Suport Curs SSM Complet FINAL

"INVESTEŞTE ÎN OAMENI!
”
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013
Axa prioritară 5: Promovarea măsurilor active de ocupare
Domeniul major de intervenţie 5.1: Dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare
Titlul proiectului: Cariera ta pe primul loc
Nr.Contract: POSDRU/125/5.1/S/129638
______________________________________________________________________________________________________________________________
SUPORT DE CURS
SPECIALIZAREA: INSPECTOR SSM
S.C. PUBLIROM & INFOTUR HOLDING S.R.L. Tel.: +40 21-310-0514

Bucuresti, Calea Mosilor nr.80, et.2, apt.5 Fax: +40 21-310-7714
Sector 3, 030152 e-mail: publirom20@yahoo.com
"INVESTEŞTE ÎN OAMENI!”
_______________________________________________________________________________________________________________________________
CUPRINS
INTRODUCERE 3
EVALUARE INITIALA 4
CAP.1 LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA 7
1.1 Cadrul general 7
1.2 Legislatia UE 8
1.3 Legislatia nationala 9
Aplicatii si Evaluare 11
CAP. 2 PREGATIREA PROFESIONALA SI ORGANIZAREA ACTIVITATII 14
PROPRII
2.1. Dezvoltare profesionala 14
2.2. Planificarea activitatilor proprii 16
CAP. 3 INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL SSM 21
3.1 Informarea lucrătorilor 21
3.2 Instruirea introductiv-generală 22
3.3 Instruirea la locul de muncă 23
3.4 Instruirea periodică 24
CAP 4. NOTIUNI DESPRE RISCURI GENERALE SI PREVENIREA LOR 30
4.1 Descriere si principii 30
4.2 Activităti de prevenire si protectie 31
4.3. Organizarea activitatii de prevenire si protectie 33
4.4. Accidentele de munca si bolile profesionale 35
4.4.1. Accidente de munca 35
4.4.2. Accidente de munca-efecte nedorite ale unor riscuri potentiale nesolutionate 36
4.4.3. Prevenirea accidentelor de munca 37
4.4.4. Costul accidentelor 39
4.4.5. Analiza accidentelor de munca 40
4.5. Obligatii generale ale angajatorilor 41
CAP. 5 NOTIUNI DESPRE RISCURI SPECIFICE SI PREVENIREA LOR ÎN 47
SECTORUL CORESPUNZĂTOR ACTIVITĂTII ÎNTREPRINDERII SI/SAU
UNITĂTII
5.1. Definiţii de bază si explicaţii 47
1
_______________________________________________________________________________________________________________________________
5.2. Clasificarea pericolelor la locul de munca 47

5.3. Semnalizarea riscurilor SSM 49
CAP. 6 CERCETAREA EVENIMENTELOR PRIVIND INCAPACITATEA 54
TEMPORARA DE MUNCA
6.1. Metode specifice de cercetare 56
6.2 . Procedura si elaborarea rapoartelor privind evenimentele produse 63
CAP. 7 ACTIUNI ÎN CAZ DE URGENTĂ–PLANURI DE URGENTĂ SI DE PRIM 66
AJUTOR (PRIMUL –AJUTOR, STINGEREA INCENDIILOR, EVACUAREA
LUCRĂTORILOR, PERICOLELE GRAVE SI IMINENTE)
7.1. Obligatii ale angajatorului 66
7.2. Alte obligatii ale angajatorilor 66
7.3. Sarcinile si obligatiile lucratorilor privind SSM 68
7.4. Sarcinile si obligatiile conducatorilor locului de munca 69
7.5. EIP –Echipamentul individual de protective si utilizarea lui 70
7.6. Conceptul de management al SSM 70
7.7. Monitorizarea activitatilor de evacuare si interventie in caz de urgenta 71
CAP. 8 MIJLOACE MATERIALE SI TEHNICE NECESARE SECURITATII SI 77
SANATATII IN MUNCA
Prezentare generala 77
Lista orientativa a EIP 80
2
_______________________________________________________________________________________________________________________________
INTRODUCERE - Conceptul de sănătate si securitate
Conditiile în care se desfăsoară procesele de muncă, complexitatea echipamentelor de muncă,

intensitatea efortului mental, volumul din ce în ce mai mare si complexitatea informatiilor necesare de
receptionat si prelucrat necesită organizarea si desfăsurarea muncii si a activitătilor social-
administrative pe baza noilor principii de cunoastere, întelegere si aplicare a standardelor si normelor
de securitate si sănătate a muncii.
Conceptul de sănătate si securitate constituie un ansamblu de activităti institutionalizate având
ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfăsurarea procesului de muncă, apărarea vietii,
integritătii corporale si sănătătii lucrătorilor si a altor persoane participante la procesul de muncă.
Normele si standardele de securitate a muncii reprezintă un sistem unitar de măsuri si reguli aplicabile
tuturor participantilor la procesul de muncă. Activitatea de prevenire si protectie are ca scop
asigurarea celor mai bune conditii de muncă, prevenirea accidentelor si a îmbolnăvirilor profesionale
în rândul lucrătorilor si adaptarea la progresul stiintei si tehnicii. În conformitate cu aceste
reglementări, obligatia de a asigura securitatea si sănătatea, în toate aspectele referitoare la munca,
revine conducătorului unitătii iar obligatiile lucrătorilor nu afectează principiul responsabilitătii
angajatorului.
Obiectivele securitătii si sănătătii
- armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene pe probleme privind calitatea vietii,
protectia mediului înconjurător, asigurarea vietii, securitătii si sănătătii angajatilor;
- constientizarea lucrătorilor în cunoasterea si respectarea normelor si standardelor de securitate si
sănătate a muncii în amenajarea, dotarea locurilor de muncă, exploatarea în conditii de sigurantă a
echipamentelor de muncă în scopul evitării producerii accidentelor de muncă si a îmbolnăvirilor
profesionale;  
- eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau îmbolnăvire profesională existenti
în sistemul de muncă (executant - sarcina de muncă - mijloace de productie - mediul de muncă),
informarea, consultarea si participarea lucrătorilor si a reprezentantilor acestora;  
- aplicarea cu prioritate a măsurilor de protectie colectivă si de prevenire a accidentelor de muncă si
îmbolnăvirilor profesionale fată de măsurile de protectie individual.
3
_______________________________________________________________________________________________________________________________
EVALUARE INITIALA
1. Precizaţi semnificaţia siglei SSM

................................................................................................................................................
2. Prin ,,loc de munca,, se intelege:

a. loc destinat depozitarii materialelor pentru un anumit sector din intreprindere si/sau unitate
b .loc destinat sa cuprinda posturi de lucru situate in cladirile intreprinderii si/sau unitatii
c orcie alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii
activitati
3. Care este legea care trasează cadrul general pentru activitatea SSM :
a. Legea 90/1996
b. Legea 319/2006
c. Legea Educaţiei Naţionale
4. În care tipuri de societati respectarea legislaţiei SSM este obligatorie:

a. în societati cu capital de stat
b. în societati cu capital privat
c. în toate tipurile de societati
5. Instructajele SSM se consemnează în:

a. procese verbale de instruire SSM
b. fişe individuale de protecţia muncii
c. carnetul de munca
6. Exista exceptii de aplicare a Legii nr.319/2006 ?
a) nu
b) da
7.Scopul legii SSM este:

a.instituirea de măsuri privind promovarea imbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în
muncă a lucrătorilor;
b. prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;
c. asigurarea celor mai bune condiţii de muncă.
8. Echipamentul individual de protecţie este:

4
_______________________________________________________________________________________________________________________________
a. orice dispozitiv sau mijloc destinat purtării de către fiecare participant la procesul de
muncă pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor factori de riscde accidentare sau
îmbolnăvire profesională;
b. orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l

proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi
sănătatea în muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru aîndeplini acest
obiectiv;
c. orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l

protejaîmpotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitateaşi
sănătatea în muncă
9. Respectarea obligatiilor de protectie a muncii constituie:

a. o obligatie;
b. un drept;
c. un beneficiu
10. Legea Sanatatii si Securitatii în Munca nr. 319/2006 stipuleaza raspunderi pentru
realizarea masurilor de protectie a muncii, raspunderi ce revin:
a. angajatorului;
b. angajatului;
c. ambelor categorii.
11. Cine poate fi "salvator" în caz de accident?
a. orice persoana aflata la locul de munca;

b. orice persoana aflata la locul de munca, care a fost instruita sa acorde primul ajutor;
c. seful de sectie.
12. Obligatia asigurarii echipamentului de protectie si de lucru revine:
a. sindicatului;
b.angajatorului;
c. salariatului.
5
_______________________________________________________________________________________________________________________________
13. Cui se aplică prevederile Legii 319 /2006 – a securităţii şi sănătăţii în muncă?
a) lucrătorilor, angajatorilor, tinerilor, grupurilor sensibile
b) angajatorilor şi angajaţilor.
c) angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.
14. Ce se înţelege prin accident de muncă?

a. vătămarea violentă a angajatului precum şi intoxicarea acută profesională care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel mult 3 zile calendaristice, invaliditate sau deces;
b. accident suferit pe drumul de la serviciu către casă indiferent de momentul producerii lui;
c. accident suferit în perioada concediului de odihnă.
15. Fişa individuală de instruire privind securitatea şi sănătatea în muncă se păstrează la:
a. lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie;
b. biroul Resurse Umane;
c. conducătorul locului de muncă.
16. Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă sunt obligatorii de respectat?

a. da;
b. nu;
c. parţial.
17. Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie:

a. în mod obligatoriu în vederea prevenirii accidentelor de muncă;
b. numai atunci când consideră lucrătorul;
c. numai dacă i s-a făcut instruirea de securitate şi sănătate în muncă.
18. La apariţia unui pericol lucrătorul are obligaţia să:

a. continue cu grijă activitatea fără să sufere accidente;
b.oprească lucrul şi să informeze de îndată despre aceasta;
c. îndepărteze pericolul.
6
_______________________________________________________________________________________________________________________________
CAP.1 LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA
1.1 Cadrul general
Sănătatea şi securitatea în muncă reprezintă în prezent unul dintre aspectele cele mai
importante şi mai dezvoltate ale politicii UE referitoare la ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale
(politică fondată pe articolul 137 din Tratatul CE). Adoptarea şi aplicarea, în deceniile din urmă, a
unui vast corpus de texte legislative comunitare au permis îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în
statele membre ale UE şi realizarea de progrese considerabile în reducerea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale.
În scopul de a relansa politica de sănătate şi securitate în muncă, Comisia Europeană a definit
în 2002 o nouă strategie comunitară pentru perioada 2002-2006. Aceasta se baza pe o abordare
globală a bunăstării la locul de muncă, ţinând seama de evoluţia din sfera muncii şi de apariţia de
riscuri noi, în special de natură psihosocială.
Raportul privind evaluarea strategiei comunitare în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă
2002-2006 (Raport asupra evaluării strategiei comunitare de sănătate şi securitate în muncă 2002-
2006, SEC(2007)) concluzionează că această strategie a relansat politicile de prevenire la nivel
naţional, a prezentat argumente coerente şi convingătoare în favoarea unui parteneriat pentru atingerea
obiectivelor comune şi a determinat părţile interesate în prevenire să reflecteze strategic la modul de
îndeplinire a acestor obiective; a sensibilizat opinia publică asupra importanţei sănătăţii şi securităţii
în muncă, prezentându-le ca părţi integrante ale gestionării calităţii şi ca elemente determinante ale
performanţei şi competitivităţii economice.
Organizarea modernă a muncii, ca şi sănătatea şi securitatea în muncă, pot contribui în mare
măsură la realizarea acestui lucru, garantând bunăstarea la locul de muncă, maximizând capacitatea de
a munci a fiecăruia şi prevenind retragerea prematură de pe piaţa muncii.
Pentru a îmbunătăţi capacitatea de muncă a femeilor şi bărbaţilor şi calitatea vieţii profesionale,
trebuie de asemenea să se facă progrese în domeniul egalităţii între sexe.
Inegalităţile, atât în interiorul cât şi în afara sferei muncii, pot afecta sănătatea şi securitatea
femeilor la locul de muncă („Problemele egalităţii dintre sexe în sfera securităţii şi sănătăţii în
muncă”. Agenţia europeană pentru securitate şi sănătate în muncă) şi prin urmare le pot influenţa
productivitatea. Totuşi, aspectele specifice legate de securitatea şi sănătatea bărbaţilor merită şi ele
atenţia cuvenită.
Politicile naţionale şi cele ale UE ar trebui să contribuie la crearea unor medii de muncă şi a
unor servicii de sănătate în muncă care să le permită lucrătorilor să participe deplin şi în mod
productiv la viaţa profesională până la o vârstă înaintată.
Obiectivul european ar trebui să fie o situaţie în care munca întăreşte sănătatea şi bunăstarea
personală şi în care accesul pe piaţa muncii şi păstrarea locului de muncă îmbunătăţesc sănătatea
7
_______________________________________________________________________________________________________________________________
globală a populaţiei. În acest context, este important să se sublinieze contribuţia pe care o sănătate
bună la locul de muncă o poate aduce la sănătatea publică în general.
În mod special, locul de muncă constituie un cadru deosebit de adecvat pentru activităţile de
prevenire şi de promovare a sănătăţii.
1.2 Legislatia UE
Directiva 89 / 391 a CEE din 1989, privind punerea în aplicare a măsurilor care vizează
promovarea ameliorării securitătii si sanatătii în muncă a lucrătorilor, considerate Directiva – Cadru
în domeniul SSM, cu domeniul său vast de aplicare, precum si alte directive privind problemele
specifice legate de SSM reprezintă piatra de căpătâi a legislatiei europene în acest domeniu.
Directiva – Cadru (89 / 391) prevede reglementări fundamentale în SSM, care afirmă cu
claritate obligatia angajatorilor de a asigura securitatea si sănătatea angajatilor sub toate aspectele
legate de locul de muncă, inclusiv violenta în muncă, stresul, hărtuirea morală la locul de muncă
(mobbing).
Directiva cadru stabileşte:
 principiile generale de prevenire;
 obligaţiile angajatorului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 stimulente şi sancţiuni în domeniu.
Principiile generale de prevenire stabilite de Directiva Cadru 89/391/CEE sunt:

 evitarea riscurilor;
 evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
 combaterea riscurilor la sursă;
 adaptarea muncii la om;
 proiectarea posturilor de lucru în corelare cu aptitudinile lucrătorilor;
 alegerea echipamentelelor de muncă;
 alegerea metodelor de muncă ergonomice;
 adaptarea la progresul tehnic;
 Înlocuirea pericolelor prin non-pericole;
 dezvoltarea unei politici de prevenire coerente, sistemice, care ia în considerare toate elementele
sistemului de muncă;
 prioritatea protecţiei colective faţă de protecţia individuală;
 furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
La art. 11 al Directivei – Cadru se afirmă că lucrătorul în procesul muncii are dreptul de:
1. a fi informat asupra sarcinilor si conditiilor de muncă;
8
_______________________________________________________________________________________________________________________________
2. a participa la realizarea tuturor problemelor legate de SSM ( propuneri, a fi consultat, a

participa efectiv);
3. respinge orice sarcină de muncă care nu are asigurate toate conditiile de SSM.
Este important de retinut că toate aceste prevederi trebuie să se aplice tuturor lucrătorilor
indiferent de durata raporturilor de muncă; la locuri de muncă stabile, santiere temporare sau mobile.
De problematica SSM se ocupă Agentia Europeană pentru Securitate si Sănătate în Muncă (EU
– OSHA) care face cercetări, elaborează ghiduri, comunicate cu concluzii si atentionări.
1.3 LEGISLATIA NATIONALA
Principiile care stau la baza sistemului legislativ din domeniul SSM în România
1. SSM este un drept fundamental al tuturor lucrătorilor

