Popas de suflet luna septembrie

Bună dimineața și bun găsit la un nou popas de suflet.

Unul dintre cuvintele care definesc viața pe care o trăim astăzi este graba. Graba, iuțeala sau viteza
cum mai este ea menționată, este prezentă în mai toate aspectele vieții cotidiene. Avem autoturisme
competitive care ne ajută să ajungem repede la serviciu sau să ne ducem copii la școală ori la grădi, avem
telefoane performante care ne ajută să apelăm instant persoane din orice colț al lumii, avem mâncare gata
preparată pe care o putem pune în cuptor fără să mai fim nevoiți să gătim. Toate acestea și multe altele ar
trebui să ne ofere timp în plus pentru a petrece momente frumoase alături de familie sau pentru a ne bucura de
lucrurile oferite de Dumnezeu.
Și totuși, ne lipsește răgazul de a savura o discuție pe îndelete cu părinții sau copii noștrii, timpul
personal de părtășie este adeseori scurtat, vizitele între prieteni sunt tot mai rare, pentru că... ne grăbim. Graba
favorizează superficialitatea și vedem tot mai clar lipsa profunzimii din jurul nostru. În cele ce urmează vom
aborda pe scurt impactul grabei în trei relații definitorii:
relația cu semenii noștrii- nu te grăbii să te iei la ceartă
relația cu noi înșine - nu te grăbi să te mînii
relația cu Dumnezeu - Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui D.
Nu te grăbi să te iei la ceartă spune Solomon în Proverbele 25:8. Dorința de a ne face dreptate la locul
de muncă sau de a pune la punct un coleg sau un profesor al copiilor noștri, ori de a ne demonstra
superioritatea în fața unui membru al comunități, ne împinge orbește înainte grăbindu-ne să acuzăm fără a
cerceta, să dăm pe față discuții private pentru a ne susține punctele de vedere, să aruncăm în dreapta și în
stînga cu noroi murdărind bunul nume al cuiva, apoi, după ce am descătușat barajele toxicității verbale
asteptăm nerăbdători să ne liniștim,. Și așteptarea se dovedește a fi fără rezultat, pentru că, nu-i așa, după ce
te-ai grăbit să te iei la ceartă, mintea și sufletul îți sunt invadate de păreri de rău, de regrete că ai zdrobit o
relație care mergea bine până atunci, ești încolțit de remușcări care-ți strigă neîncetat: nu trebuia să spui asta,
nu era nevoie de tonul acela nici de vorbele inventate rostite pentru a-ți doborî inamicul imaginar. Nu , nu poți
avea pace în urma unui astfel de episod indiferent din ce aluat ești plămădit. Aceste lucruri ne afectează și
ecoul cuviintelor nu trebuia să mă grăbesc la ceartă, îți răsună multă vreme în minte.
Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor. Eclesiastul 7:9
Iacov întărește această afirmație in epistola lui 1:19 unde spune orice om să fie zăbavnic la mânie. Adică
greoi, încet, întîrziat. Dacă-ți sare țandăra de la orice chestiune minoră și scapi hățurile din mână enervîndu-te,
această lipsă a stăpânirii de sine dezvăluie o evidentă slăbiciune de caracter. Mânia este o emoție pe care nu o
poți controla, vor spune unii. Mânia poate fi controlată cu ajutor divin. În primul rând mânia poate fi
controlată recunoscând faptul că ea locuiește în sânul nebunilor. În al doilea rând, mânia poate fi stăpânită și
învinsă nelăsând soarele să apună peste ea.
Cineva spunea că poți cântări un om după greutatea care trebuie să-l apese ca să-și piardă cumpătul.
Așadar, un om grabnic la mânie este asociat cu un om nebun, un caracter mediocru dar un om pe care greu îl
scoți din sărite este în categoria celor înțelepți.
Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu
Eclesiastul 5:2. Cel mai probabil, acest verset face referire la depunerea jurămintelor, întrucât se ştia că
jurămintele pripite reprezintă o problemă des întâlnită. Jurământul era considerat un lucru foarte important în
Israelul antic. Jurămintele se foloseau în protocoale legale şi pentru tratate şi acorduri politice. Regii implicaţi
în astfel de tratate erau obligaţi să-şi respecte jurămintele de a se susţine unul pe celălalt. În relația cu regele
universului, Dumnezeu, trebuie să dăm dovadă de aceiași cumpătare.
Noi credincioșii ca și închinători la unicul Dumnezeu, trebuie să evităm nesăbuinţa şi pripeala în
rugăciuni, în promisiuni sau în declaraţiile de devoţiune faţă de Dumnezeu. Prezenţa Celui Atotputernic ar
trebui să ne determine să luăm seama că stăm pe teren sfânt şi că nu putem da drumul la vorbe așa cum ne ies
din gură. Trebuie să învățăm a ne pune frâu gurii când ne apropiem de El.
Iată-ne ajunși la final de popas iubiți ascultători, m-aș bucura să rămâneți în minte cu pericolul expus
ale grabei mai ales în cele trei aspecte menționate, graba de a ne lua la ceartă poate frânge relația cu semenii,
graba de a ne mânia poate afecta relația cu noi înșine și graba promisiunilor față de Dumnezeu poate avea
impact negativ în relația noastră cu El. O zi frumoasă vă doresc în care graba să nu vă strice nici o relație!