinica Declaraţie de la Paris, semnată de „incorecţi politic”, incapabili să priceapă că Europa
treisprezece personalităţi de prim rang cultural a ieşit de sub zodia naţionalului, că bătrânul conti-
şi politic din zece ţări, din care reproduc un pasaj nent nu va putea prospera decât în clipa când naţi-
(punctul 4): „Ne apropiem de o fundătură. Cea mai unile vor fi făcute praf şi pulbere! Aşa se explică de
mare ameninţare la adresa viitorului Europei nu este ce alegerea istoricului Ioan-Aurel Pop ca preşedinte
nici aventurismul rusesc, nici imigraţia musulmană. al Academiei Române a stârnit iarăşi un val de pro-
Adevărata Europă este supusă riscului din pricina teste din cauze similare. Aşa se explică de ce primi-
strânsorii sufocante pe care falsa Europă o exerci- rea recentă în rândurile Academiei Române a unuia
tă asupra imaginaţiei noastre. Naţiunile noastre şi dintre cei mai înzestraţi sociologi contemporani, Ilie
cultura împărtăşită sunt înlocuite de iluziile asupra Bădescu, continuator, între altele, al tradiţiei socio-
a ceea ce Europa este şi ar trebui să fie. Promitem logiei lui Dimitrie Gusti şi Henri H. Stahl, a stârnit
să rezistăm acestei ameninţări la adresa viitorului iarăşi proteste, prin moda scrisorilor deschise. Aşa
nostru. Vom apăra, susţine şi promova Europa re- se explică de ce şi instituţii-simbol ale tradiţiei şi ge-
ală, o Europă căreia toţi îi aparţinem cu adevărat”. niului naţional, precum Muzeul Naţional al Ţăranu-
Recte Europa naţiunilor. Or, educaţia care ni se im- lui Român au devenit lăcaşuri de educaţie împotriva
pune elimină dimensiunile naţională şi creştină, în familiei tradiţionale, programând în Sala cinemato-
care marile valori sunt „demitizate” şi înlocuite cu grafică „Horia Bernea” filme apologetice ale civiliza-
surogate ale divertismentului, inoculând tinerelor ţiei gay. Şi, ca o culme a „marii reeducări”, recent s-a
generaţii convingerea că nu există decât prezentul. propus învăţământului nostru, chiar din interiorul
Dacă în era ascensiunii burgheziei, îndemnul era: sistemului, un proiect de educaţie parentală menit
Enrichessez-vous!, în cea postmodernistă devine: să dea o ultimă lovitură familiei tradiţionale, la care,
Amusez-vous!5, atrăgea atenţia încă din 1987 filoso- din fericire, Academia a replicat imediat, apreciind:
ful Alain Finkielkraut. Educaţia tradiţională se baza „Proiectul Ministerului Educaţiei Naţionale, de le-
pe ceea ce Mihai Ralea numea ontologia obstacolului giferare a unui sistem de educaţie parentală fără nici
(Explicarea omului, 1946), pe capacitatea de a învin- un specific românesc, cu implicaţii enunţate explicit
ge greutăţile vieţii, în condiţii de inegalitate în ce pri- împotriva familiei tradiţionale, ca nucleu al vieţii
veşte înzestrarea afectivă şi intelectuală a indivizilor. sociale, culturale, morale şi creştine, milenare a ro-
Acum, s-a creat iluzia, pe urmele învăţământului mânilor, presupune o educaţie uniformă a copiilor,
comunist, că toţi sunt premianţi, într-un paradis di- fără diferenţe de sex, de particularităţi antropologice
gital, virtual, mondializat. şi psihologice, de mediu comunitar (rural, urban),
Cândva, Academia Română era farul că- etnic. Proiectul echivalează cu o încercare, asemă-
lăuzitor al culturii, ştiinţei şi învăţământului. Mai nătoare celor din statele cu regimuri totalitare inter-
nou, locul Academiei a fost luat de „corecţii poli- naţionaliste sau globaliste, de obţinere a ceea ce s-a
tic”. Academia este atacată de homunculii culturali numit mereu «omul nou», fără familie, fără naţio-
şi politici ori de câte ori încearcă să atragă atenţia nalitate, fără ţară, fără identitate.” Fireşte, şi de astă
dată ONG-uri „progresiste” n-au întârziat să acuze
4
Cf. Corectitudinea politică. „Religia” marxistă a noii ordini Academia de „naţionalism” şi de alte păcate.
mondiale, coord. William S. Lind, Andrei Dîrlău, Irina Ba- Aşadar, marea reeducare începută sub bol-
zon, Editura ROST, Bucureşti, 2015.
şevici continuă.
5
Alain Finkielkraut, Le défaite de la pensée, Gallimard, Paris,
1987, pp. 162-163. Aşadar, educaţia încotro?

46 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


România centenară

Gen. Iacob Zadik


şi trei întâmplări
de poveste…

Ion FILIPCIUC
Pe urmele generalului Iacob Zadik în Bu- Ducatului Bucovinei în primii ani din marele război
covina şi Pocuţia vom invoca trei episoade mai al popoarelor (iulie 1914- decembrie 1915) şi îşi ex-
palpitante petrecute în vremea când trupele româ- prima legitima nedumerire:
ne asigurau ordinea, viaţa şi avutul populaţiei din „Trădarea! Iată un popor „trădător”, şters
„această margine primejduită de ţară românească”. de pe lista bunilor „patrioţi”! Poporul român din
Întâiul episod este întâlnirea dintre genera- Bucovina „trădător” în favorul ruşilor! De unde ştiu
lul austriac Eduard Fischer, comandantul jandarme- austriacii lucrul acesta? De pe urma faptelor nu; căci
riei din Bucovina – care în primii doi ani de război atunci cum să ne explicăm punerea pe lista condam-
şi-a câştigat sinistra faimă de „călău al Bucovinei”, naţilor a intelectualilor români cu ani de zile înain-
întrucât sub oblăduirea baionetelor şi spânzurători- tea războiului? Cum se face că cei mai buni români
lor jandarmilor săi au fost condamnaţi la moarte şi sunt puşi pe lista rusofililor? Cum să ne explicăm
executaţi un număr de vreo 330 de bărbaţi, femei faptul că au fost arestaţi chiar în prima zi a mobi-
şi copii, îndeosebi români, din Bucovina, sub incri- lizărei pentru motive vechi, ca bunăoară părintele
minarea, fără probe şi fără judecată, că erau spioni Prelici din Rarancea, care a fost arestat pentru că,
în solda trupelor ruseşti – şi generalul român Iacob înainte cu câţiva ani, se văzuse la el un calendar …
Zadik, eliberatorul bucovinenilor de …spaima călă- rusesc?”1
ului cezaro-crăiesc. Se prea poate ca Eduard Fischer să fi avut
Colonelul Eduard Fischer, comandantul motive mult mai consistente financiar decât zelul
jandarmeriei din Bucovina, avea însă o butadă cu cazon în consecvenţa şi intransigenţa cu care îşi ur-
care se şi mândrea în ceasurile sale euforice: „Ich mărea victimele, îndeosebi din rândul populaţiei ro-
kenne in der Bukowina nur drei Nationen: Deutsche, mâneşti din Bucovina:
Juden und Verräter.” (În Bucovina eu cunosc doar „De altfel, colonelul Fischer, prin invenţia
trei naţiuni: germani, evrei şi trădători.) În fapt is- „trădării”, a prins două muşte dintr-o singură lovi-
toric, în conformitate cu jurământul din ziua de du- tură. „Trădarea”, pe lângă că formează cel mai eficace
minică, 12 octombrie 1777, colonelul Fischer, bun pretext pentru îngrozitoarele presecuţiuni şi marti-
cunoscător al istoriei Bucovinei, avea chiar drepta- rizări ale românilor bucovineni, mai trebuia să salve-
te pentru că, în acea zi, credinţă împărătesei Maria ze şi reputaţia de mare general a colonelului Fischer
Theresia i-au jurat doar românii, rutenii (ucrainii) şi să-i salveze astfel şi situaţia, care era zdruncinată
şi polonii, germanii şi evreii fiind foarte puţini în rău prin pierderea primelor lupte în contra ruşilor.
proaspăt răpita şi botezata Bucovină, iar ţiganii erau Înfrângerile suferite pe urma prostiei, incapabilită-
încă robi ai mănăstirilor. ţei şi corupţiei jandarmilor săi, sub a căror comandă
Cărturarul bucovinean Nicolae Cotos ur- se pusese trupele de apărare a Bucovinei, trebuiau,
măreşte în cartea Martiriul Bucovinei, semnată Co- pentru acoperirea adevăratelor cauze ale dezastru-
man, cu prudenţa cuvenită în 1915, mai toate actele
de „trădare şi spionaj” incriminate de jandarmeria 1
Nicolae Coman [Cotos], Martiriul Bucovinei, Editura
Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, 1915, p. 45.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 47


România centenară

lui, să fie atribuite „trădării”. 2 în anul 1907, prin Coroana de Fier clasa III-a, în 27
Din avantajele promise nici unul nu s-a octombrie 1914, avansat apoi la gradul de general
realizat. Să doarmă pe acasă nu li s-a permis, ci pes- şi decorat la 1 aprilie 1915 cu Crucea de Cavaler al
te noapte erau închişi pe la gară, prin şandramale Ordinului Leopold, arestat de generalul Iacob Zadik
şi barăci. Solda promisă, de 3 coroane pe zi, nu li în noiembrie 1918, în Cernăuţi şi expediat la Iaşi,
s-a dat, iar când s-au făcut recrutările, toţi cei găsiţi de unde va fi eliberat şi va ajunge în Austria, unde
„apţi” au fost recrutaţi şi apoi duşi la front. va muri în ziua de vineri, 21 iunie 1935, în Viena),
Restul au fost înarmaţi cu puşti sistem i se ridică în slava posterităţii merite de mare stra-
vechi, Werndl, şi au fost trimişi împotriva ruşi- teg al glotaşilor bucovineni care au reuşit să ţină în
lor, cari tocmai înaintau pe valea Moldovei, în sus. şah „trupele de elită” ale generalilor ruşi Brussilow,
Ciocnirea s-a dat la Bucşoaia. Aici vreo câteva sute Russkji, Iwanow şi Evreinow:
de legionari, sub comanda unui vagmistru, ofiţerii „Zur Täuschung der tatsächliechen Trup-
rămânând pe loc, câteva zeci de kilometri mai în penstärke setzte er als Geräuschkulisee Böller statt
urmă, cu misiunea de a se retrage în fortificaţiile de Kanonen und Ratschen statt Maschinengewehren
la Mestecăniş, la Iacobeni, primiră ordinul de a ţine ein.” (Pentru a-i induce în eroare pe ruşi despre pu-
piept ruşilor sau a-i respinge. Postaţi pe după case, terea trupelor, s-a folosit de petarde în loc de tunuri
garduri şi prin şanţurile de lângă şosea, legionarii au şi huruitori în loc de mitraliere). Drept pentru care,
tras asupra avangardei ruse. Atunci ruşii au înain- în vremea războiului Fischer a fost numit „Andreas
tat repede cu grosul şi au deschis focul asupra lor, Hofer des Ostens”.3
spulberându-i într-o clipă. Unii din legionari au fost Studiul istoric alcătuit de aprigul jandarm
prinşi, alţii, vulneraţi, iar cei mai mulţi s-au împrăş- cezaro-crăiesc din Cernăuţii Bucovinei se intitulea-
tiat ca potârnichile, apucând-o spre păduri, cu deo- ză Răsboiul din 1497 dintre Ştefan cel Mare şi regele
sebire pe valea Suhăi, spre Stulpicani, Ostra, Geme- polon Ioan Albrecht. Bătălia din Codrul Cosminu-
ne, Negrileasa, Slătioara etc. O parte din aceştia au lui (cu schiţe de plan) de Eduard Fischer, căpitan
trecut în România, de unde, cu permisiunea ruşilor, în Jandarmeria austriacă, Traducere de căpitanul I.
s-au putut întoarce pe la vetrele lor.” Strişca, ataşat la Marele Stat Major. 4
Fischer a fost bănuit că excesele sale nu fac 3
Eduard Fischer (General) (https://commons.wikimediaorg/
altceva decât să dea expresie politicii austriece de wiki/Category:Eduard_Fischer_(General)?uselang=de)
exterminare a românilor, pentru că îşi încorona per- Traducere în română de Peter Mitrik, Ulm, Germania.
formanţa uciderilor cu promisiunea: „Leer haben 4
Traducătorul semnează Prefaţa, cu următoarele precizări:
wir Bukowina genommen, leer werden wir zurück- „Având în vedere că la 2 Iulie anul curent se împlinesc 400
geben.” (Deşartă am luat Bucovina, deşartă o vom de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare şi dorind să contribui
da înapoi). Ceea ce era totuşi o perspectivă oficială, întrucâtva la sărbătorirea memoriei celui mai mare şi mai
promiţătoare măcar pentru supravieţuitori! genial Căpitan român din veacurile trecute, am tradus opera
Deşi nu era un bărbat prost – a scris şi ti- de faţă, datorită Căpitanului din geandarmeria austriacă
Eduard Fischer, care tratează despre una din cele mai strălucite
părit câteva cărţi în limba germană, ba chiar un stu-
victorii ce au repurtat armele române în trecutul îndepărtat.
diu tradus şi în româneşte despre lupta lui Ştefan cel Acest autor, deşi strein, se ridică cu putere în contra
Mare cu regele polon Ioan Albrecht în Codrii Cos- străduinţelor unor cronicari moderni, de a arunca toată vina
minului (1497) –, a trecut cu vederea amănuntul că pe Ştefan cel Mare pentru războiul din 1497 şi astfel a justifica
în Bucovina existau câteva zeci de biserici, pe ale că- înaintea posterităţei purtarea regelui Polonilor Ioan Albercht,
ror ziduri erau zugrăvite Căderea Constantinopolei şi aceasta pe basa instrucţiunilor pe cari le-a dat acest rege
şi chipurile filosofilor antici. trimişilor săi la regele Vladislav al Ungariei.
Din păcate, pentru şarmul de a minţi al Am adăugat la traducerea de faţă şi aceste instrucţiuni
istoricilor, într-un crochiu biografic al generalului după original, copiindu-le întocmai din „Kwartalnik
Eduard Fischer (născut în ziua de sâmbătă, 18 ia- historyczny, No. VII din 1830”, deoarece originalul german le
are numai în traducere.
nuarie 1862, în Carapciu pe Siret, Bucovina, absol-
Profit de această ocasiune de a aduce viile mele mulţumiri,
vent de Obergimnasium la Cernăuţi, cu şcoală de atât autorului prezentei lucrări pentru bunăvoinţa cu care
cadeţi în Lobzow şi Cracovia, isprăvită cu gradul de mi-a acordat autorisaţiunea de a o face accesibilă şi cecurilor
locotenent în 1888, încadrat în Jandarmeria oraşu- noastre mai largi, precum şi d-lui profesor Aurel Moşoiu
lui Cernăuţi în 1891, înaintat la gradul de colonel de la liceul din Ploieşti, care a avut amabilitatea de a face
la 1 mai 1895, comandant adjutant al Jandarmeriei traducerea instrucţiunilor din limba latină în limba română.
Ducatului Bukowina, la 1 mai 1900, recompensat Bucureşti, martie 1904.”
de Împăratul Franz Joseph prin Crucea de Cavaler Tabla de materii are Prefaţa (p. III), Introducerea autorului
(p. 1), cap. I, Antecedentele răsboiului (p. 3), cap. II. Teatrul de
2
Ibidem, p. 46-47. răsboiu (p. 11), cap. III. Pregătirile de răsboiu şi opraţiunile

48 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


România centenară

Altă lucrare intersantă are titlul Heimat- de colonelul Fischer? A fost şeful de neagră pomină
skunde der Bukowina zum Gebrauche für Schu- a jandarmeriei în Bucovina. Numele lui s-a şoptit cu
len und zum Selbstuneterricht herausgegeben von groază în toate casele de peste Molna. Spînzurători-
professor Cornel Kozak und Gend.-Rittm. Eduard le lui au legănat, în lungul drumurilor, trupurile ro-
Fischer. Mit 10 Illustratio- mâne. Ei bine, această figură
nen und 3 Lankarten, Czer- sinistră n-a crezut să-şi ser-
nowitzer 1900, K. K. Uni- vească un glonţ, atunci cînd a
versitäts-Buchandlung H. văzut că totul e pierdut. Mi-a
Pardini, Engel & Suchanka, predat sabia şi s-a pus la dis-
Bucureşti, Tipografia „Cle- poziţia mea.”
menţa”, strada Vestei No. 15, În ce zi anume, ge-
1904. neralul Iacob Zadik nu mai
Apoi, într-un bule- precizează, însă lucrurile se
tin de informaţii al Diviziei vor fi petrecut a doua sau a
8-a, din ziua de joi, 1 [14] treia zi după intrarea tru-
decembrie 1918, se consem- pelor române în Cernăuţi,
nează câteva evenimente adică marţi-miercuri, 12-13
despre care dau seamă zia- noiembrie 1918. Tot aşa nu
rele, între care: „Ukrainische avem ştire dacă sabia înmâ-
Blätter” din 29. XI., st. nou, nată generalului roman Ia-
din Viena, în articolul Situa- cob Zadik era cea primită
ţia în Bucovina, scriind: „Co- de la drăguţul împărat de la
mandantul Jandarmeriei şi Viena sau „sabia de onoare”
apărătorul Bucovinei, Eduard – „Er erhielt gleichfalls einen
Fischer, a fost arestat şi trimis Ehrensäbel der Bürgerschaft
la Iaşi din ordinul generalului der Stadt Czernowitz.” – ofe-
Zadik. Soldaţii români trec rită, în 20 octombrie 1915
jefuind prin comunele ucrai- (primită totuşi abia în 25 oc-
nene şi aţâţă populaţia la pro- trombrie 1917!!!), din partea
gromuri şi incendii. Refuzul oraşul Cernăuţi.
de a lua parte la aceste pro- Partea bizară este
gromuri se pedepseşte în mod că pe Eduard Fischer, închis
marţial.” - „Armata română a şi păzit straşnic într-o închi-
trecut graniţa Bucovinei şi păşeşte în înaintare spre soare din Iaşi, îl va scăpa de ştreangul binemeritat
Colomea.” cel mai intransigent dintre oamenii politici bucovi-
Evident că ziarul vienez incita populaţia neni – Iancu Flondor!
ucraineană şi evreiasă din Bucovina să ia atitudine Astfel, Iancu Flondor îi trimite lui Vasi-
împoriva trupelor române, care, la acea dată, 1 / 14 le Bodnărescu, peste cîteva zile, o scrisoare la Iaşi,
decembrie 1918, pacificaseră întreg ţinutul dintre unde era arestat generalul Eduard Fischer, cu o sim-
Nistru, Bistriţa Aurie şi Moldova şi erau suspectate plă şi creştinească rugăminte:
că se vor întrepta înspre Pocuţia, unde polonii în-
tâmpinau o crâncenă rezisteţă din partea ucraine- „Cernăuţi, 16 noemvrie 1918
nilor. Stimate domnule Bodnărescu!
Generalul Iacob Zadik însuşi pomenea însă Vă scriu din pat fiind puţin bolnav, puţin
într-un interviu, ce i s-a luat în 1935, despre aresta- răcit. Pe lângă informaţiunile oficioase, mă adresez
rea acestui faimos călău al Bucovinei: „… Ai auzit către d-voastră şi particular cu rugămintea insisten-
tă să-i faceţi D-lui şi Doamnei general Fischer toate
de la începutul ostilităţilor până la ridicarea asediului Sucevei înlesnirile posibile, mai ales să vă întrepuneţi ca să fie
de către oştirile polone (p. 15), cap. IV. Bătălia din Codrul trataţi în mod cuviincios. Osteniţi-vă la caz de nevoie
Cosminului (p. 28), cap. V. Retragerea Polonilor din Bucovina la primul ministru Coandă. Oareşicare – fie cât de
– Evenimentele răsboinice din anul 1498. Pacea (p. 38), cap. VI. neînsemnat – act de răzbunare m-ar jigni în adâncul
Tradiţiunea şi legenda despre bătălia din Codrul Cosminului inimii, căci ar fi înjositor pentru întreg guvernul nos-
(p. 45), cap. VII. Instrucţiunile date de Ioan Albercht trimişilor tru. „Să nu judecăm ca să nu fim judecaţi”!
săi la regele Vladislav al Ungariei: a) După textul original (p. Contez pe energia şi insistenţa D-voastră şi
49), b) în traducere (p. 56).

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 49


România centenară

vă strâng prietenos mâna, prezentaţii aleşi ai românilor din Transilvania şi


Iancu Flondor” Ungaria, precum şi din reprezentanţii Constituantei
românilor din Bucovina.
Intervenţia şefului guvernului din Cernă- 5. Constituanta este formată din deputaţii
uţi a stârnit destule bănuieli, însă mărinimia boie- români din Parlament, din foştii deputaţi români ai
rului de la Storojineţ ar putea fi interpretată ca un dietei Bucovinei şi din primarii români ai provinciei.
gest de recunoştinţă că vestitul „călău al Bucovinei” 6. Constituanta alege un Consiliu Naţio-
nu şi-a pus jandarmii în mişcare nici la apariţia zia- nal, format din 36 membri.
rului „Glasul Bucovinei”, în 22 octombrie, şi nici în 7. Numai Consiliul Naţional şi organizaţia
ziua Constituantei din duminica de la 27 octombrie comună au dreptul de a reprezenta interesele româ-
1918, cel mai important act politic săvârşite de bu- nilor din Imperiu: oricărui alt factor i se contestă
covineni chiar sub vigilenţa jandarmilor lui Eduard dreptul de a vorbi în numele lor.
Fischer, din ultimele zile ale administraţiei austriace 8. La Congresul Păcii, românii nu pot fi re-
în Bucovina. prezentaţi decât de oamenii lor de încredere.
Proba că autorităţile austriace din Cernă- 9. Delimitările [territorial] naţionale ră-
uţi au aprobat într-un chip meşteşugit desfăşurarea mân la latitudinea Consiliului Naţional şi organiza-
Constituanei din ziua de 27 octombrie 1918 este ţiei comune.
acea telegramă pe care guvernatorul Joseph Graf Aici se încheie rezoluţia, al cărei text defi-
von Etzdorf o trimite curţii imperiale de la Viena, în nitiv nu exclude o modificare. Rezoluţia de mai sus
ziua de 23 octombrie 1918, rămasă fără de răspuns: urmează a fi acceptată de către adunare prin acla-
maţii.
„Ministrului de Interne cesaro-crăiesc Alte cuvântări nu vor fi ţinute. Închiderea
Biroul Poliţiei de Stat adunării.
Procesiune nu are loc. Nu există temerea ca
Telegramă cifrată liniştea publică să fie tulburată.
a preşedintelui provinciei Bucovina [ex- Mă voi osteni în continuare ca în rezoluţie
pediată] din Cernăuţi către ministrul de interne, la sau cel puţin în cuvântul de deschidere să se amin-
23.X.1918, ora 2,30 p. m. tească manifestul imperial şi statul austriac.
Se înaintează o telegramă cu acelaşi conţi-
Nr. 12084 pr.: La 27 octombrie are loc la nut către preşedintele Consiliului de Miniştri şi că-
Cernăuţi o Adunare Naţională convocată de Clubul tre ministrul de interne.
Parlamentarilor, apoi de deputaţii din Parlament, Descifrat la 24 X 1918, ora 2 dimineaţa. Dr.
Grigorovici şi Şerbu, precum şi de toate partidele Seydel”5
române reprezentate în Dietă. La adunare iau par-
te toţi deputaţii români din parlament, toţi deputa- Documentul atestă că în ziua de miercuri,
ţii care fuseseră aleşi în ultima dietă bucovineană, 23 octombrie 1918, moţiunea Constituantei din Bu-
precum şi primarii români din Bucovina. Numărul covina era întocmită de către grupul de români de
participanţilor este de circa 100-150 persoane. Adu- la ziarul „Glasul Bucovinei”, grup în fruntea căruia
narea are loc în spaţiu închs. Preşedintele deschide a fost chemat Iancu Flondor, şi că organizatorii au
adunarea cu o cuvântare în care este pusă în lumină cerut încuviinţarea de rigoare la autorităţile austria-
importanţa şi amploarea ultimelor evenimente [aici ce, în virtutea manifestului împărătesc intitulat Că-
urmează în telegramă o repetare greşită a unor cu- tre credincioasele mele popoare de Carol I. Numărul
vinte]. Preşedintele încheie cuvântul de salut cu citi- membrilor din Consiliul Naţional Român din Bu-
rea următoarei rezoluţii, adoptată de toate partidele covina va creşte în ziua de 27 octombrie până la 50,
române: însă, în fapt, vreo 15 dintre cei nominalizaţi nu s-au
1. Poporul român din Bucovina stabileşte prezentat la întrunire şi nici la şedinţele următoare,
că are dreptul să-şi hotărască singur soarta. astfel că până la Congresul Genreal al Bucovinei, din
2. În baza acestui drept, el proclamă soli- 28 noiembrie 1918, numărul va spori spre …100.
daritatea sa cu românii din Transilvania şi Ungaria.
3. Pentru a atinge scopul comun, cere con- 5
1918 la români. Desăvârşirea unităţii naţional-statale a
stituirea unei organizaţii comune, care să formuleze popurului român. Documente externe, 1879-1916, I, şi 1916-
şi să dea expresie postulatelor românilor din Aus- 1918, II, Ediţie de documente întocmită de Ion Ardeleanu,
tro-Ungaria. Vasile Arimia, Ileana Chirtu…, Direcţia Generală a Arhivelor
4. Organizaţia comună va consta din re- Statului, Bucureşti, Document 380, p. 1174-1175, în limba
germană, tradus în română, p. 1175-1176.

50 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


România centenară

1) În cursul nopţei de 8/9 cor. s-au văzut ra-


* chete şi semnale cu proectorul în direcţia Zastawna.
Faptul cel mai curios a fost cu „Republica 2) Oraşul Coţman se declarase republică
Ucraineană Coţmani”, despre care avem câteva date şi se formase un guvern. Membrii acestui guvern
în dosarul Diviziei 8-a şi anume: au fost arestaţi şi aduşi la comandamentul diviziei,
unde s-a ordonat o cercetare.
„9 [22] noembrie 1918 / Operaţii executate 3) În satele din nordul Bucovinei populaţia
Regimentul 13 Infanterie cu batalionul 1 a a declarat că îi pare bine de venirea armatei române
ocupat sectorul Gara Ştefanovca-Babin-Prelipcea; şi mai ales că are misiunea de a stabili ordinea şi si-
bat. III sectorul Crisceatec-Costrisowca-Zoemare, guranţa.
iar Batalionul II, Gara Ştefanovca şi împrejurimi.
Liniştea a fost restabilită şi se continuă cu Comandantul Trupelor Regale Române în
strângerea armelor şi cu percheziţionarea. Bucovina,6
Regimentul 25 Infanterie: Bat. I, cu o secţie General ss Zadik
din Bateria 1 / Reg. 12 Artilerie, a staţionat în noap- Şeful de Stat Major,
tea de 8/9 la Coţman, în cursul acestei zile a resta- Lt.-col. [ss m. p.] Rovinaru”
bilit ordinea în oraş, îndepărtând pe funcţionarii După zece ani de la asemenea ispravă, că-
puşi de ucraineni. A executat recunoaşteri în satele:
Valeva, Sucovercev, Davideşti, Stavcev, Ivăncauţi şi 6
Depozitul Central de Arhive (Centrul pentru Păstrarea şi
Orăşeni. Celelalte 2 batalioane, în care de transport Studierea Documentelor Militare), Piteşti, Fond 2271, Divizia 8
spre Cernăuţi. […] Infanterie, dosar crt. 382, pe 1918, cu 276 file, cuprinzând Dări
de seamă asupra operaţiunilor din Bucovina de la 23 octombrie
1918 până la 31 decembrie 1918 [5 noiembrie 1918-13 ianuarie
Informaţiuni 1919, stil nou], dactilogramă, fila 82 a-v, ştampilă rotundă:
ROMÂNIA * DIVIZIA VIII *.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 51


România centenară

pitanul C. Ardeleanu, din Regimentul 16 Infanterie de prădăciuni şi dispuse urmărirea şi verificarea in-
„Suceava”, unde erau încadraţi şi câţiva ofiţeri bu- formaţiunilor privitoare la comitetul din Coţmani,
covineni, cu garnizoana în Fălticeni, regiment pus însărcinându-mă pe mine cu aceasta. Însoţit de
„pe picior de război” cu ordinul de a trece graniţa comandantul detaşamentului de nord, căpitanul P.
în Bucovina: Strat, azi colonel, pornirăm călare pe un viscol ce ne
„Vestea se răspândi ca fulgerul în cazarmă orbea şi, după o rătăcire de câteva ore, ajunserăm pe
şi de aici în tot oraşul, unde stârni o bucurie de ne- înserate la Coţmani. Informaţiunile culese aici pă-
descris, care ne mişcă mai ales pe noi, bucovinenii, rură să dea dreptate svonului prim. Verificându-le
până la lacrimi. Iată în fine sosită ziua mult aştepta- apoi spre deplină încredere la reprezentantul prefec-
tă, plătită şi răsplătită de noi în lupte grele cu sângele turei, ce ţinea locul prefectului fugit, dl comisar Go-
unora, cari nu se vor mai întoarce la vetrele elibera- ian, lucru era bine stabilit: Coţmanii a fost declarat
te, continuând să-şi doarmă somnul de veci în pa- „republică ucraineană” şi un comitet, în frunte cu
tria mumă, liniştiţi de astă dată că jertfa lor n-a fost preotul Catereniuc, îşi asumase conducerea acestei
zădarnică. mici şi neaşteptate republici.
Regimentul nostru, conform ordinului, A doua zi, la ora 11 dim[ineaţă], „guvernul
trecu în ziua de 8 [21] Noembrie 1918 frontiera la republican” se întruni în sala primăriei, în consiliu.
Buneşti, unde, în timp ce câţiva soldaţi, ajutaţi de Un călăreţ îmi aduse ordinul de procedare la rapor-
locuitorii din Buneşti, veniţi de bună voie, dărâmau tul meu şi în consecinţă m-am prezentat la primă-
stâlpul cu pajura cu două capete hrăpăreţe, ce des- rie. Intrând în sala de consiliu, am aflat un grup de
părţise fraţii timp de un secol şi jumătate – o horă oameni – membrii consiliului – în plină deliberare.
se încinse în jurul lor, în care se prinseseră ofiţeri şi Surprinşi, aceştia începură să schimbe subiectul dis-
trupă, bătrâni şi tineri, femei şi copii din satele de cuţiunii în acel al grijei de aprovizionare a populaţi-
pe frontieră, a cărei nelegitimă urmă dispărea acum ei. La invitarea mea ca discuţiile să continue, se pro-
pentru totdeauna într-o însufleţire de nedescris. duse confuzie, fapt ce trădă astfel adevăratul scop al
Trecând prin Suceava, Dărmăneşti, Adân- întrunirei, dovedit apoi, în urma unei sumare an-
cata, regimentul se opri, înainte de a intra în Cernă- chete la faţa locului, printre membrii consiliului, ca
uţi, pentru o zi la Cuciur, unde părintele Burac, în urmărind realizarea de planuri politice ucrainene.
faţa tabloului lui Ştefan cel Mare, înecat în lacrimi Odată lucru clarificat, „guvernul republi-
de bucurie, ură ofiţerilor şi trupei bun sosit pe pă- cei din Coţmani” a fost declarat arestat şi, pachet
mântul în care se odihnesc oasele marelui voevod, a cum era, a fost încărcat în două căruţe rechiziţio-
cărui fiinţă o vedea şi o simţea întruchipată în plă- nate şi transportat înspre seară la comandamentul
ieşii-dorobanţi, cari de azi aveau să străjuiască mor- regimentului, de unde, cu primul tren, fu condus şi
mântul, în care el îşi va găsi de acu înainte odihna predat comandantului diviziei, d-lui general Zadik,
adevărată. din partea căruia am primit, cu această ocazie, mul-
În Cernăuţi, regimentul primi ordinul de ţumiri şi felicitări.
a curăţa terenul din nordul Bucovinei de bande- Şi astfel, din fericire după o prea scurtă du-
le înarmate ucrainene, ce terorizau populaţia din rată, în ziua de 17 [30] Noemvrie 1918, „republica
acea regiune. Şi, în executarea acestei însărcinări, ucraineană Coţmani” luă sfârşit, înainte de a-şi duce
el se puse în mişcare, împrăştie, alungă şi prinde la îndeplinire planurile sale, streine neamului nos-
unele din aceste bande, stabilindu-şi apoi postul de tru. Străvechiul pământ moldovenesc al Coţmanilor
comandă la Şipeniţi, în casa parohială a părintelui se uni apoi, ca şi restul Bucovinei, în ziua de [15] 28
Michitovici, distrusă şi ruinată de urgia războiului, Noemvrie 1918, cu vechiul regat al României de sub
trimiţând de acolo unităţi până la Nistru, cu ordinul sceptrul regelui desrobitor, Ferdinand I.” 7
de a restabili ordinea şi liniştea. Într-un cuvânt, preotul Caterenciuc, preşe-
Personal, fiind ofiţer informator, am înce- dintele „republicii ucrainene Coţmani”, dimpreună
put investigaţii: două informaţii mi s-au părut mai cu membrii guvernului acestui nou stat apărut pe
importante şi mai urgente şi anume prima, ce-mi harta Europei în ziua de duminică, 9 / 22 noiembrie
aduse la cunoştinţă că populaţia începuse să spargă 1918, au fost arestaţi de trupele Armatei Regale Ro-
şi să prade mai ales depozitele rămase de pe urma mâne şi transportaţi la Comandamentul Diviziei 8-a
armatei austro-ungare de la Lujani şi din Coţmani; din Cernăuţi, unde, în urma unei anchete şi a preci-
iar a doua, că în Coţmani s-ar fi instituit şi un co- zărilor de rigoare li s-a permis a se întoarce teferi şi
mitet, cu anumite tendinţe, streine neamului nostru.
Colonelul Rotaru, comandantul regimen- 7
C. Ardeleanu, Amintiri din timpul ocupării Bucovinei. Republica
tului, dădu ordine ofiţerilor pentru oprirea actelor ucraineană Coţmani, în Ion I. Nistor, Amintiri răzleţe din timpul
Unirii, 1918, Cernăuţi, 1928, p. 36-38.

