Sunteți pe pagina 1din 120
inter s ec þii chi º in ã u ane inter s ec þii chi

intersecþii chiºinãuane

inter s ec þii chi º in ã u ane inter s ec þii chi º

intersecþii chiºinãuane

þii chi º in ã u ane inter s ec þii chi º in ã u

intersecþii chiºinãuane

Licã SAINCIUC
Licã SAINCIUC

COLINA ANTENELOR DE BRUIAJ

CHIªINÃU

2000

Lică Sainciuc

COLINA

ANTENELOR

DE

BRUIAJ

ediţie electronică

Lic ă Sainciuc COLINA ANTENELOR DE BRUIAJ edi ţ ie electronic ă CHI Ş INAU 2000

CHIŞINAU 2000

Vreau să mulţumesc pentru ajutor celor fără de care această carte n-ar fi văzut lumina zilei:

Violeta Popa

Vitalie Popa

Glebus Sainciuc

Prof. A.Marinciuc

Tamara Nesterov

Rodica Iuncu

Vsevolod Ciornei

Natalia Dubina

Iulian Filip

Nicolae Pojoga

Claudia Partole

colaboratorilor Bibliotecii Naţionale

Dmitri Reutov

şi

Petr Starostenko

Iuliu Gheorghiciuc

Iury Colesnic

Coperta 1:

Biserica Sf. Ilie / Intersecţia străzilor Cojocari, Iacub, Popii și Marian.

Coperta 4:

Chișinăul secolului 18. Desen.

Editor literar Nicolae Pojoga

THE JAMMING AERIALS HILL

The book inserts some issues published in the course of the last ten years following Perestroika on the fate of the historic medieval Downtown of Chisinau (capital of the Republic of Moldavia) that has been systematically demolished since the end of World War II. In spite of some superficial changes in cultural attitude of authorities, there may be detected no essential shift in the domain of the care and protection of monuments.

© Lică Sainciuc

Published in the Republic of Moldavia

A OPTA COLINĂ

Volumul conţine atât articole din presa periodică pe parcursul a mai bine de zece ani, reluate cu fidelitate ( urmărindu-se probabil continuitatea şi - din nefericire - actualitatea problemei), precum şi altele, completate cu date la zi, constituind astfel o noutate în domeniu. Elementul de “Scrisoare deschisă către…” al publicisticii alăturat investigaţiilor se face suportul unui studiu de referinţă. “Colina Antenelor de Bruiaj” este o carte rară, fie şi pentru faptul că nu păcătuieşte sentinţe. Autorul atenţionează. Subiectele abordate, de asemenea.

Nu vom căuta aici metodologie şi tipic, căci vom da de gustul amar al părerilor de rău pentru tot ce n-am ştiut,

mai trecând odată peste aceste pagini ca prin “

odăilor una într-alta, una într-alta, de ieşeai în altă parte, în cu totul altă stradă, şi până treceai abia de

zăreai un pic de lumină

Aşa se face că Marea Demolare Sistematizată a Târgului Vechi constituie prin efectele ei unicul document palpabil: Vedem numai dacă a fost distrus.

şirul

”.

N.P.

Acuarel ă , 1990 Biserica-martir Sf. Ilie (1799 - 1961). Se af la în zona

Acuarelă, 1990

Biserica-martir Sf. Ilie (1799 - 1961). Se afla în zona magazinului "Buchinist".

Piaţa oblongă de alături de asemenea era numită Sf.Ilie. Astăzi ea poartă denumirea "Bulevardul Cosmonauţilor", probabil din considerente, că Ilie era primul cosmonaut, în călătoriile sale pe caldarîmul cerului.

PREŢUL MEMORIEI

şi pieţele sunt un amestec izbitor de elemente

apusene şi răsăritene. Lângă malurile Bâcului mai puteţi găsi oraşul vechi cu alei şi străzi şerpuitoare pitoreşti. Dar se face multă reconstrucţie, şi cu încetul casele vechi dispar

(Ghid turistic prin Europa. Londra. 1977)

Străzile "

Fără un Kremlin sau o Cité, pornind totuşi, de la un nucleu, de la un germene din care s-a dezvoltat şi a crescut, Chişinăul a devenit o urbe modernă şi atrăgătoare, o

capitală "cu umeri albi de piatră". Dar tot mişcându-se aşa viguros spre viitor, a cam

rămas fără trecut

cam fără memorie.

Or, trei perioade de istorie a Chişinăului s-au întruchipat în trei zone istorice:

1. Oraşul Vechi, de la întemeiere în sec. 15 şi până la începutul sec. 19. In 1677 Miron Costin îl consideră "orăşel", ceva mai târziu, la începutul sec. 18, aici sunt desemnaţi doi pârcălabi, astfel Chişinăul întrece ca mărime alte târguri moldovene ca Hârlău, Târgu-Frumos, Bacău, Vaslui, care aveau câte un pârcălab. Cam haotic, dar nu chiar de lepădat, acest orăşel spre începutul secolului trecut a avea în palmares "şapte biserici şi 448 de prăvălii". Teritoriul Oraşului Vechi era cuprins între rîul Bâcu şi străzile Negruzzi, Frunze b şi Zaikin;

2. Perioadei a doua îi corespunde Oraşul Nou (începutul sec. 19 — jumătatea sec. 20), cel cu plan regulat. Se întinde spre gară, str. Livezilor c , piaţa Frunze d ;

perioada sovietică — cu o expansiune

surprinzătoare pe toate dimensiunile.

Trei zone cu trei destine diferite: Oraşul Modern se dezvoltă, Oraşul Nou se păstrează, iar Oraşul Vechi se distruge.

3.