Constitutia României, art. 41, alin 2, nu numai că afirmă dreptul la protectie socială, dar se referă si la
măsurile de securitate si igienă a muncii.
Legea nr.319 / 2006, legea – cadru pentru SSM statuează principiile generale ( art.1, alin 2)
“referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sănătătii si securitatea lucrătorilor,
eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit
legii, instruirea lucrătorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru
implementarea acestor principii.”
Pentru realizarea acestui drept această lege impune obligatii în sarcina angajatorilor si a angajatilor,
din orice domeniu public si privat, precum si responsabilitătile si competentele organelor
administratiei de stat care să urmărească aplicarea si respectarea normelor de SSM; prin prevederile
legii statul asigură si controlul aplicării ei.
2. Dreptul la securitatea si sănătatea în muncă este parte integrantă a dreptului la muncă
În art.1, alin 3 al Constitutiei României se afirmă că România este un stat de drept, democratic si
social, iar dreptul la muncă ( art. 41, alin 1) este consacrat ca un drept fundamental cetătenesc care se
gaseste în directă legatură cu dreptul la protectie socială a lucrătorilor si care contine si securitatea si
sănătatea în muncă ca un drept garantat.
3. Integrarea SSM în procesul de muncă este un principiu afirmat clar în Legea 319 / 2006 a SSM si
prevede obligatiile angajatorului si ale angajatilor pentru realizarea unui mediu de muncă sanatos si
sigur.
4. Caracterul preventiv al SSM; prin chiar menirea ei de a preîntâmpina producerea accidentelor de
muncă si / sau imbolnăvirile profesionale SSM are un caracter preventiv; subliniat atât prin lege, cât
si prin reglementările care vizează responsabilitătile institutiilor sau prin măsurile recuperatorii care
9
_______________________________________________________________________________________________________________________________
se prevăd.
5. Prevenirea accidentelor de muncă si a îmbolnăvirilor profesionale trebuie si sunt tratate ca o

problemă unitară, atât juridic, cât si privitor la institutii, responsabilităti, măsuri si mijloace de
eliminare a acestora.
Legislatia natională în domeniul SSM cuprinde, în general, prevederile necesare pentru respectrea si
aplicarea Conventiilor OIM, fiind armonizată si cu Directivele Europene în domeniu.
10
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţii practice
I. Arataţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii:

a) Inegalităţile pot afecta sănătatea şi securitatea femeilor la locul de muncă A/F
b) Directiva 89/391 din 1999 reprezintă piatra de căpătâi a legislaţiei europene în domeniul SSM
A/F
c) Directiva cadru stabileşte doar principiile generale de prevenire privind SSM A/F
d) Combaterea riscurilor la sursă este un principiu general de prevenire A/F
e) Lucrătorul în procesul muncii are dreptul de a fi informat asupra sarcinilor şi condiţiilor de
muncă A/F.
II. Completaţi spaţiile punctate:

Dreptul la securitatea si … a…… în muncă este parte integrantă a dreptului la …b….
Integrarea …c… în procesul de muncă este un principiu care prevede obligaţiile …d….. şi ….e……
III. Completaţi următorul careu:
2 4
11
_______________________________________________________________________________________________________________________________
EVALUARE
1.Răspunderea juridică pentru încălcarea prevederilor SSM poate fi:

a. penală, administrativă, disciplinară,civilă;
b. civilă, penală, patrimonială, contravenţională;
c. disciplinară, materială, contravenţională, penală.
2. Respectarea obligaţiilor de securitate şi sănătate în muncă constituie:
a. o obligaţie;
b. un drept;
c. un beneficiu.
3. Amenzile contravenţionale potrivit Legii nr. 319/2006 se aplică:
a. de către Directorul General;
b. de către orice persoană din societate cu funcţii de răspundere;
c. de către inspectorii de muncă.
4. Directiva cadru stabileste:
a. principiile generale de prevenire

b. gravitatea riscului
c. caracteristicile echipamentului de muncă
5. Directiva cadru NU stabileste:
a.stimulente si sanctiuni in domeniu

b.obligatiile angajatorului in domeniu
c.caracteristicile echipamentului de muncă
6. Directiva 89/391 a CEE a fost elaborate in anul :

a. 1998
12
_______________________________________________________________________________________________________________________________
b. 1989
c. 1988
7. SSM este un drept:

a. contractual
b. real;
c. fundamental
8. In legislatia nationala, Securitatea si Sanatatea in Munca, are un caracter :

a. preventiv
b. prestabilit
c. prelucrat
9. Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă sunt obligatorii de respectat?

a. da;
b. nu;
c. parţial.
13
_______________________________________________________________________________________________________________________________
CAP. 2 PREGATIREA PROFESIONALA SI ORGANIZAREA ACTIVITATII PROPRII
2.1. Dezvoltare profesionala
Inspectorul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cod COR 325723 , îşi desfăşoară
activitatea în cadrul serviciilor interne/externe de prevenire şi protecţie sau ca lucrător/ angajator care
se ocupă de activităţile de prevenire şi protecţie din orice organizaţie, precum şi în alte condiţii
stabilite de reglementările legale.
Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca
scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii,
integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.
Inspectorul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se ocupă de activităţile de protecţie şi
de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere, în conformitate cu prevederile
legale. Inspectorul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă realizează următoarele activităţi de
prevenire şi protecţie:
- identificarea pericolelor de la locurile de muncă;
- elaborarea/actualizarea planului de prevenire şi protecţie şi verificarea cunoaşterii/aplicării
acestuia de către toţi lucrătorii;
- elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea/aplicarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în muncă;
- propunerea atribuţiilor/răspunderilor ce revin lucrătorilor în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi verificarea cunoaşterii acestora;
- întocmirea necesarului de mijloace materiale şi de documentaţii cu caracter tehnic de
informare şi instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii adecvate pentru
fiecare loc de muncă, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor
primite;
- elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii;
- întocmirea planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi asigurarea ca toţi
lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui ;
- evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
- stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea
tipului de semnalizare necesar şi amplasarea acesteia potrivit cerinţelor legale;
- evidenţa ocupaţiilor/calificărilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară
autorizarea exercitării lor;
- evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare, testarea
aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
14
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură

şi control, a instalaţiilor de ventilare şi a altor instalaţii pentru controlul noxelor;
- verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;
- informarea angajatorului, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul controalelor
efectuate la locul de muncă şi propunerea de măsuri de prevenire şi protecţie;
- întocmirea rapoartelor/listelor prevăzute de reglementările legale în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă;
- evidenţa echipamentelor de muncă;
- întocmirea necesarului de dotare şi identificarea echipamentelor individuale de protecţie;
- participarea la cercetarea evenimentelor şi ţinerea evidenţei acestora;
- urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de
control şi al cercetării evenimentelor;
- urmărirea actualizării planului de avertizare şi a planului de evacuare;
- propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de
prestări de servicii;
- constată starea de pericol grav şi iminent de accidentare şi participă la luarea măsurilor de
securitate;
- realizează control preventiv la toate locurile de muncă.
Inspectorul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă deţine cunoştinţe solide privind

legislaţia de securitate şi sănătate în muncă, se preocupă permanent de asimilarea noutăţilor în acest
domeniu şi de adaptarea conţinutului prevederilor legislative la particularităţile proceselor de muncă
din cadrul întreprinderii. Inspectorul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă dovedeşte abilităţi
personale de comunicare şi relaţionare cu diferite categorii de interlocutori şi de lucru în echipă, în
special în situaţia când la acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe
întreprinderi.
De asemenea, el dovedeşte competenţe cheie în ce priveşte: comunicarea în limba română,
competenţe de bază în matematică, ştiinţă şi tehnologie, competenţe informatice, competenţa de a
învăţa, competenţe sociale şi civice. Totodată, inspectorul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
foloseşte calculatorul pentru a identifica, stoca, prelucra, analiza, prezenta şi schimba informaţii,
precum şi pentru a comunica şi participa în cadrul unor reţele de colaborare prin Internet.
El conştientizează propriul proces de învăţare identificând oportunităţile disponibile pentru
dobândirea, prelucrarea şi asimilarea de noi cunoştinţe şi deprinderi.
De asemenea, dovedeşte competenţe sociale şi civice în sensul participării în mod eficace şi
constructiv la viaţa socială şi profesională.
Inspectorul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă îndeplineşte următoarele funcţii

majore:
15
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- Realizarea activităţilor de prevenire şi protecţie.

- Efectuarea informării/ instruirii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
- Prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.
- Participarea la cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă.
- Verificarea respectării prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
2.2 Planificarea activitatilor proprii
Pentru rea prevederilor legale, la intocmirea instructiunilor proprii privind securitatea si

sanatatea in munca pentru lucratori, angajatorii vor avea in vedere urmatoarele elemente, nominalizate
pe capitole, in cadrul acestor instructiuni:
În conformitate cu prevederile legislatiei actuale, aplicabile, în domeniul securitatii si sanatatii
in munca, angajatorii sunt obligati sa elaboreze instructiuni proprii de securitate a muncii, pentru
aplicarea reglementarilor legale referitoare la securitatea si sanatatea in munca (SSM).
Instructiunile proprii de securitate si sanatate in munca (prescurtat IPSSM sau Instructiuni
proprii SSM) urmaresc eliminarea sau diminuarea cauzelor de accidentare sau imbolnavire
profesionala si particularizarea si concretizarea masurilor de prevenire in comportamentul
executantului in raport cu conditiile reale de desfasurare a sarcinilor de munca.
Instructiunile SSM sunt documente tehnice proprii cu aria de aplicabilitate la emitentul lor si se
pot utiliza ca instrument pentru realizarea instructajului la locul de munca si periodic de catre
conducatorul direct al locului de munca. De asemenea se folosesc pentru realizarea controlului si
autocontrolului la locurile de munca si pentru stabilirea masurilor de prevenire care sa asigure
eliminarea sau diminuarea riscurilor potentiale de accidentare la locurile de munca.
Instructiuni SSM generale

- IPSSM privind organizarea activitatii de prevenire si protectie
- IPSSM privind organizarea locului de munca
- IPSSM privind instruirea lucratorilor
- IPSSM privind apararea in situatii de urgenta
- IPSSM privind apararea impotriva electrocutarii
- IPSSM specifice activitatilor administrative si de consultanta
- IPSSM privind utilizarea videoterminalelor
- IPSSM privind utilizarea autovehiculelor in interes de serviciu
16
_______________________________________________________________________________________________________________________________
APLICAŢII PRACTICE
I.Completeaza spatiile libere:
a) Inspectorul SSM se ocupa de activitatile de ……..si ……..a riscurilor profesionale.

b)Inspectorul SSM identifica ……..de la locul de munca.
c) Inspectorul SSM intocmeste necesarul de ……..si documentatii cu caracter tehnic de informare
si …………….a lucratorilor.
d)Inspectorul SSM realizaza …………preventiv la toate locurile de munca
e) Inspectorul SSM urmareste actualizarea planului de ……..si ………… .
II. Completati grila :
I
N
S
P
E
C
T
O
R
1. Situatie care poate pune în primejdie existenta, integritatea cuiva sau a ceva;
2. Persoana incadrata intr-un loc de munca;
3. Precautii necesare, reguli;
4. Mers, evolutie, desfăsurare (a unui fenomen, eveniment etc.)
5. A lua măsuri de precautie pentru a înlătura ceva (neplăcut)
6. Activitate fizică sau intelectuală îndreptată spre a crea bunuri materiale si spirituale.
7. Verificare permanentă sau periodică a unei activităti, a unei situatii etc.
8. Ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vietii si a sănătătii celor ce muncesc, pentru
asigurarea desfăsurării muncii în conditiile cele mai bune;
9. Combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii
într-o situaţie periculoasă.
17
_______________________________________________________________________________________________________________________________
III. RASPUNDETI LA URMATOARELE INTREBARI:
1. Ce sunt instructiunile SSM?
…………………………………………………………………………………………………
2. Cine este obligat sa elaboreze instructiuni proprii de securitate a muncii?
………………………………………………………………………………………..………..
3. Ce reprezinta abrevierea IPSSM?
………………………………………………………………………………………………….
4. Dati un exemplu de instructiune SSM generala:
………………………………………………………………………………………………….
18
_______________________________________________________________________________________________________________________________
EVALUARE
1. Inspectorul SSM se ocupa de activitatile de:

a. dezvoltare personala
b. protectie
c. consultant
2 Inspectorul SSM urmareste identificarea pericolelor:

a. din trafic
b. de la locul de munca
c. din spatiu
3.Inspectorul SSM detine cunostinte solide privind:

a. arta
b. legislatia
c. religia
4. Inspectorul SSM indeplineste urmatoarele functii majore:

a. efectuarea evaluarii in domeniul SSM
b. realizarea activitatilor de prevenire si protective
c. elaborarea materialului didactic
5. Inspectorul SSM participa la cercetarea evenimentelor care produc incapacitate

temporara de munca:
a. da
b. nu
c. partial
6. Inspectorul SSM trebuie sa tina evidenta :

a. echipamentelor de munca
b. echipamentelor sportive
c. echipamentelor militare
19
_______________________________________________________________________________________________________________________________
7. Inspectorul SSM trebuie sa participle la verificarea starii de functionare a sistemelor de :

a. bruiaj
b. joc
c. semnalizare
8. Securitatea si sanatatea in munca reprezinta ansamblul de activitati:

a. institutionalizate
b. creative
c. sportive
9. Care este semnificatia abrevierii IPSSM?
............................................................................................................................................................
20
_______________________________________________________________________________________________________________________________
CAP. 3 INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL

SECURITĂTII SI SĂNĂTĂTII ÎN MUNCĂ
3.1 INFORMAREA LUCRĂTORILOR
Avându-se în vedere mărimea întreprinderii şi/sau unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri

corespunzătoare astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în întreprindere şi/sau unitate să
primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la
nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau funcţie;
b) măsurile luate în conformitate cu cadrul legal.
In cadrul responsabilitatilor sale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, angajatorul are obligatia
de a asigura informarea lucratorilor sai.
Cum se realizeaza informarea lucratorilor?
Angajatorul are obligatia de a informa lucratorul, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la
care va fi expus la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare.
Pasul urmator in informarea lucratorilor consta in stabilirea, prin fisa postului, a atributiilor si
raspunderilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor
exercitate.
SANCTIUNE
Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 de lei la 8.000 de lei incalcarea
obligatiilor legale referitoare la stabilirea pentru lucratori, prin fisa postului, a atributiilor si
raspunderilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor
exercitate, potrivit art. 39 alin. (4) din Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca.
SANCTIUNE
Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.500 de lei la 7.000 de lei incalcarea
obligatiilor legale referitoare la informarea lucratorilor si/sau reprezentantilor acestora despre riscurile
profesionale, potrivit art. 39 alin. (5) din Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca.
- masurile luate pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor,
adaptate naturii activitatilor si marimii organizatiei, tinand seama de alte persoane prezente;
21
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- lucratorii desemnati sa aplice masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a

lucratorilor.
In plus, angajatorul trebuie sa asigure lucratorilor desemnati sau reprezentantilor lucratorilor, cu
raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, accesul la:
- evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru grupurile sensibile la
riscuri specifice;
- masurile de protectie care trebuie luate ca urmare a evaluarii riscurilor si, dupa caz, echipamentele
de protectie ce trebuie utilizate;
- evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de
lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum si a
accidentelor de munca;
- rapoartele privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai, elaborate pentru autoritatile
competente in conformitate cu reglementarile legale;
- informatiile privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si informatiile
provenind de la institutiile de control si autoritatile competente in domeniu.
In final, angajatorul trebuie sa se asigure ca lucratorii cunosc si aplica masurile prevazute in
planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si prevederile legale in domeniul securitatii si
sanatatii in munca.
INFO
Pentru completarea si aplicarea prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, angajatorul va asigura elaborarea de instructiuni proprii, tinand cont de particularitatile
activitatilor si ale locurilor de munca aflate din organizatia sa. Pentru realizarea informarii
lucratorilor, sunt necesare materiale specifice, cum ar fi: afise, pliante, filme cu privire la securitatea
si sanatatea in munca.
3.2 INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALĂ
Instruirea introductiv-generala se face:  

a) la angajarea lucrătorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006;
b)lucrătorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;  
c) lucrătorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;  
d)lucratorului pus la dispozitie de către un agent de muncă temporar.  
 Instruirea introductiv-generala se face de către:  
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în munca;
b) lucratorul desemnat;
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie;
d) serviciul extern de prevenire si protectie.  
22
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu

va fi mai mica de 6 ore.  
În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:

a) legislatia de securitate si sănătate în munca;
b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sănătate în
munca;  
c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesională specifice unitatii;  
d)măsuri la nivelul întreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor si evacuarea lucrătorilor.  
Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie în conformitate cu tematica aprobata de
către angajator.  Instruirea introductiv-generala se va finaliza cu verificarea însusirii cunostintelor pe
baza de teste
 
