Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
CRIMINALITATEA
In general, pin criminalitate intelegem ansamblul faptelor penale comise intr-o
anumita perioada de timp, pe un anumit teritoriu.
Sens mai restrans: diferite categorii de criminalitate - le putem obtine regrupand
faptele penale in fct de diverse criterii:
I Casificarea subiectiva
- se refera la acele categorii de criminalitate obtinute prin raportare la un element ales in
mod arbitrar in functie de interesul cercetarii criminologice. (ex: teritoriu – criminalitatea
nationala).
II Clasificarea obiectiva
- se refera la categoriile de criminalitate obtinute prin raportare la un element
constant, obiectiv, gradul de cunoastere a faptelor penale de catre organele de
justitie penala.
4 cat.: - crim. Reala
- cifra neagra a criminalitatii
- crim. Aparenta
- crim. Legala
Crim. Reala = ansamblul faptelor penale comise in realitate, indiferent daca au ajuns
sau nu la cunostinta org. de justitie penala
Cifra neagra = ans. faptelor penale comise, dar care nu ajung la cun. org. de urmarire
penale (crim. ascunsa)
Factori care o genereaza: a)abilitatea infractorilor
b) ineficienta organelor de cercetare penala
c) pasivitatea victimelor
a) acele ipoteze in care infractorul opereaza intr-un asemenea fel incat urmele
materiale ale infractiunii si rezultatele socialmente periculoase sunt imposibil de
depistat de catre org. de cercetare penala;
b) 207 C. Proc. Penala – inef org de cercetare ale politiei
208 – “ - -inef. org. de cercetare penala
209 – “ - -inef. org parchetului
Exemple de manifestare: lipsa de organizare, incompetenta profesionala,
incorectitudine
c) – persoanele vatamate direct sau indirec in urma unei infractiuni nu reclama aceste
fapte organelor de justitie penala si acestea nici nu pot lua la cunostinta in alt mod
despre comiterea acestor fapte
2
Posibilitati de evaluare a criminalitatii- 2 tehnici:
1. Anchetele de auto-confesiune
2. Anchetele de victimizare
Criminalitatea aparenta= fapte care ajung la cun organelor de urm. penala (denunt,
plangere, sesizare din oficiu)
Cauzele crim. aparente : 1. Cauze care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau
exercitarea acesteia
2. Dosarele cu autor necunoscut
Crim. legala = faptele pt. care s-a pron. o hot. judecatoreasca de condamnare ramasa
definitiva
Criminalitatea, inteleasa ca ans. de fapte penale sau cu justificata aparenta penala
repr. un fragment final al fenomenului criminal ca obiect de cercetare a criminologiei.
Fenomenul criminal perceput ca realitate umana si sociala, iar nu ca simpla
abstractie juridica include o realitate individuala, crima, si agentul acesteia, criminalul,
precum si o realitate colectiva, sociala, criminalitatea.
PRACTICA ANTICRIMINALA
Dublul caracter al cercetarii criminologice
Cercetare fundamentala
Cercetare aplicativa
Acest caracter duce la dublarea obiectului de studiu al criminologiei, pe langa
studiul criminal si studiul practicii anticriminale.
Preocuparile practice legate de fenomenul criminal sunt directionate in 3 categorii:
1. prevenirea si combaterea fenomenului criminal
2. reactia sociala impotriva crimei
3. mijloacele de lupta impotriva criminalitatii:
a. mijl. juridice- totalitatea normelor de drept care contribuie direct sau indirect
la combaterea fenomenului criminal
b. mijl. Empirice- sunt practicile institutionale ( Politia, Parchetul, Instantele de
judecata, Penitenciare ) care vizeaza combaterea fenomenului criminal.
-din a si b rezulta 3 domenii principale in care se dezvolta practica
anticriminala: A: domeniul dr. penal si al aplicarii lui
B: domeniul tratamentului delincventilor
C: domeniul prevenirii criminalitatii
Practica anticriminala reprezinta sistemul mijloacelor apicate de stat in scopul
stapanirii fenomenului criminal.
3
CAPITOLUL II
MODALITATI DE CUNOASTERE, PROCEDEE SI SCOPUL LOR IN
CERCETAREA CRIMINOLOGICA
4
este interesata de conduita criminala ca actiune izolata, ca realitate
bine individualizata in viata autorului.
este interesata de cunoasterea conduitei criminale ca o explicatie in
sine diferita de trecutul infractorului, factorii exogeni sau
endogeni.
Metode:
1. cantitative- folosesc masura ca si mijloc de cunoastere ( statisticile si prelucrarea
lor).
2. calitative- folosesc ca metode de cercetare in caracterizarea obiectului de studiu.
5
Tehnicile reprezinta felul practice in care se utilizeaza o metoda.
Tehnica presupune o colectare a datelor, pe cand metoda permite o cunoastere de
ansamblu.
Tehnici:
1. macrocriminologice- permit obtinerea de date in vederea studierii criminalitatii:
a. statisticile criminale- procedee prin care se exprima numeric diferite categorii
de criminalitate- procedee cantitative
b. statistici- de masa- reflecta totalitatea fenomenului criminal intr-o perioada
-de serie- se raporteaza la anumite fapte penale
Statisticile pot fi viciate si putem avea factori obiectivi care viciaza:
modificari intervenite in sistemul de inregistrare, modificari
legislative, fluctuatii in activitatea represiva a organelor judiciare; si
factori subiectivi: prezentarea trunchiata a unor date, falsificarea
datelor, distorsionarile care au loc in urma unor campanii impotriva
unor fapte ( ex Campania anticoruptie)
c. tehnicile de evaluare a cifrei negre
d. estimarile privind costul crimei- evaluarea prejudiciilor materiale cauzate prin
savarsirea diferitelor fapte penale precum si evaluarea cheltuielilor necesare
pentru intretinerea aparatului represiv al statului.
2. microcriminologice- permit obtinerea unor date privind crima ca fenomen
individual:
a. examenul clinic- asemanator tehnicilor medicale si consta intr-un examen
general patologic, psihiatric si psihanalitic. Poate fi precedat de un studiu de
personalitate si succedat de o analiza sociala completa.Autorul este Ettiene
de Grec.
b. Biografiile criminale- reprezinta procedee de investigare a trecutului
delincventului. Se realizeaza prin interviuri cu acesta sau prin exploatarea
unor surse cu caracter biologic ( cazierul judiciar, jurnalele tinute de
delincventi, actele civile).Biografiile trebuie folosite cu anumite limitari
deoarece delincventii au tendinta sa exagereze.
c. Studiile de urmarire ( follow-up)- se examineaza evolutia individului pe
parcursul unei perioade, reprezinta metode, dinamice si evolutive si la
origine prin intermediul lor se urmarea reintegrarea sociala a delincventilor.
Elaborate de sotii Bluek, care au intocmit tabele de predictie si de sotii
Glaser care au evidentiat importanta locului de munca in recidiva.
d. Studiile prin cohorte- au fost inspirate de studiile de urmarire insa prin
intermediul acestora se are in vedere evolutia sau devenirea unui ansamblu
de subiecti intitulat cohorta.Acestia au trecut impreuna un eveniment
essential al existentei lor.