Şi

în

fine,

Oraşul

Modern

a Cel de-al 19-lea.

b azi: strada Columna.

c azi: strada A. Mateevici.

d intersecţia străzilor Ştefan cel Mare, Ion Creangă şi Calea Ieşilor. [azi Piaţa Cantemir]

5

Culpabil ă de a fi oblic ă , cu toate meritele de strad ă veche,
Culpabil ă de a fi oblic ă , cu toate meritele de strad ă veche,

Culpabilă de a fi oblică, cu toate meritele de stradă veche, istorică, că pe aici trecea drumul cel mai scurt de la casa unde stătuse Pușkin până la cea a boierului Vartholomeu, această strada este condamnată de instanţe. I-au mai rămas zile, poate luni: crima-i prea mare – străzile viitorului luminos au voie să fie numai ortogonale

Fotografia a fost făcută în noiembrie 1987. Astăzi (august 1988 - N.N.) aceste clădiri nu mai există.

Da, anume Oraşul Vechi, cu o istorie semimilenară, are de suferit cel mai mult: a fost distrus şi ars în timpul războiului, este demolat după război, procesul continuă şi în prezent.

6

Cl ă direa Muzeului Bisericesc. Demolat prin 1965. În “ Basarabiei, în trecut ctitoria neuitatului

Clădirea Muzeului Bisericesc. Demolat prin 1965.

În “

Basarabiei, în trecut ctitoria neuitatului Iosif Parhomovici".

casa bătrânească a mitropolitului Gavriil, din faţa bisericii s-a înrefiinţat Muzeul Istoric-Bisericesc al

Gheorghe Bezviconii

Proiectul de sistematizare elaborat în perioada imediat postbelică sub conducerea

lui A. Şciusev 1 , deşi recroieşte reţeaua de străzi (mă rog pe atunci domneau alte concepţii

în materie de urbanistică, de ecologie şi

monumente mai principale ca Soborul Vechi, bisericii Sf. Ilie, Muzeul Bisericesc,

bisericuţa lipovană ş.a.

Iar ceva mai târziu începe distrugerea totală a Oraşului Vechi. Este elaborat un plan nou, care prevede păstrarea doar unei singure case vechi — celei în care probabil trăise Puşkin.

Mai apoi, la începutul anilor 80, s-a pornit să se vorbească de o "zonă puşkinistă", ce ar cuprinde partea vestică a Oraşului Vechi. Vorbele continuă şi astăzi. Anume vorbe, căci aria virtualei zone şi suportul ei material imobil se reduce pe an ce trece. In genere Oraşul Vechi are "noroc" de Puşkin, că se pot aduce "considerente" de felul că "pe aici şi pe aici a călcat piciorul lui!", de parcă să nu fi fost poetul surghiunit aci, locul trebuia făcut una cu pământul

de istorie), prevede păstrarea intactă a unor

7

Anul trecut am publicat la rubrica "Scrisoarea săptămânii" un material intitulat

"Iarăşi despre oraşul vechi". Se iscă întrebarea: oare s-a schimbat ceva de atunci? Cu

(Fotografia alăturată a fost

făcută în noiembrie 1987. Astăzi aceste clădiri nu mai există). Demolările continuă.

adevărat s-a schimbat: au mai fost demolate clădiri, străzi

rat s-a schimbat: au mai fost demolate cl ă diri, str ă zi Ultimele zile ale

Ultimele zile ale pieţei Sf. Ilie.

Potrivit planului general de sistematizare a oraşului, bulevardul Frunze (Cosmonauţilor) a vine să taie cu fiecare zi cartierele vechi. Intersectându-se cu bulevardul Tineretului b deja existent, va forma o încrucişare enormă, ce va pune astfel definitiv cruce Oraşului Vechi.

a azi: Cantemir / Cosmonauţilor — magistrală în construcţie.

b azi: bulevardul Renaşterii

8

Dezvoltarea p ă r ţ ii istorice a municipiului se conform ă ultimei variante a

Dezvoltarea părţii istorice a municipiului se conformă ultimei variante a Planului General, care prevede desfiinţarea totală a structurii medievale care se mai păstrează. Potrivit lui vor fi demolate străzile O.Goga (Goliei și Opștii — ocolul târgului de cândva), Ţirelman (Popii), Sârbească, Bălănescu, porţiunea veche a străzii Armeanu, vestigii ale străzilor Căprienei, Armenești, Arh.Mihail etc Bulevardul Cantemir– Cosmonauţilor vine să taie ce a mai rămas din cartierele vechi.

Cine să apere Oraşul Vechi? Cică avem o Societate pentru ocrotirea monumentelor 2 , un Minister al culturii, câteva uniuni de creaţie. Acum mai avem şi un Fond al culturii. O fi şi alte organizaţii obşteşti.

Mai rămâne şi opinia publică.

E clar că majoritatea populaţiei nu e de baştină din Chişinău. Ar putea oare faptul acesta să fie motiv de nepăsare? Probabil că nu. Mânăstirea Căprienei nu este apărată doar de căprieneni!

9

Piatr ă mormântal ă din peretele bisericii, 1817. Stâlp funerar, 1815 Era pe timpuri ș

Piatră mormântală din peretele bisericii, 1817.

Stâlp funerar, 1815

Era pe timpuri și un mormânt pe care scria: "Aici zace trupul robului lui Dumnezeu Paul Gh. Gore, din neamul Boierilor Moldovei Leoa, Membru Onorar al Academiei Române, f. Vice- Mareșal al Nobilimei Basarabene, Deputat al Nobilimei judeţelor Orhei și Chișinău, n. 27–VII–1875 † 8–XII–1927"

Foto E.Marvan.

u, n. 27–VII–1875 † 8–XII–1927" Foto E.Marvan. Din când în când se fac auzite lament ă

Din când în când se fac auzite lamentări asupra clopotniţei distruse a catedralei, care a fost zidită abia în 1836 şi despre care Ştefan Ciobanu zicea “Clopotniţa din faţa catedralei, destul de înaltă, nu reprezintă nimic deosebit”. Dar nici un cuvânt pentru bisericile Sf. Ilie sau Soborul Vechi, ctitorii din secolul 18.

