Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prietena Mea
Prietena Mea
BLANDIANA
GENIUL DE A FI
CUPRINS
2 Ana Blandiana
CZU 859.0-4
B 56
Geniul de a fi 3
TABEL CRONOLOGIC
1915 25 martie Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Ana Coman din co-
muna Murani, plasa Vinga, jude\ul Timi=, primul lor copil, Gheorghe, tat[l
viitoarei poete. Licen\iat ]n drept =i teologie, profesor la liceele “Diacono-
vici-Loga” =i “Mihai Viteazul” din Timi=oara, el va participa, ]n calitate
de preot cu grad de maior, la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei
=i Cehoslovaciei, iar dup[ r[zboi va fi profesor la liceul “Partenie Cosma”
din Oradea, apoi preot la catedrala ortodox[ din acela=i ora=. De\inut
politic =i condamnat pentru “uneltire ]mpotriva statului”, moare dup[ o
via\[ de dramatic[ demnitate, ]n v`rst[ de 49 de ani, ]ntr-un accident, la
numai c`teva s[pt[m`ni dup[ deschiderea ]nchisorilor din 1964.
1915 10 aprilie Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Valeria Diacu din sa-
tul Blandiana, plasa Vin\ul de Jos, jude\ul Alba, al doilea din cei opt copii,
Otilia, mama scriitoarei. Dup[ ce la v`rsta de 17 ani ]=i pierde ambii
p[rin\i, va munci, ca expert contabil, pentru a-=i cre=te fra\ii mai mici, ca
=i, mai t`rziu, c`nd, ]n lungi ani de deten\ie politic[ a so\ului ei, ]=i va
cre=te =i educa singur[ cele dou[ fiice.
1942 25 martie Se na=te la Timi=oara, ca prim[ fiic[ a cuplului Gheorghe =i
Otilia Coman, Otilia-Valeria, cea c[reia ]n familie =i printre prieteni i se
va spune constant Doina, iar ]n literatur[ se va numi Ana Blandiana.
1947 11 septembrie Se na=te Geta, sora mai mic[ a poetei.
1949—1952 Urmeaz[ =coala primar[ ]n cartierul Viilor din Oradea, av`nd-o ca
]nv[\[toare pe Tamara Stamatiu, la ale c[rei ore de compunere ]=i va de-
conspira primele versuri.
4 Ana Blandiana
1952—1959 Urmeaz[ cursurile claselor V—XI ale +colii generale nr. 2 din Ora-
dea (fostul liceu “Oltea Doamna”), av`nd ca profesor de rom`n[ pe Eu-
gen Groza (el ]nsu=i autor de teatru =i proz[) =i ca profesoar[ de istorie
pe Eleonora Ilie, al c[rei inteligent =i amar patriotism o va marca, impri-
m`ndu-i pentru toat[ via\a nevoia de a-=i raporta destinul la destinul colec-
tiv. Este perioada lecturilor intense, a particip[rii la cenacluri, a ]ncerc[rilor
]n toate genurile =i ]n toate stilurile, a premiilor =colare =i a concursurilor
literare pentru elevi, a primelor versuri publicate ]n revistele de copii.
1959 Debuteaz[ ]n revista “Tribuna” din Cluj cu poezia Originalitate, semn`nd
pentru prima oar[ Ana Blandiana.
}n urma unui denun\ trimis de la Oradea tuturor publica\iilor din \ar[, ]n
care se cere interzicerea ei ca “fiic[ a unui du=man al poporului”, pierde
pentru urm[torii ani dreptul de a publica. Despre aceast[ perioad[ Ana
Blandiana va scrie mai t`rziu: “Am fost cunoscut[ ca poet interzis, ]nainte
de a fi cunoscut[ ca poet”.
1960 Se c[s[tore=te cu Romulus Rusan.
1963 Dup[ o interdic\ie de patru ani, redebuteaz[, de data aceasta irevocabil,
]n revista “Contemporanul”, condus[ de G. Iva=cu.
1963—1967 Urmeaz[ =i termin[ cursurile Facult[\ii de filologie a Universit[\ii
din Cluj.
1964 }i apare prima carte, Persoana ]nt`ia plural, versuri, cu o prefa\[ de Nico-
lae Manolescu, Editura pentru Literatur[.
1966 C[lc`iul vulnerabil, versuri, Editura pentru Literatur[.
Prima participare la un festival interna\ional de poezie: Festivalul de la
Lahti, Finlanda.
1967 Se mut[ la Bucure=ti.
1967—1968 Lucreaz[ ca redactor la revista “Via\a Studen\easc[”.
1967—1970 Scrie lunar ]n revista “Amfiteatru”, sub genericul “Pururi t`n[r,
]nve=m`ntat ]n manta-mi”, o rubric[ de eseuri despre poe\i mor\i tineri.
Geniul de a fi 5
1968 Mai Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de poezie ]n cadrul stagiunii Te-
atrului Na\ional de la Paris. }n zilele urm[toare asist[ la mi=c[rile de strad[
— la celebrul “Mai contestatar”.
Iunie-iulie C[l[torie la Praga ]mpreun[ cu Romulus Rusan, invitat[ de gu-
vernul ceh s[ scrie o carte despre “Prim[vara de la Praga”.
1968—1973 Semneaz[ s[pt[m`nal ]n revista “Contemporanul” o rubric[ denu-
mit[ ]n primii patru ani Antijurnal, iar apoi Coresponden\e.
1968—1975 Lucreaz[ ca redactor la revista “Amfiteatru”.
1969 A treia tain[, versuri, Editura Tineretului.
Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor.
Realizeaz[, ]mpreun[ cu Andrei +erban =i cu actorii Irina Petrescu, Mari-
ana Mihu\ =i Florian Pitti=, dou[ filme de poezie pentru televiziune.
Descoperirea Italiei, prima c[l[torie de studiu =i documentare prin muzeele
=i =antierele arheologice ale peninsulei, devenit[, al[turi de pasiunea pen-
tru muzica clasic[, cea mai important[ contribu\ie neliterar[ la formarea
intelectual[ a scriitoarei.
1970 Calitatea de martor, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.
Cincizeci de poeme, Editura Eminescu, volum antologic con\in`nd o selec\ie
din c[r\ile anterioare =i 10 poezii inedite.
Premiul Academiei.
1971 Homokóra (Clepsidra), versuri, traducere de Hervay Gizella, Editura Kri-
terion.
Calitatea de martor, edi\ia a doua, Editura Cartea Rom`neasc[.
1972 Apare Octombrie, Noiembrie, Decembrie, versuri, Editura Cartea Rom`-
neasc[.
1973 Povestiri crepusculare de Michel de Ghelderode, traducere =i cuv`nt ]nainte
de Ana Blandiana.
6 Ana Blandiana
Honnan jön a nyar? (De unde vine vara?), Editura Ion Creang[, traducere
]n limba maghiar[ de Lendvay Éva.
Decembrie Apar ]n revista “Amfiteatru” cele 4 poeme (Eu cred, Cruciada
copiilor, Noi, plantele, Totul) care, ]n urma scandalului produs (soldat cu
interdic\ia de publicare pentru autoare =i penaliz[ri pentru redac\ie), se
r[sp`ndesc transcrise de m`n[ (“primul samizdat rom`nesc”) =i sunt tra-
duse =i publicate ]n nenum[rate \[ri. Ziarul britanic “The Independent”
le dedic[ o ]ntreag[ pagin[ ]n care fiecare cuv`nt al poemului Totul este
decodificat, realiz`ndu-se o adev[rat[ =i demascatoare radiografie a dic-
tatului din Rom`nia.
1985 Stea de prad[, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[.
Don’t be afraid of me (Nu-\i fie team[ de mine), Spiritual Poetry Collec-
tion, Detroit, Michigan.
Valaki engem álmodik (Poate c[ m[ viseaz[ cineva), Editura Kriterion, tra-
ducere ]n limba maghiar[ de Farkas Árpád.
1986 Autoportret cu palimpsest, eseuri, Editura Eminescu.
S[n v s[nia (Somnul din somn), ]n colec\ia “Poeticen globus” a Editurii
Narodna Cultura, Sofia, traducere ]n limba bulgar[ de Rumeana Stanceva.
Martie Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de versuri ]n cadrul lecturilor de
la Covent Garden (The Covent Garden Readings), Londra. Nu prime=te
viza, ]nc`t pe marea scen[ londonez[ ]n locul poetei apare o band[ cu
]nregistrarea vocii ei =i o scrisoare de protest a organizatorilor.
Im Einverständnis mit des Erde (}n ]n\elegere cu p[m`ntul), Verlag Vogt,
traducere ]n limba german[ de Hans Diplich.
}nt`mpl[ri din gr[dina mea =i Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea, edi\ia a
doua, Editura Ion Creang[.
Sluciki v moiata gradina (}nt`mpl[ri din gr[dina mea), Editura Ion Cre-
ang[, traducere ]n limba bulgar[ de Paulina Corbu.
1987 Ora=e de silabe, ]nsemn[ri de c[l[torie, Editura Sport-Turism.
Geniul de a fi 9
Geniul de a fi 13
A FI SAU A PRIVI
Nu \in minte c`nd =i cum s-a n[scut pentru prima oar[ ]n mine
ideea c[ orice mi se ]nt`mpl[ se ]nt`mpl[ spre binele meu, c[, in-
diferent c`t de dramatic[, orice ]nt`mplare e o experien\[ =i orice
experien\[ un c`=tig, dar eram ]nc[ destul de mic[, din moment ce
nu-mi doream dec`t s[ ajung mare, c`nd — ]mi amintesc — m[ con-
solam de orice necaz cu g`ndul c[ am mai ]nv[\at ceva =i astfel o s[
cresc f[r[ ]ndoial[ mai repede.