52 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


România centenară

nevătămaţi acasă. noroi, că, având treburi la Jabie, au timp să-l aştepte.
Şoferul este arestat şi trimis la Cosov, iar
* detaşamentul, ajutat de câţiva polonezi localnici,
Mai interesant, între faptele ostaşilor ge- împărţiţi în trei echipe, porneşte la acţiune. Echipa
neralului Iacob Zadik, în vremea când mărşăluiau din mijloc, condusă de sublocotenent Teodorescu,
cu destul sârg prin Pocuţia, rămâne totuşi arestarea intră în Jabie şi, găsind populaţia adunată în bise-
Arhiducelui Wilhelm, ultimul kronprintz al Impe- rică, închide uşa bisericii pe dinafară, postând un
riului Austriac, dacă nu cumva suntem luaţi de valul planton cu arma. Informat de către polonezi că în
poveştilor chiar în cele mai bine documentate fap- casa pastorului Hlibowsky se găseşte arhiducele, a
te istorice, după cum consemnează medicul Ştefan înconjurat casa parohială şi o percheziţionează.
Bucevschi în romanul, încă inedit, Ce vină avea să- Domnul colonel Vasili Vişevan, zis Kneaz
racu’ Stalin ?, în pregătire pentru tipar de către d-l Ştefanovici sau Cerus Hovska, de fapt arhiducele
ing. Mircea Irimescu: Wilhelm de Habsburg Lothringen, dormea adânc.
„La 5 iunie 1919 ajunge la comandantul Deşteptat de sublocotenentul Teodorescu,
din Colomeea informarea că arhiducele Wilhelm a întreabă uimit:
fost arestat de comandantul Companiei 2 din Regi- – Cum, armata română este deja aici?!
mentul 3 Grăniceri, locotenentul Bănciulescu. – Da! răspunde sublocotenentul şi îl so-
Colonelul Liciu Gheorghe ordonă lui Tru- mează să se predea.
ţă să se deplaseze imediat la Jabie pentru a ajuta pe Vasile Vişevan Kneaz Ştefanovici o făcu
locotenentul Bănciulescu şi a raporta. Drumul lung fără împotrivire. Tot fără împotrivire s-au predat
şi întortocheat, mai ales în starea proastă de la Co- adjutantul său, căpitantul de artilerie austriac Ru-
sov, printre munţii către Ceremuşul Negru, a fost bech von Larisch cu soţia sa Eugenia, ucraineancă
parcurs cu căruţa şi la 6 dimineaţa a întâlnit con- frumoasă, amanta arhiducelui; Rubech îşi zicea Va-
voiul românesc care-l însoţea pe arhiduce, aproape siran, maior în armata ucraineană; fu arestat şi cob-
de Javorov. Locotenentul Bănciulescu îl cunoştea pe zarul popular ucrainean Petro Sekerek, deputatul
Truţă şi-l primi cu bucurie, mai ales că nu vorbea Radei Ucrainene, şi fostul comisar al oraşului Co-
nici nemţeşte, nici ruteneşte şi se folosea în acţiuni- sov, Uhrin. Conduşi la automobilul care a fost între
le lui de doi polonezi civili, care o rupeau puţin pe timp scos din noroi şi luaţi în primire de către un
româneşte. ostaş român ce ştia conduce, sublocotenentul, îm-
Plecat de dimineaţă pe la orele 6 către Co- preună cu arhiducele şi Eugenia, urmaţi de căruţele
sov, împreună cu sublocotenentul Teodorescu Mi- cu grăniceri şi ceilalţi prizonieri, ajung la Cosov şi
hai, cu scopul de a inspecta trupele de grăniceri din chiar în cursul nopţii sunt aduşi la Colomea şi pre-
sectorul Cosov-Jabie, [Truţă] află de la plutonierul daţi comandamentului Pocuţiei.
Ciobotaru, care-i aducea pe cei doi agenţi polonezi În Jabie au mai fost găsiţi doi însoţitori ai
cu două informaţii importante, mai întâi că la Cosov arhiducelui, ordonanţa lui, subofiţerul Hapanovici,
se plănuia o întâlnire conspirativă în casa comisaru- şi profesorul Ustinovici, cel care a delapidat 500.000
lui Uhrin, cu mai mulţi deputaţi ucraineni şi o per- de coroane de la Narodnaia Casa din Liov. Truţă a
soană mai importantă, pe numele Siclesy; tot acolo însoţit pe arhiduce până la Cernăuţi, unde l-a predat
aveau întâlnire cu fostul ajutor de sublocotenent autorităţilor de acolo, cazându-l în două camere de
Apanovici, comandantul depozitului de muniţii din la Hotelul „Gottlieb”, pe strada Bucureşti.”8
Jabie. Despre această ispravă dă ştire şi ziarul
Locotenentul Bănciulescu ordonă aresta- „Bucovina” din Cernăuţi:
rea lor şi trimiterea la Colomeea. Dar cea mai im-
portantă informaţie era în legătură cu arhiducele „Cum a fost arestat arhiducele Wilhelm de
Wilhelm, care s-ar afla la Jabie. Imediat sublocote- Habsburg
nentul Teodorescu porneşte spre Jabie cu un deta- Ziarul nostru a dat cel dintâi ştirea arestării
şament de grăniceri. În marginea satului Krzywo- arhiducelui Wilhelm de Habsburg, chiar a doua zi
rowina găsesc un automobil, care are pe portiere dupa efectuirea ei, după cum a fost primul ziar care
emblema casei imperiale austriece, pajura cu două a anunţat şi dat amănunte asupra modului în care
capete. Automobilul era adânc împotmolit în noroi. s-a făcut întâia oară legătura între trupele române şi
Luat la bani mărunţi, şoferul mărturiseşte că maşina polone în Galiţia.
este a arhiducelui Wilhelm, domnia sa împreună cu
adjutantul şi soţia lui şi încă doi domni i-au spus să 8
Ştefan Bucevschi, Ce vină avea săracu’ Stalin ?, din romanul,
aştepte până se vor trimite ajutoare să-l scoată din în curs de pregătire pentru tipar – text ales şi stabilit de ing.
Mircea Irimescu.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 53


România centenară

În dorinţa noastră de a servi cititorii cu celor suspecţi, ei sunt arestaţi.


aceleaşi ştiri precise şi pentru a nu lăsa publicul in- La percheziţia făcută, într-un carnet al
dus în eroare de versiunile publicate în presa din ca- deputatului Sekerik se găseşte scris într-un colţ
pitală, publicăm aceste amănunte interesante, culese numele ţăranului din Berezow, unde se găsise ao-
de trimisul nostru special chiar la Cosov. tomobilul. Era primul punct luminos stabilit fără
Trimisul nostru a putut obţine o convor- îndoială că legătura trebuie să fie între aceste per-
bire cu dl căpitan Dinculescu Toma, comandantul soane.
companiei de grăniceri care a arestat pe arhiducele Deputatul însă nu vrea să spună nimic.
Wilhelm în comuna Jabia din Galiţia. Se cercetează atunci discret toate persoanele venite
din Jabia şi cu surprindere se află că la casa preotu-
Pe urmele archiducelui lui din acest sat sunt veniţi de câteva zile doi domni
Când termenul de 24 ore acordat pentru şi o doamnă, străini şi cari stau tot timpul în casă.
predarea armelor expirase, o percheziţie amănun- Se mai află că aceştia ar fi „boieri mari”.
ţită avu loc în toate oraşele şi satele din raionul
acestei unităţi în ziua de 30 mai a. c. Arestarea archiducelui
La 18 km depărtare de Tablonov, în satul Atunci se hotărăşte arestarea acestor per-
Berezov, la poalele munţilor se găseşte ascuns sub sonae. Totul însă trebuia să se petreacă în cea mai
un şopron, la un ţăran, un automobil. mare taină, pentru ca nimeni să nu prindă de veste.
Automobilul şi ţăranul se duc la Tablonov. Informaţii sosiră deja că în satul Jabia
Şi cu mare greutate se poate afla numai atât, că cu s-ar găsi 3.000 arme şi 12.000 grenade ascunse la
câteva zile mai înainte trei domni, o doamnă şi doi cei 11.000 de locuitori, care îi are comuna. Se mai
şoferi veniseră cu automobilul până în acest sat şi, aflase că în acea regiune se fac recrutări ascunse, că
nemaiputând continua drumul prin munte cu ma- populaţia este ostilă, că rup ordonanţele afişate de
şina, porniseră pe jos, luând cu ei bagajele ce aveau. autorităţile româneşti etc.
Sosirea lor noaptea şi plecarea imediată Totuşi un detaşament de 116 oameni cu
înainte pe jos dădu de bănuit comandantului de mitraliere şi puşti mitraliere este trimis în noaptea
companie că ceva necurat este la mijloc. Cu toate de 5-6 iunie sub comanda lt. Teodorescu şi pluto-
ameninţările de moarte, ţăranul nu voia să spună nierul Jaboten ca să execute această arestare. Dru-
nimic mai mult decât că fusese ameninţat cu revol- mul la munte este însă lung şi greu şi ordinul spune
verul ca să păstreze automobilul. că în zorii zilei să se găsească la Jabia.
Se trimit oameni de încredere în toate di- Se porneşte într-un galop nebun pe drum,
recţiile. Se fac percheziţii în toate satele până la zeci se taie firele telefonice la fiecare 2 km, se dezarmea-
de kilometri, totul este însă zadarnic. Urma fugari- ză posturi de jandarmi ucraineni surprinse noap-
lor nu se poate găsi. tea, se arestează toţi trecătorii pentru a nu da de
Atunci ofiţerul îşi pune următoarea între- veste. Totul de întâmplă fulgerător. Căruţele por-
bare: Dacă fugarii au luat-o pe jos, se vede că în nesc nebune: din 32 căruţe, 12 rămân sfărâmate pe
direcţia care pornise nu se putea merge decât cu drum.
piciorul. Îngrămădiţi în 12 căruţe, soldaţii ajung la
Şi, într-adevăr, examinând harta şi între- marginea satului Jabia. Se făcuse ziuă. Teama era
bând locuitorii, află că din Berezov, în satul Co- mare ca acei căutaţi să nu fugă în pădure.
sanici, nu se poate merge decât pe jos sau călare, Detaşamentul se opreşte. Călăuza arată
drumul urmând creasta munţilor. casa preotului. Satul se întinde lung pe o vale. Până
Se încep imediat cercetările în această di- la casa care este la marginea pădurii, mai sunt încă
recţie. Totul este iarăşi zadarnic. 6 km. Cu căruţele însă nu se putea merge, căci în-
În acest timp, oamenii de încredere aduc treg satul s-ar fi alarmat de zgomot. Soldaţii, îm-
ştirea că o întrunire secretă urmează să aibă loc în părţiţi în mai multe coloane, străbat furişaţi pe lân-
oraşul Cosov, la 5 iunie, cu delegaţi din mai multe gă garduri, în pas alergător, cei 6 km. Dară în goana
comune. nebună, ochii toţi erau aţintiţi spre casa preotului.
Căpitanul Teodorescu se transportă ime- „Să nu ne scape, băieţi!” era cuvântul de ordine.
diat la Cosov şi, cercetând biletele de identitate ale Deodată însă, în apropierea casei preotu-
tuturor celor ce intraseră în oraş la 4 şi 5 iunie, con- lui, se zăresc doi cai cu şeile pe ei. Un gând trecu ca
stată că sunt prezenţi deputatul Sekerik şi şeful de un fulger prin toată lumea: vor să fugă. Sublocote-
jandarmi Hajanovici, ambii din comuna Jabia, 42 nent Teodorescu se aruncă atunci pe un cal şi galop
km [de] Cosov. Cum aceşti doi se găseau pe lista porneşte singur înaintea detaşamentului. Biserica

54 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


România centenară

satului era lipită de casa preotului. Ajuns la


biserică, sublocot. Teodorescu vede cheia
în uşa bisericii. Înăuntru preotul face sluj-
bă. Sublocotenentul închide uşa bisericii şi
cheia o bagă în buzunar pentru a imobiliza
pe cei dinăuntru.
Într-un suflet, aleargă la casa pre-
otului. Nu fusese văzut de nimeni; cu re-
volverul în mână, dă scurt: Unde doarme
prinţul? Preoteasa, îngrozită, îi arată o oda-
ie cu mâna.
Sublocotenentul intră în odaie,
archiducele dormea. Când deschide ochii,
ţeava revolverului îndreptată la tâmplă, i se
spune să se ridice în sus şi să nu facă nici o
mişcare. Rămăsese îngrozit.
În odaia de alături era aghiotan-
tul său, căpitanul Rubech von Harach, cu
soţia. Sublocotenentul se îndreaptă spre ei
cu revolverul în mână. Îngroziţi, ei încearcă
să fugă printr-o uşă dosnică. Soldaţii sosiră
însă şi două cordoane erau în pragul casei.
Ei se îngrămădeau însă de zor într-o uşă,
crezând că vor putea scăpa.
Un soldat care ţinea uşa cu spina-
rea striga mereu la ei: Nu mai stricaţi uşa
popii degeaba!
Totul se petrecuse fulgerător. În
costume sumare, toţi sunt strânşi într-un
antreu. O santinelă îi opreşte de a vorbi
unul cu altul. Se procedează la percheziţi-
onarea casei, în prezenţa preotesei. Se iau
toate actele. De altfel, ca bagaj au cu toţii
o mică geantă de mână, căci după declara-
ţiile lor, ordonanţele pe care le avuseră cu
ei, fugiseră într-o noapte cu toate lucrurile.
Archiducele are pe el cămaşa cazonă.
După percheziţie, li se acordă poate spune, căci este oprit a se vorbi. Ochii archi-
cinci minute pentru îmbrăcarea şi luarea unei gus- ducelui plini de lacrimi se întâlnesc cu ochii fetei
tări. Termenul era prea scurt, ordinul însă se exe- preotului, o fată frumoasă ca zânele din poveşti.
cută, trebuie să plece cât mai curând din sat. Un semn de adio şi fata cade jos leşinată.
Două trăsuri aşteaptă în curte. Archiduce-
le, aghiotantul şi soţia acestuia sunt conduşi afară. Convoiul princiar
Când păşesc pragul casei, la un semn, o sută de ba- În acest moment convoiul se puse în miş-
ionete zăngănesc metalic punându-se la arme într-o care. Într-o trăsură se află archiducele alături de
clipă şi soldaţii încremenesc ca nişte statui cu arma plutonierul Ciubotaru. Pe scaunul din faţă, doi sol-
„pentru onor” şi cu ochii ţintă la archiduce. daţi cu baionete, pe capră, alţi doi.
Momentul era grozav. Archiducele ră- În a doua trăsură, cu aceeaşi pază, aghio-
mase uluit, cu paşi nesiguri şi tremurând porneşte tantul cu soţia, 15 căruţe cu soldaţi înainte, 15 în
spre trăsură. urmă, în fruntea convoiului, ofiţerul călare.
Circulaţia fusese oprită în sat. Pe la ferestre,
Dragoste de prinţ ochi curioşi se uitau pe furiş la trecerea convoiului.
Cei care rămân încep să plângă, momen-
tul despărţirii este dureros. O singură vorbă nu se La Cosov

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 55


România centenară

Ajunşi în Cosov, se cercetează actele şi se mondial. Archiducele a fost asigurat însă că Româ-
stabileşte identitatea archiducelui. Un act prin care nia este ţara unde poporul îşi va continua pe cale
este numit de guvernul ucrainean, pentru serviciile paşnică libertăţile, îşi iubeşte regele şi ţara şi că va
aduse Ucrainei, colonel. pune totdeauna piept puternic la încercarea de nă-
Din acesta se vede că archiducele împru- vală a bolşevismului.” 9
mutase numele de Colonel Basile Veşeveny şi că Arhiducele Wilhelm al Austriei a fost ex-
urma să plece înainte de intrarea armatelor noas- pediat a doua zi la Bucureşti, de unde a primit un
tre în Galiţia, împreună cu deputatul Sekerik în- sejur mai îndelungat, la mănăstirea Căldăruşani,
tr-o misiune diplomatică extraordinară, sub acest până în 6 / 19 septembrie 1919, când guvernul ro-
nume, la Bucureşti, Belgrad, Viena, Praga şi retur. mân i-a îngăduit să treacă Nistru, la ucrainenii care
şi-l doreau hatman în revoluţia bolşevică.
De vorbă cu archiducele Şi poate că mai trăieşte fericit şi-n ziua de
Când căpitanul Dinculescu se prezintă la astăzi…
Archiducele cu cuvintele „Am onoare să vorbesc cu
archiducele Wilhelm de Habsburg?”, archiducele, *
şovăind o clipă, răspunde categoric: „ Da, domnule Generalul Iacob Zadik, născut în ziua de
căpitan, sunt Archiducele Wilhelm de Habsburg.” vineri, 8/20 decembrie 1867, îşi va fi aniversat ziua
Mărturisirea era complectă. I s-a pus apoi în de naştere exact în ziua de vineri, pe când împlinea
vedere că este arestat, persoana sa neprezentând garan- 11 ani, adică vineri, 8/20 decembrie 1878, şi iar pes-
ţie pentru liniştea armatelor române care operează. te încă 11 ani, vineri, 8/20 decembrie 1889, având
În sufletul archiducelui se putea citi bol- vârsta de 22 de ani, apoi peste 46 de ani, mai precis
navul imperialism german. Visul de a avea şi el vineri, 8/20 decembrie 1935, rotunjind exact 68 de
o coroană pe cap îl făcuse să se arunce în braţele ani, aşijderea peste alţi 11 ani, în ziua de vineri, 8/20
„huţanilor”, ţăranii din Galiţia vestică, şi să le facă decembrie 1946, încoronat cu podoaba celor 79 de
nesfârşite mărturisiri de iubire platonică. ani, şi încă peste următorii 11, vineri, 8/20 decem-
brie 1957, când îşi va fi serbat venerabilă vârstă de
Un vis care se sfarmă 90 de ani! Va mai trăi încă 12 (doisprezece) ani, 3
În trenul special care ducea pe archiduce (trei) luni şi 3 (trei) zile, căci generalul Iacob Zadik
de la Colomea la Cernăuţi, fără îndoială că se pe- moare în ziua de sâmbătă, 4 aprilie 1970.
trecea desnodământul trist al unei nebunii, reveni- La moartea generalului Iacob Zadik nu s-a
rea la trista realitate; trenul alerga de-a lungul Pru- scris însă nici un rând în vreun ziar din R.S.R., iar sin-
tului. În fund, la orizont, se furişa lanţul de munţi gurul anunţ mortuar a fost tipărit de către îndurerata
unde fusese arestat. familie, în „România liberă”, Bucureşti, an XXVIII,
Cu ochii nemişcaţi, la fereastra vagonului, nr. 7919 din 7. IV. 1970, p. 4: „MARGARETA, Gri-
archiducele îngână căpitanului Dinculescu care îl gore, Ion şi Iolanda îndureraţi anunţă încetarea din
însoţea, cu tristeţea dureroasă a despărţirii, numele viaţă a nepreţuitului lor tată general (R) IACOB ZA-
satelor şi râurilor din visul lui regal: colo este Ia- DIC, în vîrstă de 102 ani. Înhumarea, marţi, 7 aprilie
blonov, colo Ilcic, colo Jabia, pe acolo curge Rib- 1970, ora 12, la cimitirul civil Bellu (Şerban Vodă).
nica etc. (84759)”, document din care deducem că venerabilul
Când s-a trezit din acest vis, a început să general a murit în ziua de sâmbătă, 4 aprilie 1970, la
se intereseze de soarta lui, dacă va fi internat sau vârsta de 102 ani, 3 luni, 2 săptămâni şi 1 zi.
nu; dacă se va putea duce în Elveţia sau în Olanda, A fost înmormântat în cavoul generalu-
dacă i se vor da înapoi actele confiscate etc. lui Cristo Catuniar (1803-1942), unde au mai fost
Arhiducele a mărturisit că el nu face acum adăpostiţi Constantin Catuniar (1891-1950) şi
nici o politică. A mai declarat formal că nu iubeşte prof. ing. Ion Catuniar (1884-1954), în partiţia F
pe polonezi şi că el personal preferă ca toată Galiţia 64, rezervată militarilor, din Cimitirul Bellu, Şer-
sud-vestică să treacă în stăpânirea românilor şi nu ban Vodă din Bucureşti.
a polonezilor.
În altă ordine de idei, archiducele era ferm
convins că bolşevismul va triumfa în toată lumea şi 9
„Bucovina”, Cernăuţi, an I, nr. 71, marţi, 17 iunie 1919, p.
că nu va scăpa de bolşevism nici Germania, care 1. Fragmente din cartea Generalul Iacob Zadik în Bucovina,
este cea mai ordonată ţară. Biblioteca „Mioriţa”, Câmpulung Moldovenesc, 2018, unde
Şi aci, aceeaşi bolnavă mentalitate germa- am greşit scriind „Wilhem kronprinţul Germaniei”, când
nă, care vede salvarea ei numai în acest cataclism personajul era, în fapt istoric, austriac, tânăr în vârstă de 26 de
ani, văr primar cu Karol, ex-împăratul Austriei. (I. F.)

56 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Apostrof

Un răsunet

Magda URSACHE
O carte care sper să aibă „un răsunet” este 1953; Iuliu Hossu, care a citit Proclamaţia pentru
Avanposturi ale Marii Uniri, tipărită de Editura Unire la Alba Iulia, puşcărizat la Sighet, DO (do-
Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, în 2017. N-am fi miciliu obligatoriu) la Mănăstirea Ciorogârla; Ale-
decât veşnic repetenţi ai Istoriei (şi la materia Isto- xandru Lapedatu, istoric, ministru în opt guverne,
rie) dacă n-am cunoaşte momentele astrale, dar şi preşedintele Academiei între 1935-1937, arestat în
„vremile de cădere”, cum le numeşte Vintilă Horia; „Noaptea demnitarilor”, 5-6 mai ’50, mort la Si-
dacă nu ne-am recunoaşte giganţii, eroii civiliza- ghet la 74 de ani, după 117 zile de puşcărie; tot în
tori. Or, direcţionaţi cum suntem spre memorie „Noaptea demnitarilor” a fost arestat Daniel Ciu-
întunericită, Şcoala Ardeleană nu mai are loc în gureanu, mort la Sighet, fără mormânt, dar şi fără
manualul alternativ de română. a se şti ziua decesului; Sever Bocu, luptător pentru
Pentru cărturarul ardelean, Profesorul unirea Banatului cu Regatul României, mort la Si-
Mircea Popa, Centenarul nu e cuvânt gol, nici săr- ghet în ’51; certificatul de deces, primit de familie
bătorirea lui „vulgată patriotică”. Coeziunea na- după 7 ani; Pan Halippa, preşedintele Sfatului Ţă-
ţională la o sută de ani de la „cel mai important rii, arestat tot în acea noapte cumplită de miliţia su-
eveniment din epoca modernă şi din totdeauna”, pravegheată de comisari sovietici, a fost încarcerat
aşa cum scrie apăsat în Argument la masiva carte la Sighet fără judecată, timp de doi ani; predat în
de aproape 400 de pagini, o vizează autorul: îi vrea ’52 sovieticilor şi condamnat de NKVD la 25 de ani
pe români din nou uniţi „în cuget şi-n simţire”. de muncă silnică în Siberia, a trecut prin 11 lagăre;
Spicuiesc din CV-ul succint: Premiul „N. Iorga” al la moartea lui Stalin, în ’55, a fost predat românilor
Academiei Române, Crucea Transilvană, Medalia şi închis iarăşi; bilanţ: 5 ani închis în România, 3
„Eminescu” şi Medalia „Corneliu Coposu”, Senior în URSS; a trăit 96 de ani şi a murit la Bucureşti,
al Clujului, Cavaler al Culturii, Comandor al Învă- în 1979; în sărăcie grea au murit Ghiţă Popp, după
ţământului... Aşadar, un scriitor în stare de veghe. 10 ani de Aiud, apoi DO în Bărăgan şi diplomatul
Unii plâng pe umărul Ungariei care jeleş- Dimitrie Iuraşcu, intrat în dizgraţia comuniştilor,
te la 1 Decembrie, în aşteptarea altui Trianon, ca şi fără pensie, scos din manualele de Istorie. Îi trimi-
cum transilvănenii români n-ar fi trecut prin su- tem şi noi în uitare, pe motiv că veacul naţiunilor
ferinţă, n-ar fi fost nedreptăţiţi, umiliţi, n-ar fi fost s-a scurs demult, că jertfa patriotică a fost inutilă,
maghiarizaţi cu gârbaciul şi cu puşca; alţii găsesc că războaiele de apărare, fie teritorială, fie ideologi-
Centenarul o sindrofie inutilă, iritându-i pe cona- că, nu-şi au rostul în secolul XXI. Că suveranitatea
ţionali; unii şi alţii văd în anul Centenarului o prea e un concept vetust, de secol „noăşpe”, că autoritate
lungă sărbătoare de sorginte naţional- comunistă, are Compania Coca-Cola, nu statul, cum declara
de parcă bărbaţii Unirii n-ar fi fost trimişi în temni- pe TVR 1, în dimineaţa zilei de 16 noiembrie 2018,
ţe de Tribunalul stalinist „al Poporului”, n-ar fi mu- un analist de toate zilele şi de toate emisiunile. Ca
rit în închisorile dejisto-paukeriste. Iuliu Maniu, pe seară, în emisiunea lui Octavian Hoandră, ace-
arestat în 1947 şi închis pe viaţă, mort la Sighet, în laşi A.Ţăranu, mereu în câmp publicistic cu infrac-

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 57


Apostrof

ţiuni gramaticale cu tot, să se arate scârbit de „toba tăm Noi suntem români, fiind un ceardaş şparlit
naţionalistă”, la care a bătut cu sârg, sub Ceauşescu, de la maghiari. Şi cum e greu de reţinut, că-i prea
nu altul decât I. Ţăranu- père. lung, Imnul României se cântă rezumat ori pe să-
Engels prognoza că românii vor pieri din rite, cum a făcut-o Marcel Pavel. Ferească Dumne-
Istorie pentru că au vrut revoluţie naţională la 1848, zeu de o variantă personală pe ritm de ceardaş, că
nu proletară şi că ar trebui extirpat „caracterul lor tot am ascultat La Marseillaise pe rock. Un depăşit
naţional”. Pe cei din os de internaţionalist marxist şi Andrei Mureşanu, visând o Românie (auziţi-l!)
nu-i doare de ţara asta ciuntită, punând semn egal „nu fericită – mare!” Alta e viziunea istoricului de
între două state „extremiste”, Ungaria şi România, la UB: „o unică naţiune europeană, alcătuită numai
chit că Ungaria e intolerantă, iar noi, prea toleranţi. din minorităţi” sau „o Europă islamizată” (L. Boia,
Atacă România unitatea Ungariei sau Ungaria ata- lucr. cit.pag. 116), „casă în egală măsură primitoa-
că unitatea României? Şi de ce nu învăţăm nimic re pentru toţi locuitorii săi. Miza, pentru noi toţi,
din solidaritatea etnică a ungurilor? nu e trecutul,ci viitorul” (ibidem, pag. 123). Aşadar
În acest context neprielnic Marii Istorii şi domnul Boia speră în valul (vălul?) islamic, fără a
Marii Uniri, Profesorul Mircea Popa nu se teme de vedea fanatismul conducătorilor lui.
epitete ca „învechit”, „conservator”, „păşunist”, cum Să revin la lecţia de istorie simplă şi clară,
o fac atâţia corect-politici. Dar ce de false realităţi pentru cine are urechi de auzit, predată de Profeso-
propun istoricii de o anume formaţie, acomodaţi la rul Mircea Popa în Argumentul cărţii sale: „Aceş-
ideea că dreptul natural etnic nu mai există, că po- ti români transilvăneni au avut neşansa timp de
poarele nu mai au dreptul să decidă! Cu naţia, con- trei-patru secole (sec. XI-XIII) să fie ocupaţi siste-
siderată „ficţională”, a rezolvat-o istoricul Lucian matic de ultimul val de migratori veniţi din centrul
Boia, dar şi alţii, afirmând că n-a existat conştiinţă Asiei Mici şi strecuraţi, sub comanda căpeteniei lor
de neam. Se neagă românitatea românilor, ocolim Atilla, în Câmpia Panonică, în 896, prin trecători-
să vorbim despre „începătura, neamul şi vechimea” le Carpaţilor.” Şi încă: „Românii din Transilvania
(D. Cantemir) moldovenilor, muntenilor, ardeleni- au trecut prin experienţe extrem de dureroase,
lor, maramureşenilor. Ni se spune că latinitatea e ajungând tot mai oprimaţi şi reduşi la postura de
doar o pretenţie, propunându-se eliminarea latinei toleraţi”. Ce cereau? Să fie socotiţi naţiune, lângă
din şcoală. Se aduc argumentele lui Roesler, că ne- unguri, saşi, secui; să fie militarizaţi ca şi ceilalţi,
am fi „infiltrat” în Transilvania, parte de regat un- pentru a nu fi împovăraţi de servicile datorate no-
gar. Dar cum au ajuns oare „infiltraţii” majoritari bililor. Fiind consemnaţi ca soldaţi, credeau că vor
acolo? A, nu mai contează legitimitatea majorităţii scăpa de „darurile obligate”, că tot ce era al lor va fi
după noua doctrină corect-politică? Sau contează al lor. Poporul iobăgit era lipsit de drepturi: româ-
doar în Ţinutul Secuiesc? nul nu putea avea un cal, nu putea purta haine de
Din volumul În jurul Marii Uniri de la postav; robota o stabilea nobilul; văduva lua a treia
1918. Naţiuni, frontiere, minorităţi, Humanitas, parte din avere, nobilul, două. Starea de sclav, fără
2017, al domnului Boia, aflăm că maghiarii au nici un drept civil ori politic, i-a dus la răscoale. Nu
„dreptul istoric”, că Transilvania a aparţinut Unga- ştiu cum o fi în Ardeal, dar în Moldova, la Iaşi, s-au
riei o mie de ani, fiind, la 1918, „o ţară care dura de spulberat de pe Copou busturile lui Horea, Cloşca
1.000 de ani”. Aşa să fie? Ungaria a dispărut de pe şi Crişan. Au fost plantate care pe unde, separat.
harta Europei în 1541 şi multă vreme după aceea, De ce? Pentru că toţi liderii răscoalelor sunt con-
pînă în 1867, când s-a întâmplat unirea, nevoită de troversaţi, scriindu-se negru pe alb că Doja, moţii
români, dintre Transilvania şi Ungaria, sub habs- lui Horea, românii lui Iancu au protestat sângeros.
burgi. Turcii au transformat-o în paşalâc la 1526, Se vorbeşte de atrocităţile ţăranilor din Zarandul
după bătălia de la Mohacs, ocupând Buda. Impe- lui Horea, că au omorât nobili şi solgăbirăi, că au
riul bicefal Habsburgic a inclus-o în el ca provincie, devastat castele. Ei, n-au fost de catifea răscoalele
prin Pacea de la Karlowitz, 1699. Cât despre eseisul (ochi pentru ochi!), dar şi răzvrătirea a fost vio-
Andrei Pleşu, mereu adecvat la moment, dumnea- lent înnăbuşită. David Prodan relata că Horea n-a
lui afirmă într-o conferinţă că vocabulele a gândi şi fost prezent la scenele atroce, însă legile vechi ale
neam de la maghiari vin, ca şi cum românii timpu- torturii pe roată au funcţionat. „Infamii” Horea şi
rii, protoromânii sau preromânii, cum vrem să le Cloşca au fost exemplar ucişi la Alba Iulia, în faur
spunem, a căror etnogeneză se încheia în secolele 1785. Frânţi încet-încet pe roată, despicaţi în patru,
VIII –IX, nu ştiau de neam şi nu gândeau până la cu maţele scoase, cu capetele în suliţe, cu bucăţi de
migratori. Prostie este, după Andrei Pleşu, să cân- corp atârnate în furci. Nici mort n-a scăpat Crişan

58 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Apostrof

de despicarea trupului. Contele Samuil Teleki, în ce la români nu era majoritate covârşitoare, popu-
martie 1785, încă privea la rece capul lui Cloşca în- laţia citadină fiind covârşitoare la unguri. Ciuda-
fipt în ţeapă, „ca când n-ar fi fost cap de om” (din- tă statistică! În alte cuvinte, ţăranii ţinuţi forţat în
tr-o scrisoare citată de David Prodan). neştiinţă de carte n-ar fi ştiut cum să voteze. Ba a
Şcoala Ardeleană, eliminată din manuale, avut grijă preotul satului să ştie. Ce nu vrea să ştie
spuneam, după ’89 (fără Şcoala Ardeleană în şcoa- istoricul bucureştean sau nu vrea să spună e că în
lă!; se va uita puţin în Istorie doamna Ecaterina An- Săliştea Sibiului s-au născut 11 academicieni. Unul
dronescu, a patra oară ministresă la Învăţământ?), este Onisifor Ghibu, bărbatul celor două uniri: cu
s-a ivit ca o „impetuoasă renaştere compensatorie”, Ardealul şi cu Basarabia. Condamnat la moarte de
cum notează Mircea Popa. Eroii naţionali sunt ma- unguri, ajuns refugiat la Bucureşti, mutat la Chi-
joritar ardeleni, e clar. Ce-ar fi ca şi politicienii noş- şinău în 1917, urmărit de ruşi în Basarabia, ajuns,
tri să încerce să fie bărbaţi ardeleni? Fiţi ardelean, în ’45, arestat şi închis la lagărul din Caracal, în-
domnule Prişcă! Fiţi ardelean, domnule Cioloş! Fiţi tre sârme ghimpate, pentru 222 de zile, rearestat
ardelean, domnule Antonescu! Fiţi ardelean, dom- în ’56, închis până în ’58, izolat la Sibiu. Puşcărizat
nule Buşoi! Fiţi ardelean, domnule Ponta! Fiţi arde- de două ori, scos din Universitate, persona non gra-
lean, domnule Meleşcanu! E secetă mare de bărbaţi ta până la moarte, în 1972. A fost printre primii
ardeleni în politică. Ce-i drept, eroii cam mor. Mihai deţinuţi politici sub comunişti. A mâncat ciorbă
Răzvan Ungureanu cedează Ungariei averea imensă de cartofi fără cartofi, a băut apă puţină... „Sun-
lăsată testamentar de Gojdu României, ca să trăiască tem Ardealul!” e strigătul său din Palatul Poştelor,
bine şi să fie, eventual, preşedinte. adresat premierului după Diktat. A scris Memorii
Prin Inochentie Micu Klein, Petru Ma- către rege, către Petru Groza, către Hruşciov, către
ior, Gheorghe Şincai, I. Budai-Deleanu, dar şi prin Bulganin... Lui Groza i-a scris, în martie 1949: „Po-
episcopii Petru Pavel Aron, ori Ioan Bob, ori Sa- porul te cheamă la judecată prin fiul său Onisifor
muil Vulcan, Blajul a devenit „centrul cultural cel Ghibu.”
mai impunător din întreaga Transilvanie”. Armele Mircea Popa precizează că „în parlamen-
afirmării naţionale? Istoria şi filologia. La Blaj, pe tul ţării unite de la Bucureşti, şi-a găsit loc şi se-
Câmpul Libertăţii, s-a strigat în 1848 „Noi vrem să cuiul Fay, care a salutat şi recunoscut unirea Tran-
ne unim cu ţara!”, iar strigătul a răsunat din Ţara silvaniei cu Patria Mamă, la fel cum s-a întâmplat
de dincolo de pădure („Trans-Silvae”) în Ţara Fa- şi cu reprezentanţii saşilor şi şvabilor”. Şi: „E bine
gilor. Pentru ca istorici de şcoală recentă să susţină de precizat că în condiţiile destrămării imperiului
că opera corifeilor Şcolii Ardelene, nişte obsedaţi dualist, chiar şi elitele maghiare, în frunte cu Ady
de „purism latinesc”, ar fi o făcătură, că latinitatea e sau Béla Bartók, au dat publicităţii un manifest
„o construcţie”. O fi prins ideea domnului Boia că (semnat de circa o sută de intelectuali), prin care
„limba e o chestiune secundară”? Doar dacă habar s-a salutat formarea statelor autonome, libere şi
n-avem de spusa lui Dimitrie Cantemir, de la 1700: independente, ale popoarelor care au făcut parte
„Limba cea părintească (...) nebiruit martor ni ias- din imperiu, recunoscându-li-se dreptul la libera
te”. Doar dacă nu mai vrem să ştim de spusele lui organizare, ceea ce a însemnat, formal, recunoaş-
Grigore Ureche că „Rumânii câţi se află lăcuitori în terea independenţei Transilvaniei.” QED? Nu încă.
Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoruşu, de Mircea Popa aduce în discuţie factorul internaţio-
la un loc suntu cu moldovenii şi toţi de la Râm se nal în Unire, sprijinindu-se pe intervenţiile multor
trag”; că toţi „s-au tras de la un izvod”; „în Ardea- personalităţi care au intervenit public în favoarea
lul sau Ţara de jos sau Ţara peste munte lăcuiescu dreptului românilor de a fi ce-au fost: români. Au
români peste tot locu, de mai multu-i ţara lăţită de cuvântul ziaristul italian Roberto Fava, prezent la
români decâtu de unguri”. Şi dacă ai noştri cărtu- Procesul Memorandiştilor de la Cluj, din 1894,
rari nu ne conving, să-l ascultăm pe Antonio Bon- unde Fava a alergat de la Parma, britanicul Scotus
fini: „românii au rezistat barbarilor pentru că au Viator, norvegianul Bjørnestjerne Bjørnson, cehul
ţinut la limba lor mai mult decât la viaţă”. Urban Jarnik, slovacul Milan Hodza, maghiarul
S-a lansat aberaţia că Unirea cea Mare n-a Ludovic Mocsány...
fost democratică. Mircea Popa o corectează. Nu se Onoare şi respect pentru cărturarul Mir-
ţine seama de cei 1.228 de delegaţi veniţi la Alba cu cea Popa cu ideea sa de a-i socoti pe toţi, români
credenţionale şi având în spate cei o sută de mii de şi străini deopotrivă, drept avanposturi ale Marii
participanţi pro Unire?; ia să fi fost „plebicist”, opi- Uniri. Pentru ca Istoria să nu rămână o joacă, un
nează L. Boia, altfel ar fi ieşit socoteala, de vreme fals joc imaginar.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 59