Cei investiţi cu păstrarea monumentelor au grijă să instaleze plăci doar pe clădiri destul de recente şi n-ar fi de mirare să dăm într-o bună zi de o placă pe care să fie scris:

"Monument de arhitectură din a doua jumătate a sec. XX. Ocrotit de stat". Se recurge la o confundare voită a noţiunilor. Or, comparând un 'monument martor al evenimentului' cu un 'monument ridicat în cinstea evenimentului', vom vedea că doar în primul caz monumentul are valoare istorică. Aprecierea vestigiilor trecutului se face după criterii estetice subiective: dacă-i frumos, îl păstrăm, dacă urît — ba. Gusturile însă mai evoluează, se mai schimbă. De asemenea şi gradul de cultură a celor în drept să-şi spună verdictul.

Deocamdată din Oraşul Vechi au mai supravieţuit, cât de cât, două porţiuni: prima — cartierele cuprinse între casa Puşkin şi biserica Bunavestire; cea de-a doua — cartierele din zona bisericilor Sf.Gheorghe – Sf.Haralamb – Armeneasca. Ne-am pomenit cu nişte rămăşiţe, care totuşi mai pot fi salvate, astfel ca în viitor să se revină încetul cu încetul la restabilirea centrului vechi, la rezidirea celor mai valoroase monumente de istorie şi arhitectură demolate, ale căror planuri şi fotografii s-au păstrat (cum de fapt se procedează în alte oraşe ale Uniuni Sovietice).

10

Casa proprietarului Jelescu. In edi ţ iile Comisiunii Monumentelor din Basarabia figureaz ă drept “casa

Casa proprietarului Jelescu. In ediţiile Comisiunii Monumentelor din Basarabia figurează drept “casa Bulgaru”;

Foto din arhivele familiei Jelescu. 1900.

Planul cartierului din vecinătate, 1834.

Casa se află la intersecţia străzilor Cojocari și Hâjdău,

vremea Turcilor”. Parţial se mai păstrează și azi. S-ar mai putea restaura. Nu este inclusă în lista sovietică nici cea post-sovietică a monumentelor.

de pe

ă nici cea post-sovietic ă a monumentelor. de pe  Casa Jelescu/Bulgaru, Foto Comisiunea Monumentelor .
ă nici cea post-sovietic ă a monumentelor. de pe  Casa Jelescu/Bulgaru, Foto Comisiunea Monumentelor .

Casa Jelescu/Bulgaru,

Foto Comisiunea Monumentelor . 1920.

Oraşul Vechi ar trebui să fie declarat zonă interzisă pentru experienţe urbanistice de câmp liber (sau de junglă braziliană 3 ); să fie aplicate doar proiecte individuale ce se vor încadra organic în ambianţa istorică, cu o strictă respectare a reţelei vechi de străzi.

Subterfugiile de felul că Oraşul Vechi este şubred şi insalubru, nu rezistă în faţa experienţei moderne din domeniul reconstrucţiei oraşelor cu zone istorice. Azi este nevoie doar de dorinţă şi investiţii, probabil investiţii mari.

La ce preţ însă poate fi evoluată memoria?

1988

NOTE

A.V. Şciusev, arhitect rus, născut în Basarabia, s-a făcut cunoscut ca autor al mausoleului lui V.I.Lenin.

1

2 Un citat din rezoluţia Societăţii pentru ocrotirea monumentelor de istorie şi cultură din 26 iulie 1990: “V съезд Общества решительно осуждает акты вандализма над памятниками истории и культуры и считает, что все, что создано руками мастеров прошлого и настоящего, должно быть сохранено. В особенности (S.N.) памятник В.И.Ленину на площади Победы, созданный скульптором С.Меркуловым при участии нашего знаменитого земляка А.Щусева

3 Aluzie la oraşul Brasilia, proiectat pe un loc virgin, nelocuit de oameni — NR.

А . Щусева ” 3 Aluzie la ora ş ul Brasilia, proiectat pe un loc virgin,

12

Cronologia târgului până la 1812

1400

1430~40

sat de ceea parte a Bâcului, în dreptul Chişinăului lui Albaş, la Fântâna Mare.

1436

hotar lângă Chişinăul Acbaşului

1437

Visternicenii

1457-1504

satul Buiucani. Domnia lui Ştefan cel Mare

1466

boierul Vlaicu: Chişinău, Albişoara, mori

1500

1502

un oarecare loc Spiroasa (Schinoasa)

1517

iaz Visternicenii lui Ieremia

(Schinoasa) 1517 iaz Visternicenii lui Ieremia 1525 o jum ă tate de sat de cealalt ă

1525

o jumătate de sat de cealaltă parte de Bâc, în dreptul Băii lui Albaş, la Fântâna Mare, dăruită mănăstirii Moldoviţa

1548

Hruşca vândută cu 180 Galbeni tătărăşti

1576

P.Şchiopul (strămoş de al lui Vlaicul) vinde vornicului Dragoş cu 500 Galbeni mori

15

1600

1608

Buiucani: iaz & mori Bâc: 6 părţi

1609–1610

ştiutori de carte la Chişinău

1610

Buiucani: ai lui Dumitrache

1616

hotar NV Boiucani / Chişinăul - C.Roşca

1620

Maria Dumitrache dăruieşte Buiucanii mânăstirii Galatei

1641

mânăstirea Sf.Vineri din Iaşi Munceşti

1642

preotul Buiucanilor

Gheţioana, Spinoasa

1642

28 aug

Vasile Lupu dispune stabilirea hotarelor

1645

Biserica domnească Sf.Ierarh Nicolae (actuala Armeneasca) ctitoria lui Vasile Lupu

1646

satul Munceşti

1661-1665

Visternicenii daţi “târgoveţilor din Chişinău pentru ca să mărească hotarul târgului”

1666

2 mar

"târgoveţii Chişinăului"

1666

Hruşca de sus — 60 Lei

1669

pârcălabi de Chişinău, Luca şi Andronachie

1671

29 nov

lupta de la Chişinău de pe Bâcu primul şoltuz (căpetenie de oraş)

1676

cadou trei dughene din Chişinău

1677

Miron Costin: oraş

1684

“orăşelul Chişinău în ţinutul Lăpuşnei”

sf. sec. 17

doi pârcălabi

1683

ars şi devastat de cazaci

1690

ars de turci şi tătari

1698, 9 iul

Grigoraş Sava pârcălab de Chişinău

sf. sec. 17

doi pârcălabi

Biserica Sâneculaie 1700 1701 serdar Cârstea 1707 23 apr vizita lui Antioh Cantemir 1712 impozit