}n orice caz nimic nu m-a clintit din ciudata mea credin\[ =i dac[
timpul, trec`nd, a reu=it totu=i s[ schimbe ceva, nu esen\a ideii mele
a reu=it s-o schimbe, ci finalitatea ei : c`nd mi se ]nt`mpl[ un necaz
m[ consolez cu g`ndul c[ am mai ]nv[\at ceva =i astfel o s[ ]mb[-
tr`nesc f[r[ ]ndoial[ mai ]ncet.
Am observat c[ despre lucrurile prea serioase nu ]ndr[znesc s[
vorbesc dec`t pu\in ]n glum[. Asemenea unei m[=ti, tonul juc[u=
reu=e=te nu s[ ascund[, ci s[ stilizeze gravitatea celor spuse. Absolu-
ta mea ]ncredere ]n puterea benefic[ a experien\ei =i-n for\a curativ[
a suferin\ei s-a transformat cu timpul dintr-o concep\ie de via\[, ]ntr-
un destin, =i chiar ]ntr-un destin literar — din moment ce orice mi se
]nt`mpl[ reprezint[ un spor de cunoa=tere =i, la r`ndul lor, toate jert-
fele de pe altarul cunoa=terii au, cu pu\in noroc, =ansa de a fi aprinse
de ochiul zeului =i transformate ]n pagini, eu ]ns[mi nu sunt dec`t un
prilej dat vie\ii s[ se ]nt`mple, un martor benevol =i plin de aten\ie al
propriilor mele tragedii. Ve=nic plecat de acas[, mereu ]n documen-
tare ]n propria sa via\[, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pen-
14 Ana Blandiana
Geniul de a fi 15
SCUTUL FRAGIL
Geniul de a fi 17
BIBLIOTECI
Geniul de a fi 19
DE GENUL FEMININ
Geniul de a fi 21
VITEZA
22 Ana Blandiana
INTRANSIGENTA S{RB{TOARE
Geniul de a fi 25
DIC|IONAR
26 Ana Blandiana
REGULA JOCULUI
Veneam spre cas[ ]ntr-una dintre aceste zile ]n care prim[vara s-a
hot[r`t totu=i s[ coboare peste noi, veneam mole=it[ de soare =i de
astenie, cu acea beatitudine a oboselii ]n care trupul nu mai pretinde
ordine, ci ia asupra sa conducerea automat[ a mi=c[rilor, d`nd
g`ndurilor vacan\[ =i suferin\elor somn. Veneam spre cas[ ]ncet, cu
fularul ]n sf`r=it deznodat =i paltonul desf[cut, oprindu-m[ s[ m[ uit,
curioas[ =i absent[, ]n egal[ m[sur[, la fiecare gard mai ciudat, la
fiecare stucatur[ mai neobi=nuit[, la fiecare strea=in[ mai complicat[,
la fiecare pisic[ p[=ind pedant[ pe acoperi=, la fiecare c[\el travers`nd
aferat strada, la fiecare trec[tor purt`nd pe chip expresia aceluia=i
somn transparent prin care pluteam fericit[ si eu. Veneam spre cas[,
deci, f[r[ s[ m[ gr[besc, c`nd m-am oprit s[ privesc un joc de copii.
A=eza\i ca ]ntr-un amfiteatru pe treptele curbe ale unei cl[diri, opt
sau poate nou[ \`nci, nedep[=ind cinci-=ase ani, st[teau cumin\i unul
l`ng[ altul, ]n timp ce o feti\[ mai r[s[rit[ ]i domina din fa\[, ]n pi-
cioare, interog`ndu-i pe r`nd. Se jucau de-a =coala. Tocmai era scos
la tabl[ un b[ie\el, tabla fiind asfaltul pe care profesoara scrisese, ]n
josul unor coloane de cifre mai vechi, problema: 7+ 7=?. Profesoara
era important[ =i sever[, elevul speriat de ]ntrebare si respectuos,
rolurile erau interpretate cu seriozitate =i chiar cu minu\ie. Prezen\a
spectatorului care eram, =i care se a=ezase pe trepte al[turi de ei, nu
p[rea s[-i deranjeze nici m[car prin u=orul cabotinism c[ruia ]i d[dea
na=tere. Se f[ceau c[ m[ ignor[ =i, ]n ad`ncul jocului lor, m[ ignorau
cu adev[rat. Dup[ o prelungit[ nesiguran\[, cel ]ntrebat se hot[r] =i
Geniul de a fi 27
28 Ana Blandiana
ADEV{RATUL CON|INUT
AL UNEI NO|IUNI
30 Ana Blandiana
32 Ana Blandiana
AXIOMA
Geniul de a fi 33
ASEMENEA PLANETELOR
Geniul de a fi 35
CERTIFICATUL DE COPIL{RIE
Geniul de a fi 37
}N AUTOBUZ
40 Ana Blandiana
PEISAJ }NVINS
42 Ana Blandiana
LA MILCOV
44 Ana Blandiana
DESPRE Z~MBET
idei =i credin\e este o dovad[ — pe care \i-o dai \ie ]nsu\i ]n primul
r`nd — c[ nu vrei s[ le bagi ]n cap, o dat[ cu argumentele, =i un
glon\. De altfel, \i-am spus c[ z`mbetele sunt de foarte multe feluri :
a z`mbi unui du=man poate fi =i o sfidare, poate fi dovada pe care i-o
arunci — cu c`t mai elegant, cu at`t mai ustur[tor — c[ r[ul pe care
\i l-a f[cut nu te-a atins. Mi s-a p[rut ]ntotdeauna mai demn s[ nu
acuz o lovitur[, dec`t s[ ripostez la ea. Am preferat s[ nu lovesc, dec`t
s[ m[rturisesc c[ am fost lovit[.
— Cu c`t te ascult, cu at`t trebuie s[ recunosc, m[ convingi =i—
ca s[ fiu sincer p`n[ la cap[t — m[ =i sperii pu\in.
— De ce? Singurul fel de z`mbet pe care l-am dispre\uit =i nu
l-am folosit niciodat[ a fost z`mbetul ofensiv, provocator.
— Oricum, de acum ]ncolo va trebui s[ fiu mult mai atent la desci-
frarea z`mbetelor tale...
— Nu trebuie s[ exagerezi : cele mai multe dintre ele ]mi sunt
adresate mie — cu c`t mi-e mai greu, cu at`t am nevoie de mai multe
argumente pentru a m[ convinge c[ ]nc[ rezist.
CUPRINS
46 Ana Blandiana
TEST
Geniul de a fi 47
EGALITATE
Geniul de a fi 49
ELUDARE
Geniul de a fi 51
OGLINZI
Geniul de a fi 53
F{R{ AP{RARE
Geniul de a fi 55
FRAGMENTE
(Antijurnal)
2. Dac[ mor\ii ar sim\i — chiar dac[ ]n alt fel dec`t noi — cali-
tatea unei lumini, intensitatea unei frunze, moartea, cu lini=tea ei,
mi s-ar p[rea nu numai ne]nsp[im[nt[toare, ci chiar de dorit. +i nu
sunt deloc sigur[ c[ nu e a=a...
22. Numesc poet pe cel pe care, citindu-l, simt cum urc ]nspre
mine, p`n[ la mine.
30. Nu-mi mai amintesc din acea perioad[ dec`t propriile mele
povestiri despre perioada aceea — povestirile, nu realitatea pe care o
povesteau.
41. Nu pot s[ spun “noi, femeile”, f[r[ s[ ro=esc, a=a cum nu pot
Geniul de a fi 63
42. Ruine, templele sunt mai frumoase, pentru c[, redate naturii,
ele ]=i c`nt[ nu numai sl[biciunea de a fi nemuritoare, ci =i puterea
lor omeneasc[ de a muri c`te pu\in.
55. }n copil[rie nu-mi era fric[ de lupi, lei =i alte fiare, pentru c[
]mi imaginam c[, ]nt`lnindu-i, i-a= m`ng`ia pe blan[ =i i-a= ]mbl`nzi;
dar mi-era groaz[ de r`me, =op`rle =i =erpi, pentru c[ sim\eam c[ n-a=
fi fost ]n stare s[-i m`ng`i. Iat[ un criteriu al spaimei — pe c`t de
66 Ana Blandiana
56. “Acela care ]ndur[ nedreptatea este mai fericit dec`t acela care
o comite”, ne consoleaz[ de milenii un faimos paradox socratic, ca =i
cum r[ul ar fi mai u=or de suportat prin faptul c[ nu folose=te nim[nui.
}n realitate, lipsa de sens, lipsa de logic[ =i chiar lipsa de consecven\[
a nedrept[\ii mi se par mai greu de ]ndurat dec`t simpla ei existen\[.
63. Vecina Mita mi-a d[ruit dou[ buc[\i de ca=. La protestele mele
mi-a r[spuns, serioas[ deodat[, du=m[noas[ aproape: “Dar mor\ii mei
s[ nu m[n`nce nimic? C[ o sta biata maic[-mea c[scat[ ]n groap[ =i-
o tot a=tepta ceva!” Nu glumea =i nu o spunea ca pe-o datin[ sau ca
pe-o supersti\ie, ci ca pe-o realitate tangibil[, ca =i cum direct, imedi-
at, br`nza pe care mi-a dat-o mie ar fi hr[nit-o pe mama ei c[reia de
68 Ana Blandiana
64. Orgoliul meu este at`t de mare, ]nc`t nu mai las[ loc vanit[\ii.
69. Am fost de at`tea ori fericit[ ]n somn, ]nc`t dac[ ]ntre moarte
=i somn exist[ o c`t de mic[ asem[nare (si nu se poate s[ nu existe
vreuna) nu v[d de ce m-a= teme.
