Tema II. Administrarea de stat în domeniul protecţiei mediului.

1. Noţiunea, formele şi funcţiile de administrare în domeniul protecţieimediului înconjurător.

2. Sistemul organelor de administrare în domeniul protecţiei mediului.
3. Noţiunea, formele, sistemul controlului ecologic.
4. Monitoringul ecologic.
5. Cadastrele resurselor ecologice.
6. Caracteristica generală a expertizei ecologice.
7. Evaluarea impactului asupra mediului.
1. Noţiunea, formele şi funcţiile de administrare în domeniulprotecţiei mediului
înconjurător.
1.1.Administrarea (gestiunea) resurselor naturalee s t e o activitate
d e reglementare, evidenţă şi control al însuşirii primare a resurselor
naturale,utilizării şi reproducerii lor.Regim de administrare - ansamblu unitar de
măsuri de protecţie, ecologice şit e h n i c o o r g a n i z a t o r i c e c a r e r e g l e m e n t e a z ă a c
t i v i t a t e a , d e s f ă ş u r a t ă î n c a d r u l fondurilor naturale, de conservare,
optimizare şi dezvoltare raţională durabilă a componentelor mediului.
1.2.Principiile de bază ale admiistrării resurselor naturale sînt:
a) asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;b) susţinerea activităţi
i orientate spre folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi economisirea celor
nerenovabile;c) prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra
resurselor naturale;d) neadmiterea cumulării de funcţii ce ţin de gestiunea resurselor
naturale cuactivităţi de utilizare a acestora în scop de
profit;e) folosirea contra plată a resurselor naturale, cu excepţia cazurilor deregenerar
e a lor;f) prioritatea dreptului internaţional în domeniul folosirii resurselor naturaletransfrontiere.
1.3.F o r m e l e d e a d m i n i s t r a r e î n d o m e n i u l p r o t e c ţ i e i m e
d i u l u i înconjurător :
* Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale.* Mecanismul economic de
gestiune a resurselor naturale.
1.3.1.Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale.Pentru evidenţa
şi reglementarea folosirii economice inepuizante (durabile) aresurselor naturale
renovabile şi pentru economisirea celor nerenovabile,
statulstabileşte un sistem de standarde şi de cerinţe tehnico-
normative, precum şi unsistem de licenţe la activităţile din domeniu şi la folosirea resurselor
naturale.Elaborarea şi aprobarea standardelor şi a cerinţelor tehnico-
normativeîn domeniul folosirii resurselor naturale sînt reglementate de legislaţia privindstandardi
zarea. Nomenclatorul activităţilor din domeniul folosirii resurselor naturale acăror
practicare necesită licenţe şi cel al organelor autorizate să elibereze astfelde licenţe se întocmesc
de Guvern.P e n t r u a n u m i t e a c t i v i t ă ţ i s a u t e h n o l o g i i c u r i s c e c o l o g i c s p o r i t s e
s t a b i l e s c cerinţe ecologice deosebite.
1.3.2.Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale.
M e c a n i s m u l e c o n o m i c d e g e s t i u n e a r e s u r s e l o r n a t u r a l e e s t e o p a r t e compon
entă a sistemului unic de gestiune a economiei naţionale şi
este orientatspre stimularea folosirii economice inepuizante a resurselor naturale renovabileşi
economisirii celor nerenovabile.Acest mecanism funcţionează datorită politicii
financiar-creditare şi fiscal- bugetare şi presupune:a) planificarea şi finanţarea de stat a
măsurilor de evidenţă, evaluare şi păstrarea obiectelor naturii, de restabilire a resurselor naturale
deteriorate sauutilizate;b) folosirea contra plată a resurselor naturale (plata pentru resu
rselenaturale şi plata pentru poluarea mediului înconjurător);c) acordarea de
facilităţi fiscale şi creditare agenţilor economici care îşim o d e r n i z e a z ă
p e c o n t p r o p r i u t e h n o l o g i i l e î n s c o p u l r e d u c e r i i c o n s u m u l u i d e resurse
naturale şi al protecţiei mediului înconjurător;d) crearea unei bănci ecologice comerciale
specializate;e) acordarea de facilităţi fiscale băncilor comerciale şi fondurilor de investiţiiîn cazul
participării lor la finanţarea de proiecte ecologice pe termen lung;f) stabilirea preţurilor la
resursele naturale şi includerea valorii potenţialului deresurse naturale în calculele
macroeconomice;g) promovarea unei politici investiţionale speciale în domeniul
folosiriir e s u r s e l o r n a t u r a l e , b a z a t e p e e v a l u a r e a " a m o r t i z ă r i i " p o t e n ţ i a l u l u i
d e r e s u r s e naturale;h) evidenţa contabilă adecvată a cheltuielilor de folosire a resur
selor naturale şi de protecţie a mediului înconjurător;i) perceperea unor impozite pentru
utilizarea resurselor naturale cu conţinutsporit de componente ecologic dăunătoare;
) trecerea la sistemul comenzilor de stat pentru executarea lucrărilor deocrotire a naturii
din contul bugetului, în al cărui cadru funcţiile beneficiarului
lea s u m ă , î n n u m e l e s t a t u l u i , o r g a n u l d e s t a t a b i l i t a t c u g e s t i u n e a r e s u r s e l o
r naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;k) stimularea activităţii de regenerare
a resurselor naturale renovabile.
2. Sistemul organelor de administrare în domeniul protecţiei
mediului.S t r u c t u r a i n s t i t u ţ i o n a l ă d e a d m i n i s t r a r e a r e s u r s e l o r n a t u r a l e
e s t e următoarea:
a) Guvernul;b) Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale;c) autorităţile administraţiei publice
locale.
3. Noţiunea, formele, sistemul controlului ecologic.
3.1. Statul în persoana autorităţilor administraţiei publice are obligaţia săasigure
folosirea raţională şi suficientă a resurselor naturale, precum şi protecţia acestora
indiferent de destinaţia lor.S a r c i n i l e s e r v i c i u l u i c o n t r o l u l u i d e s t a t î n d o m e n i u l
folosirii şi
p r o t e c ţ i e i resurselor naturale constau în asigurarea respectării de către toate organele de statşi
cele obşteşti, de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile agricole
de stat,cooperatiste obşteşti, precum şi de întreprinderile mixte, persoanele fizice şi juridice
străine, a cerinţelor legislaţiei ecologice în scopul folosirii eficiente şi protecţiei
cuvenite a acestor resurse.3.2.
Scopul controlului ecologic –protecţia mediului pe calea preîntîmpinăriisau înlăturării încălcării
normelor ecologice.3.3.
Obiectul controlului ecologic:- starea mediului în absamblu,- starea componentelor mediului în
particular,- nivelul schimbărilor produse,- respectarea legislaţiei ecologice.3.4.
Formele controlului ecologic:- informaţional – acumularea şi răspîndirea informaţiilor
în vederea luăriimăsurilor necesare;- de preîntîmpinare – orientată spre evitarea survenirii
consecinţelor negative;- de sancţionare – aplicarea măsurilor de constrîngere de către stat.3.5.
Metodele controlului ecologic:- supraveghere,- verificarea respectării legislaţiei,
- preîntîmpinare,- aplicarea măsurilor de constîngere.
3.6.Categorii de control ecologic:- de stat,- de producţie,- municipal,- obştesc.
3.7.1.Controlul de stat asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnuluianimal
are drept sarcină asigurarea îndeplinirii de către toate ministerele,departamentele, pers
oanele fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietateşi
forma de organizare juridică, a obligaţiunilor de protecţie a regnuluianimal,
respectarea modului stabilit de folosire a animalelor şi a altor norme prevăzute de
legislaţie.Controlul de stat asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului
animal esteexercitat de către Ministerul Ecologiei şi autorităţile administraţiei publice
locale.O r g a n e l e d e s t a t d e p r o t e c ţ i e ş i f o l o s i r e a r e s u r s e l o r r e g n u l u i a n i m a l
a r e dreptul:a) să oprească folosirea neautorizată a animalelor, precum şi folosirea cuîncălcare a
regulilor, normelor, termenelor stabilite şi a altor cerinţe de protecţie şifolosire a resurselor
regnului animal;b) să retragă autorizaţia sau să stabilească limitări la dreptul de
folosinţă aresurselor regnului animal;c) să dea indicaţii obligatorii pentru executare privind
eliminarea de încălcăria l e r e g u l i l o r , n o r m e l o r , t e r m e n e l o r s t a b i l i t e ş i a l e a l t o r
c e r i n ţ e d e p r o t e c ţ i e ş i folosire a resurselor regnului animal;d) să stopeze lucrările care
pot cauza pagube considerabile animalelor şihabitatului lor;e) să tragă la răspundere
administrativă contravenienţii regulilor, normelor,termenelor stabilite şi altor cerinţe
de protecţie şi folosire a resurselor regnuluia n i m a l i a r , d u p ă c a z , s ă î n a i n t e z e
organelor de drept materiale pentru l u a r e a măsurilor
corespunzătoare.Controlul departamental asupra protecţiei şi folosirii resurselor r e g n
ului animal este exercitat de către organele în a căror subordine se
a f l ă persoanele juridice care utilizează resursele acestuia.
3.7.2.Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei apeloreste chematsă
asigure:a) respectarea de către toate persoanele juridice şi fizice, indiferent deformă de
proprietate,a modului stabilit de folosire a apelor;b) executarea obligaţiunilor şi prescripţii
lor privind protecţia apelor, prevenirea şi lichidarea efectelor lor distructive, respectarea reg
ulilor de ţinere aevidenţei apelor, precum şi altor reguli, stabilite de legislaţia
apelor.Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei apelor este exercitat de cătreMinisterul Ecol
ogiei şi de autorităţile administraţiei publicControlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenuril
or îl exercită Guvernulşi autorităţile administraţiei publice locale. Dispoziţiile acestora
sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri.
3.7.3.C o n t r o l u l d e s t a t a s u p r a s t ă r i i , f o l o s i r i i , r e g e n e r ă r i i , p a z e i
ş i protecţiei fondurilor forestier şi cinegetica r e d r e p t s a r c i n ă a s i g u r a r e a r e s p e c
t ă r i i d e c ă t r e p e r s o a n e l e f i z i c e ş i j u r i d i c e a l e g i s l a ţ i e i s i l v i c e ş i cinegetice. El
este exercitat de Guvern şi organele de stat pentru protecţia mediuluiînconjurător.Cetăţenii şi
asociaţiile obşteşti au dreptul să primească de la
organele silvicede stat şi de la organele de stat pentru protecţia mediului înconjurător informaţied
espre starea fondurilor forestier şi cinegetic, măsurile plan ificate şi realizate
deconservare şi folosire a acestora, să propună şi să realizeze, în
conformitate cul e g i s l a ţ i a , m ă s u r i p r i v i n d p a z a ş i f o l o s i r e a r a ţ i o n a l ă a
f o n d u r i l o r f o r e s t i e r ş i cinegetic, conservarea biodiversităţii în ele.
4. Monitoringul ecologic.Monitoringul ecologic –sistem de observaţii şi prognozări
pentru relevareaschimbărilor stării mediului, descoperirea şi prevenirea proceselor
şitendinţelor n e g a t i v e . M o n i t o r i n g u l s e r e a l i z e a z ă d e c ă t r e M i n i
s t e r u l E c o l o g i e i , p r i n subdiviziunile sale.Exemple particulare:
Monitorizarea poluării aeruluis e r e a l i z e a z ă d e c ă t r e S e r v i
c i u l "Hidrometeo", care asigură sistematic persoanele fizice şi juridice cu informaţiişi
prognoze asupra nivelului de poluare
a atmosferei, generată de activităţileeconomice şi condiţiile meteorologice.În cazul în care, din c
auza condiţiilor meteorologice nefavorabile, ae m i s i i l o r s p o r i t e d e p o l u a n ţ i ş i a a l t o r
influenţe nocive asupra aeruluiatmosferic, în unele zone este periclitată s
ă n ă t a t e a o a m e n i l o r , o r g a n e l e Serviciului "Hidrometeo" sînt obligate să
informeze de îndată Guvernul, organelerespective ale controlului de stat, autorităţile adm
inistraţiei publice locale, populaţia şi conducerea întreprinderilor interesate.
Monitoringul fondului funciarr e p r e z i n t ă u n s i s t e m d e s u p r a v e g h e r e
ş i prognoză a stării fondului funciar pentru evidenţa schimbărilor, pentru apreciereaacestor sch
imbări, pentru preîntîmpinarea urmărilor proceselor şi tendinţelor negative. Structura,
conţinutul şi modul de realizare a monitoringului sînt stabilitede legislaţie, ţinîndu-
se seama de condiţiile zonale.
5.Cadastrele de Stat aleresurselor natural.
Pentru a ţine evidenţa cantităţii, calităţii şi altor caracteristici aleresurselor
naturale, precum şi evidenţa volumului, caracterului, regimului deutilizare a acestora,
se întocmesc cadastre de stat ale resurselor naturale.
N o m e n c l a t o r u l c a d a s t r e l o r d e s t a t a l e r e s u r s e l o r n a t u r a l e s e a p r o b ă d e Guve
rn, la propunerea organului de stat abilitat cu conducerea cadastrării.Categorii :

Cadastrul de stat al regnului animal,

conţine totalitatea informaţiilor despre arealul, efectivul, locurile de vieţuire şi repr
oducere a animalelor şifolosirea lor şi se întocmeşte pe o perioadă de 10 ani de către
Academia de Ştiinţea Moldovei pe baza evidenţei de stat
a animalelor.Controlul asupra ţinerii Cadastrului de stat al regnului animal se exercită decătre
Ministerul Ecologiei.
Cadastrul de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate
cuprinde date despre statutul juridic, apartenenţa, amplasamentul, regimul
de p r o t e c ţ i e , i m p o r t a n ţ a ş t i i n ţ i f i c ă , c o g n i t i v ă ş i r e c r e a t i v ă a a c e s
t o r o b i e c t e ş i complexe.Ţinerea cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor di
n fondul ariilor protejate este de competenţa Ministerului Ecologiei.
Cadastrul de Stat al Apelor
c u p r i n d e d a t e l e e v i d e n ţ e i a p e l o r c o n f o r m indicilor de cantitate şi calitate, datel
e privind înregistrarea folosinţelor deapă, evidenţa folosirii apelor şi starea lor ecologică.
Cadastrul funciar
conţine un sistem de informaţii şi documente despreregimul juridic al terenurilor, despre
atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre parametrii cantitativi şi calitativi şi despre valoarea
economicăalterenurilor.Cadastrul funciar are menirea de a asigura autorităţile administraţiei publ
icelocale, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile interesate şi
cetăţenii cu informaţiidespre starea terenului în scopul organizării folosirii raţionale şi
protecţiei lui,reglementării relaţiilor funciare, regimului proprietăţii funciare, fundamentării p
roporţiilor plăţilor funciare, aprecierii activităţii economice, efectuării al
t o r măsuri legate de folosirea
terenului.C a d a s t r u l f u n c i a r e s t e ţ i n u t d e a u t o r i t ă ţ i l e a d m i n i s t r a ţ i e i p u b l i c e l
o c a l e conform unui sistem unic pentru întreaga republică. Documentele principale cese
elaborează pentru cadastrul funciar general sînt: dosarul lucrărilor de hotărnicie, planurile,
registrele şi fişele cadastrale.
Cadastrul silvic de stat conţine un sistem de informaţii despre
regimul j u r i d i c a l f o n d u l u i f o r e s t i e r , c l a s i f i c a r e a p ă d u r i l o r p
e g r u p e ş i c a t e g o r i i funcţionale, aprecierea lor sub raport economic, altă informaţie
necesară pentrugospodărirea fondului forestier şi evaluarea rezultatelor activităţii
economice înfondul forestier. Materialele evidenţei de stat a fondului forestier sînt
corelate cudatele din cadastrul funciar.
Cadastrele de stat ale obiectivelor de folosire a subsolului.
Cadastrele de stat se întocmesc pentru zăcămintele naturale şi tehnogene şimanifestările de
substanţe utile, precum şi pentru obiectivele din subteran, carenu sînt legate de extracţia
substanţelor utile.Cadastrele de stat ale zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe
utiletrebuie să conţină date despre fiecare zăcămînt, caracterizînd locul de
aflarea l u i , c a n t i t a t e a ş i c a l i t a t e a s u b s t a n ţ e l o r d e b a z ă ş i s e c u n d a r e
ş i a e centrale.componentelor lor, condiţiile tehnico-
miniere, hidrogeologice, ecologice
şialte condiţii de exploatare a zăcămintelor şi evaluarea geologo-economică, precum
şi date cu privire la fiecare manifestare a substanţelor
utile.C a d a s t r e l e d e s t a t a l e o b i e c t i v e l o r d i n s u b t e r a n , c e n u s î n t l e g a t e d e e x
tracţia substanţelor utile, precum şi sectoarele subsolului
f o l o s i t e p e n t r u îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor trebuie să
conţinădate cu privire la locul de aflare, dimensiunile, destinaţia, termenele defuncţio
nare, condiţiile geologo-miniere şi alte condiţii naturale ale obiectivului.
6. Caracteristica generală a expertizei ecologice.
6.1. Diversitatea şi complexitatea problemelor ce ţin de protecţia mediulu
i impun folosirea unor metode foarte variate privind soluţionarea acestora. Astfel,
înc a d r u l p r o c e s u l u i d e e l a b o r a r e ş i a p l i c a r e a r e g l e m e n t ă r i l o r p r i v i n d p r o t
e c ţ i a mediului, au luat naştere o serie de principii, printre care şi
principiul preveniriidegradării mediului, fundamentat pe ideea că prevenirea unei eventuale
poluări vafi mai puţin costisitoare decît activitatea de recuperare a daunei şi de
combatere aefectelor distructive în urma acestei poluări. În acest context, pe plan
mondial s-aş i c r i s t a l i z a t a c e a s t ă f o r m ă d e a c t i v i t a t e c a r e c o n s t ă î n
evaluarea eventualuluiimpact asupra mediului şi expertiza ecologică.
Expertiza ecologică de stat” (art. 21 -25)), s-a instituit şi baza juridică pentru
activitatea de evaluare a impactului asupra mediului şi efectuarea
expertizeiecologice.L a 2 9 . 0 5 . 9 6 a f o s t a d o p t a t ă L e g e a R M p r i v i n d e
x p e r t i z a e c o l o g i c ă ş i evaluarea impactului asupra mediului
înconjurător Nr.851-XIII din // în
Monitorul Oficial al RM nr.52-53/494 din 08.08.1996.
Necesitatea adoptării acestei legi a fost determinată de trei grupe de factori:a ) p o l i t i c i –
RM, în calitate de subiect cu drepturi depline la nive
l internaţional, îşi asumă obligaţia asigurării tuturor condiţiilor de funcţio
n a r e normală în cadrul comunităţii mondiale, prin confirmarea în legislaţia
naţională a principiilor generale internaţionale; b) social-economici – criza ecologică,
decăderea economică, criza socială
etc.; p r a c t i c a a a r ă t a t c ă , d e s e o r i , p o t e n ţ i a l u l t e h n i c o -
ş t i i n ţ i f i c s c ă z u t t i n d e s ă f i e recuperat în economia ţării cu folosirea extensivă a
resurselor naturale;c) juridici – necesitatea instituirii unui mecanism mai eficient,
elaborarea şiadoptarea unor acte normative ce ar stabili strict domeniul de aplicare a
legii.L e g e a R M p r i v i n d e x p e r t i z a e c o l o g i c ă ş i e v a l u a r e a i m p a c t u l u i
a s u p r a mediului înconjurător urmăreşte scopul de a asigura realizarea prin
cipiuluiconform căruia orice om are dreptul la un mediu neprimejdios
p e n t r u v i a ţ ă ş i sănătate şi garantarea acestuia.