Biserica Sâneculaie

1700

1701 serdar Cârstea

1707 23 apr

vizita lui Antioh Cantemir

1712

impozit la hotarul târgului

1720

Vovinţeni

1734

- 1742

V. Mazarachi pârcălab

1738

Buiucanii sunt mutaţi stabilirea hotarelor de Năstase Lupu;

1739

ars şi refăcut spre Buiucani risipită biserica Domnească Sf.Nicolae

1740, 10 oct

vama domnească şi poşta

1741

Lupu Năstasă ridică biserica Sf.Arhangheli, în locul bisericii Sf. Nicolae “fiind înainte domnescă şi în vremea tulburărilor ce au vinit moscalii aice în ţară s-au răsăpit de tătari din temelie”

1743, 9 iul

Lupu Năstasă dăruieşte bisericii Sf.Arhangheli un “Anthologhion” Biserica Sf.Arhangheli este atestată şi ca mănăstire.

1747

rezidirea bisericii Sf.Arhangheli "din temelie" - 2 preoţi şi diacon

1748

expansiune spre Buicani

1752

– 72

biserica Măzărache; clopotniţa

1818

16

1767 Vovinţănii cumpăraţi de Galata

ambasadorul francez în Turcia Franz de Tott primit de un “guvernator” al Chişinăului

egumenul mănăstirii Sf. Arhanghel din Chişinău

egumenul m ă n ă stirii Sf. Arhanghel din Chi ş in ă u Piatr ă

Piatră memorială din curtea bisericii Sf.Ilie demonstrează dăinuirea sacralităţii acestui loc:

Acest u stă l pu lau rădikatł robu l lui dm ˇnezău šefanł nuôrł pentru pomenirě lui şi a pări n ţilor lui:

dìakonu l nuôrł marìä vasilìe marìä şi aksenìä gahiţa ce sau robi t de tătari vlět a ˇw ˇpa mai a ˇì

Acest stâlp l-a rîdicat robul lui Dumnezeu Ștefan Nour pentru pomenirea lui și a părinţilor lui:

diacon Nour, Maria, Vasilie, Maria și Acsenia,

Gahiţa ce s-a robit de tătari. Văleat 1781 mai 11.

1772

primul recensământ al Moldovei

1774

162 de impuneri

1777

refacerea bisericii Invierea Domnului de Constantin şcanu (actuala Constantin şi Elena)

1781

“Stâlpul lui Nour” din curtea bisericii Sf.Ilie

1788

ars: resturile prăvăliilor formau un patrat de piatră de cca. 600m

6–7 biserici

1789

ars

biserica Bunavestirea de piatră, ruinată

1790

"dascăl de învăţat copii"

dascălul Ştefan copie “Alexandria” la comanda negustorului chişinăuan Donie

1793

ars

1794

biserica Sf. Ilie primeşte în dar un “slujebnic” editat la Iaşi

1795

Biserica Bunăvestirea din lemn (!)

1797, 12 dec

acord dintre 57 negustori şi mănăstirea Galata de reglementare a relaţiilor economice, patrimoniale şi fiscale

1798

70 prăvălii; 30 crâşme

Biserica Sf.Ilie; refăcută de Toader Sabău în 1806

1800

harta moşiilor, care urma să fie aprobată de divan

1800

1803, 28 mai

ordin de deschidere a şcolii domneşti la Chişinău

1805

întăriţi Buiucanii & Vovinţenii pe Bâcul la Galata

1804

Teodor Măcărescu reface biserica Sf.Arhangheli

1804

începe rezidirea bisericii Sf.Vineri; terminat la 1830

1806

biserica Sf. Ilie refăcută de Toader Sabău

17

1807

biserica Bunăvestirea

ctitorită (!!)

1811, 30 aug

Catastihul (statutul) breslei ciubotarilor din Chişinău

1812

anexarea la Rusia

din Chi ş in ă u 1812 anexarea la Rusia Interiorul Bisericii Sf.Ilie "Nicio biseric ă

Interiorul

Bisericii Sf.Ilie

"Nicio biserică nu este mai bogată ca aceasta în atâtea icoane, mari și mici, așezate atât în pridvor, cât și în tot cuprinsul bisericii propriu zise." - scria Șt. Berechet în anii 20.

Biserica-martir Sfin ţ ii Arhangheli Mihail ș i Gavriil - "Soborul Vechi" (1747 - 1962).

Biserica-martir Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil - "Soborul Vechi" (1747 - 1962). Pe locul ei se află terenul de sport al Liceului Comercial (în spatele cinematografului "Moscova"). Alături se înălţa până prin 1967 clădirea Muzeului Bisericesc.

.

ISTORIA IN CURS DE DISPARIŢIE

Corespondenţă particulară ce prezintă interes general

Scrisoare de departe

MULSTIMATE LICĂ SAINCIUC,

Vă rog să primiţi manuscrisul meu: Biserica Sf. Arhangheli — Soborul Vechi din Chişinău, pe care îl încredinţez pentru predare solului poporului moldovean dna Leonida Lari.

Manuscrisul meu este redactat demult, în 1985 şi urma să-l public într-o revistă istorică de aici. Dar s-a întârziat!

Acum d-voastră aţi avut curajul să publicaţi în "Literatura şi arta" nr. 35 din 25 august 1988, despre SOBORUL VECHI şi să ridicaţi glas împotriva demolării lui. Pentru completarea documentară asupra monumentului moldovenesc, Vă rog luaţi asupra d-voastră sarcina, ca să se publice manuscrisul meu, autorizându-vă să ştergeţi ceea ce se va considera de prisos.

La 8 sept. 1988 V-am adresat scrisoare de felicitare pentru articolul d- voastră publicat, care rămâne un document itoric şi pentru care cititorii şi glasul strămoşilor va striga din morminte: mulţumim nepoate!