Geniul de a fi 69
71. Ceilal\i nu sunt dec`t tot at`tea proiec\ii ]n afar[ ale propriului eu, tot
at`tea ]ncerc[ri de a crea alte variante posibile ale propriei personalit[\i. Nu
vezi =i nu ]n\elegi dec`t ceea ce ai fi ]n stare s[ fii tu ]nsu\i. Te ]nconjoar[ at`\ia
oameni c`\i ai fost ]n stare s[ creezi. Descop[r astfel, f[r[ m[car s[ o fi b[nuit
cu o clip[ mai ]nainte, reversul celebrei afirma\ii rimbaldiene. Nu numai eu
este un altul, ci =i ceilal\i sunt eu, ]n aceea=i m[sur[ =i ]n aceea=i singur[tate.
72. Sunt fericit[ : citesc, scriu, privesc (de altfel, cunosc oare alte coordo-
nate ale fericirii?) =i, deodat[, f[r[ ca nimic s[ se fi ]nt`mplat ]ntre timp, totul
]nceteaz[. Brusc, ca =i cum, undeva ]n central[, s-ar fi ]ntrerupt firul unui tele-
fon care, prin asta, nu =i-a schimbat nici locul ]n camer[, nici ]nf[\i=area, doar
c[ nu mai are ton, e mort.
73. Ciudat, a=a cum nu m-am sim\it ]ncurcat[ dec`t ]n fa\a celor
mai slabi dec`t mine, nu m-am sim\it intimidat[ dec`t ]n fa\a celor
mai tineri dec`t mine =i nu m-am sim\it vinovat[ dec`t ]n fa\a celor
mai pu\in noroco=i dec`t mine.
70 Ana Blandiana
79. Poate c[ pietrele nu fac dec`t s[ doarm[ =i ele, dar noi nu avem
destul timp ca s[ prindem =i clipa c`nd se trezesc. Pentru secundele
efemeridei, eu ]ns[mi, dormind, sunt mai mineral[ dec`t o piatr[.
81. }n pomul din fa\a geamului meu stau aproape tot timpul, a=eza\i
unul l`ng[ altul, pe aceea=i crac[, doi porumbei b[tr`ni, cu penele
ponosite, aproape f[r[ culoare, dar neobosi\i ]n tandre\ea lor. Ast[zi,
certa\i probabil, st[teau la zece metri distan\[, pe ramuri diferite, ]nchi=i
fiecare ]n sine, mohor`\i, du=m[no=i. Uimitoare sugestie a dezol[rii.
Dar cine ar putea spune care sunt resentimentele unui simbol?
84. Nu pot s[ v[d via\a pe care o tr[iesc acum, cum nu pot s[ v[d
un lucru a=ezat prea aproape de ochi. Iar atunci c`nd r[m`ne ]n urm[
suficient pentru a-i putea descifra ]nt`mpl[rile, nu mai sunt ]n stare
s[-mi amintesc gesturile infinitezimale =i tres[ririle care declan=aser[
totul; atunci c`nd se ]ndep[rteaz[ suficient pentru a-i vedea conturu-
72 Ana Blandiana
rile, nu mai sunt ]n stare s[-i disting textura =i nuan\ele. Totul se pe-
trece ca =i cum a= fi l[sat[ s[ v[d numai atunci c`nd exist[ certitudinea
c[ voi vedea conven\ional.
95. Cine nu =tie c[ succesul face parte dintre acele no\iuni impor-
tante numai ]n m[sura ]n care nu pot fi atinse?
74 Ana Blandiana
76 Ana Blandiana
NEVOIA DE BASM
Mult timp, ani de-a r`ndul, faptul c[ ]mi pl[ceau desenele ani-
mate apar\inea pentru mine aceleia=i categorii nostime =i pu\in
ru=inoase ca =i faptul c[ ]mi pl[ceau dulciurile. Intram ]n cofet[rii
sau m[ a=ezam ]n fa\a televizorului cu aceea=i bucurie pu\in ilicit[,
ilicit[ nu pentru c[ mi-ar fi fost interzis[ de cineva, ci pentru c[
reprezenta o diferen\[ fa\[ de ceilal\i =i deconspira apartenen\a la o
alt[ v`rst[, nem[rturisit[. O v`rst[ de care — =i asta f[cea delectarea
mea contradictorie, picant[ — eram de fapt nu numai jenat[, ci =i
m`ndr[. De=i, la drept vorbind, ]n sinea mea =tiam prea bine c[ ]mi
plac desenele animate nu pentru c[ sunt prea copil[roas[, ci pentru
c[ am ]nceput s[ obosesc. }ntoarcerea spre maniheismul basmelor =i-
al luptelor dintre motani =i =oricei nu era, din p[cate, o dovad[ c[ nu
ie=isem din copil[rie, ci una c[ ]ncercam s[ m[ salvez ]ntorc`ndu-m[
la ea. Dar, ani de zile, indiferent de motiva\ii, locul ]nt`i pe care ]l
ocupau desenele animate ]n ordinea preferin\elor mele tv a fost un
element care m[ deosebea de adul\ii din jurul meu. Ei bine, observ
cu uimire cum, ]ncetul cu ]ncetul, aceast[ deosebire se sub\iaz[ =i
dispare, =i asta nu pentru c[ pasiunea mea pentru filmele cu animale
de carton ar fi ]n sc[dere. Observ cum tot mai mul\i din prietenii mei
se a=az[ cumin\i ]n fa\a micilor ecrane la orele de ]nt`lnire cu
cioc[nitoarea bucluca=[, cu r[\oiul prost[nac sau cu dul[ul cumse-
cade. Nu e nimic nou ]n filmule\ele de anima\ie pe care le urm[rim
]nsenina\i o clip[, ele ]nsele sunt vechi de decenii =i le =tim cu to\ii pe
de rost, dar era ceva nou ]n basmele pe care le ascultam c`nd eram
Geniul de a fi 77
78 Ana Blandiana
CALITATEA CA VIN{
80 Ana Blandiana
NE}NDOIALA
82 Ana Blandiana
CIVILIZATIE
84 Ana Blandiana
86 Ana Blandiana
STRADA PISICILOR
c`nd au furat ceva. Pentru c[, dac[ exist[ ceva cu adev[rat extraordi-
nar ]n ]nflorirea neamului pisicesc pe strada noastr[, lungit[ ]ntre o
arter[ supraaglomerat[ =i o alta uruind de tramvaie, este felul ]n care
circula\ia sus\inut[ =i zgomotoas[, periculoas[ =i dezl[n\uit[ nu
]nsp[im`nt[ =i nu pare s[ deranjeze domni=oarele ]n bl[nuri idilice =i
domnii cu must[\i demodate. Dac[ exist[ ceva cu adev[rat extraor-
dinar ]n dominarea str[zii noastre de c[tre pisici este non=alan\a cu
care =tiu ele s[ treac[ din c`teva salturi printre limuzinele zbur`nd
cu viteze suprareglementare, este calmul cu care pot ele s[ dormiteze
patriarhal la o jum[tate de metru de goana, care ar trebui s[ le cu-
tremure, a camioanelor.
Aceast[ for\[ a adapt[rii, acest masochism ]nc[p[\`nat ]n mima-
rea beatitudinii =i-n cultivarea suveran[ a indiferen\ei d[ m[sura
sfid[toarelor viet[\i, capabile nu numai s[ ]ndure orice, ci =i s[ nu
aib[ aerul de a o face. T[rie demn[ de admira\ie sau sl[biciune
merit`nd numai mil[ =i dispre\, curajul =i ipocrizia pisicilor ne traves-
tesc ironic strada buimac[ ]ntr-un spa\iu apar\in`nd, ]nc[, unui idilic
=i de mult inexistent trecut : minciun[ eroic[ pe care motanii o argu-
menteaz[ cu obstina\ie, torc`nd viteje=te ]n sfor[itul furios al cami-
oanelor =i bufniturile isterice ale \evilor de e=apament.
CUPRINS
88 Ana Blandiana
90 Ana Blandiana
BANCA TIMPULUI
Geniul de a fi 91
— Las[-m[ acum, n-am timp, i-am spus Mariei care are doi ani,
c`teva luni =i o inepuizabil[ dorin\[ de conversa\ie.
— “N-am timp”, r[spunse ea ca un ecou nedumerit =i ]ncepu s[
se joace, suspect de t[cut[.
— Dar mama are? reveni nu peste mult, preocupat[ cu eviden\[
de ceva.
— Ce s[ aib[? am ]ntrebat uituc[, ]ntrerupt[ din lucru.
— Timp ! se mir[ ea revoltat[ de at`ta superficialitate.
Nu, nici mama nu are.
Nou[ pauz[ de repliere.
— Dar buna? ]ncerc[ s[ ]nv[luie din alt[ direc\ie no\iunea str[in[.
— Nici buna.
— Dar tata?
— Nici tata, r[spunsei exasperat[. Maria, te rog sa fii cuminte =i
s[ te duci s[ te joci singur[. Nimeni nu are timp. Nimeni?
Feti\a st[tea ]n fa\a mea, serioas[ =i f[r[ speran\[, ca ]n fa\a unei
lespezi r[sturnate peste cuv`ntul ne]n\eles. Apoi, ultim[ ]ncercare, ]i
veni o idee:
— Dar eu?
— Ce, tu?
— Eu am timp?
De data asta ]nvinsese. +i se vedea c[ =tie c[ a ]nvins chiar ]nainte
de a c[p[ta r[spunsul.
92 Ana Blandiana
Geniul de a fi 93
UMBRA
civ[, o mare fiin\[, mai mare, mult mai mare dec`t pe=tii care-o str[bat
uneori argintii, o fiin\[ ]ntunecat[ care nu se opre=te, cum nu m[
opresc nici eu, care-=i coordoneaz[ cu grij[ mi=c[rile =i le ritmeaz[
dup[ ale mele. }n at`ta lumin[ aceast[ fiin\[ de umbr[, urm[rindu-
m[ cu eviden\[ pe mine din ]ntregul univers, ar fi sf`r=it desigur prin
a m[ ]nsp[im`nta, dac[ ]naintea spaimei n-ar fi fost descoperirea :
trec`nd prin ap[ a=a cum trecuser[ prin aer, razele soarelui m[ decu-
pau din lumin[ si trupul meu p[m`ntesc ]=i t`ra singur, ]n at`ta lu-
cire, umbra m[rit[ =i oarb[ pe ad`ncul limpede al m[rii. }n trans-
paren\a =i neclintirea ideal[ a universului, eu eram materia, eu eram
umbra, eu eram mi=carea, profanatoare =i nebune=te de fericit[, c[
pot vedea, c[ ]n\eleg, c[ exist.