6
Finalitatea cercetarii presupune stabilirea scopului si functiilor.Scopul
poate fi imediat ( cunoasterea fenomenului criminal in toata complexitatea lui) si unul
mediat ( stabilirea celor mai eficiente mijloace pentru combaterea fenomenului criminal.
Functiile : descriptiva ( se realizeaza stabilirea caracteristicilor fenomenului criminal),
explicativa ( cunoasterea cauzala si conditiile ce determina fenomenul criminal),
predictiva (anticipeaza evolutia fenomenului criminal), profilactica ( presupune celor mai
adecvate metode in combaterea fenomenului criminal).
CAPITOLUL III
DEFINIREA CRIMINOLOGIEI
Pentru definirea criminologiei trebuie mai intai sa o distingem de alte stiinte
criminale si sa descoperim particularitatile prin care se poate individualiza.Distinctia de
penal si politica anticriminala.
Cercetarea criminological are o
latura teoretica (criminologie teoretica)- axata pe fenomenul criminal, exclusive,
culegand si prelucrand date.
latura practica (criminologie aplicativa)- se axeaza asupra practicii anticriminale
pentru a o evalua dar indirect se axeaza sip e fenomenul criminal pentru a analiza
impactul pe care practica anticriminala o are asupra fenomenului criminal.
7
Intre zona teoretica si cea practica a politicii anticriminale apare decizia de politica
anticriminala – vointa politica si care are caracter statal . Ea este parte integranta a
strategiilor de raspuns contra fenomenului criminal.
Controlul fen. Criminal - In zona controlului fen. criminal intra atat cunoasterea cat si
stapanirea fen. criminal. Raporturile stranse intre criminologie, dr penal si politica
anticriminala duc la crearea unui sistem de control.
Criminologie = anasamblul cercetarilor cu caracter stiintific ce se ocupa pe de-e parte de
studiul fenomenului criminal urmarind cunoasterea acestuia , iar pe de alta parte de
evaluarea practicii anticriminale in scopul optimizarii ei.
8
Principalele idei din opera lui Beccaria
2 idei principale – demolarea inst. anacronice, din gandirea jur. penala si stabilirea
unor noi principii de baza in dr penal
1. Codificarea riguroasa a delictelor si pedepselor .
Pedeapsa se intemeia pe liberul arbitru a.i. sa constituie o justa rasplata pt delict si sa fie
proportionala cu acesta.
Beccaria este primul care pune sub semnul intrebarii dr. de a recurge la pedeapsa cu
moartea si este primul care propune abolirea ei.
Propunerea sa se intemeia pe th. c. social. in sensul ca atunci cand a intrat in societate
omul a cedat mici parti din libertatea sa, insa e de neconceput ca a fost de acord sa cedeze
chiar dr la viata sa.
Beccaria admite ca sunt 2 exceptii :
- in perioadele de anarhie , cand o pers. ar putea reprezenta un pericol pentru
siguranta statului chiar cand ar fi lipsita de libertatea sa.
- impiedicarea savarsirii unor noi crime nu ar fi posibila decat prin eliminarea
faptuitorului.
9
5. Introducerea sistemului acuzatorial si proc. penala
Nu ne referim neaparat la lipsa unor texte normative sau la texte scrise in latina , ci la
faptul ca si astazi cunoasterea legislatiei reprezinta o prioritate .
Ne confruntam cu o inflatie legislativa care nu permite o cunoastere temeinica a
legislatiei penale.
Tehnicizarea excesiva a textului legal ( text clar si accesibil ).
In practica judiciara a Curtii de la Strasbourg – normele jur –clare si previzibile .
In ist. dr. penal principiul 2) formulat de Sc. clasica a reprezentat un moment important
(s-a facut o corelatie intre norma penala si fapta penala ). Dupa esecul Sc. clasice s-a pus
mare accent pe delincvent si reeducarea acestuia .
Majoritatea legislatiilor europene au revenit la principiul sc. clasice (pedeaspa = o
rasplata pt fapta savarsita ). Delincventul are liber arbitru si pedeapsa este o bariera in
calea manifestarilor lui .
Ineficienta aplicarii unor pedepse inumane a fost confirmata de studii recente.
“ Oamenii vor fi mai intimidati de o probabilitate de 10% de a primi un an de inchisoare ,
decat de o probabilitate de 5% a primi doi ani de inchisoare.( cercetator canadian
Cusson).
Pedeapsa cu moartea exista in state civilizate unde ea un a fost aleasa .
Se repune in discutie necesitatea unei astfel de pedepse ( in statele unde ea a fost
abrogata).
Sistemul procesual
10
Sistemul acuzatorial – in statele anglo saxone .
Sistemul mixt sau inchizitorial – contine faza urmaririi penale care pastreaza intr.-o
anumita masura un caracter secret.
Se incearca o desecretizare si a acestei faza la nivel european .
Tortura, desi declarata ca ilegala de multa vreme ( Conventia europeana impotriva torturii
, pedepselor inumane sau degradante – 1987) se constata ca in cadrul proceselor penale
inca se folosesc metode care ne amintesc de tortura.
Prevenirea criminalitatii este o componenta a politicii anticriminale si se elaboreaza
practici si strategii pentru prevenirea criminalitatii.
Concluzii
Desi aceasta lucrare s-a bazat mai mult pe intentie are o incontestabila dimensiune
stiintifica , ideile sale au fost preluate de alti cercetatori care le-au dezvoltat si care au
creat scoli de gandire.
In cadrul scolii crima este conceputa ca un fenomen de masa, fapt social, de aceea
metodele utilizate sunt cele cantitative. Nu se vorbeste de criminal, ci se vorbeste de
crima; subiectul de studio nu este un criminal concret ci unul mediu.
Studiile nu sunt interesate de etiologia crimei ci de formele ei de aparitie,
distributie, structura, volum, ca atare de cuantificarea criminologiei.
Unii autori considera ca aceste teorii au reprezentat inceputul criminologiei ca
stiinta si Quetelet si nu Compte ar fi adevaratul parinte al sociologiei.
Sociologia criminala a luat nastere in sec.XIX, in Europa, si la inceput nu existau
preocupari pt. excesele din sistemele penale, ci existau preocupari doar in raport cu
cresterea criminalitatii si legate de conditiile sociale din acea epoca. Pe fondul tuturor
11
transformarilor sociale are loc o inflorire a stiintelor sociale. Primele studii sociale sunt
preponderant empirice si interpretarile sunt simpliste, in general.
Dezvoltarea studiilor sociale a fost determinate de interesul manifestat de
matematicieni celebri Laplace, dar nu in mod direct ci prin aceea ca s-a elaborate teoria
analitica a probabilitatilor care conduce la consolidarea stiintei statisticii pe baza
calculului probabilitatilor.