Mulţumindu-vă

şi eu pentru ceea ce veţi face pentru publicarea

manuscrisului meu, Vă exprim preţuirea mea.

Dr Paul MIHAIL în al 84-lea an. 5 noiembrie 1988 Bucureşti

19

20

20

În loc de prefaţă

Mestecenii de Chişinău

Articolul din "Literatura şi arta" era însoţit de câteva fotografii din Oraşul Vechi, însă nu ştiu cum au reuşit să le micşoreze până la dimensiunile unor purici, astfel că nici nu credeam să ia cineva în seamă cele mai vechi monumente ale Chişinăului ce nu mai există (de fapt strada dintr-o imagine îşi mai trăgea ultima răsuflare, "dar s-au luat măsuri" imediate şi eficiente aşa că nici aceea nu mai e), şi cu atât mai mare mi-a fost mirarea când am primit din Bucureşti un răvaş de la Paul Mihail, după cum se vede fost preot la

(Soborul Vechi), biserică ce rămânea mai multe secole centrul

geografic, cultural, istoric al Chişinăului.

biserica Sf. Arhangheli

Aşa cum şi-a încetat nominal existenţa Aralul din momentul când s-a desfăcut în mai multe lacuri, la fel poate fi considerat dispărut pentru noi Oraşul Vechi după ce demolările au lăsat doar câteva insule disparate din spaţiul lui cândva compact, când a fost şters de pe faţa pământului anume centrul centrului — Piaţa Veche, Piaţa Ilie cu străzile adiacente, cu tot complexul arhitectural-istoric.

Cui îi serveşte această totală distrugere?

Cui îi serveşte totala tăinuire a acestei distrugeri?

Deoarece e vorba de nimicirea patrimoniului cultural, pare că avem de-a face cu o ideologie ce cu tot dinadinsul vrea să şteargă nişte mărturii care nu-i convin.

Să fie ateismul? De ce atunci când s-a ajuns la Glasnost se vorbeşte numai de Clopotniţa Catedralei noi, chiar de o virtuală rezidire a ei, şi nimic despre Soborul Vechi, Sf. Ilie etc.? Care-i diferenţa dintre aceste monumente? Toate sunt foarte clericale, doar că Clopotniţa e făcută după şi celelalte înainte de 1812.

Se încearcă restituirea denumirilor vechi — se propune ca străzii Puşkina Gorka să-i fie întors numele de strada Inzov, pe când şi mai veche este “Măcărescu”! Casa în care a trăit Şciusev e făcută muzeu, iar prin casa în care a trăit Maria Cebotari a fost croită o stradă, şi anume strada Kotovski a . Poate pentru că Grigore Ivanovici a fost mai revoluţionar decât Maria şi deci e vorba de ideologie comunistă?

Centrul vechi al Chișinăului. Situaţia la 1946.

Foarte multe clădiri au avut de suferit în urma războiului, însă structura medievală rămânea intactă. Distrugerea a început în timp de pace.

Soborul Vechi, vedere dinspre est, 1943. Ş i tot pe motivul acestei ideologii este p

Soborul Vechi, vedere dinspre est, 1943.

Şi tot pe motivul acestei ideologii este păstrată "tipografia "Iskrei" şi nu cea Eparhială? Atunci de unde-i predilecţia pentru Zaikin faţă de Zamfir Arbore, căci, oricum, scriitorul era oleacă mai socialist decât luptătorul?

Poate, din patriotism se schimbă strada Iaşilor în Jukovski b (până la revoluţie), iar din internaţionalism — drumul Costujenilor în Grenoble (după)?

Oraşul Vechi, medieval, este numit "Zona Puşkin" din patriotism sau din internaţionalism? Şi de ce atunci să nu se cheme Kremlinul "Zona Ion Druţă"?

Poate e vorba de naţionalismul rus, cel velikoderjavnic? Atunci de ce se face Tighina — Bender, că tot Tighina e parcă mai slavoneşte?

Şi doar o singură ideologie, o singură mentalitate ar putea explica toate nedumeririle — ideologia de hoţ: furi, dar zici că n-ai furat, că era al tău dintotdeauna sau că era al nimănui.

a azi: V. Alecsandri.

b azi: N. Iorga.

22

Şi în cazul nostru, când ai furat o bucată de ţară zici că a fost a ta de când e lumea (adică de pe timpul sciţilor, slavilor, Hoardei de Aur, Rusiei Kievene etc.) ori că cel a cui era a lepădat-o (turcii, de exemplu) şi tu ai găsit-o

Ori că era a nimănui, un pustiu (iată şi Puşkin ţi-i martor 1 ), iar dacă cumva pe undeva pare că nu prea fusese pustiu — îl CREEZI.

Că de dărâmat nu e greu.

Şi deloc nu-ţi este mai drag Puşkin decât Eminescu, doar că primul este mai potrivit în calitate de bâtă.

Şi, în mod ideal, "Zona Puşkin" ar fi fost să arate ca o piaţă imensă, bine asfaltată, cu o şatră de beton în centru (că nu puteau exista case pe aci) şi o statuie de inox a poetului de vreo sută de metri înălţime şi încă vreo trei mesteceni. Şi atât.

Şi lasă oamenii de bună credinţă să se oţărască la Puşkin şi la mesteceni.

Dr. Paul MIHAIL

Monument de arhitectură Biserica Sf. Arhangheli, soborul vechi din Chişinău (1747-1802)

Chişinăul, menţionat întâia dată în documente la 1436, aşezat pe pârâul Bâc, era punct de legătură între capitala Moldovei prin târgul Lăpuşna cu hanatul tătărăsc. Localitate ridicată pe moşia Buicani şi Vovinţeni, acestea intră ulterior în stăpânirea mănăstirii Galata de lângă Iaşi, ctitoria lui Petru Şchiopu.

