FRANCIZA SI LEASINGUL

Darjan Paul, Teglas Dorin, Tuns Bogdan, Vasile Constantin, Vijiiac Andrei

Rezumat

Lucrarea de fata trateaza doua teme economice destul de cunoscute si definitorii pentru economia actuala:
franciza si leasingul. Aceste doua concepte sunt definite si explicate in cele ce urmeaza fiind evidentiat modul in
care franciza si leasingul opereaza, avantajele si dezavantajele lor, tipurile, aparitia lor si detalii despre forma
juridical a contractelor si fazele celor doua concepte.

1. FRANCIZA

1.1. Definire

Notiunea de franciza face inca obiectul de studiu in ceea ce priveste definirea atat din punct de vedere
juridic, cat si la nivelul conceptual al marketingului. Succint, franciza se poate defini ca o metoda comerciala de
"imprumut" al numelui, prin care un business al francizorului este dat in folosinta unui beneficiar in anumite
conditii contractuale. Astfel, pe de o parte franciza devine un vehicul de extindere a activitatii francizorului prin
"multiplicarea" afacerii sale, pe de alta parte fiind o oportunitate accesibila a investitorului gata sa isi
construiasca o cariera in afaceri.
In intelesul Ordonantei OG 52/1997, franciza este "un sistem de comercializare bazat pe o colaborare
continua între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana,
denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o
afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu".
Revista ” Franchise International ” defineşte o franciză ca fiind un concept de afacere prin care francizatul
plăteşte pentru „marca” (numele) şi „instruirea” (know-how-ul) în sistemele, operaţiunile şi sistemul comercial
al francizorului printr-o taxă iniţială şi printr-o taxă ulterioară denumită „taxa de franciză” (un procent din cifra
de afaceri) .

1.2.Cum opereaza franciza?

"It's a business marriage" intre un business deja existent ( al francizorului) si un nou sosit in piata de
afaceri(francizatul). Beneficiarul francizei (francizatul) cumpara de la francizor drepturile inregistrate pentru a
reproduce intregul pachet de afaceri, intr-un format "la cheie", pe un teritoriu specific si pe o perioada de timp
delimitata.
Francizorul trebuie sa puna la dispozitie un format complet al business-ului care sa includa numele,
imaginea si impactul corporatiei, dovada testarii lui anterioare, know-how-ul, servicii de training si suport.
Beneficiarul francizei investeste capital, timp, efort, si eventual o experienta anterioara in business pentru a crea
"clona" sistemului de business al francizorului.

1.3.Avantaje si dezavantaje

Avantajele francizorului
· Atragerea capitalului francizatilor sai, cresterea volumului investitiilor si implicit a profitului;
· Penetrarea de noi piete cu eforturi investionale reduse si cresterea volumului produselor si/sau serviciilor;
· Cheltuieli reduse pentru reclama si publicitate;
· Cresterea renumelui marcii, a firmei, a produselor sau a serviciilor oferite.

Dezavantajele francizorului
· Imaginea francizorului este de fapt reflectia activitatii francizatilor sai;
· Esecul sau falimentul unui francizat produc dezechilibre intregii retele de franciza;
· Controlul relativ asupra francizatilor;
· Dependenta profitului francizorului de performanetle francizatilor.

Avantajele francizatului
· Beneficiul rezultat prin operarea sub o marca sau o firma cunoscuta;
· demararea unei afaceri la cheie sub un brand de
renume ce si-a dovedit eficienta;
· Instruirea si asistenta tehnica din partea francizorului;
· Pastrarea independentei si a controlului afacerii.

