CAPITOLUL I.

Fenomenul traficului de fiinţe umane

1.Cauzele care determină apariţia şi proliferarea traficului de fiinţe umane

Traficul de fiinţe umane a cunoscut o creştere constantă în ultimii ani, devenind o problemă
naţională şi internaţională.
Fenomenul nu este unul episodic, implicând un număr mare de persoane, cunoscând profunde
conotaţii de ordin social şi economic, demonstrând încălcarea profundă a drepturilor fundamentale
ale omului şi devenind o problemă ce se agravează constant.
În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat dezvoltarea fenomenului,
România fiind citată ca ţară de origine şi tranzit pentru marile reţele de trafic de femei, provenind
îndeosebi din Asia, dar şi din ţările vecine ca Ucraina, Moldova sau Belarus, cu destinaţia în ţările din
fosta Iugoslavia (cu accent pe regiunea Kosovo), precum şi Turcia, Gracia sau statele din Europa
Occidentală.
O examinare atentă a cauzelor care au determinat apariţia şi proliferarea fenomenului traficului
de fiinţe umane, la nivelul ţării noastre, face posibilă gruparea acestora.
Corupţia autorităţilor poate constitui un factor care permite dezvoltarea fenomenului traficului
de persoane. La fel si controlul slab al graniţelor, lipsa sistemului de evidenţă a persoanelor care
emigrează, în ţara de origine, lipsa cadrului legislativ sau existenţa unui cadru legislativ neadecvat,
inaplicabil referitor la migraţie, la combaterea traficului de persoane , protecţia victimelor şi a
martorilor constituie, de asemenea, cauze care au determinat apariţia şi dezvoltarea traficului de fiinţe
umane.
Potrivit unui studiu comandat de O.I.M.1 în România, s-au identificat o serie de factori care
determină vulnerabilitatea la trafic a tinerelor, factori care se constituie în tot atâtea cauze care
determină şi preced apariţia traficului de fiinţe umane, astfel:
 amplasarea geografică „avantajoasă”; România fiind ţară de origine, de tranzit şi de
destinţie favorizează dezvoltarea traficului;
 grupurile de apartenenţă; tinerele care locuiesc într-un mediu instituţionalizat sunt
semnificativ mai vulnerabile la trafic decât cele care trăiesc singure sau cu familia;

1
Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Biroul din Bucureşti, Vulnerabilitatea tinerelor din România faţă de
traficul de fiinţe umane, cercetare realizată de Centrul pentru Sociologie Urbană şi Regională (CURS), Intitutul de
Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) şi Mercury Research and Markenting Consultants, 2001

4
  abuzul şi disfuncţionalitatea familială, lipsa de comunicare în familie şi
dezintegrarea socială;
 achiziţiile şi aspiraţiile personale; dorinţa de realizare personală şi independenţă
financiară se află într-un raport de directă proporţionalitate cu riscul traficării.
În altă ordine de idei, cauzele traficului pot fi raportate la cele trei nivele de coexistenţă: traficul
în vederea exploatării sexuale; a exploatării forţei de muncă şi donarea de organe.
În concluzie, se poate spune că sărăcia, şomajul, discriminarea, pe piaţa muncii, violenţa
domestică şi abuzul determină pentru femei şi tinere, în general, naşterea unei dorinţe de „evadare
către o lume mai bună”, astfel încât ofertele înşelătoare ale traficanţilor sunt acceptate cu uşurinţă.

2.Forme ale traficului de fiinţe umane

Din definiţia traficului de persoane cuprinsă in Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi
pedepsirea traficului de persoane,în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor
Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, rezultă şi formele în care se concretizează
această infracţiune, în raport cu caracteristicile persoanelor traficate sau traficante, de scopul urmărit
şi interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicările sociale, dar si de
specificul valorilor sociale lezate(drepturile omului).
 Privit din puntul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia,
munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică şi psihică a persoanei, fiind pe deplin
justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu.
 Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare(profituri uriaşe), reţele
regionale şi internaţionale, circulaţia ilicită a banilor(spălarea banilor care provin din trafic şi pe baza
cărora se realizează activitatea de traficare).
 Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează si susţin
traficul sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eşecul in
viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale către est, unde piaţa prostituţiei este mai
tentantă.
 Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiţia
de „marfă”, sunt dezumanizate treptat, fiindu–le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma
suferită marcându-le intreaga evoluţie viitoare.

