Sunteți pe pagina 1din 2

“Am văzut o anumită stare de claritate

şi perfecţiune… El m-a făcut s-o văd, pentru a


mă invita să urmez acea cale…”

Cum poţi fi un Suflet drept în secolul al XXI-lea?

Fragment pentru rugăciunea și reflexia personală și pentru împărtășire în comunitate – DECEMBRIE


2018

... Să începem cu virtutea libertăţii

Fericirea acestei stări…. era o libertate unică față de tot ceea ce putea face ca cineva să se
alipească de lucrurile pământești, unită cu întreaga râvnă și disponibilitate de a realiza toate
operele bune.

Astfel descoperind libertatea, ceva s-a întâmplat, căci un asemenea suflet ar trebui … să
îndrepte totul spre Dumnezeu…

Cum putem cultiva această “libertate de a îndrepta totul spre Dumnezeu”, ceea toate o ştim că nu
este uşor de realizat. Încă o dată mă întorc spre ceea ce am vorbit înainte, spre atenţie. Maestrul
Eckart, un mistic flamand care a trăit între anii 1260 şi 1328, scria odată, că “Dumnezeu este
întotdeauna acasă, numai noi suntem cei care ieşim afară, la plimbare.” Din punctul meu de
vedere, atunci când "noi am ieșit afară, la plimbare", noi pierdem libertatea de a îndrepta toate spre
Dumnezeu. În “modul nostru ignaţian de a proceda”, ni s-a oferit un instrument foarte puternic,
care să ne ajute să cultivăm acea libertate de a nu ne ataşa de lucrurile pământești și de a avea
"întreagă disponibilitate și râvnă pentru a realiza toate operele bune". Și acel instrument este
examenul - examinarea conștiinței sau examenul conștiinței, așa cum adesea este numit.

Sfântul Ignaţiu a spus despre membrii Societății lui Isus că, chiar dacă s-ar întâmpla să renunţe la
toate celelalte practici spirituale, "unum necessarium" - singurul lucru necesar ar fi practicarea
regulată și fidelă a examenului. Cred că prin intermediul acestuia putem să ne apropiem de practica
de a îndrepta toate spre Dumnezeu și am primi libertatea care vine prin aceasta. În partea a doua a
Constitutiilor IBVM Loreto există un minunat rezumat al Examenului și semnificația acestuia în
modul nostru de a proceda:
"În timpul Examenului, noi reflectăm de-a lungul fiecărei zile asupra bunătății lui Dumnezeu ",
recunoscând darurile și fragilitatea noastră. Ținându-l pe Dumnezeu înaintea ochilor noștri, suntem
conduse la a reflecta asupra experienței noastre și la discernământul spiritelor din interior, pentru
a putea în libertate înainta."[IBVM Constitutions Part 2 3.8].
Nu am nici o îndoială că fidelitatea ei faţă de Examen, făcându-l cel puțin o dată pe zi, dar de
preferință de două ori, au ajutat-o pe Maria Ward să fie capabilă să îndrepte totul spre Dumnezeu.
Prin aceasta, noi exersăm “muşchii” atenției noastre asupra modului în care Dumnezeu lucrează
în viața noastră de zi cu zi, - a modului cum lucrează în Evanghelia vieții noastre. Prin aceasta, noi
cultivăm atât recunoștința, cât și dorința de a fi mai generoase, precum și de a avea o umilință
autentică în legătură cu eșecul nostru de a coopera mereu cu harul Său, sau de a “îndrepta totul
spre El”.
Această formă de libertate de a îndrepta totul spre Dumnezeu, ajutată de practica Examenului, are
menirea de a ne ajuta să trăim ceea ce este cunoscut sub numele de presupoziția Exercițiilor
spirituale. Aceasta frază, aflată la începutul cărţii Exercițiilor spirituale, este extrem de importantă,
Ignațiu spune că "ar trebui să fim înclinate să interpretăm mai degrabă cu bunăvoință afirmaţia
celuilalt, decât să o condamnăm". Cu alte cuvinte, tendiţa noastră implicită ar trebui să fie
întotdeauna cea de bunăvoinţă faţă de celălalt”. Sfântul Petru Faber, unul dintre cei mai vechi și
mai atractivi dintre primii însoțitori ai Sfântului Ignaţiu, a dat odată acest sfat – un sfat pe care
fiecare dintre noi ar trebui să-și-l reamintească zilnic: "Aveți grijă, aveți grijă să nu vă închideți
niciodată inima în faţa nimănui".
Dacă toate am urma toate aceste sfaturi, cât de diferită ar fi viața comunității. Și o modalitate foarte
eficientă de a nu ne închide inima în faţa nimănui este facem Examenul pentru a îndrepta toate
spre Dumnezeu - inclusiv şi pe acelea cu care împărtășim vocația noastră - și să petrecem mai mult
timp scoţând bârna din ochiul nostru și îngrijorându-ne mai puţin de paiul din ochiul surorilor
noastre.

... ni s-a oferit un instrument foarte puternic, care să ne ajute să cultivăm acea
libertate de a nu ne ataşa de lucrurile pământești și de a avea "întreagă
disponibilitate și râvnă pentru a realiza toate operele bune". Și acel instrument este
examinarea conștiinței.
"Aveți grijă, aveți grijă să nu vă închideți niciodată inima în faţa nimănui".