Sunteți pe pagina 1din 2

În Latium , regiunea locuită de triburi de păstori latini şi sabini, încă din secolul X î.Chr.

,
s-a ridicat Roma actuală. Triburile latine se uniseră într-o confederaţie iar în jurul anul
650 î. Chr. etruscii, stabiliţi în oraşul Cerveteri de azi, au adus cu ei în aceste locuri
principiile unei organizări politice, sociale, urbane, fondând oraşul Roma în perioada
650 -575 î. Chr., astfel încât începuturile acesteia sunt legate de istoria etruscilor.

În epoca republicană, societatea romană era organizată în cinci clase sociale.

Clasa cea mai numeroasă era cea a ţăranilor liberi, care cu timpul au sărăcit, prin
pierderea proprietăţii asupra pământului,

Sclavii erau recrutaţi dintre prizonierii de război, infractori, dezertori, copii vânduţi de
părinţi.

La începutul istoriei romanilor, animismul era principala credinţă religioasă, în existenţa


unor forţa misterioase malefice sau benefice, aflate în orice fiinţă sau obiect din natură.
Din acestea au derivat, mai târziu, zeităţile propriu-zise, sub influenţa unor credinţe
reigioase etrusce dar şi a panteonului grecesc.

La începutul primului mileniu d. Chr., pătrund, prin filieră orientală, cultele creştine. în
cele din urmă chiar împăraţii romani se creştinizeaza.

Latinitatea limbii române


Romanizarea lingvistică, fundamentală şi decisivă pentru apariţia limbii române, a
constat în învăţarea limbii latine de către populaţia autohtonă.

Latinitatea este un curent de idei referitor la originea latină a unui neam.Ideea latinităţii,
concept imperativ de afirmare a identităţii etnice, dar receptat şi ca o firească
necesitate de cunoaştere a originilor, de legitimare a unui popor în faţa istoriei, a avut
un timp îndelungat de cristalizare şi de consolidare, începând cu marii cronicari şi
cărturari din secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino şi de Dimitrie Cantemir şi atingând
un punct de apogeu în epoca Şcolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru
Maior).

Componenta latina a limbii romane

După războaiele din anii 101-102, 105-106, Dacia este cucerită de către romani şi
transformată în provincie a imperiului; procesul de romanizare a dacilor este rapid,
datorită superiorităţii covârşitoare a civilizaţiei cuceritorilor. Administraţia romană
întemeiază aşezări, canalizează cetăţile, ridică monumente, aduce o lume seducătoare
şi către care unicul drum de acces era limba latină. Din perioada stăpânirii romane
există inscripţii, dar mai ales dovezi arheologice, despre romanizarea Daciei şi despre
adoptarea limbii latine pe întreg teritoriul colonizat.

Izolată cultural, întemeiată exclusiv prin comunicare orală, limba română are la bază
latina vorbită, care de-a lungul timpului a suportat numeroase modificări, mai ales la
nivel fonetic.