Dezavantajele francizatului
· Accesul francizatului la afacere se face prin plata unei taxe;
· Francizatul conduce afacerea pe o perioda delimitata de timp

1.4.Originea si evolutia

Franciza ca sistem de dezvoltare a afacerilor a aparut in SUA la inceputul anilor '50, a cunoscut o
continua cresterea si o invadare a pietelor de capital din toata lumea, astfel incat astazi se poate vorbi de sute
companii care opereaza in sistem multi-national, unele dintre ele chiar la nivel mondial. Se estimeaza ca la
sfarsitul anilor 2000, jumatate din produsele oferite consumatorilor se fac in virtutea unor contracte de franciza.
Francizorii ofera mii de oportunitati de a deschide noi afaceri in fiecare an. Se estimeaza ca la nivel mondial, in
orice moment exista circa 250 000 de oameni care se straduiesc sa-si stabileasca un business. In tarile Europei
Occidentale sunt intre 600 si 900 de oportunitati de franciza (dar nu toate de inalta calitate), ceea ce face ca
informarea si obtinerea unor sfaturi profesionale sa fie vitale. Cifra de afaceri atinsa in SUA anual de catre
companiile de franciza se ridica la 800 miliarde dolari, iar in Marea Britanie, in sistemul francizei lucreaza 250
000 de oameni in 40 000 de afaceri.

1.5.Tipuri de francize

Franciza de investitie (Investment franchise) - francizatul contribuie cu un capital substantial la un sistem

costisitor de franciza si, desi obtine managementul strategic, angajeaza un tert pentru a conduce afacerea. (eg.
Hoteluri si restaurante).
Franciza de management (Management franchise) - francizatul controleaza o regiune si conduce o echipa de
operatori (eg. Operatiuni mobile)
Franciza executiva (Executive franchise) - francizorul conduce si opereaza de unul singur afacerea, de obicei in
activitati de consultanta si management al proiectului, unde sediul nu este necesar, acesta fiind de obicei cel al
clientului (eg Francizele de consultanta financiara).
Franciza comerciala (Retail franchise) - francizatul face o investitie considerabila in sediu comercial,
echipament si personal, cu ajutorul carora va opera afacerea care apoi va putea fi vanduta cu profit in cazul in
care investitorul doreste obtinerea de capital. Spre deosebire de franciza de investitie, proprietarul este si
operatorul in acest caz (eg. Magazine de haine, aparatura Hi-Fi, etc).
Franciza de vanzare si distributie (Sales and distribution franchise) - francizatul este comis - voiajor, vanzand
si distribuind produsele intr-un teritoriu delimitat, teritoriu in care poate sa-si angajeze personal suplimentar daca
baza clientilorcreste.
Franciza de antreprenor (Job franchise) - francizatul, cu un nivel scazut al investitiei, cumpara dreptul sa
opereze un serviciu cum ar fi instalatii, reparatii, in sectoare ca: curatatorii, reparatii auto sau paza.

1.6.Contractul de franciza
Contractul de franciză trebuie să cuprindă următoarele clauze :
 obiectul contractului
 drepturile şi obligaţiile părţilor
 condiţiile financiare
 durata contractului
 condiţiile de modificare, prelungire şi reziliere
Deschiderea unei afaceri în franciză, beneficiază de o serie de avantaje fără investiţii substanţiale. Cât
priveşte investiţia iniţială, aceasta presupune, potrivit unui studiu realizat de publicaţia” Banii Noştri”,
amenajarea spaţiului comercial în funcţie de cerinţele francizorului, realizarea stocului iniţial în cazul francizei
de retail şi cumpărarea echipamentelor (de obicei furnizate de francizor, datorită cunoaşterii specificaţiilor
tehnice, reţelei de distribuţie şi service) .
În cazul acestui gen de afacere, există 3 tipuri de taxe pe care beneficiarul trebuie să le plătească : taxa
de intrare, care se plăteşte la semnarea contractului, redevenţele reprezentând cotele procentuale din cifra de
afaceri, care se plătesc lunar, şi taxa de publicitate, care este utilizată rareori pe piaţa românească.
Taxa de intrare poate varia de la 500 de euro, pentru agenţiile imobiliare, de exemplu, la peste 2
milioane de euro, în cazul unui lanţ hotelier. Redevenţele pot varia şi ele între 0 şi 5% în afacerile de retail, iar
pentru francizele din sfera serviciilor, aceste taxe ajung între 5 şi 20% din cifra de afaceri.

1.7.Cite unitati poate detine un francizat?