Opinii

Bucătăria vie (1)

Petru URSACHE
Moto: ale lui Mihail Kogălniceanu. Patruzecioptiştii tre-
„A mînca – semnifică a asimila o parte a ceau drept oameni de rang ales. Ţi-i reprezentai în
Cosmosului, mai exact, existenţa mistică a cos- bibliotecă studiind cu uitare de sine, pînă la 20-30 de
mosului. De aici, timp de foarte multă vreme – ani, absolut tot ce ştiinţa mondială reuşise să tezau-
pînă la Platon şi chiar după el – importanţa ali-
mentaţiei pentru dezvoltarea morală şi spiritu- rizeze spre folosul umanităţii; sau într-o redacţie de
ală a omului. Autorul Republicii interzice vîna- revistă, corectînd (şi comentînd frenetic) şpalturi de
tul şi patiseria; el nu permite carnea friptă la presă incendiară; ori în vreun amfiteatru universitar,
grătar decît tinerilor soldaţi. Unul din lucrurile un fel de cîmp al lui Marte, în care se înfruntau ide-
care m-au uimit şi în acelaşi timp m-au atras la ile cele mai curajoase şi mai nobile, spre luminarea
Nietzsche este gravitatea cu care vorbeşte des- tinerei generaţii. Între Introducţie la „Dacia literară”
pre alimentaţie, mai ales în Ecce Homo. Ghi- şi volumul de Reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte
cesc aici o întreagă mistică preistorică regăsită, trebi gospodăreşti, deşi apărute în aceeaşi secvenţă de
cum se întîmplă la Nietzsche într-unul dintre
eseurile sale admirative pentru «ştiinţă».” timp (1840 şi, respectiv, 1841), prima s-a bucurat,
(Mircea Eliade, Jurnal I. 1941 – 1962. Ediţie cum era şi firesc ţinînd seama de context, de glorie
îngrijită de Mircea Handoca. Humanitas, Bu- nedesminţită şi meritată; în vreme ce a doua nu prea
cureşti, 1993, p. 338) a fost luată în atenţie. Că în Tainele inimei autorul
„Distribuţia rapidă face ca mîncarea con- consacra breslei cofetarilor pagini întinse, de interes
taminată să ajungă în casele şi în stomacurile documentaristic astăzi, iar în scrisorile de tinereţe
consumatorilor cu mult înainte să fie detectată comunica familiei şi prietenilor din ţară, competent
contaminarea. Chiar şi facilităţile de care avem
parte şi posibilitatea de a alege, în special capa-
şi profesionist, informaţii despre bucătăria apuseană,
citatea de a cumpăra hrană aproape de oriun- în aspectele ei moderne şi rafinate, toate erau puse
de şi oricînd, au mărit şansele producerii unui pe seama profilului biografic al viitorului om politic,
atac microbian. În multe cazuri, chiar şi în ino- fără interes general şi semnificativ. Era bine, era rău
vaţiile care ne-au permis să hrănim un număr că se dădea o asemenea interpretare în manieră se-
atît de mare de oameni, atît de bine, se pot afla lectivă? Nu mai e vreme să ne mai întrebăm.
la baza unei epidemii – şi e sigur că efectele vor Doar un amănunt neliniştitor se iveşte la
fi devastatoare.” orizont. Iar dacă judecăm bine şi drept, poate că-
(Paul Roberts, Sfîrşitul hranei. Pericolul în-
fometării în era hipermarketurilor. Traducere:
păta importanţă; nu capitală, dar îndeajuns ca să
Graal Soft. Bucureşti, „Litera Internaţional”, motiveze reluarea unor registre ale problematicii,
2009, p. 193) pentru o înţelegere mai coerentă chiar a mentalului
epocii. Mihail Kogălniceanu nu este singurul ama-
Masa, prilej comportamental. Pe la înce- tor de noutăţi gastronomice din vremea sa. Mă refer
puturile mele liceale, de tradiţie interbelică, atunci la masa ca autoritate recunoscută, ca prilej specific şi
cînd şcoala era aşezată şi la ea acasă, nu avea vreo cu rigoare circumstanţiat, după nevoi vitale ce ţin de
relevanţă dacă pomeneai de preocupările culinare condiţionări multiple: cultico-magice, ritualistice,

60 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Opinii

protocolare şi sărbătoreşti, casnico-familiare, identi- tăţească fiinţa morală şi umană; sau în chilia pust-
tare. Este vorba, pe scurt, de acel tip de prilej proiec- nicului ori în celula de jilavă şi de gherlă. Prilejurile
tat fie în maiestatea sărbătorescului, fie în anonima- în asemenea din urmă cazuri se află sub restricţie,
tul cotidianului, dar care îl împlineşte pe om ca fiinţă voită ori nevoită, prea adesea, dar rugăciunea ca şi
vie, complexă. Prilejul este căutat, nu impus; în orice însingurarea isihastă asigură celui pus la încercare
caz, dorit, pentru că permite grupului, nu numai in- să descopere, pe cont propriu, „calea” spre înţeleaptă
dividului, să se manifeste potrivit propriului stil de cumpătare. Sunt „răbdările prăjite” din viaţa ţăranu-
viaţă, de gîndire, de cultură. Este adevărat că autorul lui român, despre care vorbeşte învăţătorul folclorist
de „taine ale inimii” vizează cu precădere aspectele Mihai Lupescu într-o carte de bucătărie datînd de pe
casnico-familiare ale prilejului; nu le uită nici pe cele la 1900 (rămasă multă vreme în manuscris, pregătită
ale grupului, în manifestări caracteristice. Fapt im- pentru tipar) şi care s-ar cuveni bine cunoscută, mai
portant: lui Kogălniceanu i se alătură şi un alt amator ales în vremea noastră „postmodernă”, căzută în is-
de „taine”, Costache Negruzzi, coautor al Reţetelor pita de nebiruit a chiolhanului. În asemenea termeni
cercate. Era şi acesta ambalat în „păcate ale tinere- înţeleg eu, cu aproximaţie, bucătăria vie. Mircea Eli-
ţelor” şi tocmai terminase (şi îi reuşise), o secvenţă ade, cel din motoul acestei cărţi, are, cu siguranţă,
din istoria fantasmatică a Moldovei, nuvela Alexan- dreptate.
dru Lăpuşneanu, în care ni se înfăţişează un ospăţ de Ca să revenim, Mihail Kogălniceanu proce-
epocă, neconvenţional şi nelumesc, tip horror. Astfel, da, asemenea contemporanilor, după moda timpu-
masa-prilej poate fi asemuită uneori cu o capcană lui; mai mult decît atît, bucătăria tradiţională îşi păs-
diabolică, o miasmă a infernului. Cunoaştem ase- tra statutul ei recunoscut de toată lumea, la data re-
menea imagerii din povestea biblică a lui Irod, din spectivă. Pentru variaţie, erau îngăduite şi specialităţi
întoarcerea lui Ulisse, prînzurile danteşti, Hamlet-ul exotice, străine, ca o extindere a cunoaşterii şi verifi-
shakespearean, scenariile capugiilor la comandă is- cării gustului autohton. Pe timpul fanarioţilor, ni se
mailită... spune în Tainele inimii, „părinţii noştri nu cunoşteau
Aşadar, prilejul pomenit, din nuvela lui decît curmale, rahat, smochine, coarne de mare, alu-
Costache Negruzzi, nu este nici pe departe o agapă ne; singurele zaharicale erau pe atunci ceva confete
spirituală, cum îşi dorea Neagoe Basarab în Învăţătu- boite pe migdale şi sîmburi de zarzăre”. Erau, totuşi,
rile sale, ci un chiolhan – asasinat, atît la propriu, în „noutăţi”. Nici nu ni se spune, măcar, că pentru altele,
sîngerarea lui, cît şi la figurat, în tulburare şi nebunie. mult mai importante, intrate în uz şi pe care reţetarul
Poate în intenţia patruzecioptistului, masa însemna nici nu le mai numeşte, s-au purtat războaie grele în-
un avertisment, vizînd îndreptarea morală şi civică tre Orient şi Occident, cum ar fi „războiul ceaiului”,
a contemporanilor; şi tot în chip de îndreptar erau „războiul cafelei”, „războiul macului”. Altele au fost
rostuite şi comediile lui Vasile Alecsandri, îndeosebi aduse pe furiş, graţie temerarilor corăbieri: tarhonul,
Chiriţele, cu adresă la moravurile învechite ori abe- foaia de vanilie, piperul, enibaharul, foarte apreciate
rante, în latura mai generală a comportamentelor, a de armatele de gospodine ale Europei Renaşterii şi în
ospeţiei, a educaţiei, toate unite într-o singură fişă expansiune. Marii exploratori, Marco Polo şi Nicolae
caracterologică. Cînd Chiriţa invită lumea la masă, Milescu Spătarul, se avîntau şi ei pe ţărmurile necu-
în stilul ei caracteristic, spectatorului nu-i rămîne noscute şi primejdioase ale îndepărtatei Asii, ca să
decît să observe şi să judece fauna în desfăşurare. aducă veşti despre ispravnici şi împăraţi, dar şi secre-
În replică pot fi socotite întîlnirile „boie- te culinare despre care se vorbea ca în basme. Unele
reşti” de la Mînjina, adevărate agape, în înţelesul ci- dintre ele l-au modificat profund pe omul european,
vic (nu religios) al termenului. Acolo erau „gustate” la concurenţă cu cartea de înţelepciune. Englezul a
nu numai discursurile politice şi culturale, de acut devenit incurabil băutor de ceai, italianul şi-a revi-
interes şi bine echipate spiritual; dar şi vestimentaţia talizat firul de macaroană cu sosuri picante şi aro-
modernă, cu „şic”, de „ultimă oră”, precum şi meniul mate, francezul şi-a revizuit substanţial reţetarul de
ales. Altfel spus, acel „trio cultural” decisiv întru de- prăjituri, iar, ca acord final, toţi s-au înrobit cafelei.
finirea comportamentală a unui ins cu educaţie şi de Dimensiunea seismului mundan produs de invazia
viţă. cafelei a fost corect surprinsă, la vremea cuvenită,
Agapă şi chiolhan. Numai lemnul le uneşte, de unul dintre personajele lui Mihail Sadoveanu din
ca să se poată revendica de la ceea ce numim „masă”. Fraţii Jderi. Autorul a evocat momentul de criză şi de
Dincolo de aparenţă, deosebirea de fond este ca de încordare, cînd un grup compact, iniţial, din proti-
la rai la iad. S-ar putea observa că agapa îşi găseşte pendada moldoveană, s-a trezit împărţit în tabere la
suport sufletesc în vremurile aşezate, cînd individul, apariţia cafelei în viaţa lor. În timp ce majoritatea, în
ca şi grupul, au răgazul să autocultive şi să îmbună- frunte cu celebra comisoaie Ilisafta, a hulit-o în toate

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 61


Opinii

chipurile, s-a auzit o voce, de unde te aşteptai cel mai mîna pe hîrtie, să dea sfaturi şi să propună îndreptă-
puţin: un preot, care i-a luat apărarea cu înţelegere şi ri. Găsea „sujeturi” de scris şi de zis şi pe această cale.
ca o premoniţie. Cum era de aşteptat, lumea nu s-a oprit la
Se pare că preferinţele lui Mihail Kogălni- marţipan şi la praline. În anii interbelici, formulele
ceanu mergeau în altă direcţie decît aceea a „părin- reţetare ale redactorului de la „Propăşirea” erau „de-
ţilor” săi. Fără a-şi arăta rezerve faţă de cafea, cur- păşite”, ca şi ale profesionistului din epoca lui Tufli.
male ori tarhon, omul înclină mai mult spre praline, Păstorel îşi ademenea gurmanzii prin vervă şi fan-
drageuri şi marţipane, după gustul nou şi diferenţiat tezie; o reţetă în practica patruzecioptistului căpăta
al categoriilor europenizate de la noi. „Veacul înain- retuşări stilistice interesante, fireşte, în consens cu
tează”, într-adevăr. Se simte tot mai palpabil că ora- noua „fiziologie” a gustului. Totuşi, nimic nelinişti-
şul, viaţa modernă au făcut ca bucătăria, însoţită de tor, deocamdată. Formulele reţetare încă respectau
vestimentaţie, (poate şi invers), să se supună unui condiţiile gustului şi măsurii, în aşa fel încît masa să
nou statut, anume acela dictat de gust, de modă şi se menţină cînd şi cînd în sărbătorescul agapei şi mai
nu de obişnuinţele tradiţionale care au ocrotit regi- totdeauna să răspundă dezideratului îndrăgit de cînd
mul alimentar timp de milenii „sub zariştea mitului”. lumea: „minte sănătoasă în corp sănătos”.
Vechea sentinţă: „Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori
vorbeşte cum ţi-e portul” a ieşit din rol, aşa că hra- Alimentaţie şi cultură. Codul alimentar a
na şi vestimentaţia încep să nu mai aibă funcţii strict lăsat impresia unui dialect al culturii, cu reguli fer-
identitare. me de identificare a grupurilor umane, din aceeaşi
Evident, reţetarul comun Kogălni- tipologie a diferenţierilor lui eu de celălalt. Mai mult
ceanu-Negruzzi propunea specialităţi culinare şi de decît atît, codul alimentar a avut o puternică forţă de
cofetărie neobişnuite în realitatea etnografică autoh- penetraţie în diverse sectoare ale culturii şi ale com-
tonă, dar care îşi găseau căutare în cele mai luxoase portamentului uman. În vestimentaţie: unele sunt
stabilimente franceze, italiene, germane. Tonul îl dă- hainele folosite la prînz şi la cina de zi cu zi, altele
duse, printre puţini alţii, francezul A. Brillat-Savarin. în momentele ceremoniale, rituale; îmbrăcămintea
Pornind de la acest model, cei doi gastronomi români obişnuită la masa mare, de nuntă, nu se poartă la
erau atenţi la calitatea naturală a materiilor prime, la praznicul de înmormântare; nunul, mirele, vorni-
respectarea normelor de producere, la promptitudi- cul, bucătarul se disting prin insemne vestimentare
nea şi la eleganţa serviciilor. Într-un cuvînt, elemen- după roluri şi pe funcţii. Remarci similare sunt se-
tele componente ale reţetarelor vizau cu prioritate sizabile pentru zona fiecărui obicei tipizat. În cera-
seva şi calitatea nutritivă de la origine, fără prelucrări mică: vasele în care au fost gătite bucatele „de dulce”
meşteşugite, menite să abată bucatele de la firea lor, (chiar şi această expresie este codificată, iar astăzi
să le artificializeze. În mod curios, aceste mari perso- are o circulaţie vădit restrînsă) se lasă la o parte în
nalităţi, care şi-au asumat răspunderea stimulării tra- timpul postului. În participarea şi stabilirea rolurilor
diţiei în toate planurile culturale şi ale vieţii literare socio-umane, administrative, religioase, familiale:
(„avem şi noi sujeturi de scris”, „traducerile nu fac o stăpînul casei (preotul, domnitorul, bărbatul) stă
literatură” etc.), dezvăluie laturi de gîndire şi de fap- în „capul mesei”, şi în zile de lucru şi de sărbătoare,
te pe care le-am putea numi cosmopolite. Numai că semn că i se recunoaşte în permanenţă importanţa
ele se re-echilibrează la nivelul întregului, se armo- şi puterea, după proverbul: „Cine îmi dă de mîncare
nizează în totalitatea organică. Nu au fost înlătura- îmi este şi tată şi mamă”. Gospodarul îl are ca model
te ostentativ practicile culinare îndătinate de dragul pe Tatăl ceresc: şi Dumnezeu ocupă locul privilegiat
preţiozităţilor căutate, după cum cei doi gastronomi la ospăţul divin de la poala mărului mirific din rai,
nu şi-au permis să treacă la index producţiile sufle- fiind înconjurat de sfinţi şi de îngeri, aşezaţi după o
teşti ale analfabeţilor şi ale nesalonarzilor. Erau vi- ierarhie prestabilită. Ordinea aşezării la masă după
zate, categoric, părţi constitutive ale unui organism reguli prescrise, în cer şi pe pămînt, este general ac-
viu, în formare. Dacă „societatea aleasă” se decisese ceptată şi recunoscută ca drept individual, cucerit cu
să preia comanda devenind „cap şi începătură”, adică trudă şi pe merit. Modelul, cum am spus, se află la
să pornească pe drum bun, suitor, fără poticneli, se Dumnezeu. Aşa se reflectă, în imaginarul creştin şi
năştea speranţa generală că putea să vină din urmă şi în colinde, „raiul de sus” în corelaţie cu „raiul de jos”.
grosul populaţiei, fie şi „ca o turmă”, dar în căutare de La Neagoe Basarab, asemenea reglementări
luminişuri de preferinţă. Tocmai de aceea animato- capătă valoare de lege morală: „Aşijderea, cînd şăzi la
rul „Daciei literare” îi certa pe cofetarii neloiali; după masă şi vrei să-ţi aşezi boierii cei mari şi cei al doilea
unele legende biografice, îşi făcea singur cumpărătu- şi cei mici şi pre alţii pre toţi, iar tu de atunci să le
rile, ca să fie în prezentul continuu; la nevoie, punea păzeşti locurile, ca la a doua şedere să nu le schimbi

62 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Opinii

rîndurile, căci că dacă pui sluga ta la masă într-un tori „de bază”. Din această cauză, codul alimentar
loc, iar în al doilea rîndu tu îl pui mai jos, deacii în- prezintă un interes major pentru teoria mentalităţi-
tr-acel ceas să întristează inima şi să scîrbeşte. Căci lor, iar materialul arhivistic românesc se dovedeşte a
că el să nădăjduia dentr-acel loc ce au şăzut întăi, să fi deosebit de bogat şi promiţător pentru discuţii de
cîştige alt loc mai sus, iar tu, pentru unul carele-ţi specialitate. Este de ajuns să-l surprinzi pe cineva, o
iaste ţie drag, tu-l dai mai jos. Pentru aceaia i se în- clipă, într-o situaţie caracteristică, dictată de prilejul
tristează inima şi se vatămă ca cu o rană, că inima mesei ca întîmpinare, pentru a înţelege cărei culturi
omului iaste ca sticla, deaci sticla dacă să sparge, cu aparţine (oraş, sat, etnie), la ce nivel de civilizaţie are
ce o vei cîrpi?” . acces, ce religie practică, ce grup social frecventează;
Condica lui Gheorgaki încearcă şi ea să într-un cuvînt, care este calitatea lui de om. Celălalt
instituţionalizeze obiceiurile vechi şi noi la curtea pîndeşte şi, în funcţie de ce observă şi-i „convine”, se
domnească. Boierii slujitori participau la ospăţ nu- hazardează să ia în discuţie realitatea percepută, o
mai cu încuviinţarea lui Vodă. Ei intrau în sala festi- respinge, o acceptă, o judecă; aşadar, oferă şi el sem-
vă după ranguri, în ţinută ceremonială, cu insemne ne de identitate, privind propria-i cultură şi omenie.
identitare, jucîndu-şi rolurile cu grijă şi răspundere: Spre deosebire de alte compartimente ale
„Vel Postelnic, cu toiagul amînă, vel Spătar cu sabia culturalului, alimentaţia şi masa ca prilej îl pun pe
la umăr şi buzduganul în mîna dreaptă, rezemat pe om în situaţia de a se manifesta zilnic, precum şi în
pieptul său, îmbrăcaţi cu caftane stau zvorînd la spa- cele mai caracteristice momente ale existenţei sale:
tele Domnului. Vel Postelnic îmbrăcat în caftan şi ca individ în familie sau în grupul căruia îi aparţine.
cu şapte coţi de naramze legaţi peste umeri zvoreşte De aceea este greu de realizat un discurs exhaustiv
înaintea Domnului, şi vinul şi vutca ce se dă înaintea asupra problemei. Mereu se iveşte ceva de adăugat,
mesei. Cuparul pune în pahare şi vel Paharnicul cu de corectat. Nimic de zis, cercetarea a ajuns destul de
mîna lui dă Domnului”2. departe în domeniu, în manieră istoriată sau pe gru-
Aşadar, postelnic, spătar, paharnic (cupar), puri tematice. Profitabil mi se pare să se urmărească
medelnicer, culcer, scrise cu majuscule, iată funcţii modul concret în care două grupuri participă la pu-
specializate şi înfiinţate pentru masa domnească. nerea în act a unuia şi aceluiaşi scenariu comporta-
Respectarea cu stricteţe a codului alimentar, asociat mental. Actorul, fixat sub lupă, se dezvăluie ca o carte
cu altele (vestimentaţie, ceremonial, arme), face ca deschisă, fără peceţi. În asemenea situaţie, are şansă
masa, participarea ca act, să configureze imaginea de izbîndă abordarea secvenţială, în aşa fel încît să se
domniei, în mărire sau în cădere. ajungă la fixarea unui eşantion de comportament şi
Este de la sine înţeles că într-un anume sens de gîndire, care să fie verificat printr-o întreagă serie
se desfăşura masa domnească pe timpul lui Neagoe de cazuri asemănătoare.
Basarab, cel care punea în practică teoria „cuvintelor Metoda eşantionării a fost experimentată
bune de mîncat”. Cînd îşi îndemna feciorul să-i tra- în mod ştiinţific de şcoala sociologică a lui Dimi-
teze pe co-meseni cu vorbe frumoase, lăsa impresia trie Gusti, cu rezultate superioare reducţionismu-
euharistică a spiritualizării bucatelor; şi invers: buca- lui structuralist. Eşantioane ne-au pus la dispoziţie
tele pot căpăta virtuţile cuvintelor. „Iar celorlalţi care şi cronicarii, aduşi în contemporaneitate de Mihail
sunt ţie dragi şi stau în vorbă, tu ia pîine şi bucate den Sadoveanu şi nu numai. Un exemplu de „participa-
naintea ta şi vin, şi le dă cu mîna ta să mănînce şi să re” îl constituie romanul Nunta Domniţei Ruxandra.
bea. Deaci, dacă le vei da bucate tu le dă şi cuvinte La derularea evenimentului marital în cauză, îşi dau
den gura ta”3. concursul două grupuri etnice, mult diferite ca mod
Alta era situaţia pe vremea lui Constantin de situare în cultură şi în realitatea istorică: oştenii lui
Cantemir, cînd obiceiurile se amestecaseră în aşa fel, Bogdan Hmielniţki, obişnuiţi cu războaie crîncene,
încît masa domnească se transformase într-un spec- cu incendieri de oraşe şi sîngerări de populaţie civi-
tacol dezolant. Gheorgaki, observînd fenomenele de lă şi moldovenii conduşi de Vasile Lupu, domnitor
deteriorare, survenite pe parcurs, încerca în Condica incapabil de acţiuni violente, în schimb pasionat de
sa de la 1762, să restaureze, cum am mai spus, obi- opere ctitoriale. Se poate avansa ideea că textul lui
ceiurile „vechi” şi „nouă”, adică să le reinterpreteze, Sadoveanu nu prezintă suficientă încredere, întrucît
reintegrîndu- le, pe cît posibil, într-o schemă cere- imaginarul romanesc păstrează oarecare distanţă,
monială unică. Codul alimentar are capacitatea de a din motive literare explicabile, faţă de faptul istoriat
înfăţişa imaginea identitară şi globală a socio-uma- din varianta de timp în care au vieţuit actanţii princi-
nului dintr-o secvenţă dată de timp. Totodată, are pali: Vasile Lupu – Bogdan Hmielniţki. Dar, vorba lui
şi perspectiva adîncimii, a selectării pe verticală a Jacques Le Goff, „istoria trebuie să fie făcută cu toate
grupurilor participante şi chiar a indivizilor ca fac- documentele”4, fie scriptice, de cancelarie domneas-

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 63


Opinii

că, de poet meditativ, fie culturale, comportamenta- dra, pentru grobianul şi sălbaticul Timuş. Asocierea
le. Literatura nu-şi pierde calitatea de „document” în luptă cu tătarii a avut un rol însemnat în făurirea
atîta timp cît semnele incifrate îşi găsesc decriptarea imaginii despre năvălitorul din Răsărit, fapt ce s-a
corectă. resimţit negativ pînă în zilele noastre. Totdeauna, în
Dacă privim nunta fiicei lui Vasile Lupu cazuri de agresiune extremă, chipul celuilalt capătă
numai prin grila romanului, cercetarea depăşeşte in- note şi culori dintre cele mai sumbre. Tătarii deja îşi
teresul strict etnografic şi istoric. Mai precis, sfera re- creaseră nume rău pentru bestialităţile fără seamăn,
ferenţială se lărgeşte. Avem de întîmpinat dificultăţi săvîrşite încă din secolul al XIII-lea, cînd au trecut
dictate de subiectivitatea autorului. În acelaşi timp, „prima dată” peste Nistru, pe teritoriile noastre. Nu-
faptul brut, originar capătă prestanţă prin scriere şi mele lor devenise similar cu pîrjol, jaf, robie, moarte.
reconstituire etnografică. El renaşte în cuprinsul flui- Într-un cuvînt, pentru locuitorii carpatici, care au su-
dic al textului artistic. Dacă ţinem seama şi de faptul ferit necurmate sîngerări în decursul secolelor, tătarii
că Mihail Sadoveanu era un excelent cunoscător al nu erau imaginaţi ca avînd chipuri umane. Lui Nico-
culturii etnografice şi, deopotrivă, al istoriei, că pro- lae Iorga i se datorează un portret-şablon, elaborat în
teja autenticitatea în modelările estetizante, înseam- spiritul oralităţii şi cu supoziţia că ar fi fost fabricat
nă că putem utiliza cu deplină încredere informaţiile de moldovenii de altădată, victime ale năvălitorilor.
cuprinse în paginile romanului. De altfel, pot fi con- În baza acestui portret hidos, crede istoricul, carpa-
fruntate şi cu alte surse documentare. O consemnare ticii îi identificau pe răufăcători. Citim: „Mulţimea
succintă a evenimentului istorico-marital în discuţie tătarilor urîţi, cu faţa galbenă, brăzdată încă din tine-
a lăsat-o Miron Costin în Letopiseţul său, cu multe reţe cu adînci săpături, cu ochii mărunţi, înfundaţi în
referinţe la situaţia grea, conflictuală, în care se afla amîndouă părţile nasului cîrn, cu părul rar şi aspru,
domnia lui Vasile Lupu: „Şi într-acesta anu au căuta- cu buza de jos spînă, se hrăneau din bogăţiile tuturor
tu a face lui Vasilie-Vodă şi veseliia fiei sale, Roxan- vecinilor, îngrămădite, prin furtişaguri învingătoare,
dei, după Timuş, feciorul lui Hmil hatmanul căză- în satele lor murdare, cu bordeie nevăruite, în care
cescu, în anul 1652. Mare netocmeală în depotriva numai robii munceau păzind turmele, culese în ja-
caselor şi a hirelor! Aceasta era parte o domnie de 18 furi. Hanul, într-o locuinţă ceva mai răsărită, primea
ai şi împărăţiei cu bivşug şi cu cinste sămănătoare, iar darurile mîrzacilor, care erau boierii tătari, şi birul
cealaltă parte de doi ani ieşită den ţărănie. Ruscile cu învinşilor. Aceştia erau tătarii, duşmanii cei mai gro-
«lado-lado» pen toate unghiurile, ginirile singur faţă zavi ai tuturor celor ce nu se pot apăra”7.
numai de om, fără toată hirea de hiară”5. Este o fantezie literară. Autorul a intuit,
Pregătirea pentru nuntă şi masă nu are însă, mecanismul psihologic de constituire a chipu-
alură sărbătorească, după datină, ci de ultimatum lui cînd celălalt se arată pe treptele subumanului. Eul
despotic, deosebit de periculos pentru ţară. De aceea, nu are motive să reacţioneze altfel. Şablonul revine
nunta lasă impresia unui rapt. Căzăcimea devenise la lumina conştiinţei totdeauna cînd se iveşte prile-
putere militară de temut în această parte a Europei. jul, indiferent de gradul de cultură şi de civilizaţie al
Hatmanul Bogdan Hmielniţki putea oricînd strînge subiectului. Este şi cazul celor două categorii de par-
o oaste de peste 100.000 de cazaci şi de tătari, ţinînd ticipanţi la nunta narată în Letopiseţul cronicarului,
sub teroarea morţii toate ţinuturile din zonă. Ţinta ca şi în romanul sadovenian. Sabia şi focul transfor-
predilectă era Polonia, pe care neînfricatul hatman mă masa de nuntă în prilej de plîns şi de întristare,
de la Don o trecea prin „foc şi sabie”, de fiecare dată pentru unii; pentru alţii, în petrecere dezlănţuită şi în
cînd îl apuca setea de jaf. Chiar în perioada negoci- sărbătoare cu chip „grotesc”. Nu numai moartea, dar
erilor de nuntă „au purces asupra craiului leşescu”, şi masa-prilej poate avea „o mie de feţe”.
poate ca avertisment la adresa viitorului socru al lui Problema poate fi pusă în aceşti termeni,
Timuş. Ostilităţile au durat ceva vreme în ţara vecină, fără restricţii ori prejudecăţi: Sadoveanu a istoriat
iar polonezii s-au ţinut bine; însă pagubele umane au literatura, Nicolae Iorga a literaturizat istoria. Un
fost de neimaginat. Cruzimea năvălitorilor din răsă- citat dintr-o „istorie a animalelor” întăreşte ideea
ritul asiatic n-a cunoscut margini, „că aşa aşezase cu de şablon cultural, cum a intuit-o şi Nicolae Iorga.
soltanii, cum la acel război un rob să nu ia tătarii, ce De data asta hunii se află în rol, ca însemn negativ
tot sub sabie să puie, să să mai împuţineze oamenii privind năvala lor teribilă şi ucigaşă asupra Europei:
de oaste den Ţara leşească”5. „Hunii, care au întreprins această dureroasă peregri-
Moldova lui Vasile Lupu era o pradă prea nare erau un popor de călăreţi. Se cunoaşte descrie-
uşoară. Teribilul hatman avea, însă, alte planuri: do- rea lui Ammanus Marcellinus, un grec din Antiohia,
rea încuscrire, adică să pună mîna nu numai pe Ţară, descriere care a intrat în toate cărţile de şcoală: după
dar, mai ales, pe fiica nefericitului voievod, Ruxan- opinia sa, hunii şi caii lor erau de o urîţenie respin-