Mănăstirea Galata primeşte această danie la 1620, aprilie 28, de la Maria Dumitraşcu postelniceasă, proprietara satului Buicani, judeţul Lăpuşna. Constantin Cantemir voievod la 1690, august 11, în urma unei judecăţi reîntăreşte mănăstirii Galata stăpânirea asupra moşiei Buicani. Grigorie Ghica voievod întăreşte şi el, la 1739 ianuarie 20, mănăstirii Galata înţelegerea făcută cu târgoveţii din Chişinău, care şi-au făcut case şi dughene împresurând hotarul Buicanilor, ca să plătească un impozit anual (bezmân). La 1741 octombrie 24, Grigore Ghica întăreşte hotărnicia satului Vovinţeni, vecin cu Buicani, ca fiind tot a mănăstirii Galata. La 1767 iulie, printr-o mărturie hotarnică, încredinţată de serdarii de la Orhei, se arată că moşia Vovinţeni este cumpărătură a mănăstirii Galata. La stabilirea hotarelor din partea mănăstirii Galata a luat parte egumenul Bisericii Sf. Arhangheli din Chişinău. La 1805 iulie 13, prin cartea Divanului Moldovei se întăreşte mănăstirii Galata stăpânirea asupra moşiilor Buicani şi Vovinţeni pe Bâcu la ţinutul Orheiului.

Ultimul document este din 25 aprilie 1813, dat în Chişinău, prin care vechilii mănăstirii Galata din Iaşi acordă din moşiile sale Buicani şi Vovinţeni "care acum se numesc Chişinău, şi pe

din Ia ş i acord ă din mo ş iile sale Buicani ş i Vovin ţ

23

care este şi biserica Sf. Arhangheli metoh", loc trebuincios pentru zidirea Mitropoliei, cu şcoale de Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Istoricul bisericii Sf. Arhangheli începea încă din sec. al XVII-lea când exista o biserică în acelaşi loc, zidită pe pământul "domnesc". La 1739 această biserică "domnească" fusese risipită de tătari, în războiul ce-l avuseseră cu muscalii pe pământul Moldovei. Voievodul Grigorie Matei Ghica a învoit, în 1747 iulie 27, ca Lupul Năstasă biv agă, care fusese serdar în vremea risipirii

bisericii "domneşti", să rezidească biserica din temelie, cu toată cheltuiala sa, cumpărând acel loc de pe moşia Buicani care era a mănăstirii Galata. Acelaşi domnitor, la 10 octombrie a aceluiaşi an 1747, arată printr-un document că biserica rezidită de Lupul Năstase este unica biserică denumită "domnească" şi pentru ea au fost desemnaţi să slujească doi preoţi şi un diacon. Pe aceşti slujitori domnitorul îi scuteşte "de birurile domneşti şi de plocon vlădicesc şi de toate sarcinile care vor mai

Pentru impozitul "desetinii", adică a zeciuielii, să fie scutiţi de câte 50 de stupi de fiecare

preot şi diacon. Voievodul Grigorie Matei Ghica scuteşte de impozit şi alte împovărăli ("dăjdii şi angărăli") care se percepeau în acea perioadă, şi pe un paraclisier şi un muncitor ajutor ("un ţârcovnic" şi un "posluşnic"), tot de la aceeaşi biserică. Pentru întreţinerea însăşi a bisericii, acelaşi domnitor dăruieşte, de la vama domnească a Chişinăului, câte două ocale de untdelemn şi câte o litră de tămâie. Voievodul Matei Ghica enumeră, la 1 decembrie 1755, într-un hrisov toate drepturile şi scutirile ce le are biserica lui Lupul Năstasă.

veni".

Biserica zidită de Lupul Năstasă, a dăinuit până în ultimul război ruso-turc (1789-1792)2, când Chişinăul a fost ars de turci în retragerea lor. După mărturiile martorului ocular maior secund von Raan, sub cenuşă zăceau şase biserici, între care şi biserica Sf. Arhangheli.

ş ase biserici, între care ş i biserica Sf. Arhangheli. Dup ă Pacea de la Ia

După Pacea de la Iaşi (1792), boierimea şi levantinii şi-au ridicat casele din nou pe vechea vatră a târgului, a căror arhitectură cu stâlpi şi cerdace imita arhitectura caselor de la Iaşi. Aici îşi aveau reşedinţa boierii Catargiu, Catacazi, Botezat, Sturza, Donici, Mincu. Aici ridică fraţii Măcărăscu, maior şi serdar, pe dâmbul vetrei târgului, în 1806, din nou biserica Sfinţilor Arhangheli, asemănătoare ca arhitectură cu biserica Mitropolitului Iacob Stamati din Iaşi, din 1800.

După Pacea din 1812, în 1813 noul mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni s-a instalat în clădirile bisericii Sf. Arhangheli şi şi-a luat-o ca biserică a sa, cu atât mai mult cu cât hramul bisericii avea acelaşi patron ca şi numele mitropolitului. Biserica fusese zidită recent, în 1802, la cererea mănăstirii de fraţii maior Ioan şi serdarul Teodor, fiii protopopului Constantin Măcărescu, posesori ai moşiei Chişinău "spre pomenire şi slava sfintei prăznuiri, din partea noastră cu umilinţă rugăm pe Domnul Dumnezeu să primească al său dintru ale sale şi să păzească oraşul şi zidirea în veci".

Feciorii protopopului Măcărescu au ridicat biserica Sf. Arhangheli după modelul bisericii "Duminica tuturor sfinţilor" a mitropolitului Iacob Stamati din 1800 care fusese zidită de arhitectul Her Leopold în stil baroc; doar ca mărime aceasta era mai mică, nu avea cele două cămăruţe din nartex ale bisericii-model. Sfinţită în 1806, când a fost fixată şi placa de marmoră.

24

În clădirile din jurul bisericii Sf. Arhangheli mitropolitul Gavriil a înfiinţat tipografia exarhicească care va tipări cărţi în limba română în perioada 1814-1870. În această tipografie au văzut lumina tiparului cărţi de slujbă bisericească: Liturghier, Molitvenic, Evanghelie, dar şi cărţi de învăţătură, abecedare şi pastorale. În reşedinţa mitropolitului s-au semnat acte de organizare ale provinciei, de la biserica Sf. Arhangheli porneau porunci în limba română "ca toţi fiii de slujitori (preoţi şi diaconi, cântăreţi) ai bisericii să înveţe a ceti în limba moldovenească şi apoi să fie trimişi la cele mai mari şcoli ce s-au întemeiat aici".