CUPRINS
Geniul de a fi 95
DORUL
Nu vin de nic[ieri. Nu duc prin v`rste nostalgia nici unui sat, nici
unei str[zi m[car, a copil[riei. Mama mi-a ar[tat c`ndva, ]ntr-o
c[l[torie prin Timi=oara, blocul modern — a=ezat pe un col\ cu o
uruitoare r[scruce de tramvaie =i o str[in[ statuie catolic[ — ]n care
m-am n[scut. M-am mirat politicos. Locul ]mi era nu numai necu-
noscut, ci =i indiferent. De crescut, am crescut cu vreo sut[ de kilo-
metri mai la nord, ]ntr-un alt ora=, mai precis la marginea lui cefe-
rist[, locuit[ de acari, fochi=ti, ]mpiega\i =i mecanici de locomotive
cu aburi care se ]ntorceau din schimb negri ca smoala, ]n timp ce noi,
copiii, ne jucam de-a ascunsa ]n excelentele ascunz[tori din d[r`-
m[turile r[zboiului abia terminat. C`nd m-am ]ntors odat[ din
]nt`mplare, n-am mai descoperit nimic, ]mi disp[ruser[ reperele; nu
mai existau nici ruine, nici locomotive cu aburi. Au mai trecut prin
via\a mea =i alte ruine. Au disp[rut si ele. Nu m-am fixat cu adev[rat
nic[ieri. Nu sunt legat[ de nici un ora=, de nici o strad[, de nici o
cas[, de nici o odaie. Mai mult : nu apar\in nici unui lucru care-mi
apar\ine. +i totu=i mi-e dor. +i totu=i mi-e at`t de dor.
Este destul s[ trec cu doi kilometri teoretica linie ]nsemnat[ cu
dung[ ro=ie pe hart[ care ne desparte de ceilal\i, ca s[ simt zb[t`ndu-
se ]n mine fiecare frunz[ de-acas[, ca s[ descop[r c[ reprezint fiecare
c[tun =i fiecare p`r`u pe care l-am l[sat, aproape f[r[ s[-l observ, ]n
urm[. Nu mi-e dor de un ora=, de o strad[, de o cas[, de o odaie, de
o amintire, nu mi-e dor de nimic ce-mi apar\ine sau care se leag[ de
persoana mea, nu mi-e dor de nimic, mi-e pur =i simplu dor. Dorul
96 Ana Blandiana
este cel mai abstract =i cel mai altruist dintre sentimentele mele, este
legea care-mi face sufletul iobag pe un petec de p[m`nt. Dorul este
cel mai impersonal =i cel mai implacabil dintre sentimentele mele,
este for\a centripet[ care m[ ]mpiedic[ s[ m[ spulber ]n univers.
}naintez sub ]nc[rc[tura de imagini, de suferin\e =i de iubiri ]nf[=urate
]n nebuloasa de dinaintea na=terii mele, pe care o port cu mine mereu
]ntr-o continu[, exaltat[, epuizant[ compara\ie, =i ]ncerc s[-mi ima-
ginez o via\[ liber[ de dor. Nu reu=esc. }n labirintul de for\e nesigure
si du=mane ale lumii, supravie\uiesc paradoxal prin aceast[ tre-
mur[toare sl[biciune.
CUPRINS
Geniul de a fi 97
DOU{ VERBE
Geniul de a fi 99
AURUL
O CARTE
T~RGUL DE C~NTEC
tuite. +i nimic mai ]n=el[tor. Pentru c[ tot acel exces de lux, de culori,
de pene, de mo\uri, de cozi =i de aripi, toat[ acea diversitate de tem-
peramente, de ticuri, de firi, de manii =i de obi=nuin\e nu era dec`t
un cadru, lipsit de fapt de importan\[, pentru v`nzarea bunilor
c`nt[re\i. Un penaj insignifiant =i o colivie monahal[ puteau s[ coste
de c`teva ori mai scump dec`t cea mai extravagant[ toalet[ p[s[-
reasc[, ceea ce nu ]nsemna c[ printre marile frumuse\i nu ar fi fost
primadone al c[ror pre\ devenea, bine]n\eles, exorbitant.
|in minte c[ revenisem mai multe duminici la r`nd fermecat[
mereu =i mereu nelini=tit[ de acel amestec de frumuse\e =i de lips[
de libertate, ]n spatele c[ruia se afla obiectul ]nsu=i al v`nz[rii :
c`ntecul.
CUPRINS
MONUMENTUL C{L{TORULUI
NECUNOSCUT
INTENSITATEA SUPLICIULUI
Geniul de a fi 111
PRETIOASELE R{+INI
Geniul de a fi 113
PIRAMIDE R{STURNATE
SPAIMA DE M{RE|IE
Geniul de a fi 115
DIALOG
Geniul de a fi 117
CALENDAR
Geniul de a fi 119
}N MARE
Geniul de a fi 121
Geniul de a fi 125
rintul, Ariadna, Dedalus, =tiusem dinainte totul, dar totul fusese prea
frumos ca s[ fie adev[rat. Ceea ce p[ruse un simbol nu era dec`t o
realitate? Ceea ce fusese metafor[ nu era dec`t istorie? +i ]nc[ o isto-
rie at`t de veche, ]nc`t numai pove=tile care-i r[s[riser[ pe urme mai
reu=eau s[-i dea un ]n\eles. Od[ile regelui, ale reginei, sala tronului,
atelierele me=terilor, temple, necropole, s[li de baie, conducte de ap[,
terase, cur\i interioare, sc[ri, coloane, totul repet`nd acest cap obse-
siv de taur =i securile ]nsp[im`nt[toare cu dublu t[i=, totul scos de
sub incredibila cenu=[ a celor patru mii de ani, totul indiferent, str[in,
neconving[tor. Poate c[ ecua\ia labirintului, poate c[ povestea bleste-
mat[ a Minotaurului contribuiau la acest sentiment care se opunea =i
el realit[\ii =i o ]mpiedica s[ triumfe. Timpul minoic dep[=ea cu mult
capacitatea sufletului meu de a percepe timpul =i st[team ]n fa\a lui
pierdut[ ca un ne]not[tor care, ]ntr-o ap[ ad`nc[ de trei sau de o
sut[ de metri, se ]neac[ la fel.
CUPRINS
Geniul de a fi 127
FRAGMENTE
(Spaima de literatur[)
110. Noaptea, ]n vis, scriu u=or, f[r[ chin, =i, ceea ce e =i mai minu-
nat, f[r[ nevoia h`rtiei — totul este at`t de complet, at`t de suficient
sie=i, ]nc`t nu mai simte dorin\a de a r[m`ne.
111. Suntem at`t de aproape, ]nc`t ]ntre noi cuvintele nu pot in-
tra dec`t asemenea unor icuri menite =i capabile s[ ne despart[.
surile oricui, nu trebuie s[ fie neap[rat ale mele. +i, ]n fapt, nici nu
am nici o clip[ senza\ia c[ sunt ale mele.
118. Uneori, ]mi vine =i mie s[ spun despre ceea ce tr[iesc, a=a
cum fac at`\ia : “Ce p[cat c[ nu =tiu s[ scriu, ar fi un adev[rat ro-
man”. De fapt, dac[ a= =ti sau nu s[ scriu, ar r[m`ne de v[zut. Ceea
ce m[ ]mpiedic[ s-o fac nu este incapacitatea propriu-zis[, ci un anume
dispre\, devenit prejudecat[, pentru epic[, pentru ceea ce Eminescu
numea “O istorie pe ap[“. Nu m[ v[d descriind fapte, comportamente,
al c[ror sens s[ fie numai realist. Nu m[ v[d scriind: “El se a=ez[ la
mas[, ]=i turn[ ap[ ]n pahar =i zise...”. +i, de altfel, faptele aproape
c[ nici nu exist[. Exist[ numai ve=nica lor interpretare si reconsti-
tuire. O reconstituire care, dac[ urmeaz[ legile logicii, simt c[ se
dep[rteaz[ de adev[r.
141. A=a cum ]ntr-o limb[ pe care n-o =tiu prea bine, sus\in`nd o
conversa\ie m[ trezesc spun`nd alte lucruri dec`t pe cele pe care le-am
inten\ionat, numai pentru c[ nu-mi amintesc cuvintele de care am
nevoie, dar, ]n schimb, ]mi vin ]n minte altele, cu un sens pu\in diferit
— tot a=a, scriind, nu pot urma niciodat[ cu exactitate un plan (nici
134 Ana Blandiana
sionat din mine, ceva mai indiferent ia clip[ =i chiar la timp, ]mi spune
c[ totul se ]nt`mpl[ astfel spre salvarea mea.
148. Exist[ poe\i care refuz[ s[ comunice =i al\ii care r[m`n secre\i
chiar ]n cadrul comunic[rii. +i mai exist[ misterul ]n stare s[ palpite
dincolo de senza\ia celorlal\i c[ au ]n\eles totul.
150. Poezia este cea care mi-a dat, ca pe un al =aselea sim\, senti-
mentul prezen\ei altuia ]n lumea ]nconjur[toare. Altul m[ prive=te
136 Ana Blandiana
din pietre, din plante, din animale, din nori. Un altul care numai ]n
clipele de mare oboseal[ se nume=te Nimeni.