64 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Opinii

gătoare. Aveau corpuri diforme; se hrăneau cu rădă- că aceasta este partea lui./ Şi ori de cîte ori Dumne-
cini sălbatice; erau ţintuiţi pe caii lor; puneau carnea zeu dă omului bogăţii şi bunuri şi îi îngăduie să mă-
crudă sub şa pentru a o încălzi puţin călărind, fiindcă nînce şi să-şi ia partea lui şi să se bucure de munca
nu o frigeau niciodată; la fel ca animalele, hunii nu lui, acesta este un dar de la Dumnezeu./ Căci el nu se
aveau nici o religie, nici măcar superstiţii. Singura lor gîndeşte prea mult la zilele vieţii lui, fiindcă Dumne-
însuşire pe care o aveau în comun cu alţi oameni era zeu îl ţine prins cu bucuria inimii lui” (5. 17-l9).
setea lor nepotolită de aur”8. Iată, cartea sfîntă pledează pentru bucuria
Autorul nu dă crezare cuvintelor, de aceea de a mînca. În folclor se spune, în spiritul antropo-
corectează imaginea, găsind explicaţii, în fapt, pla- logiei teologice: „Omul sfinţeşte locul”, în asociere cu
uzibile: „Deşi acest portret pare să fie desenat după varianta la fel de cunoscută şi de respectată: „Masa
natură, continuă autorul pe aceeaşi pagină, el nu e sfinţeşte omul”. Este vorba de masa care înalţă şi spi-
decît o caricatură. Hunii nu trăiau deloc ca nişte ani- ritualizează prin comuniune, care-l transformă pe
male sălbatice. Ei aveau idei interesante şi profunde individul obişnuit în fiinţă sensibilă şi gînditoare,
despre univers. Istoria ascensiunii lor fulgerătoare capabilă să deosebească răul de bine, urîtul de fru-
dovedeşte că nici fizic nici intelectual, aceştia nu erau mos. În asemenea dimensiuni ale existenţei au depli-
inferiori popoarelor barbare din Europa. Aveau o ex- nă libertate de mişcare sfîntul, geniul şi eroul, aceia
celentă administraţie, simţul disciplinei, talent diplo- care sunt chemaţi în imaginarul din totdeauna să
matic şi strategic”. intermedieze între Dumnezeu şi om, între „raiul de
Rămîne de văzut în ce măsură se distingeau sus” şi „raiul de jos”. Individului obişnuit îi revine să
prin „simţul disciplinei”, altfel decît sălbaticii cei mai deprindă măsura, gîndul cuminte de a se bucura, pe
înrăiţi, ori prin „talentul diplomatic”, folosit în forţă cît posibil, de „clipa cea repede”.
şi sub teroarea morţii. Era vorba mai sus de mentalul Să nu se creadă că agreez discuţiile inflama-
celor din jur, pe cale de a se fixa în chip de şablon, te despre teze religioase care, în fond, îndepărtează
în baza observaţiilor directe privind comportamen- de adevărul de credinţă. Totuşi, omului contempo-
tul în totalitatea lui, inclusiv vestimentaţia – chipul, ran îi stă în faţă, mai mult ca oricînd, alternativa: să
hrana, obiceiurile. adopte măsura în purtare şi în vorbire, cum ne învaţă
buna tradiţie; să se avînte cu nesocotinţă în vîltoarea
Între cuvinte şi bucate. Ambele îşi dau în- „schimbărilor” cotidiene, fără orizont, fără moralita-
tîlnire pe calea facultăţilor culinare asociate şi/ sau te. Pe scurt, să adere la bucătăria tradiţională, baza-
comune. Cuvintele sunt esenţe ale primordialităţii, tă pe produse naturale sau la alimentaţia modernă,
pentru cine încă mai este în putere să le perceapă incitantă, intens recomandată prin reclame zgomo-
şi să le înţeleagă. Prin ele Dumnezeu a făcut lumea, toase şi înşelătoare. Prezintă interes şi ispită o vizi-
ne spun textele; iar bucatele par întruchipări ale cu- tă în interes culinar la orice hipermarket, fast-food,
vintelor, rostuite şi însămînţate din geneză în trupul Mc. Donald’s, Carrefour, Tesco sau Wal-Mart, unde
Pămîntului, din care au ieşit plantele bune de gătit produsele sunt rapid şi ingenios procesate, preparate,
şi de vorbit; sau bucăţi din fiinţa divinităţii care s-a ambalate după tehnologia case ready, fără bănuiala de
sacrificat din dorinţa de aventură cosmică, ieşind la sindrom PSE în perspectivă, de vreun bacil modern
iveală soare şi lună, munţi şi forme vegetale, cum ne tip E coli 0157:H7 ori salmonela, care să ducă direct şi
spun mitologiile. Aşa se înţelege masa ca dar venit de urgent la toxiinfecţie alimentară, la obezitate, boli de
sus, în momente de graţie; ca şi vorbirea frumoasă inimă, diabet. Pizzeriile aşteaptă, cofetăriile au uşile
de care nu se poate bucura oricine. Tehnic vorbind, larg deschise, vînzătoarele sunt drăguţe şi serviabile.
cuvintele se aşază în fraze ca în reţetare, după o lo- Prefer, aşadar, să pun pe seama idealismu-
gică subtilă. Astfel devin practicabile, inteligibile şi lui mitologic şi religios povestea culinară a cuvinte-
comestibile spre îndestularea celui iubitor de hrană lor-plante, atîta vreme cît aceasta mai are încă putere
sufletească. Ce este mai plăcut fiinţei omeneşti, atî- concurenţială şi poate constitui un avertisment, cel
ta timp cît se păstrează ca făptură creaturată, decît puţin privind starea noastră curentă de cădere şi de
o masă îmbunătăţită cu pîine, fructe şi vin, urmată inconştient dezmăţ sabatic. Ne vin şi scriitorii în aju-
de rugăciune de mulţumire şi de laudă. Despre bi- tor. Peste tot, în mitologiile de mare tradiţie, sume-
nefacerile lumeşti ale unui astfel de tip de agapă se riană, egipteană, hitită, indiană, zeul suprem se în-
pomeneşte şi în Ecclesiastul, cel mai pesimist poem grijeşte de hrana şi de sănătatea apropiaţilor săi, cele
din Vechiul Testament: „Cu adevărat, iată ceea ce am două utilităţi vitale ale organismului antropocosmic;
văzut că este bine şi frumos. Să mănînce şi să bea şi sau se sacrifică el însuşi întruchipîndu-se în forme
să trăiască omul bine în tot lucrul cu care se trudeşte simbolice, cu valoare totemică, descoperind plante-
sub soare, în vremea vieţii dăruite lui de Dumnezeu, le care asigură sănătatea şi, uneori, „nemurirea”. În

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 65


Opinii

Olimp, Zeus îşi avea bucătarul său. Şi Cuparul. Ori- Nu ştiu dacă şi în alte literaturi s-a întîm-
cum, bucătarul s-a născut înaintea scriitorului; şi plat ca bucătarul să-l nască pe scriitor. La noi, este
încă în Olimp. cazul lui Nicolae Filimon. Era mult mai apreciat
Şi ne mai spun scriitorii din vechime că printre celebrii petrecăreţi de mahala bucureşteană
oamenii de vază, cu conştiinţă de sine, se întruneau (unii dintre ei, feţe simandicoase, cu descendenţe
periodic împrejurul unei mese, ritualic pregătită, ca princiare), decît în lumea literară. Ştim sigur asta din
în Ospăţul lui Platon, ca în Saturnalia lui Macrobius. cronica vremii. Lecţia lui practică şi în văzul lumii,
În acele momente alese şi rare, se învredniceau să despre batalul haiducesc, mai întîi „în cîrlige”, apoi
poarte discuţii înalte, să readucă în memorie, să re- „în mormîntul de jeratec” pînă facea un „pocnet ca
constituie şi să „facă prezente” evenimente antropo- al unei bombe ce ieşea dintr-un tun”, de se speriau şi
cosmogonice, cu deplină încredere şi convingere că poterile domniei, s-a păstrat în memoria contempo-
ele s-au petrecut întocmai. Masa repeta cosmogonia ranilor şi nu numai. Mult mai tîrziu s-a hotărît s-o
(Mircea Eliade). Unii vorbeau cu autoritatea iniţia- consemneze în scris, aşa cum o cunoaştem din Cio-
ţilor şi a cunoscătorilor; ceilalţi, mai tineri, ascultau, coii vechi şi noi. Prin Al. Odobescu şi Ion Creangă
primind sfaturi bune pentru viaţa de familie şi de ce- tradiţia conexiunii celor două domenii culinare (re-
tate. Aici se află, în germen, învăţămîntul organizat, prezentate prin masa de bucătărie şi masa de scris) a
tip Lyceum, ca să nu mai vorbesc de întrunirile libe- căpătat extindere în direcţie cinegetică şi boema ma-
re ale sofiştilor. Protagoras, Socrate, Platon au pus rilor oraşe. Cu ani în urmă a fost dat publicităţii un
umărul la toate. În replică, şi-a făcut loc Satyriconul Album literar-gastronomic, „propus, cules şi scris de
lui Petronius, dar mai ales ospeţele scandaloase ale Octavian Stoica şi Marius Vulpe”9. Figurează scriitori
imperatorilor romani. De altfel, chiolhanurile celor români din toate timpurile şi mulţi dintre ei se justi-
„doisprezece cezari” (Suetonius) au echivalat cu ade- fică în sfera esteticului numai prin arta de a fantaza
vărate seisme care au schimbat iremediabil destinul pe teme gastronomice. Iar capodopera scrisă a bucă-
Romei şi al Europei. tăriei româneşti avea să poarte tot semnătura unui
A rămas meşteşugul imitaţiei şi al invenţi- literat, reputat practician, de altfel, anume Radu An-
ei: bucătarul lui Zeus a coborît din Olimp, uitînd de ton Roman10. Numele de scriitor al lui Radu Anton
zei, de ambrozie şi de soma. Doar scriitorul, poetul Roman s-a transformat în renume de bucătar, spre
îndeosebi, se încăpăţînează să se viseze printre feri- marea satisfacţie a zeloşilor gurmanzi care preferă
ciţii olimpieni, punîndu-şi masca geniului, în delir arta culinară înaintea industriei alimentare.
erotico-bahic. Să-l ascultăm, de pildă, pe Ovidiu: „Ia Sadoveanu nu este un precursor; dar deţine
doar în degete hrana; şi-aici şi-are loc gingăşia; mîini capul de serie într-o direcţie în care nu are concu-
unsuroase de ai, faţa să nu ţi-o atingi. Nu lua nimic rent pe măsură: dacă îl judecăm cu cărţile pe masă,
înainte în gură, dar cînd eşti la masă pofta să ţi-o înf- se dovedeşte a fi un cunoscător ireproşabil al bucă-
rînezi şi să mînînci mai puţin. De-ar fi văzut pe Elena tăriei tradiţionale. În sens mai larg, un etnolog com-
mîncînd cu prea lacomă poftă, Paris ar fi murmurat: plet, deţinînd cunoştinţe dobîndite direct de la faţa
«Proastă răpire am făcut!». Tinere, nu vă stă rău cînd locului, după multe decenii de călătorii „de studii”
o cupă goliţi la ospeţe: Bachus e bine privit de al Ve- prin sate. Opera lui, evocatoare şi descriptivă în ma-
nerei copil.” (Arta iubirii, Ediţie de Dorin Onofrei, nieră iconografică, furnizează informaţii de maximă
Gunivas, Chişinău, 2009, p. 228). încredere, din toate domeniile culturii săteşti, de la
Nu trebuie să ne mire că scriitorul îşi punea vestimentaţie la meşteşuguri, de la obiceiuri calen-
uneori masca bucătarului ori memora reţete culinare daristice şi de familie la cîntece de pahar. Printre al-
pe care le împărtăşea şi altora. Neagoe Basarab se pu- tele, a semnalat una dintre cele mai alese variante ale
tea menţine în rezervă. Cursul vremii încă nu se mu- Mioriţei, text ce întruneşte, cu aceeaşi rigoare, valo-
tase în direcţie renascentistă. Nici Anton Pann nu-şi rile etnografico-estetice şi metafizice recunoscute de
putea îngădui multe libertăţi în jocul cu măştile. Cel către specialiştii în materie.
mult, în Hristoitia şi în Povestea lui Nastratin Hogea , Autorul Baltagului n-a întreprins culegeri
se arăta preocupat de ceremonialul aşezării la masă, folclorice în sensul profesionist al cuvîntului, deşi era
de ierarhia şi ordinea participanţilor, de ţinută. Sub în deplină măsură s-o facă, înaintea multora dintre
aspect instructiv, cu adresă la bunele maniere, „finul cei mari şi consacraţi. Şi-a rezervat rolul de observa-
Pepelei” se apropie mai curînd de ctitorul Mănăsti- tor „activ”, în folosul beletristicii; după cum nu şi-a
rii Curtea de Argeş decît de tratatele de bucătărie, propus să redacteze un tratat complet de bucătărie,
de Reţetele cercate... (Kogălniceanu-Negruzzi), carte enciclopedic, cu preocupări descriptive, deschideri
apărută aproximativ în aceeaşi secvenţă de timp cu culturale şi mitologic, în sensul lui Radu Anton Ro-
Hristoitia. man; nici măcar un reţetar tip Kogălniceanu-Negru-

66 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Opinii

zzi, deşi deţinea o sumedenie de formule în această Borca a căzut într-o cumătrie. Le-au ieşit în cale oa-
privinţă. În schimb, la el bucătăria se cuprinde în meni, au apucat de căpestre caii şi i-au abătut într-o
scriitură; o artă în mişcare, am spune, adică nu este ogradă. Erau aprinşi la obraz şi aveau plăcerea să cin-
desprinsă secvenţial din circuitul de zi cu zi, cum pă- stească pe drumeţi şi să-i ospăteze. Vitoria a trebuit
cătuiesc reţetarele clasice. Hrana îl însoţeşte pe om cu să se supuie, să descalece, să intre la lăuză şi să-i puie
perseverenţă şi în împrejurări variabile, iar popasul rodin sub pernă, un coştei cu bucăţele de zahăr şi pe
în sine ce i se consacră în chip de masă nu este decît fruntea creştinului celui nou o hîrtie de douăzeci de
un moment dintr-o întreagă înşiruire de experienţe lei. Ş-a închinat cu paharul de băutură cătră nînaşi, a
previzibile. Aceasta ar fi o primă caracteristică a ima- sărutat mîna preotului, ş-a arătat tuturor celor care
geriei culinarului din scrierile lui Mihail Sadoveanu. vreau s-o asculte că are năcaz c-o datorie de bani la
Ar mai fi de spus că, alteori, secvenţa masă Dorna, pe care de atîta vreme o urmăreşte şi n-o mai
este pregătită din timp şi cu grijă, un punct de ajun- poate împlini”.
gere, de fală şi de sărbătoresc. Aşa se întîmplă în ro- Eroii din Baltagul parcă dau ascultare Ec-
manul Nunta domniţei Ruxandra. Alteori, momentul clesiastului („Să mănînce şi să bea şi să trăiască omul
năvăleşte pe neaşteptate, se desfăşoară în etape ne- bine în tot lucrul cu care se trudeşte sub soare în
prevăzute, ca o calamitate fără şansă de stăvilire. Este vremea vieţii dăruite lui de Dumnezeu...”) Aşa este
întîmplarea în care, pînă la urmă, s-a antrenat cu şi frumos, şi bine. Iată la ce rang de maximalitate axi-
toată fiinţa Abatele de Marenne; ori paşnicii bătrînei ologică se plasează hrana, dacă îşi găseşte rostul în
din naraţiunea La crîşma lui Moş Precu. Mai adesea freamătul vieţii şi în momentele cele mai antrenante.
şi „mai mereu” i se consacră prilejului o clipă grăbită Ce ar fi mai presant, în existenţa plenară a omului,
în decursul unei zile agitate, la un simplu popas de decît jocul, naşterea şi moartea? Să se observe dife-
căruţă, sub o tufă de margine de pădure; un simplu renţa stilistică de gîndire dintre reputate personali-
accident repede trecător. Mihai Lupescu insistă asu- tăţi ale Atenei şi documentul scripturistic citat. Pen-
pra momentelor de comuniune masă-muncă-ma- tru adeptul dialogurilor platoniene, şi frumosul, şi
să. Într-o agitaţie permanentă se află Vitoria Lipan, binele, neapărat cu majuscule, sunt valori absolute,
în peregrinările ei disperate pe Valea Bistriţei, ca şi pure. Ele s-au născut din exerciţiul mintal prin eli-
Ionuţ Păr-Negru, în misiunile lui singuratice şi se- minarea anteriorităţii contingente, pentru a se insta-
crete la comanda domniei. Dar chiar şi în situaţiile ura în abstract ca vîrfuri de gîndire de neclintit. Spre
presante autorul îi pune pe eroi să confirme calitatea această sferă înaltă tinde filosoful pentru a se crede
bucatelor în cuvinte cumpănite şi în gesturi ceremo- fericit şi senin. Dincoace, hrana ca pretext de întîm-
nioase de masă domnească. Mai este apetitul pentru pinare cu sinele şi cu semenii înseamnă un test de
aventură; orice expediţie de vînătoare sau cu undiţa, comportament în „clipa cea repede”. Omul participă
indiferent de rezultat (pagubă, cîştig), se încheie cu la acest tip de spectacol existenţial pentru că aşa e
o masă veselă, copios aromată cu poveşti specifice „bine” şi „frumos”; şi ca să facă pe voia cuiva, stăpîn
breslei. cu adevărat peste vîrfurile de gîndire şi de fire, dat
Cum opera scrisă a lui Mihail Sadoveanu fiind că le are în pază. Toate fiinţează întraolaltă, şi
este un paraunivers de viaţă ruralo-urbană, în cu- naşterea, şi nunta, şi jocul. Vitoria le întîmpină fără
prindere istorică, secvenţele culinare se arată într-o tulburare evidentă. Şi, mai ales, ca să nu se simtă în-
multitudine de feţe, fie şi numai schiţate, esenţiali- singurată.
zate; ar fi şi aceasta o trăsătură a „bucătăriei” sale, Petrecerile curg lanţ, la ordinea zilei şi cu
ca o înfăţişare a mentalului în totalitate. „Locuitorii grăbire. Celebra ospitalitate (care vine din adînca
aceştia de sub brad, ne spune autorul despre oamenii arhaitate şi nu este doar „specific românească”, după
pe care i-a iubit cel mai mult şi mai mult, sunt nişte cum se spune prea adesea) pare a cunoaşte aici une-
făpturi de mirare. Iuţi şi nestatornici ca apele, ca vre- le restricţii. Vitoria Lipan, „străina”, participă la un
mea răbdători în suferinţi ca şi-n ierni cumplite, fără botez pentru că aşa se cuvine în lumea creştină; este
griji în bucurii ca şi-n arşiţele lor de cuptor, plăcîn- răpită de pe drum şi dusă în faţa nunilor şi mirilor, să
du-le dragostea şi beţia şi datinile lor de la începutul cinstească cu oamenii din alaiul sărbătoresc. Ospita-
lumii, ferindu-se de alte neamuri şi de oamenii de la litatea în adevăratul înţeles al cuvîntului, cu întîmpi-
cîmpie şi venind la bîrlogurile lor ca fiara în codru nare ceremonială şi bucuria facerii de bine, eroina o
– mai cu seamă stau ei în faţa soarelui c-o inimă ca găseşte la moş Pricop. Acesta stă în calea drumeţilor
din el ruptă; cel mai adesea se desmiardă şi luceşte ca să-i ajute la nevoie. Procedează decis, ca o datorie
– de cîntec de prietenie. Aşa era şi acel Nechifor Li- morală: „Ehe! Nu merge aşa, femeie. Vii de la Tarcău
pan care acum lipsea. Aşa au întîmpinat-o în drumul şi te duci la Dorna şi nici măcar nu ţi-s caii în bună
ei pe Vitoria Lipan şi alţii, nu numai moş Pricop. La rînduială. Ba mă supăr. Trebuia să baţi la uşă şi să

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 67


Opinii

strigi la babă să-ţi deie drumul. Să-ţi deschidă graj- de Radu Anton Roman şi preferinţele scriitorului
dul pentru cai să le puie fîn sub bot. Să v-aduceţi în din Fălticeni: primul, afişînd erudiţie şi spirit oră-
casă buclucurile şi să vă hodiniţi. Să vă dau o bucată şenesc, al doilea, afirmîndu-se pe cont propriu şi re-
de pîne uscată ş-un pahar de apă. Atîta am, atîta vă vendicîndu-se de la înaintaşii din adîncul anonimat.
dau, dar să nu-mi faceţi mie de ruşine să staţi sub pe- Firul care-i uneşte hotărît este dorinţa amîndurora
retele meu. Şi caii să-i potcoviţi din nou. Eu îs fierar de a se menţine în albia autohtonismului, în tăce-
şi potcovar, iar potcoavele nu le pot bate decît mîni re precaută la ruralistul Sadoveanu, cu recunoaşte-
dimineaţa. Astăzi e sfînta Duminică. Am fost la bi- re francă şi încredere nedesminţită la al doilea, mai
serică; pe urmă am făcut o leacă de popas la crîşmă”. tînăr şi mai ambiţios. Însă dacă-i interogăm pe tema
Masa anunţată nu se limitează, fireşte, la rețetarelor (în forme simple: borş, sarmale, mămăli-
pîine şi apă, simboluri ale ospitalităţii domneşti. guţă, iahnie de fasole), echipajul bucatelor, meşteşu-
După semnele de bună primire şi în faţa bucatelor gul punerii în formă şi interesul sentimental cu care
aşezate cu dărnicie, inimile se desfată, iar cuvintele este aşteptată gospodina, ai impresia că cei doi vor-
frumoase curg din belşug. besc în dialecte diferite. Cu siguranţă, bogăţia unei
Se cultivă şi ospeţia în fală şi cu ifose. Ma- limbi nu stă numai în forme rafinate dar extenuate
estră în această privinţă este comisoaia Ilisafta din prin uz; e utilă şi asocierea expresiilor dialectale uita-
Fraţii Jderi. Marea ei dorinţă era să primească sub te în colţuri de vorbire, dar care aşteaptă să-şi rever-
acoperişul casei pe însuşi domnul Ţării, să-l ospă- se aromele în modulaţii nebănuite. La fel, obiceiurile
teze cu clapon umplut, fără seamăn de gustos, „de regionale reprezintă surse de revitalizare a reţetare-
care mînca şi Mavrichie-împărat, să-i ureze sănătate lor culinare. Pentru borş, Radu Anton Roman reţine
şi să-l privească muiereşte dacă a mai încărunţit”. O în sumar 21 de „feluri”, lăsînd la o parte ciorbele şi
altă invitaţie la ospeţie, în stil românesc şi bistriţean, supele. Mare lucru!, ar spune cîrcotaşul amator de
e înfăţişată în cartea Măria Sa Puiul Pădurii. Gru- fast-food: o găleată de apă, un drob de sare şi o legu-
pul de negustori de pe meleaguri îndepărtate sunt mă. Dar fiecare reţetă în parte se bazează pe o plantă
abătuţi din cale, ca în Baltagul, şi invitaţi la castel, reală (şi miraculoasă; ori pasăre sau altă vietate), se
să se bucure şi ei că ducele Valentin de Brabant o armonizează cu aditivi numai în meşteşugirea bucă-
mărită pe Genoveva cu un viteaz oştean al Crucii. tarului-prozator. Iar dacă neştiutorul se încruntă, la
La Hanul Ancuţei e o schimbare de stil. Persoanele început, cu neîncredere, mai cere o porţie după ce se
care se întîlnesc aici reprezentînd populaţia Moldo- dumireşte, ca Abatele de Marenne.
vei în tipuri umane şi socio-profesionale (un oştean, Iată o reţetă „banală” de iahnie de fasole
un călugăr, un cioban, un zodier – adică un înţelept) (sunt două variante, la p. 229 şi la p. 588; una pen-
se află în competiţie de cuvinte frumoase şi de dis- tru uz mai general, cealaltă „ca la Maramureş”). Pri-
cursuri mărturisitoare privind experienţa de viaţă ma, marcată prin titlul Elementele componente prin
încercată, de fiecare în parte, pentru cunoaştere şi indicarea proporţiilor. „500 g. fasole boabe, 100 ml.
luare aminte, ca povestire pilduitoare. Nu mîncare, untdelemn; 3 morcovi; 1 lingură boia; 1 lingură oţet
nu băutură. G. Călinescu a reţinut, puţin contrariat, aromat cu tarhon; 1 lingură pătrunjel; 1 lingură za-
frazarea savantă şi maiestuoasă, de divan împără- hăr; 3 cepe; 2 ardei graşi; 2 roşii; 1 căpăţînă usturoi;
tesc. Puiul pregătit în ţepuşă ori pe jar, vinul adus cîteva fire de tarhon tocat; 200 ml. bulion gros de ro-
direct din beciul rece şi întunecat nu-s decît pretexte şii; 1 foaie de dafin; sau, piper după poftă (care poftă,
pentru cei adunaţi la Han, ca într-un popas sufletesc. în post?); 1 ceaşcă smîntînă (aşa da, dar e opţional
Vorba frumoasă primează, pentru că încearcă să în- – auzi, „smîntînă opţională!”. Şi: mod de pregătire:
scrie în poveste chipul păcătoasei şi trecătoarei fiinţe „Seara: Fasolea grijită bine se pune la în-
omeneşti. Cana de lut, nouă şi plină, atunci adusă de muiat în multă apă rece.
crîşmăriţa cea dăruită cu frumuseţe şi farmece, tre- Dimineaţa:
buie băută cu încrîncenare, pe loc; şi răsturnată, să se pune fasolea la fiert o oră şi jumătate, la
se scurgă ultimele picături, ca şi cuvintele de înche- foc potrivit, în trei litri cu apă cu sare, să scadă;
iere, pentru că, oricum, nu mai sunt de trebuinţă. Îi se rad morcovii şi ceapa, se toacă din cuţit
rămîne nemţeanului, altădată oştean vrednic al lui ardeii graşi şi roşiile;
Ştefan cel Mare, să se lase prostit de lacrimi ori să se călesc în ulei cu boia;
caute un vrăjmaş cu care să se înfrunte în suliţe şi se sting cu bulion de roşii şi oţet şi un pic
în săbii, re-intrînd în voia Stăpînului Zalmoxis. În de vin;
acest punct Sadoveanu se desparte de Ecclesiast. se toacă usturoiul, tarhonul, pătrunjelul;
La o primă privire, se constată mari deo- dacă fasolea a fiert (ideal e să fi scăzut sufi-
sebiri între formula culinară preconizată meşteşugit cient cît să fie mai puţin de jumătate de litru zeamă –

68 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Opinii

dar atenţie să nu se prindă) se adaugă zarzavatul că- legumelor).


lit, usturoiul, tarhonul, zahărul şi foaia de dafin, sare, Fondul sumativ al reţetelor este dictat de
piper, şi se lasă să bulbucească vreo zece minute, să cultură (Savarin – Păstorel – Radu Anton Roman)
se unească toate, dar mestecînd des, să nu se ardă; sau de natură (în bucătăria tradiţională). Cartea mo-
se presară pătrunjel, e distinsă; însă, dacă o dernă de bucate excelează în specialităţi dintre cele
faceţi de frupt, cu smîntînă, e absolută”11. mai fanteziste, costisitoare, sofisticate. Asta îi şi asi-
Este o reţetă savantă şi greu de realizat. Bu- gură „buna reputaţie” printre gurmanzi şi maestre
cătăria tradiţională propriu-zisă se vede nevoită să în arta gătitului. Nu totdeauna diversitatea concordă
cedeze faţă de industria alimentară, cu semiprepara- cu calitatea. Terminologia poate deruta. De aceea,
te care aşteaptă în galantare. Omul modern se deci- bucatele trebuie „cercate”, vorba lui Mihail Kogăl-
de pentru o soluţie mai comodă; pentru moment, el niceanu, pentru a fi cunoscute. Tratatul lui Radu
preferă să pună un pui refrigerat la aparatul cu mi- Anton Roman recomandă, cum am văzut, 21 reţete
crounde. Iahnia de fasole o amînă pentru altă dată, numai pentru borş. La Mihai Lupescu găsim 57 de
cînd va putea să facă o escapadă prin restaurante cu variante; unele dintre ele fiind formulate cu intenţia
colegii de birou. de a se face haz de necaz: borş de topor, borş de holtei.
Iahnia de fasole nici nu figurează în reţeta- Comparaţia seriilor reţetare arată, ca şi la Sanda Ma-
rul lui Mihai Lupescu, în schimb apare borşul exce- rin (prioritar tradiţionalistă), raportul dintre cultură
lînd prin simplitate. „El se face aşa: se fierb fasolele şi natură, în sensul că aceasta din urmă o dovedeşte
în oală, cu ceapă, pătrunjei, cimbru ş. a. şi, cînd au pe cealaltă în inventivitate. O paralelă interesantă
fiert bine, de se sfarmă lesne între degete, se adaugă s-ar putea face, iarăşi, între borşul cu buruieni din
şi sare. Dacă sunt fasole multe în oală, se mai ieu cartea lui Radu Anton Roman şi formula preconi-
din ele şi se lasă în oală după gustul gospodinei, mai zată la Mihai Lupescu. Diferenţa e aceeaşi, în stil şi
rari, ori mai dese. Se toarnă peste fasole borş, potri- elaborare. Dar să reţinem o precizare la învăţătorul
vindu-se de acru, şi se lasă de mai dă cîteva clocote. folclorist: „Borşul cu buruiene poartă diferite denu-
Cei ce nu sufăr de Cel pierit, pun în borş şi chiper miri: după buruiana ce se pune cel mai mult în borş:
negru ori roş, lăsîndu-l şi mai acru; cine are, pune în borş cu petrinjei, borş cu steghie, borş cu leuştean, borş
el şi prăjitură de ceapă cu oloi ori untdelemn. Cînd cu ştir, borş cu lobodă, borş cu sfeclă, borş cu marar
e gata, se pune în strachină, se lasă de se mai răceşte ş. a. (Mihai Lupescu, p. 97). Aşadar, încă o posibilă
puţin şi apoi se dă la masă. Borşul cu fasole e mînca- diversificare a specialităţilor, după natura alimente-
re de post, şi, rece, e foarte bun mîncat cu mămăligă lor. Subînţelegem şi logica neamestecului, punerea în
caldă şi mai ales prăjită”12. Precizarea că „e de post” evidenţă a fiecărei plante în parte prin respectarea
are înţelesul de consemn. Postul se respectă, ca şi buchetului aromatic propriu. Cine gusta, un strop
cum ar fi altă faţă a sărbătorescului: după cum sunt doar de borş, unde domnea loboda de mai, însoţită
puse sub interdicţie bucatele „de dulce”, conform ca- de suratele ei supuse, nu-l uita şi nu-l confunda în
lendarului culinar, şi cele de post trec în rezervă. veci, nici cu neasemuitul gust de ştevie, nici cu acela
Unde a inovat bucătarul Radu Anton Ro- de urzică de pădure ori de hasmaţuchi, zbîrciogi de
man? În abundenţă, în risipă de cuvinte şi de ali- aprilie, urechiuşe şi hulubiţe de iunie. Dar nici gus-
mente, pînă la supraaglomerarea, cum s-a văzut, a tul de caras nu se confunda cu acela de boiştean, de
reţetei. A dat amploare formulelor culinare tradiţi- crap ori de somn; aşa cum grasa de Cotnari se recu-
onale, simple la origine; cum s-ar spune, le-a „mo- noştea prin gustul ei ales, ca şi frăguţa de bohotin ori
dernizat”. Cît pare Sadoveanu enervant de locvace în zghihara de Huşi. Cum spunea un bătrîn din oastea
mai toate prilejurile, cînd este vorba de bucătărie se sămănătoriştilor: după multe zile „de dulce”, hribii
arată foarte economicos în vorbe. Informaţiile pen- par mai de preţ „ca carnea”. Toate acestea erau dorite
tru o singură reţetă se culeg smoc cu smoc, din mai şi aşteptate să le vină rîndul. A face caz de miel la
multe locuri ale scrierilor, ca după aceea să formeze Crăciun şi nu la Paşti, de piftie în iulie, sub pretextul
o ţesătură tare. Dacă e borş, aşa să fie, dar cu atenţie că pofta dă năvală, nu părea o chestiune de cumin-
la dreptul de stăpînire a gustului dictat de alimentul ţenie printre gurmanzii carpatici.
tutelar, lobodă, urzică, fasole ori pasăre. Altfel se iscă Bucătăria lui Mihai Lupescu nu se rezumă
încăierare între componenţi, ceea ce duce la ameste- la plante şi la borşuri. Predominante sunt brînzetu-
curi indistincte, fără personalitate. În istoria bucă- rile, laptele, carnea, legumele şi fructele. Dacă este
tăriei, se pomeneşte despre un interesant şi crîncen să rămînem în planul compara-tismelor, pot fi sem-
război pe tema amestecului neinspirat de legume, nalate 6 tipuri de brînză la Radu Anton Roman şi 17
narat competent şi jucăuş de Anton Pann, folosind la Mihai Lupescu; 19 feluri de sarmale la primul şi
izvoare vechi şi de încredere (Povestea poamelor şi a doar 2 la al doilea; 3 reţete de peşte într-o parte, faţă

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 69


Opinii

de 6 în cealaltă. Carnea se pomeneşte din abundenţă fusului sau în alte treburi de casă; şi capul familiei
peste tot, ca şi laptele, dar cu „restricţiile” amintite trece prin situaţii asemănătoare. Aşadar, hrana nu
privind postul şi starea compozită / naturală a spe- este o simplă şi totdeauna plăcută aflare în treabă.
cialităţilor finite. Dar tradiţia are grijă să-l înalţe pe om ca „trestie gîn-
Ficţiunile culinare ale lui Mihail Sado- ditoare”, nu să-l coboare printre animale lacome şi
veanu, folclorice în fond, se aşază între tratatul lui inconştiente.
Radu Anton Roman şi reţetarul de bucate al învăţă- Calendarul este o călăuză mai mult decît
torului fălticenean Mihai Lupescu, cu înclinare spre necesară pentru omul de bună tradiţie şi pune la
acesta din urmă. Apropieri cu cartea lui Păstorel ar dispoziţia fiecăruia experienţe de viaţă dobîndite
fi discutabile, întrucît celebrul epigramist tinde să în cursul secolelor. Nu-i rămîne individului decît să
dea mai curînd satisfacţie gustului orăşănesc, prea apeleze la acest depozit ca să afle cum să procedeze
dedulcit cu modele care începuseră să ne răvăşeas- într-o împrejurare dată. Cine respectă calendarul
că la data respectivă. Scrie şi Radu Anton Roman: lunii ianuarie se vede nevoit să pregătească masa
„Bon-viveur încrîncenat, Păstorel devora, lăuda, moaşei, pentru binele casei şi al noului născut (1 ia-
cultiva, cu un nesaţ fabulos, deliciul unor bucate ro- nuarie); sau masa întru întîmpinarea preotului de Sf.
mâneşti, fără a se aplica şi asupra originii lor arhaice, Bobotează, ca să se înmulţească păsările din curte;
a naturii lor cu precădere spirituală. Era citadin pînă apoi nevoia de a se face foc în cîmp, lîngă o fîntînă,
în măduva pasiunilor sale franţuzite, a culturii sale iar gospodarii să se ospăteze cu cîrnaţi, carne friptă,
hedoniste, se mulţumea doar cu strălucirea culinară varză. Pe 16 ianuarie, „e obiceiul să se facă plăcin-
a blidelor pline. Aspira, subtil şi rafinat, doar eviden- te, să mănînce toţi ai casei şi să dea şi de pomană.
ţa superlativă a savorii mîncărurilor carpatine, se Cine nu mănîncă plăcinte în acea zi, se rătăceşte
îmbăta, cu o profundă voluptate, doar de opulenţa cînd pleacă în călătorie”14. Toate sunt „motivate”
şi eleganţa lor materială, fără seamăn de gustoasă, prin credinţe, îşi găsesc explicaţia în legende locale,
ignorînd matricea lor sacră, sensul sacrificial, ritu- au modele în vieţi ale sfinţilor. Se cunosc zile, chiar
alic” . Iată, şi bucătarii sar, la o adică, la război. De multe, cînd sătenii se întrec, cu bună ştiinţă, în post
altfel, gelozia dintre ei, ca şi dintre poeţi, se bine cu- şi rugăciune; dar şi zile faste cînd bucatele alese curg
noaşte. din belşug. Şi într-un caz şi în altul, oamenii se an-
Din dispută cîştigă cel absent, anonimul. gajează voluntar şi cu bună dispoziţie, în iluzia că
Ca să ne convingem, se cuvine să consultăm cel mai „petrec” sărbătoreşte. Mai citim, în sursa amintită,
sigur document şi îndreptar pentru bucătăria româ- un pasaj oarecum antonpannesc: „Gospodina fierbe
nească, anume Calendarele. Ele încapsulează mai pentru masa Ajunului din toate felurile de bucate, ca
multe tipuri de „cărţi”, în forme secvenţiale şi din să rodească peste an. Bobul se mănîncă pentru saţ,
perspective multiple, mitico-religioase, socio-cos- căci după bob omului îndată îi vine sete şi se simte
mice, ritualistice, comportamentiste, în imagini, na- sătul. Perjele sunt bune căci îndulcesc pe om şi-l po-
raţiuni şi sfaturi practice. Bucătăria este una dintre tolesc la sfezi şi la mînii. Sarmalele să le laşi mai pe
„cărţile” incluse în calendare. Legiuitorul anonim urmă, căci ele-s neamurile, ele-s sfădăuşe; cît fierb
rînduieşte după trebuinţă, cu măsură şi răspundere, în oală, tot una clocotesc şi huiesc; şi altul nimeni nu
hrana omului, condiţionînd-o de momente sezonie- ocărăşte decît neamul. Străinii sunt ca pîinea şi ca
re, de credinţe şi de datini. „Masa-prilej” se implică, zahărul, sunt dulci, nu te batjocoresc. Dar mai întîi
în totalitate, în calendar, dar sub regim distributiv, să guşti din peşte, ca să n-ai friguri peste an (...). În
după ritmica „deslegărilor” şi a „interdicţiilor”. Un ajunul Crăciunului, înainte de a se gusta din grîul
„străin” nu se poate orienta nestingherit în viaţa cu- pregătit cu miere, se ia din el o lingură şi se aruncă
linară a unei comunităţi date şi compacte: sunt zile în podeală, crezîndu-se că apoi norocul se va ţine
consacrate culegerii anumitor bucate „bune de mîn- de casă; după alţii – ca albinele, cînd vor roi, să se
cat”; pîinea se coace după reguli convenite; borşul se prindă bine”15. Se poate spune că omul mănîncă nu
prepară în anumite zile; porcul se taie într-o zi dată numai din interes propriu, organic. Dacă un iubi-
şi fiecare parte (capul, inima, şoriciul) cunoaşte dis- tor al trecutului observă cît de preţuit este bobul de
tribuţie calendaristică indicată; dacă mielul nu a fost grîu, îndeosebi în ajunul sărbătorilor de iarnă, plan-
sacrificat în primele zile ale primăverii, are şanse să tele simple, laptele, ar avea motive să se gîndească
trăiască multă vreme, iar boul harnic se cruţă pen- la geto-gacii lui Zalmoxis-Deceneu, aceia evocaţi
tru muncă. In anumite cazuri, interdicţiile forţează de Strabon, subînţelegîndu-se o continuitate neîn-
normele credibile, devenind de-a dreptul ciudăţenii: treruptă, dar şi în consonanţă cu mai noua dogmă
gospodinei i se interzice un aliment, nu şi celorlalţi creştină. Mihail Sadoveanu a încercat o asemenea
din familie, ca să aibă spor, să spunem, în mînuirea digresiune în Creanga de aur.

