Sunteți pe pagina 1din 3

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

SECŢIA PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR


AN III
Student HARANGUŞ (BOIAN ) LAURA

ESEU ŞTIINŢE
Circuitul apei în natură

Care este viaţa şi existenţa unei picături de apă pe Pământ, nu-i aşa că

ea trăieşte veşnic?

Se naşte într-o picătură de rouă pe o lăcrimioară într-o bună dimineaţă de

iunie, parcă lăcrimioara ar fi transpirat, sau poate o fi plâns, cine ştie? Apoi

iubitul soare cald şi galben o mângâie încet cu o rază, o ademeneşte, îi spune

poveşti şi o face să se simtă uşoară, ca o fantomă, o poartă cu el spre cer

până în împărăţia norilor albi şi pufoşi ca pernele bunicii, ademenitori pentru

odihna serii şi o lasă acolo să se joace cu alte fantome asemenea ei. Îşi găsi

un prieten, vesel şi el, se născuse pe un fir de trandafir, în aceeaşi dimineaţă,

într-o altă grădină şi porniră amândoi să se împletească într-un dans uşor,

fulguit, liniştitor. Îi văzu o altă picătură, mai trăise de câteva ori şi le spuse:

„Sunteţi noi pe-aici?”, „Da, da.” au răspuns ei într-un glas, „Aha, de aceea

sunteţi atât de veseli”, „Dar avem motive să fim veseli, soarele ne iubeşte,

ne-a transformat în fantome, ne-a pus să ne odihnim, putem dansa, cânta

oricât vrem noi…”, „Va veni o clipă când n-o să mai dansaţi şi nici n-o să

cântaţi”, „Ei, nu te credem, atunci ce-o să facem aici sus la căldură, ce-o să
putem face altceva? Nici nu te mai ascultăm.” şi porniră dansând şi cântând

spre cealaltă parte a norului.

Începu să se însereze şi de obosiţi ce erau au adormit într-o clipă, iar

dimineaţa când s-au trezit şi au privit în jos oraşul deasupra căruia se

născuseră nu mai era, mirare… deci puteau şi călători, „Asta da viaţă!” şi-au

spus şi au pornit-o din nou la dans. Mai târziu simţiră însă că se întâmpla

ceva. Veneau alţi nori plutitori, grăbiţi, nervoşi aduşi de vântul rău care voia

să ia locul soarelui iubit şi care reuşiseră să facă întuneric în mijlocul zilei,

dar totuşi ce se întâmpla ? Afară se răci brusc şi simţiră că au luat din nou

forme: ciudate, ţepoase şi albe. „Ce s-a întâmplat cu noi? „, „V-aţi

transformat în gheaţă”, le-a spus picătura atotştiutoare care îi ajunsese din

urmă. „În gheaţă? Şi ce-o să se-ntâmple cu noi?”, „O să se-ntâmple multe

lucruri, chiar foarte multe.” Şi dispăru undeva în neant.

Începu să le fie frică, să tremure, poate era o părere dar totuşi se luară

de mână şi simţiră că începură să danseze, mai întâi încet, liniştit, apoi să

coboare brusc, zdruncinat şi se aşezară pe ceva rece, rece de tot, imens, alb,

într-o linişte albă. Ce-o fi aici se întrebară?

„Bun venit la Polul Nord! Aţi aterizat pe un gheţar şi acum sunteţi copiii

lui.” , „Pe un gheţar? Nu ne place deloc aici, e prea frig, ce-o să ne facem?” şi

se zgribuliră unul lângă celălalt, trişti şi adormiţi, fără dans, fără cântec,

fără nimic.

Dormiră mult timp, poate chiar o infinitate când au simţit cum încep

să alunece uşor pe o pantă. Uite, chiar ieşise şi soarele şi îi topea încet,

transformându-i din nou în picături curate precum lăcrimioara din care se

născuse una dintre ele. Începu joaca, datul pe topogan, era destul de mare

topoganul, dar unde va fi coborârea? Altă surpriză!…şi coborârea se produse


încet lin, în apa celui mai mare ocean din lume, care îi primi cu braţele

deschise. Acolo era acum casa lor, împreună cu o infinitate de picături

curate, vorbitoare care povesteau unde au fost, cât au dormit, pe cine au

întâlnit şi începură şi ei să se integreze în această mare familie.

Timpul trecu din nou, liniştit sau zbuciumat după cum vântul dorea să-i

obosească, până într-o zi când una dintre ele observă o luminiţă şi începu să

urce spre ea, era o luminiţă jucăuşă, caldă şi ademenitoare care se juca de

„v-aţi ascunselea” şi o atrase până sus , sus de tot transformând-o din nou în

fantomă. Începu să ţipe după ajutor dar nimeni nu o auzi căci plutea din nou

pe un nor pufos, liniştit şi alb, care apoi plânse cu ea lângă o lăcrimioară

veselă dintr-o grădiniţă într-o zi toridă de vară. Era lăcrimioara ei din care

se născuse şi acum o dorea înapoi şi o atrase încet în pământ, pentru a se

naşte împreună.

Nu-i aşa că va trăi veşnic?