5
  Din perspectiva implicaţiilor sociale, datorită creşterii alarmante din ultimii ani,
traficul de fiinţe umane devine un fenomen naţional şi transnaţional, fiind favorizat de procesul
general al globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne.
 Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri scăzute pentru societate şi
profituri uriaşe pentru traficanţi, care reinvestesc profiturile obţinute în derularea în continuare a
activităţilor ilicite. Prostituţia (în general exploatarea sexuală a femeilor şi a copiilor) constituie
principalul scop al traficului şi modalitatea de obţinere a celor mai mari câştiguri, de asemenea
traficul în scop de muncă forţată, comiterea de infracţiuni prin constrângere de către victimele
traficului şi prelevarea de organe (victimele sunt bărbţi, femei, copii).
Formele traficului variază în funcţie de: numărul persoanelor implicate, tipul de traficanţi, de
victime sau de „clienţi” ori „consumatori”, de gradul de organizare pe care se bazează extinderea
traficului şi în raport de care traficul naţional sau se extinde peste graniţe.
În traficul de fiinţe umane pot fi implicate persoanele fizice (agenţi de recrutare, contrabandişti,
complici care au abuzat de poziţia lor din cadrul autorităţilor administrative ale statelor implicate),
dar şi persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, agenţii de turism, societăţi de transport,
forme de producţie şi distribuşie de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care oferă
specatcole de strip-tease etc).

3.Evoluţia fenomenului
În ultimul deceniu, traficul de fiinţe umane a devenit o problemă majoră, atât la nivel naţional,
cât şi internaţional, fenomenul, deloc episodic, implicând un număr mare de persoane, are profunde
implicaţii de ordin social şi economic, afectează numeroase persoane şi ţări.2
Traficul de fiinţe umane a crescut în România, începând cu anul 1990, sub formele clasice în
mod deosebit sub forma traficului de femei pentru prostituţie
Dacă în anul 1996, conform unor date ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, au fost
descoperite 26 de reţele de traficanţi, în anul 1997 au fost soluţionate peste 49 de cazuri.
În primele 8 luni ale anului 2001 au fost cercetate peste 325 de persoane pentru infracţiuni de
trafic de persoane şi infracţiuni conexe.
În perioada ianuarie 2000-decembrie 2004 numai O.I.M. Bucuresti a acordat asistenţă la 935
victime ale traficului de persoane.
2
Gheorghiţă Mateuţ, Nicoleta Ştefăroi, Elena Onu – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune,
Asociaţia Magistraţilor Iaşi şi Asociaţia Alternative Sociale Iaşi, 2005, pag.15

6
 Îngrijorător este faptul că între victimele traficului de persoane se regăsesc din ce în ce mai
mulţi minori.
Datele furnizate de diferitele instituţii confirmă o creştere a fenomenului sub toate formele, dar
dimensiunea sa reală nu este cunoscută.
Dacă în anul 2003, în România au fost condamnate pentru trafic 49 de persoane, în anul 2004
au fost condamnate peste 103 persoane.
Traficul de persoane, prin toate formele sale de manifestare, a cunoscut în cursul anului 2009, o
tendinţă de reducere a proporţiilor cantitative măsurată prin numărul victimelor identificate, la 780 de
victime, cu 37% şi 56% mai puţin faţă de 2008, respectiv 2007 dintre care doar un procent de 41%
(322) victime au fost identificate ca traficate pe parcursul anului 2009.
O.N.U. estimează ca profiturile obţinute de traficanţi se situează între primele trei surse de
venituri din crima organizată, alături de traficul de droguri, cu care uneori traficul de persoane se
interferează şi traficul de arme.
Lipsa unei politici coerente pentru eliminarea cauzelor şi a factorilor favorizanţi traficului de
persoane, va face ca una din cele mai grave forme de restrângere a libertăţii umane să existe, numărul
de victime să crească de la an la an.

4.Instituţii implicate în lupta împotriva traficului de persoane

Noua dimensiune a Europei, accentuată de dispariţia frontierelor interne, scoate in evidenţă
pericolul fenomenului de criminalitate organizată şi dificultăţile întâmpinate de specialişti pentru
combaterea acestuia.
Se impune astfel armonizarea legislaţiilor penale ale statelor Uniunii Europene pentru a se
ajunge la definiţii uniforme ale infracţiunilor grave cu caracter internaţional, pentru a se evita
dezvoltarea unor sanctuare in anumite domenii, ca traficarea de persoane şi spălarea banilor murdari.
Unul dintre organismele care incearcă să prevină traficul de fiinţe umane la nivel mondial este
Organizaţia Mondială pentru Migraţie (O.I.M.). În România, OIM desfăşoară începănd cu anul 2000
diferite programe de asistenţă pentru victimele traficului, prin repatrierea şi reintegrarea acestora în
familiile de bază.
Luând în considerare numărul în creştere al copiilor şi adolescenţilor traficaţi UNICEF s-a
implicat în susţinerea unor măsuri speciale dedicate acestora. Prin UNICEF Guidelines for Protection