Belgianul Quetelet si francezul Guerry sunt cei doi criminologi care au pus bazele
Scolii Cartografice.
12
sensul ca cele din S sunt jumatate din cele inregistrate in N, pe cand nr delictelor contra
persoanei este dublu.
Repartizarea delictelor pe anotimpuri intocmita de Quetelet este valabila; aceste
studii ale Scolii Cartografice au fost uitate dupa aparitia Scolii Pozitiviste. Studiile au fost
utilizate de Scoala Criminologica de la Chicago care concepea crima ca pe un fenomen
social si colectiv.
SCOALA LYONEZA
Lacassagne , principalul autor (1843-1924), a fost prof. de medicina legala la
Universitatea din Lion; teoria lui se bazeaza pe distinctia intre 2 tipuri de factori si anume
individuali si sociali. Primii factori sunt insignifianti si pot indica o predispozitie spre
delict.
Determinanti pentru fenomenul criminal sunt factorii sociali care fac sa germineze
tendintele si inclinatiile individuale. Autorul recunoaste ca omul criminal prezinta mai
multe deficiente corporale si psihice decat omul normal, insa sip e acestea le pune pe
seama mediului social. In aparitia acestor anomalii un rol important il joaca mizeria si
conditiile de educatie, saracia. De aceea Scoala Lyoneza a mai fost cunoscuta si sub
denumirea de “Scoala Mediului Social”.
Lacassagne s-a facut cunoscut la primul congres de criminologie de la Roma
(1885), unde a facut o critica acerba Scolii Pozitiviste Italiene. Teza avea la baza 4 idei :
Orice act daunator existentei unei societati este o crima
Orice crima este un obstacol in calea progresului
Mediul social este “zeama” in care ia nastere criminalitatea
Microbul este criminalul care nu are nicio importanta pana in ziua in care isi
gaseste “zeama in care sa fermenteze”
‹‹ Societatile isi au criminalii pe care ii merita! ››
SCOALA INTERPSIHOLOGICA
Gabriel Tarde, a fost jurist, psiholog si sociolog si a condus impreuna cu Lacassagne
arhivele antropologiei criminale. Rivalitatea sa cu … i-a inchis portile….. si de aceea a
condus cursul doar la Academia de Stiinte Morale si Politice.
Desi a avut stranse legaturi cu Ferry poate fi considerat cel mai mare critic al Scolii
Pozitiviste, in special al ideilor elaborate de Lombroso. Cand a scris “Statistica
criminala” nu cities opera lui Lombroso, Ferry sau Garofalo, dar ulterior scrierile acestora
i-au permis sa-si desavarseasca opera.
Principalele lucrari sunt: “Criminalitatea comparata” (1886), “Legile imitatiei”
(1890), “Filosofia penala” (1890).
Scoala sa poarta denumirea de interpsihologica intrucat a conceput sociologia ca pe
o interpsihologie atata vreme cat nu avem de a face cu relatii criminale. Pentru Tarde
13
crima nu reprezinta un fenomen antropologic ci unul social guvernat de imitatie. Teoria
sa este guvernata de 3 concepte: inventie, imitatie si opozitie.
Inventiile sunt creatii ale indivizilor geniali ce se raspandesc prin intermediul
fenomenului social in baza proceselor de imitatie pana ce intalnesc un obstacol. Acest
obstacol poate fi depasit chiar daca nu va lua nastere un alt proces. Inventia este germenul
progresului si are o stransa relatie cu stratificarea sociala si cu diferentele nationale.
Imitatia este inerenta vietii sociale, societatea reprezinta un grup de personae care
imita si de aceea crima nu este departe de a fi o moda si o imitatie. El rezuma cele 3 legi
ale imitatiei in urmatoarele principii:
Omul imita pe celalalt in proportie directa cu gradul de proximitate sau intimidate.
Cel superior este imitat de cel inferior
Diferite mode criminale concura si se exclude reciproc in timp
Teoria sa cu privire la imitatie a fost ulterior preluata si dezvoltata de Sutherland.
Prin analiza facuta criminalitatii a observat ca la sf. sec. XIX a crescut nr delictelor si a
scazut cel al crimelor pe fundalul general de crestere al fenomenului criminal. Autorul
arata ca aceasta scadere este aparenta pentru ca in realitate nr crimelor a crescut. Era o
deformare in statisticile criminale cauzata de o trecere a faptelor din categoria crimelor in
cea a delictelor pentru evitarea curtilor cu juri.
In opera sa Tarde identifica 5 factori care contribuie la cresterea criminalitatii:
1. destramarea moralei traditionale bazata pe un system etic crestin
2. dezvoltarea in clasele medii si joase a dorintei de bunastare si progress
3. cresterea mobilitatii sociale si geografice dublata de o slabire a pozitiilor claselor
dominante traditionale
4. exodul catre orase care a destabilizat piata muncii
5. existenta unor formatii subculturale deviante correlate cu distrugerea monopolului
social si cu inseguritatea claselor privilegiate care pierd in societate rolul de a servi
ca model.
Autorul concluzioneaza ca in acea epoca imoralitatea este cea care stralucea
imitativ si un rau devenea sursa altor rele. Aceasta teorie nu a fost lipsita de critici si I s-a
imputat autorului ca foloseste legile mecanice ale imitatiei in domenii care impugn
optiuni personale desi recunoaste existenta liberului arbitru. Cu toate aceste critici
intemeiate teoria lui a fost preluata in teoriile psihologice moderne.
SCOALA SOCIOLOGICA
Emile Durkheim (1858-1917)- “Despre diviziunea sociala a muncii”, “Suicidul”,
“Regulile metodei sociologice”, “Doua legi ale evolutiei penale”.
Este considerat unul dintre parintii sociologiei remarcandu-se prin aceea ca reduce
faptele morale si faptele sociale pe care le considera independente de constiinta
14
individului. A ramas celebru prin introducerea in societate a termenului de “anomie”, care
reprezinta slabirea rolului normei sociale. Autorul precizeaza ca aceasta apare urmare a
tendintelor crescande ale individului spre satisfacerea unor idealuri de confort material.
Imposibilitatea realizarii acestor idealuri pe cai legale poate conduce la incalcarea
normei.
In opera sa, accidental, a cuprins si probleme de interes pentru criminology, a
cuprins crima ca pe un fenomen de normalitate sociala, de factor de sanatate publica si
fiind un fenomen permanent ea trebuie analizata intotdeauna intr-un context cultural,
raportat la timp si spatiu si nu analizata in mod abstract.
SCOALA SOCIALISTA
Explicatiile fenomenului criminal in cadrul Scolii Socialiste au avut la baza
opiniile formulate de Marx (1918-1983), Engels (1820-1895).
Originea criminologiei socialiste este elaborata in opinia lui Engels sub denumirea
de “Situatia clasei muncitoare in Anglia”. A pus in relatie criminalitatea cu lupta de clasa
in cadrul societatii. Considera ca furtul este forma cea mai primitive de protest desi nu va
reprezenta nicioata reflexul general al spiritului muncitoresc.