Raspunsul este foarte simplu: exact atitea cite poate conduce eficient. Numeroase studii arata ca din ce
in ce mai multi dintre cei care investesc in cumpararea unei francize nu se opresc la doar a deschide un simplu
magazin sau restaurant fast-food, etc. Astfel, deja putem vorbi despre crearea unor mini-retele in cadrul aceluiasi
sistem de franciza, mai ales in interiorul unor sisteme de mare anvergura precum McDonald`s, Pizza Hut, Burger
King. Pentru Romania putem vorbi despre acest fenomen in cazul Fornetti sau in cel al francizei Gloria Jean`s
Coffees unde master francizatul detine unitati proprii in mai multe orase din tara noastra.
Exista doua modalitati prin care un francizat ajunge proprietarul mai multor unitati in cadrul unei
francize. Prima, cea mai simpla, este cumpararea, una dupa alta, a mai multor unitati. De obicei, fancizatul
respectiv plateste taxele de franciza si redeventele la nivelul la care sunt acestea in momentul cumpararii fiecarei
unitati in parte. Dar, pentru ca interesul lor este sa vinda cit mai multe francize si deschiderea a cit mai multe
unitati, unii francizori acorda discount-uri (taxe de franciza sau redevente reduse) pentru cei care achizitioneaza
si deschid mai multe unitati.
A doua modalitate se face prin incheierea unui protocol prin care francizatul devine "area developer",
avind astfel dreptul de a deschide un numar prestabilit de unitati, intr-un anumit teritoriu pentru care a primit
exclusivitate, intr-o perioada data de timp. Area developer-ul, de obicei, este francizatul pentru toate aceste
unitati, pe care le are in proprietate si le opereaza, singur sau printr-un parteneriat.

1.8.De ce mai multe unitati pentru un singur francizat?

La prima vedere pare un pic absurd si in contradictie cu tot ce ne invata toate cartile si articolele
referitoare la fenomenul francizei. Cum ar putea un singur francizat conduce mai multe unitati? Nu s-ar afla
acestea in competitie una cu cealalta? Si cum ramane cu exclusivitatea teritoriala care se acorda, de obicei,
unitatilor deschise de francizati? Francizorii acorda sau ar acorda mai multe licente de operare unui singur
francizat?
Pornind de la ultima intrebare, la prima vedere pare foarte logic: da, este in interesul francizorului sa
vinda cit mai multe francize si deci, bineinteles ca ar acorda mai multe licente unui singur operator. La urma
urmei, acesta este scopul francizorului, sa vinda si sa se deschida, astfel, cit mai multe unitati francizate. Dar, ca
in toate, si aici exista o limita. Un francizor nu are nici un interes sa fie deschise atit de multe unitati incit, in
final, acestea sa fie fortate sa se retraga din afaceri datorita concurentei prea mari din cadrul retelei. Deci, daca ar
cistiga la inceput, prin taxele de francize incasate, un astfel de francizor ar pierde ulterior deoarece, prin
inchiderea unitatilor, nu i s-ar mai plati redevente si celelalte taxe.
Din punctul de vedere al vinderii francizei, francizorii, insa, considera ca francizatii care detin mai multe
unitati sunt de preferat celor care detin o singura unitate deoarece primii contribuie la mentinerea unei
uniformitati in cadrul retelei. Pe de alta parte, francizorii considera ca proprietarii acestor mini-retele de unitati
francizate nu se adapteaza la conditiile pietei locale la fel de bine ca francizatii care detin o singura unitate
operationala.
De asemenea, s-a observat ca francizatii care opereaza mai multe unitati din cadrul aceleasi francize se confrunta
cam cu aceleasi probleme ca si francizorii care, in afara de a vinde francize, au deschis ei insisi unitati pe care le
opereaza. O cauza a acestor probleme ar fi faptul ca atit unii cit si ceilalti angajeaza manageri care sa preia o
parte din sarcinile conducerii unitatilor respective. Acesti manageri, insa, nu sunt intotdeauna motivati
contractual astfel incit sa fie "ochii si urechile" francizatului cind vine vorba de conducerea unitatii si, deci, sa
actioneze exact asa cum ar actiona francizatul in rezolvarea unei probleme. Astfel, apare problema monitorizarii
activitatii unitatilor detinute de catre francizat, iar aceasta problema devine vitala pentru succesul mini-retelei.