Totodată, rolul evaluării impactului asupra mediului şi expertizei ecologice reiese din
problemele ce le
soluţionează:1 . ) p r e v e n i r e a s a u m i n i m a l i z a r e a e v e n t u a l u l u i i m p a c t d i r e c t , i n d
i r e c t s a u cumulativ al obiectivelor şi activităţilor economice preconizate asupra
mediului,componentelor lui, ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei;2.) menţinerea echilibrului
ecologic, crearea condiţiilor optime de viaţă pentruoameni;3.) corelarea dezvoltării social-
economice cu capacităţile ecosistemelor.
6.2.Expertiză ecologică– gen de activitate în domeniul protecţiei mediului,constînd în
aprecierea prealabilă a influienţei activităţilor economice
preconizatea s u p r a s t ă r i i m e d i u l u i , a c o r e s p u n d e r i i p a r a m e t r i l o r a c e s t o r a c t i
v i t ă ţ i a c t e l o r legislative, altor acte normative, normelor şi standardelor în vigoare.6.3.
Subiectele expertizei ecologice.
Expertiza ecologică se efectuează de Ministerul Ecologiei şi Resu
r s e l o r Naturale, de alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice
sau deasociaţiile obşteşti.Deosebim:
Expertiza ecologică de stat
este atribuţia exclusivă a autorităţii centrale pentrur e s u r s e l e n a t u r a l e ş i m e d i u , c a r e
d i s p u n e e f e c t u a r e a e i d e s u b d i v i z i u n i l e s a l e structurale şi/sau de organizaţiile
din subordine ce constituie sistemul expertizei ecologice de stat.
Expertiza ecologică departamentalăe s t e e f e c t u a t ă d e m i n i s t e r
e ş i departamente în organizaţiile şi întreprinderile din subordine.
Expertiza ecologică obşteascăse organizează şi se efectuează de asociaţiile obşteşti.
6.4.Scopurile expertizei ecologice.
a) adoptarea unor decizii argumentate şi aprobarea actelor care pr
e v ă d utilizarea resurselor naturale şi măsuri de protecţie a mediului
î n c o n j u r ă t o r ş i componentelor lui;b ) p r e v e n i r e a s a u m i n i m i z a r e a e v e n t u a l u l u i
impact direct, indirect s a u cumulativ al obiectelor şi activităţilor economice
preconizate asupra mediuluiînconjurător, componentelor lui, ecosistemelor şi sănătăţii
populaţiei;c) menţinerea echilibrului ecologic, fondului genetic şi biodiversităţii,
creareacondiţiilor optime de viaţă pentru oameni;d) corelarea dezvoltării social-economice cu
capacităţile ecosistemelor.
6.4.1.Sarcinile sistemului expertizei ecologice de stat.
a) asigurarea expertizării ecologice a proiectelor de acte
l e g i s l a t i v e , a documentaţiei de proiect şi planificare şi a altor materiale în termenele prevăzut
ed e p r e z e n t a l e g e ş i î n t o c m i r e a a v i z e l o r r e s p e c t i v e c o n f o r m
p r e s c r i p ţ i i l o r documentelor
normative;b) generalizarea practicii expertizării ecologice a materialelor prezentateşi
elaborarea propunerilor privind perfecţionarea modalităţilor de efectuare aacesteia;c) asigurarea
controlului asupra aplicării corecte de către beneficiarii şiexecutanţii documentaţiei de proiect şi
planificare a dispoziţiilor actelor legislativeş i a l e a l t o r a c t e n o r m a t i v e î n v i g o a r e
p r e c u m ş i a n o r m e l o r ş i i n s t r u c ţ i u n i l o r î n domeniu;d ) a n a l i z a t e n d i n ţ e l o r ş i
p r a c t i c i i e x p e r t i z ă r i i e c o l o g i c e d i n a l t e ţ ă r i ş i valorificarea experienţei mondiale în
acest domeniu;e) asigurarea metodologică a activităţii organelor de expertiză ale
ministerelor,departamentelor şi organizaţiilor privind protecţia mediului înconjurător.
Principiile de bază ale expertizei ecologice.
a) prezumţia că orice activitate economică sau altă activitate materială preconizată
care presupune utilizarea resurselor naturale poate dăuna
mediului;b) efectuarea în mod obligatoriu a expertizei ecologice de stat înainte deado
ptarea deciziilor privind realizarea
obiectelor;c) aprecierea complexă a influenţei activităţii economice preconizateasupra mediului
înconjurător;d) fundamentarea ştiinţifică, obiectivitatea şi legalitatea avizelor
expertizeiecologice;e) transparenţa, participarea asociaţiilor obşteşti şi luarea în cons
iderare aopiniei publice.
Expertiza ecologică de stat este obligatorie pentrudocumentaţia de proiectş i p l a n i f i c a r e
p r i v i n d o b i e c t e l e ş i a c t i v i t ă ţ i l e e c o n o m i c e p r e c o n i z a t e c a r e influenţează sau
pot influenţa asupra stării mediului înconjurător şi/sau
prevădf o l o s i r e a r e s u r s e l o r n a t u r a l e , i n d i f e r e n t d e d e s t i n a ţ i e , a m p l a s a r e , t i p
u l d e proprietate şi subordonarea acestor obiecte, volumul investiţiilor capitale, sursade
finanţare şi modul de execuţie a lucrărilor de construcţii.
Sînt supuse în mod obligatoriu expertizei ecologice de stat:
a) proiectele de acte legislative şi de alte acte normative, instrucţiunile,normativele şi metodologi
ile, regulamentele şi standardele referitoare la stareamediului şi/sau care reglementează
activităţile potenţial periculoase pentru mediulînconjurător, folosirea resurselor naturale şi
protecţia mediului înconjurător;b) proiectele convenţiilor internaţionale, proiectele
contractelor de concesiunecare prevăd folosirea resurselor naturale ale Republicii Moldova;c)
noile proiecte, programe, planuri, scheme, strategii şi concepţii vizînd:- dezvoltarea economică şi
socială a Republicii Moldova, a anumitor zone,raioane, municipii, oraşe, sate;
- ocrotirea naturii în ansamblu pe ţară şi pe teritorii aparte;- reconstrucţia municipiilor, oraşelor,
satelor;- alimentarea cu căldură, apă, gaze, energie electrică;- construcţia sistemelor de canalizare
ale localităţilor;- urbanismul şi amenajarea teritoriului în localităţile urbane şi rurale;-
construcţia, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea şi reprofilarea,
conservarea, demolarea sau lichidarea tuturor obiectelor economice şisociale susceptibile să
afecteze mediul înconjurător, precum şi a celor care potafecta starea mediului înconjurător
în statele limitrofe, determinate de
ConvenţiaI n t e r n a ţ i o n a l ă p r i v i n d E v a l u a r e a I m p a c t u l u i A s u p r a M e d i u l u i Î n c
o n j u r ă t o r î n Context Transfrontieră, la care Republica Moldova este parte;- construcţia
căilor de comunicaţie rutieră, feroviară, fluvială,
reconstrucţiaalbiilor rîurilor, construcţiilor hidrotehnice, sistemelor de irigare şi de desecare,cons
trucţia sistemelor de combatere a eroziunilor şi salinizării solului ;- explorarea şi exploatarea
subsolului, inclusiv în zonele cu regim de protecţie a apelor;- plantarea viţei de vie şi
livezilor în zonele cu regim de protecţie a apelor;- producerea şi distrugerea pesticidelor şi altor
substanţe toxice;- amplasarea şi amenajarea platformelor pentru deşeuri
industriale,menajere, agricole şi reziduuri toxice, construcţia sau amplasarea
instalaţiilor de prelucrare, neutralizare sau distrugere a acestor deşeuri şi reziduuri;- alte
activităţi care pot afecta starea mediului înconjurător.

Sistemul expertizei ecologice destat.

Conform Regulamentului Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale,17
.06.2004, art. 26, Ministerul efectuează expertiza ecologică de stat a noil
o r proiecte, programe, scheme, strategii şi concepţii; exercită controlul de stat în sfera protecţiei
mediului şi folosirii resurselor naturale.
Expertiza ecologică de stat constă din următoarele subdiviziuni
structurale şi organizaţii subordonate autorităţii centrale pentru resursele naturale
şimediu,c a r e c o n s t i t u i e u n s i s t e m u n i c l a d i f e r i t e
n i v e l u r i d e c o o r d o n a r e ş i expertizare a documentaţiei de urbanism şi amenajare a terito
riului şi de proiecta activităţilor economice în dependenţă de complexitatea şi
importanţa acestor obiecte:- Direcţia generală impactul ecologic şi managementul deşeurilor a
autorităţiicentrale pentru resursele naturale şi mediu;- Direcţia expertiză ecologică de stat a
Inspectoratului Ecologic de
Stat; agenţiile teritoriale ecologice ale Inspectoratului Ecologic de Stat;- Institutul Naţional de
Ecologie;- Comisia mixtă de experţi a autorităţii centrale pentru resursele
naturale şimediu.C o r p u l d e e x p e r ţ i d i n s i s t e m u l e x p e r t i z e i e c o l o g i c e d e s t a t
se constituie, p e n t r u f i e c a r e c o m p o n e n t ă a m e d i u l u i , d i n e x p e r
ţ i e c o l o g i c a r e a u s t u d i i superioare, o experienţă de muncă în
s p e c i a l i t a t e d e c e l p u ţ i n 5 a n i ş i c a r e s î n t atestaţi de comisia de atestare.
L a a d o p t a r e a d e c i z i i l o r , c o m p o r t a t e d e e x e r c i t a r e a f u n c ţ i i l o r , e x p e r ţ i i ecologi
de stat sînt independenţi, călăuzindu-se numai de legislaţia
învigoare.Experţii ecologi de stat poartă răspundere, conform legislaţiei în vigoare, pentrucorect
itudinea aprecierii documentaţiei prezentate spre expertizare, calitateaavizului gene
ral, respectarea termenelor de avizare, respectarea legislaţieiprivind p r o t e c ţ i a m e d
i u l u i î n c o n j u r ă t o r p r e c u m ş i p e n t r u p ă s t r a r e a s e c r e t e l o r d e s t a t , comerciale şi/s
au altor secrete, apărate de lege, care se conţin în materialele prezentate pentru
efectuarea expertizei ecologice de stat.
La adoptarea deciziilor, comportate
d e e x e r c i t a r e a f u n c ţ i i l o r , e x p e r ţ i i ecologi de stat sînt independenţi, călăuzindu-se numai
delegislaţiaînvigoare.Experţii ecologi de stat poartă răspundere, conform legislaţiei în vigoare, pe
ntrucorectitudinea aprecierii documentaţiei prezentate spre expertizare, calitateaaviz
ului general, respectarea termenelor de avizare, respectarea legislaţiei
privind p r o t e c ţ i a m e d i u l u i î n c o n j u r ă t o r p r e c u m ş i p e n t r u
păstrarea secretelor
d e s t a t , comerciale şi/sau altor secrete, apărate de lege, care se conţin în materialel
e prezentate pentru efectuarea expertizei ecologice de stat.

ORGANIZAREA EXPERTIZEI ECOLOGICE DE STAT*

Beneficiarul prezintă, pentru examinare, organului respectiv al
sistemuluie x p e r t i z e i e c o l o g i c e d e s t a t d o c u m e n t a ţ i a
c o m p l e t ă p r i v i n d a c t i v i t a t e a economică preconizată, în modul
stabilit de către autoritatea centrală pentruresursele naturale şi mediu.
*Documentaţia de proiect şi planificare prezentată trebuie să corespundănormativelor
în vigoare şi să conţină autorizaţiile prealabile ale organuluiadministraţiei publice
locale şi ale organizaţiilor interesate referitoare laamplasarea
şi asigurarea tehnică a obiectului proiectat,
precum şi avizeleorganelor de supraveghere şi control de stat privind
desfăşurarea activităţiieconomice preconizate.
*Documentaţia de proiect şi planificare, prezentată pentru efectuareaexpertizei
ecologice de stat, este supusă unei examinări complexe, în cadrulcăreia se iau în
considerare factorii ecologici, economici şi sociali, se studiazăriguros variantele de
soluţii tehnice menite să asigure îndeplinirea cerinţelor ecologice, armonizate cu pa
rticularităţile regionale, şi menţinerea stabilităţiiecosistemelor naturale în contextul
unui eventual impact, pe întreaga perioadăd e d e s f ă ş u r a r e a a c t i v i t ă ţ i i e c o n
o m i c e p r e c o n i z a t e , i n c l u s i v c o n s t r u c ţ i a obiectului, exploatarea, demolarea sau
lichidarea acestuia.
*D u p ă e x a m i n a r e a c o m p l e x ă a d o c u m e n t a ţ i e i p r e z e n t a t e p e n t r u efectuarea expe
rtizei ecologice de stat, experţii ecologi de stat întocmesc una v i z g e n e r a l
c a r e c o n ţ i n e d e c i z i a c u p r i v i r e l a a c c e p t a r e a s a u r e s p i n g e r e a docum
entaţiei. Concluziile şi propunerile din avizul general trebuie să
f i e formulate clar şi să
constate:a) oportunitatea şi condiţiile de realizare a proiectului, programului, planului,schemei sa
u necesitatea refacerii acestora şi prezentării repetate pentru efectuareaexpertizei ecologice de
stat;b) respingerea documentaţiei în cazul în care aceasta nu este conformădispoziţiilo
r legale şi cerinţelor normative în domeniu.
*A v i z u l g e n e r a l a l e x p e r t i z e i e c o l o g i c e d e s t a t e s t e o b l i g a t o r i u p e n
t r u beneficiar, proiectant, autorităţile publice de toate nivelurile şi pentru
organelecare asigură finanţarea activităţii economice preconizate şi serveşte drept b
ază pentru
a) aprobarea noilor proiecte, programe, planuri, scheme şi pentru finanţarea lor după
efectuarea expertizei tehnice sau generale, în modul stabilit de normative lerespective
b) eliberarea de către organele de resort, în modul stabilit, a
autorizaţiilor pentru dreptul de folosinţă a resurselor naturale şi componentelor naturii;
c) suspendarea sau interzicerea finanţării de către unităţile bancare ac o n s t r u c ţ i e i
ş i d ă r i i î n e x p l o a t a r e a o b i e c t e l o r r e s p e c t i v e s a u a e x e c u t ă r i i a l t o r lucrări;d )
publicarea informaţiei despre rezultatele expertizei ecologice de stat
a documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele concrete.
*Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect şi planificare seefectuează în termen de
la 45 pînă la 90 de zile de la data prezentării, în funcţie dec o m p l e x i t a t e a a c e s t e i a .
D o c u m e n t a ţ i a d e p r o i e c t p e n t r u c a s e l e d e l o c u i t ş i obiectele sociale cu asi
gurare tehnică centralizată se examinează în termen de 15zile. Termenul de efectuare
a expertizeiecologice destat a documentaţiei pentru obiectele şi activităţile economi
ce complexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, inclusiv a documen
taţiei a cărei examinarenecesită derulare a unor cercetări ştiinţifice speciale suplime
ntare, poate fi prelungit de autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu pînă la 6 luni.

6.4.2.Expertiza ecologică obştească.

Se organizează şi se efectueazădin iniţiativa asociaţiilor obşteşti oficialînregistrate,
care au profilul protecţiei mediului înconjurător şi al căror statut prevede efectuarea
expertizei ecologice obşteşti.
Ea poatefiefectuatăpentru toate p r o i e c t e l e , d o c u m e n t e l e ş i a c t i v i t ă ţ i l e e c o n o
m i c e p r e c o n i z a t e , c u e x c e p ţ i a proiectelor sau a unor părţi ale acestora ce ţin
de domeniul securităţii statului,şi/sau conţin secrete de stat, comerciale şi/sau alte secrete
apărate delege.Expertiza ecologică obştească poate fi efectuată înainte de expertizaeco
logică de stat sau concomitent cu aceasta.
Cetăţenii şi asociaţiile obşteşti au dreptul:
a) să înainteze organelor sistemului expertizei ecologice de stat propuneri şio b i e c ţ i i p r i v i n
d p r o i e c t e l e o b i e c t e l o r e c o n o m i c e c o n c r e t e , n o i l e a c t i v i t ă ţ i ş i tehnol
ogii;b) să solicite organelor sistemului expertizei ecologice de stat informaţii privind rezultatele
expertizării noilor obiecte şi activităţi economice
preconizate;c) să organizeze expertiza ecologică obştească a documentaţiei de proiect şi planifica
re pentru obiectele economice noi şi potenţial periculoase pentru mediulînconjurător.

A s o c i a ţ i i l e o b ş t e ş t i c a r e e f e c t u e a z ă e x p e r t i z a e c o l o g i c ă o b ş t e a s c ă a u dre
ptul:
a)să primească de la beneficiar, în volum deplin, documentaţia de proiect şidocumentaţia privi
nd evaluarea impactului asupra mediului înconjurător (încontinuare -
E.I.M.Î), iar în cazul în care aceasta conţine secrete comercialeşi/sau alte secrete a
părate de lege (cu excepţia secretelor de stat), în volumulcare nu permite divulgarea ace
stor secrete;
b) să ia cunoştinţă de documentaţia tehnico-normativă cu privire la efectuareaexpertizei
ecologice de stat;c) să participe, prin reprezentanţii săi, la şedinţele comisiilor de
experţi lacare se iau în dezbatere avizele expertizei ecologice obşteşti.
Avizul expertizei ecologice obşteşti
are caracter de recomandare şi poate avea p u t e r e j u r i d i c ă n u m a i d u p ă a p r o b a r e a
l u i d e o r g a n e l e s i s t e m u l u i e x p e r t i z e i ecologice de stat.

7. Evaluarea impactului asupra mediului.

7.1.E v a l u a r e a i m p a c t u l u i a s u p r a m e d i u l u i ( E . I . M . Î . )
activitate deinterpretare a acestui eventual efect negativ produs
m e d i u l u i d e o a c t i v i t a t e preconizată, realizată prin expertiza
ecologică.E . I . M . Î . s e e f e c t u e a z ă î n s c o p u l s t a b i l i r i i m ă s u r i l o r n
e c e s a r e p e n t r u prevenirea consecinţelor ecologice
n e g a t i v e l e g a t e d e r e a l i z a r e a o b i e c t e l o r ş i activităţilor preconizate.

Impactul asupra mediului

– efectele negative ale activităţii umane asupraelementelor şi factorilor naturali,
ecosistemelor, sănătăţii şi securităţii oamenilor, precum şi asupra bunurilor
materiale.P l a n i f i c a r e a n o i l o r o b i e c t e ş i a c t i v i t ă ţ i , c a r e p o t a f e c t a r a d
i c a l m e d i u l înconjurător, se efectuează în baza documentaţiei privind E.I.M.Î. car
e estesupusăîn mod obligatoriu expertizei ecologice de stat.C e r i n ţ e l e i m p u s e p r o c e d u r i i
d e e f e c t u a r e a E . I . M . Î . , p r e c u m ş i c e r i n ţ e l e impuse documentaţiei privind E.I.M.Î. s
înt enumerate în Regulamentul cu privirela evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, p
arte integrantă din Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra
mediului înconjurător Nr.851-XIII din 29.05.96.Documentaţia privind E.I.M.Î. se elaborează
în etapainiţialăde planificare şie s t e c o n s i d e r a t ă p a r t e c o m p o n e n t ă o b l i g a t o r i
e a d o c u m e n t a ţ i e i d e p r o i e c t ş i planificare.7.2.