In 1813 mitropolitul Gavriil găsea biserica Sf. Arhangheli de curând zidită, cu catapeteasma sculptată artistic şi icoane zugrăvite de Eustatie Altini în stil neoclasic, ca şi icoanele de la biserica mitropolitului Iacob Stamati. In această biserică a slujit cea dintâi Liturghie din noua sa reşedinţă. Biserica se va numi de atunci "Soborul", adică biserica în care slujeşte chiriarhul cu mulţime de preoţi. Mitropolitul Gavriil va sluji în biserica Sf. Arhangheli până la moartea sa, în martie 1821, şi tot acolo va sluji şi succesorul său Dimitrie până în 1836. La acea dată sfârşindu-se construcţia noii catedrale a oraşului, bisericii Sf. Arhangheli i se va spune de atunci "Soborul vechi".

După 1813 în jurul bisericii s-a dezvoltat târgul, a luat naştere "bazarul" (piaţa), unde negustorii levantini, greci, armeni, evrei, meseriaşi şi săteni îşi valorificau munca. In timp ce oraşul "nou" începând din a doua jumătate a sec. al XIX-lea se va dezvolta cu precădere în partea de sus, prin "tăierea" străzilor drepte şi construcţia clădirilor instituţiilor centrale, în partea de jos (care şi geografic se afla spre vale, spre rîul Bâc) a moşiei Buicani — Vovinţeni a continuat să existe târgul vechi, cu Soborul vechi, bazarul, cu uliţele întortocheate dar cu denumiri vechi româneşti.

ţ ele întortocheate dar cu denumiri vechi române ş ti. Imprejurimile Soborului Vechi, 1938 Desen de

Imprejurimile Soborului Vechi, 1938

Desen de Petre Chicicu

25

Biserica Sf. Arhangheli din 1806 a fost zidită din piatră şi cărămidă, în plan trilobat, cu nartex, naos şi altar. Despărţirea naosului de nartex se făcea printr-o arcadă, deasupra căreia se afla cafasul, de unde porneau scările de stejar la clopotniţă. Turnul clopotniţei se sprijinea pe pereţii nartexului şi avea formă dreptunghiulară cu patru deschideri mari în formă de ferestre. Altarul format din calotă şi absidă exterioară avea trei ferestre. În naos, în dreapta şi în stânga se aflau două panouri foarte mari din lemn de stejar lipite de pereţi, în ele se aflau icoana Tuturor sfinţilor şi Maica Domnului cu trei mâini. Catapeteasma sculptată, cu 8 coloane mari şi colonete mici şi capiteluri corintiene se etaja în trei registre. Uşile împărăteşti sculptate în stil baroc aveau chipurile evangheliştilor şi al Bunei Vestiri în medalion pictate. Toate inscripţiile de pe catapeteasmă şi de pe icoanele portative erau în limba română cu caractere chirilice. Sfeşnice mari de alamă şi candele de argint împreună cu policandre mari de nichel luminau naosul şi tot interiorul avea lumină multă şi de la cele trei ferestre mari şi înalte. Cele şapte clopote mari şi mici aveau inscripţii săpate cu nume vechi şi noi. În anii în care am slujit acolo, până la 28 iunie 1940, biserica păstra tot inventarul original, afară de cele două străni, arhierească şi domnească, ce fuseseră înnoite.

Asemănarea bisericii Sf. Arhangheli din 1806 cu Biserica Duminica tuturor sfinţilor a mitropolitului Iacob Stamati din Iaşi de la 1800 este semnificativă. Ambele erau în stil baroc, aveau cornişă asemănătoare, acelaşi număr de ferestre pe laturi. Bolţile interioare sub acoperiş şi

absidele laterale în interior şi cea de la altar în exterior erau identice. Catapeteasma, prin gruparea a câte două personaje în icoanele domneşti şi ale prorocilor, erau asemănătoare. Biserica nu era zugrăvită în interior, ca şi biserica mitropolitului Stamati, pentru că la începutul sec. al XIX-lea

la arta icoanelor

mentalitatea ctitorilor era că pictura interioară a bisericii nu adaugă nimic catapetesmei, a predicii învăţătoare, a cântării corale sau a cărţii tipărite.

In biserică s-au aflat cărţi greceşti şi slavone, tipărite la Veneţia, Lipsca şi Kiev în 1754, 1777, 1831.

Adevărata comoară a cărţilor, tipărită (inventariată) în Anuarul Comisiunii Monumentelor istorice din 1924, o formau însă cele vechi (în limba română), în legătură în piele, unele păstrate încă de la biserica din sec. al XVIII-lea. Astfel, Liturghie, Snagov, 1713: cu autograful mitropolitului Gavriil; Triodion, Iaşi, 1743; Evanghelie, Iaşi, 1762; Penticostar, Bucureşti, 1769; Octoih, Bucureşti, 1792; Psaltire, Iaşi, 1794; Evanghelie, Râmnic, 1794; Psaltire, Movilău, 1796 iunie 28; Apostol, Blaj, 1802; Minei pe septembrie, octombrie, noiembrie, Buda, 1804; Minei pe ianuarie, februarie, martie, Buda, 1805; Manei de obşte, Chişinău, 1817; Irmologhion, M-rea Neamţ, 1927; Penticostarion, Chişinău, 1853; Ceaslov, Chişinău, 1862, ş.a.

La aniversarea într-un stat unitar a provinciilor româneşti, în martie 1943, biserica Sf. Arhangheli a fost vizitată de capul statului. In Comunicatul ce s-a publicat cu acest prilej s-a menţionat că această vizită s-a făcut ca simbol că în biserică s-a întreţinut şi s-a dezvoltat spiritul românesc.

În martie 1944 linia frontului Iaşi-Chişinău ce a trecut pe acolo a fost decisivă pentru desfăşurarea ulterioară a războiului. Oraşul a fost ars şi pustiit. Biserica Sf. Arhangheli a scăpat totuşi nevătămată de bombardamente şi distrugere. De pe dâmbul pe care era zidită, albă şi zveltă, se asemuia cu o corabie care chema la linişte şi rugăciune.