3.3 INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ
Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generala si are ca scop

prezentarea riscurilor pentru securitate si sănătate în munca, precum si măsurile si activitătile de
prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de muncă, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.  
Instruirea la locul de muncă se face:
 a) la angajarea lucrătorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006;
 b) lucrătorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;  
c) lucrătorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;  
d) lucratorului pus la dispozitie de către un agent de muncă temporar, inclusiv la schimbarea locului
de muncă în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii.   
Instruirea la locul de muncă se face de către conducatorul direct al locului de muncă, în grupe
de maximum 20 de persoane.   
Fisa de instruire se pastreaza de către conducatorul locului de muncă.   
Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste prin instructiuni
proprii de către conducatorul locului de muncă respectiv, împreună cu:  
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în munca; sau  
b) lucratorul desemnat; sau  
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau  
d) serviciul extern de prevenire si protectie.   
Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul
23
_______________________________________________________________________________________________________________________________
care si-a asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în munca/lucratorul desemnat/serviciul
intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de către
angajator, care vor fi pastrate la persoana care efectuează instruirea.  
Instruirea la locul de muncă va cuprinde:  
a) informatii privind riscurile de accidentare si îmbolnavire profesională specifice locului de
muncă si/sau postului de lucru;
b)prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă si/sau postul de lucru;  
c) măsuri la nivelul locului de muncă si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor si evacuarea lucrătorilor;  
d)prevederi ale reglementărilor de securitate si sănătate în munca privind activităti specifice ale
locului de muncă si/sau postului de lucru;  
e) instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstratii practice privind
activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea
echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de
prim ajutor.
3.4 INSTRUIREA PERIODICĂ
Instruirea periodica se face tuturor lucrătorilor prevazuti mai sussi are drept scop
reîmprospatarea si actualizarea cunostintelor în domeniul securitătii si sănătătii în munca.  
Instruirea periodica se efectuează de către conducatorul locului de muncă.
Intervalul dintre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii, în functie de
conditiile locului de muncă si/sau postului de lucru, si nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul
tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.  
Instruirea periodica se va completa în mod obligatoriu si cu demonstratii practice.  
Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care si-a
asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern
de de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de către angajator,
care vor fi pastrate la persoana care efectuează instruirea.
Instruirea periodica se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:  
24
_______________________________________________________________________________________________________________________________
a) când un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;  

b) când au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sănătate în munca privind activităti
specifice ale locului de muncă si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusiv datorita
evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activitătii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrari speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificari ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata instruirii periodice prevazute mai sus nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste în
instructiuni proprii de către conducatorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în munca;
b) lucratorul desemnat;
c) un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire;
d) serviciul extern de protectie si prevenire.
Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care si-a
asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de
prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de către angajator, care vor
fi pastrate la persoana care efectuează instruirea.
25
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţii practice
I. Arataţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii:
a. Angajatul NU trebuie sa primeasca toate informatiile necesare privind riscurile pentru sanatate
si securitate in munca A/F
b. In cadrul responsabilitatilor sale in domeniul SSM, angajatorul are obligatia de a asigura
informarea lucratorilor sai A / F
c. Fisa de instruire se pastreaza de catre conducatorul locului de munca A / F
d. Instruirea la locul de munca NU cuprinde informatii privind riscurile de accidente si
imbolnavire specific locului de munca A / F
e. Instruirea periodica se va completa in mod aobligatoriu cu demonstratii practice A / F
II. Completati spatiile libere
Durata instruirii periodice nu va fi mai mica de …..a……ore si se stabileste in

instructiuni……b…….de catre …….c………..locului de munca respectiv impreuna cu …..d……care
si-a asumat atributiilr in domeniul SSM .
26
_______________________________________________________________________________________________________________________________
III. completaţi următorul careu folosind sinonimele termenilor din domeniu SSM:
I
N
F
O
R
M
A
R
E
1. Pericol
2. Penalizare
3. Foaie
4. Paza
5. Pregatire (initiere)
6. Securitate si sanatate in munca (abreviere)
7. Vigoare
8. Muncitor
9. Licit
IV. Gasiti termenul necorespunzator din textul urmator:
In activitatea de instruire in domeniul situatiilor de urgenta se pot utiliza urmatoarele mijloace:
afise, brosuri, pliante, fotomontaje, panouri, copaci, inscriptii si indicatoare de securitate, grafice,
machete, fotografii.
27
_______________________________________________________________________________________________________________________________
EVALUARE
1. Angajatorul are obligatia de a asigura informarea lucratorilor sai cu privire la
riscurile si masurile privind SSM
a. Da
b. Nu
c. Poate
2. Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul acestuia in grupe de maxim
a. 30 persoane
b. 50 persoane
c. 20 persoane
3. Fisa de instruire se pastreaza de catre
a. portar
b. secretar
c. conducator
4. Durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mare de
a. 10 ore
b. 8 ore
c. 6 ore
5. Instruirea periodica se face suplimentar celei programate in cazul in care lucratorul a lipsit
a. peste 15 zile
b. peste 30 zile
c. peste 90 zile
28
_______________________________________________________________________________________________________________________________
6. Pentru personalul tehnico-administrativ, intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel

mult
a. 3 luni
b. 6 luni
c. 12 luni
7. Instruirea la locul de munca se face
a. la angajare
b. in termen de 3 luni de la angajare
c. in termen de 6 luni de la angajare
8. Instruirea la locul de munca cuprinde informatii privind riscurile de
a. accidentare
b. coruptie
c. bancare
9. Instruirea la locul de munca va include in mod obligatoriu demonstratii
a. fizice
b. practice
c. logice
29
_______________________________________________________________________________________________________________________________
CAP 4. NOTIUNI DESPRE RISCURI GENERALE SI PREVENIREA LOR
4.1 Descriere si principii
Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sănătatea lucrătorilor în toate aspectele

legate de muncă. La nivelul angajatorului activitatea de prevenire si protectie se organizează având la
bază principiile:
- obligatia de a asigura securitatea si sănătatea lucrătorilor, în toate aspectele referitoare la muncă,
revine angajatorului;
- obligatiile lucrătorilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă nu vor afecta principiul
responsabilitătii angajatorului;
- evitarea riscurilor;
- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- combaterea riscurilor la sursă;
- asigurarea aceluiasi nivel de protectie a muncii pentru toti angajatii, indiferent de natura sau durata
contractului de muncă etc.
Organizarea activitătilor de prevenire si protectie este realizată de către angajator, în
următoarele moduri:
a) prin asumarea de către angajator, în conditiile art. 9 alin. (4) din Legea 319/2006, a atributiilor
pentru realizarea măsurilor prevazute de lege;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitătile de prevenire si
protectie;
c) prin înfiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.
30
_______________________________________________________________________________________________________________________________
4.2 Activităti de prevenire si protectie
Activitătile de prevenire si protectie desfăsurate prin modalitătile prevazute mai sus în cadrul
întreprinderii si/sau al unitătii sunt următoarele:
1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă,
respectiv executant, sarcina de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă si mediul de muncă
pe locuri de muncă/posturi de lucru;    
2. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementărilor de securitate
si sănătate în muncă, tinând seama de particularitătile activitătilor si ale unitătii/întreprinderii, precum
si ale locurilor de muncă/posturilor de lucru;
4. propunerea atributiilor si răspunderilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, ce revin
lucrătorilor, corespunzător functiilor exercitate, care se consemnează în fisa postului, cu aprobarea
angajatorului;
5. verificarea cunoasterii si aplicării de către toti lucrătorii a măsurilor prevazute în planul de
prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitătilor ce le revin în domeniul securitătii
si sănătătii în muncă, stabilite prin fisa postului;
6. întocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a lucrătorilor în
domeniul securitătii si sănătătii în muncă;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitătii adecvate pentru fiecare
loc de muncă, asigurarea informării si instruirii lucrătorilor în domeniul securitătii si sănătătii în
muncă si verificarea cunoasterii si aplicării de către lucrători a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii si/sau unitătii;
9. asigurarea întocmirii planului de actiune în caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor art.
101-107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă
nr. 319/2006 si asigurarea ca toti lucrătorii să fie instruiti pentru aplicarea lui;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevăzute la art. 101-107 din Normele metodologice de
aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006;
11. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate si sănătate în muncă, stabilirea tipului de
semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 971/2006 privind
cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sănătate la locul de muncă;
12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevăzute de legislatia specifică, pentru care este necesară
autorizarea exercitării lor;
31
_______________________________________________________________________________________________________________________________
13. evidenta posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;

14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea
aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionării sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de măsura si
control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru controlul noxelor în mediul de
muncă;
16. verificarea stării de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgentă,
precum si a sistemelor de sigurantă;
17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficientelor constatate în timpul controalelor efectuate
la locul de muncă si propunerea de măsuri de prevenire si protectie;
18. întocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevăzute de hotarârile Guvernului emise în temeiul art. 51
alin. (1) lit. b) din LEGEA nr. 319/2006, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere
temporare si mobile;
19. evidenta echipamentelor de muncă si urmărirea ca verificările periodice si, dacă este cazul,
încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform
prevederilor din Hotarârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerintele minime de securitate si
sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din
întreprindere si întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protectie,
conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si
sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protectie la locul de
muncă;
21. urmărirea întretinerii, manipulării si depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protectie
si a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte situatii prevazute de Hotarârea
Guvernului nr. 1.048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevăzute la art. 108-177 din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006;
23. întocmirea evidentelor conform competentelor prevăzute la art. 108-177 din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din întreprindere si/sau
unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 319/2006;
25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control
si al cercetării evenimentelor;
26. colaborarea cu lucrătorii si/sau reprezentantii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire si
32
_______________________________________________________________________________________________________________________________
protectie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire si protectie;

27. colaborarea cu lucrătorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în
situatia în care mai multi angajatori îsi desfăsoară activitatea în acelasi loc de muncă;
28. urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire si a planului de
evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii atributiilor în
domeniul securitătii si sănătătii în muncă;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sănătatea în muncă la încheierea contractelor de
prestări de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăsurarea acestor activităti.
4.3 Organizarea activitătii de prevenire si protectie
I. În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv angajatorul poate efectua activitătile din
domeniul securitătii si sănătătii în munca, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:
a) activitătile desfăsurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în anexa nr. 5 din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în munca nr. 319/2006
b) angajatorul îsi desfăsoară activitatea profesională în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere
si/sau unitate;
c) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitătii si sănătătii în munca,
conform prevederilor Legii securitătii si sănătătii în munca nr. 319/2006.
II. În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua
activitătile din domeniul securitătii si sănătătii în munca, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele
conditii:
a) activitătile desfăsurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în anexa nr. 5 din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în munca nr. 319/2006;
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile,
respectiv deces sau invaliditate;
c) angajatorul îsi desfăsoară activitatea profesională în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere
si/sau unitate;
d) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitătii si sănătătii în munca
corespunzatoare prevederilor Legii securitătii si sănătătii în munca nr. 319/2006.
33
_______________________________________________________________________________________________________________________________
III. În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa
desemneze unul sau mai multi lucrători, conform prevederilor art. 20-22, sau poate organiza serviciul
intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23-27, din Normele metodologice de
aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în munca nr. 319/2006 si/sau sa apeleze la servicii
externe.
- În situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, dar angajatorul, lucrătorii
desemnati sau serviciul intern nu realizeaza în totalitate activitătile de prevenire si protectie,
angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.
- În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor între 50 si 149 de lucrători, angajatorul trebuie sa
desemneze unul sau mai multi lucrători sau sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie
pentru a se ocupa de activitătile de prevenire si protectie din cadrul întreprinderii.
- În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor prevazute mai sus, care desfăsoară activităti dintre cele
prevazute în anexa nr. 5, din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si
sănătătii în munca nr. 319/2006, angajatorul trebuie sa organizeze serviciu intern de prevenire si
protectie.
- În cazul în care lucrătorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au capacitatile si
aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitătilor de prevenire si protectie, angajatorul
trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
- În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 150 de lucrători, angajatorul trebuie sa
organizeze serviciul intern de prevenire si protectie.
- În cazul în care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si aptitudinile necesare
pentru efectuarea tuturor activitătilor de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la
unul sau mai multe servicii externe.
34
_______________________________________________________________________________________________________________________________
4.4 Accidentele de munca si bolile profesionale
Accidentul reprezinta o întamplare neplacuta, care apare brusc, de cele mai multe ori
imprevizibil si care întrerupe în mod neprevazut mersul normal al unei activitati.
În cazul accidentelor de munca întamplarea neprevazuta apare în circumstantele unui proces

de munca si implica în mod obligatoriu prezenta omului în calitate de executant al unei actiuni.
Accidentele de munca sau îmbolnavirile profesionale reprezinta un fenomen complex, cu

implicatii socio-profesionale profunde, datorita complexitatii raporturilor om- echipamente
tehnice atat în contextul proceselor de munca cat si în ansamblul întregii societati.
Amintim ca legislatia romaneasca defineste accidentul de munca ca fiind vatamarea violenta a

organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc în timpul procesului de munca sau
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului în baza caruia se
desfasoara activitatea si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile,
invaliditate ori deces.
De asemenea precizam ca aceleasi reglementari definesc boala profesionala ca fiind afectiune

care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesiuni, cauzata de agenti nocivi fizici,
chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe
sau sisteme ale organismului în procesul de munca.
4.4.1. Accidentele de munca

Afectiune care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesiuni, cauzata de
agenti nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de supra
solicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de munca.
Aparent, accidentele de munca reprezinta o fatalitate, o decizie a hazardului sau un joc tragic al
sortii. Într-o maniera fatalista, desprinsa din tragica legenda a mesterului Manole, se considera ca
accidentele de munca reprezinta "jertfa de sange" necesara realizarii unor lucrari noi.
În realitate însa, la o analiza atenta rezulta ca ele sunt generate de o atitudine necorespunzatoare
fata de riscuri, de încalcari - constiente sau inconstiente - ale unor reglementari sau prescriptii tehnice,
în cadrul unui proces de munca.
Deci, practica demonstreaza ca accidentele, inclusiv accidentele de munca, sunt fenomene
naturale. În consecinta se poate analiza un accident ca efect al uneia sau mai multor cauze. Cauzele
producerii accidentelor se regasesc în pericole, noxe sau situatii periculoase preexistente în sistemul
reprezentat de procesul de munca.
35
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Rezulta ca, într-un sistem complex cum este procesul de munca, accidentele de munca se
produc prin suprapunerea actiunii a cel putin unui element material periculos cu cel putin o eroare
umana.
Gasirea modalitatilor cele mai eficiente pentru evitarea întalnirii celor doua categorii este data
de munca de prevenire.
Cunoscand ca nu exista activitate care sa nu prezinte pericole "latente" în desfasurarea ei,
activitatea de prevenire a accidentelor se impune de la sine.
Cerinta de asigurare a unui grad cat mai ridicat de securitate în munca a determinat necesitatea
cunoasterii în amanunt a fenomenelor periculoase existente în procesul de munca, a cauzelor ce pot
determina declansarea accidentelor sau îmbolnavirilor profesionale si a mecanismelor dupa care
acestea se produc. Aceste cunostinte asigura baza stiintifica a activitatii de prevenire, componenta a
strategiei de dezvoltare a fiecarui agent economic.
În conditiile date, prevenirea accidentelor de munca se poate face numai prin gasirea si
aplicarea metodelor si mijloacelor de eliminare sau diminuare a riscurilor profesionale.
4.4.2. Accidentele de munca - efecte nedorite ale unor riscuri potentiale nesolutionate
Legislatia romaneasca, ca si legislatia altor tari, defineste accidentul de munca ca fiind
"vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care are loc în timpul
procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu..."
Într-o analiza atenta a cauzelor care conduc la producerea accidentelor se constata ca originile
acestora se regasesc cu mult înainte de momentul producerii accidentului. În dinamica producerii
accidentelor se constata ca de cele mai multe ori se întrepatrund doua sau mai multe cauze, efectele
uneia favorizand cresterea efectelor celeilalte. De obicei cauza esentiala a accidentelor o reprezinta un
element minor în aparenta, dar cu efecte ce se pot amplifica hiperbolic, favorizate de efectele cauzelor
conexe.
În sprijinul afirmatiilor de mai sus, se da urmatorul exemplu de accident. La schimbul III, un
electrician categoria a V-a, avand grupa III NPN, cu o vechime în munca de 26 de ani, a primit
sarcina de a efectua o interventie la un tablou electric al unei macarale portal. La aproximativ o
jumatate de ora de la primirea sarcinii de lucru, electricianul a fost gasit mort pe platforma metalica a
macaralei portal unde se gasea tabloul electric. Asupra victimei s-a gasit o lampa de control
improvizata.
Din cercetarile efectuate au rezultat urmatoarele:
- moartea electricianului a fost violenta; ea s-a datorat electrocutarii; cu exceptia marcilor electrice
intern si extern nu s-au constatat leziuni de violenta;
- victima nu avea echipament electroizolant (din fisa de magazie a reiesit ca ultimul echipament
electroizolant îl predase cu 4 ani în urma si nu luase altul în schimb);
- victima nu a avut niciodata scule si instrumente de masura în dotare;

36
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- în momentul producerii accidentului, afara ploua marunt.
La stabilirea cauzelor producerii accidentului s-a ajuns la concluzia ca moartea electricianului s-

a datorat :
- lipsei echipamentului electroizolant;

- utilizarii unei lampi de control improvizate;
- umezelii excesive a mediului de lucru.
La o analiza minutioasa, rezulta însa ca accidentul s-a putut produce si datorita unor deficiente
de pregatire profesionala si de protectie a muncii, fapt ce a condus la minimalizarea de catre victima a
factorilor de risc profesional.
De asemenea, accidentul a avut drept cauze si gravele abateri de la disciplina tehnologica

comise de maistrul de schimb, care a admis la lucru un lucrator fara echipament de protectie
corespunzator riscurilor profesionale.
Acest exemplu de accident evidentiaza o data în plus ca accidentele nu se produc la prima