A pus bazele noii reflexii materialiste si deterministe. Desi gandirea sa
criminological este imprecisa, s-au impus 2 teze:
efemeritatea istorica a delictului in sensul ca odata cu disparitia societatii va
disparea si delictul care nu este decat un produs patologic al acesteia.
Utilitatea delictului intrucat intr-o societate delictul produce certe beneficii nu doar
pentru cei care il comit ci si pentru ceilalti intrucat el ofera prilejul creerii unor
legi, tratate, existentei unei administratii in penitenciare, profesii ( avocat), aparat
administrative al justitiei, etc.
POZITIVISMUL ITALIAN
15
Frenologia este o precursoare a stiintelor moderne: neurofiziologie si neuropsihiatrie,
care s-a dezvoltat in sec al –XIX-lea fara a depasi insa stadiul de prestiinta.
Conform acestor studii fiecare functie animica isi are reprezentarea org in creier,din
punct de vedere etiologic ,cauza crimei rezida in malformatiile si disfunctiile cerebrale.
Cesare Lombroso(1835-1909)
-s-a nascut la Viena intr-o fam de israeliti
-a fost un tanar precoce la 15 ani a publicat Istoria Romei;
-la 30 de ani avea deja publicate 12 carti care cuprindeau studii despre cretinism,
pelagra,proprietatile dezinfectante ale alcoolului etc;
- a facut studii de medicina in Pavia,Padova si Viena;
- teza sa de doctorat “Cretinismul in Lombardia”
16
- lucrand ca medic militar a facut studii antropometrice comparand datele obtinute
din analiza a peste 3 milioane de soldati din diferite zone ale italiei
- 1862-1873 se ocupa cu studiul bolnavilor mintali
- 1876 Torino- licreaza ca medic legist si preda medicina legala
- 1884 medic la inchisoarea din Torino,ocazie cu care a facut studii asupra detinutilor
de acolo.
In aceeasi perioada il cunoaste pe Ferri si pun pun bazele revistei: “ Arhivele psihiatriei si
antropologiei criminale”. A castigat recunoastere internationala la primul Congres de
antropologie criminala de la Roma-1885.
Cele mai importante lucrari ale sale:
- Omul criminal;
- Femeia criminala;
- Omul de geniu ( geniu si demonia);
- Crima. Cauza si remediu.
17
3) a treia etapa este dedicata epilepsiei care alaturi de atavism este un factor
principal in etiologia crimei.
El vede in epilepsie o punte de leggatura intre omul criminal,criminalul nebun si nebunul
moral. Afirma ca epilepsia este una dintre psihozele cele mai atavice si nucleul tuturor
degenerescentelor.
18
5) justificarea activitatii juridico-penale prin ratiuni de aparare sociala ce presupun
masuri de protectie a societatii: separarea sau eliminarea precum si masurile preventive
care pot fi educative sau curative
1) Teoriile psiho-biologice
Ideea centrala este aceea ca fenomenul criminal/crima sunt determinate de factorii
biologici.
a) Teoria bio-tipologica
Cuprinde mai multe variante ce au in comun sustinerea ideii conform careia exista o
relationare intre activitatea criminala si biotip. Corelarea se stabileste in functie :
- de structura corpului si vorbeste de teoriile morfo-caracteriologice
- de somatotip – tipul corpului plecand de la embrion
- de tipul endocranian.
Structura corpului – Teoria lui Ernest Kreshmer
Face parte din scoala criminologica germana, a elaborat o dubla clasificare
tipologica realizand pe de o parte o distinctie intre tipurile constitutionale lecto-somatic,
atletic, picnic si displastic, iar pe de alta parte a facut o distinctie intre tipurile
psihologice: schizomatic, ciclomatic etc.
19
In functie de structura corpului, Kreshman stabileste 5 categorii de tipuri
constitutionale:
- tipul lepto-somatic/leptomorf – in aceasta categorie intra indivizi
care au de obicei un corp prelungit, capul mic si nasul mic. Pot fi
reprezentati grafic printr-o linie verticala.
- Tipul atletic – intra in aceasta categorie indivizii ce se evidentiaza
printr-un sistem osteo-muscular bine dezvoltat. Ca reprezentare
grafica – un trapez cu baza mare sus
- Tipul pignic – este alcatuit din indivizi ale caror cavitati viscerale
sunt foarte dezvoltate, au un abdomen proeminent si un cap mare.
Prezinta extremitati scurte si tendinte spre obezitate. Reprezentarea
grafica – un cerc.
- Tipul displastic – format din indivizi ce prezinta caracteristici duse
la extrema
- Caracteristiciile celorlalte 3 tipuri: indivizii care sufera de gigantism,
obezitate, infantilism. Nu are o reprezentaregrafica
- Tipul mixt – cel mai frecvent. Intalnim caracteristici ale celorlalte
tipuri mentionate anterior combinate pe cale ereditara.
Relationand aceste tipuri constitionale cu tipurile psihologice se ajunge la
urmatoarele concluzii:
- tipul picnic inregistreaza rata cea mai scazut de delincventa si rareori
intalnim in aceasta categorie criminali de obicei
- tipul leptomorf – sunt predispusi la recidiva, iar resocializarea nu are
mare influenta asupra lor, de regula intalnim in randul lor hoti si
escroci
- tipul atleto-morf – intalnim in aceasta categorie indivizi violenti,
numarul cel mai mare de indivizi care comit fapte penale provin din
aceasta categorie. Cei din acest tip comit cu predilectie infractiuni
contra persoanei
- tipul displastic e alcatuit din indivizi inapoiati de regula in plan
psihic si morfologic; comit de regula delicte sexuale incep cariera
criminala dupa 18 ani insa sunt predispusi la recidiva.
Kreshmer e considerat parintele teoriilor somato-tipice. E recunoscut pentru ca a
respins ipotza unui tip somatic de delinvent. I s-a reprosat in constructia teoriei sale un
deficit empiric: desi a cercetat 4414 cazuri nu a alcatuit o statistica si de aceea nu exista
informatii cu privire la distributia acestor tipuri in randul populatiei.
20
In aceasta lucrare Kinberg reia iedile lui Lombroso incercand sa fundamenteze
caracteristiciile principale ale delincventului printr-un complex bio-psihic. Autorul pleaca
de la ideea ca omul e o fiinta nu doar biologica, ci si psihologica ce se caracterizeaza
prin plasticitate, adica isi modifica reactiile si in functie de factorii psihologici si sociali.
Daca aceasta plasticitate nu se coreleaza cu influenta mediului, se creeaza o stare de
inadaptare intre organism si mediu. O parte a acestor forme pot sa conduca la o
inadaptare sociala. Manifestarea inadaptarii sub forma unei incalcari a legii reprezinta un
raspuns al individului la diversii stimuli din mediu.
Pentru a stabili cauzele criminalitatii ar trebui sa facem un studiu al psihologiei
individului si aici trebuie sa avem in vedere 2 caracteristici: nucleul constitutional si
functia morala.