Documentaţia privind E.I.M.Î. trebuie să conţină:

1. Materialele privind stabilirea, descrierea şi evaluarea eventualului impactdirect şi indirect al
obiectelor şi activităţilor preconizate asupra:a) condiţiilor climaterice, aerului atmosferic,
apelor de suprafaţă, apelor freatice şi subterane, solului, subsolului,
peisajelor, ariilor naturale protejate destat, regnului vegetal şi animal, funcţionalităţii şi
stabilităţii ecosistemelor, asupra populaţiei;b) resurselor naturale;c) monumentelor culturii şi
istoriei;d) calităţii mediului în localităţile urbane şi rurale;e) situaţiei social-economice.
2. Compararea soluţiilor de alternativă propuse şi fundamentarea soluţiei optime.3.
Măsurile sau condiţiile propuse care ar exclude sau ar
diminua eventualulimpact ori măsurile şi condiţiile care ar spori influenţa pozitivă a obiectelor şi
activităţilor preconizate asupra mediului înconjurător.4. Evaluarea consecinţelor în cazul în care
obiectele şi activităţile preconizatenu vor fi realizate.Impactul obiectelor şi activităţilor trebuie
să fie evaluatatît pentru perioadaelaborării, realizării şi funcţionării, cît şi pentru cazul l
ichidării sau încetăriifuncţionării acestora, inclusiv pentru perioada de după lichidar
e sau de dupăî n c e t a r e a f u n c ţ i o n ă r i i . L a p r o n o s t i c a r e a e v e n t u a l u l u i i m p a c t a l
o b i e c t e l o r ş i activităţilor trebuie să fie luate în considerare toate caracteristicile pos
ibilea l e t e r i t o r i u l u i s u p u s i m p a c t u l u i , a t î t î n c a z u l f u n c ţ i o n ă
r i i o b i e c t e l o r s a u desfăşurării activităţilor în regim normal, cît şi în caz de eventuală
avarie.În baza documentaţiei privind E.I.M.Î.,
beneficiarul întocmeşte Declaraţiacu privire la impactul asupra mediului înconjurăt
or (în continuare D.I.M.Î.),î n c a r e s î n t s i s t e m a t i z a t e ş i a n a l i z a t e t o a t e
m a t e r i a l e l e , c a l c u l e l e ş i investigaţiile realizate în procesul elaborării documentaţiei pri
vind E.I.M.Î. ÎnD.I.M.Î. trebuie să fie luate înconsiderare toate obiecţiile şi propuneril
eorganelor administraţiei publice locale, ale ministerelor, departamentelor, precumşi rezultatele
dezbaterilor publice.Documentaţia privind E.I.M.Î. poate fi elaborată de către persoaneleşi
organizaţiile care au
autorizaţiarespectivă,eliberatădeMinisterulEcologieiî n b a z a c e r t i f i c a t u l u i d e c a l i f i
c a r e . C e r i n ţ e l e p r i n c i p a l e i m p u s e n i v e l u l u i profesional al elaboratorilor
documentaţiei privind E.I.M.Î. sînt: studiile superioarerespective, practica de muncă în
specialitate de cel puţin 5 ani, atestarea pentruaptitudinea de a practica atare activitate.Asociaţiile
obşteşti, în a căror sarcină intră şi efectuarea
expertizei ecologiceo b ş t e ş t i a d o c u m e n t a ţ i e i p r i v i n d e v a l u a r e a
i m p a c t u l u i a s u p r a m e d i u l u i înconjurător, pot efectua această expertiză din
proprie iniţiativă sau la rugămintea persoanelor interesate al căror mediu înconjurător se prevede
a fi schimbat.În baza documentelor prezentate de beneficiar, modificate şi completate
înconformitate cu obiecţiile formulate ca rezultat al dezbaterilor publice şi cuobiecţ
iile organelor administraţiei publice locale, ministerelor şi departamentelor se
efectuează Expertiza ecologică de stat a documentaţiei privind E.I.M.Î.Pe baza rezultatelor
expertizei ecologicede stat a documentaţiei privindE.I.M.Î., examinării rezultatelor dezbaterilor p
ublice se întocmeşte avizul privindexpertiza ecologică de stat a documentaţiei privind E.I.M.Î. În
cazul lipsei unuia t a r e a v i z p o z i t i v , p e r s o a n e l e f i z i c e ş i j u r i d i c e n u a u
d r e p t u l s ă a p r o b e documentaţia privind E.I.M.Î. şi să elaboreze documentaţia de proiect şi
planificare pentru obiecte şi activităţi.

TEMA III. Răspunderea juridică în domeniul dreptului mediului.

1. Particularităţile răspunderii juridice în domeniul dreptului mediului.2. Răspunderea juridică
penală în raporturile de dreptul mediului.3. Răspunderea juridică civilă în raporturile de
dreptul mediului.4. Răspunderea juridică administrativă în raporturile de dreptul mediului.5.
Răspunderea juridică disciplinară în raporturile de dreptul mediului.6. Particularităţile
răspunderii juridice în domeniul dreptului mediului,conform convenţiilor internaţionale.

1. Particularităţile răspunderii juridiceîn domeniul dreptului mediului.

1.1.Răspundere – o b l i g a ţ i a d e a s u p o r t a c o n s e c i n ţ e l e n e r e s p e c t ă r i i
unor reguli de conduită, obligaţie ce se incumbă autorului faptei contrare
n o r m e l o r sociale de conduită şi care poartă întotdeauna amprenta dezaprobării sociale a
uneiasemenea conduite.[Gh.Avornic, p.209] Natura regulii încălcate determină natura formei de
răspundere.
Răspunderea juridică – forma cea mai gravă a răspunderii sociale, raport juridic
special ce constă în obligaţia de a suporta sancţiunea prevăzută de lege ca urmare a
comiterii unui fapt juridic imputabil.Premisele răspunderii juridice sînt faptul juridic şi
norma juridică. Pentru areclama o răspundere juridică este mai întîi necesar a se
stabili existenţa unui fapt j u r i d i c ş i n a t u r a l u i : i n f r a c ţ i u n e , d e l i c t , a b a t e r e
d i s c i p l i n a r ă e t c . , c a r e p o t n a ş t e răspunderi juridice diferite:-
r ă s p u n d e r e p e n a l ă ; -răspundere administrativă;-
r ă s p u n d e r e d i s c i p l i n a r ă ş . a . 1.2. Răspunderea juridică este un element
foarte important al mecanismului j u r i d i c d e o c r o t i r e a m e d i u l u i a m b i a n t . E a
intervine pentru încălcarea
ordiniie c o l o g i c e s t a b i l i t e î n R M , p e n t r u î n c ă l c a r e a r e g u l i l o r
ş i n o r m a t i v e l o r c e reglementează securitatea ecologică a societăţii, pentru
distrugerea sau nimicireailegală a bogăţiilor naturale.
Răspunderea ecologică – obligaţia persoanelor fizice, persoanelor juridice şistatului de a
respecta normele ce reglementează corelaţia societăţii şi naturii, în vedere îmbinării
ştiinţifice a intereselor ecologice şi economice.
Funcţiile răspunderii ecologice:
a) d e s t i m u l a r e – s e m a t e r i a l i z e a z ă î n m o t i v a r e a p e r s o a n e l o r , p r i n
p î r g h i i juridice şi economice, să protejeze mediul ambiant; b) de compensare –
orientată spre restabilirea deplină, în formă materială sau bănească, a prejudiciilor
provocate mediului;c) de prevenire – preventiv acţionează asupra
comportamentului subiectelor prin înăsprirea treptată a măsurilor de
b) constrîngere.Î n f u n c ţ i e d e c a r a c t e r ş i m e t o d a d e r e g l e m e n t a r e , d i
s t i n g e m r ă s p u n d e r e ecologică economică şi răspundere ecologică
juridică.R ă s p u n d e r e a e c o l o g i c ă e c o n o m i c ă s e b a z e a z ă , î n p a r t i c u l a r , p
e i n t e r e s u l material al beneficiarului resurselor naturale în micşorarea gradului de
poluare sauexcluderea altei influienţe negative
asupra mediului.R ă s p u n d e r e a e c o l o g i c ă j u r i d i c ă e s t e c o n s e c i n
ţ a a c ţ i u n i l o r i l e g a l e a l e persoanelor fizice şi juridice. Ea este stabilită de
către organele de stat prin metode juridico-administrative şi apare
în legătură cu faptul provocării daunelor mediuluiîn ansamblu sau anumitor
componente ale sale.Temeiul apariţiei răspunderii ecologice este delictul (conteavenţia)
ecologică.
Delict ecologic – comportament nelegitim şi vinovat al unei persoane, ce esteîndreptat
împotriva ordinii ecologice şi care a cauzat un prejudiciu naturii sau a creat un pericol
real de a pricinui o pagubă.Obiect al delictelor ecologice – mediul ambiant, ocrotit de
legislaţie, omul, bunurile materiale create de
societate.L a t u r a o b i e c t i v ă a d e l i c t e l o r e c o l o g i c e -
caracterul ilegal al comportării p e r s o a n e i v i n o v a t e , c a r e a t e n t e a z ă l a
o r d i n e a d e d r e p t e c o l o g i c ă s t a b i l i t ă î n societate.Rezultatul obiectiv al acestor
încălcări – intervenirea daunei sau ameninţareareală cu această
daună.S u b i e c t e a l e d e l i c t e l o r e c o l o g i c e -
p e r s o a n e l e f i z i c e , p e r s o a n e l e j u r i d i c e [persoanele oficiale ale acestora]Latura
subiectivă – vinovăţia persoanei care a cauzat prejudiciul naturii, în ambele forme:a)
intenţia – vinovatul îşi dădea seama de caracterul social periculos al acţiuniis a u i n a c ţ i u n i i
sale, a prevăzut consecinţele ei social periculoase şi le-a
dorit(intenţie directă) sau lea admis în mod conştient (intenţie ind
i r e c t ă ) ; e x . : vînătoarea nelegitimă, pescuitul nelegitim, nimicirea semănăturilor
prin păşunatetc. b ) i m p r u d e n ţ a -
v i n o v a t u l f i e c ă a p r e v ă z u t p o s i b i l i t a t e a p r o v o c ă r i i consecin
ţelor social periculoase ale acţiunii sau inacţiunii sale, dar în mo
d nechibzuit considera că ele ar putea să nu se producă (încrederea
e x a g e r a t ă î n sine), fie că nu a prevăzut posibilitatea unor asemenea consecinţe,
deşi trebuia şip u t e a s ă l e p r e v a d ă ( n e g l i j e n ţ a ) ; e x . : n e r e s p e c t a r e a r e g u l i l o r
securităţii contraincendiilor în păduri, neglijarea regulilor de folosire a
m i j l o a c e l o r c h i m i c e î n agricultură etc.Răspunderea juridico-ecologică poate fi
clasificată după diferite criterii.Reieşind din obiectele naturii, distingem răspundere juridico-
ecologică pentruîncălcarea legislaţiei despre ocrotirea pămîntului, apelor, pădurilor etc.Conform
sancţiunilor aplicate, răspunderea juridico -ecologică se clasifică înrăspundere penală,
civilă, materială, administrativă, disciplinară.

2. Răspunderea juridică penalăîn raporturile de dreptul mediului.

2.1.Răspundere penală -condamnarea publică, în numele legii, a
faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi precedatăde
măsurile de constrîngere prevăzute de lege.(art.50 CP)
Temeiul realal răspunderii penale îl constituie
fapta prejudiciabilă săvîrşită(infracţiunea), iar componenţa infracţiunii, stipulată în
legea penală, reprezintătemeiul juridical răspunderii penale.2.1.1.
Infracţiuneae s t e o f a p t ă ( a c ţ i u n e s a u i n a c ţ i u n e ) p r e j u d i c i a b i l ă , prevăzu
tă de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală. (art.14 CP
RM)
Infracţiuneae s t e o f a p t ă s o c i a l m e n t e p e r i c u l o a s ă , i l e g a l ă , s ă v î r ş i t ă c u
vinovăţie şi pedepsită în mod penal, ce atentează la orînduirea socială sau de stat,la
sistemul economic, la avuţia proprietarului, la persoană, precum şi alte faptecare
încalcă ordinea de drept şi sînt prevăzute de lege ca infracţiune.[A.Borodac, p.46]
Infracţiunea ecologicăi n c l u d e f a p t a s o c i a l -
p e r i c u l o a s ă ( a c ţ i u n e s a u inacţiune) prevăzută de lege ce atentează la
o r d i n e a d e d r e p t e c o l o g i c ă ş i c a r e cauzează daună mediului ambiant, sănătăţii omului
sau crează astfel de pericol.
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii sînt:
a) pericolul social al infracţiunii – fapta este dăunătoare pentru societate, adică pricinuieşte sau
creează primejdia de-a pricinui o anumită daună relaţiilor sociale; b) ilegalitatea penală – fapta
prejudiciabilă concretă trebuie să fie prevăzută delegea penală; acţiunea prejudiciabilă nu
poate fi calificată ca infracţiune, dacă în m o m e n t u l s ă v î r ş i r i i e i e a n - a f o s t
p r e v ă z u t ă d e l e g e a p e n a l ă , a d i c ă e a n - a f o s t ilegală;c ) v i n o v ă ţ i a –
a t i t u d i n e a p s i h i c ă a p e r s o a n e i f a ţ ă d e a c ţ i u n i l e ( i n a c ţ i u n i l e ) prejudiciabile,
precum şi urmările lor;d) pasibilitatea de pedeapsă – pedeapsa se exprimă prin ameninţare, adică
prin posibilitatea aplicării pedepseipentru fapta prejudiciabilă şi ilegală.

2.1.2.La tragerea persoanei la răspundere penală, organele de anchetă şi cele judiciare trebuie să
indice precis ce infracţiune a săvîrşit persoana şi de care normăa legii penale este prevăzută
această infracţiune. Soluţionarea acestor probleme este bazată pe concepţia privind
componenţa de infracţiune.
Componenţa de infracţiuneeste un sistem de elemente şi semne (trăsături)obiective
şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilădrept
infracţiune concretă.
Elementele componenţei de infracţiunereprezintă părţi componente ale unui s i s t e m
integral al infracţiunii. Aceste părţi integrate se numesc elementele
s a u laturile infracţiunii.
Distingem patru părţi componente ale faptei infracţionale:
a) obiectul relaţiile sociale, ocrotite de legislaţia penală, ce atentează lav
alorile sociale unanim recunoscute, enumerate în particular de Codul Penal al RM,
partea specială. b) latura obiectivă – actul exterior al atentării prejudiciabile la obiectul ocrotitd e
legea penală (fapta, consecinţele, raportul dintre faptă şi consecinţă,
l o c u l , timpul, împrejurările, metodele săvîrşirii infracţiunii).c) subiectul – persoana fizică
(16 ani (excepţie 14 ani)) şi persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător
(art.21 CP)d) latura subiectivă – atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta săvîrşită, subformă
de intenţie sau imprudenţă, şi faţă de consecinţele ce pot avea loc (vinovăţiasub formă de
intenţie sau imprudenţă, motivul după care se conducea vinovatul, scopul pe care tindea
să-l atingă prin săvîrşirea infracţiunii)
2.2.Infracţiuni ecologice.
Conform Codului Penal al RM, Partea specială, Capitolul IX, disti
n g e m următoarele infracţiuni ecologice:
Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice.
(art. 223 CP)Încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor şideşeurilor
radioactive, bacteriologice sau toxice. (art. 224 CP)Tăinuirea de date sau prezentarea
intenţionată de date neautenticedespre poluarea mediului. (art. 225 CP)Neîndeplinirea
obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice. (art. 226 CP)Poluarea
solului. (art. 227 CP)Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului. (art. 228 CP)Poluarea
apei. (art. 229 CP)Poluarea aerului. (art. 230 CP)Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere.
(art. 231 CP)Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere. (art. 232 CP)Vînatul ilegal.
(art. 233 CP)Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vînatulsau cu alte exploatări ale apelor.
(art. 234 CP)Încălcarea regimului de administrare şi protecţiea fondului ariilor naturale
protejate de stat. (art. 235 CP)

2.3.Pedepsele penale. Pedeapsa penalăe s t e o m ă s u r ă d e c o n s t r î n g e r e s t a t a l ă

ş i u n m i j l o c d e corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de
instanţele de judecată,în numele legii, persoanelor care au săvîrşitinfracţiuni, cauzînd anumite
lipsuri şirestricţii drepturilor lor.
(art.61CP0P e d e a p s a a r e d r e p t s c o p r e s t a b i l i r e a e c h i t ă ţ i
i s o c i a l e , corectareacondamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi
infracţiuni atît din parteacondamnaţilor, cît şi a altor persoane.Executarea pedepsei nu trebuie să
cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjoseascădemnitatea persoanei condamnate.
Categoriile pedepselor penale ecologice aplicate persoanelor fizice:
a) amendă;b) privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita
o anumităactivitate;c) munca neremunerată în folosul comunităţii;d) închisoare.Munca
neremunerată în folosul comunităţii, închisoarea, se aplică numai în calitate de pedepse
principale.Amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita oa n u m i t ă a c t i v i t a t e s e a p l i c ă a t î t c a p e d e p s e p r i n c i p a l
e , c î t ş i c a p e d e p s e complementare.

Categoriile pedepselor penale ecologice aplicate persoanelor juridice caredesfăşoară

activitate de întreprinzător:
a) amendă;b) privare de dreptul de a exercita o anumită activitate;c) lichidare.Amenda se aplică
în calitate de pedeapsă principală.P r i v a r e a p e r s o a n e i j u r i d i c e c a r e d e s f ă ş o a r ă
a c t i v i t a t e d e î n t r e p r i n z ă t o r d e dreptul de a exercita o anumită activitate şi
lichidarea acesteia se aplică atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.
Amendaeste o sancţiune pecuniară ce se aplică de instanţa de judecată încazurile şi în
limitele prevăzute de CP
RM.A m e n d a s e s t a b i l e ş t e î n u n i t ă ţ i c o n v e n ţ i o n a l e . U n i t a t e a c o n v e n ţ i o n a l ă
d e amendă este egală cu 20 de lei.Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileşte
în limitelede la150 la 1.000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitate
ainfracţiunii săvîrşite, ţinîndu-
se cont de situaţia materială a celui vinovat, iar p e n t r u i n f r a c ţ i u n i l e c o
mise din interes material -
p î n ă l a 5 . 0 0 0 u n i t ă ţ i convenţionale, luîndu-se ca bază mărimea
u n i t ă ţ i i c o n v e n ţ i o n a l e l a m o m e n t u l săvîrşirii infracţiunii.
Mărimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileşte în limitele de
la 500la 10.000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiuniis ă v î r ş i t
e, de mărimea daunei cauzate, luîndu-se în considerare
s i t u a ţ i a economico-financiară a persoanei juridice. În caz de eschivare cu rea-
voinţăa persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător de la achitarea
amenzii fixate, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată
a amenzii cu urmărirea patrimoniului.Î n c a z d e e s c h i v a r e c u r e a - v o i n ţ ă a
c o n d a m n a t u l u i d e l a a c h i t a r e a a m e n z i i stabilite ca
pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată
poate săînlocuiască suma neachitată a amenzii cu arest sau închisoare. Suma amenzii seînlocuie
şte cu arest sau închisoare, calculîndu -se o lună de arest sau închisoare pentru 50
unităţi convenţionale.În cazul în care condamnatul nu este în stare să plătească amenda
stabilităc a p e d e a p s ă p r i n c i p a l ă s a u c o m p l e m e n t a r ă , i n s t a n ţ a d e
j u d e c a t ă p o a t e , s ă înlocuiască suma neachitată a amenzii cu muncă neremune
rată în folosulcomunităţii, calculîndu-se 60 de ore de muncă neremunerată în
folosul comunităţii pentru 50 unităţi convenţionale de amendă. (art. 64 CP)

Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a

e x e r c i t a o anumită activitateconstă în interzicerea de a ocupa o funcţie sau de
a exercita oa c t i v i t a t e d e n a t u r a a c e l e i a d e c a r e s - a f o l o s i t
condamnatul la săvîrşireainfracţiunii.Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumităactivitate poate fi stabilită de instanţa de judecată pe un termen de
la 1 la 5 ani.La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau dea
exercita o anumită activitate în calitate de pedeapsă complementară la amendăsau
muncă neremunerată în folosul comunităţii, termenul ei se calculează de lad a t a
rămînerii definitive a hotărîrii, iar la aplicarea ei în calitate de
p e d e a p s ă complementară la închisoare, termenul ei se calculează din momentul
executării pedepsei principale. (art.65 CP)

Munca neremunerată în folosul comunităţii

c o n s t ă î n a n t r e n a r e a condamnatului, în afara timpului serviciului de
b a z ă s a u d e s t u d i i , l a m u n c ă , determinată de autorităţile administraţiei publice
locale.Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe un termen de la 60la 240 de
ore şi este executată de la 2 la 4 ore pe zi.În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului
de la munca neremuneratăîn folosul comunităţii, ea se înlocuieşte cu arest, calculîndu-se o zi de
arestpentru2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.Munca neremunerată în folosul c
omunităţii nu poate fi aplicată persoanelor recunoscute ca invalizi de gradele I şi II, militarilor, fe
meilor gravide, femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, persoanelor care nu au atins vîrst
a de 16ani şi persoanelor care au atins vîrsta de pensionare. Munca neremunerată în
folosul comunităţii va fi prestată timp de cel mult 18luni, timp care se calculează de la data
rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.(art.67 CP)