Geniul de a fi 137
MAI IMPORTANT
Nu =tiu dac[, v[zute din exterior, r`ndurile de mai sus par s[ aib[
— a=a cum simt eu — o leg[tur[ cu devenirea mea poetic[. Ele ex-
plic[, ]n orice caz, ]nsu=irile (calit[\ile =i defectele, care se confund[
cu at`ta u=urin\[) mele de scriitor: seriozitatea care poate p[rea
excesiv[, lipsa gratuit[\ii, viziunea cuprinz`nd ]ntr-o aceea=i aur[ binele
=i frumosul. Nu mi-am permis niciodat[ s[ m[ joc cu vorbele, pentru
c[ am visat ]ntotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligi-
bile fiecare, autonome =i diferite, asemenea acelor pere\i de m[n[stire
medieval[ picta\i cu peisaje ]n care, din anumite unghiuri, se desco-
per[ figuri de sfin\i.
Pentru c[ am ]n\eles devreme c[ scriitor nu este cel ce scrie, ci
acela care se exprim[ cu ajutorul scrisului, scrisul a devenit pentru
mine o nevoie vital[ ]n cadrul c[reia obliga\ia de a m[ exprima de-
termin[ obliga\ia de a exista pentru a fi exprimat[. Sunt ca un caier
de l`n[ care exist[ numai ]n m[sura ]n care este tors.
CUPRINS
Bogatele ninsori ale lui ianuarie, albul care a pus st[p`nire cu at`ta
siguran\[ de sine pe tot, mi-au adus ]n minte — cu uimitor de t`n[r[
bucurie — o ]nt`mplare veche, dar r[mas[ str[lucitoare ]n z[pada
]n care s-a petrecut.
Era cu multe ierni ]n urm[, cu mai mult de zece ierni ]n urm[, un
ianuarie cu mult[ z[pad[, =i ne aflam ]ntr-un hotel studen\esc, ]n
mijlocul continentului american. Era o cl[dire cu foarte multe etaje,
]n[l\at[ la marginea a=ez[rii universitare pe o paji=te goal[, ]ntre un
deal =i un r`u. Ninsese cu s`rg ore ]n =ir, f[r[ ]ntrerupere, o noapte, o
zi =i ]nc[ o noapte =i, ]nv[lm[=indu-se, rotindu-se ]n dreptul ferestre-
lor ]nalte, ninsoarea ad`nc[, ninsoarea ale c[rei margini nu se vedeau,
]nf[=urase fusul ]nalt al hotelului singuratec ]ntr-un fuior cosmic; ore
=i ore, de noapte =i de zi, tr[isem cu to\ii sentimentul — ]nsp[i-
m`nt[tor ]ntruc`tva, dar ]n egal[ m[sur[ exaltant — al singur[t[\ii
]n univers. Apoi, ]n cea de a doua zi, spre diminea\[, totul s-a lini=tit,
ninsoarea s-a oprit, z[rile au ap[rut din nou =i ]n lumina soarelui
nev[zut, de la ]n[l\imea etajelor noastre omene=ti, p[m`ntul se vedea
rotund, moale =i alb, fericit =i sigur, de dinaintea istoriei. Atunci, ]n
acei zori de ]nceput luminos de er[, ]naintea trezirii din somn a ce-
luilalt =i a restului lumii, unul dintre noi a cobor`t =i pe f`=ia larg[
de om[t dintre deal =i r`u, ]n fa\a sutelor de ferestre ale hotelului, a
scris cu litere uria=e, ]ntip[rite cu t[lpile mutate prin troienele p`n[
la genunchi, TE IUBESC!
N-o s[ uit niciodat[ semnul de exclamare imens care ]ncheia ros-
tirea aceea ]n alb, nici emo\ia ]ntregului hotel trezit cu ochii pe
Geniul de a fi 143
DESPRE TINERE|E
PE MALUL DELIRULUI
Geniul de a fi 151
ABSEN|A FORMEI
Geniul de a fi 153
CULEG{TORUL DE CIUPERCI
Geniul de a fi 155
PERSEVEREN|{
O FORMUL{
Nu-mi mai amintesc c`nd am auzit prima oar[ acea expresie c[reia
aveam s[-i atribui cu timpul semnifica\ii simbolice =i for\[ ofensiv[,
dar cu siguran\[ nu i-am ]n\eles de la ]nceput importan\a =i poate
chiar — recent venit[ ]n sud =i prad[ u=oar[ a farmecului ludic, dup[
gravitatea moroc[noas[ =i ]ncr`ncenat[ din care coboram — mi s-a
putut p[rea amuzant[ =i nelipsit[ de o oarecare inteligen\[ gra\ioas[.
Expresia — mai mult o formul[, c[reia n-am ]nt`rziat s[-i descop[r
virtu\ile magice — are o form[ simpl[ =i eliptic[, sintetic[ =i esen\ial[,
format[ dintr-un verb care ]nglobeaz[ mi=carea =i dou[ particu-
le modale, dintre care una sugereaz[, dimpotriv[, starea pe loc, iar
cealalt[ puterea de a uni nu conteaz[ ce, nu conteaz[ cu ce rezul-
tate, ]ntr-o ]n\elegere superficial[ =i pa=nic[, ]ntr-o supravie\uire lip-
sit[ de exigen\[ =i de ]ncr`ncen[ri. Expresia este: “Merge =i a=a”. Poate
fi spus[ ]n cele mai diverse situa\ii, de cele mai diverse tipuri
umane, sociale, profesionale, intelectuale. O poate spune mecanicul
care nu =tie de ce nu func\ioneaz[ ma=ina, dar o porne=te totu=i cu o
lovitur[ de ciocan dat[ la ]nt`mplare , \[ranul care face zilnic o navet[
de cincizeci de kilometri ca s[ fie portar la ora= ; elevul care ]nva\[
numai c`t s[ promoveze ceasa. Nu cred c[ exist[ situa\ie sau ]nt`m-
plare ]n care s[ nu survin[ o clip[ de u=urin\[, sau de exasperare, sau
de =mecherie, sau de dezgust, ]n care cineva obosit sau numai su-
perficial, s[ nu poat[ rosti extraordinara formul[ : merge =i a=a ! Ex-
traordinar[ pentru c[ asemenea unui jolly joker ]n stare s[ ]nlocuiasc[
orice, ea poate \ine locul, cu salvatoare =i criminal[ non=alan\[, price-
Geniul de a fi 157
GENIUL DE A FI
COMPENSA|IE
Geniul de a fi 165
SCEN{ DE DANS
FRAGMENTE
164. Acea iubire fierbinte ce-mi aduce ]n minte imaginea unei lum`n[ri
de cear[ topindu-se ]ncet =i at`t de dulce, ]nc`t topirea ei bl`nd[ pare a fi mai
important[ chiar dec`t flac[ra luminoas[ care o produce =i pe care o produce...
166. Sunt clipe ]n care chiar miezul moale al pietrelor ]l simt tres[rind =i
chircindu-se de durere =i de absurd.
174. Ne este u=or s[ fim al[turi c`nd suntem veseli. Veselia uni-
172 Ana Blandiana
178. Nu cred c-a= dori — chiar dac[ a=a ceva ar fi, prin absurd,
posibil — s[ v[d cum ar[tau, ]n prezentul realit[\ii lor, polisurile
grece=ti. G`ndul c[ a= vedea minunatele ruine, pe care le contemplu
acum prin filtrul sublimat al lacrimii fericite, redevenite edificii
intacte, bogat — poate prea bogat — ]mpodobite cu frize sculptate
Geniul de a fi 173
192. Exist[ opere care, f[r[ s[-\i plac[, ]\i impun prin volumul muncii
depuse de autor, a=a cum te poate impresiona o broderie mig[loas[, chiar
dac[, estetic vorbind, rochia brodat[ te las[ indiferent.
198. N-o s[ uit niciodat[ expresia acelor copii dintr-un sat mara-
mure=ean — coconi ]mbr[ca\i ]n opinci, zadii, c[ciuli, broboade,
sumane, ca ni=te oameni mari redu=i, cu grij[ pentru p[strarea
Geniul de a fi 177
201. }mi imaginez scrisul, mereu, la viitor. Din letargia serii ]mi
imaginez cu pl[cere h[rnicia dimine\ii. }mi e fric[ s[ m[ apropii de
h`rtia cu cele dou[ r`nduri ]ncepute, dar m[ g`ndesc cu voluptate
cum le voi continua mai t`rziu. O am`nare a curajului, dar =i a bucu-
riei, o form[ de la=itate, dar =i de masochism.
203. Cele dou[ scrisori ale lui Cezar c[tre Cicero, trimise din Brita-
nia spre Roma, au f[cut dou[zeci =i =ase =i, respectiv, dou[zeci =i opt
de zile. Ce tem[ de visare pentru autorii de epistole!
205. M-au fermecat ]ntotdeauna uimirile celor vechi ]n fa\a unor fapte
care ni se par ast[zi nu numai fire=ti, dar =i de neconceput altfel : Mon-
taigne mir`ndu-se de pudoarea, aproape suspect[, a lui Carol Quintul, care
se ascundea pentru a-=i face nevoile =i nu voia s[ fie v[zut gol ; sau ferici-
tul Augustin dedic`nd o ]ntreag[ pagin[ felului ]n care ]nv[\atul Ambrozie
citea ore ]ntregi f[r[ glas, f[r[ s[-=i miste m[car buzele, ]n g`nd! Cine ar
putea spune c`te dintre deprinderile noastre nu vor p[rea celor ce vin
aberante =i c`te dintre mir[rile noastre ridicole =i lipsite de sens...