Nucleul constitutional reprezinta totalitatea tendintelor reactionare ale individului .
Exista 4 trasaturi:
- capacitate – nivelul maxim pe care il poate atinge inteligenta sub
influenta unor conditii de mediu optime
- validitatea – cantitatea de energie de care dispune un individ
- stabilitatea – capacitatea/facultatea individului de a dobandi
comportamente ferme fixate pe obiceiuri durabile astfel incat sa
poata face acelasi lucru economisind forta
- soliditatea – coeziunea interna a persoanei
Aceste trasaturi sunt intalnite la toti indivizii, dar in cantitatea variabila astfel incat
putem crea perechi opuse: supercapacitatea – subcapacitate; supervaliditate –
subvaliditate etc
Functia morala reprezinta modalitatea si profunzimea asimilarii valorilor morale. E
compusa din elemente emotionale si elemente cognitive. In functie de variatia acestei
componente avem:
1)indivizi a caror functii morale se reduce la unele cunostiinte dar carora le lipsesc
elementele emotionale. Integram in aceasta categorie debilii mintali.
2) indivizii care nu mai poseda functii morale dar care reactioneaza emotional –
categoria asa-zisilor oameni normali
3) indivzii a caror functii morale a suferit modificariin urma unor leziuni patologice
ale tesutului cerebral: traumatisme cerebrale si care au afectate elementele
emotionale. Ei savarsesc fapte antisociale.
4) Indivizii care cunosc regulile morale, raspund emotional dar au o imaginatie
deformata a sensului realitatii.
In urma combinarii nucleului constitutiv cu functiile morale obtinem indivzi
neadaptati care vor reactiona contrar legii penale.
Kinberg observa ca nu putem clasifica oamenii in 2 grupuri: buni si rai si ca in
fiecare individ se gasesc lucruri bune si rele, difera masura acestor elemente.
21
Teoria constitutiei crimiale elaborate de Benigno di Tullo
Aceasta teorie a fost elaborata si prezentata in lucrarea “Tratat de antropolgie
criminala” unde autorul defineste constitutia criminala ca o stare de predispozitie
specifica spre cimra, o capacitate ce exista la anumiti indivizi de a comite acte criminale
in urma unor instigari exterioare care raman sub pragul ce opereaza asupra celorlalti
indivizi.
Studiul cimei nu poate fi unul exclusiv biologic ori exclusiv sociologic ci totdeauna
va trebui sa fie bio-sociologic. Autorul inceasca sa determine factorii care conduc la
formarea personalitatii criminale:
- ereditatea – dar aceasta este o posibilitate sporita ca cineva sa urmeze cariera
criminala daca poseda date ereditare in acest sens, insa nu trebuie privita ca o determinare
absoluta;
- disfunctionalitatatile cerebrale si hormonale
- varsta si crizele biologice pe care le determina varsta: pubertatea, cu
modificarile pe care le implica si procesele involutive de imbatranire
Predispozitia catre crima reprezinta un ansamblu de conditii organice si psihice
ereditare, congenitale dobandite care diminuand rezistenta individului la stimulii externi
ii permite acestuia sa devina criminal.
Autorul nu neaga importanta factorilor sociali si a celor fizici, insa acestia capata
importanta in moemntul in care intalnesc o constitutie criminala.
Teoria genetica
Odata cu dezvoltarea tehniciilor de investigare a metodelor moderne de cercetare
s-a incercat o fundamentare a ideilor lansate de Lombroso prin corelarea
comportamentului criminal cu disfunctiile genetice.
In anii ’70 s-au intensificat studiile in acest domeniu si teoriile elaborate sunt
cunoscute sub numele de teoriile genetice sau teoriile privind aberatiile cromozomiale.
Aceste teorii pleaca de la observarea ca fiecare celula cuprinde 23 de perechi de
cromozomi din care 22 de perechi reprezinta soma sau partea nereproductiva si o pereche
de cromozomi permite gama/germenul.
La femei, ambii cromozomi sunt similari ca masura si forma, de aceea se utilizeaza
pentru acestia formula XX; la barbati, unul dintre ei e mai mic, formula e XY. Femei 46
XX; barbati 46 XY.
Odata cu descrierea cariotipului in 1954, au fost descoperite si anomaliile ale
acestuia si aceste anomalii au fost corelate cu anumite inclinari spre crima.
Principiile marformatii observate:
1) Sindromul Turner – in cadrul acestei malformatii se observa lipsa unui
cromozom. Fomula e XO. Nu s-a descoperit nicio fromula YO care ar fi
probabil letala.
22
2) Excesul de cromozomi: distinctie intre malformatiile observate unde
putem intalni formulele de tipul XXX, XXXX sau XXXX, la barabti
intalnim sindromul KLINEFELTER unde intalnim un X in plus – XXY,
XXXY, XXXY.
3) Trisomia XYY sau XYYY. – sindromul TURNER
La femei afecteaza cam 1 din 5000 de femei. Ele prezinta structura joasa, gat
scurt, piept larg si uter mic. Nu s-a facut vreo asemanare intre acest sindrom
si vreo tendinta criminala.
2) Sindromul KLINEFELTER – este prezent in randul celor condamnati: 2% din
detinuti prezinta astfel de anomalii si de regula o asemenea disfunctionalitate
prezinta si anomanlii mentale. Ca si aparenta, subiectii au circumferinta toracica
diminuata, solduri largi, picioare lungi, un balans larg al corpului si atrofii
testiculare. E asociat cu un nivel scazul al intelectului si faptele comise de acestia
sunt diverse dar se observa o tendinta catre fapte cu tematica sexuala, subiectii
prezinta tendinte spre alcoolism, sexualitate si deseori prezinta sterilitate.
3) Trisomia XYY – cea mai mediatizata anomalie cromozomiala motiv pentru care a
fost numita “cromozomul cimei”. A fost descoperita in 1961 de Sanberg si Jacobs.
Jacobs a relevat ca intr-un spital de maxima siguratna pentru blonaci, 12 sin 196
sufera de anomalii cariotipice, iar 7 dintre ei prezentau trisomia XYY.
Rice a facut un studiu si a constat ca din 199 internati cu bloi mentale, 2 aveau
aceasta anomalie. Aceasta descoperire a fost considerata semnificativa, intrucat se
considera ca in popilatia normala, procentul aceste anomalii e de 1.5%. Jacobs ii
caracterizeaza pe cei cu acest sindrom ca periculosi, violenti cu predilectie spre
crima.
In situatiile din acea perioada se punea accent pe agresivitatea acestor indivzi decat
pe anormalitate. Aceasta idee se baza pe ..
TEORIILE PSIHO-SOCIALE
23
Sutherland credea ca in plan metodologic nu se poate vorbi de caracterul stiintific
al unei teorii criminologice daca aceasta nu raspunde exigentelor la care este supusa orice
teorie stiintifica. De aceea exista 2 tipuri de teorii stiintificecriminale:
- fie in functie de elementele care intra in joc in momentul in care infractiunea
este comisa si atunci este vorba de teorii mecaniciste, situationale sau
dinamice;
- fie este vb de teorii construite de elementele care si-au exercitat influenta
anterior si atunci este vorba de teorii istorice sau genetice.
