PERSOANA JURIDICA

SECTIUNEA I

NOTIUNI GENERALE DESPRE PERSOANA JURIDICA

1.1. Notiunea de persoana juridica

Persoana juridica reprezinta subiectul colectiv de drept civil, format dintr-o

grupare de oameni, care, intrunind conditiile prevazute de lege, este titulara de
drepturi si obligatii civile92. Este reglementata in Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice si juridice, Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale si O.G.
nr. 26/2000 privind asociatiile si fundatiile93.

1.2. Elementele constitutive ale persoanei juridice

Conform art. 26 lit. e din Decretul nr. 31/1954, o persoana juridica trebuie sa
intruneasca cumulativ urmatoarele elemente constitutive:

1. o organizare de sine-statatoare, adica sa fie precizata structura interna a

persoanei juridice, organele sale de conducere si atributiile lor, stabilite prin
actul de constituire. De regula, organele de conducere ale persoanei juridice sunt
adunarea generala, consiliul de administratie, directorul (presedinte,
administrator).

2. un patrimoniu propriu, distinct de cel al persoanelor fizice care alcatuiesc

persoana juridica. Acesta consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor
patrimoniale (activul si pasivul) care au ca titular persoana juridica si permite
aces 727d31h teia sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa isi
asume o raspundere de sine-statatoare.

3. un scop propriu, in acord cu interesele generale, care reprezinta in fapt

obiectul de activitate al persoanei juridice, prevazut in actul de constituire, si
care defineste intinderea capacitatii de folosinta a persoanei juridice. Persoana
juridica poate desfasura doar acele activitati stabilite in actul de infiintare.

1.3. Categorii de persoane juridice

Sunt persoane juridice urmatoarele:

1. statul;

2. organele puterii legislative (Senatul si Camera Deputatilor);

3. organele puterii executive (Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei,

ministerele, prefecturile);

4. organele puterii judecatoresti (Inalta Curte de Casatie si Justitie, Curtile de

Apel, Tribunalele, Ministerul Public);

5. unitatile administrative-teritoriale (comune, orase, judete) si autoritatile

administratiei publice locale (consiliul local, consiliul judetean, primariile);

6. regii autonome, societati comerciale cu capital de stat, institutii de stat din

invatamant, sanatate, cultura, stiinta etc.);
7. cooperativele si uniunile lor;

8. partidele politice, sindicatele, patronatele;

societatile comerciale;
societatile agricole;
11. asociatiile si fundatiile;

12. cultele religioase.

1.4. Clasificarea persoanelor juridice

I. In functie de modul de creare si organizare:

a. persoane juridice de drept public, care se creeaza prin lege sau prin actul
organului de stat competent;

b. persoane juridice de drept privat, care se creeaza prin actul de asociere dintre
persoane fizice si juridice.

II. In functie de forma dreptului de proprietate care sta la baza patrimoniului

persoanei juridice:

a. persoane juridice de stat (ex.: statul, organele de stat, unitatile

administrativ-teritoriale, institutiile de stat, regiile autonome, societatile
comerciale cu capital de stat);

b. persoane juridice private (ex.: societatile comerciale, partidele politice,

sindicatele, patronatele, asociatiile si fundatiile);

c. persoane juridice cu participare straina, infiintate de cetateni straini sau in

colaborare cu acestia.

III. In functie de natura scopului urmarit:

a. persoane juridice cu scop patrimonial, lucrativ (ex.: societatile comerciale,

regiile autonome);

b. persoane juridice fara scop patrimonial, nonprofit, nelucrativ (ex.: asociatiile

si fundatiile, institutiile de stat, partidele politice).

IV. In functie de nationalitatea lor:

a. persoane juridice romane, cu sediul in Romania;

b. persoane juridice straine, cu sediul in alt stat.

V. In functie de corelatia dintre ele:

a. persoane juridice principale;

b. persoane juridice anexa.

SECTIUNEA II

CAPACITATEA PERSOANEI JURIDICE

Capacitatea persoanei juridice este formata din capacitate de folosinta si
capacitate de exercitiu.

Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea persoanei juridice de a avea

drepturi si obligatii civile. Este caracterizata de legalitate, generalitate,
inalienabilitate si intangibilitate. Ea se dobandeste din momentul inregistrarii
sale ori de la data actului de dispozitie al organului de stat. Principiul
specialitatii capacitatii de folosinta se refera la faptul ca persoana juridica are
o capacitate de folosinta speciala, limitata la scopul pe care si l-a ales
(obiectul sau de activitate), orice act juridic incheiat cu incalcarea acestui
principiu (prin depasirea obiectului de activitate) fiind nul absolut. Capacitatea
anticipata de folosinta se dobandeste la data actului de infiintare a persoanei
juridice si este limitata la incheierea actelor si formalitatilor cerute de lege
pentru infiintarea sa in mod valabil, conform art. 33 alin. 3 din Decretul nr.
31/1954. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice inceteaza in momentul
incetarii persoanei juridice.

Capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea persoanei juridice de a-si exercita

drepturile si de a-si asuma obligatiile, incheind acte juridice civile prin
organelle sale de conducere, conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954. Ea se
dobandeste din momentul desemnarii organelor de conducere si inceteaza in momentul
incetarii persoanei juridice. Actele juridice incheiate de organele persoanei
juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt considerate actele
persoanei juridice insasi.

SECTIUNEA III
ATRIBUTELE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI JURIDICE

Prin atributele de identificare, persoana juridica se individualizeaza in

raporturile juridice la care participa ca subiect de drept distinct.

Acestea sunt de doua categorii:

a) atribute de identificare generale: denumirea, sediul, nationalitatea, contul

bancar;

b) atribute de identificare specifice: codul unic de inregistrare la Registrul

Comertului, codul fiscal, capitalul social, firma, marca, emblema, telefonul,
faxul.

Denumirea persoanei juridice, stabilita in actul de infiintare, potrivit art. 38

din Decretul nr. 31/1954, reprezinta cuvantul sau cuvintele prin care se
individualizeaza o persoana juridica si poate exprima domeniul de activitate,
numele unei persoane fizice, un eveniment istoric etc. Aceasta constituie atat un
drept, cat si o obligatie, publicitatea ei asigurandu-se prin registrul unde a fost
inscrisa. In orice act emanand de la persoana juridica se trece denumirea ei, forma
juridica (ex.: S.A., S.R.L.), sediul si codul unic de inregistrare la Registrul
Comertului, conform art. 74 din Legea nr. 31/1990.

Sediul persoanei juridice, stabilit in actul de infiintare, reprezinta un element

de individualizare in spatiu a acesteia, constand in locul unde se gaseste organul
care ii conduce activitatea, precizat prin indicarea localitatii, a strazii, a
numarului etc. In functie de sediul persoanei juridice se determina organul
competent unde se inregistreaza aceasta, locul executarii obligatiilor civile si
competenta instantei de judecata.
Nationalitatea persoanei juridice se determina in functie de tara unde a fost
infiintata aceasta.

Firma reprezinta denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care
semneaza.

Marca constituie semnul susceptibil de reprezentare grafica, care serveste la

deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane juridice de cele ale altor
persoane juridice.

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste o persoana juridica de altele
care desfasoara acelasi tip de activitate.

Codul bancar reprezinta un simbol cifric al bancii unde persoana juridica isi are
deschis contul.

Codul fiscal este reglementat de O.G. nr. 82/1998 privind inregistrarea fiscala a
platitorilor de impozite si taxe94, dar care si-a restrans din anul 2001 sfera de
aplicare (ex.: insitutiile publice au cod fiscal).

Codul unic de inregistrare este reglementat de O.U.G. nr. 76/2001 privind

simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea
comerciantilor95 ca un atribut de individualizare a persoanei juridice utilizat de
toate sistemele informative care prelucreaza date privind comerciantii si de
comercianti in relatiile cu tertii si cu autoritatile publice96. Se atribuie la
infiintare de catre Ministerul Finantelor Publice, prin Registrul Comertului, care
preia cererea de inregistrare a persoanei juridice.

SECTIUNEA IV
INFIINTAREA PERSOANEI JURIDICE

Infiintarea persoanei juridice reprezinta crearea unui subiect colectiv de drept,

in conditiile legii.

Moduri de infiintare:

1. prin actul de dispozitie al organului de stat competent (lege, hotarare de

guvern sau hotarare de consiliu local): organele puterii legislative, executive si
judecatoresti, unitatile teritorial-administrative, institutiile de stat, regiile
autonome si societatile comerciale cu capital de stat;

2. prin actul celor care o constituie, recunoscut de organul competent:

cooperativele;

3. prin actul celor care o constituie, cu autorizarea organului competent:

asociatiile si fundatiile se autorizeaza de judecatoriile din raza teritoriala a
sediului lor, partidele politice se inregistreaza la Tribunalul municipiului
Bucuresti, sindicatele se autorizeaza de judecatoriile de la sediul lor,
societatile comerciale se autorizeaza de instanta judecatoreasca, prin judecatorul
delegat la Registrul Comertului.