70 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Eseu

Imaginea lumii
de dincolo în miturile
lui Platon

Niadi-Corina CERNICA
În dialogurile „Republica” și „Phaidon”, acestea, nici lebedele nu cântă un cântec de dure-
Platon prezintă două mituri despre soarta suflete- re; dimpotrivă, mi se pare că ele, fiind inspirate de
lor după moarte. Apollo, simt de mai înainte că se apropie de ferici-
În dialogul „Republica”, Platon descrie lu- rile lumii lui Hades și cântă, se bucură în ziua aceea
mea de dincolo în „Mitul lui Er”, la sfârșitul dialo- altfel decât până atunci”.
gului. Mitul prezintă două idei dominante: metem- Imaginea lumii de dincolo din dialogul
psihoza și criteriul moral după care fiecare suflet „Phaidon” este prezentată în mitul sufletelor ne-
își alege viața următoare. Aceleași idei apar și în muritoare. Relatarea reia, în prima parte, ideile
dialogul „Phaidon”. Er, soldat mort în luptă, revine principale despre metempsihoză și durata de timp
la viață și povestește ce a văzut în lumea de dincolo. petrecută, ca răsplată sau pedeapsă, în cer sau în
Lumea morților are elemente din Hadesul mitolo- Hades: „La moartea fiecăruia dintre noi, se zice că
giei grecești, dar sufletele își aleg, conform cu încli- un înger păzitor, hărăzit de soartă drept călăuză în
națiile lor, următoarea reîncarnare. Orfeu, căruia timpul vieții, îl duce într-un loc unde trebuie să se
cântecul îi adusese atâta suferință, alege să se reîn- adune toți morții spre a fi judecați. De aici apucă
trupeze într-o lebădă mută. Înainte însă de a-și ale- spre ținuturile lui Hades, în paza aceleeași călău-
ge o altă viață, sufletele sunt răsplătite în cer sau pe- ze care i-a fost sortit să-l treacă din lumea aceasta
depsite în Hades, conform cu viața lor. Julia Annas, în cealaltă. Acolo, fiecare și-ar fi primind răsplata
exeget al „Republicii”, prezintă pe scurt concepția cuvenită, ar mai fi rămânând o vreme hotărâtă, și
din „Mitul lui Er”: „Sufletele sunt recompensate în apoi, după multe și lungi veacuri, ar fi aduși din
cer sau pedepsite în lumea subterană în funcție de nou la viața de aici, de o altă călăuză.”
faptele înfăptuite de om pe pământ; după o scur- Urmează descrierea lumii de dincolo, cu o
gere de timp definită, ele se reîncarnează din nou poezie și o imaginație neobișnuite, într-un mit de
și își aleg viața pe care o vor duce”. Înclinațiile și mare amploare. Potrivit lui Socrate, pământul are
viețile anterioare au o mare importanță. Alegerea mai multe climate suprapuse. Cel mai de jos este
lui Orfeu poate avea legătură cu un alt mit, despre apa, în care trăiesc peștii și viețuitoarele marine.
lebede, din dialogul „Phaidon”. El merită reprodus Deasupra se află aerul, în care trăiesc oamenii și
pentru marea sa frumusețe. Socrate povestește: „Pe animalele. Peștii nu pot trăi în aer și nici oamenii
cât se pare, eu sunt pentru voi mai prejos decât le- în apă. Deasupra se află al treilea climat, al eteru-
bedele în ce privește darul profetic. În adevăr, lebe- lui, pe vârfurile cele mai înalte ale munților. Acolo
dele când simt că au să moară, deși cântau și mai trăiesc sufletele nemuritoare. Tărâmul acela, spune
înainte, atunci cântă mai mult și mai frumos decât filosoful, „ni s-ar înfățișa ca mingile cu douăspre-
oricând, bucuroase că se vor duce la zeul căruia îi zece fâșii de diferite culori; astfel înfățișat, pămân-
slujesc. Iar oamenii, fiindcă se tem de moarte, po- tul este acoperit de culori, față de care cele între-
negresc și pe lebede, zicând că ele atunci își jelesc buințate de pictorii noștri nu dau decât o palidă
moartea sau cântă de durere. (...) Eu nu cred că nici mărturie”. Pământul în regiunea eterului este din

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 71


Eseu

pietre prețioase („lucii, străvezii și de un bogat co- stat, dar prin deprindere, nu prin filosofie, devin
lorit, căci pietrele prețioase care la noi sunt atât de ființe blânde și sociabile, precum albinele, viespile
iubite, ca de pildă cornalinele, iaspii, smaraldul și sau furnicile. În tagma zeilor vor ajunge cai care
celelalte, sunt doar niște fărâmituri din acelea”), în s-au ocupat cu filosofia și s-au purificat.
timp ce fundul mării este format din nămol și nisip, Acest mit, al sufletelor nemuritoare, din
iar lumea din aer, din pietre și pământ. Umezeala dialogul „Phaidon” are o mare importanță în dia-
și sărurile strică fundul mării, și mai puțin pietre- log. El este prezentat înaintea povestirii morții lui
le și pământul oamenilor, dar nu distruge pietrele Socrate. La începutul dialogului, Socrate, condam-
din eter. Deoarece aerul întrece în limpezime apa, nat la moarte, scrie poezii, versuri despre fabulele
și eterul, aerul, acolo văzul și simțurile sunt mai lui Esop și un imn către Apollo, urmând îndemnul
bune, iar soarele și stelele se văd altfel. În temple și unui vis. „Am făcut și eu versuri, mai întâi în cin-
dumbrăvi sfinte se află zeii, iar nu statuile zeilor, ca stea zeului căruia îi revenea jertfa de astăzi. Apoi,
în lumea oamenilor. În acest loc sunt izvoare calde după zeu, cugetând că un poet, dacă dorește să
și reci și fluvii subterane, care izbucnesc în sus în fie poet, trebuie să pună în versuri mituri, iar nu
anumite locuri. discursuri, și cum eu însumi nu eram un astfel de
Socrate prezintă anumite fluvii, care curg creator de mituri, am pus în formă poetică poves-
numai în cerc, și un lac și adaugă: „pe țărmurile tirile ce-am avut la îndemână, pe care le-am știut,
acestui lac se adună sufletele celor morți și, după ce anume ale lui Esop, așa cum mi-au venit în minte”.
stau acolo, unele mai mulți ani, altele mai puțini, Aceste idei și imagini despre lumea de
cum le este hărăzit, sunt din nou trimise pe pământ dincolo sunt probabil convingeri ale lui Platon,
ca să însuflețească alte rânduri de viețuitoare.” care nu au legătură cu viziunea religioasă tradiți-
Soarta sufletelor și răsplățile sau pedepse- onală a grecilor despre soarta sufletelor. Grecii nu
le sunt hotărâte conform cu viața lor: „iar când cei credeau în metempsihoză, iar sufletele din Hades
morți ajung în locul unde-l duce pe fiecare îngerul nu erau pedepsite sau răsplătite pentru viețile lor.
ocrotitor, mai întâi sunt deosebiți: de o parte cei Pedepsele din Tartar erau destinate celor care îi în-
care au dus o viață cinstită și pioasă, de alta ceilalți fruntaseră pe zei.Ceea ce știm este că metempsiho-
(...). Ispășind acolo pedepse după măsura nelegu- za este o idee religioasă de origine pitagoreică. La
irilor ce-au săvârșit, ei se curăță, și apoi sunt dez- bătrânețe, Platon se reîntoarce la unele idei pitago-
legați; pentru faptele lor bune își primesc fiecare o reice. Diogene Laertios spune că Pitagora povestise
răsplată după merit”. Cei ce au săvârșit fapte rele despre sine că a fost întrupat în Aithalides și că era
pot fi iertați de sufletele celor cărora le-au făcut rău. socotit ca fiul lui Hermes. De-a lungul timpului,
Tărâmul pedepselor, Tartarul, este îngro- sufletul lui a trecut în Euphorbos și alte reîncar-
zitor. Patimile trupești îi fac pe unii oameni, după nări. Pitagora povestea despre rătăcirile sufletului
moarte, să fie atât de legați de trup încât „se îngre- său prin diverse corpuri, „în câte plante și animale
uiază și el și este mereu înclinat să recadă în lumea a intrat și tot ce a suferit în Hades și toate câte au
vizibilă, într-un fel de groază de ceea ce-i nevăzut, îndurat acolo celelalte suflete”.
așa numitul Hades. Un astfel de suflet rătăcește în Aceste idei (sau poate convingeri de natu-
preajma monumentelor și a mormintelor, pe unde ră religioasă pitagoreică) ale lui Platon sunt legate
adesea au fost și văzute arătări deșarte ale suflete- de doctrina reamintirii Ideilor. Sufletele noastre au
lor, în chip de stafii întunecate”. contemplat Ideile eterne înainte de a coborî în tru-
După răsplăți sau pedepse, sufletele se re- puri. În felul acesta Ideile rămân în sufletul nostru,
încarnează. Socrate prezintă metempsihoza ca pe o așa cum le-am contemplat și ni le putem reaminti.
concepție cunoscută, ca un adevăr care nu este pus Contextul filosofic și moral al imaginii lu-
la îndoială: „Și nu sufletele celor buni, ci ale celor răi mii de dincolo și al metempsihozei este important.
sunt silite să rătăcească prin asemenea locuri. Ele- Împletirea unor idei religioase cu elemente de fi-
și ispășesc astfel păcatele vieții rele de mai înainte, losofie și etică dau însemnătate, sub acest aspect,
și vor rătăci prin acele meleaguri până ce, datorită miturilor despre lumea de dincolo din opera lui
înclinării resturilor trupești ce-i însoțesc, vor fi din Platon.
nou legate de un corp. Desigur, de data aceasta se Dar, după cum spune Socrate la sfârșitul
întruchipează în caractere cu aceleași moravuri ca mitului sufletelor nemuritoare, „asemenea lucruri
viața lor de mai înainte”. Cei ce s-au dedat mâncă- mai au și darul să toarne în suflet ca un farmec, iar
rii, nesăbuinței sau băuturii se reîntrupează în mă- de aceea am și prelungit atât de mult această poves-
gari, cei nedrepți și tiranici în lupi, ulii sau șoimi, te”. Farmecul miturilor se împletește cu filosofia în
iar alții, care au respectat virtutea față de popor și opera lui Platon.

72 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Eseu

Scriitor bucovinean, dar care își petrece


viața la Cluj, cu o valoare literară încă prea puțin
cunoscută nu numai de critica literară, ci și de
publicul larg, Radu Mareș propune în romanul
Când ne vom întoarce (Polirom, 2015) o abordare
a problemei relației individului cu dezvoltarea
Cultură, identitate
fenomenelor sociale, politice, istorice, centrând-o
pe înfățișarea Bucovinei anilor 1930. și diversitate în romanul
Titlul, provocător de altfel, presupune
o duală problemă, a cărei rezolvare urmează să o Când ne vom întoarce,
descoperim pe parcursul celor peste 450 de pagini;
este o avertizare sau o făgăduială? iar noi, cititorii, de Radu Mareș
la finalul lecturii, nu prea vom ști pentru care
dintre cele două să optăm. Ca să te întorci trebuie
să pleci, dar cine pleacă și cine se va întoarce? „Noi
știutorii”, spune naratorul-personaj al romanului
despre care vom afla abia la pagina 417 că este Paraschiva PIȚU
Vorobchievici Octavian. Iar cititorii pot deduce că
„noi” sunt de fapt românii, cei care ne vom întoarce Lumea satului bucovinean de la sfârșitul
în dulcea noastră Bucovina pe care am primit-o deceniului al patrulea este una pestriță, rezultată
în 1918, dar pe care jumătate am pierdut-o în anii din împletirea etniilor și tradițiilor diferite, dar în
1940 sau „bucovinenii”, cei de la care se așteaptă ea se găsește tot ceea ce omul are mai important:
salvarea Bucovinei. Iar ceea ce vor găsi „știutorii” la visează, are pământ unde poate să trudească,
întoarcere nu va fi decât „vidul”. Însă până a ajuge la obiceiuri consacrate care îi organizează viața, are
„descifrarea” titlului, romanul se citește cu interes credință și biserică, târg și hram, sărbători păstrate
și te pune să reflectezi încă de la început, mai ales cu sfințenie, faimilie numeroasă și legi stricte ce
că povestirea are drept motto versetele 18-20 din țin de ierarhia familiei, mituri și superstiții – ba
capitolul 37 al Genesei. Eroul biblic, Iosif, cel care poate chiar un sfârșit indubitabil: prin fatalitatea
avea să salveze poporul lui Faraon de la foamete, destinului personajului principal, romanul este și
este așteptat de frații săi cu gândul să îl omoare și cronica unei morți anunțate.
să-l ascundă într-o groapă să nu-l găsească cineva: Încă din primul capitol, intitulat
„vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom Domnișorul, autorul ne configurează imaginea
vedea ce se va alege de visurile lui”. Bucovinei cu mediile ei specifice: casele vopsite
Iată-ne așadar introduși în timp și spațiu în alb și cu cercevelele vopsite cu albastru, șuri
alături de personajul Gavril M., tânăr agronom cu acoperișuri țuguiate, fântâni cu cumpănă,
școlit la Cernăuți care a fost numit administrator monumentul de pomenire a celor morți pe front
la o fermă abandonată de austriacul Wagner, din care nu era altceva decât o cruce modestă, oficiul
nordul Bucovinei, în lunca Nistrului. În ciuda poștal plasat alături de școală și „nu departe, pe
aparentei precizii, putem observa o oarecare aceeași uliță interminabilă, care tăia satul în două”
indecizie a autorului în privința datei când tânărul se găsea primăria. În acest univers pitoresc trăiesc
inginer agronom a primit numirea la fermă: „în două lumi diferite, una care și-a găsit identitatea și
primăvara lui 1935 sau 1936”. Cu totul surprinzător, alta care își caută identitatea, o lume în care chiar
câteva pagini mai departe constatăm că personajul lucrurile vorbesc despre oamenii locului: „Într-un
nostru se luptă cu ravagiile datorate nemiloasei fel destul de ciudat, ferma semăna cu cel dispărut,
secete cu un an înainte: „Nu era deloc ușor de descris așa cum încercase el să își imagineze din cele aflate.
ce se întâmpla în sufletului lui în acea dimineață Acum, masa întunecată a clădirii se ridica spre
din primăvara anului 1934”. Timpul capătă valențe cerul luminiscent, deasupra coroanelor arborilor,
mistice, începe să se dilate și să se contracte după întunecate și ele. Din câte aflase, cândva fusese
trăirile cu care se confruntă tânărul inginer. Parcă aici un conac boieresc cu ziduri groase, ferestre
destinul vitreg începe deja prin generarea disperării cât palma și cu foișor de unde se trăge cu flinta în
cauzate de rezultatele secetei, care nu se știe când a hoții veniți de peste Nistru.” (p. 25). Schimbarea
început și nu se va ști când se va termina. oamenilor este o schimbare a lucrurilor, când acestea

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 73


Eseu

se schimbă se produc conflicte, atât interioare cât nici în somn. „E o datorie peste ce trebuie să faci
și exterioare. Orice devenire poartă sămânța unui tu, vericine ești, într-o viață de om. Pentru slujba
conflict, cu rezultate imprevizibile, gata în orice la stat ești plătit, nu se pune la socoteală. Familie,
moment să provoace mutații majore sau să producă copii, casă și țiganii sunt în stare de asta. (...)
un dezechilibru într-o lume atât de fragilă. Altceva. Fiecare are obligația sa, ca la un examen.
La aproape două decenii de la Marea Unire, Iar după aceea, cât trăiește, să se străduiască să o
în Bucovina se păstrează încă moda costumului ducă la capăt întocmai, cum și-a spus-o și el însuși.”
tradițional, în special în rândul studenților: cămăși (p. 317).
de un alb imaculat, bondițe și ițari. Însă domnișorul Bucovina descrisă de Radu Mareș e o
Gavril M. apare drept o figură singulară a zonei. lume a satelor și a orașelor, fiecare cu diversitatea
Tânărul inginer, cu „veston tocit la guler, pălărie de caractere, de ideologii, de atitudini în parte, în
care nu mai e nouă de mult și o valiză de carton care fiecare are regulile și adevărul propriu, greu de
cu încuietoarele stricate, legate peste mijloc cu o administrat și omogenizat, mai ales când nimeni
curea” (p. 10), nu bea și nu fumează, nu înjură și nu este preocupat să facă ceva în legătură cu asta.
nu râde fără folos, mai mult refuză cu desăvârșire Bătrânul contabil Onofrei ridică la rang de venerație
invitația de a se prezenta la sfârșitul săptămânii la o ideologia nemțească și deplânge nerespectarea
partidă de tarok. Definindu-și astfel existența, încă regulilor acestora într-un loc „colorat” de diferite
de la început, atrage asupra sa priviri suspicioase etnii; morala pe care o face ori de câte ori are ocazia
din partea intelectualilor și autorităților statului – nu poate fi trecută cu vederea: „De-o pildă, încă
preotul Posteucă, directorul școlii Opaiț, primarul din vechime, în Bucovina noastră venea lume peste
Ghiță Hojbotă, șeful de post și șeful gării Octavian lume, de te miri de unde. Au venit unguri, sate întregi,
Vorobchievici – al acelui loc și interes pe măsură. care-s și azi. Îaintea lor au venit moroșenii care s-au
Nimeni nu știe ce intenții are și de ce refuză, însă așezat pe moșiile mănăstirești. Cei mai mulți au fost
nimeni nu știe că pentru el e o lege sfântă că este nemții și austriecii, dar asta la început. După ei eu
bine nu ai de-a face cu străinii: „străin însemnând venit rușii, care au adus cu ei puhoiul jidovilor. Și
ceva cu care, asemeni oloiului cu apa, tu nu o să te nu numai pe ei....Numai că era o regulă și la toți
amesteci niciodată, oricât ai vrea.” (p. 191). li se ținea socoteala. (...) Uite că acuma au venit
Domnișorul nu este doar un „făruitor de românii și au stricat rânduielile. (...). Dumnezeu îți
vise” precum personajul biblic, el este și produsul poate da o țară nouă și mare, faină...Dar dacă n-ar
unui alt visător, adică al profesorului din Cernăuți, fi străinii să aibă grijă de toate...peste tot, unde te
Volcinschi. Trăitor al vremurilor cândva apuse, uiți, numai străini...ce-ar fi? La ce se pricep românii
când oamenii înfăptuiau lucruri mărețe și de noștri? Nu te supăra, se pricep să fure și să mintă...!”
durată, profesorul Volcinschi asistă cu o nesfârșită (p. 58). Bădica Onofrei nu este singurul care face
durere la degradarea țăranului român, care bea și această observație, mai cu seamă el face referire
lenevește: „pe țăran l-au stricat până în măduva la Sudiți, săraci, angajați la fermă, care par să-i
oaselor arendașii și crâșmarii, și el va rămâne o confirme spusele: „Erau într-adevăr alt tip de țigani
povară pentru toate cârmuirile viitoare. Sărăcia n-ar decât băștinașii din Bucovina, parcă altă rasă, adică
fi până la urmă ceva de rușine, din punctul meu oacheși, spânateci, cu părul des, negru-albăstrui” (p.
de vedere. Aproape toți sfinții creștini au fost săraci 58). Țiganii Sudiți nu aveau niciun fel de document
lipiți. Numai că țăranul nostru e rob și analfabet, îl asupra lor, astfel că nu știa nimeni de unde vin și ce
mănâncă de viu pelagra și alcoolul, sifilisul și sărăcia vor să facă un lucru este însă cert, nu se îngrijeau,
îl distrug...” (p.18). Astfel că profesorul Volcinschi îi dar se „împăcau” bine cu râia și păduchii până să
sprijină pe tinerii țărani săraci, doritori să învețe, îi „vindece” de acestea țiganca Tina. Contabilul
„să-și facă studiile”, visând astfel să înființeze în Onofrei nu este însă singurul de părere că românii
Bucovina o școală de agricultură, pentru țărănime: nu știu cum să aibă grijă de „noua țară”, Bucovina,
„cine va vrea să schimbe ceva în țara asta de la țăran și că se fură ca în codru și chiar din codru. Hoția îl
trebuie să înceapă. Și să pună oameni noi, tineri, deranjează și pe Vorobchievici care este de părere
peste tot acolo unde trebuie luate hotărârile mari.” că „trebuie pedepsită prin tăierea mâinii în piața
(p.18). Domnișorul are puternic înfipte învățăturile publică” (p. 110), ceea ce îl face și pe ucraineanul
acestui mare profesor și știe că băieții de țărani care Suhoverschi, căsătorit cu o nemțoaică, să aibă o
au făcut școli au o datorie mare față de neamul atitudine de neclintit și replici tăioase în momentul
românesc, o datorie pe care nu au voie să o uite în care îl aștepta pe cel care îi făcea curte fiicei

74 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Eseu

sale, domnișorul: „– Da? Bine. Și cine are datoria (p. 179), se dezlănțuie. Primul drum departe de
să păzească propietățile statului? Nu românii? Eu casă, dar aproape de maturizare, îl face împreună
însă te întreb pe tine numai atât: la ce le-a trebuit cu mama sa de Sânziene, la hramul Mănăstirii
lor, românilor, țara asta, dacă nu se pricep și nici Sfântului Ioan de la Suceava. Obligat de mămuca
nu le trece prin cap s-o administreze ca lumea? De să „își încalțe bocancii aduși anume în trăistuță
ce nu se duc dracului să până în oraș”, Gavril M.
lase pământul acesta cui face trecerea din lumea
știe ce să facă cu el? Asta lui în lumea orașului
să îmi spui mie! cu picioarele într-o
– Stai, măi! strânsoare „ca-n clește”.
Încearcă iarăși Anton cu Învățate să fie într-o
o vagă oboseală în voce. legătură permanentă
– Spune-mi cu pământul, durerea și
măcar un feșter român cu usturimea picioarelor
școală adevărată. Spune- rupe orice legătură cu
mi un inginer silvic. Universul, astfel că „noua
Spune-mi un singur lume” devine pentru el o
propietar de cherestea „lume indiferentă ”. Abia
care să fie român.” (p. atunci când mămuca îi
388). Suhoverschi va fi îngăduie să își scoată
însă convins că nu toți bocancii poate să soarbă
românii stau în aceeași „lacom această lume”,
oală și că nu toți sunt o lume care la început
hoți și nepricepuți în îl sperie, cu „mirosuri
rânduielile țării, prin necunoscute și grețoase
fapte, de către viitorul lui de oraș” (p. 188), dar care
ginere, Gavril M., care pe urmă îl încântă: „ca
devine un exemplu, mai la toate hramurile mari,
întâi de om și apoi de forfoteau pe la colțul
bărbat sârguincios, cu ulicioarelor schilozii și
reguli și principii clare, cerșetorii, dar începu să
formate prin credință dea năvala, mai ales în
de-a lungul drumului a doua jumătate a zilei,
anevoios al maturizării. mulțimea pestriță a celor
Orizontul sosiți de departe, unii
cunoașterii i se de dincolo de munți”
lărgește domnișorului (p. 189), al căror „pași
în momentul în care furișați și priviri uleioase,
mămuca, o nouă Mara alunecoase, piele nearsă
în romanul românesc, niciun pic de soare”
rămasă văduvă cu trei îl face să simtă „ceva
copii, necăjită de toate semnele pe care le întâmpină neobișnuit cu pielea, cu porii pielii, cu firișoarele de
nu numai Gavriluță, ci și ea, îl poartă peste tot unde păr incolore de pe brațe și de pe spinare” (p. 190).
crede că îi va veni vindecarea la ceea ce doar ea A treia treaptă spre cunoaștere interioară, spre
știe și nu mărturisește nimănui niciodată. Moartea indentitate este ferm conturată prin înstrăinare,
tatălui este prima treaptă spre maturizare, de fapt prin abandonarea timidă, dar fără de întoarcere,
este „declanșarea” maturizării. Atunci când tatăl lui prin dezechilibru provocat în spațiul intim spiritual
trece la cele veșnice, Gavril nu îmbracă cămașa cu moștenit al familiei și satului. Pe aceasta „o urcă”
puteri magice care îl face să nu îi mai fie teamă de atunci când, împreună cu mama sa, merge la
nimic, așa cum se întâmplă în basme, ci ceva interior, Hramul Sfintei Maria Mare de la Cacica, unde, își
„o calitate nouă a ființei, eliberată de organul care amintește Domnișorul, văzuse omenire adunată ca
percepe frica de orice fel, chiar și de moarte” pe vremea Mântuitorului, care aștepta tămăduire la

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 75


Eseu

fântâna cu apă sfințită și mai pe urmă să le citească el scheunând și-i ling picioarele goale” (p. 245), dă
Grigore din Cașvana, olog cu puteri necunoscute, de bănuit celor din jurul său că ar face parte din
din „cartea sfântă”. Cu trecerea timpului, în sufletul gruparea legionarilor.
lui Gavril, durerea suferită la întoarcerea acasă, în Punct peste punct, dovadă peste dovadă,
momentul în care constată schimbările neobișnuite, apariția Katriei, învățătoarea Ecaterina Suhoverschi,
îi provoacă mutații majore. Asemenea unui cordon fiica ucraineanului care urăște românii și a unei
ombilical, credința, care îl leagă de familie, dar și nemțoaice, cu origini evreiești, pare a fi o gură de
de satul în care a luat ființă, se rupe în momentul aer pentru eroul nostru. Katria, umbrită de moartea
în care familia lui ia decizia să se convertească la unei bunici, poartă mereu o rochie neagră, ca semn
pocăiți: „Dispăruse icoana cea veche dintre ferestre, prelungit al doliului, zice ea, în timp ce printre
de pe peretele de miazăzi, și, privind locul golit, ceva organele de stat se vehiculează ideea că ea poartă
se clătină îl el. Mai lipsea și candela pe care, de la doliu în memoria a doi legionari români, plecați
moartea tatei, chiar ea, stăpâna, o veghease să nu se de bună voie să lupte cu comuniștii din Spania, dar
stângă nici ziua, nici noaptea. Apăruse în mijlocul care au căzut pe frontul de luptă, iar în țară o sută
mesei goale Biblia, un cărțoi gros, cu coperți de de fecioare au făcut legământ să poarte doliu. Una
lemn învelite în pânză neagră și pus exact la mijloc, dintre cele 100 de fecioare ar fi fost Katria, spune
nu cumva să scape neluat în seamă.” (p. 311). parohul locului.
Internatul este și el o punte de legătură Slăbiciunea lui Gavril M. este visul care îi
între copilărie și maturitate. Aici el învață că legea va aduce nenorocirea, constată Iliuță la un moment
pumnului funcționează și că dacă nu ești puternic, dat. Pe punctul de a-și îndeplini visul în legătură cu
viața nu te iartă: „priceperea de a lovi fără să șovăie ferma, Gavril se căsătorește cu Katria. Însă fericirea
și fără cruțare, mai ales atunci când era limpede că acestora este scurtă, drumul lor gelatinos face ca
nu are nicio șansă, dar și să îndure și să nu cerșească atunci când totul parcă era adus la împlinire, Gavril
milă, orice ar fi” (p. 257). Astfel se construiește un este ucis, din greșeală, ne spune naratorul („Soarta
caracter puternic căruia nu îi va lipsi nici smerenia lui Gavril M. a fost să ajungă în bătaia glonțului ca
creștină. De exemplu, atunci când se află în vizită la pe front, unde nevinovăția nu cîntărește nimic” -
familia Katriei, viitoare lui soție, spre surprinderea p. 458), de jandarmii aflați sub comanda șefului
acestora încalcă regulile bunei conduite și nu se de post, Popescu Gogu, într-o acțiune justificată
atinge de mâncarea cu carne: „Îmi cer iertare. Dar drept ca înăbușire a legionarismului. Ilie Motrescu,
eu am făcut un legământ și postesc. (...) Postesc legionar venit la fermă și pe urmele căruia se aflau
și mă rog.” (p. 406); iar înainte de masă, după de fapt jandarmii, este ucis și el. Băiatul cu un singur
rugăciunea de binecuvântare, „iși face semnul crucii ochi protejat de călugăraș sare în apărarea acestuia,
făcut deasupra pieptului”, un gest discret, dar care dar moare inevitabil, la fel și Katria, în încercarea ei
nu trece neobservat. Însă, pe parcursul romanului de a se răzbuna. Moartea celor patru este justificată
întâlnim și momente de cumpănă în viața lui prin verdictul dat că ar fi fost legionari, fapt însă
Gavril M., dar care nu îl dejnăduiesc, ci îl fac să se nedovedit.
descopere: „M-am rugat din tot sufletul, părinte, și Romanul se încheie cu vorbe aproape
într-o bună zi a venit ploaia cea mare, îndestulătoare poruncitoare și dubitativ-sceptice în același timp,
și izbăvitoare și ar trebui să fiu fericit. Nu sunt. De dar care cer un răspuns: „Spune și tu, de la cine să fi
atunci mă chinuie grozav temerea că nu de la Cel sperat că ne va veni totuși salvarea? Dar va veni?” (p.
de Sus am primit ploaia și nu pentru rugăciunile 462). Cu o durere sfâșietoare, viața bucovinenilor
mele. Tânărul având în vedere vorbele țigăncii de pare că a luat sfârșit, dar numai cu scopul de a
la fermă ce-și dă aere de vrăjitoare: Ai văzut că ți- renaște. În imediata apropiere de Nistru „se auzea
am adus ploaia, domnișorule?” (pp. 167, 168). Cu tot mai aproape geamătul surd al tunurilor rusești”
toate acestea, Gavril rămâne statornic planului de (p.461). Urma a doua retragere românească din
a reface biserica arsă cândva de ruși, acesta putând Bucovina de Nord. În definitiv, în această poveste
fi interpretat ca semn al reconstrucției identitare tragică nu este vorba despre Gavril, este despre
exterioare. Această decizie, dar și prietenia cu Bucovina. Prin destinul pe care îl are Gavril, Radu
„călugărașul din Calafindești”, Iliuță, desprins parcă Mareș definește astfel Bucovina.
din paginile romanelor dostoievskiene, pe care (Autoarea este studentă la masteratul
„nu-l latră câinii. Chiar și cei mai fioroși și mai răi, de Literatură română în Context European,
câinii de stână, se cumințesc când îl simt și vin spre Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.)