2. LEASINGUL

2.1. Definire

Leasing-ul este o operatiune comerciala prin care o parte denumita locator/finantator transmite pentru o
perioada determinata dreptul de folosinta a unui lucru al carui proprietar este catre alta parte, denumita utilizator,
la solicitarea acesteia din urma, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de
leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a
prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.

2.2.Originea si evolutia

Analiştii comerţului internaţional au scos în evidenţă faptul că leasing-ul constituie o expresie a

tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenţa asupra acestui tip de contract este explicată de
mai mulţi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor.
Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, să pătrundă şi în
alte ţări, îndeosebi în Europa.
În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin
Uniform Commercial Code. În Marea Britanie, Franţa şi Belgia s-au elaborat reglementări, care definesc relaţiile
contractuale pe bază de leasing şi precizează operaţiunile pe care le include.
Leasing-ul a fost determinat, în apariţia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie şi în alte ţări
erau întâmpinate greutăţi în finanţarea afacerilor, ca urmare a rigidităţii formelor şi procedeelor existente.
Oamenii de afaceri simţeau nevoia dotării societăţilor lor comerciale cu echipamente moderne, în condiţiile în
care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpărării unor bunuri de
la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienţi care aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi
eficientă.

2.3.Leasingul in legislatia romana

Cadrul legislativ în domeniul leasingului este:

 Ordonanţa Nr. 51/28.08.1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing
 Legea Nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile
de leasing
 Legea nr. 99 din 26 mai 1999 - Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing
 Norme privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing
 Ordonanţa Nr. 51/1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing

2.4.Contractul de leasing
 În România, prima menţiune a leasing-ului într-un act normativ datează din anul 1995, şi este utilizat în
cuprinsul unei ordonanţe referitoare la echipamentele importate în cadrul unor astfel de tranzacţii; astăzi,
domeniul este reglementat prin Ordonanta Guvernamentala nr. 51/1997, republicata in Monitorul Oficial nr. 9
din 12.01.2000, operatiunile de leasing constituind o noua categorie de fapte de comert care se adauga la cele
prevazute de art. 3 Cod Comercial.

Elementele contractului de leasing sunt:

a. Partile:
- locatorul/finantatorul;
- utilizatorul.
b. Descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing;
c. Valoarea totala a contractului de leasing;
d. Valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora;
e. Perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului;
f. Clauza privind obligatia asigurarii bunului.  

Partile intr-un contract de leasing sunt:

a. Utilizatorul (locatarul) - clientul solicitarilor sau beneficiarul lucrului;
b. Finantatorul operatiunii - creditorul sau cumparatorul bunului (de regula, este o societate comerciala
specializata);
c. Furnizorul (vanzatorul) - constructorul, producatorul sau fabricantul lucrului.

Obiect al operatiunilor de leasing il pot constitui bunurile imobile, bunurile mobile de folosinta
indelungata aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru,
manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.
Statistic, obiect al leasingului il formeaza in special echipamentul de calcul, aparatele si instrumentele de
masura, mijloacele de transport, masinile unelte, masinile agricole.
Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin
astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.
În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:
 să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;
 să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;
 să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor;
 să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu sunt
din culpa utilizatorului.
Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:
 să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract;
 să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;
 să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în care
asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite acordul societăţii
de leasing;
 să conserve bunul în stare de funcţionare;
 să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.
Sunt cunoscute doua tipuri de contracte de leasing:
-leasingul financiar , care transfera , in mare masura, toate riscurile si avantajele aferente dreptului de
proprietate asupra bunului .Titlul de proprietate poate fi transferat , in cele din urma , sau nu.
-leasingul operational , care este operatiunea de leasing ce nu intra in categoria leasingului financiar.