4. printr-un alt mod reglementat de lege: statul roman este declarat prin lege
persoana juridica, misiunile diplomatice si oficiile consulare se infiinteaza prin
decret al Presedintelui Romaniei, asociatiile de locatari iau fiinta de drept, prin
intrunirea conditiilor prevazute de Legea nr. 114/1996 a locuintei.
SECTIUNEA V

REORGANIZAREA PERSOANEI JURIDICE

Reorganizarea persoanei juridice reprezinta operatiunea juridica ce cuprinde cel

putin doua persoane juridice si care produce efecte creatoare, modificatoare ori de
incetare a lor97, reglementata de art. 40-44 si art. 46-47 din Decretul nr.
31/1954.

Formele reorganizarii:

1. Comasarea se realizeaza prin absorbirea unei persoane juridice de catre o alta

persoana juridica sau prin fuziunea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o
persoana juridica noua.

a) Absorbtia constituie o forma a comasarii caracterizata prin faptul ca o persoana

juridica existenta (absorbanta) si care isi mentine fiinta, inglobeaza una sau mai
multe persoane juridice absorbite, care isi inceteaza astfel existenta.

b) Fuziunea reprezinta o forma a comasarii constand in contopirea a doua sau mai

multe persoane juridice care inceteaza a mai exista, pentru a alcatui o persoana
juridica noua.

2. Divizarea consta in impartirea patrimoniului unei persoane juridice si

transmiterea acestor fractiuni catre una sau mai multe persoane juridice existente
sau care iau astfel fiinta.

a) Divizarea totala se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane

juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta.
Persoana juridica supusa acestei operatiuni isi inceteaza activitatea.

b) Divizarea partiala inseamna ca o parte din patrimoniul unei persoane juridice se

desprinde si se transmite la una sau mai multe persoane juridice existente sau care
iau astfel fiinta. Persoana juridica continua sa existe, dar are un patrimoniu mai
mic98.

SECTIUNEAVI

INCETAREA PERSOANEI JURIDICE

Incetarea persoanei juridice se realizeaza prin urmatoarele moduri:

1. Dizolvarea este un mijloc tipic de incetare a persoanei juridice, reglementat de

art. 45 din Decretul nr. 31/1954. Poate avea doua forme:

a) Dizolvarea voluntara are loc prin declaratia de vointa a asociatilor sau

membrilor si opereaza de plin drept (ex.: implinirea duratei in timp pentru care a
fost constituita persoana juridica, realizarea scopului sau imposibilitatea
atingerii lui, scaderea numarului de membri sub limita legala).

b) Dizolvarea silita are loc impotriva vointei asociatilor sau membrilor, fiind o
sanctiune civila aplicata in cazul incalcarii legii sau regulilor de convietuire
sociala si se realizeaza prin hotararea organului competent (ex.: scop ilicit sau
imoral, alt scop decat cel declarat, mijloacele de realizare a scopului au fost
ilicite sau imorale).

Ca o consecinta a dizolvarii, persoana juridica intra in lichidare, care consta in

operatiunile de realizare a activului (incasarea creantelor persoanei juridice de
la debitoriii sai) si de plata a pasivului (executarea obligatiilor fata de
creditorii sai), capacitatea de folosinta a persoanei juridice in cursul lichidarii
fiind limitata la aceste operatiuni. In afara acestora, persoana juridica nu mai
are dreptul de a desfasura alte activitati. Persoana juridica inceteaza la data
ultimului act de lichidare realizat de lichidatorul judiciar. Bunurile persoanei
juridice ramase dupa lichidare se repartizeaza in functie de clauzele din actul de
infiintare sau, in lipsa, se hotaraste de catre adunarea generala care a decis
dizolvarea, ori se atribuie unei persoane juridice cu scop asemanator sau se
confisca de catre stat, ca o sanctiune in cazul dizolvarii silite.

2. Transformarea reprezinta incetarea existentei unei persoane juridice si

infiintarea altei persoane juridice in locul ei, cu statut diferit de cel al
persoanei juridice care a incetat (ex.: - transformarea unitatilor economice de
stat in regii autonome sau societati comerciale, conform Legii nr. 15/1990; -
transformarea intreprinderilor mici si mijlocii si asociatilor cu scop lucrativ in
societati comerciale, in baza Legii nr. 31/1990 a societatilor comerciale99; -
transformarea unor regii autonome in societati comerciale, in temeiul Legii nr.
58/1991 si a O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea societatilor comerciale).

3. Reorganizarea conduce la incetarea persoanei juridice in cazul absorbtiei,

fuziunii si divizarii totale.

Bibliografie:

1. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele

dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003;

2. Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti,
2002;

3. Poenaru E., Drept civil. Teoria generala. Persoanele, Ed. All Beck, Bucuresti,
2002;

4. Rauschi St., Popa Gh., Rauschi St., Drept civil. Teoria generala. Persoana
fizica. Persoana juridica, Ed. Junimea, Iasi, 2000;

6. Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice;

7. Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale;

8. O.G. nr. 26/2000 privind asociatiile si fundatiile.