Închisoareaconstă în privarea de libertate a persoanei vinovate de săvîrşireau n e i

infracţiuni prin izolarea impusă a acesteia de mediul normal de
v i a ţ ă ş i plasarea ei, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pe un anumit termen,
într-un penitenciar.Î n c h i s o a r e a s e s t a b i l e ş t e p e u n t e r m e n d e l a 6 l u n i l a 2 5 d e
a n i ( 1 0 a n i – î n cazul infracţiunilor ecologice).La stabilirea pedepsei pentru o persoană
care la data săvîrşirii infracţiunii nua atins vîrsta de 18 ani, termenul închisorii nu poate depăşi
15 ani.La stabilirea pedepsei definitive în cazul unui concurs de infracţiuni, pedeapsa
cu închisoare nu poate fi mai mare de 30 de ani, iar în cazul unui cumulde sentinţe, ea nu poate
depăşi termenul de 35 de ani.În cazul înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu o pedeapsă
mai blîndă, cutitlu de graţiere, se aplică închisoarea pe un termen de 35 de ani. (art.70 CP)
Privarea unei persoane juridice care desfăşoară activitat
e d e întreprinzător de dreptulde a exercita o anumită activitat
e c o n s t ă î n stabilireainterdicţiei dea încheiaanumite tranzacţii, de a emite acţiuni sa
u altetitluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau
de aexercita alte activităţi. Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate poatefi
limitată la un anumit teritoriu sau la o anumită perioadă a anului şi se stabileşte pe
un termen de pînă la 5 ani sau pe un termen nelimitat. (art.73 CP)
Lichidarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător
constă în dizolvarea acesteia, cu survenirea consecinţelor prevăzute de
legislaţiacivilă. Lichidarea persoanei
juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător sestabileşte în cazul în care instanţa de
judecată constată că gravitatea
infracţiuniis ă v î r ş i t e f a c e i m p o s i b i l ă p ă s t r a r e a u n e i a t a r e p e r s o a n e j u r i d i c e ş
i p r e l u n g i r e a activităţii ei. (art.74 CP)

3. Răspunderea juridică civilă în raporturile de dreptul mediului.Răspunderea juridico-

civilăeste prevăzută de către normele dreptului civil şi ale legislaţiei mediului
ambiant.M e n i r e a e i c o n s t ă î n a p ă r a r e a d r e p t u r i l o r ş i i n t e r e s e l o r p r o p
r i e t a r i l o r ş i beneficiarilor de resurse naturale, precum şi repararea daunelor şi
prejudiciilor cauzate prin nerespectarea legislaţiei protecţiei mediului ambiant.
Pentru a realiza prezenţa răspunderii civile trebuie să fie
î n t r u n i t e următoarele patru condiţii
1.) Fapta ilicită – a c ţ i u n e a s a u i n a c ţ i u n e a c a r e a r e c a r e z u l t a t
î n c ă l c a r e a drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane.2.)
Prejudiciul -
r e z u l t a t e d ă u n ă t o a r e , e f e c t e a l e î n c ă l c ă r i i d r e p t u r i l o r subiective şi
intereselor legitime ale persoanelor.3.)
Raportul de cauzalitate– legătura dintre fapta ilicită şi prejudiciul cauzat; prejudiciul trebuie să
fie consecinţa faptei ilicite.4.)
Culpa (vinovăţia) – atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta săvîrşită şiconsecinţele
ei.R ă s p u n d e r e a j u r i d i c o -
c i v i l ă î n d o m e n i u l p r o t e c ţ i e i m e d i u l u i a m b i a n t s e manifestă în trei forme:
⇒Declararea nulă a tranzacţiilor legate de pămînt, subsoluri, ape, păduri
(înc a z u r i l e p r e v ă z u t e d e l e g e ) , a d i c ă a t r a n z a c ţ i i l o r l e g a t e d
e v î n z a r e - cumpărare, donaţie, gaj, testament, schimb liber etc.
⇒Stabilirea obligaţiilor de înlăturare a încălcărilor ce împiedică beneficiarul laexercitarea
drepturilor legale de folosinţă a resurselor. (ex.: prezentarea dec ă t r e p r o p r i e t a r u l
l o t u l u i d e p ă m î n t a u n e i a c ţ i u n i f a ţ ă d e î n t r e p r i n d e r e a industrială, din cauza
deşeurilor nocive ale căreia, se micşorează roada şi calitatea culturilor agricole.
⇒Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea legislaţiei protecţiei mediului.Dauna se repară
în natură sau prin încasarea costului daunelor pricinuite.Repararea daunelor în
natură se poate manifesta prin faptul că delicventul are obligaţia din contul şi din
mijloacele sale să restaureze starea înrăutăţităa mediului, de ex., să recultiveze
pămînturile.C o s t u l p r e j u d i c i i l o r c a u z a t e s e c a l c u l e a z ă r e i e ş i n d d i n c h
e l t u i e l i l e d e restabilire a obiectelor naturale şi aducerea lor în stare
p o s i b i l ă p e n t r u folosirea după destinaţie, cheltuielile de compensare a pierderilor
materialeş i v e n i t u r i l e n e o b ţ i n u t e , d e e x . , p a g u b a p r i c i n u i t ă d e î n c ă l c a r e a
regulilor s e c u r i t ă ţ i i a n t i i n c e n d i a r e a p ă d u r i l o r , i n c l u d e c o s t u l p i e r
d u t a l m ă r f i i forestiere, cheltuielile de lichidare a incendiului, pierderile materiale legatede
curăţirea teritoriilor, mijloacele de reproducere a resurselor de pădure.O modalitate a răspunderii
civile, aplicabilă pentru paguba pricinuită
mediuluia m b i a n t , e s t e r ă s p u n d e r e a m a t e r i a l ă . P a r t i c u l a r i t a t e a a c e s t e i
r ă s p u n d e r i s e manifestă prin faptul că este reglementată de acte juridice speciale şi se
aplicăprini n t e r m e d i u l î n c a s ă r i i a n u m i t o r t a x e s p e c i a l e . M ă r i m e a a c e s t e i t a x e
r e p r e z i n t ă cheltuielile de stat pentru ocrotirea obiectelor naturii. Restituirea pagubei în caz
der ă s p u n d e r e m a t e r i a l ă s e e f e c t u e a z ă p e c a l e j u d i c i a r ă l a a c ţ i u n e a
o r g a n e l o r d e ocrotire a naturii, indiferent de aplicarea sau neaplicarea amenzii
administrative.T a x a r ă s p u n d e r i i m a t e r i a l e n u c u p r i n d e c o s t u l i n s t r u m
e n t u l u i c a r e a s e r v i t nemijlocit pentru comiterea daunei materiale şi nici
c o s t u l o b i e c t u l u i n a t u r i i vătămat sau nimicit.

4. Răspunderea juridică administrativăîn raporturile de dreptul mediului.

Contravenţie administrativăs e c o n s i d e r ă f a p t a ( a c ţ i u n e a s a u
inacţiunea)i l i c i t ă c e a t e n t e a z ă l a p e r o n a l i t a t e , l a d r e p t u r i l e ş i l a i n
t e r e s e l e l e g i t i m e a l e persoanelor fizice şi juridice, la proprietate, la
orînduirea de stat şi la ordinea publică, precum şi alte fapte ilicite pentru
c a r e l e g i s l a ţ i a p r e v e d e r ă s p u n d e r e administrativă.
Răspunderea administrativăp e n t r u c o n t r a v e n ţ i i l e p r e v ă z u t e d e C o d u l
cu privire la Contravenţiile Administrative (CCA) apare, dacă prin
caracterul lor aceste contravenţii nu atrag după sine, în conformitate cu
l e g i s l a ţ i a î n v i g o a r e , răspunderea penală.
(art.9 CCA) La răspunderea administrativă pot fi trase persoanele, care pînă în
momentulcomiterii contravenţiei administrative au atins vîrstă de şaisprezece ani.Persoana cu
funcţii de răspundere se trage la răspundere administrativă pentrunerespectarea prevederilor
actelor juridice a căror îndeplinire intră în îndatoririle eide
serviciu.P e r s o a n ă c u f u n c ţ i i d e r ă s p u n d e r e e s t e c o n s i d e r a t ă p e r
s o a n a c ă r e i a î n autorităţile publice, într-
o întreprindere, instituţie, organizaţie, indiferent de tipulde proprietate şi forma juridică de
organizare, i se acordă permanent sau provizoriu- în virtutea legii, prin numire, alegere
sau prin încredinţarea unei însărcinări, -anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării
funcţiilor autorităţii publice saua acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-
economice.C o n f o r m C C A ,
c o n t r a v e n ţ i i l e a d m i n i s t r a t i v e d i n d o m e n i u l o c r o t i r i i mediului ambiant sînt :
Încălcarea legislaţiei funciare. (art.52)Încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare şi aplicare a
substanţelor radioactive, biologice, chimice şi a altor substanţe. (art.53)Importul şi
comercializarea pesticidelor şi preparatelor biologice de protecţiea plantelor fără autorizaţia
respectivă. (art.53/1)Producerea, importul, comercializarea şi utilizarea
mijloacelor de protecţie a plantelor, nesupuse testării şi certificării de stat.
(art.53/2)Î n c ă l c a r e a r e g u l i l o r d e e v i d e n ţ ă , p ă s t r a r e , t r a n s p o r t a r
e ş i u t i l i z a r e a pesticidelor şi preparatelor biologice de protecţie a plantelor.
(art.53/3) N e î n d e p l i n i r e a s a u î n d e p l i n i r e a n e a d e c v a t ă a p r e s c r i p ţ i i l o r
o r g a n e l o r controlului de stat în domeniul protecţiei plantelor. (art.53/4)Încălcarea
legislaţiei privind subsolul.
(art.57) N e î n d e p l i n i r e a o b l i g a ţ i e i d e a f a c e p u b l i c e i n f o r m a ţ i i l e v e r i
d i c e d e s p r e calitatea apei potabile. (art.58) Nerespectarea prevederilor actelor normative
vizînd protecţia apelor. (art.59) Neîndeplinirea obligaţiilor de înregistrare în documentele de
bord a operaţiilor cu substanţe şi amestecuri dăunătoare. (art.60)Încălcarea
prevederilor actelor normative vizînd domeniul de folosire a apei.(art.61)
Deteriorarea construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, de gospodărire şi
de protecţieaapelor.(art.62) N e r e s p e c t a r e a r e g u l i l o r ş i i n s t r u c ţ i u n i l o r
c e s e r e f e r ă l a e x p l o a t a r e a construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, de
gospodărire şi de protecţie a apelor.(art.62/1)Folosirea ilegală a pămînturilor din
fondul forestier al statului. (art.63)Încălcarea modului stabilit de folosire a fondului de
exploatare, de recoltare şitransportare a lemnului, de recoltare a răşinii. (art.64)Tăierea ilegală
şi vătămarea arborilor şi arbuştilor, distrugerea şi vătămarea culturilor de pădure şi a
arborilor tineri. (art.65)Distrugerea sau vătămarea subarboretului din păduri.
(art.66)E f e c t u a r e a u n o r e x p l o a t ă r i f o r e s t i e r e n e c o r e s p u n z ă t o a r e s c o p
u r i l o r s a u cerinţelor, prevăzute în autorizaţia (dispoziţia) de tăiere a
p ă d u r i i o r i î n b i l e t u l silvic. (art.67)Încălcarea regulilor cu privire la regenerarea şi
îmbunătăţirea stării pădurilor,cu privire la folosirea resurselor de arboret exploatabil.
(art.68)Degradarea fînaţurilor şi a păşunilor de pe terenurile fondului forestier de
stat.(art.69)Cositul samavolnic al fînului şi păşunatul samavolnic al vitelor,
strîngereasamavolnică a fructelor sălbatice, nucilor, ciupercilor, pomuşoarelor. (art.70)Darea
în exploatare a obiectivelor de producţie fără instalaţii, care să previnăinfluenţă
dăunătoare asupra pădurilor. (art.71)D e g r a d a r e a p ă d u r i i c u a p e d e s c u r g e r e , c u
s u b s t a n ţ e c h i m i c e , c u d e g a j ă r i , deşeuri şi reziduuri dăunătoare. (art.72)Murdărirea
pădurilor cu deşeuri şi reziduuri menajere. (art.73)Distrugerea sau deteriorarea şanţurilor de
desecare din păduri, a sistemelor dedrenaj şi a drumurilor de pe terenurile fondului forestier al
statului.
(art.74)D i s t r u g e r e a s a u d e t e r i o r a r e a î n p ă d u r i a i n d i c a t o a r e l o r d e d e l
i m i t a r e , a pancartelor, panourilor şi a altor obiecte de agitaţie vizuală. (art.75) Nimicirea
faunei folositoare pentru pădure. (art.76)Încălcarea regulilor de securitate contra incendiilor în
păduri.
(art.77)D e g a j a r e a d e s u b s t a n ţ e p o l u a n t e î n a t m o s f e r ă p e s t e n o r m a t i v e
s a u f ă r ă autorizaţie şi acţiunea fizică dăunătoare asupra aerului atmospheric.
(art.78)D a r e a î n e x p l o a t a r e ş i u t i l i z a r e a o b i e c t i v e l o r c u î n c ă l c a r e a n
o r m e l o r ş i cerinţelor de protecţie a mediului înconjurător.
(art.79)F a b r i c a r e a ş i c o m e r c i a l i z a r e a p r o d u s e l o r î n l i p s a e l a b o r ă r i l o r
t e h n i c e ş i tehnologice care asigură prelucrarea lor după pierderea
c a l i t ă ţ i l o r d e c o n s u m . (art.79/1)Încălcarea regulilor de exploatare, precum şi
nefolosirea instalaţiilor pentru purificarea degajărilor de poluanţi în atmosferă.
(art.80)Darea în exploatare a mijloacelor de transport şi a altor mijloace de locomoţie,care
depăşesc normativele admise de degajare a substanţelor poluante. (art.81)Exploatarea
mijloacelor de automototransport şi a altor mijloace de locomoţie,care depăşesc normativele
admise de degajare a substanţelor poluante. (art.82)
Nerespectarea cerinţelor d ee protecţie a aerului atmosferic la stocarea
ş i arderea deşeurilor industriale şi a resturilor menajere. (art.83)Încălcarea regulilor de
transportare, păstare şi folosire a mijloacelor pentru protecţia plantelor şi altor preparate.
(art.84) Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor, care exercită controlul asupra protecţieiaerului
atmospheric. (art.85) Neîndeplinirea sau îndeplinirea inadecvată a dispoziţiilor Expertizei
ecologicede stat şi ale Inspectoratului ecologic de stat. (art.85/1) Neadmiterea inspectării
obiectivelor sau neacordarea informaţiei despre stareamediului înconjurător. (art.85/2)Încălcarea
legislaţiei şi a documentelor normative privind expertiza ecologică.(art.85/3)Încălcarea regulilor
de protecţie şi de folosire a regnului animal.
(art.86)Î n c ă l c a r e a r e g u l i l o r d e v î n ă t o a r e , d e p e s c u i t , d e p r o t e c ţ i e a r
e z e r v e l o r piscicole şi a regulilor de efectuare a altor feluri de folosire a
r e g n u l u i a n i m a l . (art.87)Încălcarea gravă a regulilor de vînătoare. (art.87/1) Nimicirea
animalelor, înregistrate în Cartea Roşie. (art.88)Importul ilegal al unor animale sau plante.
(art.88/1)Î n c ă l c a r e a m o d u l u i d e e x e r c i t a r e a f o l o s i r i i r e g n u l u i a n i m a l î n
r e z e r v a ţ i i l e naturale şi pe alte teritorii în mod special ocrotite. (art.88/2)Cruzimea faţă de
animale. (art.89)Strînsul plantelor, înregistrate în Cartea Roşie. (art.90)Încălcarea regulilor de
protecţie şi a regimului obiectivelor naturale, aflate sub protecţia specială a statului. (art.91)În
scopul educării persoanei,care a comis o contravenţie administrativă,
înspiritul respectării legilor, precum şi în scopul de a se preveni comiterea unor n o i
contravenţii atît de către contravenientul însuşi, cît şi de alte persoane
s e aplică sancţiunea administrativă.
P e n t r u c o m i t e r e a c o n t r a v e n ţ i i l o r a d m i n i s t r a t i v e p o t f i a p l i c a t e următoar
ele sancţiuni administrative:
1)avertismentul;2)amenda;3) ridicarea contra echivalent a obiectului, care a constituit instrument
ulcomiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenţiei administrative;4 ) c o n f i s c a r e a
o b i e c t u l u i , c a r e a c o n s t i t u i t i n s t r u m e n t u l c o m i t e r i i s a u obiectivul nemijlocit al
contravenţiei administrative;5) privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului respectiv (de
dreptul de aconduce mijloacele de transport, de dreptul de vînătoare);7) arestul
administrativ;Ridicarea contra echivalent şi confiscarea obiectelor pot fi aplicate atîtca
sancţiuni administrative principale, cît şi ca cele complementare. Celelalte
sancţiuni administrative pot fi aplicate numai ca sancţiuni admini
s t r a t i v e principale.Pentru o contravenţie administrativă poate fi aplicată fie sancţiune
principală,fie sancţiune principală şi complementară.
Avertismentulca sancţiune administrativă se aplică în scris. În cazurile prevăzute de
legislaţie avertismentul se perfectează în alt mod stabilit.
Amendace se aplică cetăţenilor pentru contravenţiile administrative
nu poatedepăşi, de regulă, cincizeci, iar persoanelor cu funcţii de răspundere, trei sute des a l a r
ii minime, în mărimea stabilită de legislaţie la momentul să
v î r ş i r i i contravenţiei.A m e n d a c e s e a p l i c ă c e t ă ţ e n i l o r ş i p e r s o a n e l o r c u
f u n c ţ i i d e r ă s p u n d e r e pentru contravenţii administrative săvîrşite în scopul
obţinerii de profit nu poatedepăşi trei mii de salarii minime, în mărimea stabilită de
legislaţie la momentulsăvîrşirii contravenţiei.În caz de sustragere cu rea-voinţă de la
achitarea
amenziiAplicatepentrucontravenţia administrativă săvîrşită, instanţa judecătorească
poate înlocuiaceastă sancţiune cu arest administrativ, calculîndu-
se zece zile de arest pentruun salariu minim, termenul fiind cel mult treizeci de zile.
Ridicarea contra echivalent a obiectului,care a constituit instrumentul comiterii sau
obiectivul nemijlocit al contravenţiei administrative, constă în luareasilită, şi realizarea lui
ulterioară, cu restituirea fostului proprietar a sumei căpătate,cu reţinerea cheltuielilor pentru
realizarea obiectului ridicat.
Confiscarea obiectului,care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivulnemijlocit
al contravenţiei administrative, constă în transformarea silită şi în modgratuit a
acestui obiect în proprietate a statului. Poate fi confisc at numai obiectul,care se află
în proprietate personală a contravenientului.Confiscarea armei de foc, a altor unelte de
vînătoare şi a muniţiilor nu se p o a t e a p l i c a f a ţ a d e p e r s o a n e l e , p e n t r u c a r e
v î n ă t o a r e a e s t e p r i n c i p a l a s u r s ă d e existenţă.
Privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului respectiv (dreptul lavînătoare),
se aplică pe un termen de pînă la trei ani pentru încălcarea gravă sausistematică a
modului de folosire a acestui drept. Privarea de dreptul la vînătoarenu se poate
aplica faţa de persoanele, pentru care vînătoarea este principala sursă de exsistenţă.
Arestuladministrativs e s t a b i l e ş t e ş i s e a p l i c ă n u m a i î n c a z u r i excepţional
e pentru unele categorii de contravenţii administrative pe un termen de pînă la treizeci de zile.
Arestul administrativ se stabileşte de instanţa de judecată.Sancţiunea
pentru contravenţia administrativă se aplică în limitele, stabilitede actul normativ, care
prevede răspunderea pentru contravenţia comisă.
La aplicarea sancţiunii se ţine cont de caracterul con travenţiei comise,
de p e r s o a n a c o n t r a v e n i e n t u l u i , d e g r a d u l v i n o v ă ţ i e i l u i , d e s t a r e a
m a t e r i a l ă , d e circumstanţele, ce atenuează şi ce agravează răspunderea.
Termenulde arest administrativ se calculează în zile, de privare de un dreptspecial - în
ani, în luni sau în zile.Sancţiunea administrativă poate fi aplicată nu mai tîrziu de trei
luni de lacomiterea contravenţiei, iar în cazul contravenţiei continue - nu mai tîrziu
de treiluni de la descoperirea ei.În cazul refuzului de a intenta proces penal sau în cazul
clasării procesului penal, dacă în acţiunile persoanei există indicii ale contravenţiei
administrative,s a n c ţ i u n e a a d m i n i s t r a t i v ă p o a t e f i a p l i c a t ă n u m a i t î r z i u d e
t r e i l u n i d e l a d a t a adoptării hotărîrii cu privire la refuzul de a intenta proces penal sau de a-
l clasa.Dacă persoana supusă unei sancţiuni administrative n-a comis, în decurs de unan după
executarea sancţiunii, o nouă contravenţie administrativă, se consideră, căaceastă persoană n-a
fost supusă sancţiunii administrative.
Organele (persoanele cu funcţii de răspundere) împuterni
c i t e s ă examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative:
1) comisiile administrative de pe lîngă organele e
x e c u t i v e a l e autoadministrării locale;2) judecătoriile de sector, municipale;3)
organele afacerilor interne, organele departamentelor, inspectoratelor de stat şi alte
organe (persoane cu funcţii de răspundere) împuternicite pentru aceasta.
Instanţele judecătoreştiexaminează toate cazurile cu privire la contravenţiileadministrative, cu
excepţia celor atribuite prin CCA la competenţa altor organe.
Organele supravegherii sanitaro-epidemiologice de stat
examineazăcazurile cu privire la contravenţiile administrative prevăzute la art. 53, 58 CCA.
Organele controlului de stat în zootehnieexaminează cazurile cu privirela contravenţiile
administrative prevăzute la articolul 89 CCA.
Organele de stat pentru protecţia mediului înconjurător
examineazăcazurile cu privire la contravenţiile administrative,
prevăzute de articolele 59,61, 62/1, al.2,3 ale articolului 65, articolele 70, 75 şi 76 din CCA.
Organele gospodăriei silviceexaminează cazurile cu privire la contravenţiileadministrative
prevăzute la articolele 63, 64, al.1 al articolului 65, articolele 66-77din CCA.
5. Răspunderea disciplinarăîn raporturile de dreptul mediului.Pentru
a lua naştere răspunderea disciplinară, este necesar ca o persoanăîncadrată în
unitate să fi săvîrşit o abatere de la disciplina muncii.
Disciplina munciireprezintă obligaţia tuturor salariaţilor
de a se subordonaunor reguli de comportare stabilite în conformitate cu Codul Mu
acte normative, cu convenţiile colective, cu contractele colective şi cu celeindividual
e de muncă, precum şi cu actele normative la nivel de unitate, inclusivcu regulamentul intern al
unităţii
.Abaterea disciplinarăe s t e u n i c u l t e m e i , c o n d i ţ i a n e c e s a r ă ş i s u f i c i e n t ă pentr
u declanşarea răspunderii
disciplinare.P r i n a b a t e r e d i s c i p l i n a r ă s e s u b î n ţ e l e g e î n c ă l c a r e a c u v i n
ovăţie de cătresalariat, indiferent de postul pe care îl ocupă, a
obligaţiilorsale,inclusivan o r m e l o r d e c o m p o r t a r e . C a e x e m p
l e d e a b a t e r e d i s c i p l i n a r ă p o t s e r v i : neexecutarea ordinului
angajatorului (administraţiei), încălcarea regulilor de ordineinterioară a muncii, încălcarea
normelor tehnicii de securitate etc. Aceste abatericapătă amprentă ecologică dacă în
rezultatul comiterii lor s-a produs un impactnegativ asupra mediului.Răspunderea
disciplinară poartă un caracter dispozitiv, deoarece aplicarea sauneaplicarea ei în deplină măsură
depinde de voinţa angajatorlui.Pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să
aplice faţăde salariat următoarele sancţiuni disciplinare:a) avertismentul;b) mustrarea;c)
mustrarea aspră;d) concedierea.Legislaţia în vigoare poate prevedea pentru unele categorii de
salariaţi şialtesancţiunidisciplinare.P e n t r u a c e e a ş i a b a t e r e d i s c i p l i n a r ă n u s e
p o a t e a p l i c a d e c î t o s i n g u r ă sancţiune.La aplicarea sancţiunii disciplinare, ang
ajatorul trebuie să ţină cont degravitatea abaterii disciplinare comise şi de alte circu
mstanţe obiective. (art.206 CM)Sancţiunea disciplinară se aplică de organul căruia i se
atribuie dreptul deangajare (alegere, confirmare sau numire în funcţie) a salariatului
respectiv. (art.207 CM)
Modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare.
Pînă la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să
cearăs a l a r i a t u l u i o e x p l i c a ţ i e s c r i s ă p r i v i n d f a p t a c o m i s ă . R e f u z u l
d e a p r e z e n t a explicaţia cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat
de un reprezentantal angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor.În funcţie de gravitatea
faptei comise de salariat, angajatorul este în drept săorganizeze şi o anchetă de
serviciu. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să -şiexplice atitudinea şi să
prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le
consideră necesare. (art. 208 CM)
Termenele de aplicare a sancţiunilor disciplinare.
Sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după
c o n s t a t a r e a abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua î
ncii, cu altec a l c u l t i m p u l a f l ă r i i s a l a r i a t u l u i î n c o n c e d i u l a n u a l d e o d i h n ă , î n
c o n c e d i u l d e studii sau în concediul medical.Sancţiunea disciplinară nu poate fi
aplicată după expirarea a6 luni din ziuacomiterii abaterii disciplinare
, i a r î n u r m a r e v i z i e i s a u a c o n t r o l u l u i a c t i v i t ă ţ i i economico-financiare - după
expirarea a 2 ani de la data comiterii.În termenele indicate nu se include durata desfăşurării
procedurii penale.
Aplicarea sancţiunii disciplinare.
Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziţie,
decizie, hotărîre), încare se indică în mod obligatoriu:a) temeiurile de fapt şi de drept ale
aplicării sancţiunii;b) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;c) organul în care
sancţiuneapoateficontestată.O r d i n u l ( d i s p o z i ţ i a , d e c i z i a , h o t ă r î r e a ) d e
s a n c ţ i o n a r e s e c o m u n i c ă salariatului, sub semnătură, în termen de cel mult
5 zile lucrătoare de la datacînd a fost emis şi îşi produce efectele de la data comunicării.
Refuzul salariatuluid e a c o n f i r m a p r i n s e m n ă t u r ă c o m u n i c a r e a o r d i n u l u i s e
f i x e a z ă î n t r - u n p r o c e s - verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un
reprezentantalsalariaţilor.O r d i n u l ( d i s p o z i ţ i a , d e c i z i a , h o t ă r î r e a ) d e s a n c ţ i o n a r e
p o a t e f i c o n t e s t a t d e salariat în instanţa de judecată. (art. 210 CM)
Termenul de validitate şi efectele sancţiunilor disciplinare.
Termenul de validitate a sancţiunii disciplinare nu poate depăşi un an din ziua
aplicării.Dacă pe parcursul acestui termen salariatul nu va fi supus unei noi sancţiuni
disciplinare, se consideră că sancţiunea disciplinară nu i-a fost aplicată.Angajatorul care a
aplicat sancţiunea disciplinară este în drept să o revoce în d e c u r s u l u n u i a n d i n
p r o p r i e i n i ţ i a t i v ă , l a r u g ă m i n t e a s a l a r i a t u l u i , l a d e m e r s u l reprezentanţilor
salariaţilor sau al şefului nemijlocit al salariatului.În interiorul termenului de validitate a
sancţiunii disciplinare, salariatului sancţionat nu i se pot aplica stimulări. (art.211 CM)
calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în
c o n c e d i u l d e studii sau în concediul medical.Sancţiunea disciplinară nu poate fi
aplicată după expirarea a6 luni din ziuacomiterii abaterii disciplinare
, i a r î n u r m a r e v i z i e i s a u a c o n t r o l u l u i a c t i v i t ă ţ i i economico-financiare - după
expirarea a 2 ani de la data comiterii.În termenele indicate nu se include durata desfăşurării
procedurii penale.
Aplicarea sancţiunii disciplinare.
Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziţie,
decizie, hotărîre), încare se indică în mod obligatoriu:a) temeiurile de fapt şi de drept ale
aplicării sancţiunii;b) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;c) organul în care
sancţiuneapoateficontestată.O r d i n u l ( d i s p o z i ţ i a , d e c i z i a , h o t ă r î r e a ) d e
s a n c ţ i o n a r e s e c o m u n i c ă salariatului, sub semnătură, în termen de cel mult
5 zile lucrătoare de la datacînd a fost emis şi îşi produce efectele de la data comunicării.
Refuzul salariatuluid e a c o n f i r m a p r i n s e m n ă t u r ă c o m u n i c a r e a o r d i n u l u i s e
f i x e a z ă î n t r - u n p r o c e s - verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un
reprezentantalsalariaţilor.O r d i n u l ( d i s p o z i ţ i a , d e c i z i a , h o t ă r î r e a ) d e s a n c ţ i o n a r e
p o a t e f i c o n t e s t a t d e salariat în instanţa de judecată. (art. 210 CM)
Termenul de validitate şi efectele sancţiunilor disciplinare.
Termenul de validitate a sancţiunii disciplinare nu poate depăşi un an din ziua
aplicării.Dacă pe parcursul acestui termen salariatul nu va fi supus unei noi sancţiuni
disciplinare, se consideră că sancţiunea disciplinară nu i-a fost aplicată.Angajatorul care a
aplicat sancţiunea disciplinară este în drept s ă o revoce înd e c u r s u l u n u i a n d i n
p r o p r i e i n i ţ i a t i v ă , l a r u g ă m i n t e a s a l a r i a t u l u i , l a d e m e r s u l reprezentanţilor
salariaţilor sau al şefului nemijlocit al salariatului.În interiorul termenului de validitate a
sancţiunii disciplinare, salariatului sancţionat nu i se pot aplica stimulări. (art.211 CM)