încalcare de norme (cand de obicei se lucreaza cu mare atentie), electricianul în cauza lucrand de 4 ani
fara echipament si scule electroizolante.
De asemenea, confirma faptul ca la originea accidentelor se afla mai multe încalcari de norme
ale caror efecte conjugate transforma pericolul potential în accident.
Eliminarea uneia dintre cele trei cauze directe ale producerii accidentului exemplificat, ar fi
condus la neproducerea lui. În fapt, acesta este rolul muncii de prevenire.
4.4.3. Se pot preveni accidentele de munca?
Raspunsul la aceasta întrebare este afirmativ, numai ca munca de prevenire a accidentelor

presupune o activitate extrem de laborioasa si complexa.
Mecanismul de producere a unui accident de munca sau îmbolnavire profesionala este

complex, determinat de elemente ce pot apartine celor patru subsisteme aflate într-o miscare dinamica
activa si interactiva. La analiza lui trebuie tinut cont de interconditionarile ce se produc în
desfasurarea în timp a acestuia.
Analiza apriorica a riscurilor este un proces deductiv, ipotetic, în care tinand cont de
pericolele existente ne imaginam conditionari si fenomene cu probabilitate de producere a unor
evenimente ce se pot solda cu accidente.
37
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Cunoscand elemente "statice" imaginam actiuni "dinamice" si ne închipuim consecinte si

probabilitati de expunere la risc. Functie de rezultatele unei astfel de analize concepem masuri pentru
eliminarea sau reducerea riscurilor si a posibilitatilor de declansare a acestora.
La analizarea riscurilor dintr-un sistem de munca va trebui sa se tina cont si de o serie de

elemente ale analizei "a posteriori" în speta de datele statistice de analiza a accidentelor precum si de
analizele arborelui de cauze. Acestea ne pot transmite informatii cu privire la probabilitatea de
producere a accidentelor, gravitatea consecintelor precum si la mecanismele de producere dandu-ne
astfel posibilitatea de a corecta unele elemente ale analizei "a priori".
Identificarea si ierarhizarea, cat mai corecta, a riscurilor profesionale reprezinta "piatra de

temelie " în stabilirea unei strategii coerente a prevenirii accidentelor de munca si a îmbolnavirilor
profesionale pe care se bazeaza managementul de securitate si sanatate în munca.
Producerea accidentelor de munca se afla întotdeauna într-un raport de dependenta cu cel

putin unul din elementele procesului de munca, cea ce a permis sa se faca o clasificare a factorilor de
risc profesional în functie de acest criteriu, astfel vom avea:
- factori de risc generati de factorul uman;

- factori de risc generati dependente de mijloacele de productie;
- factori de risc generati de sarcina de munca;
- factori de risc generati de mediul de munca.
La analiza riscurilor profesionale va trebui sa se aiba în vedere ca ele nu actioneza izolat ci în

cadrul unui sistem interconditionat. De aceea riscurile profesionale nu vor fi judecate separat se va
tine cont de numarul persoanelor expuse la risc, de perioada de expunere la risc, de gravitatea
consecintelor si de probabilitatea de declansare a riscului.
În consecinta, la stabilirea masurilor corective, nu se va putea lua în considerare întotdeauna

de corespondenta biunivoca între cauza si masura preventiva. Aceasta pentru ca, uneori, pentru
eliminarea unui factor de risc sunt necesare mai multe masuri iar în alte situatii este posibil ca o
singura masura sa elimine mai multi factori de risc.
Daca tinem însa cont ca producerea unui accident de munca sau a unei îmbolnaviri
profesionale este posibila la suprapunerea a cel putin unui element material periculos cu cel putin o
eroare umana putem împarti masurile corective în doua mari categorii:
- masuri organizatorice, care vizeaza în special evitarea producerii de erorii umane atat la
executant (gesturi, pozitii, metode de lucru, atitudini etc.) cat si în sarcina de munca (omisiuni,
suprasolicitari etc.);
38
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- masuri tehnice, care vizeaza în special echipamentele tehnice (în scopul asigurarii conditiilor
minime de securitate) materialele utilizate (urmarind riscurile chimice, de incendiu sau de
explozie) precum si conditiile legate de mediul de munca.
4.4.4. Costul accidentelor
Prin tragismul lor, accidentele de munca afecteaza, asa cum s-a mai aratat în primul rand
victimele si familiile acestora. Prin suferintele suportate, prin pierderea capacitatii de munca,
accidentele de munca sau îmbolnavirile profesionale produc puternice traume fizice, psihice si
sociale, afectand profund viata de familie. De cele mai multe ori costurile suportate de victimele
accidentelor de munca sau îmbolnavirilor profesionale nu pot fi evaluate. În egala masura, la
producerea unui accident sau a unei îmbolnaviri profesionale, trebuiesc luate în consideratie si
elementele concrete si indiscutabile ce nu pot da nastere la nici o interpretare. Astfel la analiza
costului total se au în vedere doua componente:
- costul direct, care cuprinde toate cheltuielile legate de serviciul de ambulanta, de spitalizare, de
medicamente, de protezari, de reinsertie, de readaptare etc. Costul direct se introduce în
cheltuielile de întreprindere si în ultima instanta sunt suportate de consumatorii care cumpara
produsele firmei. Tot în costul direct se introduc amenzile si cota parte din pensia victimei.
- costul indirect care de cele mai multe ori este greu de evaluat la adevaratele sale dimensiuni.
Costul indirect implica:
a) Costurile salariale:
- plata concediului medical pe primele zile;
- ajutoarele sociale;
- plata orelor necesare cercetarii accidentului;
- plata orelor pierdute de salariatii care trebuie sa participe la cercetare în calitate de martori;
- timpul pierdut cu angajarea unui înlocuitor;
- timpul necesar formarii înlocuitorului;
- diverse.
b) Costuri materiale:
- valoarea materialelor pierdute;
- valoarea echipamentelor tehnice deteriorate;
- costul reparatiilor echipamentelor tehnice.
c) Costul serviciilor în situatia în care se impune apelarea la terti.
d) Costuri datorate întreruperii productiei pe perioada dintre momentul producerii
accidentului si momentul reluarii activitatii.
e) Costuri diverse (penalizari pentru întarzieri la livrare, alterarea imaginii firmei în randul
39
_______________________________________________________________________________________________________________________________
clientilor, surclasare de produse, penalizari, amenzi pentru accident).

De asemenea, la estimarea costului indirect trebuiesc incluse si unele costuri incalculabile
suportate de victima constand în:
- pierderi financiare în bugetul familiei datorate:

o diminuarii castigului real;
o cheltuieli suplimentare legate de spitalizare (vizite, alimentatie suplimentara etc.);
- perturbari ale vietii de familie (suspendarea unor lucrari, abandonarea unor proiecte etc.);
- modificari în climatul conjugal si mediul social datorate irascibilitatii victimei;
- modificari de comportament ale victimei vis à vis de munca sau fata de colegi;
- dificultati sau imposibilitati de a continua munca.
Totodata si la nivelul agentului economic înregistrarea unui accident conduce la o imagine de

marca defavorabila, la repercusiuni pe care accidentul le poate avea pentru derularea carierei
profesionale a victimei si la deteriorarea raporturilor de munca cea ce conduce direct la o diminuare a
productivitatii muncii.
4.4.5 Analiza accidentelor de munca

Analiza accidentelor de munca reprezinta o importanta baza de date necesara pentru orientarea
preveniri si motivarii actiunilor ei. Metodele de analiza a accidentelor se pot grupa în trei categorii
functie de orientarea rezultatelor sau modul de tratare.
Acestea sunt:
- tratarea statistica;
- tratarea etiologica sau de caz;
- tratarea socio-tehnice
a) Tratarea statistica
-Tratarea statistica a accidentelor de munca sau a îmbolnavirilor profesionale se bazeaza pe
analiza unui numar cat mai mare de cazuri de la care se extrag caracteristicile comune. Indicii
de frecventa, de gravitate etc. analizele factoriale, analiza tipurilor de distributie, permit
studierea factorilor comuni. Rezultatele unor astfel de analize permit orientarea actiunilor de
prevenire catre directiile prioritare.
b) Tratarea etiologica
Abordarea etiologica a analizei accidentelor de munca sau a îmbolnavirilor profesionale

numita si analiza cazurilor se bazeaza pe studiul amanuntit al antecedentelor personale si al
circumstantelor producerii accidentelor. Este o metoda utilizata în special în studiul multitudini de
factori pentru a determina în ce masura unele trasaturi personale fizice sau psihologice ale anumitor
40
_______________________________________________________________________________________________________________________________
persoane pot avea legatura cu repetitivitatea accidentelor. Metoda analizei de caz are urmatoarele
caracteristici, în legatura cu metodele statistice:
- da posibilitatea unei analize psiho-somantice a persoanelor;
- se aplica situatiilor cu risc ridicat;
- este costisitoare;
- este concreta (individualizata) si nu se poate extrapola la alte cazuri.
Fara îndoiala analiza statistica împreuna cu un numar semnificativ de cazuri permit

clasificarea variabilelor (factorilor) care intervin într-un model etiologic si defineste aspecte precum:
- factorii de risc (pericole, noxe sau situatii periculoase);
- marcatorii de risc;
- indicatorii de risc.
c) Tratarea socio-tehnica
Aceasta maniera de abordare combina unele aspecte ale celor anterioare dar se caracterizeaza
prin faptul ca accidentele de munca sau a îmbolnavirile profesionale sunt interpretate ca simptome
(semnale) ale disfunctionalitatii modului de organizare a întreprinderii iar accidentatii ca o
"consecinta multipla de grup" a conditiilor din întreprindere.
În acest tip de analiza accidentele si conditiile în care se produc sunt date care, împreuna cu
absenteismul, îmbolnavirile, rotirea cadrelor, schimbarile tehnologice, productivitatea permit un
diagnostic global al conditiilor din
4.5 OBLIGATII GENERALE ALE ANGAJATORILOR
Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sănătatea lucrătorilor în toate aspectele

legate de muncă. În cazul în care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilitătile sale în acest domeniu.
În cadrul responsabilitătilor sale, angajatorul are obligatia sa ia măsurile necesare pentru:
a) asigurarea securitătii si protectia sănătătii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea si instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric si amijloacelor necesare securitătii si sănătătii în munca.
Angajatorul are obligatia sa implementeze măsurile de prevenire si protectie pe baza
următoarelor principii generale de prevenire
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
41
_______________________________________________________________________________________________________________________________
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea posturilor de muncă, alegerea
echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă si de productie, în vederea reducerii monotoniei
muncii, a muncii cu ritm predeterminat si adiminuarii efectelor acestora asupra sănătătii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin
periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii,
conditiile de muncă, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protectie colectiva fată de măsurile de protectie
individuală;
i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucrătorilor.
Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinând seama de natura activitătilor din
întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:
a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor
de muncă, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum si
metodele de lucru si de productie aplicate de către angajator sa asigure îmbunatatirea nivelului
securitătii si al protectiei sănătătii lucrătorilor si sa fie integrate în ansamblul activitătilor
întreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;
c) sa ia în considerare capacitatile lucratorului în ceea ce priveste securitatea si sănătatea în munca,
atunci când îi încredinteaza sarcini;
d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu
lucrătorii si/sau reprezentantii acestora în ceea ce priveste consecintele asupra securitătii si sănătătii
lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de muncă;
e) sa ia măsurile corespunzatoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis
numai lucrătorilor care au primit si si-au însusit instructiunile adecvate.
Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelasi loc de muncă îsi
desfăsoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au
următoarele obligatii:
a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sănătatea si igiena în
munca, luând în considerare natura activitătilor;
b) sa îsi coordoneze actiunile în vederea protectiei lucrătorilor si prevenirii riscurilor profesionale,
luând în considerare natura activitătilor;
c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
42
_______________________________________________________________________________________________________________________________
d) sa informeze lucrătorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

Măsurile privind securitatea, sănătatea si igiena în munca nu trebuie sa comporte, în nici o situatie,
obligatii financiare pentru lucrători.
Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucrători, pentru a se ocupa de activitătile de
protectie si de activitătile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate,
denumiti în continuare lucrători desemnati. Lucrătorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca
urmare a activitătii lor de protectie si acelei de prevenire a riscurilor profesionale.
Lucrătorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea îndeplini obligatiile
ce le revin prin prezenta lege.
Dacă în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitătile de prevenire si cele de
protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe.
În cazul în care angajatorul apeleaza la serviciile externe, acestea trebuie sa fie informate de
către angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra
securitătii si sănătătii lucrătorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile specifice.
Lucrătorii desemnati trebuie sa aiba, în principal, atributii privind securitatea si sănătatea în
munca si, cel mult, atributii complementare.
În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitătilor de prevenire si acelor de
protectie, tinând seama de marimea întreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt expusi
lucrătorii, precum si de distributia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unitatii se impune ca:
a) lucrătorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele adecvate;
b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si profesionale
adecvate;
c) lucrătorii desemnati si serviciile externe sa fie în număr suficient.
Prevenirea riscurilor, precum si protectia sănătătii si securitatea lucrătorilor, trebuie sa fie

asigurate de unul sau mai multi lucrători, de un serviciu sau de servicii distincte, din interiorul sau din
exteriorul întreprinderii si/sau unitatii.
În cazul micro-întreprinderilor si al întreprinderilor mici, în care se desfăsoară activităti fara

riscuri deosebite, angajatorul îsi poate asuma atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în munca
pentru realizarea măsurilor prevazute de prezenta lege, dacă are capacitatea necesara în domeniu.
43
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţii practice
1. Stabiliti valoarea de adevar a urmatoarelor afirmatii:

a. Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea in toate aspectele legate de munca.
A/F
b. Evitarea riscurilor nu este unul dintre principiile de baza ale activitatii de prevenire si protective
A/F
c. Angajatorul nu are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor A/F
d. Angajatorul trebuie sa instruiasca si sa informeze lucratorii cu privire la normele SSM A/F
2. Completati spatiile goale cu termenii de specialitate din domeniu:

În cadrul responsabilitătilor sale, …..a…….. are obligatia sa ia măsurile necesare pentru:
a) asigurarea …b……. si …..c……..sănătătii lucrătorilor;
b) prevenirea …….d……….profesionale;
c) informarea si …….e……lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitătii si …….f….. în munca.
3. Gasiti cei 4 termeni din domeniul SSM care au acelasi numar de litere:
I N F O R M A R E
P R E V E N I R E
P R O T E C T I E
I N S T R U I R E
4. Completati vocalele lipsa din urmatorul careu
1 N G J T
2 M S R
3 N R M
4 R S C R
44
_______________________________________________________________________________________________________________________________
EVALUARE
1. Organizarea activitatii de prevenire si protectie se realizeaza de catre angajator

prin:
a. infiintarea unui serviciu intern/extern de prevenire si protective
b. infintarea unei societati comerciale
c. infiintarea unui ONG
2. Care din urmatoarele tipuri de activitati de prevenire si protective este adevarata?
a. elaborarea si actualizarea planului financiar
b. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protective
c. elaborarea si actualizarea planului de afaceri
3. Activitatea de prevenire si protective prevede evident posturilor de lucru care necesita:
a. examene medicale
b. examene de conducere
c. examene de capacitate
4. Angajatorul trebuie sa organizeze serviciu intern de prevenire si protective pentru un numar de
peste :
a. 300 angajati
b. 150 angajati
c. 500 angajati
5. Costul total al accidentelor de munca este dat de:
a. costul direct si cel indirect
b. costul de productie
c. costul marginal
45
_______________________________________________________________________________________________________________________________
6. Costul salarial consta in :

a. plata concediului medical pe primele zile
b. plata concediului legal pe anul in curs
c. plata concediului neefectuat pe anul trecut
7. Se pot preveni accidentele de munca?
a. da
b. nu
c. partial
8. Care este factorul de risc ce poate duce la producerea accidentelor?
a. factori de risc generati de factorul uman
b. factori de risc generati de stres
c. factori de risc generati de calculatoare
9. Care tip de cost este cel mai greu de evaluat la adevaratele dimensiuni?
a. costul direct
b. costul indirect
c. costul global
10. Lucratorii desemnati de catre angajator pentru a se ocupa de activitatile de protective si
prevenire a riscurile se numesc:
a. lucratori principali
b. lucratori desemnati
c. lucratori comerciali
46
_______________________________________________________________________________________________________________________________
CAP. 5 NOTIUNI DESPRE RISCURI SPECIFICE SI PREVENIREA LOR ÎN SECTORUL

CORESPUNZĂTOR ACTIVITĂTII ÎNTREPRINDERII SI/SAU UNITĂTII
5.1 Definiţii de bază si explicaţii
Pericol: inseamnă tot ce prezintă potenţial cauzator distrugere, accident.