Teoria lui face parte din aceasta a doua categorie.
Autorul arata ca explicatiile activitatii criminale presupun mai multi pasi. Astfel, in
investigatiile sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe / economica –(cei dintr-o
clasa sociala bine pozitionata: infractiuni comise de SC, coruptie), a ajuns la concluzia ca
nu se poate referi la comportamentul deviant, la disfuntiile sau la neadaptarile indivizilor
din clasa joasa, ci la invatarea efectiva a valorilor criminale, invatare care poate interveni
in orice cultura si in orice clasa sociala.
Presupunerea de la care pleaca in aceasta teorie a invatarii este aceea de organizare a
societatii diferentiata care la randul sau este conectata la ideea de conflict social.
Organizarea sociala diferentiata presupune ca in comunitate exista diverse asociatii
structurale in jurul unor interese si scopuri diverse, legatura ce integreaza indivizii in
aceste grupuri si subgrupuri constand in substratul psihologic de a-si atinge anumite
interese care sunt comune membrilor gruparii. Din cauza divergentei ce exista in
organizarea sociala este inevitabil ca unele din aceste grupuri sa sprijine modele de
comportament deviant, ca altele adopta o pozitie neutra, iar altii infrunta valorile
criminale si adopta valorile majoritare.
Capacitatea si motivarea necesare pentru comiterea delictului se invata de individ
prin contactul cu valori, atitudini, modele de comportament criminal.
Crima nu se mosteneste si nu se inventeaza, nu este ceva irational, crima se invata.
Aceasta teoria a fost rezumata in 9 postulate:
1) Comportamentul criminal se invata asa cum invata omul in orice activitate, prin
mecanisme identice;
2) Comportamentu criminal se invata prin interactiunea cu alte persoane prin
intermediul unui proces de comunicare. Este necesara o invatare activa din partea
individului. Nu este nevoie ca acesta sa traiasca intr-un mediu criminogen, ci este
nevoie de un proces de invatare a modelelor criminale la care sa participe si ceilalti
din grup.
3) Partea decisiva a procesului de invatare are loc prin intermediul relatiilor apropiate.
Astfel invatarea are loc mai ales in cadrul unui grup restrans, iar influenta
criminogena este proportionala cu gradul de intimitate al contactului interpersonal.
De exemplu este inferioara influenta pe care o exercita mediile de comunicare in
masa in comparatie cu cea exercitata de familie sau de grupul de prieteni pentru ca
24
acestia din urma favorizeaza interpretarea experientelor zilnice si contribuie in
mod eficace ca individul sa depaseasca bariere controlului social si sa isi asume
valorile criminale.
4) Invatarea comportamentului criminal include tehnici de comitere a delictului foarte
simple unori, alteori sofisticate, presupune asimilarea modului de orientare a
mobilurilor, a rationamentelor si a atitudinilor. Se invata asadar nu doar
comportamentul criminal, ci si modus operandi, argoul si celelalte simboluri si
intrumente de comunicare din lumea criminala.
5) Orientarea mobilurilor se face in functie de interpretari favorabile sau defavorabile
dispozitiior legale.
6) O persoana devine delincvent atunci cand intepretarile favorabile violarii legilor le
depasesc pe cele de conformare. Aceasta se intampla cand prin contactele
diferentiate se invata mai multe modele criminale decat metodele de conformare.
7) Asociatiile si contactele diferentiate pot varia in privinta duratei, frecventei,
intensitatii. De exemplu impactul pe care il are orice model in primii ani de viata
poate fi mai semnificativ decat cel exercitat in etape posterioare, iar modelul este
cu atat mai convingator pentru individ cu cat prestigiul ce este atribuit persoanei
sau grupului uman este mai mare.
8) Procesul de invatare nu presupune doar imitatie, ci implica toate mecanismele
inerente oricarui proces de invatare
9) Comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, dar nu
explica prin aceasta; de exemplu hotul fura pentru a avea bani, dar tot pentru a
avea bani omul cinstit munceste.
25
De cele mai multe ori, conflictul normativ intre cele doua sisteme de referinta este
receptat la nivel pshihic, iar alteori acest conflict nu afecteaza psihicul persoanei.
Exista 3 sisteme generatoate de conflict:
1. conflictul poate sa apara intre 2 atitudini perfect morale, dar bazate pe valori
diferite. Este cazul colonizarii, cand asimilarea legislativa este prea rapida;
2. conflictul poate fi determinat de legi arbitrare (ca in cazul starii de ocupatie) sau
daca legislatia favorizeaza coruptia, iar indivizii se supun unor conceptii morale
sanatoase. Ex.: Corsica;
3. conflictul intre legi conforme cu valori socialmente acceptate si indivizi ce au
coduri de morala particulara. Ex.: imigranti.
Aceasta teorie este mai degraba valabila pentru sociologie americana, care reprezenta
la acea data un model multucultural, insa observatiile lui Sellin incep sa fie valabile
pentru tot mai multe state.
Teoria a fost publicata in lucrarea „Teoria sociala si structura sociala” aparuta in 1949.
Anomia este definita ca starea sociala de absenta sau slabire a normei, ceea ce duce la o
lipsa de coeziune intre membrii societatii.
Cultura reprezinta ansamblul de norme si institutii care guverneaza conduita indivizilor in
societate si desemneaza scopurile spre care acestia trebuie sa tinda.
Organizarea sociala reprezinta ansamblul de norme ce reglementeaza accesul la cultura si
care indica mijloacele autorizate pentru atingerea scopurilor.
Starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile
propuse si mijloacele legitime accesibile unor categorii sociale. Este o teorie valabila mai
degraba societatii americane.
26
Pe langa aceasta cale spre delincventa, autorul mai gaseste una - aceea a tehnicilor de
neutralizare ce reprezinta justificarile pe care le utilizeaza un individ pentru a justifica
propriile actiuni.
1) O prima justificare: delincventii se considera in general descarcati de responsabilitatea
savarsirii faptei, intrucat asociaza imaginea lor cu cea a unei mingi de biliard care este
aruncata dintr-o situatie in alta, fara a se putea impotrivi.
2) O a doua situatie: cand faptuitorul motiveaza ca prejudiciul e inexistent, de exemplu
afirma despre un furt ca ar fi un simplu imprumut.
3) O treia situatie: cand incearca sa convinga pe altii ca vatamarea e justa. De ex.: in
cazul agresiunilor comise impotriva homosexualilor, atacurilor impotriva minoritatilor,
vandalismul conceput ca o razbunare impotriva profesorului ori a reprezentantului
administratiei scolare care nu a fost „corect”.
4) O a patra tehnica implica o condamnare a celor ce condamna; acestia pot fi considerati
de catre infractor ipocriti, delincventi deghizati ori indivizi impinsi de ura personala.