76 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Din sens opus

Quod erat
demonstrandum

Leo BUTNARU
Imaginați-vă că ați fi în locul meu și ce ar mă sinucid! Nu mai suport să nu pot face față acestei
putea să vi se întâmple, dacă, de fiecare dată, vă în- permanente așteptări de mai mult sau mult mai mult
toarceți de la serviciu cu sâcâitoarea frază-reproș ce din partea mea...
vă zumzăie în memorie: „Așteptam mai mult de la Dar, precum se știe, fiecare decizie de si-
dumneata... Mda... Mă așteptam la ceva mai mult...” nucidere are mereu un post-scriptum, mai multe
E lesne de imaginat: cazi pradă insomniei. Necur- post-scriptum-uri (și – uri!), șiruri de amânări, de
mate. Vlăguitoare. codiri, precum se zicea în satul meu de pe malul Ră-
Chinuit de aceeași frază-bărzăun „zumză- utului. Prin urmare, găsesc și eu un motiv, un tertip
itoare” – nu, chiar – zbârnâitoare! – „Așteptam mai de-a amâna momentul fatal. Îmi zic: iată, voi trage
mult de la dumneata... Mda...” Ți se pare că toți îți la sorți, aruncând o monedă: de cade cap – îmi iau
adresează tocmai această propoziție-regret: „Aștep- capul, de cade pajură – îmi continui zborul.
tam ceva mai mult de la dumneata... Mda...” Dar, ziceam, ce fel de viață mai e și chinul
De parcă eu aș fi un minimalist și nu aș jin- ăsta de a suporta implacabila așteptare a mai multu-
dui ceva mai mult! Foarte mult! Sigur, de la mine! lui din partea mea?!...
Vreau, vreau mai mult din partea mea!... Vreau ca, în Oricum, să arunc moneda. Să nu-mi tre-
raport cu mine, partea mea să fie – totul! Meu. Totul mure mâna. Și cum cade, așa să fie: cade cap – cade
posibilităților mele de a fi în raport cu toți... și capul meu, cade pajură – viața mea, simbolic vor-
Astfel că, și astăzi, sufocat, terorizat, bă- bind, își va continua zborul, ca pajura din basme,
gat în draci, dus până la demență, umilit de necazul care îi cere voinicului ba apă vie, ba carne vie, și el îi
imensei așteptări a ceva mai mult din partea mea, dă ba sânge să bea, ba își taie pulpa piciorului și i-o
intru în baie, îmi dau cu apă rece peste față, după servește pajurii, pentru ca ea să-și refacă puterile, să
care privesc în oglindă... Mda... sigur, mă așteptam la poată zbura, să-l salveze pe el, să se salveze și dânsa
ceva mai mult... Dezamăgit până în marginile nebu- din vraja rea a blestemului...
niei, dau – cât sunt în stare – cu pumnul în oglindă! Zic, să arunc moneda cât mai sus, să mai
Pumnul – doare, oglinda însă rămâne întreagă! Pur câștig câteva clipe, dacă – Doamne ferește! – ar fi să
și simplu, oglinda s-a stins, ca o lumină otova, încât cadă cap...
nu se mai reflectă nimic în ea. Nu mă mai văd în Însă tavanul apartamentului nu-ți dă nicio
cuprinsul ei. șansă să-ți prelungești cât de cât prezența pe pământ:
Însă aceasta nu mă face să uit că, acum câ- moneda ajunge ușor la înălțimea de 2,6 metri...
teva clipe, când mă uitam la mine, cel din oglindă, Astfel că ies afară, la colțul blocului de locu-
așteptam mult mai mult... De la mine... Precum aș- it... Ies, dar îmi dau seama că nu am nicio monedă în
teaptă toți ceilalți... mult mai multe... Tot de la mine... buzunar... Ghinion! Trebuie să mă întorc după ban.
Lumea așteaptă... Iar dacă te întorci, se spune că nu-ți merge bine... Va
În consecință, era firesc să ajung la limită, cădea cap! Dar nu pot renunța la ultimul legământ
la momentul de a lua cea mai categorică decizie: să cu mine însumi: ticăloșia lașității, plusată mustră-

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 77


Din sens opus

toarei așteptări a mai multului – de la mine însumi, clipe... Poate că doar să caut o riglă, ceva, să măsor
mi-ar face existența de-a dreptul insuportabilă. diametrul monedei... Însă aceasta ar fi prea de tot,
Intru în casa scării. Fără grabă. Să mai câș- prea frivol, prea... Chiar și în fața unei atare proble-
tig timp. Nu merg la lift, ci urc, cât mai agale, pe scări me dramatice: de trăiesc sau îmi iau viața... Gata,
– sigur, să mai câștig timp. În casă nu găsesc monedă basta! Să trecem la treabă, domnilor!... Adică – zis și
națională. Ca înadins. Și spre bine – cât mai caut, mai făcut!... Nu mai amân: arunc!
scotocesc –, viața îmi mai continuă, nu? Nici zare de Brusc, mi se întunecă în fața ochilor! De
monedă – nici cea de 1 ban, nici cea de 5 sau 10, emoții, ca să nu zic – de frică... Arunc, însă nu aud și
25, 50 de bani – moneda națională prutonistreană. zângănitul monedei ce ar fi căzut pe pământ... Între-
Trag sertarele din birou, primul, al doilea, al treilea... deschid un ochi – nu, nu văd moneda la picioarele
sertar... în al patrulea găsind câteva monede rămase mele. Întredeschid și celălalt ochi. Probabil, arăt ca
în urma călătoriilor mele – prin Mongolia, Grecia, un asiat, ca un mongol – cu ochii înguști. Dar nici cu
Turcia, Franța, Suedia, China, Bulgaria, Armenia... ambii ochi întredeschiși nu văd moneda pe undeva
Unele din ele nici nu mai există aiurea, decât în mu- pe la picioarele mele, unde presupuneam că ar fi tre-
zee și colecții numismatice – le-a păpat euro. Pe une- buit să pice. Deschid larg ambii ochi: nu, moneda nu
le, nu pe toate. Încă. Cele din Mongolia mai există. e pe pământ. Aha! Iat-o, stă suspendată în aer!!!... Nu
Și eu aleg o monedă „aniversară”, de 5 tugrici (așa cade, ci stă în văzduh! Ceea ce și era de demonstrat!
se numește valuta națională a urmașilor lui Genghis Așadar, moneda nu a căzut cap. Nu cade nici capul
Han: tugric/ tugrici), care are imprimată pe ea chipul meu. Moneda nu a căzut pajură, ceea ce ar fi însem-
primului cosmonaut mongol! A zburat pe când mai nat că viața mea își va continua zborul! Sau invers...
„trăia” (răsuflând din greu) defuncta URSS. În mar- Cum stabilisem, inițial?... Ce mai contează!... Impor-
tie 1981, an în care a fost emisă și moneda... Precizez tant e că tugricii nu cad!...
aceasta pentru a mai câștiga, bineînțeles, ceva timp... Moneda stă, nemișcată, în aer! În cerul
Tot pentru acest scop – meschin, cum credeți? – cer- sfânt al patriei, aș putea spune, stă moneda! Și nu
cetez atent-îndelung banul din țara asiată... cade! Este exact ceea ce (îmi) trebuia! – ceea ce era
Și-apoi, ce chestie simbolică... – voi arunca de demonstrat.
în sus, a tragere la sorți, o monedă mongolă... Numai Sar cât pot în sus – două, trei tentative...
că se iscă o problemă: care va fi capul și care – paju- La a patra încercare, ajung – înșfac moneda din
ra? Capul de cosmonaut va fi – capul? Nu, capul de aer, alerg la stația de taxi. Gonesc spre serviciu! In-
cosmonaut vine în loc de pajură. Astfel că, de cade tru iute și emoționat la domnul director. „Priviți!”
numărul de 5 tugrici – mă sinucid! De cade capul îi strig, aruncând moneda în sus. Moneda rămâ-
cosmonautului – îmi rămâne pe umeri propriul cap, ne suspendată în aer! „Ce ziceți?!” îmi întreb șeful.
continuând zborul vieții mele ca vai de capul ei! Acesta se ridică de la birou, vine și-mi strânge mâna,
Trag de timp, cercetând minuțios moneda, spunându-mi entuziasmat: „Păi, nu spuneam eu că
ca un numismat cunoscător nevoie mare! Pe fața-cap ești în stare de mai mult?! Bravo! Trucul îmi place! Îl
– o inscripție. Cu caractere chirilice. Dar în mongo- execuți chiar la reprezentația din seara aceasta”, mai
lă: „Zsbhxu-bnmau sansrân xamtarsanhislâg” – ce-o adaugă domnul director, care îmi reproșa mereu că
mai fi să însemne asta... Dar stai, că mai e o inscripție nu sunt conform exigențelor sale, că el ar aștepta mai
și pe fața-pajură... De ce să n-o citesc și pe asta?... mult de la mine. Prestidigitatorul. Magicianul. Sca-
Mai câștig ceva timp, nu?... „Bugd nairamdah mon- matorul. Angajatul circului.
gol aqrd ulg” – așa scrie pe fața-pajură, cu herbul P.S. Da, să nu uit să iau la înarmare și trucul
țării urmașilor lui Genghis Han... Poate că acestea cu oglinda: dau cu pumnul – și ea devine mată, nu
sunt ultimele texte pe care le citesc în viața mea... De, mai reflectă, nu mai demonstrează nimic. Quod erat
posibil, până la aruncarea monedei... Curios lucru: demonstrandum! Deseară. Pe arenă. La spectacol.
nu doar le-am citit, ci – le-am și memorizat! Până Potopit de aplauzele domniilor voastre.
astăzi, în clipe de șoc, cum sunt și prezentele, nu me- Viața continuă!
morizam nimic, ci, din contră, uitam și ceea ce mai P.P.S. Mulțumiri magice domnului Jugdar-
știusem... Dar uite că, de data aceasta, situația s-a in- dămdiin Gurragcha, primul cosmonaut mongol.
versat... Sigur, tot din intenția mea irezistibilă de a
mai câștiga timp... Câteva clipe, măcar până va fi să
arunc moneda... Fatal, nefatal?!... RE-FRACȚII
Oricum, nu mai am motive să tergiversez.
Nu mai am motive care mi-ar sugera alte posibili- În, parcă, predestinata mea solitudine nu
tăți de a mai trage de timp. De a mai câștiga câteva sunt rare cazurile când mă pomenesc în fața oglin-

78 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Din sens opus

zii mari, ovale, cu marginile în ozoare verzui-mate, ca o fulgurație oglindos-glacială.


venețiene, zice-se, oglinda cu tot cu înfrumusețările Mă întorc cu spatele la geamul opac. Sub în-
ei opace. Stau oarecum tâmp-solemn, ridicol-maies- rămarea deja pustie, jos, se află o bucată de oglindă.
tuos în fața ei. O iau, neatent, în mâini. Mă rănesc! Sângele prinde
În, parcă, predestinatul nostru vizavi(u) de a mi se prelinge printre degete. De-aș ține degetele
lungă înstrăinare de lume și lungmetraj de înstrăina- în jos, picăturile purpurii ar părea că se desprind din
re, uneori – vibrând tensionat, precum firele liniilor zece țurțuri de gheață palidă... Doar aceste gânduri
de telegraf la ger, alteori – încordată până la țiuit în bizare, și nici strop de durere. Dar ce e, totuși – leha-
urechi și fulgurații ghimpoase în pupile – în atare mite, dezamăgire, sfârșeală?
stare era firesc ca, odată și odată, să surprind cum, Țăndările. Viața. Oglinda. Eu. Dedublatul.
de sus în jos, pe sticla oglinzii, ca pe gheața eterni- Alteritatea. În existența destinului (i)real și cea a
tății, se propagă o plesnitură, poate doar – o zgârie- oglinzii. Adică – în absență. Miraj. Mariaj. Cu nean-
tură... N-ar putea distinge nimeni altcineva, în afară tul. Monștrii – încă – iluziilor mele, necesare, altele
de mine, cum linia ei micronică, în coborâș, ușor – de-a dreptul fatal-abisale, derutante, inutile, devo-
zigzagată, împarte vidul „văzător”, oval, venețian, ratoare – parazitele! – de gânduri și fapte vitale, pe
pornind din ornamentul unei frunze verzui-mate care așa și nu a mai fost să le izvodesc, să le râvnesc
și proptindu-se, jos, la baza ramei, într-o steblă de în locul lor, al iluziilor-trash, pe care nu am știut să le
pelin, și ea parte componentă a ozorului conceput rebutez la timp... Cu foarte puține pierderi...
în conformitate cu suflul cețos, misterios al celebrei Și sângele... Nu obligatoriu al meu – în to-
lagune italice. talitate. Poate fi și din cel al fecioarei deflorate... (Ce
Mă dau mai aproape de oglindă. Renunț la tâmpenie!... Bine că nu are continuitate, dezvoltare...)
jeț, stând pe dușumea. Ar fi puțin spus că deschid Monștrii din spaimele copilăriei mele...
larg ochii – mă holbez în ultimul hal, mi se întețește Dar și spaimele monstruoase trase, până la nașterea
respirația, în pulsația lor agitată și amplă, venele de mea, de tatăl meu, în război... De murea sub zidu-
la tâmplă creează impresia că s-ar putea atinge de... rile Königsbergului sau în apele Oderului, apariția
pereții camerei. Într-o fabuloasă dilatare. mea pe lume ar fi fost compromisă definitiv(!)... Din
Ce văd eu acolo, în ovalul oglinzii de lagună viața mamei legată de viața unui alt bărbat, decât cel
venețiană, traversată de linia – alga! – de un micro- care avea să devină (de vină?...) tatăl meu, pe lume
milimetru... subțirime? Suprafața, adâncul ei prind a ar fi apărut cu totul altcineva, numai nu eu... (Altă
se încețoșa. După care, brusc, o nouă declanșare, în- stupizenie! Uite, cea dintâi are, totuși, continuitate,
tru a(pro)fundare, întru radicalitate, a crăpăturii ce dezvoltare... Ca viața... Ca moartea... Ca frivolul... Ca
se reia pe sine, la alt nivel, ziceam, de sus în jos, în- ridicolul... Ca tragicul...)
jumătățind zigzagata sticlă. Ba, iată, de la jumătatea Viață. Încă.
oglinzii, crăpătura pe gheața eternității se ramifică, Eu. Prezent. Deocamdată.
parcă dând mulțime stufoasă de rădăcini sau nenu- Oglinda. Fosta.
mărate tentacule de caracatiță. Piovra! – precum ar Miraj? Holograma existenței omului și ho-
exclama venețianul. lometabola insectei ca deplină metamorfoză a trece-
Muțenie. A mea. Liniște. Generală. A ca- rii prin stadiile de larvă, nimfă și adult... Chip risipit
merei. A naturii. A cosmosului. Dar nu și tihnă su- odată cu sfărâmarea, în măciniș, a unei oglinzi...
fletească. Atenție inutilă: cioburile deformează reali-
Nu se aude scrâșnet, trosnet de sticlă ples- tatea. De altfel, ca și lacrima prelinsă pe canalele Du-
nită. nărea–Marea Neagră ale ridurilor de pe obrajii tăi...
Mă apropii de fereastră. Geamurile iau as- Desfac palmele. Mărunțiș de cioburi. Fără
pectul oglinzii din fața căreia m-am ridicat de pe po- durere, simțul. Absența acțiunii. Doar unele gân-
dea. Din fața căreia m-am retras, am dispărut. Sticla duri. Sau, poate, ajunse deja la starea de idei. Stupi-
geamurilor e de asemenea asudată, încețoșată. de, prostești. Radicale și înspăimântătoare. Oricum,
Re-trăiesc cazul în memoria-mi de acum rămâne valabilă spusa lui Pascal – Blaise – că inima
câteva clipe, în imaginația, în conștiința mea agitate. are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște...
Re-trăiesc sfărâmarea în mii de particule a oglinzii Și ceața rece care îți învăluie conștiința ca
– acolo, la spatele meu ce se reflectă în puzderia de pe o lagună boreală – ceața ce a rămas fără obiect,
cioburi, de așchii mărunte în prăbușirea lor din înră- spațiu, în urma măcinișului oglinzii.
marea masivă, din lemn de nuc de Lombardia. La naiba cu tandrele iluzii, fragilele speran-
În măcinișul lor, așchiile – presupun – stră- țe...
lucesc scânteios, în cristale, ca o minusculă ninsoare, Încă nu e pustiu?... Odată, va fi ...

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 79


Recenzii
nologie încâlcită, își redescoperă adolescența, trece
mental prin cavalcada întâmplărilor; trecutul re-
învie, năucind un prezent complicat și resuscitând
„gustul dragostei pierdute”. Cum ar putea să alunge
acest potop de amintiri? Acum handbalist veteran,
suportând o intervenție chirurgicală, cândva vede-
ta echipei, rememorează filmul vieții. Și retrăiește
cu emoție intactă întâlnirea cu zvăpăiata Celia, me-
reu dorită și alungată pentru a fi căutată. În acea
Coborând în timp vară grea, printre antrenamente și cantonamente,
cu Celia în gând pogora „pe alt tărâm”. Privind în
trecut, Andri retrăiește circuitul Celiei: frumoasă
și rafinată, provocatoare, imaginativă, năvalnică,
nesățioasă, imprevizibila Celia (un suflet torturat)
nu-l slăbește, știind că „dragostea cheamă, încear-
că și tulbură”. Chiar dacă au intervenit sincope și o
„cortină de tăcere” s-a așternut între cei doi, jucân-
du-și rolurile „fără complicații”. Mai cu seamă că
Adrian Dinu RACHIERU Andrei e căsătorit; iar blânda și încrezătoarea Anca
(răbdătoare și demnă) vrea să pună capăt unei căs-
Adunând un raft de cărți, depănând cu nicii care găzduiește, adulterin, o iubire vinovată. Și
har o zestre de întâmplări, Emil Simion dovedeș- Andri ar vrea „să rupă cătușele”, ieșind dintr-un joc
te nu doar hărnicie. Este, negreșit, „un om bogat”, dublu, murdar, marcând un drum periculos, miro-
cum frumos îl încondeiase Ioan Țicalo, aducând la sind a trădare. Doar că, trăind febril clipa, imagi-
suprafață și oferindu-ne (adică tipărind) imagini nativa Celia găsește soluții. „Provocatoare înrăită”,
stocate, de-a lungul vremii, de / în „oglinda din lacomă, o flacără, Celia exploatează slăbiciunile lui
suflet”. Mă cheamă amintirile..., un volum recent Andri, „un dar” pe care n-ar dori să-l piardă. Un
(2018), probează, chiar prin titlu, acest apetit epic, executant, respectând scenariile ticluite de „înfo-
convocând întâmplări nostime din perioada udeș- metata” Celia, înțelegând că despărțirea e, totuși,
teană. Când „girectorul”, dezvoltând o anecdotică inevitabilă.
savuroasă, strecurând picanterii, rememorează anii Romanul lui Emil Simion scanează în-
scurși, invocând, lângă peisajele descriptive (sur- tr-un ritm alert puzderia de întâmplări, răscolind,
volând edenul naturist), celebrele ședințe profeso- „cu acte”, trecutul, alunecând peste timp. Îmblânzit,
rale, prezența tovarășilor cu mapa și indicațiile lor
sustras curgerii, fixat în pagină, trecutul renaște și
inepte, „barabuliada” și, desigur, tirul propagandis-
„amintirile înfloresc”, încercuind anii liceeni, șovă-
tico-triumfalist el unei epoci apuse. Cărțile publi-
ielnici, tainele vieții, încercând a împiedica ruina.
cate, nu puține, cum spuneam, demonstrează talent
prozastic și o ingenioasă arhitectonică, precum O vizită la Pantelis (fostul coleg Panti), o discuție
în Celia, roman mai vechi (editura George Tofan, lămuritoare cu Doru, un ins mărginit, frustrat, do-
2009), descoperit cu mare întârziere, asupra căruia vedit informator sunt mici devieri de la axul epic.
vom stărui mai la vale. Până la urmă putem citi acest roman de intrigă
Deocamdată, să menționăm un alt titlu amoroasă, tras în fraze scurte, ca un conștiincios
(Furtună în liniștea gândului, 2014) în care experi- proces-verbal. Putem afla, de pildă, că Andri a de-
ența pedagogului intervine decisiv, explorând psi- venit bărbat, grație zeloasei Celia, la 29 iulie 1965!
hologia adolescentină (vezi cuplul Melisa / Vlad), Lunga și precipitata retrospectivă, chiar
colecționând întâmplări, pendulând între împlini- dacă evită tonul deceptiv, este, nedeclarat, apăsată
rea profesională și cea erotică; oricum, „îngrămă- de pecetea melancoliei. Nu e vorba, în limbaj no-
dind totul în memorie pentru mai târziu”, asaltat de ician, de o „feerie a îmbătrânirii”, ci de o recapitu-
gânduri nocturne, deloc temător de fluxul aminti- lare existențială, înfiorată erotic, a unui bărbat în
rilor. Am făcut trimitere la acei ani furtunoși deoa- amurg, contemplând concursul nemilos al timpului
rece Celia tot pe acest portativ crește. Protagonistul devorator. Travaliul analitic, scutit de fast metaforic
romanului „iese din timp”, recapitulând propria-i și desenul tipologic ferm vădesc o mână de proza-
istorie, firește meandrică. Fiindcă, pentru Andrei tor încercat. Prin Celia, personajul-pivot respectă o
Brădeanu (Andri), într-o noapte grea, coșmares- rețetă elegiacă, omagiind viața. Iar în Emil Simion,
că, într-un hotel montan, „căptușit cu atâta trecut”, un autor harnic, ostenind în scrisul prozastic, aflăm
vorbesc amintirile (reînnodate). Andri, într-o cro- un scriitor de cursă lungă, pe care contăm.

80 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Recenzii

În mentalul colectiv, atât al străinilor cât şi al


nostru, al românilor, mahalaua reprezintă un mediu
puţin atractiv. Amestec de sat şi oraş, populată de oa-
meni săraci, inşi aflaţi la marginea societăţii acest me-
diu se remarcă prin mizerie. Prin mizerie dar şi prin
aspectele lui pitoreşti, insolite, groteşti ş.a.m.d. Maha-
laua trezeşte concomitent reacţii de respingere şi com-
pătimire, de amuzament şi dezgust. Aşa au văzut-o Recuperarea realului în
târgoveţii de altădată, aşa o văd orăşenii de astăzi, aşa o
vede şi poeta Mioara Anastasiu în placheta de versuri
intitulată Genuinul: poeme dramatice. Volumul său
poezia Mioarei Anastasiu
bilingv (român/englez) a apărut anul trecut (2017) la
editura Vital Prevent Edit.
Mahalaua despre care e vorba în aceste sti-
huri este un cartier mărginaş dintr-un oraş de la Du-
nărea de jos din anii 60 dar şi din vremea noastră. În
vers după vers aceasta se dezvăluie ca fiind un univers
strict delimitat, suficient sieşi; spectacol al existenţei
orchestrat de legi care jalonează viaţa comunitară. Po- Daniel ONACA
eta introduce, rând pe rând, personajele în scenă apoi
Imaginile care prind viaţă sunt variaţiuni
le dă chiar lor cuvântul pentru a povesti despre viaţa,
carnavaleşti pe teme fundamentale ale vieţii comu-
durerile şi visurile lor. Aşa de exemplu în poemul de
nitare. Mahalaua este evocată şi prin redarea rela-
deschidere, intitulat Jour Fixe:
ţiilor familiale, a ocupaţiilor cotidiene, ca în Eclipsa:
„S-a întors Veta ţiganca din Polonia/ De la
„Morghit, unguroaica, nevasta lui Rik,/ Strecura laptele
muncă,/ De la cerşit/ A venit cu bani pe ea de putea să
dintr-un vas într-altul printr-un tifon.”, dar şi prin cre-
cumpere/ Până şi conacul saşilor din sat (...)/ Lui fi-su,
dinţe şi ritualuri precum în poemul Deslegarea: „Păr
Himi, i-a adus nevastă/ De cum s-au întors:/ „Blondă
de la voi, de jos?...”/ Femeile îi întinseră două ghemo-
i-am luat, vecină,/ Că blonde vrea toţi,/ Dar dacă nu e
toace de hârtie./ „Puneţî-le pă pat că trăbe să cădeţi la
bună să facă copii/ O duc înapoi!”
aşternut !”/ Cele două se priviră cu înţeles, adică : „E o
Se realizează în acest cadru o resemantizare
treabă!”/ „Brava! Acuşicălea, dăzbrăcaţî-vă dă tot/ Şi
a elementelor, proces ce conduce spre o nouă struc-
puneţi-vă în faţa oglinjilor!”
turare valorică a existenţei. Cât despre vorbirea local-
Conflictele şi relaţiile dintre actori sunt reda-
nicilor aceasta este redată prin mijlocirea limbajului
te din perspective diferite astfel încât, nu de puţine ori,
simplu, umil al străzii, agrementat cu invenţii lingvis-
chipul adevărului oscilează, aşa cum reiese din poemul
tice (o nimicură de fată frumoasă), expresii colorate şi
Jour fixe: „Ăsta cine-i fă?” a întrebat unul din fraţii Vetei,/
vocabule argotice. Autoarea reînvie în acest fel varieta-
„E una fără bărbat d-acilea din sat!”/ „Di ce, fă, n-are ro-
tea de voci a colectivităţii.
che pă ea?”/ „Are, mo, aşa-i la ei, aia scurtă e rochia ei...”/
În volumul „Teoria literaturii”, Wellek şi
Doina, care-i auzise, răspunse cu gura plică de mâncare:/
Warren descriu două tipuri de individualitate: cea su-
„Nevastă-ta nici chiloţi n-are pe ea, ha, ha, ha!”
biectivă, în care poetul îşi etalează personalitatea, do-
Autoarea surprinde evenimentul şi proce-
reşte să-şi facă autoportretul, să se mărturisească, să
dează la transcrierea brută a faptelor; viaţa se rosteşte
se exprime pe el însuşi, şi cea obiectivă, reprezentată
singură, fără intervenţia ei auctorială. Maniera sa de
de poeţi precum Keats sau TS Eliot, care, ascunzân-
a descrie lumea fără să o interpreteze presupune în-
du-şi propria personalitate, se orientează spre lumea
registrarea documentară a faptului de viaţă şi elimi-
exterioară. Majoritatea poemelor cuprinse în această
narea sentimentului. Acest principiu al obiectivităţii
plachetă se încadrează neîndoios celei de-a doua cate-
este respectat pe parcursul întregii culegeri de poeme
gorii, pe care teoreticianul literar Gheorghe Crăciun,
cu excepţia unuia care se face remarcat tocmai prin
în studiul Aisbergul poeziei moderne o numeşte poezie
subiectivitatea declarată deschis. Este vorba de cel in-
a cotidianului. Aşa cum am menţionat anterior, co-
titulat, pur şi simplu, Tata, a cărui tonalitate elegiacă
tidian este şi limbajul ales de autoare. El este propriu
transmite şi cititorului gama de sentimente încercată
personajelor în momentul şi locul experienţelor iar
de autoare în momentul elaborării lui.
poreclele lor sunt măşti insolite, ce dobândesc o expre-
Mioara Anastasiu apelează la un limbaj na-
sivitate aparte. Extragem câteva exemple din poemul
tural, din care însă nu sunt excluse ironia fină ori paro-
intitulat Les femmes toujours les femmes: Ce-ar mai fi
dia. Cititorii dotaţi cu urechi „fine” vor aprecia poate
râs alde Miloşani de el, alte Şerpălău,/ alde Rimbuţ...
că acest tip de discurs poetic sună vulgar pe alocuri.
sau: Iubja-inginerul agricol, curvarul satului/ Patrichi-
Această din cauză că se ignoră criteriul autenticităţi,
oaia, directoarea şcolii...
un principiu din care poeta face literă de Evanghelie,
Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 81
Recenzii

dacă mi-e permisă şi mie această metaforă. Ilustrative tul lui Marin Feraru,/ Al din căruţă îi strigă cât îl ţinea
sunt aceste versuri extrase din poemul care dă titlul în- gura: „Bol-şe-vi-cu-lee! Aha!”
tregului volum: Dădeam o raită pe la poarta lui Artur/ Poate că ar merita insistat asupra meşteşu-
Şi strigam în cor:/ „Uite-l, mamă, pe Artur,/ Zboară cu gului sofisticat pe care Mioara Anastasiu îl foloseşte în
motor la cur,/ Pufăie şi scoate fum/ Afu, afu, afu!” elaborarea poemelor sale atât de simple şi directe în
Grave, dramatice, groteşti sau comice, în- aparenţă. Pentru că în spatele banalităţilor cotidiene,
tâmplările prezentate compun o lume în care orice surprinse cu atâta fidelitate, se ascunde miraculosul.
eveniment se poate transforma in spectacol. Membrii Am putea aplica aici observaţia lui Gheorghe Crăciun
comunităţii sunt înzestraţi cu un ascuţit simţ al ob- care, în studiul menţionat mai sus, notează: „Sacrul nu
servaţiei, gata să facă haz de semenii lor, precum în dispare, ci se topeşte, se ascunde în profan. Sub crus-
poemul Lae: După ce îşi dezbrăca treanţa,/ O lega cu ta obişnuinţelor, a rutinei şi a cuvintelor uzate colcăie
mânecile în jurul brâului,/ Ca să nu i se vadă ruşinea./ o lume mirifică de senzaţii şi sentimente, o realitate
„Bă, Lae, ţi se vede curu’!”/ Strigau marinarii din port./ feerică; poetul va descoperi (sau înscena) adevărate
„Cumpăraţi voi mie semene!”/ „Dar ce suntem noi, mă, epifanii ale banalului.”
fraţii tăi,/ Ca să-ţi cumpărăm izmene?” Pun stavilă tentaţiei de a mă înscrie pe aceas-
Zeflemeaua devine, în mod manifest, filoso- tă traiectorie analitică pentru că vreau să mă refer şi
fie de viaţă la aceste personaje. Tot o filosofie de viaţă la alte personaje pitoreşti ce se iţesc din poemele cu-
emană şi din sentenţe precum: ... Ca să vadă toţi cum legerii. Astfel, din galeria lor se detaşează fiinţe me-
e fără soare/ Şi fără credinţă în Dumnezeu, la o adi- morabile precum baba Gherghina în poemul La clică,
că... (Eclipsa); „Văleu, taci! că focul şel veşnic te-a arde,/ Laie, în poemul omonim, spălătoresele Fila şi Nataliţa
N-ai voie să vorbeşti di rău pi popă...” (Sminteala) în Deslegarea, Costache, băiatul justiţiar în Sminteala
Tot un fel de înţelepciune – una oarecum pe (Dar io, o ştiam pe-a mea: Că trebuie să-mi râz de po-
dos – reiese şi din argumentaţia preotului zugrăvit în chi./ Cum îi prinz, cum îi belesc!/ Şi nu mă las, până
Sminteala: „Ăăă, hă, hă ! a făcut popa, bând cu sete din nu-i fac de râs.) ori eroul care dă titlul întregii plachete:
cana cu rachiu,/ Ii cunun, dă-i în grijania mă-sii,/ Las’ Artur genuinul. Detaliile de mediu şi cadrul în care
că-i cunun, că doară/ Călindarul noi popii l-am făcut, se manifestă acestea oglindesc nu doar psihologia, ci
hă, hă!” şi condiţia lor socială. În Jour Fixe, unul dintre ele îşi
Cultivând o anume spontaneitate a notaţiei face apariţia astfel: Petre s-a îmbrăcat cu cămaşă albă
poeta absoarbe în spaţiul poeziei gesturi şi întâmplări românească, Cu blăjău şi izmeană...
dintre cele mai banale. Banalul şi exoticul însă stau la Fie că reînvie imagini şi experienţe autentice,
aceeaşi masă precum inginerul Iubja şi Petru ţiganul fie că, pur şi simplu, doar imaginează situaţii în sensul
când aceştia discută despre pocalul de aur, aflat în po- lor, impresiile de natură vizuală ale autoarei sunt du-
sesia celui din urmă: „Povestea paharului face valoa- blate de instantaneele auditive. Prodigioasa materiali-
rea, dom’ injiner,/ Povestea, adicătelea de unde se trage tate lingvistică livrată de locuitorii acestei Cuţaride a
hahtaiu’/ Şi prin câte a trecut, că pentru tahtai ţiganii zilelor noastre, e locul să o spunem, se situează pe linia
face moarte de om,/ Că el este fala ăluia de-l are, cu spre unei tradiţii care trecând prin Ion Barbu, Arghezi, Mi-
ixemplu îl am io!” (Jour fixe) ron Radu Paraschivescu şi Marin Sorescu, începe de
Din cadrul detaliilor mărunte, se înfiripează la Anton Pann şi ajunge până la „Levantul” lui Mircea
o lume care îşi inventează propria-i mitologie. Chiar şi Cărtărescu. Pe de altă parte, recurgând la modalităţi
tragicul aparţine acestei lumi periferice, aşa cum reiese discursive ce aparţin genului epic ori dramatic, poe-
din poemul Lae care începe pe un ton şăgalnic pentru ta realizează o sinteză seducătoare prin care graniţele
evolua mai apoi spre un final ce lasă un gust amar: Lae poeticului sunt extinse în spiritul liricii moderne con-
nu mai arăta a om./ Se bălăbăni o vreme pe picioare,/ temporane.
Apoi căzu în mijlocul drumului/ De parcă oraşul l-ar fi Prin cultivarea poeziei vizualului şi cea a
scuipat cu ură:/ „Dar cine te credeai mu, mă Lae ?” rostirii Mioara Anastasiu stabileşte o relaţie directă
Preocuparea pentru varietatea existenţei o cu cititorul. Să nu ne lăsăm înşelaţi însă. Oralitatea la
face pe poetă să acorde atenţie nu doar detaliilor prag- care apelează autoarea este o convenţie, o mască sti-
matice ale vieţii, ci şi unor aspecte sociale sau politice. listică. Prezentarea întâmplărilor din mahala nu este
Tocmai un astfel de aspect transpare din versurile po- doar imitativă, teatrală (mimicry în clasificarea Iui
emului Sminteala, de exemplu: Şi se plângeau, săracii, Roger Caillois) în sensul că ea nu tinde să copieze, ci
că nu vrea popa să-i cunune,/ Din cauză că-i post. La să transforme realitatea surprinsă. Imaginile selectate
fel şi din Eclipsa, unde, exact în momentul dispariţiei sunt tratate astfel încât să exprime stări lăuntrice foar-
soarelui pe cer, îşi face apariţia un erou cu atitudine de te precise. Ducând raţionamentul la extrem s-ar putea
frondeur: Deodată, când toţi şi-au pus ochelarii ăia pe spune că ele sunt, mai ales, un suport, un vehicul, un
nas/ Ca la o comandă, după ce Marin le arătă ceasu’/ pretext pentru revelarea propriei viziuni despre exis-
Bătând cu deştu’ arătător în el, pe muteasca,/ Apăru tenţă a autoarei. Oricât de banale ar fi faptele surprinse,
hodorogind de pe pod o căruţă/ Şi când ajunse în drep- transcrierea lor nu este aseptică, indiferentă. Detaliile