Sursa pericolului: inseamnă orice (obiect, substanţa, unealta, maşina, activitate, comportament etc.)
care poate da naştere la unul sau mai multe pericole cauzatoare de răniri, accidente.
Risc: inseamnă probabilitatea potenţialului de accidentare (răni, boli, deces) datorat expunerii la
pericol.
Aceşti termeni sunt adesea utilizaţi interşanjabil şi incorect, de aceea este dat un exemplu mai jos.
Exemplul: Munca se desfăşoară pe acoperişul unei clădiri in construcţie Sursa pericolului: Munca la
inălţime Pericolul: Să cadă obiecte de pe acoperişul clădirii
Risc: Un muncitor de la parter să fie lovit de un obiect care cade şi să se rănească.
Reiese clar din definiţiile de mai sus:
1. Sursa pericolului consta in ceva fizic şi este mereu prezenta;
2. Pericolul apare în timpul unei activităţi desfăşurate in prezenta surselor de pericol, in sensul
că ele sunt mereu prezente;
3. Riscul legat de pericolele care apar în timpul operaţiei depind de măsurile de siguranţă
(preventive) luate, aceasta insemnind ca riscul scade pe măsură ce măsurile de prevenire cresc.
5.2 Clasificarea pericolelor la locul de muncă
Există mai multe moduri de clasificare a pericolelor. Într-un loc de muncă specific, pericolele
pot fi clasificate având la bază activităţile şi sarcinile fiecărei fişe a postului sau având la baza sursa
lor.
In cele mai multe cazuri, se aplică o combinaţie intre aceste două abordări.
Tabelul următor are ca scop realizarea unei legături intre diferitele categorii de pericole larg
utilizate, cu sursele lor şi potenţialul lor de daună.
47
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Sursa pericolelor Categoria Daunele potenţiale

pericolelor
Instalaţii electrice, echipament electric Pericole electrice Arsuri, incendiu, electrocutări
Mecanism, echipament de ridicare, Pericolemecanice Răni, deces
vehicule, transport
Substanţe chimice, emisii (gaze, vapori, Pericole chimice Probleme de sănătate,iritaţii, dureri de
smog, fum, praf), revelatori, materiale cap,cancer, deces, explozii,
inflamabile incendii
Micro-organisme (viruşi, bacterii, paraziţi, Pericole biologice Probleme de sănătate,alergii, boala
mucegai în culturi de laborator, animale, legionarului (o infecţie a plămânilor
plante) provocată de o bacterie numită
Legionella).
Operaţii zgomotoase si Zgomot, probl. Pierderea auzului, probleme
Mecanisme de comunicare psihologice, accidente
Maşini manuale care vibrează Vibraţii Neirigarea cu sânge a
degetelor
Lucrul la înălţime, în spaţii mici Condiţii de lucru Răniri, probleme de
sănătate, deces, explozii, incendiu.
Echipamente de birou, operaţii Pericole Boli musculo-scheletice,
manuale, constrângeri fizice, ergonomice, stres
posturi ciudate psihosociale
Temperatura şi umezeala Microclimatul de Probleme de sănătate, stres
muncă, pericole
psihosociale
Radiatii ionice, UV, infraroşii, Radiaţii Arsuri, rănirea ochilor,probleme de
câmpuri electromagnetice, microunde sănătate,cancer, incendii
Podele alunecoase, suprafeţe inegale ca Mediul de lucru Răni din cădere, alunecări,
nivel, iluminarea, trepte, ieşiri, semnalizări, împiedicări probleme de
ventilaţie, spaţiu sănătate; incendii
Loc de muncă îngust Organizare Răniri
Facilitaţi pentru igienă şi odihnă, primul Starea de bine, de Infecţii, contaminări,
ajutor siguranţa la locul îmbolnăviri
de muncă
Organizarea muncii, încărcarea muncii, Pericole Dureri de cap, lipsă de
muncă repetitivă, program de lucru, izolare, psihosociale si concentrare, afecţiuni
relaţii cu angajatorii, cu managementul, ergonomice nervoase, stres, afecţiuni
slabă consultare, sprijin insuficient, slabă musculo-scheletice
participare, hărţuire, violenţă, agresiuni,
probleme temperamentale
Principiile sănătăţi şi securităţii la locul de muncă (OSH) cer eliminarea riscurilor în timpul
48
_______________________________________________________________________________________________________________________________
oricărei activităţi
Evaluarea riscului este procesul identificării pericolelor existente la un loc de muncă şi modul în
care aceste pericole pot cauza accidente angajaţilor şi altor persoane, în scopul deciderii asupra
măsurilor de prevenire şi control necesare. Este un proces sistematic şi dinamic, pentru crearea unui
mediu de lucru mai sănătos si sigur.
Evaluarea riscului este baza sistemului sănătate şi securitate ocupaţionala (la locul de muncă) al
unei companii al cărui scop este ca nimeni să nu se .mbolnăvească sau să se rănească datorită
activităţilor de muncă. O evaluare a riscului implica identificarea pericolelor prezente şi evaluarea
riscurilor conexe, ţinind cont de măsurile de protecţie existente şi de eficienta lor.
5.3 SEMNALIZAREA RISCURILOR DE SECURITATE SI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Panouri de interdicţie
Caracteristici intrinseci:
a) forma rotundă;
b) pictograma neagra pe fond alb, margine şi banda diagonala roşii (partea roşie trebuie să ocupe cel
puţin 35% din suprafata panoului).
Panouri de avertizare
a) forma triunghiulara
b) pictograma neagra pe fond galben, margine neagra (partea galbena trebuie sa acopere cel puţin 50
% din suprafata panoului).
Panoul "Materiale inflamabile" se utilizează şi in, lipsa unui panou specific pentru temperature
inalte.
Fondul panoului "Materiale nocive sau iritante" poate fi in mod excepţional, de culoare
portocalie, dacă aceasta culoare se justifica in, raport cu un panou similar existent privind circulaţia
rutieră.
49
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Panouri de obligativitate
a) forma rotunda;
b) pictograma alba pe fond albastru (partea albastra trebuie sa ocupe cel puţin 50 % din suprafaţa
panoului).
Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor

50
_______________________________________________________________________________________________________________________________
a) forma dreptunghiulară sau patrată

b) pictograma alba pe fond verde (partea verde trebuie sa acopere cel puţin 50 % din suprafata
panoului)
Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea

incendiilor
a) forma dreptunghiulară sau patrată
b) pictograma alba pe fond roşu (partea roşie trebuie sa acopere cel puţin 50 % din suprafata
panoului).
51
_______________________________________________________________________________________________________________________________
APLICAŢII PRACTICE
I.Definiti pericolul:
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
II.Gasiti corespondentul elementului din colana A in coloana B

A(sursa pericolului) B(categoria pericolului )
Operatii zgomotoase Pericole electrice
Instalatii electrice, echipament electric Conditii de lucru
Substante chimice, emisii de gaze, vapori, fum etc Microlimat
Lucru la inaltime Pericole chimice
Temperatura si umezeala Zgomot, pericol de comunicare
III. Gasiti cuvintele cheie in urmatorul careu:
1 P
2 E
3 R
4 I
C
6 O
7 L
1. Lucrător care se găseşte în întregime sau parţial în zona periculoasă.

2. Pericol ce are ca sursa echipament de ridicare, vehicule, transpoart.
3. Daune provocate de instalatiile electrice
4. Pericol ce are ca sursa substantele chimice.
5. Pericol ce are ca sursa echipamentul electric.
6. Pericol ce are ca sursa micro-organismele.
7. Daune potentiale provocate de pericolele ergonomice, psihosociale.
IV.Care din urmatoarele panouri reprezinta informatia “a nu se atinge”?
52
_______________________________________________________________________________________________________________________________
EVALUARE
1. Definiti sursa pericolului:

........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
2. Definiti riscul:
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
3. Sursa pericolului consta in ceva de natura:

a. fizica b. elastic c. tehnica
4. Care din urmatoarele surse nu este un pericol cauzator de rani, accidente:
a. obiect b. substanta
c. unealta d. muzica
5.Care din urmatoarele daune nu prezinta un periocl electric?

a. electrocutari b. stres c. arsuri
6. Din ce categorie de pericol fac parte bolile musculo-scheletice?

a. pericole chimice b. pericole ergonomice c. pericole biologice
7.Ce forma au panourile de obligativitate:

a. forma rotunda b. forma patrata c. forma dreptunghiulara
8.Panourile de salvare si acordare a primului ajutor au:

a.pictograma alba pe fond verede
b.pictograma alba pe fond rosu
c. pictograma alba pe fond albastru
9.Panoul “Materiale inflamabile “ se utilizaeaza si in lipsa unui panou specific pentru

temperature inalte:
a da
b.nu
53
_______________________________________________________________________________________________________________________________
CAP. 6 CERCETAREA EVENIMENTELOR PRIVIND INCAPACITATEA

TEMPORARA DE MUNCA
6.1 Metode specifice de cercetare
Obligatia cercetarii unui eveniment care a produs incapacitate temporara de munca revine
angajatorului la care s-a produs evenimentul respective.
Acesta urmareste efectuarea cercetării evenimentelor urmate de incapacitate temporară de
muncă, participarea la cercetarea altor evenimente, raportarea aspectelor constatate şi ţinerea evidenţei
tuturor evenimentelor produse.
-Evenimente produse: accident urmat de deces sau incapacitate temporară de muncă, persoană
dată dispărută, accident de circulaţie/traseu, incident periculos, cazul susceptibil de boală legată de
profesiune, boală profesională etc.
Metode specifice de cercetare:
- observare directă,
- reconstituire,
- întocmire de schiţe,
- realizare de fotografii,
- discuţii cu diverse categorii de persoane,
- analizarea declaraţiilor obţinute din partea accidentaţilor, martorilor, altor persoane care pot
contribui la elucidarea împrejurărilor şi cauzelor producerii accidentelor sau a persoanelor
răspunzătoare de nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă.
Persoane abilitate:
- şefi de departamente,
- şefi de secţie,
- şefi de şantiere,
- personal tehnic,
- medicul de medicina muncii,
- diverşi specialişti.
Contextul producerii accidentului: cauze, împrejurări, număr de persoane accidentate etc.
- Detalii relevante: posibilitatea de evitare a situaţiei, neglijenţe/erori care au condus la
producerea accidentului, posibili factori externi perturbatori, diverse
tipuri de urme la locul accidentului etc.
- Cauze care au determinat producerea îmbolnăvirilor: neutilizarea/utilizarea necorespunzătoare
a echipamentelor individuale de protecţie, depăşirea limitelor admisibile ale noxelor în mediul de
muncă, expunere excesivă la diverşi agenţi fizici, chimici, biologici caracteristici locului de muncă
etc.
54
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- Aspecte relevante: efectuarea examenelor medicale, existenţa grupurilor sensibile la riscuri

specifice, asigurarea alimentaţiei de protecţie etc.
- Registre de evidenţă pentru: accidentele de muncă, ce au ca urmare o incapacitate de muncă
mai mare de 3 zile de lucru, accidentele uşoare, bolile profesionale, incidentele periculoase,
accidentele de muncă urmate de incapacitate de muncă mai mare de 3 zile calendaristice etc.
- Specificul activităţilor: manipulare de mase, lucru la înălţime, prelucrări mecanice, activităţi
de laborator, activităţi de lucru în condiţii grele, vătămătoare şi/sau periculoase (turnătorie, forjă,
suflare în sticlă etc.), deservire de utilaje şi aparatură (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activităţi la temperaturi extreme (prea
ridicate sau coborâte) etc.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degajă căldură, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosferă, în care se desfăşoară activităţi zgomotoase, în
care se produc vibraţii, în care se utilizează agenţi chimici, biologici, cancerigeni, mutageni etc.
- Persoane care pot solicita rapoarte privind evenimentele: angajator, medic de medicina muncii,
conducător serviciu intern/extern de prevenire şi protecţie, inspector de muncă etc.
Obligatia cercetarii unui eveniment care a produs incapacitate temporara de munca revine
angajatorului la care s-a produs evenimentul respectiv.
Fac exceptie cazurile in care:
- lucratorii au suferit o invaliditate evidenta;
- victimele sunt cetateni straini;
- printre victime se afla cetateni straini.
In aceste cazuri, cercetarea se efectueaza de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia
s-a produs evenimentul. Care este procedura de cercetare a unui eveniment care a produs incapacitate
temporara de munca?
Imediat dupa ce a fost informat ca s-a produs un eveniment care conduce la incapacitate
temporara de munca, angajatorul are obligatia de a numi, prin decizie scrisa, comisia de cercetare a
evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului care a produs in capacitate temporara de munca va fi
compusa din cel putin 3 persoane.
Membrii comisiei trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa aiba pregatire tehnica corespunzatoare;
- sa nu fie implicate in organizarea si conducerea locului de munca unde a avut loc evenimentul si - sa
nu fi avut vreo responsabilitate in producerea evenimentului.
Unul din cei trei membri ai comisiei de cercetare a evenimentului trebuie sa fie, dupa caz:
a) lucrator desemnat;
b) reprezentant al serviciului intern de prevenire si protectie;
c) reprezentant al serviciului extern de prevenire si protectie cu pregatire in domeniul securitatii
si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior.
55
_______________________________________________________________________________________________________________________________
6.2 Procedura si elaborarea rapoartelor privind evenimentele produse
Cercetarea evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca trebuie efectuata de

catre angajator.
Imediat dupa ce ati fost informat ca s-a produs un eveniment care poate conduce la incapacitate
temporara de munca, aveti obligatia de a numi, prin decizie scrisa, comisia de cercetare a
evenimentului.
Activitatea comisiei va avea ca scop:
- determinarea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la producerea evenimentului;
- stabilirea reglementarilor legale incalcate;
- stabilirea raspunderilor si a masurilor care trebuie luate pentru prevenirea producerii altor
evenimente similare.
Comisia va fi compusa din cel putin 3 persoane, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa aiba pregatire tehnica cores - punzatoare;
- sa nu fie implicate in organizarea si conducerea locului de munca unde a avut loc evenimentul si
- sa nu fi avut vreo responsabilitate in producerea evenimentului.
Unul dintre membrii comisiei de cercetare trebuie sa fie, dupa caz:
- lucrator desemnat,
- reprezentant al serviciului intern de prevenire si protectie sau
- reprezentant al serviciului extern de prevenire si protectie, care trebuie sa indeplineasca
cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului
superior sau sa aiba competentele specifice ocupatiei de expert in securitate si sanatate in munca.
Veti avea obligatia sa apelati la servicii externe in urmatoarele situatii:
- daca nu dispuneti de personal suficient;
- daca nu dispuneti de personal cu pregatire tehnica corespunzatoare;
- daca, in organizatia pe care o conduceti, v-ati asumat chiar dvs. atributiile in domeniul securitatii si
sanatatii in munca si, ca urmare, nu veti putea face parte din comisia de cercetare a evenimentului.
Daca in eveniment au fost implicate si victime provenind de la alti angajatori, din comisia de
cercetare vor face parte si persoane numite prin decizie scrisa de catre respectivii angajatori.
INFO
Cercetarea evenimentelor in care lucratorii au suferit o invaliditate evidenta, in care victimele
sunt cetateni straini sau in care printre victime se afla cetateni straini NU va fi efectuata de catre
angajator.
In aceste cazuri, cercetarea se efectueaza de catre Inspectoratul Teritorial de Munca pe raza
caruia s-a produs evenimentul. Ce trebuie sa contina dosarul cu care se finalizeaza cercetarea unui
eveniment?
56
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Cercetarea evenimentelor se finalizeaza cu intocmirea unui dosar, care trebuie sa cuprinda cel
putin urmatoarele elemente:
- opisul actelor aflate in dosar;
- procesul-verbal de cercetare;
- nota de constatare la fata locului, care va fi incheiata imediat dupa producerea evenimentului de
catre:
a) lucratorul desemnat sau de catre serviciile de prevenire si protectie, in cazul evenimentelor a caror
cercetare intra in competenta dvs. in calitate de angajator. In acest caz, nota de constatare va fi
semnata de catre dvs., in calitate de angajator;
b) inspectorul de munca, in cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de
munca sau de catre Inspectia Muncii;
- schite si fotografii referitoare la eveniment;
- declaratiile accidentatilor, in cazul evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca sau de
invaliditate;
- declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea imprejurarilor si a
cauzelor reale ale producerii evenimentului;
- copii ale actelor si ale documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale
evenimentului;
- copii ale certificatului constatator sau ale oricaror alte autorizatii in baza carora va desfasurati
activitatea in calitate de angajator;
- copii ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional si ale fisei de aptitudine, intocmite
potrivit prevederilor legale;
- copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
- copii ale fiselor de instruire individuala in domeniul securitatii si sanatatii in munca ale victimelor.
In caz de deces, aceste fise se vor anexa in original;
- concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul accidentului mortal;
- copie a hotarÃ¢rii judecatoresti prin care se declara decesul, in cazul persoanelor date disparute;
- copie a certificatelor de concediu medical, in cazul accidentului urmat de incapacitate temporara de
munca;
- copie a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate, in cazul accidentului urmat de invaliditate;
- copii ale actelor/documentelor emise/completate de unitatile sanitare care au acordat asistenta
medicala victimelor, inclusiv asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data si ora cÃ¢nd
accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si diagnosticul;
- copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, incheiat de serviciile politiei rutiere, in cazul
accidentelor de circulatie pe drumurile publice.
Dosarul mai poate cuprinde, dupa caz, orice alte acte si documente necesare pentru a determina
caracterul accidentului, cum ar fi:
- copie a autorizatiei, in cazul in care victima desfasura o activitate care necesita autorizare;
- copie a diplomei, a adeverintei sau a certificatului de calificare a victimei;
57
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;