TEMA I : DREPTUL MEDIULUI CA RAMURĂ DE DREPT.

1. Generalităţi privind protecţia mediului – ecologie, mediu, resurse naturale,criză ecologică.
2. Protecţia şi dezvoltarea mediului ca sarcină de stat.
3. Sistemele de protecţie a mediului.
4. Geneza organizării şi legiferării protecţiei mediului în Republica Moldova.
5. Definiţia dreptului mediului.
6. Obiectul dreptului mediului.
7. Sistemul dreptului mediului.
8. Principiile dreptului mediului.
9. Raportul juridic al dreptului mediului.
10. Noţiunea şi sistemul izvoarelor dreptului mediului.
1.Generalităţi privind protecţia mediului.
Tot mai des în discuţiile cetăţenilor, în discursurile mas -media, în
rapoarteleguvernamentale sînt abordate problemele ce apar în soci etate în
urmadeclanşăriic r i z e i e c o l o g i c e ş i a m p l i f i c a r e a e f e c t e l o r e i . A p a r e a c
e a s t a f ă r ă î n d o i a l ă î n contextul caracterului ,,transformator al numeroaselor
forme de poluare”, avîndrezonanţă cît pe plan naţional, atît şi internaţional.Sarcina unică care
este pusă constă în soluţionarea problemei privind evitarea poluării şi menţinerii echilibrului
ecologic.Evident un rol aparte în rezolvarea acestei probleme îi revine justiţiei,
caree s t e u n a d i n t r e f o r m e l e f u n d a m e n t a l e a l e a c t i v i t ă ţ i i s t a t u l u i , m e n i t ă s ă
a p l i c e normele juridice, instaurînd şi supraveghind ordinea în societate, cu atît
mai multcu cît vicierea mediului este o consecinţă a activităţii umane.Astfel, de la corelaţia
mediu-natură-om vom încerca să stabilim în ce măsurăomul poate influenţa mediul şi în
ce mod dreptul poate reglementa această acţiune.
Ecosfera – un sistem global şi de înaltă complexitate ce cuprinde totalitatea obiectelor
şi factorilor materiali existenţi, care se află într-o strînsă interdependenţăşi care s-au constituit pe
parcursul a milioane de ani.
Legile fundamentale ale ecosferei
•În natură toate sînt legate de toate, fapt ce adevereşte că toate proceselese află într-o legătură de
lanţ.
•Totul trebuie să ducă undeva – în natură nimic nu e de prisos şi totul îşigăseşte utilizare.
• Natura este cel mai înţelept ,,gospodar” – capacitatea de a
a r a n j a lucrurile anume în aşa fel încît să satisfacă necesităţile tuturor celor
ce participă la desfăşurarea proceselor în ecosferă.
•Totul are un preţ – răsplata nu se evită, ci se amînă.
,,Ecologie”din greacăoykos= loc, lăcaş, adăpost, casă;
logos= vorbire, ştiinţă.Pentru prima dată acest termen a fost utilizat de către biologul
germanErnst Haekel în 1866, în lucrarea sa ,,Morfologia organismelor”, unde
studiază relaţiiledintre animale şi modul lor organic şi neorganic.
Ecologia– ştiinţă ce studiază interacţiunea dintre organismele vii şimediul lor de existenţă.
Mediu– totalitatea lucrurilor, fenomenelor, influenţelor de natură să cauzezeschimbări de diferit
ordin în activitatea umană şi a omului însuşi, precum şi cele cen u p r o v o a c ă i n f l u e n ţ ă , d a r
p o t f i i n f l u e n ţ a t e d e c ă t r e o m , p r e c u m ş i c e l e c e n u provoacă influenţă şi nu
pot fi influenţate de om, dar formează un anturaj al vieţiilui.
Mediu– totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţi umane,care în
strînsă legătură, interacţiune influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de
viaţă pentru om şi cele de dezvoltare a societăţii umane.(E. Lupan)
Noţiunea de mediu poate fi examinată:
-În sens restrîns : punct de reper pentru ,,tot ce ne înconjoară” serveşteomul (mediu
uman).
-În sens larg : totalitatea factorilor biotici, abiotici şi atropici în raport cuu n o b i e c t ( g r u p d e
o b i e c t e ) ş i c a r e ( f a c t o r i i ) s e g ă s e s c î n t r - o s t r î n s ă interdependenţă cu acest obiect
(grup).În scopul evitării eventualelor confundări ale termenilor ,,natură” -
,,mediu”este necesar de a stabili prin ce diferă sensul lor.T e r m e n u l , , n a t u r ă ” c u p r i n d e
î n s i n e t o t a l i t a t e a f a c t o r i l o r a b i o t i c i ş i b i o t i c i [omul].T e r m e n u l , , m e d i u ” c u p r i
n d e t o t a l i t a t e a f a c t o r i l o r n a t u r a l i [ f e n o m e n e l e antropice – create de
om].Deci, termenul ,,mediu” are un sens mai cuprinzător.
Resurse naturale– obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi
factori,u t i l i z a b i l i î n t r e c u t , p r e z e n t ş i v i i t o r p e n t r u c o n s u m d i r e c t ş i
i n d i r e c t , c a r e a u valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi
spirituale.Legea privind resursele naturale nr. 1102-XII din 06.02.1997 // MO nr. 40
din19.06.1997.
Resurse naturalesînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţifactori,
utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, carea u v a l o a r e d e
consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi
s p i r i t u a l e . Resursele naturale se folosesc sau pot fi folosite ca mijloace de muncă,
surse dee n e r g i e , d e m a t e r i e p r i m ă ş i d e m a t e r i a l e , n e m i j l o c i t c a o b i e c t e d e
consumşir e c r e a r e , c a b a n c ă a f o n d u l u i g e n e t i c s a u s u r s ă d e i n f o r m a
ţ i i d e s p r e l u m e a înconjurătoare.(art.1)
Clasificarea resurselor naturale :
1.Resursele naturale renovabile şi resursele natural
nerenovabileResursele naturale care regenerează în circuitul substanţelor din biosferă
sau pot fi întregite artificial întro perioadă de timp comensurabilă cu termenullor de consum (cu r
itmul de activitate economică a omului) sînt resurse naturale
renovabile.Resursele naturale care nu regenerează în circuitul substanţelor
din biosferăîntro perioadă de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul deactiv
itate economică a omului) sînt resurse naturale
nerenovabile.
2ResurselenaturalenaţionaleşiresurselenaturalelocaleR e s u r s e l e n a t u r a l e c a r e a u i m
p o r t a n ţ ă p e n t r u î n t r e a g a p o p u l a ţ i e a ţ ă r i i (condiţionează direcţiile strategi
ce ale dezvoltării ei social-economice) sîntresurse naturale
naţionale.Resursele naturale care au importanţă pentru populaţia unui teritoriu maili
mitat sînt resurse naturalelocale.
Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele naţionale sau laresursele
localesînt:a ) v a l o a r e a e c o n o m i c ă ş i i m p o r t a n ţ a l o r p e n t r u d e z v o l t a r e a municipiu
lui, raionului sau ţării;b) constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale;c) răspîndirea
lor pe teritoriul a două sau mai
multeraioane;d ) f o l o s i r e a l o r p e n t r u a m p l a s a r e a s i s t e m e l o r e n e r g e t i c e , s i s t e m
e l o r d e transport şi altor sisteme de stat, obiectelor de telecomunicaţie şi ale
serviciuluimeteo;e) valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală.
3.Resursele naturale destinate exploatării, resursele naturale de rezervă şi resursele
naturale protejateResursele naturale atrase (folosite) în circuitul economic sînt resurse naturale
destinate exploatării.Resursele naturale destinate exploatării (resursele utilizabi le),
dar neatrase în procesul de activitate economică sînt resurse naturale
derezervă.R e s u r s e l e n a t u r a l e c a r e p r e z i n t ă o v a l o a r e d e o s e b i t ă p e n t r u
m e n ţ i n e r e a echilibrului ecologic şi care nu pot fi atrase în procesul de activitate economică
sîntresurse naturale protejate.
Criteriile de raportare a resurselor naturale la categoria resurselor
destinateexploatării, resurselor de rezervă sau resurselor protejate sînt:a) oportunitatea
economică şi tehnică a folosirii resurselor naturale;b) necesităţile economiei în resurse
naturale;c) menţinerea echilibrului ecologic al sistemelor naturale;d) includerea speciilor de
animale şi de plante în Cartea Roşie;e) deosebita valoare a resurselor natu rale, care
impunescoaterealordinfolosinţă economică, predestinarea acestora în exclusivitate cercetărilo
r ştiinţificesau includerea lor în patrimoniul istoric, cultural sau natural.
4Resursele naturale curativeObiectele şi condiţiile naturale care pot fi folosite în
scopuri curative şi de profilaxie a bolilor se raportă la resursele naturale curative.
5.Resursele naturale transfrontiereResursele naturale care marchează, traversează
frontierele dintre douăs a u m a i m u l t e ţ ă r i o r i î ş i a u
a m p l a s a m e n t u l l a f r o n t i e r ă s î n t r e s u r s e n a t u r a l e transfrontiere.Mediul înconjurător
reprezintă simultan condiţie şi mijloc de asigurare a vieţiiumane. Între acestea, pot fi distinse
forme ecologice şi economice de interacţiune.Omul nu doar foloseşte anumite resurse
naturale, ci şi le modifică substanţial, în vederea satisfacerii necesităţilor sale. Astfel, în
decursul istoriei civilizaţiei umanea u f o s t t ă i a t e 2 / 3 d i n p ă d u r i , a u d i s p ă r u t m a i
mult de 200 specii de animale şi plante. Rezervele de oxigen în atmosfer ă
saureduscu10mlrd.t.,au degradata p r o x i m a t i v 2 0 0 m l n . h a . d e p ă m î n
t f e r t i l . A n u a l , 1 6 0 0 0 h a d e p ă m î n t s e transformă în pustiu, dispare
cîte o specie de animale şi plante. În acelaşi timp, populaţia Pămîntului a depăşit
cifra de 6,2 mlrd. oameni şi creşte în fiecare minutcu 150 oameni, aproximativ – 80
mln. oameni pe an. Dar , în fiecare 24 ore,
dinc a u z a f o a m e t e i , m o r m a i m u l t d e 1 0 0 0 c o p i i . A p r o x i m a t i v 1 m l r
d . o a m e n i permanent suferă de foame. Din cauza lipsei apei potabile suferă
2 mlrd. oameni. Numai în ultimii 30 ani omenirea a utilizat aproximativ 20% din resursele
naturaleale Pămîntului.
Echilibrul ecologiceste considerat normal cînd există o stare de balanţă
întrec o m p o n e n t e l e m e d i u l u i ş i p r o c e s e l e c e c o n t r i b u i e l a e x i s t e n ţ a î
n d e l u n g a t ă a sistemelor naturale şi artificiale sau la dezvoltarea succesivă a acestora.
Dezechilibru ecologic– starea anormală, starea de poluare.
Poluare– orice schimbare în mediu care are drept efect ruperea echilibrului ecologic,
ceea ce constituie un efect negativ.
Poluaredin latină pollouere= a murdări, a pîngări, a profana. Noţiunea de,,poluare” poate fi
înţeleasă în două sensuri:
-Activitate de distrugere a echilibrului ecologic prin vicierea
mediului p u n î n d î n p e r i c o l s ă n ă t a t e a , v i a ţ a , p a t r i m o n i u l , l i n i ş t e a , s t a
r e a d e confort a oamenilor.
-O s t a r e d e l u c r u r i u n d e e s t e s t a b i l i t u n d e z e c h i l i b r u î n u r m a u n e i activităţi
nocive.C e a m a i c o m p l e t ă e s t e d e f i n i ţ i a a d u s ă d e
Regulile de la Monreal
(1982)referitor la poluarea transfrontalieră:
Poluare– orice introducere de către om în mediu, direct sau indirect, a unor substanţe
sau energii cu efecte vătămătoare, de natură să pună în pericol sănătateaomului, să prejudicieze
resursele biologice, ecosistemele şi proprietatea materială,să diminueze beneficiile sau
să împiedice alte utilizări legitime ale mediului.Dar şi această definiţie este incompletă,
deoarece reduce sensul termenuluide ,,poluare” doar la înţelesul de stare creată în
urma activităţii omului. Dar, îns e n s j u r i d i c , v o m e x a m i n a n o ţ i u n e a d e
, , p o l u a r e ” a n u m e î n c o n t e x t u l d e f i n i ţ i e i expuse mai sus, adică poluarea cauzată
din vina omului, fiindcă ea este cea mai desfăşurată din cîteva considerente
-această definiţie cuprinde sensul noţiunii de poluare
ş i c a p r o c e s , ş i c a stare de lucruri:
ea subliniază momentul atît a acţiunilor, cît şi a efectelor.
Bunăoară, dacă e să pornim de la etimologia cuvîntului ,,poluare”,
c a r e înseamnă murdărire, pîngărire, noţiunea redă rezultatul (efectele), dar nu obiectelecare l-au
provocat. Adică se presupune posibilitatea poluării şi prin activităţi, ce înc o n d i ţ i i n o r m a l e ,
n u p r o v o a c ă e f e c t e n e g a t i v e . D e e x e m p l u , p r e s u p u n e m c ă o minte luminoasă a
inventat un mecanism care prin sinteză obţine din CO2oxigen şicarbon, ca rezultat în
atmosferă se măreşte concentraţia de O2, f a p t c e d u c e l a o încălcare a echilibrului
ecologic, ceea ce constituie un efect negativ.
Starea de poluare este determinată de prezenţa sau lipsa poluantuluicareaflat în mediu
în cantităţi ce depăşesc limita de toleranţă a uneia sau a mai multor s p e c i i d e v i e ţ u i t o a r e ,
î m p i e d i c ă î n m u l ţ i r e a s a u d e z v o l t a r e a n o r m a l ă a a c e s t o r a printr-o acţiune nocivă.
Cu cît diferenţa dintre concentraţia poluantului în mediu şi limita de toleranţă este mai
mare, cu atît poluantul se consideră mai periculos.
Clasificarea poluanţilor:
a)în dependenţă de natura lor:- ca substanţă (CO2)- ca generator de poluare (întreprinderea); b)
în dependenţă de origine:
- umană- naturală (vulcan, furtună);c)
în dependenţă de modul de formare:
- primari (CO2)- secundari (smogul/LONDRA/1952/10000 victime);d)în dependenţă de natura
sa de influenţă:- fizici (radiaţia)- biologici (petrol, deşeuri).
2. Protecţia şi dezvoltarea mediului ca sarcină de stat.
Saltul brusc al dezvoltării industriale în ultimele două secole au
d u s l a modificări regretabile, profunde şi accelerate în mediu, atît în cel natural,
cît şi încel artificial.Î n u r m a î n t r o d u c e r i i u n o r t e h n o l o g i i , a u a p ă r u t c a z u r i
fără precedent. Auînceput să fie tăiate hectare de păduri, s -a intensificat
e x p l o a t a r e a r e s u r s e l o r subterane, ultimele fiind eronat
considerate inepuizabile.Dobîndind posibilitatea de a transforma mediul, omul nu şi-a
pus mult timp p r o b l e m a d e a p r o c e d a r a ţ i o n a l , î n c o n d i ţ i i d e e c h i l i b r u , l a
dezvoltarea vieţii.Această problemă este sesizată de către om, de regulă,
d u p ă p r o d u c e r e a u n o r accidente sau catastrofe.Însă, natura nu întîrzie să dea de ştire
omului că abuzul nu duce la bine.
Aşadar, datorită faptului că influenţa negativă distructivă nu cunoaşte
graniţel o c a l e , r e g i o n a l e s a u s t a t a l e , d a t o r i t ă f a p t u l u i c ă d e z v o l t a r e a
e c o n o m i c ă ş i elaborarea măsurilor de protecţie a mediului poartă un
c a r a c t e r c o m p l e x , i a r aplicarea lor necesită dirijare centralizată, statul (statele)
trebuie să-şi asume casarcină primordială obligaţia de a proteja şi dezvolta mediul.
Soluţionarea problemelor de mediu sînt de competenţa statului deoarece:
-poluarea şi combaterea ei este o problemă naţională;
-statul este cel ce stabileşte regulile de conduită, inclusiv
ş i d i n d o m e n i u l protecţiei mediului;
-statul poate prin organele sale specializate să
u r m ă r e a s c ă r e s p e c t a r e a normelor de drept;
s t a t u l e s t e î n d r e p t s ă a p l i c e s a n c ţ i u n i î n c a z
u l î n c ă l c ă r i i d e c ă t r e persoane a normelor legale imperative;
-o r g a n e l e d e s t a t s î n t c o m p e t e n t e s ă s o l u ţ i o n e z e l i t i g i i l e c e a p a r
î n procesul de exploatare a mediului;
-statul are la dispoziţie, prin buget, sume de bani pentru a
f i n a n ţ a d i f e r i t e activităţi de prevenire, de depoluare şi de ameliorare a
condiţiilor demediu.
Indiferent de faptul dacă este sau nu stabilită acestă problemă ca o
f u n c ţ i e distinctăastatului,astăzi,importanţaeipracticădejanumaitrezeşteîndoială.
Deci, paralel cu ocrotirea şi consolidarea suveranităţii, cu soluţio
n a r e a problemelor economice, statul îşi mai asumă o sarcină importantă – lupta
pentrustabilitatea şi menţinerea echilibrului ecologic.
Pe de altă parte, fenomenul poluării şi degradării me diului a atins
asemenean i v e l u r i î n c î t s t o p a r e a s a n u e s t e p o s i b i l ă d e c î t p r i n t
r - o l a r g ă c o o p e r a r e internaţională. Şi acesta din următoarele motive:
1. Afectarea negativă a calităţii mediului din fiecare ţară se datorează
n u numai acţiunii unor factori aflaţi pe teritoriul statului respectiv, ci şi unor surse de p o l u a r e
ce se găsesc în afara graniţelor sale şi care ţin de diversele
a c t i v i t ă ţ i desfăşurate pe teritoriul altor state.
2. Există apoi un patrimoniu comun al întregii omeniri, la care au acces toatestatele lumii şi a
cărui utilizare necorespunzătoare constituie o principală cauză deafectare a echilibrelor ecologice
existente la nivel planetar. Prin urmare, se impunea d o p t a r e a u n o r m ă s u r i d e
reglementare a modului în care trebuie folosit acest patrimoniu, cu
stabilirea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are fiecare
stat, p r e c u m ş i i n i ţ i e r e a u n o r p r o g r a m e i n t e r n a ţ i o n a l e î
n v e d e r e a î n l ă t u r ă r i i disfuncţionalităţilor şi refacerii echilibrelor iniţiale.
3. Faptul că ceea ce se întîmplă în interiorul graniţel or naţionale genereazăefecte
negative în raport cu mediul ambiant ce transced aceste graniţe face tot
maievidentă cerinţa reglementării, prin convenţii internaţionale,
a obligaţiilor pe carel e a u s t a t e l e î n p r i v i n ţ a p r e î n t î m p i n ă r i i e x t i n d e r i i c o n s e
c i n ţ e l o r n e g a t i v e a l e activităţilor ce se desfăşoară pe teritoriul lor în teritoriile statelor
vecine.
4. Şi, în sfîrşit, dacă ecosfera constituie un sistem global, în care sînt integrateî n m o d u n i t a r
componentele de mediu aflate pe întreaga planetă, atunci
i e s e pregnant în evidenţă faptul că dezechilibrele intervenite în structura
m e d i u l u ambiant al fiecărei ţări se vor răsfrînge inevitabil asupra achilibrelor
sistemuluig l o b a l . C a a t a r e , d a c ă s e v r e a o p r o t e j a r e e f i c i e n t ă a
ecosferei, ca o condiţieindispensabilă a conservării şi apărării
v i e ţ i i p e p ă m î n t , a t u n c i s e i m p u n e o protejare corespunzătoare a calităţii
mediului existent în fiecare ţară. Deci, şi sub a c e s t e a s p e c t , c o o p e r a r e a
i n t e r n a ţ i o n a l ă s e r e l e v ă a f i a b s o l u t n e c e s a r ă , f i i n d c ă numai prin coordonarea
eforturilor pe care le întreprind statele lumii în aceastădirecţie, prin adoptarea unor
norme unitare cu privire la protecţia mediului se va r ă s p u n d e c o r e s p u n z ă t o r l a
c e r i n ţ e l e p e c a r e l e r e c l a m ă a c ţ i u n e a d e d e p ă ş i r e a actualei crize ecologice şi de
preîntîmpinare a unor crize viitoare.