82 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Recenzii

cotidianului, chiar fidel şi naturalist redate, nu sunt


înregistrate mecanic, nu compun un bazar de obiecte
echivalorice. Alegerea unei astfel de mod de scriere nu
înseamnă reducerea la amorf şi nesemnificativ.
Autoarea reţine numai acele elemente care
au o anumită încărcătură de semnificaţii, fapt ce pre-
supune adoptarea unei anumite atitudini faţă de real.
Atitudine estetică, dar şi etică. Abordând subiectul
poeziei realului, Simona Popescu (poetă aparţinând Cu Iașul la taifas
valului doi al generaţiei 80) este de aceeaşi părere
când scrie: „Nu înţeleg prin această poezie colectarea
de recuzită contemporană (televizor, tramvaie etc) de
decoruri şi obiecte, contabilizare apoetică, ci un efort
vizionar de înţelegere a lumii ca organism viu, şi nu
doar în anatomia ei, ci mai ales în fiziologia sa, la nive-
lul funcţiilor şi relaţiilor.” („Sensul poeziei astăzi”)
Două sunt metodele prin care Mioara Anas-
tasiu se apropie de lumea mahalalei: fie observând-o
din afară, fie integrându-se ei într-un mod subtil. Pri- Val TALPALARU
ma modalitate poate fi ilustrată cu câteva stihuri din
Sminteala: „Şi i-am cântat mamă, o romanţă, două, Saga străzii Aurora, din care Corneliu
trei,/ Şi popa bea şi iar bea, până s-a îmbătat pleasnă,/ Carp desprinde meticulos, cu un patetism convin-
A adormit cu nasul în blide,/ Şi cu mâinile atârnându-i, gător, ramă cu ramă, imagini ale unui trecut din
blană, pe lâncă corp” ce în ce mai străin celor de după 89, dar atît de fa-
Poeta este aici simplu martor-spectator al co- miliar celor care au copilărit/studențit prin Iașul
lectivităţii şi redă vorbele localnicilor folosind semnele molcom al anilor 70, continuă cu acest nou volum.
citării. Când recurge la cea de-a doua metodă, comen- Cu altă deschidere și devenire epică dar la fel de
tariul ei împrumută vocabule folosite chiar de persona-
jele din cadru. Aşa se întâmplă, de exemplu, când este dedicat și rădăcinilor istoriei sale, urcînd în amon-
descrisă reacţia femeii din Jour fixe: Veta şi-a pus mâna te spre anii 60 chiar.
la gură,/ O ştia pe nebună şi îi venea să râză. În Eclipsa În cele cîteva note de impresii după pri-
pot fi găsite ambele modalităţi: „No, mă, că o vinit ăsta mul volum ( Lacrimile de păcat, Iași, Editura Pim,
şi ne-a distrus atenţia!” exclamă unul dintre personaje. 2015) îmi mărturiseam surpriza și empatia cu
Maniera folosită în pasajele următoare însă au darul de această nouă provocare, în care se amesteca, în-
a sugera un fel de identificare a poetei cu mediul de- tr-un dezinvolt mixaj, povestea tragică a unei fami-
scris: Ieşiră la porţi cu ochelarii ăia de carton între deşte/ lii și a celor implicați în ea (inclusiv autorul) cu un
Gata să şi-i pună la ochi ca să nu-i radeeze feromenu’;
Sau: Rik, în capul trepţilor, strigă către unu de pe drum:/ film în alb negru al unui oraș pe care îl recuperam ,
„Măă, ia ascultă! Hai încoace să vorbim ceva,... scenă cu scenă, din scenariul propus de autor.
Contactul nemijlocit cu misterul existenţei De data aceasta, la lectura noii cărți, per-
empirice o face pe poetă să devore realitatea ca o veri- sista sentimentul fizic aproape, că am avut totdeau-
tabilă prozatoare realistă. (Mioara Anastasiu este şi au- na în ceafă respirația lui Corneliu Carp, care a stat,
toarea excelentului roman „Viaţa ca o ciornă”.) Poezia nevăzut, în spatele meu, preț de vreo patru ani cît
realului, practicată în această culegere, împrumută di- a durat studenția mea (unii susțin că mai mult...).
alogul, naraţiunea şi descrierea mediului gospodăresc Aceleași personaje și locuri, aceleași figuri care po-
din domeniul prozei, abandonând astfel tonul confesiv,
pulau Copoul și creau adevărate povești moderne
propriu poeziei bazate pe sugestie şi ambiguitate. Spon-
taneitatea, inteligenţa şi emoţia sunt puse în slujba unui despre figurile emblematice ale zonei, necunoscute
discurs poetic care pune frâu exuberanţei intimiste. silitorilor studenți care nu băteau Chirițoaia (cra-
În volumul de faţă, Mioara Anastasiu re- ma din Copou), Rarăul – crîșma din Parcul Copou,
abilitează şi o anumită modalitate lirică şi un mediu ori păienjenișul ulițelor din spatele parcului.
social vitregit şi un anumit grup etnic. Ea aduce un O faună ciudată, în care nu lipseau legea
omagiu sufletului atât de bogat al mahalalei, zugrăvin- pumnului sau surprizele unui dialog intelectual
du-i profilul, asemenea ucenicului iconar, care, în spa- superior și dezinvolt, în care tăria de caracter și
tele umilei dorinţe declarate de a copia arta maestrului personalitatea erau respectate instinctiv. Un soi
său, îşi ascunde avânturile fanteziei întru exprimarea
de noblețe a mahalalei care impunea mai ales ce-
propriului univers spiritual.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 83


Recenzii

lor străini. Să nu ne imaginăm că intrăm într-un după scurt timp. Bineînțeles că le depozitau într-o
soi de Groapă a lui Ouatu și ne sprijinim de ulucii magazie, căreia ei îi dădeau foc. Dacă întreba ci-
gardurilor de prin Cuțarida, suntem totuși la cîțiva neva de aparatele de radio, spuneau că «dușmanul
pași de Copou. Iar Iașul nu era atît de lat în talie de clasă» a dat foc magaziei pline de aparate de ra-
ca acum, astfel că din strada Aurora ne trezim în dio și alte lucruri folositoare.” Memoriile aprțin lui
strada Cucu, numită odinioară Chaia Lifșiț, in- Toni Costaș. În amestecul de prieteni îi regăsim pe
trînd împreună cu Corneliu Carp în clădirea „La Petru Zugun, pe Vasile Filimon – universitar, re-
cap de rață” unde se retrăgeau piețarii. Sau ne pre- spectiv solist al Operei ieșene, dar și pe Tălpig, Ilaș,
gătim și noi pentru baia de abur a lui Zisu Herman: Zbanț, Paul Dorobăț ori Virgil Butnărașu, fiecare
„Acolo veneau cei mai mari doctori din Iași, oa- cu propria personalitate, cunoscută și respectată.
meni vestiți: Chișleag, Buțureanu, Chipail, Enescu, Cum de se simțea bine un universitar sau
Strat și alții de care nu-mi mai amintesc. Dacă în un artist, un mare chitarist în această eteroclită
vreo duminică lipseau doi-trei din cei numiți de compoziție este și greu și ușor de explicat. Lumi-
mine, se considera zi de doliu. Erau comunicativi le coexistau dar nu se amestecau, poveștile de via-
și sociabili. Nu conta pentru dânșii că ești mun- ță aveau fiecare un alfabet propriu care impunea.
citor, strungar, profesor, ministru sau țăran de la Exista nu o minima ci o maxima moralia în această
Gheboaia.” conviețuire.
Emblema unei soi de confrerii, de aparte- Urcăm pe firul amintirilor cu Petru Zu-
nență la un topos care își înnobilează toți membrii. gun, fir care trece prin Galata și sforul pîrîului Ni-
Poate că asta era amprenta nedeclarată a Iașului. colina pînă la teza sa de doctorat și întîlnirea cu
Fără amenințarea unei epidemii ca în De- Alexandru Graur și Valeria Guțu Romalo, în mod
cameronul, eroii acestei reveniri în Edenul copi- firesc, natural. Povestea este preluată de Mihăiță
lăriei și adolescenței își dau întîlnire la Dan Suiu Romaniuc și dusă mai departe de Toni Costaș.
– unul dintre protagoniști – unde, ajutați de buca- Din cînd în cînd, Iașul își revendică drep-
tele și băutura gazdei, deșartă sacul de melancolii, tul la evocare și devine personaj, așezat colocvial la
experiențe nu întotdeauna fericite, un soi de raport masa prietenilor.
al drumului inițiatic de pînă acum. Amănunte care au scăpat istoriilor și evo-
Autorul nu are nici timpul necesar de- cărilor contemporane, completînd fericit paginile
ghizărilor, protejării (?!) personajelor cu pseudo- regretaților Ostap și Mitican, aduc o pată de culoa-
nime, este prea grăbit să ne împărtășească „bobul re obsesivă, care te obligă la amintire, la contopi-
de rouă” care i-a ținut pe toți în același spațiu vii și rea cu imaginea firului de iarbă așteptînd bobul de
nealterați de evenimente. Metafora picăturii de apă rouă împovărător și dătător de viață.
care dă viață firului de iarbă, oricît de aplecat ar fi, Este în această carte o nostalgie albă, la fel
revine obsedant în text, în contrast cu „lacrimile ca magia albă, benefică. Ea te purifică și te ușurea-
de păcat”, titlul celuilalt volum semnat de Corneliu ză, nu te împovărează.
Carp. Vorba lui Terentianus, cărțile își au soarta
Sunt inserate și pagini de istorie trăită lor. Și aceasta. Dincolo de exigența critică și radi-
cum ar fi cea a ocupației sovietice, descrisă frust, ografia stilistică, nemiloase uneori, Roua firului de
neutru aproape: „De când veniseră rușii la pute- iarbă își merită un loc privilegiat pe noptieră lîngă
re, prin cartier dispăruseră scândurile din garduri, veioză. Acolo unde stau cărțile de care îți este greu
tablele de pe case, unelte casnice și agricole, parii să te desparți. Nu știu dacă aceste evocări vor con-
din vii, găinile și restul animalelor de prin curțile tinua, deși sunt semne clare că desaga memoriei e
oamenilor. Un vecin avea un berbec. Soldații i-au doldora de oameni și întîmplări care pot schița o
luat berbecul, cu forța, și l-au pus cu tot cu blană în altă pagină inedită din biografia Iașului. Ar fi păcat,
cazan și așa l-au mâncat. desigur, pentru că la Corneliu Carp găsim și har de
Unde se zărea o antenă pe casă însem- povestitor și o memorie prodigioasă și stropul de
na că exista aparat de radio, și rușii nu permiteau afecțiune cu care pune în pagină portrete, întîm-
acest lucru, așa încât confiscau aparatele de radio, plări, meditații.
pentru a nu se asculta Parisul, Vocea Americii, Eu-
ropa liberă. Luând aparatele, nu-ți lăsau decât un (Roua firului de iarbă, Iași, Editura Pim, 2017)
bon de mână, zicând că ți se va înapoia obiectul

84 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Traduceri

Ji-young Gong

Ji-young Gong (n. 1963) este una dintre sud ale casei în care m-am mutat de curând. Lumi-
cele mai renumite scriitoare sud-coreene, ale cărei na puternică mă face să descopăr, pentru a nu știu
cărți, extrem de populare în continentul asiatic, sunt câta oară, particulele vechi de praf depuse în spațiul
în mod constant ecranizate pentru marele ecran. Re- minuscul ce separă tastele telefonului: între 1 și 2,
compensate cu importante premii literare naționa- între 2 și 3...doar unghiurile drepte dintre 4 și 1 și 2
le, romanele lui Gong (traduse în peste zece limbi), și 1, 8 și 9 sunt destul de curate, probabil pentru că
abordează teme sociale și politice sensibile, precum le folosesc foarte des când o sun pe mama. Dacă stau
abuzurile asupra persoanelor cu dizabilități, ostraci- bine și mă gândesc, din ziua în care m-am mutat în
zarea clericilor răzvrătiți, viața deținuților condam- cartierul de pe colină -era o zi de iarnă, bătea un
nați la moarte, înăbușirea demonstrațiilor de protest vânt cumplit de rece iar eu mă certam cu angajații
împotriva regimurilor totalitare ș.a. Printre cele mai firmei de mutări din cauză că-mi ceruseră bacșiș-
renumite romane ale sale se numără Sora mea mai am folosit telefonul doar ca să o sun pe maică-mea,
mare, Bong-sun, Orele noastre fericite (ecranizat și și pe nimeni altcineva. Ba nu, l-am folosit și altă
recompensat, în 2006, cu Premiul Special al Amne- dată, dar nu acest telefon, ci pe altul. Atunci când
sty International), Creuzet, O scară înaltă și albastră. am cerut branșarea la gaz și instalarea unui cablu
Traducerea de mai jos este un fragment din romanul pentru telefonul fix, am împrumutat telefonul de la
intitulat Sora mea mai mare, Bong-sun (1998). Pla- fostul proprietar. Cel de aici l-am folosit și când am
sat în contextul dezvoltării economice a anilor ’60- sunat la un restaurant chinezesc. Adormisem când
’70 din Coreea de Sud, romanul prezintă rătăcirile ziua se îngâna cu noaptea. Eram frântă de oboseală
unei femei simple, cu o copilărie marcată de abuzuri după ce-mi petrecusem câteva zile și nopți la rând
și sărăcie, ce lucrează ca bonă într-o familie ce o ad- desfăcându-mi bagajele și aranjându-mi lucrurile cu
optă. Legătura afectivă dintre aceasta și Bong-sun o îndârjire nemaipomenită de parcă m-aș fi luptat
începe să se destrame după mutarea familiei într-un cu ultimele mele puteri cu o creatură pe care o de-
cartier cosmopolit din capitala Seoul. (Prezentare și testam de o veșnicie. Am deschis brusc ochii spre
traducere din limba coreeană de Iolanda Prodan) fereastra pe care intrau razele orbitoare ale soarelui;
pierdută, mă uitam la tapetul ciudat de culoare albă
de pe pereții noii mele locuințe, al cărui miros de
Sora mea mai mare, Bong-sun clei proaspăt invadase toate ungherele, și la mobila
pe care o aranjasem altfel decât o găsisem. Fără să
(fragment) găsesc un răspuns la întrebarea de ce era atât de li-
niște în cartier, m-am ridicat cu greu din pat și am
După ce am închis telefonul, am rămas
sunat la un restaurant chinezesc ca să comand ceva
mult timp așezată la masa de lângă fereastră. N-am
de mâncare. Cum era de așteptat, nu mi-a răspuns
avut putere să mă ridic. Subțiri și firave, razele de
nimeni. Când m-am uitat la ceas, am înțeles de ce:
soare ale începutului de primăvară se strecurau prin
era ora șapte și jumătate. Dimineața...
perdeaua veche ce acoperă ferestrele orientate spre
Ce-mi venise să sun tocmai la un restau-

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 85


Traduceri

rant chinezesc? E adevărat că mi se făcuse poftă de de ceva bun de la viață. În fine...asta e. Fă-te că n-ai
o supă picantă cu mulți tăiței, fructe de mare și le- auzit ce-am spus. Ia zi-mi, cum merge romanul? Se
gume; dar și mai adevărat e că nu aș fi sunat acolo vinde bine?
pentru nimic în lume dacă nu aș fi descoperit nu- Nu am scos nici un cuvânt, dar știam foar-
mărul de telefon scris pe un autocolant pe care cei te bine ce voia să-mi zică: „Ce m-o fi apucat să-ți
care locuiseră înaintea mea îl lipiseră pe un colț al spun toate astea tocmai acum când ai atât de mult de
ferestrei. În sinea mea eram recunoscătoare că nu- lucru la carte!? Asta e soarta ei, ce să-i faci? La urma
mi răspunsese nici măcar un angajat al restauran- urmei, ce ne interesează pe noi cum își trăiește via-
tului. Treceam o perioadă în care eram sătulă până ța sau cum o duc copiii ei? Nu ne privește, n-avem
peste cap de prezența oamenilor în viața mea și nu nici o legătură cu ei...nu suntem rude de sânge cu ei.
aveam nici un chef să sun pe nimeni...cu excepția Vezi-ți de-ale tale, concentrează-te pe ce ai de făcut“.
unui restaurant chinezesc dintr-un cartier străin și Probabil că asta voia să-mi zică. Intuind că mă tul-
amorțit. Și ca să fiu sinceră până la capăt, în acele burase vestea pe care mi-o dăduse, maică-mea puse
momente confuze, gândurile mele se îndreptau spre capăt aiurelilor pe care le bolborosea și închise tele-
sora mea mai mare, Bong-sun. Amintirea ei mă fonul. Tocmai în momentul în care voia să închidă
copleșise brusc, după mai mult de douăzeci de ani. am strigat-o, dar era prea târziu. Mă întreb ce i-aș fi
Poate că tocmai de asta presimțisem ce avea să-mi spus. „Mamă, cum a putut să facă una ca asta la anii
spună maică-mea la telefon. ei? E trecută de cincizeci de ani! Cum a putut să-și
– Iar a dispărut Bong-sun, mi-a adus la cu- părăsească copiii?“. Nu, sigur nu voiam să-i spun așa
noștință pe un ton prudent, pesemne ca să nu mă ceva. Nu aș fi spus vorbele astea pentru că o cunosc
irite și mai mult, pentru că deja eram cu nervii la pe Bong-sun. Știu foarte bine că sora mea mai mare
pământ. Așa i-a spus cineva din Daejigol, mătușii e în stare să facă așa ceva. Ar fi capabilă să o facă și
tale care locuiește în Moraenae, ieri, la o nuntă. Se la șaizeci de ani, pur și simplu pentru că așa e ea.
pare că soră-ta umblă aiurea cu un traficant de câi- Prima dată a fugit de la casa tatălui ei vitreg, a doua
ni...Oare chiar n-are deloc rușine? A adus pe lume oară a plecat din casa unui pastor protestant, a treia
patru copii cu patru bărbați diferiți... oară a fugit cu un tip de la o spălătorie, a patra oara
– Copiii ei încă n-au terminat școala...În- cu tâmplarul și acum cu un traficant de câini...Eram
cotro s-o fi dus? derutată, nu știam dacă să o sun sau nu înapoi pe
– Păi dacă am ști unde a plecat, am sta maică-mea. Brusc, m-a copleșit o senzație de nepu-
cu brațele încrucișate? Fata cea mare s-a măritat la tință, nu mai puteam mișca nici măcar un deget.
Gwangyang, ceilalți trei sunt și ei destul de mari... Neputința ce pusese stăpânire pe mine era,
dar asta nu e o scuză...le-a spus că o să se întoar- de fapt, o premoniție. Cândva, obișnuiam să tremur
că să-i ia cu dânsa când o facă bani mulți. Cum să din toate încheieturile din cauza unor premoniții
le zică așa ceva? E incredibilă, te lasă fără cuvinte! misterioase. Odată, mi s-a întâmplat să-mi visez
N-am dreptate? Aș fi vrut să aflu mai multe despre un fost coleg de facultate, mai mare decât mine, cu
ea, dar n-am mai întrebat nimic. Mi-am dat seama care întrerupsesem legătură de mulți ani; a doua zi,
că n-are rost să mai pun întrebări, că nu pot fi res- am aflat că-și pusese capăt zilelor, bând otravă. Altă
ponsabilă pentru ea. Aș vrea să pot face ceva, dar dată, am visat că mă plimbam prin campus cu o fos-
nu, nu mă amestec. Dar chiar și așa, povestea îmi tă colegă care s-a măritat și stabilit în Statele Unite;
apasă greu pe inimă... mai bine nu-ți spuneam. nu trecuse mult timp și am primit un telefon de la
Nu știu de ce, dar am senzația că ceva îmi scapă din ea, m-am bucurat să o aud. La Bong-sun începuse
toată povestea asta. Cică a fugit cu un bărbat, dar să mă gândesc după ce m-am mutat în noua casă,
nu înțeleg ce a găsit la ea. E cumva vreo frumusețe!? tocmai când mă întrebam de ce e atât de liniște în
Nici fața și nici corpul ei nu au nimic ieșit din co- cartier, în dimineața în care deschisesem ochii după
mun! Nu-mi vine să cred că nemernicul ăla a luat pe zile și nopți de nesomn, petrecute desfăcându-mi
una bătrâna ca ea, de dragul să o scalde în lux...mâi- bagajele și aranjându-mi lucrurile. Dintr-odată am
ne-poimâine e bunică, o să-și crească nepoții! Pot să avut senzația că mă transformase într-o femeie fata-
jur că a ademenit-o ca să se folosească de ea, doar o listă. Începusem să fiu obsedată de gândul că de
știi...e destoinică, e muncitoare. Ți-aduci aminte că când vine pe lume până când renaște după moarte,
ultima dată a fugit cu un idiot de tâmplar?...Ăla a carnea moale a ființei umane nu se poate elibera din
ținut-o închisă numai în atelier, a muncit ca o sclavă contururile trupului, fiind redusă la o masă amorfă
pentru el. Și pentru ce? A alungat-o fără să-i dea un controlată de toate energiile din cosmos, de poziția
șfanț, ba i-a mai făcut și un plod. Ce-i soarta asta! stelelor pe bolta cerească, de mișcările de rotație ale
De mică a fost o răzvrătită, n-a avut niciodată parte pământului, de cele cinci elemente - foc, apă, lemn,

86 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


metal, pământ...Și dacă toate astea ar fi adevărate,
atunci ce rost își au tristețea și remușcările? Chiar
dacă Bong-sun a fi fugit, părăsindu-și cei patru co-
Proză
pii, chiar dacă ar fi murit în timp ce pribegea pe
drumuri, chiar dacă eu mi-aș da sufletul acum, în
această clipă, ce rost ar avea tristețea și regretele?
Singurul lucru ce ne rămâne de făcut este să ne lă-
săm surprinși de ceea ce ne rezervă destinul, să ne
întrebăm pe noi înșine cu glas stins: la urma urmei,
ce e viața? Și totuși... Ecoul luminii
***
Câteodată sunt întrebată care e orașul meu
natal. De fiecare dată după ce răspund „Seoul“ sunt
cuprinsă de un sentiment ciudat, de parcă aș fi o
pribeagă de când am venit pe lume. M-am născut
în 1963: e anul în care generalul Park Chung-hee a
instaurat cea de Treia Republică, după ce a condus
cu succes lovitura militară pe care o numise „revo- Cornelia PETRESCU
luție“; e anul în care toate provinciile din țară au fost
cuprinse de interminabile demonstrații studențești; Textul care urmează este traducerea din
e anul în care muncitorii din trei companii miniere limba franceză a nuvelei „L’écho de la lumière” care
de stat, printre care și cei de la Daehan Jungseok, au a dat numele și volumului de proze scurte apărut în
intrat în grevă ca să le fie mărite salariile; e anul în septembrie 2018 la editura „Edilivre”/Paris.
care președintele american J.F. Kennedy a fost asasi- Scris pentru expoziția „Pierres sacrées” rea-
nat, în timp ce pe malul fluviului Han a fost ridicat lizată în august 2018 de pictorul-gravor Marc Pessin
Sheratone Grande Walkerhill, cea mai mare stațiune din Isère acest text imaginar evocă parcursul autoru-
de agrement din Asia, acolo unde fetele noastre se lui plecat din țară cu peste 30 de ani în urmă.
duceau să danseze, arătându-le occidentalilor pi-
cioarele lor îndesate și coapsele durdulii. Am venit Refuzul apelor limpezi ale Mării de a se în-
pe lume în iarna cumplită a anului 1963, când din frăţi cu cele tulburi ale Fluviului este surprinzător!
cauza gerului marea a fost acoperită cu un strat de Linia unduioasă care le separă se desenează cu clari-
gheață gros de șaptezeci de centimetri, pentru prima tate pe patul de nisip auriu şi nu te lasă să bănuieşti
dată în cei optzeci de ani de când portul Incheon că undeva, în adâncuri, apa limpede şi sărată o va
fusese deschis. Dar, de îndată ce începea vara, Se- înghiţi pe cea tulbure care a străbătut o Europă în-
oulul era plin de florile mici și drăguțe de portolac, treagă.
de lanuri de țăpoșică, cu spice în formă de coadă de
vulpe; dacă te îndepărtai puțin de centru, dădeai de
Printr-un ciudat mimetism gândurile mele
plantații înguste de orez, cu plăntuțe firave și subțiri
ca firele de păr. Erau și lacuri mici, cu rațe și o groază devin limpezi ca apa Mării, îndepărtându-mă de
de lipitori. Vedeam cum căruțele trase de cai mânați mâlul care inundă spaţiul care mi-a fost hărăzit.
de birjari treceau agale prin fața stației Moraenae, Precum dirijat de aceste gânduri vârful pi-
în timp ce tramvaiele își anunțau prezența prin clin- ciorului atinge misterioasa linie şi spre mirarea mea
chet de clopoțel când ajungeau la poarta Seodae, din ea încep să se întruchipeze nişte trepte pe care
acolo unde astăzi e stația de metrou Chungjeongno. păşesc cu sfială. Dar sub tălpi nu simt fireasca mân-
Ne plimbam pe malurile râurilor acoperite cu flo- gâiere efemeră a nisipului şi mâlului ci o suprafaţă
ri albastre de gura-lupului sălbatică ce ademeneau netedă şi dură ca o piatră.
fluturii. Vara ne scăldam în apele din jurul insulei Piatră aici? Aici unde este împărăţia nisi-
Nanji, iar iarna învățam să patinăm pe apa înghețată pului şi a aluviunilor mâloase? mă întreb şi neche-
a râului din Moraenae. Ah! Cât de exotice mi se pă- mate îmi vine în minte urarea de An Nou: Tare ca
reau atunci panseluțele violete ce decorau partea de piatra! Iute ca săgeata!
sus a fântânii arteziene din rondul din stația Shinc-
hon! Așa e: țara mea natală a fost Seoulul și într-un Ca răspuns la aceste cuvinte nerostite su-
colț al acelei țări, unde înfloreau florile de portolac, prafaţa misterioasă pe care păşesc ia înfăţişarea unei
am trăit împreună cu sora mea mai mare, Bong-sun. bărci care începe să urce Fluviul cu viteză, fără a

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 87


Proză

simţi împotrivirea valurilor sale tulburi. curentului apelor mele a fost un parcurs iniţiatic…
Ca în vis îmi dau seama că am ieşit deja din Barca magică s-a luptat cu valurile în timp ce tu ai
meandrele leneşe ale Deltei însă nici Fluviul în de- abandonat pe ţărmuri poverile unei vieţi, pregătin-
plinătatea lui nu încetineşte zborul Bărcii din piatră du-te pentu o nouă existenţă.
care m-a primit ca pasager. Aş dori parcă să stau de vorbă cu acest glas
misterios dar dintr-o dată orice întrebare îmi pare
E noapte neagră, nu întrevăd pe ţărmuri inutilă.
nici o lumină dar pe fundul bărcii încep să sclipeas- Ca într-o transă îmi smulg de la gât micul
că nişte semne pe care însă nu le pot descifra. medalion de aur, scumpă comoară care m-a însoţit
toată viaţa, şi îl arunc în apă.
Tumultul valurilor este tulburat de un te-
ribil şi dureros vaiet şi simt că apa rece ca ghiaţa nu Atunci se întâmplă un miracol!
are mult până să mă înghită însă misterioasa barcă Steaua care mă privise şăgalnic de pe bolta
face un salt după care îşi grăbeşte şi mai mult înain- cerească şi-a însutit strălucirea şi orientează un fas-
tarea. Am trecut prin Porţile de Fier, temuta strâm- cicol de lumină orbitoare spre medalionul meu care
toare a marelui Fluviu, îmi spun eu. se odihneşte în Izvorul Dunării.

Apoi capul mi se goleşte de gânduri. Medalionul răspunde luminii razei cereşti


Oare adorm? printr-un ecou.
Cât au durat zborul bărcii, somnul, visul? Ecoul luminii!?
Din acest ecou se întrupează pe de-a-ntre-
Dintr-o dată gândurile îmi devin clare. gul Piatra.
Este tot noapte şi de-a-supra capului meu
domneşte o boltă luminată de o infinitate de stele, Piatra-barcă, Piatra-săgeată, Piatra-sacră
dintre care una mai luminoasă ca toate celelalte mă în toată splendoarea ei miraculoasă, este în faţa
priveşte şăgalnic. ochilor mei şi încerc să descifrez semnele gravate pe
Mă despart cu greu de această stea pentru ea.
a mă regăsi într-o minunată galerie circulară. În stânga se ridică până într-un necunos-
In faţa mea, scăldate în lumina cerească, cut înalt, trepte clare şi luminoase. Ele sunt spoite
trei creaturi albe, atât de albe şi de nemişcate încât cu o pulbere de aur roşu şi nu au fost uzate în lupta
par a fi sculptate în marmoră. cu valurile Dunării. Totuşi de-a-lungul lor se des-
Alături de ele, pe peretele din piatră al gale- chide o fisură care îmi aminteşte de vaetul dureros
riei, o placă de care mă apropii şi citesc: al apelor la trecerea prin Cheile care au închis poarta
primei mele vieţi.
Die QUELLE von ISTROS Urcând treptele mă sprijin de o balustradă
foarte solidă cu toate că a fost şi ea atât de încercată
Incerc să decriptez cuvintele astea: Istros de valuri învolburate.
este denumirea antică a Dunării… şi cred că tra-
ducerea… din germană a cuvântului Quelle este iz- Îmi întorc privirea spre dreapta şi în faţa
vor… Mă găsesc deci la Izvorul Dunării, la mai mult ochilor mei descopăr semnele misterioase pe care le
de 2800 de kilometri de locul în care Fluviul încear- întrezărisem pe fundul bărcii.
că să se înfrăţească cu Marea. Cum am ajuns oare E un scris pe care nu îl cunosc dar care mă
aici? Barca magică din piatră exista oare cu adevărat, captivează.
şi dacă există, unde a dispărut?
Dintr-o dată totul devine limpede, zăvorul
Îmi îndrept privirea în jos şi descopăr o su- ignoranţei mele se deschide şi reuşesc să descifrez:
prafaţă, luminată de mici stele scânteietoare, care nu Urmează-mă! Te voi duce în locul în care lumina
poate fi altceva decât Izvorul Dunării. cosmică îşi întâlneşte ecoul.
Aici, la Izvor apele care vor deveni Fluviu
sunt mai transparente, mai limpezi decât cele ale Şi iată-mă în Sanctuarul pietrelor sacre pe
Mării şi ochii care mă scrutează din profunzimea lor care lumina a gravat mesaje astrale, semne care nu
par a-mi spune: Drumul pe carre l-ai făcut în contra pot fi descifrate de ochii orbi ai lumii în care trăim.

88 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Jurnal de călătorie

Din Kyoto, spre inima


Japoniei (V)
note şi gânduri de drum

Marius CHELARU
Prin Kyoto şi prin Japonia Pe la sfârşitul secolului al XVI-lea Toyo-
(continuare) tomi Hideyoshi a construit o stradă şi azi faimoasă,
Termachi (Teramachidōri) – care s-ar putea traduce
„Oraşul Templelor”, pe care a ridicat multe temple.
KYOTO. Şi astăzi este una dintre cele mai faimoase, şi pen-
Istorie, cartiere, străzi, temple, ceai… tru aspect, pentru temple şi sanctuare, dar şi pentru
magazinele de tot felul. Mai mult, azi, împreună cu
Kyoto are multe locuri faimoase în cele strada Shinkyogoku, definesc una dintre cele mai
11 „cartiere/ ku” ale sale (Fushimi, Higashiyama, cunoscute zone comerciale din Kyoto.
Kamigyō, Kita, Minami, Nakagyō, Nishikyō, Sakyo, Mergând într-o zi în Kyoto pe drumul din-
Shimongyō, Ukyō, Yamashina) cu multe temple tre vechiul Palat Imperial şi cel al shogunului, cu
(Kinkaku-ji – în Kita). Sunt monumente, districte, gândul şi la un drum recent la Osaka, la europenii
străzi faimoase, cum ar fi zona Gion (în Higashiya- care au ajuns în Arhipelag şi la marii oameni care
ma-ku), strada Teramachi, sau palate – cum sunt au pus Japonia pe un drum spre viitor într-o anume
Palatul Imperial (în Kamigyō-ku), Nijo jo/ castelul manieră, reflectam la cum a făcut soarta ca trei mari
Nijo (Nakagyō-ku)… personalităţi să pună umărul, fiecare maniera sa, la
Fără să vreau, gândul m-a dus către acasă, construcţia acestui drum – Oda Nobunaga, Toyo-
la Iaşi, care, ca şi Kyoto, a pierdut statutul de capitală, tomi Hideyoshi şi Ieyasu Togukawa. Apoi am simţit
lucru necesar, dar care i-a adus pierderi considera- o puternică aromă de ceai în suflet...
bile şi ireparabile, dat fiind şi felul în care au înţeles Hideyoshi este cel care a decretat că doar
guvernanţii să sprijine oraşul. La fel, şi pentru Kyo- samuraii aveau voie să poarte arme, în 1588. A de-
to a urmat o cădere accentuată, multe oportunităţi clanşat şi o confiscare a săbiilor, topindu-le pentru a
dispărând, populaţia micşorându-se continuu. Dar face din ele statui ale lui Buddha. Se spune că, astfel,
oamenii de acolo au găsit calea lor, şi au folosit altfel a instaurat ordinea în ţară. A cerut samurailor să lase
resurse dinăuntru şi din natură. ogoarele şi să se mute la oraş, consolidând şi astfel,
dar şi prin alte legi, sistemul claselor pentru secole.
În fine. Sunt temple/ sanctuare multe, în A ordonat un recensământ complet, apoi a statuat ca
fiecare „cartier”. În Minami este Templul de Răsă- nici un japonez să nu-şi părăsească locul de baştină
rit, Tō-ji, care ţine de Shingon/ A cuvântului Ade- decât cu aprobare, perfecţionând astfel şi colectarea
vărat, fondată de poetul, caligraful, preotul Kūkai taxelor. A construit castele, l-a terminat şi pe cel mai
(774-835), cunoscut după „numele postum” de important şi mai mare din ţară, din Osaka, în 1590.
Kōbō-Daishi (Marele Maestru care a răspândit învă- Dar şi Kyoto, şi, apoi, la Nagahama (un fief al lui
ţătura lui Buddha), în care se află alte două „poeme”, Toyotomi Hideyoshi, pe malul lacului Biwa), când
o pagodă într-o grădină… am avut parte de nişte momente speciale de cere-
monii ale caiului, m-am gândit la el pentru că a fost

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 89


Jurnal de călătorie

froarte interesat de ceai. Plimbându-mă prin Kyoto descoperit de un împărat mitic, în anul 2737 î.Cr..
mă gândeam şi la faptul că Taikō (“regent retras”) a O altă legendă zice că ceaiul a pătruns în China adus
contribuit mult la refacerea/ sistematizarea capitalei, de un ascet, în anul 543. Altele că originea ar fi în
construindu-i şi un zid de apărare, Odoi. Iar când China de miazăzi, ai cărei poeţi scriau versuri des-
am zăbovit la Kinkaku-ji, şi la ceainărie, am putut pre „spuma jadului curgător”, fiind amintită de cla-
să mă apropii de locurile prin care a păşit el, care sici sub tot felul de nume: tou, tseh, ming sau cha.
Apoi mai sunt ceştile, cu
multe alte „istorii” şi poveşti le-
gate de materiale, de artiştii care
le-au făurit, de porţelan, de…
O legendă spune că is-
toria porţelanului chinezesc îşi
are obîrşia în încercarea de imi-
tare a jadului. În timpul dinastiei
Tang, smalţul albastru era folosit
în sud, mai ales, cel alb în nord.
Odată am ţinut în mână minu-
nea cu ceai care, spune tradiţia,
încerca să reproducă misterul
jadului, smalţul albastru, şi în-
truchipa ceşcuţa de ceai, căutînd
să sorb liniştea din adîncul ei.
Luwuh, despre care vom vorbi
curînd, o socotea ideală pentru
că aducea un adaos de puritate
băuturii divine.
Felul de a prepara, de
a bea ceaiul înseamnă alte şi alte
l-a sprijinit pe Sen-no-Soeki/ Sen no Rikyū (după ce poveşti, de la, de pildă, ceremoniile Jesa1, ţinute după
acesta fusese maestrul lui Oda Nobunaga), cunoscut lăsarea întunericului în Coreea, felul în care prepară
azi drept Rikyū (1522-1591), „cel mai mare maestru turcii sau îl beau tătarii şi alte neamuri turcice, cu
de ceai”. El a proiectat, pare-se, prima cameră care a şeker bombon, la rafinatele ceremonii chanoyu ale
fost menită numai ceremoniei ceaiului... japonezilor, de care m-am bucurat în câteva rânduri
Ceaiul (arabii îi spun shāy, persanii chai, fie în Kyoto, fie în Munţii Taurus, pe Eufrat, ori nu
turcii çay – se pronunţă „ceai”) are o istorie ca o ade- departe de Bahcisaray, în Crimeea, lângă Zıncırlı
vărată poveste, în firele căreia se unesc, ca în apele Medrese/ „Medresa înlănţuită”…
unui fluviu, alte şi alte poveşti, legende. Pe unele mi Istoria utilizării ceaiului (pronunţat în
le-au povestit oameni care îmi păreau mai bătrâni mult feluri înainte vreme, iar din timpul dinastiei
decât timpul, pe altele le-am citit, despre altele am chineze Han „cha”2, spune şi Okakura Kakuzō, „de
auzit… la coruperea” unei ideograme) ca plantă medicinală
Câteva rânduri doar despre unele din- este dificil de descâlcit, încă, poate, dar sunt unele
tre acestea: o legendă străveche spune că un bătrîn surse care plasează asta undeva cu două-trei secole
hindus, pe nume Dharuma, era obligat să vegheze înainte de sfârşitul primului mileniu î.Cr. În China,
noapte de noapte şi să-şi rostească rugile către zei de altfel, ceaiul este considerat una dintre cele „şapte
fără pauză. Dar, odată, oboseala l-a doborît şi a căzut lucruri necesare în viaţa de zi cu zi”.
pradă somnului. A doua zi, cînd s-a trezit, în marea Una dintre cele mai timpurii şi, după mulţi
sa supărare şi-a socotit vinovate pleoapele care i-au cea mai influentă şi mai renumită în China şi, poate,
acoperit ochii. Le-a tăiat şi le-a aruncat în ţărîna de în Orientul de influenţă chineză şi mai departe, este
la picioarele sale. Se spune că din pleoapele sale că-
zute în ţărînă a crescut un arbust cu flori albe, par- 1
Ca o comemorare a strămoşilor, ades la date aniversare ale
fumate şi frunzele veşnic verzi. Efectul ceaiului care acestora. Sunt câteva tipuri de astfel de ritualuri, cu particu-
se prepară din frunzele acestui arbust, numit Thea larităţile lor, între care charye, ritualul ceaiului, care se ţine de
Sinesis, se răsfrînge şi asupra oboselii. patru ori pe an, la sărbători importante.
O legendă chineză spune că ceaiul a fost
2
În primul capitol al cărţii lui Lun Yu scrie despre cele trei
feluri în care poate fi interpretat „caracterul ceai” în chineză.

