Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- M-am dus la hotel, m-am asezat in pat si timp de 10 minute am spus in continuu "Nu-mi vine sa
cred! Nu-mi vine sa cred! Nu-mi vine sa cred!", apoi am deschis o bere, am baut-o singur si apoi
am continuat sa-mi zic: "Nu-mi vine sa cred!".
- E destul de amuzant. Dupa finala am primit de la cativa prieteni mai multe inele, iar pe fiecare
dintre degetele trofeului le-am pus pe acestea, ca amintire.
- Am iesit de pe scena, Tudor se uita la mine, eu la el si pe cuvantul meu daca ne-am spus ceva,
pur si simplu ne uitam unul la altul. Ne-am inteles din priviri.
- Nu ma asteptam sa vina, pana la finala nu au fost la nicio editie live. Suntem dintr-un oras mic
si nu puteau lipsi de fiecare data de la serviciu, asa ca surpriza a fost una foarte mare pentru mine.
Nu ii mai vazuseram de cateva saptamani. Au fost destul de amuzanti, pentru ca au inceput:
"Tibi, ai slabit!", "Tibi, imbraca-te mai bine".
"E foarte important pentru mine sa am persoane cu care sa ma bucur. Pana acum ceva timp
am ignorat asta si ma bucur ca mi-am dat seama la timp"
- Este un om foarte corect, nu a defavorizat pe nimeni. Nu stiu cum a fost cu ceilalti concurenti,
dar eu am primit o invatatura personala. Cel putin asa am simtit-o eu. A avut o atitudine
prietenoasa, dar si una de parinte. Am primit sfaturi directe, oneste pe care le-am primit cu mare
bucurie. A fost primul om cu care am putut sa vorbesc la nivel profesional.
- Nu s-au schimbat prea multe si nici nu intentionez sa modific ceva din stilul meu de viata. Am o
suma importanta de bani la care nu visam, care ma va ajuta sa-mi continui cariera muzicala si
atat. Tot la garsoniera o sa stau, tot supa la plicuri si pizza o sa mananc. Sunt fericit ca o sa fac
niste pasi foarte mari spre muzica si ca o sa calatoresc spre alte destinatii care sa ma ajute sa ma
dezvolt din punct de vedere profesional.
- V-ati gandit, tu si Tudor, sa compuneti o melodie pe care sa o cantati impreuna?
- Ti-ai facut anumite planuril pentru viitor? La ce te gandeai inainte sa cuceresti marele
trofeu?
- Sa stii ca m-am gandit mai mult la ce o sa fac daca nu o sa castig. M-as fi intors acasa, as fi stat
doua trei zile sa ma linistesc si mi-as fi facut un program in asa fel incat sa pot participa la niste
evenimente pentru a castiga niste bani pe care sa-i investesc in instrumente. Acum misiunea mi s-
a mai usurat putin. De fapt, planurile ar fi fost aceleasi, doar ca ar fi trebuit sa fac un efort mai
mare.
- Ai fost unul dintre cei mai apreciati concurenti din toate cele patru sezoane de la Vocea
Romaniei. Ce crezi ca i-a atras pe oameni la tine?
- Inca nu constientizez ceea ce mi se intampla. Ma simt foarte, foarte flatat pentru tot suportul
moral. Mi-ar placea sa vorbesc cu fiecare in parte, am o lista de mesaje foarte mare si vreau sa le
raspund la toti. Raspund primului, apoi ma intreaba altceva si nu-mi vine sa-l las, dar in acelasi
timp ma gandesc si la restul care mi-au scris. Sunt un om simplu, nu am cunostiinte muzicale
extraordinare si probabil ca multa lume s-a regasit in situatia mea. Nu am nimic de ascuns.
- Te apropiat de vreun concurent de la Vocea Romaniei?
- O sa pastrez legatura cu o foarte mare parte din ei, mai ales ca sunt multi care m-au sustinut si
dupa ce am iesit din concurs, iar asta e foarte dificil. Cel putin mie asa mi se pare. Am stat mult
timp in camera cu Gelu, care a fost super controversat. E un tip onest, m-a ajutat in momentele
grele din timpul emisiunii si asta e de apreciat. Foarte bine m-am inteles si cu Florin, cu Tudor,
cu Ligia.
- Cum este Tiberiu Albu din spatele scenei si a imaginii pe care si-a creat la televizor?
- Tiberiu Albu ajunge acasa de la job, asculta jazz pana isi face ordine in camera, apoi se
linisteste, se asaza la calculator si asculta Led Zeppelin, Beatles, Foo Fighters. Problema e ca
atunci cand incep sa ascult muzica, sunt foarte atent la piesa si la mesajul ei si uit ce am de facut.
- In afara de muzica mai ai si alte pasiuni?
- O mare parte din viata, de pe la 4 ani, am facut sport. Am inceput cu karate, pentru ca era cam
singura activitate pe care o puteam face in orasul meu. Timp de 12 ani am practicat la nivel
profesionist, am castigat tot felul de medalii si cupe. Cel mai mare regret este ca nu am conitnuat
si dupa ce am intrat la facultate, doarece am fost nevoit sa imi indrept atentia spre serviciu, sa
castig bani pentru chirie si mancare.