MU+CHIUL R~SULUI
DESPRE EGALITATE
Geniul de a fi 183
MISTERUL REVOLTEI
situa\ii care poart[ ]ntotdeauna numele s[u. Iar fascina\ia pe care per-
sonalitatea sa, dominant[ si impalpabil[, o exercit[ asupra tuturor
este at`t de mare, ]nc`t nimeni — nici din tab[ra du=man[, nici din
propria sa tab[r[ — nu se mir[ c[, la nici unul dintre momentele
cruciale ale r[scoalei, el nu este prezent fizic, explicit. A cunoscut
]ntr-o asemenea m[sur[ =tiin\a disimul[rii =i a persuasiunii, for\a de
a st[p`ni spiritele =i arta de a le modela, ]nc`t gesturile exterioare nu
le-au mai fost necesare faptelor ca s[ se ]nt`mple dup[ voin\a sa. De
cele mai multe ori el nu a fost un trup, ci un cuv`nt ]n lupt[, de cele
mai multe ori, pentru a-l ]n\elege, trebuie s[ cobori p`n[ la r[d[cina
diform[ =i dureroas[ a sensurilor. La Criscior =i la Deva, la Mesteac[n
=i Abrud, al\ii au mers ]n frunte cu sabia ]n m`n[ (Cri=an a fost ]ntot-
deauna primul dintre ei), dar nimeni niciodat[ nu s-a ]ndoit c[ totul
se petrecea ]n numele lui Horea, nim[nui nu i-a dat prin minte s[-i
conteste suprema\ia =i prestigiul. De aceea, r[spunsurile interogatoru-
lui final, care, — printr-o m[iastr[ demonstra\ie de m`nuire a
posibilit[\ilor absurdului — negau orice participare la r[scoal[,
reu=eau performan\a de a sugera ]n acela=i timp nevinov[\ia =i miste-
rioasa importan\[ a celui ]ntrebat, ca =i cum totul s-ar fi desf[=urat
dup[ un scenariu prescris, ]n care tot ceea ce se vedea nu era dec`t
conven\ie menit[ s[ acopere adev[rata realitate, iar martiriul, ]n\eles
=i dinainte acceptat, o treapt[ necesar[ =i fireasc[ a desf[=urarii lu-
crurilor.
Misterul care a amplificat personalitatea corifeului r[scoalei din
1784 cu o aur[ mereu cresc[toare =i incitant[ (mister care a luat pen-
tru du=manii s[i, ]n anumite momente, cum au fost acelea ale proce-
sului =i ale execu\iei, forme paroxistice) era desigur atributul =i ope-
ra unei personalit[\i de excep\ie, capabile s[ str`ng[ ]n sine nu nu-
mai durerea, ci =i taina unui ]ntreg popor, dar dincolo de asta, =i mai
presus de asta, era ]nsu=i misterul declan=[rii revoltei, secretul, nicio-
186 Ana Blandiana
NICI UN NUME
Geniul de a fi 189
ABISURI
FATALE
Geniul de a fi 191
A DOUA GEOGRAFIE
Geniul de a fi 193
ARTI+TI +I FIARE
AUTOBIOGRAFIE
Geniul de a fi 195
Geniul de a fi 197
CA UN HAN SPANIOL
Geniul de a fi 199
}N MUZEU
REAC|IA DE AP{RARE
ANTI JURNAL
DIMENSIUNI
Dac[ omul ar vrea doar s[ nu mai fie singur, totul ar fi ]nc[ destul
de u=or. A=a cum din at`tea inegale lupte a ie=it cu ]nc[p[\`nare vic-
torios, exasperat de singur[tate, el ar fi fost ]n stare s-o ]nfr`ng[. Dar
nimic din ce e omenesc nu e simplu. Totul e contradictoriu =i ]nl[n\uit,
fructul poart[ ]n sine s[m`n\a =i viermele. }n miezul tragediei de a fi
singur tr[ie=te ascuns[ ]ns[=i nevoia de singur[tate. Dac[ totul s-ar
crea vreodat[ din nou, nu a= implora o lume mai bun[, ci doar una
mai simpl[.
Smuls de curen\i de sens contrar, absorbit de goluri opuse, omul a
suferit ]ntotdeauna nu de neputin\[, ci de nehot[r`re. Pedeapsa di-
vin[ a fost nu izgonirea din rai, ci, mai ]nainte ]nc[, acordarea liberu-
lui arbitru ]ntre at`t de contrare =i reduse posibilit[\i. }n ]n\eleptele
fresce Adam este reprezentat indecis sub pomul binelui =i al r[ului.
Animalele au fost favorizate, au legi biologice mai ferme. Unele
tr[iesc ]n turme, altele retrase ]n vizuini. Lupul nu-=i dore=te o scor-
bur[ tainic[, ursul nu viseaz[ s[ se adune ]n haite. Fiecare ]=i urmeaz[
f[r[ revolte condi\ia bine stabilizat[. Al[turi de aceast[ echilibrat[
maturitate suntem noi, ]nving[torii naturii, noi, echilibrul instabil,
mereu adolescen\i, mereu =ov[itori, victime, ]n acela=i timp, spaimei
=i nevoii de singur[tate.
}n “Povestiri din Casa Mor\ilor”, Dostoievski consider[ cea mai
]ngrozitoare latur[ a condamn[rii faptul c[ un ocna= — zece, cin-
cisprezece, dou[zeci si cinci de ani — nu va putea fi nici o clip[ sin-
gur. Sfin\ii =i ]n\elep\ii se retr[geau ]n pustie pentru a putea vorbi cu
Geniul de a fi 209
EMBLEMA
MAREA PREJUDECAT{
CA|EII PAM~NTULUI
motul nu venea din odaia vecin[ sau din afar[, ci chiar din zid, era o
mi=care interioar[, ca un fream[t al pietrei. Am petrecut, ascult`nd-o,
o noapte ciudat[, ]nfiorat[, ]nsp[im`ntat[, aproape pl[cut[. Sugestia
medieval[ era at`t de puternic[, ]nc`t m[ temeam s[ nu descop[r ]n
zori o cauz[ banal[, terestr[, fream[tului nocturn. Dar diminea\a nu
a degradat misterul.
M[n[stirea, ]n[l\at[ de Barnovski-vod[ fusese construit[ pe un
schelet de stejar masiv: pilonii, grinzile interioare de sus\inere, pe
care s-a sprijinit c[r[mida =i piatra, au fost de lemn.
Secolele ]ns[, prea slabe pentru a distruge piatra, au ros lemnul,
l-au f[r`mi\at, l-au f[cut pulbere pe care curen\ii de aer au pulveri-
zat-o. Acolo unde fusese solid punct de sprijin, stejar, a r[mas un ]ngust
tunel. Zidurile m[n[stirii, sus\inute ]nainte de puternice grinzi, sunt
str[b[tute acum de lungi, f[r[ cap[t coridoare. Si coridoarele le lo-
cuiesc c[\eii p[m`ntului.
Grinzile sus\ineau zidul, acum zidul sus\ine absen\a grinzilor =i,
ca un suflet al lemnului mort, noaptea alearg[ c[\eii p[m`ntului. Ce
metafor[ pentru timp! La Dragomirna, m-am g`ndit prima oar[ c[
oamenii ar suferi cumplit dac[ nu ar avea dreptul s[ moar[ c`nd vor,
chiar dac[ nu vor niciodat[.
CUPRINS
PREFABRICATE
POEM DE VARA
CUV~NTUL
INFIRMITATE
Geniul de a fi 225
AXIOMA
Nimic nu este mai pu\in sigur dec`t eviden\a. Nimic mai pu\in
conving[tor dec`t o axiom[. Eram ]n stare s[ urm[resc demonstra\ii
ale unor complicate teoreme, dar n-am ]n\eles niciodat[ cu adev[rat
de ce “dou[ cantit[\i egale cu o a treia sunt egale ]ntre ele”.
Timpul a trecut, num[rul axiomelor a crescut ]ngrijor[tor, dar eu
am p[strat cu ]nc[p[\`nare incapacitatea de a accepta adev[rurile
care se ofer[ sau sunt oferite. Despre prea multe fraze mi se spusese
c[ nu mai au nevoie de demonstrare, prea multe cuvinte se sim\eau
jignite la cererea de a fi explicate, prea multe idei au preferat s[ se
impun[ dec`t s[ se justifice. Asupra prea multor lucruri am fost de-
prins[ s[ nu mai pun ]ntreb[ri, pentru a nu m[ ]ndoi de ele. M[ ]ndoi-
esc, deci nu renun\ la mine ]nsumi, m[ ]ndoiesc, deci exist.
Nu cred c[, de-a lungul at`tor milenii, exist[ un lucru care s[ fi
fost mai imperios cerut omenirii dec`t credin\a ]n axiome. R`nd pe
r`nd, b[t`ndu-se cap ]n cap, ideile =i secolele soseau, =i prima lor
grij[ era de a pretinde obositelor gazde, ]nainte de orice, ]nc[ o carte
blanche. Si, iremediabil, naiva omenire, crez`ndu-se de fiecare dat[
salvat[, face mereu impruden\a de a emite ]nc[ un asemenea cec, pe
care-l retrage apoi, de fiecare dat[ prea t`rziu pentru a mai putea fi
recuperat. Dac[ totu=i p[m`ntul continu[ sa fie populat, dac[ ma-
mele mai nasc copii =i pomii mai rodesc fructe este pentru c[ ]ntr-un
col\, undeva, s-a p[strat ]ntotdeauna ]ndoiala, a=a cum \[rancele
p[streaz[ s[m`n\a aluatului capabil s[ dospeasc[ viitoarele p`ini.