- acte doveditoare, emise de catre or ganele autorizate, din care sa se poata stabili locul, data si ora
producerii evenimentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, la ora si la data
producerii
evenimentului;
- documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de serviciu;
- corespondenta cu alte institutii/unitati in vederea obtinerii actelor solicitate;
- adresele de prelungire a termenelor de cercetare;
- actul medical emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa
rezulte diagnosticul la internare si/sau externare;
- procesul-verbal incheiat dupa producerea evenimentului;
- formularul pentru inregistrarea accidentului de munca
Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la

producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor legale incalcate,
a aspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si
respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
Normele stabilesc cine face cercetarea evenimentelor in functie de gravitatea acestora, respectiv:
- angajatorul la care s-a produs evenimentul atunci cand acesta a avut drept urmare incapacitatea
temporara de munca;
- inspectoratul teritorial de munca, cazul evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate
evidenta, accident colectiv, persoane disparute, incidentele periculoase, incapacitatile temporare
de munca devenite invaliditati; precum si durata cercetarii si cazurilor de prelungire a acesteia.
Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la
producerea acestora, a reglementărilor legale incalcate, a raspunderilor şi a măsurilor ce se impun a fi
luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi, respectiv, pentru determinarea caracterului
accidentului.
Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de munca se efectuează de către
angajatorul la care s-a produs evenimentul.
Angajatorul are obligaţia sa numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de cercetare a
evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel puţin 3 persoane; una dintre acestea
trebuie sa fie lucrator desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului
extern, cu pregătire de nivel superior.
Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie sa aibă
pregătire tehnica corespunzătoare şi sa nu fie implicate în organizarea şi conducerea locului de munca
unde a avut loc evenimentul şi sa nu fi avut o responsabilitate în producerea evenimentului.
Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu poate
face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmând sa apeleze la servicii externe.
58
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de cercetare numita
de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate şi persoane numite prin decizie
scrisă de către ceilalţi angajatori.
Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de circulaţie
produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de munca.
Angajatorul care nu dispune de personal competent sau nu are personal suficient trebuie sa
asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi protecţie.
În cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice în care sunt implicate persoane aflate în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor transmite organelor împuternicite sa
efectueze cercetarea, la cererea acestora, în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar
din procesul-verbal de cercetare la fata locului şi orice alte documente existente, necesare cercetării:
copii de pe declaraţii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schite.
Persoanele împuternicite, potrivit legii, sa efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul:
- sa ia declaraţii scrise
- sa preleveze sau sa solicite prelevarea de probe necesare cercetării.
- cheltuielile vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul
- sa solicite sau sa consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat sa le
pună la dispoziţie în condiţiile legii;
- se pot solicita experţi sau specialişti cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu
competente potrivit legii sa efectueze expertize tehnice, iar aceştia trebuie sa răspundă solicitării si
întocmesc expertize tehnice care vor face parte integrantă din dosarul de cercetare a evenimentului.
Cheltuielile aferente efectuării expertizelor se suporta de către angajatorul la care a avut loc
evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma căreia s-a produs
evenimentul.
Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de munca se va încheia în cel mult 5
zile lucrătoare de la data producerii. Fac excepţie situaţii cum ar fi cele în care este necesară
prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita în scris, argumentat şi în
termen, la inspectoratul teritorial de munca pe raza căruia s-a produs evenimentul, prelungirea
termenului de cercetare.
Cercetarea evenimentelor urmate de incapacitate temporara de munca se va finaliza cu
întocmirea unui dosar, care va cuprinde:
1. opisul actelor aflate în dosar;
2. procesul-verbal de cercetare;
2.1. data încheierii procesului-verbal;
2.2. numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
2.3. perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea;
2.4. obiectul cercetării;
2.5. data şi ora producerii evenimentului;
2.6. locul producerii evenimentului;
59
_______________________________________________________________________________________________________________________________
2.7. datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului sau
legal;
2.8. datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
2.9. descrierea detaliată a locului, echipamentului de munca, a împrejurărilor şi modului în care s-a
produs evenimentul, va cuprinde subcapitolele:
2.9.1. descrierea detaliată a locului producerii evenimentului;
2.9.2. descrierea detaliată a echipamentului de munca;
2.9.3. descrierea detaliată a împrejurărilor;
2.9.4. descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
2.10. urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate;
2.11. cauza producerii evenimentului;
2.12. alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
2.13. alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
2.14. persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele de la 2.11-2.13;
2.15. propuneri pentru sancţiuni administrative şi disciplinare;
2.16. propuneri pentru cercetare penală;
2.17. caracterul accidentului;
2.18. angajatorul care înregistrează accidentul de munca;
2.19. măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile pentru
realizarea acestora;
2.20. numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi repartizarea acestora;
2.21. numele şi semnatura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
2.22. viza angajatorului;
3. nota de constatare la fata locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către
lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intra
în competenta angajatorului, şi semnată de către angajator/reprezentantul sau legal, care va cuprinde
precizări cum ar fi poziţia victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protecţie,
starea echipamentelor de munca, modul în care functionau dispozitivele de protecţie, ridicarea de
documente sau prelevarea de probe;
4. schite şi fotografii referitoare la eveniment;
5. declaraţiile accidentatilor (conform modelului din Anexa 7);
6. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului (conform modelului din Anexa 7);
7. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale
evenimentului;
8. copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora angajatorul isi
desfăşoară activitatea;
9. copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale şi ale fisei de aptitudine, întocmite conform legii;
10. copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
60
_______________________________________________________________________________________________________________________________
11. copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca ale victimelor;
12. copie a certificatelor de concediu medical;
13. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenta medicală de urgenta, din care sa rezulte
data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultatie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de
traseu;
14. copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în cazul
accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.
15. copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfasura o activitate care necesita autorizare;
16. copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
17. acte de expertiza tehnica, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
18. acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poată stabili locul, data şi ora
producerii evenimentului sau sa se poată justifica prezenta victimei la locul, ora şi data producerii
evenimentului;
19. documente din care sa rezulte ca accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
20. corespondenta cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
21. adresele de prelungire a termenelor de cercetare
22. actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenta medicală de urgenta, din care sa
rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare;
23. formularul pentru înregistrarea accidentului de munca, denumit în continuare FIAM, aprobat prin
ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numita de către angajator, se înaintează pentru
verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de munca pe raza căruia s-a produs evenimentul, în
termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
Inspectoratul teritorial de munca va analiza dosarul, va aviza şi va restitui dosarul în cel mult 7
zile lucrătoare de la data primirii. Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului teritorial de munca.
În cazul în care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuată
corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi/sau refacerea procesului-verbal de cercetare,
după caz.
Comisia de cercetare va completa dosarul şi va întocmi procesul-verbal de cercetare în termen
de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate şi cercetate, dar persoana vătămată prezintă
un certificat medical cu cod "accident de munca", angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul
securităţii şi sănătăţii în munca/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul
extern de prevenire şi protecţie va solicita acesteia o declaraţie scrisă privind modul şi împrejurările în
care sa produs evenimentul
5.4 Evidenta accidentelor de munca şi a incidentelor periculoase
În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin lege, angajatorul la
care se înregistrează accidentul va completa FIAM.
61
_______________________________________________________________________________________________________________________________
FIAM se completează pentru fiecare persoana accidentata în câte 4 exemplare care se înaintează spre
avizare după cum urmează:
a) inspectoratului teritorial de munca care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia
angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucrătoare de la
primirea procesului-verbal de cercetare.
Angajatorul va tine evidenta evenimentelor în urmatoarele registre:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca;
b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase;
c) Registrul unic de evidenta a accidentelor uşoare;
d) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca ce au ca urmare incapacitate de munca
mai mare de 3 zile de lucru. Registrele de evidenta trebuie sa fie actualizate.
62
_______________________________________________________________________________________________________________________________
APLICAŢII PRACTICE
I. Incercuiti varianta corecta.
Care este persoana abilitatat sa participle la cercetarea evenimentuluice a produs incapacitate de

munca:
o şefi de departamente,
o şefi de secţie,
o şefi de şantiere,
o familia
o personal tehnic,
o medicul de medicina muncii,
o diverşi specialişti.
II. Completati spatiile goale:
“.........a........ evenimentelor are ca scop ...........b...... imprejurarilor si a cauzelor care au condus

la producerea ..........c............. .”
III. Stabiliti valoarea de adevar in urmatoarele afirmatii:
a. Membrii comisiei trebuie sa aiba pregatire tehnica corespunzatoare A/F

b. Unul din cei trei membri ai comisiei de cercetare a evenimentului este lucratorul desemnat A/F
c. Angajatorul nu are obligaţia sa numească comisia de cercetare a evenimentului. A/F
d. Angajatorul are obligatia sa apeleze la servicii externe daca dispune de personal suficient A/F
63
_______________________________________________________________________________________________________________________________
EVALUARE
1. Cui revine obligatia cercetarii unui eveniment care a produs incapacitate temporara de munca?
a. Medicului pediatru
b. Angajatorului
c. Procuror
2. Completati spatiile goale pentru fiecare metoda de cercetare:

a. Observare..........................
b. Intocmire de .........................
c. Realizare de ..........................
d. Discutii cu diverse categorii de ...........................
3. Comisia de cercetare a evenimentului care a produs in capacitate temporara de munca va fi

compusa din:
a. cel putin 3 persoane.
b. cel putin 4 persoane
c. cel putin 5 pesoane
4. Care din cei trei variante prezentate mai jos este parte ai comisiei de cercetare a
evenimentului:
a. lucrator desemnat;
b. lucrator comercial
c. lucrator deposit
5. Membrii comisiei trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a. sa aiba pregatire sportive corespunzatoare;
b. sa aibe pregatire artistica corespunzatoare
c. sa aibe pregatire tehnica corespunzatoare
64
_______________________________________________________________________________________________________________________________
6. Va fi efectuata de catre angajator cercetarea evenimentelor in care lucratorii au suferit o

invaliditate evidenta, in care victimele sunt cetateni straini sau in care printre victime se afla
cetateni straini ?
a. da
b. nu
7. Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de munca se va încheia în cel mult:

a. 3 zile lucrătoare de la data producerii.
b. 5 zile lucrătoare de la data producerii.
c. 7 zile lucrătoare de la data producerii.
8. In cazul in care victimele sunt cetateni straini cercetarea se va efectuata de catre

a. Inspectoratul Teritorial de Munca pe raza caruia s-a produs evenimentul.
b. Inspectoratul Teritorial de Constructii pe raza caruia s-a produs evenimentul
c. Inspectoratul Teritorial de Politie pe raza caruia s-a produs evenimentul
9. Daca in eveniment au fost implicate si victime provenind de la alti angajatori, din comisia de
cercetare vor face parte si persoane numite prin :
a. decizie scrisa de catre respectivii angajatori.
b. notificare eliberata de catre respectivii angajatori
c. instiintare transmaisa de catre respectivii angajatori
65
_______________________________________________________________________________________________________________________________
CAP. 7 . ACTIUNI ÎN CAZ DE URGENTĂ–PLANURI DE URGENTĂ SI DE PRIM

AJUTOR (PRIMUL –AJUTOR, STINGEREA INCENDIILOR, EVACUAREA
LUCRĂTORILOR, PERICOLELE GRAVE SI IMINENTE)
7.1 Obligatii ale angajatorului
Angajatorul are următoarele obligatii:

a) sa ia măsurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea
lucrătorilor, adaptate naturii activitătilor si marimii întreprinderii si/sau unitatii, tinând seama de
alte persoane prezente;
b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveste primul-
ajutor, serviciul medical de urgentă, salvare si pompieri.
c) sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucrătorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si
iminent, despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre măsurile luate sau care
trebuie sa fie luate pentru protectia lor;
d) sa ia măsuri si sa furnizeze instructiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa opreasca lucrul
si/sau sa paraseasca imediat locul de muncă si sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol
grav si iminent;
e) sa nu impuna lucrătorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un pericol grav si iminent,
în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.
Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de muncă si/sau o zona
periculoasa, nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati împotriva oricaror consecinte
negative si nejustificate pentru acestia .
Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate
sau a altor persoane atunci când seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toti lucrătorii
sunt apti sa aplice măsurile corespunzatoare, în conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele
tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.
7.2 Alte obligatii ale angajatorilor
Angajatorul are următoarele obligatii:

a) sa realizeze si sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sănătatea în munca,
inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) sa decida asupra măsurilor de protectie care trebuie luate si, după caz, asupra echipamentului de
protectie care trebuie utilizat;
c) sa tină evidenta accidentelor de muncă, ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile
66
_______________________________________________________________________________________________________________________________
de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum si

aaccidentelor de muncă;
d) sa elaboreze, pentru autoritatile competente si în conformitate cu reglementările legale, rapoarte
privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii sai.
În vederea asigurării conditiilor de securitate si sănătate în munca si pentru prevenirea accidentelor de
muncă si abolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligatii:
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de muncă,
precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutiii conforme prevederilor legale în vigoare
privind securitatea si sănătatea în munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile
de accidentare si de îmbolnavire profesională a lucrătorilor;
b) sa întocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzator
conditiilor de muncă specifice unitatii;
c) sa obtină autorizatia de functionare din punct de vedere al securitătii si sănătătii în munca, înainte
de începerea oricarei activităti, conform prevederilor legale;
d) sa stabileasca pentru lucrători, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin în domeniul
securitătii si sănătătii în munca, corespunzator functiilor exercitate;
e) sa elaboreze instructiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea
reglementărilor de securitate si sănătate în munca, tinând seama de particularitatile activitătilor si ale
locurilor de muncă aflate în esponsabilitatea lor;
f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea, de către toti lucrătorii, a măsurilor prevazute în
planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si aprevederilor legale în domeniul securitătii si
sănătătii în munca, prin lucrătorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe;
g) sa ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucrătorilor, cum ar fi
afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sănătatea în munca;
h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii în munca, asupra riscurilor la care
aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra măsurilor de prevenire si de protectie
necesare;
i) sa ia măsuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si aprofesiilor prevazute de legislatia specifica;
j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si, după caz, a testarii psihologice a
aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul
medical periodic si, după caz, control-psihologic periodic, ulterior angajarii;
k) sa tină evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4) lit. e);
67
_______________________________________________________________________________________________________________________________
l) să asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii

de masura si control, precum si-a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive
degajate în desfasurarea proceselor tehnologice;
m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului
sau al efectuarii cercetarii evenimentelor;
n) sa asigure realizarea măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control
si al cercetarii evenimentelor;
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care sa participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afara de
cazurile în care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si
aaltor persoane;
q) sa asigure echipamente de muncă fara pericol pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor;
r) sa asigure echipamente individuale de protectie;
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, în cazul degradarii sau al pierderii
calitatilor de protectie.
Alimentatia de protectie se acorda obligatoriu si gratuit de către angajatori, persoanelor care
lucreaza în conditii de muncă ce impun acest lucru, si se stabileste prin contractul colectiv de muncă
si/sau contractul individual de muncă.
Materialele igienico-sanitare se acorda, obligatoriu si gratuit, de către angajatori. Categoriile de
materiale igienico-sanitare, precum si locurile de muncă ce impun acordarea acestora, se stabilesc prin
contractul colectiv de muncă si/sau contractul individual de muncă.
7.3 Sarcinile si obligatiile lucrătorilor privind SSM
Lucrătorii au următoarele sarcini si obligatii:

- sa-si însuseasca si sa respecte normele, instructiunile si reglementările în domeniul sănătătii si
securitătii în munca si măsurile de aplicare a acestora;
- sa utilizeze corect echipamentele de muncă, substantele periculoase si celelalte mijloace de
productie;
- sa nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a dispozitivelor de securitate
ale echipamentelor de muncă si ale cladirilor, precum si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
- sa aduca la cunostinta conducatorului locului de muncă orice defectiune tehnica sau alta situatie
care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnavire profesională;
68
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- sa aduca la cunostinta conducatorului locului de muncă în cel mai scurt timp posibil accidentele
de muncă suferite de persoana proprie, de alti participanti la procesul de muncă;
- sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze de
îndata conducatorul locului de muncă;
- sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a
fost acordat;
- sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice în domeniul securitătii si
sănătătii în munca, atâta timp cât este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea sa se asigure
ca toate conditiile de muncă sunt corespunzatoare si nu prezinta riscuri pentru securitate si
sănătate la locul sau de muncă;
- sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si de cercetare în
domeniu securitătii muncii.
7.4 Sarcinile si obligatiile conducatorului locului de muncă
Conducatorul locului de muncă raspunde de respectarea si aplicarea legislatiei si a normelor de

securitate a muncii având următoarele sarcini si obligatii:
- în toate locurile de muncă sa afiseze, în dreptul fiecarei echipament de muncă, instructiuni de
folosire a acestuia si de securitate a muncii;
- sa întocmeasca instructiuni proprii de securitate a muncii specifice locurilor de muncă, în
functie de caracteristicile echipamentelor existente, precum si de conditiile concrete în care se
desfăsoară activitatea respectiva; pentru echipamentele de muncă noi, se vor elabora instructiuni
proprii, iar la locurile de muncă se vor afisa tablite avertizoare si afise sugestive;
- sa efectueze instruirea la locul de muncă si pe cea periodica potrivit normelor si măsurilor de
protectie specifice locurilor de muncă respective;
- sa asigure însusirea de către angajati a cunostintelor si formarea deprinderilor practice
profesionale, sa nu admita la lucru nici o persoana care nu a fost instruita sau care nu si-a însusit
cunostintele necesare de securitate a muncii;
- sa asigure o buna functionare a dispozitivelor de protectie, a echipamentului individual de
protectie, raspunzând de aplicarea tuturor măsurilor de protectie individuală la locurile de
muncă;
- sa interzica angajatilor parasirea sau schimbarea locului de muncă fara aprobarea sa; în timpul
pauzelor regulamentare se vor respecta prevederile regulamentului de ordine interioara, privitor
la circulatia si stationarea persoanelor în cadrul unitatii;
- sa anunte conducerea unitatii în legatura cu orice accident de muncă.
69
_______________________________________________________________________________________________________________________________
7.5 Echipamentul individual de protectie (eip) si utilizarea lui
Echipamentul individual de protectie reprezinta orice dispozitiv sau mijloc destinăt purtarii de
către fiecare participant la procesul de muncă pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor
factori de risc de accidentare sau îmbolnavire profesională.
El se acorda obligatoriu si gratuit tuturor salariatilor, precum si altor categorii participante la
procesul muncii, în conformitate cu Normativul cadru de acordare si utilizare a echipamentului
individual de protectie, elaborat de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si aprobat prin
Ordinul nr. 225/1995.
Pe baza acestuia, angajatorul este obligat sa întocmeasca lista interna de dotare cu EIP adecvat
executarii sarcinilor de muncă în conditii de securitate.
7.6 Conceptul de management al securitătii si sănătătii în muncă
Componenta a managementului general, care include structura organizatorica, activitătile de

planificare, responsabilitătile, practicele, procedurile, resursele pentru elaborarea, implementarea,
realizarea si revizuirea planului de securitate si sănătate în munca.
Pentru a asigura securitatea si sănătatea muncii în unitati conducatorii acestora trebuie sa
implementeze un sistem de management al securitătii si sănătătii în munca, ce constituie o parte
componenta a sistemului general de management.
Sistemul include următoarele elemente:
- politica securitătii si sănătătii în munca
- elaborarea politicii de securitate si sănătate în munca
- participarea angajatilor
- organizare
- structura si responsabilităti
- competenta si instruire
- consultare si comunicare interna
- comunicare externa
- documentatia sistemului de management al securitătii si sănătătii în munca
- controlul documentelor si al datelor
- înregistrari si gestiunea înregistrarilor
- planificare si implementare
- analiza initiala
- planificarea si implementarea sistemului
- obiectivele securitătii si sănătătii în munca
- prevenirea riscurilor profesionale
70
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- evaluarea si controlul riscurilor

- prevenirea situatiilor de urgentă si capacitatea de raspuns
- achizitionarea de produse si servicii
- cerinte pentru contractanti
- evaluarea performantei sistemului de management al securitătii si sănătătii în munca
- masurarea si monitorizarea performantei
- disfunctiile sistemului de management al securitătii si sănătătii în munca
- auditul securitătii si sănătătii în munca
- auditul de conformitate
- auditul sistemului de management al securitătii si sănătătii în munca
- analiza si revizuirea managementulul
- actiuni preventive si corective
7. 7 Monitorizarea activitatilor de evacuare si interventie in caz de urgenta
Prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta sunt asigurate de Sistemul National de
Management al Situatiilor de Urgenta. De asemenea, el asigura si coordoneaza resursele

umane, materiale, financiare si de alta natura necesare restabilirii starii de normalitate.
Managementul situatiei de urgenta reprezinta ansamblul activitatilor desfasurate si procedurilor
utilizate de factorii de decizie, institutiile si serviciile publice abilitate pentru identificarea si
monitorizarea surselor de risc, evaluarea informatiilor si analiza situatiei, elaborarea de prognoze,
stabilirea variantelor de actiune si implementarea acestora in scopul restabilirii situatiei de
normalitate.
Gestionarea situatiilor de urgenta presupune identificarea, inregistrarea si evaluarea tipurilor de
risc si a factorilor determinanti ai acestora, instiintarea factorilor interesati, avertizarea populatiei,
limitarea, inlaturarea sau contracararea factorilor de risc, precum si a efectelor negative si a
impactului produs de evenimentele exceptionale respective.
Tipurile de risc generatoare de situatii de urgenta sunt cazuri de forta majora determinate de:
incendii;
 cutremure;
71
_______________________________________________________________________________________________________________________________
 inundatii;
 accidente;
 explozii;
 avarii;
 alunecari sau prabusiri de teren;
 imbolnaviri in masa;
 prabusiri ale unor constructii, instalatii ori amenajari;
 esuarea sau scufundarea unor nave;
 caderi de obiecte din atmosfera ori din cosmos;
 tornade;
 avalanse;
 esecul serviciilor de utilitati publice si alte calamitati naturale, sinistre grave sau evenimente
publice de amploare determinate ori favorizate de factori de risc specifici.
Planificarea pentru situaţii de urgenta

Planurile pentru situaţii de urgenţă pe care le deţine societatea:
►Plan de intervenţie în caz de incendiu;
►Plan de urgenţă internă;
►Plan de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale
PLANUL DE URGENŢĂ INTERNĂ este integrat într-un sistem unitar de abordare a

managementului de control al riscului de accidente majore.
Obiectivele stabilite prin plan sunt specifice, măsurabile şi pot fi realizate operativ. Se are în
vedere şi necesitatea de revizuire periodica (sau ori de cate ori este necesar), ţinând cont de:
- progresul cunoştinţelor tehnice;
- experienţa acumulata ca rezultat al eventualelor accidente majore produse pe amplasament;
- lecţii învăţate în perioada de implementare a planului de urgenţă;
- schimbări semnificative pe amplasament;
- comportamentul uman, ca răspuns la situaţiile de criza.
Planul de urgenţă internă are în vedere identificarea sistematică a consecinţelor oricărui
accident major care poate apare şi conţin:
- modul cum este organizată intervenţia la o situaţie de urgenţă;
- modul de furnizare a informaţiilor, alarmarea;
- posibilele urgente ce pot apare în toate scenariile de accidente majore;
- modul de coordonare şi comunicare în timpul unei intervenţii la o situaţie de urgenţă;
- asigurarea resurselor necesare de către operator, daca sistemele de intervenţie proprie nu sunt
suficiente;
- descrierea resurselor interne şi externe care pot fi mobilizate de operator pentru a limita
consecinţele unui accident major pentru oameni şi mediu;
72
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- modul de asigurare cu personal suficient, intr-o perioada de timp rezonabilă, pentru a conduce şi
acţiona în cadrul planului de urgenţă internă;
- asigurarea echipamentului necesar pentru intervenţie, corespunzător scopului, disponibil în orice
moment şi în perfectă stare de funcţionare;
- asigurarea resurselor necesare pentru monitorizare în momentul producerii unui accident major;
- modul de mobilizare a serviciilor de urgenta medicala necesare în cazul răspunsului la o situaţie
de urgenţă.
PLAN DE INTERVENŢIE ÎN CAZ DE INCENDIU

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, masuri şi
sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publica, planificate,
organizate şi realizate, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi
asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării
şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de
urgentă determinate de incendii şi conţine:
- amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în incinta;
- căile de acces şi de intervenţie din incinta şi cele adiacente acesteia;
- reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apa şi alte substanţe stingătoare;
- rezervele de agenţi stingători şi de mijloace de protecţie a personalului de intervenţie;
- reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrica, agent termic, gaze şi alte fluide
combustibile;
- reţelele de canalizare;
- vecinătăţile;
- concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de incendiu;
- forte de intervenţie în caz de incendiu;
- surse de alimentare cu apa în caz de incendiu, exterioare unităţii;
- planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare.
Incendii în afara perimetrului instalaţiei - orice incendiu din vecinătate se constituie ca o stare
de prealarma, care obliga personalul sa respecte instrucţiunile pentru o astfel de stare sa oprească
orice activitate pana la îndepărtarea pericolului. Daca se considera necesar se pornesc instalaţiile de
stropire.
73
_______________________________________________________________________________________________________________________________
APLICAŢII PRACTICE
I. Gasiti corespondentul fiecarei afirmatii:

Conducatorul locului de muncă raspunde de respectarea si aplicarea legislatiei si a normelor
de securitate a muncii având următoarele sarcini si obligatii:
Sa afiseze in dreptul fiecarui echipament de Instruirea la locul de munca
munca
Sa intocmeasca Conducerea unitatii despre accident
Sa efectueze Instructiuni proprii
Sa anunte Instructiuni de folosire
Sa interzica angajatilor Dispozitivelor de protectie
Sa asigure buna functionare a Parasirea locului de munca
II. Completati spatiile goale:

“Echipamentul individual de .......a........... reprezinta orice dispozitiv sau mijloc destinat
purtarii de către fiecare ..........b......... la procesul de muncă pentru a-l ..........c.......... împotriva unuia
sau mai multor factori de risc de ..........d........... sau îmbolnavire profesională.”
III. Gasiti termenul lipsa din grila care urmatoarea definitie: Colecţie de prevederi de securitate
şi sănătate în muncă elaborate de angajator, a căror sferă de aplicare şi obligativitate este limitată la
unitatea emitentă şi care detaliază şi particularizează toate reglementările din domeniul securităţii şi
sănătăţii muncii la condiţiile concrete ale activităţii desfăşurate de către aceasta.
1
P 2 4 5
E M 3 L A
R A U U J
C U G R T
O R E A O
L I N T R
T O
A R
74
_______________________________________________________________________________________________________________________________
EVALUARI
1. Materialele igienico-sanitare se acorda de către angajatori:

a. obligatoriu si gratuit
b. contra cost
c. plata partial
2. Pentru a asigura securitatea si sănătatea muncii în unitati conducatorii acestora trebuie sa

implementeze:
a. un sistem de management al SSM
b. un sistem de marketing al SSM
c. un sistem de supraveghere al SSM
3. Unul din planurile pentru situaţii de urgenţă pe care le deţine societatea este:
a. Planul financiar
b. Planul de marketing
c. Plan de intervenţie în caz de incendiu;
4. Incercuiti raspunsurile corecte:

Tipurile de risc generatoare de situatii de urgenta sunt cazuri de forta majora determinate de:
a. Incendii
b. Cutremure
c. Accidente
d. Soare
e. Explozii
f. Tornade
g. Avalanse
h. Campuri
5. Cine asigura prevenirea si gestionarea situatiilor de urgent?
Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta
.............................................................................................................................................
75
_______________________________________________________________________________________________________________________________
6. Care este semnificatia abreierii EIP?
.........................................................................................................................................
7. EIP se acorda tuturor salariatilor:
a. obligatoriu si gratuit
b. plata partial
c. contra cost
8. Raspunde de respectarea si aplicarea legislatiei si a normelor de securitate a muncii:

a. Conducatorul locului de muncă
b. Conducatorul campaniei
c. Conducatorul auto
9. Identificarea sistematică a consecinţelor oricărui accident major ce poate aprea are in

vedere:
a. Plan de intervenţie în caz de incendiu;
b. Plan de urgenţă internă;
c. Plan de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale.
76
_______________________________________________________________________________________________________________________________
CAP. 8 MIJLOACE MATERIALE SI TEHNICE NECESARE SECURITATII SI

SANATATII IN MUNCA
PREZENTARE GENERALĂ
- Factori de risc care pot determina accidente de muncă şi/sau îmbolnăviri profesionale pot fi
mecanici, termici, electrici, chimici, biologici, cancerigeni, mutageni şi toxici pentru reproducere,
factori specifici mediului de muncă, factori determinaţi de specificul activităţilor etc., precum şi
combinaţii ale acestora.
- Condiţii de mediu: mediu toxic, chimic, pulberi, umezeală, căldură, zgomot, vibraţii, ventilaţie,
întuneric/lumină puternică etc.
- Echipamente de muncă: orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă.
- Caracteristici constructive ale spaţiilor: configuraţie, dimensiune, iluminare, amplasarea
utilităţilor, distribuirea posturilor de lucru etc.
- Specificul activităţilor: manipulare de mase, lucru la înălţime, prelucrări mecanice, activităţi de
laborator, activităţi de lucru în condiţii grele, vătămătoare şi/sau periculoase (turnătorie, forjă,
suflare în sticlă etc.), deservire de utilaje şi aparatură (macarale, motostivuitoare,
microtransportatoare, aparate de ridicat, presat, ambalat etc.), activităţi la temperaturi extreme
(prea ridicate sau coborâte) etc.
- Structura personalului: număr bărbaţi/femei, tineri, persoane sensibile la riscuri specifice etc.
-Părţi anatomice expuse: cap (craniu, urechi, ochi, căi respiratorii, faţă, întregul cap), membre
superioare (mâini, braţe), membre inferioare (picior, gambe), altele (piele, trunchi/abdomen, căi
parenterale, corpul în întregime).
- Condiţii de mediu: pentru lucrul în exterior - condiţiile atmosferice, anotimpul etc.; pentru lucrul
în interior: toxicitatea, agresivitatea, etc.
- Particularităţi individuale: mărime (înălţime, talie, număr la pantofi), părţi anatomice solicitate,
etc.
- Date necesare: lucrătorii repartizaţi pe ocupaţii, locuri de muncă, categorii de echipament,
dimensiuni proprii fiecărui angajat etc.
- Specificul tehnologiilor/procedurilor de lucru: procese în care se degajă căldură, în care apar
emisii de pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosferă, în care se desfăşoară activităţi
zgomotoase, în care se produc vibraţii, în care se utilizează agenţi chimici, biologici, cancerigeni,
mutageni etc. 32 / 45
- Mijloacele materiale şi tehnice: mijloacele tehnice de protecţie colectivă, echipamentele
individuale de protecţie, îmbrăcămintea de lucru etc.
77
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- Caracteristicile mijloacelor materiale şi tehnice: calitatea de protecţie, termenul de garanţie,

integritatea, modul de funcţionare etc.
- Documente emise de producător/importator/furnizor: certificate/declaraţii de conformitate etc.
- Echipamente individuale de protecţie: pentru protecţia capului, protecţia împotriva zgomotului,
protecţia ochilor şi a feţei, protecţia respiratorie, protecţia mâinii şi braţului, protecţia picioarelor
şi a gambelor, protecţia pielii, protecţia trunchiului şi a abdomenului, protecţia întregului corp.
Dotarea cu echipament de protecţie se face în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale.
Echipamentele de protecţie trebuie să fie utilizate atunci când riscurile nu pot fi evitate sau
limitate prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de
organizare a muncii. Echipamentul individual de protecţie se acordă gratuit angajaţilor de către
angajator.
În vederea acordării echipamentului individual de protecţie angajatorul trebuie să efectueze

evaluarea riscurilor. În funcţie de apariţia unor riscuri noi sau a altor modalităţi de protecţie, acesta
poate fi completat. Angajatorul este obligat să întocmească lista internă de dotare cu echipament
individual de protecţie adecvat executării sarcinilor de muncă în condiţii de securitate.
Înainte de alegerea unui echipament individual de protecţie, angajatorul trebuie să evalueze în
ce măsură, echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să-l utilizeze, răspunde
cerinţelor, după cum urmează:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă echipamentul individual de protecţie pentru a