3. Sistemele de protecţie a mediului.

3.1. Considerînd problema ecologică drept una dintre cele mai principale, statul a
determinat căile, mijloacele, metodele şi subiectele în drept de a soluţionaaceastă
problemă. Numai acţionînd în strînsă interdependenţă, aceşti factori sînt în stare să -
şiatingă scopul: soluţionarea problemei folosirii raţionale, conservării şi
protecţieimediului.
Sistemul de protecţie a mediului cuprinde două elemente principale:
- s i s t e m u l m i j l o a c e l o r j u r i d i c e ; - s i s t e m u l o r g a n i z a ţ i o n a l : a)
naţional,b) internaţional.
3.2.Sistemul mijloacelor juridice de protecţie a mediului.
Caracterul reglementărilor ce ţin de acest domeniu a evoluat, odat
ă c u scurgerea timpului, în funcţie de extinderea domeniului relaţiilor
c a r e t r e b u i a u ghidate. Astfel, primele reglementări ţineau de folosirea raţională a
unor resursenaturale utilizate în anumite sfere de activitate şi în cele mai dese
cazuri purtaucaracter ocazional. Treptat începe elaborarea reglementărilor ce ţin de
înlăturareau n o r c a l a m i t ă ţ i -
c o n s e c i n ţ e a l e a c t i v i t ă ţ i i u m a n e . A c t u a l m e n t e , r e g l e m e n t ă r i l e juridice se
extind practic asupra tuturor domeniilor vieţii umane şi întrunesc o seriede procedee cu caracter
particular, cît şi general.Mijloacele juridice utilizate în procesu l elaborării măsurilor şi
normelor de protecţie a mediului pot avea caracter:* preventiv,* defensiv,* represiv,*
reparator.Aceste mijloace sînt utilizate în vederea reglementării:
-folosirii raţionale a resurselor mediului;
- prevenirea poluării;
-depoluarea mediului;
-repararea prejudiciilor cauzate prin vicierea mediului;
-ameliorarea condiţiilor de viaţă;
-menţinerea stării calitative şi cantitative a resurselor naturale existente.P r i n a f i r m a r e a c ă
m i j l o a c e l e j u r i d i c e u t i l i z a t e r e a l i z e a z ă s c o p u l p r o t e c ţ i e i mediului nu se
neagă faptul că aceste mijloace sînt aplicate şi pentru realizarea a l t o r s c o p u r i ,
r e s p e c t i v s î n t c a r a c t e r i s t i c e ş i a l t o r r a m u r i d e d r e p t d e c î t D r e p t u l mediului.

3.3.Sistemul organizaţional
– e l e m e n t e s e n ţ i a l a l s i s t e m u l u i g e n e r a l d e protecţie a mediului, constituit din
ansamblul de subiecte împuternicite să realizezeactivităţile şi procedeele prevăzute de legislaţie
şi dictate de obiectiva nacasitate astării de lucruri.3.3.1.

Sistemul organizaţional naţional de protecţie a mediului.

Conform legislaţiei mediului a RM, sistemul organizaţional naţional
e s t e format din:
-autorităţile publice;
-persoanele juridice, altele decît autorităţile publice;
-persoanele fizice.

-Autorităţile publice
– organe publice care prin competenţă directă sau indirectă exercită atribuţii de
administrare în domeniul protecţiei mediului.
După competenţa ce le revine distingem:
I.Organe de competenţă generală, care deţin drepturi şi obligaţii în
toated o m e n i i l e s a u m a i m u l t e d o m e n i i a l e v i e ţ i i s o c i a l e , i n c l u s i v ş i
î n d o m e n i u l protecţiei mediului.
- Parlamentul RM:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şifolosirii
resurselornaturale;b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosire
aresurselor naturale;c) aprobă la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale
deimportanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, limitele
dedepozitare a deşeurilor de producţie şi menajere
pe teritoriul republicii, taxele pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului
şi pentru depozitareadeşeurilor;d) aprobă programe de redresare a mediului;e) declară teritorii
drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică, stabileşte regimul de
administrare în ele şi statutul cetăţenilor;
f) audiează raportul anual al Guvernului privind starea mediului în republică. (art. 6,
Legea med. prot.)
-Preşedintele RM:
a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului înrelaţiile
internaţionale;b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului
înrepublică. (art. 7, Legea prot. med.)
-Guvernul RM:
1) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigurăfolosirea
raţională a resurselor
naturale, stabileşte înlesniri pentru activităţilede protecţie a mediului, pentru activităţile e
conomice nonpoluante, pentru prelucrarea şi neutralizarea deşeurilor de producţie şi
menajere;2) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;3) adoptă decizii cu privire la
scoaterea temporară sau definitivă din circuitulagricol a terenurilor secătuite sau
periclitate de procese geologice, la stabilireat e r e n u r i l o r d e s t i n a t e î m p ă d u r i r i i ,
l a c r e a r e a z o n e l o r s a n i t a r e ş i d e p r o t e c ţ i e , precum şi a perdelelor forestiere de
protecţie;4) asigură în comun cu autorităţile administraţiei publice locale
acţiuni deconservare a diversităţii biologice;5) coordonează activitatea de protecţie a
mediului, desfăşurarea de ministere,departamente şi autorităţile administraţiei publice
locale;6) elaborează programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor;7) elaborează
măsuri de prevenire a crizelor, accidentelor şi catastrofelor ecologice, iar în caz de
producere a acestora organzează un complex de acţiuni pentru lichidarea consecinţelor
lor;8) determină amplasarea şi regimul poligoanelor de nivel republican
pentrudespozitarea şi prelucrarea deşeurilor de producţie, păstrarea substanţelor toxiceşi radioac
tive, precum şi reglementează transportarea şi inactivarea acestora;9) organizează şi susţine
activitatea de educaţie
ecologică,creează sistemul dei n s t r u i r e e c o l o g i c ă l a t o a t e n i v e l u r i l e s i s t e m u l u i d e
î n v ă ţ ă m î n t , a s i g u r ă pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei
mediului;1 0 ) a s i g u r ă r e l a ţ i i l e e x t e r n e a l e R e p u b l i c i i M o l d o v a c u a l t e
s t a t e ş i c u organismele internaţionale în domeniul protecţiei
mediului;11) numeşte directorul general al autoritătii centrale pentru resurselenaturale
şi mediu şi adjuncţii ei;12) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico -
materială a autorităţiicentrale pentru resursele naturale şi mediu şi a subdiviziunilor
acesteia,finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de
protecţie amediului şi folosire raţională a resurselor naturale;13) cere autorităţilor de
administrare a economiei să
elaboreze şi să asigurerealizarea în comun cu autorităţile administaţiei publice locale cu instit
uţiile decercetări în domeniile respective şi cu autorităţile pentru mediu programe şir
ecomandări cu privire la:
a) protecţia şi ameliorarea terenurilor în procesul gospodăririi în
conformitatecu destinaţia lor şi specificul funcţional al ecosistemelor; schimbareade
stinaţiei terenurilor conform rezultatelor expertizei ecologice de stat;b) reducerea consumului
de apă industrială şi prevenirea pierderilor
ei, creştereagradului ei de utilizare, preîntîmpinarea eutrofizării neechilibrate a apelo
r desuprafaţă şi a poluării apelor freatice cu substanţe chimice;c) economisirea energiei,
obţinerea unei maxime eficienţe la folosirea ei,reorientarea politicii energetice
spre producerea decentralizată şi locală
aenergiei preferenţial pe seama aplicării surselor de energie alternativă (energiavîntului, soarelui,
masei biologice);d) îmbunătăţirea performanţelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate
îna t m o s f e r ă , s i a s t a r e a f o l o s i r i i d e c l o r o f l u o r o c a r b o n a ţ i , d i m i n u a r e a p o l u ă r
i i atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili,
reducerean o x e l o r e v a c u a t e p r i n g a z e l e d e e ş a p a m e n t , a z g o m o t e l o r ş
i v i b r a n ţ i i l o r î n conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor interstatale
şi internaţionaleînacestdomeniu;e ) e l a b o r a r e a i n s t r u m e n t e l o r e c o n o m i c e ş i d e g o s
podărire pentruminimalizarea deşeurilor prin
u t i l i z a r e a c î t m a i e f i c i e n t ă a m a t e r i e i p r i m e , reducerea folosirii substanţelor
toxice, corozive şi inflamabile
sau înlocuirea lor cu materiale alternative interne, prin mărirea termenului de utilizare a produ
cţieişi prin reciclarea ei. (art. 8, Legea prot. med.).
- Autorităţile administraţiei publice:a) asigură respectarea legislaţiei de protecţie a
mediuluii;b) aprobă de comun acord cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şimediu li
mitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor defolosire a resurselor
de importanţă naţională, limitele de emisii şi deversărinocive în mediu, cu excepţia
celor ce depăşesc teritoriul subordonat, limitele poluării fonice; limitele de depozitare a
deşeurilor de producţie şi menajere;c) supraveghează şi coordonează activitate primăriilor
şi preturilorîn domeniuldepozitării şi prelucrării deşeurilor de producţie şi menajere, co
nstrucţiei şifuncţionării instalaţiilor de epurare a apelor reziduale, instalării utilajel
or şid e p o z i t i v e l o r d e r e ţ i n e r e ş i n e u t r a l i z a r e a n o x s e l o r ,
p r e v e n i r i i ş i c o m b a t e r i i alunicărilor de teren, eroziunii, salinizării, compactării şi poluării
solurilor cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, folosirii raţionale a pajiştilor, repartizăriid e t e r e
n u r i p e n t r u a s i g u r a r e a g r a d u l u i n e c e s a r d e î m p ă d u r i r e , c r e ă r i i perdelelor
forestiere de protecţie şi a spaţiilor verzi;d) constituie şi administrează fondurile ecologice
extrabugetarelocale;e) organizează elaborarea şi realizarea programelor ecologice, asig
urăefectuarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi de restabilire a echilibruluiecol
ogic în zonele afectate prin activitatea
antropică;f) declară drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic şi
peizagistic;g) asigură informarea sistematică şi operativă
a populaţiei, întreprinderilor,instituţiilor, organizaţiilor privind starea
mediului;h) contribuie la instruirea
şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului şi folosirii raţionale
a resurselor naturale. ş.a. (art. 9, 10,Legea prot. med.)II.
Organe de competenţă specială, c a r e s î n t c r e a t e î n m o d s p e c i a l
p e n t r u soluţionarea problemelor protecţiei mediului.
-Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale
.a) efectuarea controlului de stat asupra stării
mediului şi componenţilor lui, respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului, a
acordurilor i n t e r s t a t a l e ş i i n t e r n a ţ i o n a l e , e l a b o r a r e a ş i d e s f ă ş u r a r e a
d e a c ţ i u n i î n s c o p u l diminuării presingului antropic asupra ecosistemelor, biodiversităţii şi s
ănătăţiioamenilor, prognozarea eventualelor crize, accidente şi
catastrofe ecologice;b) organizarea şi asigurarea funcţionării monitoringului ecologic c
omplex,evaluării impactului asupra mediului şi efectuării auditului ecologic;c) efectuarea recens
ămîntului resurselor naturale, reglementarea în comun cuGuvernul a folosirii lor pentru
satisfacerea cerinţelor economice şi sociale
alegeneraţiilor prezente şi viitoare, stabilirea limitelor de folosire a resurselor natur
ale, de emisii şi deversări nocive în mediu, de depozitare a deşeurilor de producţie şi
menajere;d) coordonarea activităţii de ocrotire a ecosistemelor naturale, landşafturilor,monument
elor naturii de importanţă ştiinţifică, instructivă şi istorico-culturală;e) organizarea şi
coordonarea cercetărilor ştiinţifice în problemele ecologice, elaborarea de programe
pentru restabilirea ecosistemelor degradate, organizarea pregtirii şi reciclării cadrelor în
domeniul ecologiei;f) formarea şi gestionarea fondului ecologic extrabugetar naţional;g )
generalizarea practicii de aplicare a legislaţiei cu privire la
p r o t e c ţ i a mediului, elaborarea actelor legislative în domeniul ecologiei;h) informarea opiniei
publice despre starea mediului, propagarea cunoştinţelor ecologice;i ) e f e c t u e a z ă î n
e x c l u s i v i t a t e e x p e r t i z a e c o l o g i c ă d e s t a t , v i z e a z ă a c t e l e normatuve, coordonează
programele şi proiectele ce se referă la starea
mediului şif o l o s i r e a r e s u r s e l o r n a t u r a l e , e l a b o r a t e d e m i n i s t e r e d e p a r t a m e n t e
, a u t o r i t ă ţ i l e administraţiei publice locale;î) activează în cadrul comisiilor de stat pentru
amlasarea şi darea în folosinţă aobiectivelor de producţie, administrative, locative şi de altă
destinaţie;j) acordă şi anulează anual autorizaţiile pentru importul, depozitarea,transpo
rtarea şi folosirea pesticidelor şi altor sbstanţe toxice;k) examinează rapoartele de activitate
ale conducătorilor
organelor de stat,întreprindelor, instituţiilor şi organizaţiilor ce conţin referinţe la p
rotecţiamediului, folosirea şi reproducerea resurselor naturale, respectarea
legislaţiei cu priviree la protecţia
mediului;l) cere de la organele de stat, întreprinderi, instituţii, organizaţii
dinrepublică să prezinte informaţia obligatorie privind starea mediului, folosireaşi reproducere
a resurselor naturale, îndeplinirea măsurilor pentru protecţiamediului, iar organele de st
at, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile prezintă
autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu întrega
informaţie de caredispun în domeniul vizat în mod gratuit şi
necondiţionat;m) antrenează savanţi, specialişti din organele de stat, întreprinderi,insti
tuţii, organizaţii la efectuarea expertizei ecologice de stat, la elaborarea programelor de protecţie
a mediului;n) formează consilii tehnico-ştiinţifice, comisii, organizează conferinţe şiconsfătuiri
în problemele protecţiei
mediului;o) suspendă şi interzice proiectarea, construcţia, reconstrucţia obiectivelor
industriale, agricole şi de menire socială, lucrările de exploatare a
r e s u r s e l o r naturale şi alte lucrări, dacă acestea se produc prin încălcarea legislaţiei
cu privirela protecţia
mediului;p) intentează acţiuni civile, împotriva oranelor de stat, întreprinderilor,instituţiilor, orga
nizaţiilor şi persoanelor fizice, care au cauzat daune republicii prin poluarea mediului şi folosirea
neraţională a resurselor
naturale;q) analizează tendinţele şi nivelul de dezvoltare a actiităţii de ocrotire a naturiidin
străinătate, generalizează şi propagă experienţa internaţională pozitivă în acestdomeniu;r)
participă la elaborarea de contracte şi acorduri interstatale şi
internaţionalereferitoare la problemele ecologice şi folosirea resurselor naturale;s) stabileşte şi
întreţine în corespundere cu legislaţia în vigoare legături cu altes t a t e , o r g a n i s m e
i n t e r n a ţ i o n a l e î n p r o b l e m e l e c e ţ i n d e c o m p o n e n ţ a a u t o r i t ă ţ i i centrale pentru
resurselenaturaleşimediu;ş) efectuează alte acţiuni, ce decurg din scopul, funcţiile şi sarcinile lui.
(art.15, 16 Legea prot. med.)