2.5.Operatiunile de leasing

Operatiunile triunghiulare de leasing reprezinta o forma des intalnita a leasing-ului. Initiativa apartine,
de regula, utilizatorului care are nevoie de un anumit bun sau grupuri de bunuri si procedeaza la prospectarea
pietei pentru identificarea unui eventual furnizor si a unui finantator.
 Dupa ce furnizorul si utilizatorul s-au pus de acord asupra perfectarii unui contract de vanzare-cumparare
cu privire la bunul dorit de utilizator, utilizatorul va adresa finantatorului o cerere, cuprinzand date referitoare la
caracteristicile tehnico-functionale ale bunului dorit, la situatia sa materiala si financiara, la identificarea
furnizorului si detaliile negociate in privinta contractului de vanzare-cumparare.
Daca finantatorul accepta cererea, el va intra in afacere preluand din acel moment, in nume propriu, negocierea
cu furnizorul cu care incheie contractul de vanzare-cumparare. Vanzarea lucrului, desi se perfecteaza la
momentul in care finantatorul intervine, intra in vigoare la data incheierii procesului verbal de predare-receptie,
intervenit intre furnizor si utilizator.

Drepturile beneficiarului si ale finantatorului fata de furnizor:

1.Beneficiarul (utilizatorul bunului), in calitate de mandatar, este imputernicit de Finantator, in calitate de

mandant, sa achizitioneze titlul de proprietate asupra bunului ales de el, sa rezolve orice diferend privind
calitatea bunului si sa conserve bunul pana la manifestarea optiunii de cumparare - va negocia cu furnizorul
conditiile de cumparare, pretul, modalitatile de plata, modalitatile de livrare, momentul transferului proprietatii
si a riscurilor, asigurarea transportului, data si locul receptiei, termenele de formulare a reclamatiei cantitative si
calitative, modul de solutionare a acestora, penalitatile pentru nelivrare sau livrare necorespunzatoare, efectele
fortei majore si suportarea consecintelor etc.;

2.Finantatorul primeste mandat de la Beneficiar sa procure bunul ales de acesta din urma in scop de garantie,
astfel incat beneficiarul sa raspunda de riscuri.

Utilizatorul, in temeiul mandatului primit, va indeplini formalitatile administrative de a sta in justitie si

de a introduce actiunile in garantie contra furnizorului.
Rolul furnizorului este secundar, obligatiile sale limitandu-se la garantarea calitatii bunului.
Finantatorul (societatea de leasing) nu raspunde pentru cazul in care bunul ce face obiectul contractului
de leasing nu este livrat utilizatorului, cu exceptia cazului in care societatea de leasing are calitatea de furnizor;
in aceasta situatie, utilizatorul se va vedea nevoit sa plateasca redeventele convenite, fara ca el sa se poata bucura
de folosinta bunului contractat, sfarsind prin a plati intreaga valoare a contractului.
In cazul leasing-ului, contractul de locatiune este precedat de o promisiune bilaterala (reciproca, sinalagmatica)
de locatiune, ceea ce inseamna ca finantatorul promite ca va da in locatie lucrul pe care il cumpara, iar
utilizatorul promite ca il va lua ca locatar. Practic, contractul de locatiune este un instrument juridic de punere a
lucrului la dispozitia utilizatorului.

2.6.Fazele operatiunii de leasing

Fazele operatiunii de leasing:

a. Achizitionarea bunului de catre societatea finantatoare;
b. Restituirea treptata de catre beneficiar a creditului primit (prin plata redeventelor), folosind resursele
financiare obtinute din exploatarea bunului (a investitiei). Redeventa contractului de leasing cuprinde:
ratele de amortizare ale bunului, chiria pe capitalul neamortizat, taxele, asigurarile, precum si o marja de
profit a societatii finanþatoare;
c. Dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului sa-si exprime optiunea privind bunul care face
obiectul contractului de leasing.

La incetarea perioadei de inchiriere, utilizatorul are urmatoarele posibilitati:

a. sa restituie bunul finantatorului, contractul luand astfel sfarsit;
b. sa reinnoiasca locatiunea pentru o noua perioada si cu chirie redusa. Leasing-ul nu poate fi insa asimilat
vanzarii pe credit, deoarece pana la expirarea duratei locatiunii si manifestarii optiunii de cumparare,
utilizatorul este un simplu locatar, iar translatia proprietatii nu opereaza cu efect retroactiv;
c. sa cumpere bunul la un pret rezidual (diferenta dintre pretul platit de investitor si sumele restituite,
periodic, de catre beneficiar). Deoarece pretul de cumparare este inferior valorii reale a bunului, aceasta
varianta este cea mai avantajoasa pentru utilizator.
 2.7.Tipuri de leasing