7
of the Rights of Child Victims of Trafficking se are in vedere demersurile ce trebuiesc îndeplinite de
toate ţările pentru asistarea copiilor victime.3
UNICEF România a contribuit la crearea noului pachet legislativ pentru respectarea şi
promovarea drepturilor copiilor intrat în vigoare din 2004, în care există măsuri legislative specifice
traficului şi exploatării copilului şi a avut o contribuţie majoră în realizarea Planului naţional pentru
Combaterea şi Prevenirea Traficului de Copiii şi Asistarea Victimelor Copii.
Pe plan intern, prin adoptarea Strategiei Naţionale de Prevenire şi Combatere a Traficului de
Fiinţe Umane, au fost stabilite instituţiile cu atribuţii în domeniu şi reguli de colaborare
interinstituţionare.Astfel, pentru investigarea cauzelor cu trafic de persoane, organele de urmărire
penală efectuează schimburi de informaţii si culeg date relevante pentru ancheta de la diverse
instituţii cum ar fi: operatorii de telefonie în reţea GSM sau prin satelit, serviciile de evidenţă
informatizată a persoanelor şi serviciile de pasapoarte, poliţia de frontieră, serviciile de transferuri de
bani prin mijloacele electronice de tip Western Union, Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi
Combaterea Spălării Banilor.
Campaniile de informare şi prevenire asupra pericolelor generate de acest fenomen, desfăşurate
de organizaţiile neguvernamentale, care implică în lupta împotriva traficului de persoane şi societatea
civilă şi-au dovedit în timp utilitatea.

3
Gheorghiţă Mateuţ, Nicoleta Ştefăroi, Elena Onu – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune,
Asociaţia Magistraţilor Iaşi şi Asociaţia Alternative Sociale Iaşi, 2005, pag.16

8
 BIBLIOGRAFIE

1. Alexandrescu Gabriela şi Munteanu Daniela (coordonatori) şi colectiv – Drepturile copilului, între principii şi realitate,
Editura Speed Promotion, Bucureşti, 2005
2. Chipăilă Ion, Pintilie Ligia-Teodora, Oloeriu Gabriel – Globalizarea traficului de copii, Edit. Sitech, 2006
3. Diaconescu H., Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005
4. Lăzăroiu Sebastian – Trafic de femei. O perspectivă sociologică. Revista ,,Sociologie românească“, nr. 2/2000
5. Mansson Sven-Axel, Studii, Universitatea din Sund, Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale (Suedia)
6. Mateuţ Gheorghiţă , Protecţia martorilor, Lumina Lex, Bucureşti, 2003
7. Mateuţ Gheorghiţă , Ştefăroi Nicoleta, Onu Elena – Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Asociaţia
Magistraţilor Iaşi şi Asociaţia Alternative Sociale Iaşi, 2005
8. Paraschiv Gavril – Traficul de persoane, editura Ars Academica, Bucureşti, 2008
9. Petrescu Claudia - Traficul de femei. O problemă a societăţii moderne, Revista ,,Calitatea Vieţii”, 2005
10. Ştefan Cristian-Eduard – Traficul de organe şi ţesuturi umane. Formă de manifestare a criminalităţii organizate,
Revista ,,Poliţia Capitalei” nr. 305/2006
11. Constituţia României
12. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în M.Of nr. 783 din 11
decembrie 2001, cu modificările şi completările aduse prin O.U.G. nr 143/2004; Legea nr. 39/2003 şi O.U.G. nr 78/2005.
13. Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată şi
completată de Hotărârea de Guvern nr. 219 din 21 martie 2011
14. M. Of. nr. 802 din 31 august 2004
15. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Biroul din Bucureşti, Vulnerabilitatea tinerelor din România faţă de
traficul de fiinţe umane, cercetare realizată de Centrul pentru Sociologie Urbană şi Regională (CURS), Intitutul de
Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) şi Mercury Research and Markenting Consultants, 2001
16. Pedophilia Not Always a Discorder, NARTH, Bulletin, Aprilie, 1995
17. www.antitrafic.ro
18. www.salvaticopiii.ro
19. www.scj.ro

9
10
11