L I S T A i n s t i t u ţ i i l o r s u b o r d o n a t e M i n i s t e r u l u i E c o l o g i e i ş i R e s u r s e l o r Na
turale
1. Inspectoratul Ecologic de Stat cu agenţiile ecologice "Nord", "Centru","Sud" şi
"U.T.A. Găgăuzia"2. Serviciul Hidrometeorologic de Stat3. Asociaţia de Stat de Producţie pentru
Explorări Geologice "AGeoM"4. Institutul Naţional de Ecologie "INECO"
Inspectoratul Ecologic de Stat.
În domeniul realizării politicii de mediu:
- participă la elaborarea şi promovarea programelor şi planurilor naţionale deacţiuni în domeniul
protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale;
- conlucrează cu organele administraţiei publice centrale şi locale la
elaborareaşi implementarea programelor şi planurilor naţionale şi locale de acţiuni în
domeniul protecţiei mediului;
- participă la elaborarea şi avizarea proiectelor de acte legislative şi normative privind protecţia
mediului şi utilizarea resurselor naturale;
elaborează documente instructive privind mecanismele şiinstrumentele de
p r o m o v a r e ş i i m p l e m e n t a r e a p r o g r a m e l o r ş i p l a n u r i l o r d e acţiuni în domeniul
protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale;
- participă la elaborarea şi implementarea convenţiilor, acordurilor regionale şiinternaţionale ce
ţin de protecţia mediului;- monitorizează factorii de mediu şi organizează controlul ecologic de
stat;- participă la elaborarea şi coordonarea normativelor ecologice, standardelor,metodologiei de
calcul al prejudiciului cauzat mediului, asigură aplicarea acestoraîn teritoriu;- organizează, în
limitele competenţei, seminare, conferinţe la nivel republican,regional şi internaţional, participă
la simpozioane regionale şi internaţionale,la pregătirea şi instruirea cadrelor în
domeniul protecţiei mediului şi utilizăriiresurselor naturale;
- participă la acţiunile de popularizare a
măsurilor de asigurare a calităţiif a c t o r i l o r d e m e d i u , d e e d u c a ţ i e
a p u b l i c u l u i î n p r o b l e m e l e d e m e d i u p r i n intermediul radioteleviziunii, mass-
media, emite raportul anual privind activitateaInspectoratului.
În domeniul exercitării controlului ecologic de stat:
exercităcontroluldestatşisupravegheazărespectareaActelorLegislativeŞinormative în domeniul
protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale, cuexcepţia resurselor subsolului şi
apelor subterane, de către agenţii
economicicuo r i c e f o r m ă d e p r o p r i e t a t e ş i a p a r t e n e n ţ ă d e p a r t a m e n t a l ă ş i p e r s
o a n e l e f i z i c e , inclusivstrăine;-
s u p r a v e g h e a z ă r e s p e c t a r e a n o r m a t i v e l o r ş i c e r i n ţ e l o r e c o l o g i c e , a instrucţiu
nilor, recomandărilor, normelor de folosire a resurselor naturale anormelor de utilizare
a produselor şi substanţelor nocive, a deşeurilor;-
exercită controlul privind respectarea şi aplicarea normelor de protecţie amediului la amplasa
rea, proiectarea şi construcţia obiectelor,
valorificareanoilor tehnologii, instalarea utilajelor noi, precum şi asupra modului de utilizarede
către agenţii economici a mijloacelor financiare destinate protecţiei mediului;-
exercită controlul realizării programelor de extindere a fondului silvic şilucrărilor
de regenerare şi exploatare a pădurilor precum şi de creare a fîşiilor forestiere de
protecţie a zonelor şi fîşiilor de protecţie a apelor;-
exercită controlul privind respectarea normelor ecologice, efectuaream ă s u r i l o r d e
m e n ţ i n e r e ş i c o n s e r v a r e a b i o d i v e r s i t ă ţ i i ş i d e u t i l i z a r e a f a u n e i cinegetice;-
exercită controlul privind efectuarea de către agenţii economici a măsurilor de
protecţie a mediului, achitarea taxelor şi plăţilor pentru poluarea mediului;-
exercită controlul de stat privind respectarea legilor şi actelor normative ceţ i n d e p r o t e c ţ i a
m e d i u l u i î n c o n j u r ă t o r î n p r o c e s u l d e f a b r i c a r e , d e p o z i t a r e , transportare, utili
zare, neutralizare şi înhumare a produselor şi substanţelor nocive şi a deşeurilor
rezultate din acestea;-
efectuează expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect pentruc o n s t r u c ţ i
a , e x t i n d e r e a , r e c o n s t r u c ţ i a , r e u t i l a r e a , m o d e r n i z a r e a , r e p r o f i l a r e a , conserv
area, demolarea şi lichidarea obiectelor în corespundere cu actelenormative;-
exercită controlul de stat privind respectarea de către agenţii economici alimitelor de utilizare a r
esurselor naturale, a normelor deversărilor şi degajărilor
de substanţe nocive în mediul ambiant, precum şi a limitelor de depozitare adeşeurilo
r industriale, menajere, toxice şi de altă provenienţă, stabilite în actelelegislative şi normative;-
sistează activitatea agenţilor economici în cazul nerespectării cerinţelor legislaţiei şi
normelor ecologice;-
supraveghează folosirea resurselor acvatice, respectarea normelor specialede consum,
regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor de protecţie sanitară a
resurselor de apă;- exercită supravegherea asupra respectării legislaţiei
în domeniul protecţieim e d i u l u i î n t i m p u l e x t r a g e r i i s u b s t a n ţ e l o r u t i l e ,
p r e c u m ş i a s u p r a t e r e n u r i l o r recultivate după epuizarea substanţelor utile;- participă
la aprobarea limitelor de folosire a resurselor naturale,
normelor deemisii şi deversări nocive în mediu, normelor-
limită de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere la compartimentul protecţia mediului î
nconjurător;- coordonează programele anuale şi de perspectivă de combatere a
eroziuniisolului, alunecărilor de teren, utilizării îngrăşămintelor minerale, organice, p
esticidelor şi altor produse şi substanţe nocive;-
c o o r d o n e a z ă p r o g r a m e l e a n u a l e d e e x t i n d e r e a s u p r a f e ţ e l o r p e n t r u împădurir
e, restabilire a biocenozelor silvice autohtone prin reconstrucţieecologică şi conservarea
biodiversităţii;- p a r t i c i p ă l a e l a b o r a r e a n o r m e l o r a n u a l e a d m i s i b i l e d e
emisii nocive
î n atmosferă din surse fixe şi mobile, supraveghează respectarea regimului deemisii-
limită şi normelor stabilite;-
exercită controlul privind importul/exportul produselor şi substanţelor nocive, precum şi celor
care pot cauza prejudicii mediului;-
exercită controlul ecologic instrumental de stat al autovehiculelo
r neînmatriculate în ţară;- întreprinde măsuri pentru combaterea exportului ilicit
din ţară a resurselor regnului animal, inclusiv a celor incluse în Cartea Roşie a Republicii
Moldova;-
exercită controlul şi percepe plăţile pentru importul produselor petroliere, precum şi
al mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului;-
monitorizează importul/exportul deşeurilor, substanţelor periculoase şi toxice, precum şi a
emisiilor de substanţe nocive de la transportul auto şi alte surse;- ţine evidenţa surselor de
poluare a aerului atmosferic, bazinelor acvatice şisolului;- controlează
efectuarea pescuitului industrial şi recreativ -sportiv, stabileştemăsurile necesare
pentru creşterea potenţialului biologic al
resurselor piscicole, p o p u l a r e a b a z i n e l o r p i s c i c o l e c u s p e c i i n o i , p r e v e n i r e a
şi combatereaepizootiilor, dăunătorilor şi influenţei negative de orice
p r o v e n i e n ţ ă a s u p r a resurselor piscicole;- efectuează expertiza ihtiologo-piscicolă
a lucrărilor executate în bazinele piscicole sau în zonele de protecţie.
Alte atribuţii:
- cercetează cazurile de avarii şi situaţiile ecologice excepţionale;
- întocmeşte şi înaintează organelor competente materialele privind cazuriled e î n c ă l c a r e a
l e g i s l a ţ i e i e c o l o g i c e , î n a i n t e a z ă o r g a n e l o r d e d r e p t m a t e r i a l e pentru pornirea
dosarelor penale şi tragerea la răspundere penală a infractorilor;-
înaintează în instanţele judiciare acţiuni civile de recuperare a daunelor cauzate
mediului;- organizează instruirea, reciclarea şi atestarea colaboratorilor Inspectoratului;-
efectuează prin intermediul serviciilor (posturilor) sale de control ecologic testarea şi
controlul ecologic instrumental al surselor mobile de
poluare.( H o t ă r î r e a G u v . R M c u p r i v i r e l a a p r o b a r e a s t r u c t u r i i ş
i R e g u l a m e n t u l u i Inspectoratului Ecologic de Stat Nr.77 din 30.01.2004, art. 10)

-Departamentul Standardizare şi Metrologie.

- elaborarea concepţiei de dezvoltare a Sistemului Naţional de Standardizare;-
desemnarea standardelor utilizabile pentru evaluarea conformităţii produselor, proceselor şi
serviciilor;- efectuarea, la sesizarea organelor de control, contra plată, a
testărilor şie x p e r t i z e l o r p r i v i n d c a l i t a t e a p r o d u s e l o r p r i n i n t e r m e d i u l
î n t r e p r i n d e r i l o r subordonate;-
 stabilirea modului de aplicare în Republica Moldova astandardelor regionale (interstatale),
internaţionale şi ale altor ţări;-
e l a b o r e a z ă ş i î n a i n t e a z ă G u v e r n u l u i s p r e a p r o b a r e p o l i t i c a d e s t a t î n domen
iul asigurării conformităţii produselor;-
stabileşte reguli şi proceduri de asigurare a conformităţii produselor,inclusiv reguli şi
proceduri de evaluare periodică a produselor certificate, dee v a l u a r e p e r i o d i c ă
a organismelor de evaluare a conformităţii,
desemnate şin o t i f i c a t e p e n t r u a c t i v i t a t e î n d o m e n i u l r e g l e m e n t a t , p
r e c u m ş i s t a b i l e ş t e conţinutul declaraţiei de conformitate;- ţine şi
actualizează Registrul de Stat al Sistemului Naţional de Asigurare a Conformităţii
Produselor;- suspendă sau retrage certificatele de conformitate, precum şi suspendă sauretrage
dreptul de aplicare a mărcii naţionale de conformitate SM, în caz de nerespectare de
către organismele de evaluare a conformităţii a regulilor stabiliteîn Sistemul Naţional de
Asigurare a Conformităţii Produselor;- examinează, în modul
stabilit, contestaţiile furnizorilor referitor ladivergenţele apărute în cadrul asigurării
conformităţii.(Hotărîrea Guv. RM privind aprobarea Regulamentului, structurii şi efectivului-
limită ale Departamentului Standardizare şi Metrologie Nr.932 din 06.09.2001,art. 10)
III.Organelededrept:
a) r e a l i z e a z ă s u p r a v e g h e r e a ş i c o n t r o l u l r e s p e c t ă r i i n o r m e l o r d e d r e p t
î n vigoare ;b) pot intenta acţiuni în judecată ;c) soluţionează litigiile apărute în acest
domeniu;d) asigură sancţionarea subiecţilor pentru încălcarea prevederilor legii.
b) IV. Organizaţiile obşteşti :
c) a) realizează controlul respectării legislaţiei de către beneficiari ;b) apără interesele
comunităţii în instanţele de judecată.
d) Persoanele juridice, altele decît autorităţile publice.

Agenţiieconomici , i n d i f e r e n t d e f o r m a d e p r o p r i e t a t e , î n c a l i t a t e d e ben
eficiari de folosre a resurselor naturale, sînt obligaţi:
a) să folosească cît mai economicos energia, apa, să întreprindă măsuri pentru prevenirea alunică
rilor de teren, să nu admită eroziunea solului, salinizarea sauînmlăştinirea secundară, compa
ctarea şi poluarea solului cu îngrăşăminteminerale şi pesticide, să respecte normativele sol
ului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele aplicării în agricultură a
substanţelor chimice;b) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea minimalizăriideşeur
ilor prin folosirea cît mai efecientă a materiei prime, să reducă folosireasubstanţelor toxice,
inflamabile şi să le înlocuiască cu materiale alternative inerte,care asigură obţinerea unei
producţii finale cît mai durabile, să producă, să
utilzezeşi să pună în circulaţie ambalaje recuperabile, refolosibile, reciclabile sau uşor degradabil
e;c) să doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente
şi instalaţiid e e p u r a r e , c a p a b i l e d e a r e d u c e n o x e l e e v a c u a t e s u b l i m i t e l e a d m
i s i b i l e , stabilite de autorizaţiile pentru
mediu;d) să planteze şi să întreţină în jurul unităţilor
industriale, a complexelor z o o t e h n i c e p e r d e l e f o r e s t i e r e d e
protecţie şi spaţii verzi,
s ă ţ i n ă s u b o supraveghere permanentă starea mediului din jurul unităţilor indus
trilae şicomplexelor zootehnice şi să întreprindă măsuri de protecţie a mediului;e) să asigure su
pravegherea permanentă a construcţiilor şi instalaţiilor înc u r s u l f u n c ţ i o n ă r i i l o r , s ă i
a m ă s u r i p e n t r u p r e v e n i r e a a v a r i i l o r ş i p o l u ă r i i accidentale a mediului, iar î
n caz de producere a acestora să ia măsuri operative pentru
înlăturarea cauzelor lor, să anunţe imediat autorităţile pentru mediu,
sălichideze pe cont propriu toate consecinţele avariilor şi poluării accidentale, sărepare
prejudiciile aduse mediului, componenţilor lui, averii altor proprietăţi şi sănătăţii
persoanelor afectate;f) să execute hotărîrile şi dispoziţiile ministerelor, departamentelor
şiautorităţilor administraţiei publice locale referitoare la probelemele protecţiei mediul
ui, să prezinte autorităţilor
pentru mediu întreaga informaţier e f e r i t o r e l a i n f l u e n ţ a a c t i v i t ă ţ i i e c o n o m i c e
p r o m o v a t e a s u p r a m e d i u l u i ş i componenţilor lui, să admită accesul
necondiţionat şi la orice oră al inspectorilor mediului la unităţile de producţie
pentru a efectua controlul acţiunilor activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;g) să
solicite autorităţilor pentru mediu expertizarea activităţilor susceptibile săafecteze
mediul;h) să asigure condiţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării mediului cusubstanţe
toxice, volatile, corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel întimpul transpotării
şi păstrării lor. (art. 32).

Persoanele fizice, p o t e n ţ i a l i b e n e f i c i a r i d e f o l o s i r e a f a c t o r i l o r ş i resur

selor de mediu.Recunoscînd dreptul persoanelor fizicel a u n m e d i u s ă n ă t o s d e v i a ţ ă ,
s t a t u l asigură:a) accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea
mediuluişistareasănătăţiipopulaţiei;b) dreptul de a se asocia în organizaţii, partide, miş
cări, asociaţii de protecţie a mediului, de a adera la cele
existente;c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor progra
me economice sau de altă natură ce vizează direct sau indirect protecţiamediului
şi folosirea resurselor naturale; dreptul la informare şi consultare asupra p r o i e c t e l o r
d e a m p l a s a r e ş i c o n s t r u i r e a o b i e c t e l o r c u e f e c t e n e g a t u v e a s u p r a mediului,
de refacere şi amenajare a teritoriului, a localtăţilor urbane şi rurale;d) dreptul de a interveni
cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea t e m p o r a r ă s a u d e f i n i t i v ă a
activităţii agenţilor economici care aduc
d a u n e ireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor şi dea
participa la efectuarea expertizei
obşteşti;e) dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în problememajore
de protecţie a mediului;f) dreptul la educaţie şi instruire
ecologică;g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii, p a r t
i d e , m i ş c ă r i , a s o c i a ţ i i , a u t o r i t ă ţ i l o r p e n t r u m e d i u , a d m i n i s t r a t i v e s a u judecă
toreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune mediului, indiferent
dacăagenţii economici vor fi sau nu prejudicaţi în mod direct; dreptul de a trage larăspundere
persoanele, care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;h) dreptul la despăgubire pentru
prejudiciul suferit cu urnare a poluării sau aaltor acţiuni de afectare a mediului, precum
şi pentruprejudiciuladussănătăţiioamenilor;i ) d r e p t u l d e a b e n e f i c i a d e f a c i l i t ă ţ i l
e p r e v ă z u t e d e l e g i s l a ţ i e p e n t r u invenstiţiile capitale, care au drept scop ameliorarea
calităţii mediului. (art. 30)
În acelaşi timp, ei fiind datori:
a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul,să folosească raţion
al resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi înteresele altor beneficiari ai resurselor naturale
să semnaleze operativ autorităţile pentru
mediusau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanelefizic
eşijuridice;b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor dearbori şi arbu
şti şi a spaţiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde
activează sau locuiesc;c) să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi
populaţiei.(art. 31).