Si acesta teorie are o aplicabilitate restransa, indepartarea de norme se face prin acordarea
prioritatii respectului altei norme considerata mai presanta sau care cere o loialitate de tip
superior. De aceea nu poate fi considerata o explicatia general valabila a crimei.
TEORIILE PSIHO-MORALE
Isi propun studierea mentalitatii criminale, modul in care aceasta se formeaza si se
structureaza si trasaturile care o disting de mentalitatea non-criminala.
Se impart in 2 categorii: A. Teoriile psiho-morale de factura psihanalitica
B. Teoriile psiho-morale “autonome”
27
2. Etiologia nevrozelor are la baza 3 elemente(3 factori):
- Factorul ereditar
- Renuntarea reala – frustrarile fata de bariera sociala
- Influenta unor evenimente din prima copilarie
Prima copilarie se imparte in 2 etape:
a) Etapa autoerotismului – instinctual sexual e canalizat asupra propiei personae
b) Apare un obiect sexual exterior; instinctual sexual se transfera asupra unei alte
personae (heteroerotism)
28
Freud aprecia ca singurul instinct uman care merita a fi analizat este instinctual
sexual (a fost acuzat de pansexualism)
De asemenea considera ca prin complexul lui Oedip poate fi explicate toata istoria
umanitatii, inceputurile religiei, ale morale, ale relatiilor sociale.
Complexul Oedipian in viziunea lui Freud – pacatul orginar, uciderea lui pater
familias si posedarea femeii ce genereaza o constienta a vinovatiei(culpabilitate)la stare
general umana. De asemenea individualizeaza ca si comportamentul criminal se explica
printr-un instinct sexual gresit canalizat.
2 studii de maturitate: “Dincolo de maturitate”, “Eul si sinele” – o alta
viziune asupra instinctelor: exista si altele decat instinctual sexual sunt demne de luat in
seama: dualitatea eros-thanatos.
Eros – instinctele vietii, unde instinctul sexual joaca rolul principal; vizeaza spre
prelungirea si complexificarea vietii.
Thanatos-readucerea organismului la starea anorganica; sunt representative
:sadismul, masochismul.
Sunt o noua posibilitate de explicare a fenomenului criminal, de unde reiese ca
instinctul morbid are un rol important in aparitia comportamentului criminal.
Crima are la baza drept cauza un sentiment de culpabilitate tipic nevrozelor
(inconstient, anterior trecerii la fapte). Individual decide sa lege sentimental de
culpabilitate de un act concret, real, care sa antreneze pedeapsa ce e resimtita ca o
izbavire; creeaza premizele recidivei.
Explicarea criminologiei pe baza sentimentului de vinovatie nu schimba originea
instinctuala si doar o intermediaza de sentimentul de vinovatie. E consecutiv unor instinct
condamnabile/tendinte in dezacord cu morala sociala.
1. Teoria criminalului nevrotic (“Criminalul si judecatorii sai” - Staub)
- Criminalitatea imaginara(apare in vise, fantezii, acte ratate)
- Criminalitatea ocazionala(din cauza unor amenintari, agresiuni asupra
eu-ului, supraeul isi suspenda vocatia morala)
- Criminalitatea obisnuita, genereaza 3 tipuri de criminali:
Criminalii organici(cazuri patologice)
Criminalii normali(personae psihic sanatoase, anormale din
punct de vedere social; nu exista un conflict intre eu si supraeu;
sunt personae care traiesc in colectivitati criminale si se
copmporta conform moralei)
Criminalii nevrotici(actioneaza in baza unor mobiluri
incontrolabile; intervine culpabilitatea, nevoia de pedeapsa;
supraeul e invins de sine)
2. Teoria personalitatii antisociale
29
Individual e vazut de la nastere ca fiinta eminamente instinctive, ghidat de
principiul placerii.
Adaptarea la principiul realitatii(care guverneaza relatiile sociale) se face intr-un
proces lent, complex, ce cuprinde in mare 3 etape:
- Primele relatii intre parinte si copil
- Faza formarii supra-eului
- Faza relatiilor de grup iin cadrul familiei
Personalitatea viitoare a individului e influentata de orice carente aparute in aceste
etape.
B. Teoriile “autonome”
Teoria instinctelor
Teoria personalitatii criminale
CRIMINOLOGIE DINAMICA
Modele particulare
30
idea disparitiei eventuale a victimei. Poate aparea la oricine, dar sub influenta factorilor
morali,afectivi poate fi indepartata ideea criminala.
3.etapa crizei, etapa care presupune ca decizia disparitiei sa fie luata . Criminalul se
gaseste intr-o stare morala si fizica acuta, iar explozia e iminenta.
Drumul spre crima poate fi oprit in oricare din cele trei etape, trecerea la act se
poate face inainte de a se ajunge la fapta si atunci crima are sanse sa esueze.
Trecerea la act reprezinta rezultatul luptei unor tendinte opuse ce pot aparea sau nu
in zona constientului. Exista si situatii in care pot aparea factori conjucturali care sa
faciliteze sau nu trecerea la act.
Exista si acte care nu parcurg nici o etapa din aceasta schema si in aceasta situatie
subiectul releva o mare usurinta in savarsirea faptelor penale.
31
a procura droguri, in a doua faza se manifesta dorinta de a face experimental drogului,iar
in a treia faza se pune problema de ce o persoana devine fumator constant de marijuana.).
Caracterul rational al acestei fapte nu trebuie absolutizat. De regula cand o fapta e
comisa pentru prima oara exista intentie, dar forta motivatoare poate fi intr-un plan
indepartat. Autorul afirma insa ca actele nonconforme sunt comise de indivizi care nu au
intentia de a actiona in acest sens si de aceea pentru astfel de comportamente e nevoie de
o explicatie speciala.
Teoriile dinamice
Explica actul criminal in sine in afara oricarei referinte la trecutul infractorului care
e diferit de modelele privind trecerea la act ca prelungire a explicatiilor etiologoce,
reprezentand teorii generale ale actului criminal.
S-a inspirit in elaborarea teoriei din doua surse principale: autobiografiile criminale
si gandirea unor sociologi care folosesc un discurs fara ocrespodenta in criminology. Din
formularea acestor surse,autorul creeaza o analiza strategica a delincventei prin care arata
ca activitatea delictuala aduce mai multe avantaje decat cele imaginate. De regula apare
ca un mijloc pentru realizarea scopurilor pe care le urmareste majoritatea
oamenilor,scopuri cum ar fi excitatia,posesiunea,apararea propriilor interese,dominatia
etc. Multi adolescenti se lasa tentati de crima,dar putini ajuns sa se angajeze profound in
ea. De obicei fac acest lucru pentru ca intampina greutati la scoala, munca si pentru faptul
ca frecventeaza prieteni care ii lanseaza in tehnicile criminale. Analiza strategica concepe
delictul ca pe un comportament orientat spre rezultat, avand rationalitatea sa proprie si
tinand cont de comportamentul adversarilor si de oportunitatile deschise pentru subiect.