90 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Jurnal de călătorie

cartea lui Lun Yu (întâlnit şi în grafia Luwuh, inclu- scornite despre noi, asiaticii”. Sau: „Toată informaţia
siv la Okakura Kakuzō) (729-804), Cha Jing/ Cha- voastră pe care o deţineţi voi despre cultura noas-
king3, supranumită şi Clasica ceaiului/ Cartea clasică tră se bazează pe câteva încercări firave de a tradu-
a ceaiului, Sutra ceaiului, iar, după unii, între care ce imensa literatură a Orientului sau, şi mai rău, pe
şi autorul japonez despre care vorbim aici, Biblia anecdotele fără cap şi coadă ale câtorva călători în
ceaiului (scrisă prin anul 760 sau, după calendarul trecere prin Est” ş.a.. Şi, la un moment dat, spune:
chinez de atunci, 3458), care descrie de la cum se „În mod ciudat, ceaiul este ceea ce ne-a unit până
cultivă planta până la mod de preparare şi folosire. acum. Calea ceaiului este singurul ceremonial asia-
Cartea este descrisă sumar de Okakura Kakuzō, în tic care se bucură de respectul tuturor.” Însă nu cred
al doilea capitol. că toţi înţeleg această cale, nu toţi percep, de pildă,
Poate una dintre cărţile cele mai cunoscute simfonia golului şi plinului, deşi, cum spune Kaku-
în domeniu, şi în Occident, este Cartea ceaiului, a lui zō, poate se bucură de misterul şi frumuseţea ei.
Okakura Kakuzō (1862-1913). A apărut în spaţiul
limbii române în mai multe ediţii. Editura „Cartea Azi în Japonia sunt organizate şi pentru pu-
vremii”, din Bucureşti4, o publica în 1927, în tradu- blic un fel de demonstraţii „pe scurt” de ceremonie
cerea lui Emanoil Bucuţa. A fost semnalată în ace- a ceaiului. Am fost în Kyoto şi la o astfel de demon-
laşi an, 1927, de Mircea Eliade, în ziarul Cuvântul, straţie, la care o expertă, îmbrăcată într-un minunat
numărul din 13 februarie5. kimono cu accesoriile de rigoare, a arătat unui grup
În Orient am întâlnit adesea opinia că pen- de vreo 40 de oameni, aşezaţi la mese, cum se face,
tru un occidental este aproape imposibil să “simtă” gesturile şi etapele. Apoi, la pleare, fiecare a primit
cu adevărat ceaiul. „Filosofia ceaiului nu este doar ceşcuţa în care a băut ceaiul astfel preparat. Dar am
o sumă de concepte estetice, în accepţia obişnuită a avut parte şi de şansa unor ceremonii ale ceaiului în
termenului, deoarece exprimă şi
ideile noastre etice şi religioase
despre natură şi om. Este toto-
dată igienă, pentru că vorbeşte
despre binefacerile curăţeniei;
este economie, pentru că dove-
deşte că putem găsi confort şi
în lucrurile simple, nu numai
în cele complexe şi scumpe; este
de asemenea geometrie mora-
lă, în măsura în care defineşte
proporţia dintre om şi univers;
întrupează adevăratul spirit al
democraţiei orientale, pentru
că le permite tuturor adepţilor
săi să fie aristocraţi ai gustului”,
scria Okakura Kakuzō, în Car-
tea ceaiului.
Pe de altă parte, Oka-
kura Kakuzō, după ce vorbeşte
şi despre istoria ceaiului, despre
budism, despre Zen, daoism, diverse aspecte lega- mediu privat, cu totul diferite din multe puncte de
te de Japonia ş.a., ajunge şi la cum vedea el, atunci, vedere.
relaţiile între Orient şi Occident. De pildă: „Când, E o mare diferenţă între ce înseamnă acasă,
oare, va începe Occidentul să înţeleagă, sau cel pu- în România (dar şi în alte ţări europene, cu toate nu-
ţin să încerce să înţeleagă Orientul? Suntem adesea anţele de la loc la loc) a bea ceai şi ce am întâlnit/ am
îngroziţi de poveştile fantasmagorice care au fost trăit în unele locuri din Orient. Ceainăria, camera
de servire a ceaiului, e un loc aparte în multe dintre
3
Am citit versiunea în engleză a lui Francis Ross Carpenter, locurile Asiei sino-japoneze. După preceptele daois-
din 1974, o alta în „Global Tea Hut”, issue 44, sept. 2015. te, e numită şi Lăcaşul Golului, după tradiţia autocu-
4
Ediţia a doua a apărut la Chişinău, Editura Cartier, 2006. prinderii, incluzînd în manieră proprie trebuinţa de
5
Mircea Eliade, Cartea ceaiului, în Itinerariu spiritual, Scrieri necontenită şi necesară schimbare.
de tinereţe, 1927, Bucureşti, Editura Humanitas, 2003, p. 75.

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 91


Jurnal de călătorie

De pildă, vorbind despre diferenţele de ceaiului), machiai sala „de aşteptare” unde stai până
percepţie şi din arhitectură, despre temple şi came- eşti invitat să iei parte la ceremonie, apoi am păşit
ra pentru ceai, sukiya, Okakura Kakuzō scrie: „nu pe roji7, cărarea care uneşte machiai de camera de
ne putem aştepta ca un străin să înţeleagă frumuse- ceai. Totul fără exces de spaţiu, mai curând mic, iar
ţea subtilă a camerei de ceai, dat fiind că principiile materialele folosite trebuie să „sugereze o sărăcie ra-
de construcţie sunt atât de diferite de cele ale occi- finată”. Dar, cu toate acestea, o cameră de ceai care
dentalului”. Anume: camera pentru ceai se află, „de respectă toate preceptele, făcută cu măiestrie, „este
obicei într-o clădire mică, cu acoperiş din paie, ase- mai valoroasă decât cea mai scumpă vilă, pentru că
menea unei case de ţară”. La început, „ideogramele alegerea materialelor şi munca meşteşugarilor nece-
folosite pentru a-i scrie numele însemnau lăcaşul sită o deosebită atenţie şi precizie”. În acelaşi timp,
plăcerii şi al fanteziei”, pentru ca, în timp, maeştrii camera de ceai nu este „complet diferită” numai de
ceaiului să folosească şi alte ideograme chinezeşti şi, arhitectura occidentală, ci „contrastează puternic şi
astfel, a ajuns „să semnifice şi lăcaşul golului sau lă- cu arhitectura clasică japoneză”.
caşul asimiteriei”. ...Acolo, în câteva sătucuri, dar şi la Nagaha-
Rikyū spunea că „multă lumea bea ceai/ ma, am simţit ce voia să spună Okakura Kakuzō când
dar dacă nu cunoşti Calea Ceaiului,/ ceaiul te va bea a scris că „simplitatea şi lipsa de vulgaritate a camerei
pe tine”. În timp, am de ceai o transfor-
aflat că dincolo de mă într-un adevărat
legendă discuţia e sanctuar departe de
mai... nuanţată. Au tumultul cotidian”,
mai fost şi alţi “paşi” şi că, şi în Japonia
pe această cale atât dar şi acasă, la noi,
de frumoasă a cea- în România, acum,
iului. Am putea când „industrializa-
aminti şi de Takeno rea pune din ce în ce
Jō-ō (1502-1555), al mai multe piedici în
cărui nume îl po- calea rafinamentu-
meneşte în trecere şi lui”, avem nevoie mai
Kakuzō. El, pare-se, mult ca oricând de
a stabilit „proporţii- adevărata frumuse-
le camerei”, şi, mai înaintea sa, Murata Jukō (1423- ţe, de o „cameră de ceai” a noastră, într-un loc care să
1502) – care îşi dorea să devină maestru de renga însemne suflet şi tradiţie, frumuseţe nealterată.
(tip de poezie japoneză), şi a învăţat despre poemul Mai este apoi şi „misterul aprecierii artei”,
tip waka în Kyoto de la maestrul Sanjonishi Sane- pentru că „orice capodoperă este o simfonie, ale că-
taka, al cărui nume se leagă şi de o şcoală de Kōdō, rei corzi sunt simţurile noastre”. (O să poposim şi
Calea miresmelor, Şcoala Oie şi care… – considerat la teatru, în călătoria noastră. Multe dintre piesele
de mulţi fondatorul „ceremoniei japoneze a ceaiu- de teatru japonez „au la bază povestea pierderii şi
lui”, şi unul dintre cei mai timpurii care au mers pe recuperării unei opere valoroase”). „Nu trebuie să
calea „wabi-cha”, şi care cerea simplitate. Sau am pu- uităm că arta are valoare numai atât timp cât ni se
tea discuta din punct de vedere antropologic tot ce adresează direct”, scrie Okakura Kakuzō, şi „este re-
înseamnă chanoyu, cum şi de ce a evoluat astfel6 etc. gretabil că, astăzi, în mare parte, entuziasmul pentru
artă nu izvorăşte din sentimentele noastre adevăra-
...Astfel, într-o seară, undeva în Japonia, te. În această epocă a democraţiei oamenii se agită
trecând de o străduţă care părea rămasă suspen- să obţină ceea ce este la modă, indiferent de gustu-
dată undeva în timp, în trecut, împlinită de un mic rile proprii”.
templu foarte îngrijit, am pătruns într-o sukiya de Pentru azi mă opresc aici, cu un haiku de
poveste, care avea totul perfect conform regulilor, seară, scris pe malul lacului Biwa, cu ochii la un tu-
de la mizuya, anticamera „unde ustensilele folosi- rist japonez care...
te la ceremonie sunt spălate şi aranjate înainte de a
fi utilizate” (descrise minuţios şi de Lu Yu în Sutra lacul Biwa seara –
un turist taie în două
6
Am citit un text interesant, în unele privinţe, din această umbra lui Taiko
perspectivă, în „Anthropoetics”, 5, no. 1 (Spring/Summer
1999) - Herbert Plutschow, An Anthropological Perspectiv of 7
O parabolă budistă cu referire la calea pentru a ieşi din casa
Japanese tea ceremony. în flăcări care este lumea.

92 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Contrapunct

Însemnări
de (post)literat (6)

Yigru ZELTIL
Ideea de „roman” ar avea mai puțin sens mă speță, din pricina stilului său jemanfișist – „cînd
astăzi ca macro-povestire multistratificată (un al aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momen-
doilea pas al „secularizării” după autonomizarea tul să ne destindem puțin și să mai comandăm o
povestirii-legendă în fața narațiunilor-mit), ci mai bere”, p. 120... – sau, mai ales, a ideologiei sale, însă
degrabă ca o bază de date a unei lumi ficționale (re- ni se dă asigurarea că Houellebecq „va fi mereu dis-
prezentare sau nu a acesteia?), cu „succesul” măsu- prețuit de cei care cred în Literatură”, p. 117), iar în
rat în funcție de cât de mult vor fi folosite elemente- Frédéric Beigbeder „scriitorul francez cel mai actu-
le acesteia în variate derivații (fan-ficțiune). (Balzac al și reprezentativ”, descriind în același timp aproa-
digital? Comedia postumană?) pe integral negativ fenomenele „de avangardă”, pe
Poate spun o cvasi-banalitate (deși, în care le aruncă în cârca modernității sau a „hiper-
urma unei căutări, se dovedește că sintagma „novel modernității”.
as database” apare într-un loc, într-un singur loc: Nu este surprinzător, deși este frapant con-
o intrare în Cambridge Companion to the Novel, la trastul dintre ceea ce își propunea în prefață („mi se
care nu am acces), cert este că numele de „roman” pare elementară distanța față de propriile convin-
sună prea „bine” ca să nu fie o etichetă pusă pe orice geri, în chiar clipa în care ele se afirmă”, p. 8) și ceea
pare că s-ar conforma câtuși de puțin vreunei în- ce îi iese (se simte cu câtă plăcere, de pildă, scrie
țelegeri (istoricizate, cel mai adesea) a ceea ce ar fi despre „antimodernii” teoretizați de Compagnon).
„romanul”. (Mi se suflă în cască că nu-i mai pasă M-au deranjat într-un fel aparte – și mai
nimănui de un asemenea (crochiu de) manifest, dar mult decât felul în care Bogdan Ghiu, scriind des-
tocmai de aceea îl las așa, ca să contrazic.) pre Bukowski în Facultatea de litere, făcea un fel
de apologie a literaturii „de avangară” ca un fel de
* nouă avangardă –superlativele pe care i le acordă lui
Alexandru Matei, Ultimele zile din viața Houellebecq un om care, spune Radu Toma, „s-a
literaturii (Cartea Românească) – o carte apărută plimbat vreo zece ani prin literatura franceză con-
acum zece ani, dar care încă îmi mai provoacă reac- temporană, literatură pe care a ajuns să o cunoască
ții viscerale în unele privințe (în altele nu pot decât mai bine chiar decît cei mai mulți francezi”. Inițial,
să-i dau dreptate autorului și să subscriu). am suspectat că ar fi un caz de blazare, aidoma celor
Venind din zona antropologiei și studiilor care au citit din toate colțurile literaturii pentru a
culturale – căreia, spune el cu argumente greu de ajunge la concluzia că preferă să recitească autorii
contrazis, ar trebui să fie arondate studiile literare –, canonici decât să îndure incertitudinile și „mino-
nu este atât de surprinzător că Alexandru Matei ratul” inerente experienței literaturii în sincronie;
vede în Michel Houellebecq „ultimul Mare Scriitor” să fie efect de saturație, să fie și un resentiment la
(în timp ce alții văd mai degrabă un scriitor de ulti- mijloc?

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 93


Contrapunct

„Literatura, inclusiv cea franceză, se în- de miezul contraculturii (cel vizat de societatea de
toarce la condiția de divertisment” (același pentru consum, arealul „Jimi Hendrix”), ca niște minori-
toți?), conchide încântat Alexandru Matei, după ce tăți care nu se supun neapărat/cu totul uniformiză-
a pus și el punct epistemei „literatură” (ca invenție rii survenite în locul decăzutei culturi „înalte”. (Re-
care, de acord, nu a durat decât vreo două secole), plica autorului ar putea fi că mă încearcă tentația de
convins de dura lex a „umanismului literar” („legea a încropi o revoluție sindicalizând minoritarii ve-
imanenței: literatura nu contează decît dacă e vie, și niți de pe planete cu temperaturi prea „inumane”...)
nu e vie decît dacă are măsura omului care o scrie”, Se poate pretinde cu ușurință că „literatu-
p. 382) și de relativa imposibilitate a existenței unei ra de consum este, față de literatura „pură”, ceea ce
„tradiții a rupturi”, în măsura în care „orizontul în este muzica pop/rock față de cea simfonică” sau că
care se înscrie (...) literatura modernilor este dis- au existat două regimuri perfect delimitate de vizi-
pariția”. (Nu întotdeauna rezervat față de riscul bilitate a literaturii („avem o literatură care contes-
ocupării unei poziții cam prea reacționare pentru tă literatura în chiar interiorul cîmpului literar (ca
gustul meu, Alexandru Matei nu ascunde faptul că Schoenberg în muzică, de pildă), dar recuperînd
se lasă sedus de orice „încercare de a deturna arta realitatea literală (cum Stockhausen recuperează
de la drumul propriei distrugeri” sau de a face „o realitatea sonoră), și o literatură contestatară, anti-
artă democratizată bine numită puțin mai tîrziu de socială, dar, din perspectivă literară, obedientă unui
Umberto Eco opera deschisă” – lăsând la o parte că, model de reprezentare recunoscut – și, deci, vanda-
nota bene, nu la asta se referea Eco...) bilă, recuperată de societatea de consum (ca Hen-
Ca „discurs al inconștientului”, literatura drix în muzică)”, p. 40), însă termenii aceștia ignoră
modernă nu ar putea fi un „tezaur în care zac pie- existența de facto (în momentul acesta) a mai mul-
se selectate conform criteriilor care cer ca fiecare tor planuri și subplanuri, între care pot exista relații
nouă piesă să le moștenească pe cele anterioare” (p. complexe și interferențe, nu numai delimitări nete.
383), ceea ce ar fi o concluzie justă dacă ignorăm Cel puțin în muzică, condițiile societății
problema metodelor și formelor. John Cage a extins de consum au permis în anumite momente, de pil-
(pragmatic) câmpul muzicii, însă necunoscătorii dă, voga unor artiști care aveau să se îndrepte ulte-
care îi reduc opera la 4›33» nu conștientizează vasta rior către poziții mai puțin comerciale – un exem-
operă pe care a realizat-o în pragul (sau, mai ales, în plu fiind Björk, care a trecut drept vedetă pop în
urma) acestui gest – echivalat de atâtea ori cu mar- anii ‚90, într-o eră a albumelor pe CD și, mai ales,
șul inexorabil al modernității către „muțenie” – și a artei videoclipurilor de pe MTV (canalul prin ex-
care deschid o serie de posibilități pe care unii din celență al difuzării tiparelor contraculturale până
generațiile mai noi de compozitori (și nu numai) în momentul în care acestea nu s-au mai dovedit
țin să le exploreze în continuare. Așadar, aceștia a fi suficient de profitabile). Iar aici, din pricina
se revendică de la Cage ca model, deși nu mai pot unei la fel de ideologice perspective „poptimiste”,
emite pretenția de a fi „revoluționari”, iar bifurcați- Alexandru Matei nu suflă, din prudență (pe care o
ile lor seamănă tot cu o fundătură pentru cei care uită când încearcă să descrie formele foarte diferite
pledează pentru alte tradiții mai pe placul lor, chiar ale „minimalismului”), absolut nicio vorbă despre
dacă mult mai defrișate (oricum, aproape interșan- tendința muzicii pop, accelerată în ultimele decenii
jabile din perspectiva „Magazinului” postmodern). prin înghițirea majorității caselor de discuri de că-
Oricum, o paranteză lesne de închis forțat, sub pre- tre o mână de corporații, de a se reduce la o marfă
textul că e doar un epifenomen (hiper)modernist. tot mai perisabilă și mai interșanjabilă, deși în 2008
Alexandru Matei face apologia necondiți- (când a apărut cartea) se prefigura deja o eră a reflu-
onată a literaturii de consum („cei care o scriu, cei xului industriei muzicale.
care o promovează și cei care o vînd sînt profesio- Muzica pop a căutat de la bun început
niști”, p. 40) și apără demnitatea „consumatorului” plăcerea hook-ului și earworm-ului, al refrenului
(care „nu e neapărat, așa cum unii ideologi vor să ne memorabil și cât mai simplu cu putință, însă stan-
facă să credem, individul pasiv, incult și frustrat”), dardizarea industriei (mai ales odată cu impunerea
lansându-se într-un maniheism care ignoră deli- modelului prin care piesele demne de difuzare radio
berat nuanțele, precum și posibilitatea ca practicile nu mai erau selectate de cunoscători avizați, ci de
(cândva?) de „avangardă” să se constituie, de data eșantioane de oameni oarecare) a condus în ultimele
aceasta, drept practici subculturale aflate dincolo decenii la o simplificare tot mai mare a conținutului

94 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


Contrapunct

muzical și la o tot mai stridentă convenționalizare re teoria alternativă a lui Boris Groys (în The Weak
a producției pop, astfel încât „cererea” tinerilor nu Universalism), pentru care avangardele au încercat
se mai regăsește cu totul în „oferta” industriei (așa să fie democratice într-un anumit sens anarhist,
cum sugera acea etapă a culturii pop la care rămăse- ci doar constată accidental un efect de suprafață,
se Alexandru Matei). Firește, aceleași piese din „top și anume că, poate mai mult datorită paradigmei
40” sau din alte circuite din „lumea reală” (cum ar moderne în general decât influenței avangardelor
fi, la noi cel al manelelor) își regăsesc amplificat suc- în particular, „poezia e citită tot de poeți sau de cei
cesul pe Internet, însă tot aici s-au refugiat, pe lângă care aspiră la condiția de poet” (p. 49). (O consta-
excentricii diferitelor subculturi și nișe periferice, și tare absolut malițioasă: „Genul poeziei, cum bine
foarte mulți hipsteri care, cu doar două decenii în observa Ion Simuț în cazul României, subzistă în
urmă, ar mai fi fost reprezentați în reflectoarele in- conștiința publică franceză doar sub formă de ex-
dustriei, de care depinde tot mai puțin. ponat muzeal sau fenomen sectar. Suprafața de vi-
Nu este de mirare atunci că, deși au infi- zibilitate a poeziei franceze de astăzi este cea a unui
nite posibilități de a rămâne la curent cu muzica teren de fotbal raportată la Cîmpia Română”, p. 342.
de azi, mulți dintre aceștia tind în continuare să se Oare Vasile Ernu ar surâde?)
cvasi-uniformizeze, raportându-se tot la o mână Amintesc aici două alte perspective. Pri-
de canale de promovare, care ocupă oarecum locul ma dintre ele ar fi că orice „eșec” al industriei tinde
presei muzicale tradiționale. Astfel, au apărut hips- să devină resorbit de un circuit paralel economic.
teri „poptimiști” care o legitimează pe Beyonce, de Un eșec este reprezentat de albumul Metal Machine
exemplu, în virtutea unui așa-zis feminism (înțeles Music (1975) al chitaristului Lou Reed, un produs
pur neoliberal de către revistele on-line în vogă), de avangardă împachetat ironic drept produs rock,
ca și hipsteri „omnivori” care, în virtutea celui mai confundat inițial cu o defecțiune tehnică, apoi cu
postmodern relativism (aceleași reviste amintite un gest de frondă, având însă o influență decisivă
caută în continuare să recenzeze de toate), încear- asupra dezvoltării subculturilor muzicale industrial
că să digere totul, de la hiturile banale până la cea și noise, unde o întreagă paletă de libertinisme ale
mai radicale experimentalisme (mult mai ușor de epocii (de la consum de droguri până la sexualita-
procurat decât acum 60 de ani), fără distincții va- te sado-maso și subversiuni politice) s-au aliat cu
lorice – spre deosebire de exclusivismul snobilor de aceste practici muzicale mai mult cathartice decât
muzică atonală (în opoziție față de cea minimală, „cu metodă”, aflate aproape cu totul în afara mediu-
considerată prea facilă) sau, la polul opus, de muzi- lui academic.
că pop coreeană... Totuși, având o producție abundentă și un
De altfel, Alexandru Matei (diletant care circuit economic restrâns de difuzare, artiștii noise,
nu vorbește nici despre diferitele plăceri ale con- cei cu zeci sau sute de albume în ediții limitate la ac-
sumatorului și, respectiv, ale producătorului, nici tiv (ca Merzbow sau ca John Wiese), au creat un pu-
despre posibilitatea ca autorii pe care îi consideră blic colecționar (deși, în prima eră a casetelor, unii
numaidecât serioși (fără a problematiza critic no- autori se axau pe schimbul reciproc), în timp ce alți
țiunea de „asceză” din teoria lui Bourdieu), sau cel artiști din același gen (ca Masonna) s-au mutat din
puțin o parte dintre ei, să cultive un alt fel de plăce- ambianța cluburilor sado-maso în cea a galeriilor
re ori, cel puțin, să fie subsumabili acestuia dintr-o de artă (de notat, în treacăt, că și cei din prima ca-
perspectivă din afară. Ar fi însemnat să-și pună la tegorie cochetează, stilistic sau prin colaborări, cu
îndoială propria narațiune, în care avangarda nu- zona (para-)academică).
maidecât „marxisto-psihanalitică a textului” trebu- Cea de-a doua perspectivă ar fi că, din-
ie neapărat declarată drept falimentară și irecupe- colo de critica economică de mai sus, până și cele
rabilă. mai minoritare (și, pentru majoritate, „patologi-
Preocupat constant de a se răfui cu „ceea ce”) practici pot dezvolta pasiuni și „fan-ficțiuni”.
ce Richard Sennett numește complexul identității De exemplu, un cerc căruia m-am alăturat este cel
pure al literaturii” (obsesie justificată de contextul al pasionaților de muzica reducționistă a compozi-
culturii franceze, cu un prestigiu copleșitor acordat torilor Wandelweiser, colecționând informații des-
literaturii „poetice”/experimentale) și considerând pre nenumăratele – și, doar aparent, puțin variate
implicit avangarda ca fiind „antidemocratică prin – lucrări ale lor, realizând conexiuni diferite și mo-
excelență” (p. 23), el nu pare să fi luat în considera- dalități diferite de audiție, uneori combinând mai

Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018 95


Contrapunct

multe înregistrări într-un nou întreg sau realizând Sitaudis (creat, într-adevăr, de un poet care fusese,
propriile noastre „partituri”, chiar și fără a-i fi avut prin anii ‚80, redactor la TXT) și Poezibao (fondat,
pe acești compozitori în viață drept profesori între în schimb, de o jurnalistă pasionată, nu tot de o po-
patru ochi. etă). Din 1974, când în colecția BPT apăruse Anto-
Este perspectiva întruchipată de o figu- logia poeziei franceze de la Rimbaud pînă azi (care
ră-stereotip a culturii japoneze (postmodernă fără a bifează în fugă și la grămadă unii debutanți din anii
fi fost mai întâi modernă), otaku: persoana (tânără) ‚60), nu prea s-a mai tradus sistematic și la zi din
care dezvoltă o fixație pentru o anumită subcultu- poezia franceză, cel mult s-au finanțat antologii din
ră și, tratând-o drept o bază de date, o curatoriază poezia francofonă (Totem. Poezie francofonă din
și se folosesc de elementele acesteia pentru a le re- Africa și Caraibe, 2006), astfel încât poate persista,
combina, mai mult sau mai puțin, după bunul plac. necontestată, impresia că relevanța poeziei franceze
Cuvântul era rezervat pentru amatorii de anime sau ar fi dispărut cu totul după anii '50... (Bogdan Ghiu
manga, dar s-a generalizat, existând chiar și otaku ai și alți câțiva, în schimb, au tradus suficient de multă
filosofiei și teoriei (varianta moleculară, pe măsura teorie franceză încât să aibă și un cititor ca mine o
postmodernității, a cărturarilor renascentiști sau priză mai bună la ce s-a mai scris după Francis Pon-
încă un pas spre curatorul-algoritm/inteligență ar- ge și al său Le parti pris des choses, apărut datorită
tificială?), așa cum am aflat dintr-un text al lui Mc- Irinei Mavrodin și în română.)
Kenzie Wark (tradus de curând în cartea Intelecte Alexandru Matei dedică poeziei puți-
generale. Douăzeci și unu de gânditori pentru secolul ne pagini în carte; plictisit și exasperat de aisber-
douăzeci și unu, apărută la Tracus Arte) despre te- gul post-avangardei, nici nu a încercat să meargă
oreticienii japonezi Akira Asada și, mai cu seamă, pe alte cărări, atâta timp cât poezia în întregime o
Hiroki Azuma, care explică de ce arta combinatorie tratează drept nișă irelevantă comercial și mediatic.
a unor asemenea amatori se poate dispensa chiar de Atunci când îndrăznește să scrie despre realmente
(meta)narațiunea arealului de la care pornesc. interesanta Revue de littérature générale (editată de
Cu alte cuvinte, revenind la exemplul de P.O.L. în două numere, ’95-’96; capii răutăților erau
mai sus, îmi/ne poate fi indiferentă chiar atitudinea Pierre Alferi și Olivier Cadiot, care au așezat lao-
inițială a producătorilor la care ne referim. În spe- laltă texte eterogene și nediferențiate după genuri
ță, compozitorii Wandelweiser – foarte abili în ceea (non-)literare), o face pentru a expedia drept „o
ce privește auto-organizarea – au continuat, fără a carte de muzeu, apărută ca obiect de muzeu”, care
mai masca dezinteresul (exemplul cel mai cinic în poate fi răsfoită, ținută în bibliotecă, dar nu la căpă-
acestă privință, din sfera literaturii, îl constituie cel tâi, alături de vreo „carte de pe noptieră, un clasic,
al nord-americanilor care au impus poezia concep- o autoficțiune, un Beigbeder, sau un Platon, sau Bi-
tuală), să joace și după un joc întrucâtva modernist blia” (de parcă toți cititorii francezi sau români le-ar
al acumulării prestigiului simbolic (drept dovadă că ține acolo sau le-ar avea prin casă).
au ajuns, după două decenii de activitate, invocați În același registru cu truismul „nimeni nu
de New York Times și analizați de autoarea acade- citește poezie”, el ne divulgă că intenția revistei este
mică Jennie Gottschalk în Experimental Music Sin- de a spune că „literatură nu e ceea ce citește toată
ce 1970), însă nu am depins de această validare și lumea” (să subînțelegem că absolut „toată lumea”
nici nu depindem de vreo narațiune universalizan- citește vreodată aceleași lucruri sau că are musai la
tă. Dezavantajul pentru mine ar fi că locuiesc prea căpătâi cărți din categoriile de mai sus?) și că „lite-
departe de alți amatori ca mine (singurii români ratura nu poate supraviețui decît împotriva lumii, că
înnebuniți după așa ceva pe care îi cunosc nu mai propria ei lume, imensă și liberă, există la marginea
locuiesc în România, deci nu ne putem aduna cu lumii ca un parc la marginea orașului, sau mai de-
ușurință), iar o parte a „misticii” Wandelweiser ține grabă ca un vechi cimitir, dar nu ca Disneylandul
și de simpla prezență corporală inerentă concerte- de la marginea Parisului” (p. 43). Nu neg faptul că
lor, deși acestea coexistă cu înregistrările. îmi place literatura iconoclastă și „care se manifestă
Ca să revin la chestiunile legate de litera- ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca
tură... Nu mă pot lăuda cu o cunoaștere sistematică ilizibil, ca întuneric”, dar contest esențialismul din
a scenei de poezia franceză contemporană, însă am spatele acestui polemism: „noaptea se vede mai bine
fost expus fragmentar la ea, mai mult datorită Inter- decît ziua, numai că preferăm să activăm ziua și să
net-ului, prin intermediul unor portaluri precum dormim noaptea”. Ah, dar unora le place jazz-ul...

96 Bucovina literară • 11 – 12 (333 – 334), noiembrie – decembrie 2018


autograf
Nicolae Tzone............................................................................................................................................................................1
aforisme
Gheorghe Grigurcu – „Raţiunea unei existenţe mediocre” ..............................................................................................2
jurnal comentat
Liviu Ioan Stoiciu – Dacă poţi vorbi de evoluţie sau de involuţie scriitoricească.........................................................3
cadran
Paul Emond – Chipul meu în oglindă ....................................................................................................................................5
cronica literară
Ioan Holban – Poezia lui Nicolae Dabija...........................................................................................................................6
Elena-Brânduşa Steiciuc – Complex, profund, tulburător: Romanul „Partida de vânătoare”
de Stelian Tănase....................................................................................................................................................................10
Ciprian Măceşaru – O carte epifanică.............................................................................................................................12
poesis
Vasile Proca – Poetul la 70 de ani ......................................................................................................................................13
Gheorghe Simon – Atât şi nimic mai mult ..........................................................................................................................15
Valentin Talpalaru – Poeme...................................................................................................................................................17
recitiri
Adrian Dinu Rachieru – „Bătălia pentru Doinaş” (I).........................................................................................................21
rememorări
Beni Budic – Rika Ram. Bâlci de vară la Fălticeni ...........................................................................................................26
reflux
Alexandru Ovidiu Vintilă – Emil Simion, un prozator sucevean ....................................................................................29
chipuri şi privelişti
Liviu Antonesei – Un jurnal în dialog ...................................................................................................................................31
pe contrasens
Adrian Alui Gheorghe – „Apostoli” şi „apostolat” cultural românesc în lumea hispanică.
George Uscătescu şi Grigore Cugler-Apunache ............................................................................................................32
eveniment
Doina Cernica – La Bucovina ..............................................................................................................................................38
românia centenară
Theodor Codreanu – Centenar: De la şcoala haretiană la marea reeducare.........................................................43
Ion Filipciuc – Gen. Iacob Zadik şi trei întâmplări de poveste... .................................................................................47
apostrof
Magda Ursache – Un răsunet.............................................................................................................................................57
opinii
Petru Ursache – Bucătăria vie (1)........................................................................................................................................60
eseu
Niadi-Corina Cernica – Imaginea lumii de dincolo în miturile lui Platon....................................................................71
Paraschiva Piţu – Cultură, identitate şi diversitate în romanul „Când ne vom întoarce”, de Radu Mareş............73
din sens opus
Leo Butnaru – Quod erat demonstrandum........................................................................................................................77
recenzii
Adrian Dinu Rachieru – Coborând în timp ........................................................................................................................80
Daniel Onaca – Recuperarea realului în poezia Mioarei Anastasiu ..........................................................................81
Val Talpalaru – Cu Iaşul la taifas.........................................................................................................................................83
traduceri
Ji-young Gong – Sora mea mai mare, Bong-sun (fragment)
(prezentare şi traducere din limba coreeană de Iolanda Prodan)...............................................................................85
proză
Cornelia Petrescu – Ecoul luminii .........................................................................................................................................87
jurnal de călătorie
Marius Chelaru – Din Kyoto, spre inima Japoniei (V).....................................................................................................89
contrapunct
Yigru Zeltil – Însemnări de (post)literat (6).........................................................................................................................93
Serie nouă
Anul XXIX
Nr. 11 – 12 (333 – 334)
noiembrie – decembrie 2018