Oamenii iubesc pentru c[ se ]ndoiesc de dragoste, sunt drep\i pentru
226 Ana Blandiana
Geniul de a fi 227
UMBRA PRIDVORULUI
A NU FI }NFR~NT
Geniul de a fi 229
ORA+E DE SILABE
Geniul de a fi 231
GRAND CANYON
Geniul de a fi 233
Geniul de a fi 235
DORIN|A
]nvelit[, la r`ndul ei, ]n alt[ sfer[ =i ]n alt[ sfer[, c[ stelele sunt focuri
nestemate ]ncrustate pe aceste fantastice petale transparente care ne
ascund ca pe ni=te semin\e, c[ toate aceste sfere se cuprind una ]ntr-
alta, alunec[ ]ntre ele, =i e destul s[ r[m`i o clip[ singur cu sufletul
t[u pentru ca s[ po\i auzi, ]n lini=tea mare, muzica sferelor. De aici =i
p`n[ la a crede c[ al[turarea continuu mi=c[toare a stelelor ]nchipuie
semne =i prevestiri nu-i dec`t un pas, pe care nu po\i s[ mi-l faci sub
bolta arcuit[ magic peste tine, suspend`ndu-=i constela\iile desenate
clar, ca ]n zodiac.
M[ g`ndeam atunci c[ exist[ poate ]n noi o continu[ tendin\[ de
am`nare a ]mplinirii, c[ ne place s[ ]mpingem transformarea viitoru-
lui ]n prezent c`t mai departe, p`n[ la limita ]n care, nemair[m`n`nd
destul timp, viitorul se transform[ direct ]n trecut. Abia acum — c`nd
puntea vasului mi se pare =tiut[ dintr-un film =i oceanul b[nuit din
poeme — ]mi dau seama c[ nici m[car asta nu se ]nt`mpl[, c[ dorin\a
de a ajunge pe ocean era prea intens[, prea total[, pentru a admite
vreodat[ c[ s-a putut realiza. A fost destul o dulce iritare de sine, o
bl`nd[ plutire ]n clipa ]mplinirii, pentru ca visul s[-=i p[streze inten-
sitatea =i s[ r[m`n[ suspendat ]ntr-un definitiv viitor.
CUPRINS
Geniul de a fi 237
PIATRA
Geniul de a fi 239
Geniul de a fi 241
NORII
Geniul de a fi 243
SAGRADA FAMILIA
}N IARN{
SPUMA
tre ele se g[seau ]n vitrin[ nici mai mult nici mai pu\in dec`t, ]n
m[rime naturala, Papa =i =eful bisericii episcopale!), cu magazine de
m[=ti ale spaimei, cranii cu din\i dezgoli\i, p[pu=i cu parul f[cut
m[ciuc[ =i ochii ie=i\i din orbite de groaz[, mon=tri expu=i ]n galan-
tare, un ]ntreg arsenal de b`lci confec\ionat din carton si materiale
plastice, derizoriu, ridicol, dezgust[tor. Au pus s[ se plimbe pe str[zi
personaje travestite ]n Frankenstein care s[ sperie copiii =i s[ dea
senza\ii ascu\ite celor adul\i, au a=ezat la r[scruci uria=e gorile, cu
ochi de becuri sclipind ro=iatic, despre care se =tie din filme c[ se
hr[nesc numai cu femei frumoase; au fabricat godzile din poliester =i
bandi\i din p`sl[, fiare din celuloid =i co=maruri din h`rtie presat[ au
pus s[ se trag[ cu pu=ca pentru a se crea atmosfer[. }n timp ce din
cer parc[ sau din m[runtaiele p[m`ntului, vacarmul naturii dezl[n-
\uite f[cea aerul s[ vibreze purificator =i depunea toat[ aceast[ lume
ca pe o spum[ murdar[ pe \[rmurile de diamant ale minunii.
C`nd, dup[ cobor`rea unei pante de vreo jum[tate de or[, am
ajuns la nivelul de sus al cascadei, apa p[rea nead`nc[ =i lin[, de=i
]nainta cu vitez[ ]nspre buza pr[pastiei. +i tocmai aceast[ nepotrivi-
re dintre suprafa\a calm[, nev[lurit[, a apei =i repedea ei alunecare
aproape secret[, aproape sub]n\eleas[ — ca =i cum ar r[m`ne mereu
neschimbat un prim strat ipocrit, capabil s[ acopere graba de dede-
subt — tocmai aceast[ curioas[ prim[ impresie crea un fel de sus-
pense, o a=teptare binepreg[titoare pentru dramatica priveli=te.
}nainte de ea, ]ns[, la numai c`\iva zeci de metri ]nainte de c[dere,
apa se ]mpr[=tia incon=tient[ ]n =uvi\e, descoperind grinduri =i chiar
o insul[ adev[rat[, o insul[ aproape gola=[, cu c`\iva arbori abia
]nfrunzi\i, murdari ]nc[ de r[m[=i\ele torentelor prim[v[ratece. O in-
sul[ acoperit[ ]n ]ntregime de c`rduri de pesc[ru=i a=eza\i la odihn[,
]nc`t, dac[ n-ar fi fost ace=ti c`\iva arbori desena\i s[r[c[cios pe cer,
ne-am fi putut ]nchipui c[ vedem un conglomerat de p[s[ri albe, bi-
250 Ana Blandiana
Geniul de a fi 253
NUMELE
Otrav[ 106, Soare Sexy, Rege =obolan, Cancer 11, G`nd 131. Biete
pseudonime copil[re=ti, orgolii infantile dorind s[ devin[ cunoscute,
dar ne]ndr[znind s[ se dezv[luie, ad[ug`nd, ]ntr-o ultim[ tentativ[
de curaj, num[rul str[zii al[turi de cuv`ntul extravagant =i gr[itor.
Nimic de transmis. Nici o idee, nici o dorin\[, nici o implorare, nici o
revolt[. Numai nume, semn[turi nesemn`nd nimic, dornice doar s[
fie v[zute, dornice s[ existe.
S-a aflat c[ apar\in unor adolescen\i din periferiile newyorkeze,
care se introduc noaptea prin gurile de aerisire ale depourilor pentru
a-=i exprima, la lumina lanternelor, clandestin, dificil, dorin\a de
stranie afirmare. Primarul metropolei a intervenit hot[r`nd revopsirea
vagoanelor, Norman Mailer a scris o carte.
La Chicago, pe malurile oblice, de beton, ale marelui lac, aceea=i
nesf`r=it[ =i multicolor[ ]n=iruire de cuvinte =i cifre. Acolo, ]ns[, sub
ramurile gra\ioase ale arborilor, l`ng[ apa respir`nd lini=tit[, sensurile
]=i pierd din acuitate, devin decorative, c`=tig[ ]n umor. }n subtera-
nele newyorkeze, ]ntreaga ]nc[rc[tur[ nevrotic[ a at`tor dorin\e re-
fulate, a at`tor disper[ri solu\ionate infantil, se p[streaz[ ascu\it[,
strident[, insuportabil[. Pentru c[ bolnava dorin\[ de a-=i vedea nu-
mele scris peste tot =i impus aten\iei str[ine, nu e proprie doar bie\ilor
copii din mahalalele celui mai mare dintre ora=ele lumii, =i nu pot s[
m[ ]mpiedic s[-mi imaginez viitorul acoperit ]n ]ntregime de nume
repetate mereu f[r[ sens, f[r[ a exprima altceva dec`t patima lor de
a exista, de a st[p`ni.
CUPRINS
GURA-LEULUI
UN ROL
LA NOI
REALISM
Geniul de a fi 269
ESCAL{
}ncerc s[-mi amintesc, acum dup[ ani de zile, cum mi s-a p[rut,
ce impresie mi-a f[cut Napoli ]n cele =ase-=apte ore pe care le-am
r[t[cit pe str[zile sale ]n escala emo\ionant[ a transatlanticului ]ntors
cu exasperare din America. }ncerc s[-mi aduc aminte ce-am sim\it la
revederea acelui ora=, pe care-l =tiam, care m[ buim[cise =i m[ se-
dusese cu mult ]nainte, pe care nu mai trebuia s[-l descop[r, r[m`-
n`ndu-mi timp s[ m[ descop[r pe mine ]n fa\a lui.
Fusese unicul ora= italian care nu m[ impresionase prin art[. Nici
arhitectura, nici muzeele sale nu pot rezista cople=itoarei concuren\e
a capodoperelor din nord sau din sud. +i — ciudat! — exagerata
frumuse\e a golfului, albastrul nefiresc al apei =i silueta stilizat[ de
legende a Vezuviului le =tiam prea bine din ilustrate pentru a m[ mai
subjuga, pentru a le mai crede ]n realitatea =i naturale\ea lor. M[
]ndr[gostisem, ]n schimb, de str[zile ]nalte =i murdare, de casele cu
u=ile date de perete =i cu m[runtaiele lor dezordonate expuse cu vo-
luptate lumii, de ferestrele legate ]ntre ele cu sfori ingenioase flutur`nd
]ngere=te de rufe ciudat de imaculate ]n acel univers scorojit, de tara-
bele cu m[rfuri scoase ]n fa\a por\ii, de \ipetele, =i r`setele, =i pl`nsetele,
=i c`ntecele, =i blestemele, =i apelativele, =i glumele, =i impreca\iile acelui
]ntreg popor de p[s[ri, neserios =i uman, ]n=el[tor =i deschis, nefericit
=i c`nt[re\, frumos =i s[rac, vesel =i promiscuu. M[ ]ndr[gostisem de
toat[ harababura aceea strig[toare la cer si \iuitoare, care nu-\i d[dea
timp s-o contempli ]nainte de a te contopi, fericit, cu sufletul ei mare =i
aiuritor din care au izvor`t toate melodiile lumii.
270 Ana Blandiana
Geniul de a fi 271
PUSTIURI
Geniul de a fi 277
SINGUR{TATEA
Geniul de a fi 279
RUINE, TEMPLELE
Geniul de a fi 281
}N MI+CARE
Geniul de a fi 283
PE STR{ZI
pu\in triunghiular, mai mult sau mai pu\in ]mpodobit, pe care este fi-
xat un mare =i oarecum ]nsp[im`nt[tor c`rlig care permitea unui scri-
pete s[ ridice pentru a introduce prin ecranele late ale ferestrelor tot
ceea ce nu ]nc[pea pe scara ]ngust[ dintre u=a =i etajele superioare.