Patru elemente trebuie luate in calcul: rezultatul,comportamentul,rationalitatea si
conflictul
32
Comportamentul este definit ca o succesiune de acte,analiza strategica fiind mai
interesata de ce anume fac oamenii decat de ce sunt ei,e mai interesata de actiune decat
de personalitatea subiectului.
Strategiile reprezinta actiuni ale omului asupra mediului sau si asupra celorlalti.
Constau din miscari de atac si aparare.
Rezultatele trebuie distinse de scopuri si pentru a face distinctie trebuie pusa
intrebarea ce aduce crima autorului ei, pentru ca delinceventul isi face un calcul in acest
sens.
In legatura cu rationalitatea ,analiza strategica prezuma capacitatea delincventului
de a lua decizii rationale, va opta pentru solutii eficace tinand seama de interesele sale si
de constrangeri.
Exista trei situatii in care ratiunea e limitata:
1.atunci cand autorul nu are obiective clare;
2.situatiile limiteaza actiunea;
3.informatia ii lipseste.
In privinta conflictelor,analiza strategic ail consider ape delincvent actor ce decide
tinand cont de atitudinea adversarilor sai. De accea delincventul joaca pe doua
fronturi:are o strategie pentru victima si una pentru autor.
Teoria strategica pune accentul pe actul criminal si nu e interesata de actor si lasa
un loc redus factorului afectiv.
33
5. alcoolicii si toxicomanii
34
subnormalitate. Starea de subnormalitate se poate depista doar in urma unui control
psihologic. Debilitatea profunda si cea lejera pot fi sesizate direct.
Relatia debil mintal – criminalitate este o dimensiune foarte discutata si
discutabila, in sensul ca exista putini cercetatori care au un grad de certitudine din acest
punct de vedere si 2 constatari pot fi retinute. Statisticile arata ca procentul debililor in
populatia penitenciara este mai mare decat procentul debililor mintal in populatia totala.
In general sunt infractori primari – debilii in randul recidivistilor se regasesc rar =>
concluzia ca este suficienta o singura experienta.
Criminalitatea spec: comit fapte de natura patrimoniala (ex. Furturi, delicte
sexuale, infr. de violenta, vatamare corporala, loviri cauzabile de moarte). Mai rar
infractiuni contra vietii.
3. Caracterialii
Acestia au tulburari de caracter sau comportament. Prin caracter se intelege
aceleasi tendinte de natura afective care dirijeaza reactia individului la conditiile de
mediu exterior. Oamenii isi pot stapani aceste tendinte, dar exista o categorie de persoane
la care unele tendinte sunt in asa fel incat le domina intreaga personalitate.
Reprezinta o categorie psihopatologica in care pot fi incluse persoane care prezinta
un dezechilibru datorita unor tendinte afective exagerate ce le domina personalitatea.
Principalele tulburari de caracter sunt definitive si ele pornesc de la maladiile evolutive
(psihoza si nevroza), fiind considerate ca variante atenuate ale psihozelor si nevrozelor,
iar caracterial pot fi considerati psihopati si nevropati.
Din punct de vedere criminologic, caracterialii (mai ales subcategoria psihopatilor)
se intalnesc des in randurile delincventilor. Numarul psihopatilor in populatia delincventa
trebuie interpretat prudent. Exista psihologi care contesta existenta acestor categorii si
care sustin ca orice individ care comite o fapta devianta poate fi cu usurinta calificat drept
psihopat.
4. Perversitatea
Este o anomalie afectiva. Persoana este lipsita de activitate, prodund egocentrica si
agresiva. Face rau din placere si este deseori intalnita in randul delincventilor.
Perversii sunt recidivisti incorigibili si fac parte din lumea interlopa. (?)
5. Alcoolicii si toxicomanii
Alcoolicii => ingestia de alcool provoaca 2 tipuri de tulburari mintale:
- alcoolizarea (betia pasagera)
- alcoolismul (betia cronica)
35
2) betia propriu-zisa – o stare de agresivitate, o dorinta
sexuala; de obicei in aceasta stare se provoaca delirul => la multe infractiuni de violenta.
1) modifica fondul mental al individului, care devine agresiv, impulsiv si isi pierde
simtul moral. Infractiuni savarsite: furtul, abandonarea de familie, infractiuni
contra vietii sexuale, ale importantei vietii.
2) Existenta unor episoade delirante acute: delirum tremens, unde subiectul isi
imagineaza pericole iminente pe care le resimte ca fiind reale si pt. a scapa de sub
presiunea lor poate savarsi infractiuni de violenta sau infr. impotriva vietii
MACROCRIMINOLOGIA
36
Reprezinta studiul criminalitatii ca un aspect de masa, colectiv, al fenomenului
criminal. De la Goethe la Merton s-a rulat ideea ca frecvent societatii ii este specific un
anumit tip de criminalitate.
In societatea contemporana criminalitatea poate fi impartita in 7 categorii:
1) criminalitatea banala
2) delincventa juvenila
3) criminalitatea din imprudenta
4) criminalitatea de afaceri
5) crim. sociala sau contestatara
6) crim. terorista
7) crim. organizata
1) => a avut un curs ascendent in ultima suta de ani. Persoanele care comit asemenea
fapte intra in categ. criminalilor de drept comun si putem include aici tot ce nu
intra celelalte 6 categorii care urmeaza.
2) => aria faptelor comise de catre adolescenti este in continua expansiune, iar pe de
alta parte coboara varsta la care sunt comise fapte foarte grave
3) => in aceasta categorie intra infractiuni produse din culpa (ex: accidentele de
circulatie, de muzica)
Se constata o crestere a acestor fapte pt. ca dezvoltarea tehnicii introduce noi riscuri in
societate => posibilitatea producerii unor astfel infractiuni este mult mai mare (ex: culpa
medicala)
4) => spre deosebire de criminalitatea organizata (crim. gulerelor albe), nu vorbim
aici de autori care isi procura principalele mijloace de subzistenta din savarsirea de
infractiuni. In aceasta categorie intra actiuni comise in exercitarea profesiei, de cei
care activeaza in domeniul afacerii, comertului.
5) => fapte comise de grupuri de persoane ce au revendicari de natura sociala,
economica, socio-culturala, morala si care in cadrul manifestarii lor prin care se
exprima savarsesc anumite infractiuni: distrugerea, violenta etc.
6) => terorismul reprezinta infractiunile de violenta comise in scopul de a induce
teroarea si care au un mobil politic sau ideologic. Specific pt. perioada actuala este
impletirea terorismului national cu cel international
7) => include faptele penale comise de grupari criminale organizate. Terminologia
corecta este “criminalitatea organizata”, NU “crima organizata”. E o criminalitate
de trafic, bazata pe coruptie si care afecteaza societatea. Arhetipul acestei tip de
criminalitate => mafia, dar in epoca contemporana, structura si maniera
diversificata, care a depasit cu mult sfera de actiune a org. clasice de tip mafiot.
37