proteja eficient împotriva riscurilor prevăzute la pct. a, ţinând cont de eventualele surse de riscuri
proprii acestora; compararea caracteristicilor precizate la pct. b cu caracteristicile echipamentului
individual de protecţie.
Evaluarea trebuie revizuită în funcţie de modificările elementelor componente.
Lista internă de dotare cu echipamente individuale de protecţie întocmită de către angajator

trebuie discutat şi convenit în comitetele de securitate şi sănătate în muncă sau cu reprezentanţii
angajaţilor/sindicat, după caz.
Angajatorul este obligat să asigure condiţii pentru efectuarea verificărilor legale, depozitarea,
curăţarea, denocivizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor individuale de protecţie în conformitate
cu instrucţiunile de utilizare ale producătorilor.
78
_______________________________________________________________________________________________________________________________
Angajatorul este obligat să înlocuiască echipamentul individual de protecţie care nu mai

corespunde din punctul de vedere al calităţilor de protecţie, când se constată acest lucru, indiferent de
motiv.
Angajatorul va furniza şi va pune la dispoziţie angajaţilor şi/sau reprezentanţilor lor informaţii
adecvate despre fiecare echipament individual de protecţie şi de lucru.
Angajatorului îi revine în totalitate obligaţia instruirii angajaţilor asupra tuturor măsurilor care
trebuie luate privind securitatea şi sănătatea acestora la utilizarea echipamentului individual de
protecţie în timpul lucrului, astfel:
a) trebuie să asigure instruirea în prealabil a angajatului asupra riscurilor împotriva cărora este
protejat prin purtarea echipamentului individual de protecţie;
b) trebuie să asigure instruirea şi să organizeze, dacă este cazul, un antrenament în purtarea
echipamentului individual de protecţie.
În cazul în care diferiţi factori de risc impun utilizarea concomitent a mai multor echipamente
individuale de protecţie, acestea trebuie să fie compatibile şi să-i păstreze eficacitatea în raport cu
riscurile respective.
Echipamentul individual de protecţie este destinat în principiu utilizării individuale. În cazul în
care, prin forţa împrejurărilor acesta va fi utilizat de mai multe persoane, se vor lua măsuri
corespunzătoare pentru ca diferiţilor utilizatori să nu le fie afectat starea de sănătate sau de igienă.
Echipamentele individuale de protecţie, cu excepţia unor cazuri particulare şi excepţionale,
trebuie să fie utilizate numai în scopul prevăzut.
Echipamentele individuale de protecţie se vor utiliza conform instrucţiunilor însoţitoare care
trebuie elaborate pe înţelesul angajatului.
Condiţiile de utilizare ale unui echipament individual de protecţie, în special cele referitoare la
durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc şi
caracteristicile locului de muncă al fiecărui angajat, precum şi de performanţele echipamentului
individual de protecţie.
Angajaţii şi celelalte categorii de persoane care beneficiază de echipament individual de
protecţie au următoarele obligaţii:
a) să cunoască caracteristicile şi modul corect de utilizare a echipamentului individual de protecţie din
dotare;
b) să poarte întregul echipament individual de protecţie pe toată durata îndeplinirii sarcinii de muncă
sau activităţii pe care o desfăşoară în unitate;
c) să utilizeze echipamentul individual de protecţie numai în scopul pentru care acesta a fost atribuit şi
să se preocupe de conservarea calităţilor de protecţie ale acestuia;
d) să prezinte echipamentul individual de protecţie la verificările periodice prevăzute în instrucţiunile
de utilizare şi pentru curăţare sau denocivizare;
79
_______________________________________________________________________________________________________________________________
e) să solicite un nou echipament individual de protecţie, atunci când din diverse motive cel avut în
dotare nu mai prezintă calităţile de protecţie necesare.
Degradarea echipamentului individual de protecţie din vina angajatului căruia i-a fost atribuit
sau înstrăinarea lui, înainte de expirarea duratei de utilizare prevăzute, atrage răspunderea acestuia
pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.
Nepurtarea echipamentului individual de protecţie se sancţioneaz conform legislaţiei în vigoare.
Angajatul participant la procesul de muncă are dreptul de a refuza executarea sarcinii de muncă
dacă nu i se asigură echipamentul individual de protecţie prevăzut în reglementările în vigoare, fără ca
refuzul să atragă asupra sa măsuri disciplinare.
Un echipament individual de protecţie trebuie să fie conform reglementărilor legale în vigoare
corespunzătoare, referitoare la proiectarea şi fabricarea sa din punctul de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă. În toate cazurile, un echipament individual de protecţie trebuie:
a) să fie adecvat corespunzător riscurilor pe care le previne, fără a induce el însuşi un risc suplimentar;
b) să răspundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ţină seama de cerinţele ergonomice şi de sănătate ale angajatului;
d) să fie adaptat conformaţiei purtătorului.
Echipamentul individual de lucru se acordă de către angajator, în condiţiile negociate prin
contractul colectiv de muncă.
Obligaţiile producătorilor şi importatorilor de echipamente individuale de protecţie şi de lucru
privind fabricarea şi comercializarea oricărui model nou, prin care se garantează calitatea din punctul
de vedere al protecţiei asigurate pentru domeniul de utilizare previzibil, sunt definite în „Normele
metodologice privind certificarea calităţii de protecţie a sortimentelor de echipament individual de
protecţie şi de lucru şi avizarea introducerii în fabricaţie”, cu completările şi modificările ulterioare.
LISTĂ ORIENTATIVĂ DE ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECŢIE

Protecţia capului
- Căşti de protecţie pentru industrie (mine, şantiere de lucrări publice, diferite ramuri industriale);
- Acoperământ uşor pentru protecţia părului (caschete, bonete, plase, cu sau fără cozoroc);
- Acoperământ pentru cap (bonete, caschete, basmale etc. din materiale textile sau ţesături dublate).
Protecţia împotriva zgomotului
- Antifoane de tip intern;
- Căşti antifoane;
- Antifoane de tip extern cu sistem de fixare pe cască;
- Antifoane de tip extern cu brid de susţinere, cu receptor de joasă frecvenţă încorporată;
- Antifoane cu instalaţii de comunicaţie.
Protecţia ochilor şi a feţei
- Ochelari cu braţe;
80
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- Ochelari de protecţie tip mască (ochelari cu coşuleţ);

- Ochelari de protecţie împotriva razelor Roentgen, laser, ultraviolete, infraroşii, vizibile;
- Viziere/ecrane de protecţie;
- Măşti şi cagule de protecţie pentru sudura cu arc (de mână, cu fixare pe cap, respectiv pe casca de
protecţie).
Protecţia respiratorie
- Aparate de protecţie respiratorie filtrante împotriva pulberilor, gazelor şi pulberilor radioactive;
- Aparate de protecţie respiratorie izolante cu aducţie de aer;
- Aparate de protecţie respiratorie prevăzute cu vizier detaşabil pentru sudori;
- Aparate şi dispozitive pentru scafandri;
Protecţia pielii
- Creme bariera de protecţie/unguente.
Protecţia trunchiului şi abdomenului
- Veste, jachete şi şorţuri împotriva solicitărilor mecanice (înţepături, tăieturi, stropi de metal topit);
- Veste, jachete şi şorţuri pentru protecţia împotriva substanţelor chimice agresive;
- Veste cu sistem de încălzire;
- Veste de salvare;
- Şorţuri de protecţie împotriva radiaţiilor Rőentgen;
- Burtiere de protecţie şi susţinere a trunchiului;
- Centuri lombo-abdominale.
Protecţia integrală a corpului
Echipamente de protecţie împotriva căderii
- dispozitiv de protecţie împotriva căderii de la înălţime (inclusiv piesele anexe);
- dispozitive cu absorbitoare de energie şi/sau stop frânghie (inclusiv piesele anexe);
- centuri de susţinere şi de siguranţă.
Îmbrăcămintede protecţie
- îmbrăcăminte de lucru denumit „de securitate” (două piese şi combinezon);
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva acţiunilor mecanice (înţepături, tăieturi etc.);
- îmbrăcămintede protecţie împotriva substanţelor chimice;
- îmbrăcămintede protecţie împotriva stropilor de metal topit şi razelor infraroşii;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva căldurii;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva frigului;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva pulberilor;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva gazelor;
- îmbrăcăminte de semnalizare fluorescent, retroreflectant, inclusiv accesorii (manşete, mănuşi etc.);
- pături de protecţie.
1. Echipamente de protecţie individuală (de exemplu, ochelari, antifoane, măşti, mănuşi, cisme):
81
_______________________________________________________________________________________________________________________________
- contra murdăririi corpului şi hainelor personale: halat, salopetă, batic

(bonetă);
- contra prevenirii accidentelor de muncă: batic, cască metalică (plastic);
- evitării contactului direct cu substanţe caustice, iritante (mănuşi, ochelari,
salopete antiacide);
- contra evitării arsurilor: mănuşi din azbest, costume ignifuge;
- contra supraîncălzirii corpului: îmbrăcăminte largă din bumbac, albă;
- contra răcirii corpului: pufoaică, halat gros, mănuşi, căciulă, ghete cu blană;
- contra evitării compresiunilor mecanice şi a vibraţiilor palmare, mănuşi, suporturi speciale pentru
sprijinul antebraţelor şi mâinilor;
- pentru prevenirea contaminării produselor fabricate (medicamente, alimente): mănuşi, mască,
echipament complet/combinezon sterilizat.
2. Sisteme de protecţie colectivă:
- ventilaţie;
- încălzire;
- dezinfecţie;
- sisteme tehnice închise (ermetizare);
- duşuri/perdele de apă;
- izolarea muncitorilor/ locuri de muncă etc. cu monitorizarea lor.
3. Echipamente de protecţie specială:
- respiratorie (mască) pentru pulberi, ceţuri, aerosoli; substanţe toxice, gaze, vapori;
- tegumentară, creme barieră, mănuşi;
- oculară: ochelari radiaţii calorice, infraroşii, laser;
- electrocutării/iradierii (CIF); costume din ţesături speciale (metalizate);
- pentru situaţii inedite (salvatori);
- brasarde reflectorizante: agenţi de circulaţie, mineri, măturători stradali.
- Baremul de echipamente de protecţie individuală este stabilit legislativ.
- Serviciile de protecţia muncii: asigură dotarea, distribuirea, instructajul de utilizare şi verificarea
utilizării corecte cât şi întreţinerea (sau înlocuirea echipamentelor de protecţie.
- Educaţie sanitară (nu prin amendă) pentru purtarea şi întreţinerea (spălare, dezinfecţie)
echipamentelor de protecţie este obligatorie în toate instituţiile şi posturile de muncă.
APLICATII PRACTICE
82
_______________________________________________________________________________________________________________________________
I. Gasiti in grila urmatoarele echipamentele de protectie:
E L E C T R O I Z O L A N T
C A S T I
H A L A T
I M P E R M E A B I L
P A T U R I
A N T I F O A N E
M A S T I
E C R A N
N A Y L O N
T R U S A
II. Incercuiti partile anatomice expuse riscului:
craniu, coarne, gambe, urechi, apa, coada, ochi, mâini, copite, căi respiratorii, braţe
faţă, blana, picior.
III. Enumerati cateva particularitati individuale ale echipamentului de protective:
............................................................................................................................................................
Completati:
IV. ................................................. care pot determina accidente de muncă şi/sau îmbolnăviri

profesionale pot fi mecanici, termici, electrici, chimici, biologici, cancerigeni, mutageni şi toxici
pentru reproducere, factori specifici mediului de muncă, factori determinaţi de specificul
activităţilor etc., precum şi combinaţii ale acestora.
EVALUARI
83
_______________________________________________________________________________________________________________________________
1. Care din urmatoarele tipuri de imbracaminte nu face parte din echipamentul de protectie?
a. îmbrăcăminte de protecţie împotriva căldurii;
b. îmbrăcăminte de protecţie împotriva frigului;
c. îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive;
d. imbracaminte pentru prezentarea de moda
2. Dotarea cu echipament de protecţie se face în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi a

îmbolnăvirilor profesionale?
a. Da
b. Nu
3. Protecţia ochilor şi a feţei nu se face cu:

a. Ochelari cu braţe;
b. Ochelari de soare
c. Ochelari de protecţie tip mască (ochelari cu coşuleţ);
4. Una dintre caracteristicile mijloacelor materiale şi tehnice a echipamentului de protectie este:

a. calitatea de protecţie
b. calitatea prestatiilor
c. calitatea imaginii
5. Echipamentul individual de lucru se acordă de către angajator, în condiţiile negociate prin:

a. contractul colectiv de muncă
b. contractul de inchiriere
c. contractual de vanzare -cumparare
6. Care din urmatoarele reprezinta un sistem de protecţie colectivă :

a. ventilaţie;
b. ochelari;
c. masca;
7. Care din urmatoarele reprezinta un sistem de protecţie individuala:
a. cisme
b. incalzire
c. dezinfectie
84
_______________________________________________________________________________________________________________________________
8. Care din urmatoarele aparate este unul de protective respiratorie?

a. aparate filtrante impotriva pulberilor
b. aparate de aer conditionat
c. aparate de sudura
9. Angajatul participant la procesul de muncă are dreptul de a refuza executarea sarcinii de muncă
dacă nu i se asigură echipamentul individual de protecţie prevăzut în reglementările în vigoare, fără ca
refuzul să atragă asupra sa măsuri disciplinare.
a. Adevarat
b. Fals
85

Suport Curs SSM Complet FINAL

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs SSM Complet FINAL

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

"INVESTEŞTE ÎN OAMENI!

SPECIALIZAREA: INSPECTOR SSM

S.C. PUBLIROM & INFOTUR HOLDING S.R.L. Tel.: +40 21-310-0514

5.2. Clasificarea pericolelor la locul de munca 47

INTRODUCERE - Conceptul de sănătate si securitate

Conditiile în care se desfăsoară procesele de muncă, complexitatea echipamentelor de muncă,

1. Precizaţi semnificaţia siglei SSM

2. Prin ,,loc de munca,, se intelege:

4. În care tipuri de societati respectarea legislaţiei SSM este obligatorie:

5. Instructajele SSM se consemnează în:

6. Exista exceptii de aplicare a Legii nr.319/2006 ?

7.Scopul legii SSM este:

8. Echipamentul individual de protecţie este:

b. orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l

c. orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l

9. Respectarea obligatiilor de protectie a muncii constituie:

11. Cine poate fi "salvator" în caz de accident?

a. orice persoana aflata la locul de munca;

12. Obligatia asigurarii echipamentului de protectie si de lucru revine:

14. Ce se înţelege prin accident de muncă?

16. Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă sunt obligatorii de respectat?

17. Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie:

18. La apariţia unui pericol lucrătorul are obligaţia să:

CAP.1 LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

1.1 Cadrul general

Principiile generale de prevenire stabilite de Directiva Cadru 89/391/CEE sunt:

2. a participa la realizarea tuturor problemelor legate de SSM ( propuneri, a fi consultat, a

1.3 LEGISLATIA NATIONALA

1. SSM este un drept fundamental al tuturor lucrătorilor

5. Prevenirea accidentelor de muncă si a îmbolnăvirilor profesionale trebuie si sunt tratate ca o

I. Arataţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii:

II. Completaţi spaţiile punctate:

III. Completaţi următorul careu:

1.Răspunderea juridică pentru încălcarea prevederilor SSM poate fi:

4. Directiva cadru stabileste:

a. principiile generale de prevenire

5. Directiva cadru NU stabileste:

a.stimulente si sanctiuni in domeniu

6. Directiva 89/391 a CEE a fost elaborate in anul :

7. SSM este un drept:

8. In legislatia nationala, Securitatea si Sanatatea in Munca, are un caracter :

9. Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă sunt obligatorii de respectat?

CAP. 2 PREGATIREA PROFESIONALA SI ORGANIZAREA ACTIVITATII PROPRII

2.1. Dezvoltare profesionala

- monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură

Inspectorul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă deţine cunoştinţe solide privind

Inspectorul în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă îndeplineşte următoarele funcţii

- Realizarea activităţilor de prevenire şi protecţie.

2.2 Planificarea activitatilor proprii

Pentru rea prevederilor legale, la intocmirea instructiunilor proprii privind securitatea si

Instructiuni SSM generale

I.Completeaza spatiile libere:

a) Inspectorul SSM se ocupa de activitatile de ……..si ……..a riscurilor profesionale.

III. RASPUNDETI LA URMATOARELE INTREBARI:

1. Ce sunt instructiunile SSM?

2. Cine este obligat sa elaboreze instructiuni proprii de securitate a muncii?

3. Ce reprezinta abrevierea IPSSM?

4. Dati un exemplu de instructiune SSM generala:

1. Inspectorul SSM se ocupa de activitatile de:

Instruirea introductiv-generala se face:  

Instruirea periodica se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:  

a) când un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;  