Cele mai intalnite forme ale leasingului sunt:

1. Leasing-ul direct;
2. Leasing-ul financiar;
3. Vanzare si leaseback.
1. Leasing-ul direct
Cel care da bunul cu chirie este producatorul, care detine dreptul de proprietate asupra bunului respectiv,
utilizatorul detinand numai dreptul de folosire a bunului. Deseori, cel care da cu chirie este obligat prin
contractul de leasing sa asigure si service-ul de intretinere; intr-un asemenea caz se vorbeste de service lease. Un
element foarte important este clauza anularii. Utilizatorul bunului poate sa decida sa nu mai plateasca chiria,
inainte de expirarea termenului de inchiriere, atunci cand bunul respectiv s-a uzat moral inacceptabil de mult sau
nu mai este necesara prelungirea contractului din cauza declinului activitatii chiriasului. Platile prevazute prin
contract nu acopera in intregime costul bunului, iar durata contractului este mult mai mica decat durata normala
de utilizare a bunului, cel care da cu chirie asteptandu-se fie sa vanda bunul la incheierea contractului de leasing,
fie sa inchirieze bunul si altor chiriasi.

2. Leasing-ul financiar
In aceasta forma de leasing exista trei parti: finantatorul, utilizatorul si, respectiv, furnizorul bunului. Utilizatorul
selecteaza bunul si negociaza pretul si termenul de livrare cu furnizorul, apoi negociaza conditiile de incheiere a
contractului de leasing cu finantatorul. Finantatorul (de regula o firma de leasing) achizitioneaza bunul vizat si il
ofera utilizatorului prin contract de leasing.
O forma particulara este leasing-ul parghie. Finantatorul furnizeaza celui care da cu chirie o mare parte din
fonduri necesare pentru achizitionarea bunului respectiv. Cel care da cu chirie trebuie sa ramburseze imprumutul
contractat pentru achizitia bunului. Redeventa contractului de leasing variaza functie de conditiile financiare in
care a fost obtinut imprumutul.

3. Vanzare si leaseback
Proprietarul bunului (teren, cladire, echipament) vinde bunul respectiv si incheie simultan o intelegere cu
cumparatorul pentru a inchiria bunul respectiv in anumite conditii. Cumparatorul bunului poate fi o banca, o
firma de asigurari, o societate de leasing, un investitor particular.
Vanzatorul primeste imediat pretul de cumparare al bunului si utilizeaza bunul, platind redevente noului
proprietar (cumparatorul).

CONCLUZII

Franciza si leasingul reprezinta doua concepte economice foarte raspandite in ziua de azi. Franciza este
una din cele mai raspandite tipuri de afaceri in lume si in continua dezvoltare in ultimii ani, iar leasingul
reprezinta o operatiune comerciala de finantare prezenta in aproape toate mediile de afaceri din lume.
Urmarind evolutia lor putem spune ca cele doua concepte vor fi prezente in mediile economice si de afaceri
mondiale mult timp de acum in colo si vor fi din ce in ce mai intalnite intr-o tara in plina dezvoltare economica
asemeni tarii noastre. Cunoasterea si stapanirea acestor doua concepte poate fi utila oricui si la un moment dat
poate reprezenta un avantaj in afaceri si viata.
 Bibliografie

1. Philip Kotler, Kevin Lane Keller, Managementul marketingului, Editia a V-a, Ed. Teora,
Bucuresti, 2008 – pag.742-744;
2. William M. Pride, Robert J. Hughes, Jack R, Kapoor, Bussiness Editia a III-a, Ed.
Houghton Miflin, Boston, 2002, pag. 117-123;
3. Ion Stancu, Gestiunea financiara a agentilor economici, Ed. Economica, Bucuresti
1994,pag 283-284;
4. Eric N. Berkowitz, Roger A Kerin, Steven W. Hartley. William Rudelius, Marketing
Editia a IV-a, 2004, pag. 426-427, 436, 472;
5. www.finantare.ro
6. www.francize.com.ro
7. ro.wikipedia.org