Acestui neobosit si at`t de utilitar orgoliu de marmor[ sau stuc,
ultimele decenii i-au ad[ugat o a doua arhitectur[ paralel[ cu prima
=i derizorie fa\[ de ea: ancorate unul l`ng[ altul, =lepuri si vapoara=e
scoase din uz au fost transformate ]n apartamente plutitoare. Nimic
mai pitoresc, mai tr[znit =i mai divers dec`t acest ]ntreg cartier
lunec[tor la cea mai mic[ adiere. Vedete elegante cu ferestre largi
]nvol[nate de perdele si ]nflorite de plante exotice, dincolo de care
se v[d interioare confortabile =i amuzante cu lambriuri, lustruite cald
=i ]ncheieturi nichelate =i rezistente; cor[bii p[r[site =i v[duvite de
catarge, cu cabina de comand[ transformat[ ]n dormitor =i puntea
sp[lat[ de valurile cine =tie c[ror m[ri mobilat[ cu b[nci =i scaune de
gr[din[; ambarca\iuni ]ndoielnice =i dezafectate, n[cl[ite de gudron
=i de amintirile vie\ii lor nomade peste calele mirositoare ale c[rora
au fost ]njghebate bar[ci unde se cresc copii dup[ cum dovedesc
fr`nghiile de rufe infantile flutur`nd sfid[tor =i neorealist. Pe o punte
au fost depozitate ]n stive colorate strident =i cu inten\ii artistice hoituri
de tabl[ r[pite dintr-un cimitir de ma=ini, al[turi de statuia baroc[
v[lurit[ ]n ghips a unui uria= sf`nt cu o m`n[ lips[, dar cu aureola
complicat[ =i ]ntreag[. Se pare c[ exist[ ]n Amsterdam mai mult de
trei mii de asemenea locuin\e ancorate la buza trotuarelor, umbrite
de ar\ari =i pomi, l[s`ndu-se troienite de iluzoriile monede aurii pe
care pomii le scutur[ altrui=ti ]n fiecare prim[var[. De fapt cea mai
puternic[ impresie a ora=ului cov`r=it de bog[\ie, de istorie, de art[,
se leag[ pentru mine tocmai de ace=ti nenum[ra\i =i destul de banali
arbori care ]mp`nzesc bulevardele =i care afla\i ]n acea zi luminoas[
=i cald[ la v`rsta frenetic[ a reproducerii scuturau peste asfaltul str[zii
Geniul de a fi 285
UN OBICEI
LEONARDO DA VINCI,
MICHELANGELO, RAFFAELLO
BINELE +I R{UL
Geniul de a fi 295
LUMIN{
Geniul de a fi 297
CU M~NA ST~NG{
}n or[=elul din Middle West unde am locuit mai bine de trei luni,
toat[ lumea scria cu m`na st`ng[ =i asta — departe de a ne amuza ca
o picanterie a locului — ne d[dea un fel de continu[ nelini=te, ca =i
cum ne-am fi mi=cat f[r[ ]ncetare printre infirmi pe care nu =tiam
cum s[-i trat[m.
Apucau foaia ]ntr-un fel ciudat, rotind-o mai ]nt`i =i a=ez`nd-o
]ntotdeauna oblic, aproape ascuns[ sub bra\ul st`ng. Mi=c[rile lor
scurte =i ne]ndem`natece, ca un fel de b`lb`ial[ a gesturilor ]nainte
de a se apuca de scris, nenum[ratele mi=c[ri infinitezimale care
]nso\eau — asemenea unui bruiaj al sunetului de baz[ — a=ezarea
m`inii pe pagin[ pentru a ]ncepe s[ scrie, ]mi trezeau o mil[ tulbure,
amestecat[, ]mpotriva sentimentelor mele pline de bun[voin\[, cu o
abia ascuns[ aversiune. Nu m[ puteam hot[r] ]ntre acest impur sen-
timent de superioritate =i o adev[rat[ intimidare ]n fa\a acelei ]ntregi
popula\ii scriind cu m`na st`ng[ =i explic`nd c[ =tie s[ scrie cu
am`ndou[ m`inile. Dar nu scriau niciodat[ cu dreapta, ]nc`t, dac[
existase c`ndva l[rgirea efectiv[ a posibilit[\ilor lor de exprimare, ea
se transformase cu timpul, printr-o r[sturnare de ne]n\eles, ]ntr-o
]ngr[dire de care nu-=i d[deau seama =i de care continuau s[ fie
m`ndri, ca de un simbol al libert[\ii. Vedeam zilnic, tot mai confuz[,
nenum[rate perechi de m`ini av`ndu-=i via\a lor particular[, f[r[
leg[tur[ cu trupurile c[rora le apar\ineau, mi=c`ndu-se neobi=nuit =i
transform`ndu-=i cu arogan\[ infirmitatea ]n sfidare.
Dup[ c`tva timp, noi, care scriam normal, obi=nuit, f[r[ efort,
298 Ana Blandiana
Geniul de a fi 299
V~NZ{TORII DE AP{
Simt cum uit, simt cum, cu fiecare or[ care trece, mi se =terge din
minte ]nc[ o senza\ie, ]nc[ un personaj, ]nc[ un sentiment, l[s`ndu-m[
suspendat[ ]n acest prezent ve=nic =i inexplicabil pentru c[ leg[turile
cu restul timpului i-au fost dizolvate. Uit cu ner[bdare, uit cu vo-
luptate, uit chiar cu un fel de h[rnicie a uit[rii, dar =tiu c[ nu este
vorba de o boal[, ci de o stare de spirit, de o anume somnoroas[
alunecare care m[ face s[ tr[iesc evenimente =i ]nt`mpl[ri f[r[ s[ le
observ m[car — =i atunci nimic mai firesc dec`t s[ nu-mi mai aduc
aminte de ele.
Nu uit ]ns[, a=a cum ar fi de a=teptat, am[nuntele, p[str`nd doar
o imagine general[, schematic[, a unei situa\ii sau pur =i simplu
enun\ul alb al existen\ei ei, uit chiar datele esen\iale, uit chiar faptul
c[ a existat, =i dac[ mai p[strez totu=i o firav[ b[nuial[, o senza\ie
tulbure c[ a fost totu=i ceva, este pentru c[ ]mi r[m`n ]n minte c`teva
am[nunte absurde — o pietricic[ sim\it[ prin talpa sub\ire a sanda-
lei, felul ]n care se ]ndoia ]ntr-o cut[ dizgra\ioas[ b[rbia cuiva, o al-
bin[ care mi s-a a=ezat pe o =uvi\[ de p[r at`rn`nd peste ochi... Uit
faptul c[ am fost vreodat[ ]ntr-un ora=, dar \in minte o strad[ cotind
]ntr-un anumit fel pe l`ng[ o ci=mea din fa\a unei case vopsite ]n
galben murdar =i l[s`nd s[ i se vad[ perdelele demodate cu broderii
complicate. Iar acest cadru pe care nu =tiu unde s[-l plasez ]n ora=ele
cunoscute de mine m[ face s[ m[ ]ndoiesc de siguran\a mea =i s[ m[
]ntreb dac[ n-am fost totu=i ]n ora=ul acela al c[rui nume nu-mi spune
nimic. Aceast[ ]ndoial[ ]ns[=i este extrem de ]ndoielnic[ totu=i, pen-
Geniul de a fi 303
DESP{R|IRE
TOT CE POVESTESC
Tot ce povestesc s-a petrecut cu mai mul\i ani ]n urm[, cu trei, sau
patru, sau =apte, sau zece ani ]n urm[, ]ntr-un trecut destul de
]ndep[rtat pentru a l[sa contururile s[ se irizeze ]n aureole =i destul
de apropiat pentru a p[stra ]nc[ nestinse nuan\ele. Au fost c[l[torii
de c`teva zile, c`teva s[pt[m`ni sau c`teva luni, c[l[torii f[r[ somn
=i f[r[ hiaturi, f[r[ ]ndoieli =i f[r[ satura\ii, c[l[torii ad`nci ca ni=te
magazii nesf`r=ite de impresii, ca ni=te misterioase magazii a c[ror
golire dureaz[ infinit mai mult dec`t umplerea lor.
Iat[, sunt ani ]ntregi de c`nd povestesc, f[r[ a sf`r=i, imagine cu
imagine =i sentiment cu sentiment, imagini =i sentimente care au du-
rat, atunci ]n realitatea lor, poate c`teva secunde numai, dar care,
desf[cute pe masa mea de scris, ocup[ ]ntregi pagini la cap[tul c[rora
r[m`n la fel de secrete, de neexprimate.
De fapt le povestesc adun`ndu-le din amintiri =i din carne\ele cu
un fel de uimire =i ne]ncredere. Le-am tr[it chiar eu? Mi s-au ]nt`mplat
chiar mie? }mi amintesc, desigur, perplexitatea ]nminunat[ care m-a
cuprins ]n fa\a vitraliilor de la Chartres, prima explozie gotic[ la care
asistam, dar eram cu adev[rat eu fiin\a aceea pe care nu mi-o mai
amintesc ]n am[nunte, nu mai \in minte ce g`ndea, nici ce f[cuse
imediat ]nainte sau imediat dup[ aceea, despre care =tiu doar c[ tre-
mura ca de frig ]n fa\a culorilor =ia formelor =tiute pe dinafar[ din
c[r\i si totu=i neb[nuite? Eram chiar eu — eu cea care alerg zilnic la
tramvaiul 12 — ]n diminea\a aceea arz[toare, ]n cheile fluviului Colo-
rado, alerg`nd ]n jos, spre m[runtaiele fierbin\i ale p[m`ntului? Mi
Geniul de a fi 307