În reconstrucţia oraşului distrus, autostrada care pornea din centru spre cartierul Râşcani atingea şi biserica Sf. Arhanghelia , monument istoric recunoscut oficial . Deşi Institutul de istorie al Academiei a intervenit pentru conservarea lui, autoritatea a decis dărâmarea. Spun

a Din păcate, aici dr. Paul Mihail greşeşte. Caută omul vreo motivare, prea absurdă pare demolarea. Biserica nu încurca la nimeni, astăzi pe locul ei se află terenul sportiv al tehnicumului de comerţ.

26

martorii oculari localnici că atunci când tractorul trăgea cu odgonul turnul şi zidurile bisericii, s-a auzit un vaiet adânc de pe pietrele bisercii, ca plânsul vântului care s-a risipit în aer şi s-a stins în depărtări. Erau spiritele acelora care au zidit, au slujit, s-au botezat, s-au cununat sau s-au prohodit acolo şi, din tainicele bolţi ale bisericii ele îşi căutau loc de adăpostire. Văzduhul cerurilor le-a îmbrăţişat şi ele vor dăinui, ca să vestească anilor, vremurilor, stăpânilor, existenţa în veac a vetrei locaşului unde a fost preamărit Dumnezeu în limba românească.

Iulie 1990

P.S.: Documentarea s-a făcut pe baza studiului: Paul MIHAIL, Alte acte româneşti de la Constantinopol IV), în "Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol", Iaşi, XII, 1975, doc. N 3, 9, 10, 31, 38.

NOTE

1 Din câte a scris Puşkin, s-a ales drept motto la monumentul poetului anume:

лирой сђверной пустыню оглашая, скитался я Пустыня — pustiu, deşert.

”.

Здђсь

2

La anul 1767 în jurul bisericii exista şi o mănăstire. Un document al vremii menţionează

Antim

egumenul mănăstirii svetii Arhanghel din Chişinău

pe un oarecare “

svetii Arhanghel din Chi ş in ă u pe un oarecare “ Pisania bisericii Sf. Arhangheli

Pisania bisericii Sf. Arhangheli – Soborul Vechi.

Sfăntul şi Dumnezăeskul lăkaşu acesta a Sfinţilôr Arhangeli Mihail şi Gavrìil şi din vekío a svăntului ìerarh Nikolae din tărgul Kişinăului ţinutul Lăpuşnìi, dinou şi ťemelìe zidită şi îpodobită de noi fraţii maìoru Íôanu, şi sărdaríol ťeôdor fii Prôtoíerei Konstandin Makareskul spre pomenire şi slava cinstirei acešìi prăznuiri din parte noastă ku umilită inimă rugăm pe Domnul Dumneze u să priimaskă al său dintre ale sale şi să păzaskă ôraşul şi zidire acastă îveci Aminu 1806 íonie 2.

Sfântul și Dumnezeiescul lăcaș acesta a Sfinţilor Arhangheli Mihail și Gavriil și din vechi a Svântului Ierarh Nicolae din târgul Chișănăului ţinutul Lăpușnii, din nou și din themelie zidită și împodobită de noi fraţii maior Ioan, și sărdariul Theodor fii Protoierei Constandin Macarescul spre pomenirea și slava cinstirei aceștii prăznuiri din partea noastă cu umilită inimă rugăm pe Domnul Dumnezeu să priimască al său dintru ale sale și să păzască orașul și zidirea această în veci Aminu 1806 iunie 2.

În paginile 28-29 centrul Târgului Vechi – Soborul şi Muzeul Bisericesc

27

↑ Acuarel ă ↑ Foto E.Marvan

Acuarelă

↑ Acuarel ă ↑ Foto E.Marvan

Foto E.Marvan

↑ Acuarel ă ↑ Foto E.Marvan
30
30
30
30
30
30

Chişinăul documentat de hotarnicul Ozmidov:

ПЛАНЪ городу Кишиневу: снятъ и сочиненъ 1817 года

Въ семъ городђ исключая публичныя и казенныя строенiя, находится собственно обывательскихъ домовъ:

Каменныхъ

При техъ каменныхъ домахъ, службы каменныя, фахверковыя и деревянныя.

Домовъ фахверковыхъ выстроенныхъ въ прокладку стђнъ камнемъ и кирпичемъ

35.

Каменныя службы при двухъ изъ сихъ домовъ.

Домовъ деревянныхъ на каменныхъ фондаментахъ, которыя съ каменными погребами, подъ деревянными и черепичными крышами. 870.

Каменныя службы при шести изъ сихъ домовъ.

Домовъ деревянныхъ подъ камышевыми крышами, изъ коихъ нђкоторые на каменныхъ фондаментахъ и съ каменными погребами 1191.

33.

И того собственно обывательскихъ домовъ въ городђ Кишиневђ 2129

Изъясненiе строенiй въ старомъ городђ Кишиневђ

1 Соборная церковь во имя С в Архистратига Михаила.

2 Шесть приходскихъ церквђй.

3 Армянская церковь.

4 Старообрядческая часовня.

5 Казенной ветхой домъ.

6 Гоутбвахта.

7 Деревянныя купеческiя лавки.

8 Деревянныя мясныя и рыбныя лавки.

9 Школа еврейская.

32

10 Торговыя бани.

11 Кладьбище для христiянъ армянскаго исповђданiя.

12 Кладьбище еврейское.

13 Шламбаумы съ караульными при вьездахъ въ городъ.

14 Водяныя мельницы съ плотинами.

15 Фонтаны и колодцы.

16 Въ кварталахъ обывательскiе домы.

17

Обывательскiе огороды.

Изьясненiе строенiй въ новомъ городђ названномъ Александровскою частiю, начатомъ постройкою по проекту съ 1813 го года.

18 Митрополитанскiй домъ съ церковiю во имя покрова Пресвятыя Богородицы и при немъ семинарiя.

19 Домъ армянского Архiепископа.

20