Sistemul organizaţional internaţional de protecţie a mediului.Cadrul instituţional

internaţional
– totalitatea organismelor internaţionale,abilitate să cerceteze, reglementeze, să realizeze schimb
de informaţii, experienţă,control, să coopereze în soluţionarea problemelor de mediu stringente.
Cadrul instituţional internaţional cuprinde:
-Organizaţii internaţionale interguvernamentale globale.
-Organizaţii internaţionale neguvernamentale.
-Organizaţii internaţionale regionale.
-Organizaţii subregionale.
Organizaţii internaţionale interguvernamentale globale:
- A d u n a r e a G e n e r a l ă a O . N . U . -Conferinţa O.N.U. asupra
M e d i u l u i ( S t o c h o l m , 1 9 7 2 ; R i o d e J a n e i r o . 1992).- P r o g r a m u l O . N . U .
p e n t r u M e d i u ( P N U E , 1 9 7 2 ) . -Agenţia Internaţională pentru Energia
Atomică (AIEA, 1956). -Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie
şi Agricultură (FAO). -Organizaţia Maritimă Consultativă
Interguvernamentală (OMCI). - O r g a n i z a ţ i a M o n d i a l ă a S ă n ă t ă ţ i i
( O M S ) . - O r g a n i z a ţ i a M e t e o r o l o g i c ă M o n d i a l ă ( O M M ) . -Organizaţia
N a ţ i u n i l o r U n i t e p e n t r u E d u c a ţ i e , Ş t i i n ţ ă ş i C u l t u r ă (UNESCO).
-Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM).- O r g a n i z a ţ i a A v i a ţ i e i C i v i l e
Internaţionale (OACI). -Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
Industrială (ONUDI).
Organizaţii internaţionale neguvernamentale.
Se caracterizează:
•f i e p r i n i n t e r e s e p r e p o n d e r e n t ş t i i n ţ i f i c e ş i p r o p a g a r e a c o n c e p ţ i i l
o r progresiste ce ţin nemijlocit de acest domeniu;
•fie prin activităţi radicale de intervenţie în activităţile statale, mondiale etc.- U n i t a t e a
Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN). - F u n d a ţ i a M o n d i a l ă
pentru Natură (WWF).
-Greenpreace (Pacea verde).
Organizaţii internaţionale regionale.
•Se formează în vederea soluţionării problemelor de ordin regionala două sau mai
multe state.- O r g a n i z a ţ i a U n i t ă ţ i i A f r i c a n e ( O U A ) . - O r g a n i z a ţ i a
Statelor Americane (OSA).
-Comisia economică a O.N.U. pentru Europa.- C o n s i l i u l E u r o p e i .
- Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
Organizaţii subregionale.
-Comisia Dunării pentru navigaţie.- C o m i s i a R i n u l u i . -
Comisia subregională pentru aplicarea Convenţiei de la Oslo, 1972. -
Comisia subregională pentru aplicarea Convenţiei de la Helsinki, 1974.
4. Geneza organizării şi legiferării protecţiei mediului înRepublica Moldova.
Istoricul apariţiei şi dezvoltării legislaţiei cu privire la ocrotirea mediului în RM
poate fi divizat în trei etape:a.) perioada de pînă la 1940, b.) perioada 1940-1993,c.) perioada
contemporană – după 1993.Primele reglementări ale raporturilor om-natură datează din vremea
lui Ştefanc e l M a r e ( 1 4 2 9 - 1 5 0 4 ) . E l e ţ i n d e , , L e g e a B r a n i ş t e i ” – a c t
c e i n t e r z i c e a o r i c e activitate de folosire a resurselor naturale pe un anumit teritoriu.
Aceste acte purtauun caracter cazual şi apărau interesul domnitorului asupra acestor resurse.D e
o importanţă deosebită este Actul de la Focşani din 1706, prin
c a r e comisia mixtă, formată din munteni şi moldoveni, stabileşte
i n t e r d i c ţ i a p e n t r u munteni de a tăia păduri pe teritoriul moldovenilor.Silvicultura
întotdeauna a fost unul dintre cele mai protejate domenii. Astfel,în 1786 apare primul Cod
Silvic numit ,,Orînduirea de pădure” pentru Bucovina, c a r e p r e v e d e r e g l e m e n t ă r i
f o a r t e a v a n t a j o a s e p e n t r u a c e l e t i m p u r i . Î n 1 7 9 2 , u n document asemănător apare
şi în Moldova - ,,Anaforaua pentru codru, dumbrăvi şilunci”.Î n c e p u t u l s e c . X I X
constituie pentru Moldova o perioadă de extindere
al e g i s l a ţ i e i î n a c e s t d o m e n i u , f i i n d a d o p t a t e u n ş i r d e a c t e
c e r e g l e m e n t a u exploatarea pădurilor, subsolului, apelor, aerului. În 1872 este
adoptată Legea cu privire la vînătoare, care reglementează activitatea de vînătoare,
iar pentru unelespecii de păsări şi animale chiar o interzice.U n i r e a Ţ ă r i l o r r o m â n e ş t i a
c r e a t n e c e s i t a t e a u n i f i c ă r i i l e g i s l a ţ i e i , c a r e ş i - a răspîndit jurisdicţia şi asupra
Basarabiei, între 1918-1940.Perioada de după cel de-al II-lea război mondial şi pînă la mijlocul
anilor`50 p o a t e f i c o n s i d e r a t ă o p e r i o a d ă d e s t a g n a r e l e g i s l a t i v
ă î n a c e s t d o m e n i u . Principalele reglementări ţineau de bazele legislaţiei URSS.În
data de 16.01.1959 a fost adoptată Legea protecţiei naturii a RSSM,
care afuncţionat pînă în 1993. Ulterior, au fost adoptate: Codul funciar (1970),
Codulapelor (1973), Codul subsolului (1976), Codul silvic (1979), Legea cu privire
la protecţia regnului animal (1981) etc.
Perioada dintre anii 1980-1990 constituie o perioadă cînd legislaţia în acest domeniu
s-a îmbogăţit doar cu unele norme ce înăspresc măsurile de supraveghereasupra resurselor
naturale.O d a t ă c u t r e c e r e a d e l a u n s i s t e m s t a t a l c e n t r a l i z a t , d e
d i r i j a r e , d e l a proprietatea de stat asupra resurselor naturale la un
s i s t e m d e s c e n t r a l i z a t ş i l a posibilitatea existenţei multiplelor forme de proprietate asupra
resurselor naturale,a fost dictată necesitatea de a modifica cadrul legislativ din acest domeniu.
Astfel,î n c e p î n d c u i u n i e 1 9 9 3 , a u f o s t a d o p t a t e L e g e a p r o t e c ţ i e i m e d
i u l u i , C o d u l subsolului, Codul apelor,...., Legea privind expertiza ecolog
i c ă ş i e v a l u a r e a impactului asupra mediului etc.

5. Definiţia DREPTULUI MEDIULUI.

Problema denumirii corecte a acestui domeniu preocupă cercetătorii în strînsăcorelare cu
problema recunoaşterii acestei ramuri de drept.D-a lungul timpului au fost înaintate diferite
propuneri:- protecţia juridică a naturii;- dreptul protecţiei şi folosirii naturii;- dreptul ecologic;-
dreptul mediului înconjurător;- dreptul protecţiei mediului;- dreptul mediului.Aproape în toate
aceste denumiri descoperim unele greşeli de sens şi anume:
•d e n u m i r e a r e f l e c t ă d o a r p a r ţ i a l d o m e n i u l r e g l e m e n t a t d e r a m u r ă (dr
eptul protecţiei naturii);
•denumirea reflectă un domeniu mai larg de relaţii ce pot fi reglementatereal de ramură (drept
ecologic);
•dublarea sensului în denumire/pleonasm/(dreptul mediului înconjurător)Astăzi considerăm cea
mai reuşită denumirea de DREPTUL MEDIULUI.
Dreptul mediului a c e a r a m u r ă a s i s t e m u l u i n o s t r u j u r i d
i c c a r e înmănunchează normele juridice ce reglementează relaţiile dintr
e p e r s o a n e , formate în legătură cu protecţia mediului.
Dreptul mediului a n s a m b l u l c o m p l e x a l n o r m e l o r j u r i d i c e
c a r e reglementează relaţiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faţă
denatură – ca element vital şi suport al vieţii în procesul conservării şi dezvoltării
înscopuri economice, sociale şi culturale a componentelor mediului înconjurător –
naturale şi artificiale – precum şi relaţiile legate de protecţia lor.
Dreptul mediului– acea ramură de drept care cuprinde normele juridice
cer e g l e m e n t e a z ă r e l a ţ i i l e d i n t r e p e r s o a n e î n l e g ă t u r ă c u f o l o s i r e a ,
p r o t e c ţ i a , conservarea şi dezvoltarea componentelor mediului.
De la apariţia Dreptului mediului ca ramură a jurisprudenţei şi pînă în ziua deazi mai
există discuţii în jurul problemei este oare Dreptul mediului o ramură dedrept sau
aceasta este un cumul de norme juridice din diferite ramuri de drept şi Dreptul
mediului apare doar ca o disciplină juridică?În prezent, în legătură cu această problemă, persistă
trei păreri:a ) D r e p t u l m e d i u l u i n u e s t e r a m u r ă d i s t i n c t ă , c i d o a r o
disciplină juridică ,deoarece:- de la bun început normele de drept ce protejau natura aparţineau
fie dreptuluiadministrativ, fie dreptului civil, etc.;- chiar astăzi în această ramură sînt folosite
instituţiile de răspundere juridică aaltor ramuri, precum şi alte metode juridice de
reglementare; b) Dreptul mediului – ramură de drept de sinteză, deoarece:- Dreptul mediului
este un domeniu cu obiect distinct de reglementare, dar care foloseşte procedee
şi metodici caracteristice altor ramuri de drept;c) Dreptul mediului este o ramură de drept
distinctă, cu toate caracteristicilesale, argumentată prin:- obiect specific de reglementare;-
existenţa unei serii de norme juridice, care prin caracterul lor nu au tangenţecu alte domenii şi nu
sînt caracteristice acestora;- existenţa unor instituţii juridice specifice numai acestui domeniu.

6. Obiectul de reglementare a Dreptului mediului.

6.1.Obiect de reglementare
-ce studiază ştiinţa dată,care sînt domeniile ei
de investigaţie. Circumscrierea obiectului unei ştiinţe reclamă, întîi de to
ate,fixarea fenomenelor cercetate, apoi a unghiului de investigare şi a
n i v e l u l u i d e generalizare ştiinţifică la care operează studierea fenomenelor date. [I.Humă, p.8]
Obiect de reglementare
– categorie de relaţii sociale, reglementate prin o anumită grupă de norme juridice,
uniforme, de acelaşi caracter.
Obiect de reglementare a Dreptului mediului
– relaţiile sociale ce apar între persoane fizice sau juridice în legătură cu folosirea,
conservarea, dezvoltarea şi protecţia factorilor de mediu.
Pot fi distinse patru grupe de relaţii sociale ce constituie
o b i e c t u l d e reglementare a Dreptului mediului:
1. relaţii legate de folosirea raţională a componentelor mediului;2. relaţii privitor la conservarea
factorilor de mediu;3. relaţii privitor la dezvoltarea factorilor de mediu;4. relaţii privitor la
protecţia factorilor de mediu.
Totodată, delimităm factorii de mediu ca fiind:
a. factori abiotici (apa, aerul, solul); b. factori biotici (fauna, flora);
c. factori antropici (creaţi prin activitatea umană).
În funcţie de obiectul nemijlocit protejat, putem delimita trei categorii de raporturi
juridice:
a.) raporturi legate de folosirea, conservarea, dezvoltarea şi prote
j a r e a resurselor abiotice;
b.) raporturi legate de folosirea, conservarea, dezvoltarea şi prot
e j a r e a componentelor biotice;
c.) raporturi legate de folosirea, conservarea, dezvoltarea şi prote
j a r e a componentelor antropice.

6.2.Metoda de reglementare a Dreptului mediului – c a l e , d r u m , m o d

d e expunere. Metoda este determinată de necesitatea legiferării anumitor relaţii
defolosire, conservare, dezvoltare şi protecţie a mediului, fapt ce impune intervenţiastatului în
aceste relaţii şi ca rezultat instituirea normelor cu caracter imperativ,dictat de
importanţa problemei, cît şi de faptul că această problemă prezintă interes public.Dreptul
mediului are un obiect distinct de reglementare, dispunînd de instituţii juridice specifice, cum
ar fi beneficierea asupra resurselor naturale, răspunderea juridică ecologică, expertiza
ecologică ş. a.6.3.

Sarcinile Dreptului mediului:- î n c a l i t a t e d e r a m u r ă d e d r e p t :

i n s t i t u i r e a c a d r u l u i l e g a l - i n s t i t u ţ i o n a l c e ar permite soluţionarea
principalei probleme: protecţia mediului;
-în calitate de ştiinţă: crearea bazei ştiinţifico-ideologice pentru cadrulde reglementări
ce ţin de alt domeniu;- î n c a l i t a t e d e d i s c i p l i n ă d i d a c t i c ă :
asigurarea, în baza noilor realizări
a l e ştiinţei şi a normelor existente, a instruirii cadrelor calificate
î n domeniul jurisprudenţei.6.4.

Funcţiile Dreptului mediului:

1.de organizare şi instituţionalizare a acţiunii societăţii în favoar
e a protecţiei şi ameliorării mediului;- d e p r o m o v a r e a o b i e c t i v e l o r
d e z v o l t ă r i i d u r a b i l e , c e p r e s u p u n e c r e a r e a unui ,,ideal” de dezvoltare
umană în cadrul echilibrului ecologic;
2.d e p r o t e c ţ i e , c o n s e r v a r e , a m e l i o r a r e
a m e d i u l u i , p r e c u m ş i reglementarea folosirii raţionale a
componentelor mediului;
3.de promovarea cooperării internaţionale în dome
n i u l p r o t e c ţ i e i ş i folosiriimediului.
Astfel, fiind materializate în normele şi principiile de ramură, fun
c ţ i i l e Dreptului mediului constituie un indicator itinerar spre atingerea unei
armonii aactivităţii umane şi dezvoltării proceselor în natură, atît pe plan naţional,
cît şi pe plan internaţional.

6.5.Locul Dreptului mediului în sistemul de drept

Vorbind despre locul Dreptului mediului în sistemul de drept
t r e b u i e s ă fundamentăm poziţia sa ca parte componentă a dreptului public
s a u a d r e p t u l u i privat şi care este coraportul Dreptului mediului cu alte ramuri de
drept de natură privată sau publică.Pot fi identificate cîteva particularităţi:
1.) P r e d o m i n a r e a n o r m e l o r c u c a r a c t e r i m p e r a t i v .
D e e x e m p l u , d a c ă î n raporturile de drept privat persoana poate benevol refuza
despăgubirea, atunci înDreptul mediului statul expres, prin lege, impune obligaţia celui ce a
cauzat daunas-o recupereze.
2.) Poziţia de subordonare a beneficiarilor în relaţiile de folosire şi
protecţiea c o m p o n e n t e l o r m e d i u l u i f a ţ ă d e o r g a n e l e d e s t a t
c a r e s î n t c o m p e t e n t e s ă realizeze controlul şi supravegherea folosirii resurselor
componentelor mediului.
3.) Interesul apărat şi interesul utilizării normelor de drept.
Prin instituireaunui regim de protecţie a aerului, apelor, solului, precum şi prin obligarea
folosiriir a ţ i o n a l e s e r e a l i z e a z ă n u n u m a i i n t e r e s u l b e n e f i c i a r u l u i a c e s t u i
o b i e c t , d a r ş i interesul întregii societăţi, care se bucură de folosinţa în comun a acestor
resurse.
4.)M o d u l î n c a r e s e g a r a n t e a z ă d r e p t u r i l e s u b i e c t i v e .
Lacauzareaunui p r e j u d i c i u m e d i u l u i , i n d i f e r e n t d e f a p t u l a î n a i n t a t
s a u n u p r o p r i e t a r u l s a u beneficiarul plîngere, aceasta ţine în cele mai dese cazuri, de
obligaţiaorganelordes t a t d e c o n t r o l ş i s u p r a v e g h e r e . ( a r t . 3 3 a l
L e g i i . . . a s i g u r a r e a s a n i t a r o - epidemiologice a populaţiei)
Concluzie: ramura Dreptul mediului aparţine sistemului de drept public

.6.6.Rolul Dreptului mediului:

-reglementează folosirea raţională şi protecţia
componentelor mediului;-reglementează relaţiile principale
d i n a c e s t d o m e n i u , r e a l i z a r e a c ă r o r a ar duce la armonie, la
e c h i l i b r u e c o l o g i c ş i l a d e t e r m i n a r e a r o l u l u i omului în procesele ce au loc în natură.

7. Sistemul Dreptului mediului.

Sistemul unei ramuri de drept cuprinde totalitatea de domenii ce ţin direct sautangenţial de
obiectul de reglementare al acestei ramuri.Sistemul Dreptului mediului cuprinde:a. Partea
generală, care include totalitatea de norme ce determină instituţiile principale ale
ramurii. b . P a r t e a s p e c i a l ă , c a r e ţ i n e d e d o m e n i u l p r o c e s u a l , a d i c ă s t a b i l e ş t e
î n c e condiţii şi în ce mod se realizează protecţia şi folosirea resurselor naturale.
8. Principiile fundamentale ale Dreptului mediului
8.1. De rînd cu funcţiile şi domeniul său specific de reglementare,
Dreptuluim e d i u l u i î i s î n t c a r a c t e r i s t i c e o s e r i e d e p r i n c i p i i , c a r e d e c e l e
m a i d e s e o r i î ş i extind cadrul său nu numai asupra aspectului juridic de protecţie a mediului,
dar şiasupra tuturor domeniilor dreptului omului, fiind considerate universale.
Principiu- , , i d e e d e b a z ă ” , , , t e z ă f u n d a m e n t a l ă ” , , , e x p r i m ă e l e m e n t e l e
d e conţinut cele mai importante ale dreptului”.
Deosebim principii:
a.) de drept intern; b.) de drept internaţional.8.2.
Principiile Dreptului mediului pe plan intern.
I.Dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos şi echilibrat din punct d e v e d e r e
e c o l o g i c e s t e u n p r i n c i p i u - c a d r u , î n c a r e s e r e g ă s e s c t o a t e c e l e l a l t e principii
ale Dreptului mediului.A c e s t d r e p t , d e c l a r a t î n a r t . 3 7 a l C o n s t i t u ţ i e i R M , î ş i
a r e o r i g i n e a a t î t î n condiţiile create obiectiv, cît şi în reglementările concepute pe plan
mondial.Astfel, în cadrul Conferinţei mondiale a ONU pentru protecţia mediului de
laS t o c h o l m d i n 1 9 7 2 , s a u f ă c u t r e f e r i r i l a f a p t u l c ă u n u l d i n t
r e d r e p t u r i l e fundamentale ale omului îl constituie dreptul omului la un mediu a cărui
calitate îidă posibilitatea să trăiască în mod demn şi în prosperitate.În RM, acest drept este
prevăzut în mod expres în Constituţia RM, în Legea p r i v i n d p r o t e c ţ i a m e d i u l u i
î n c o n j u r ă t o r ş i d e t a l i a t î n l e g i l e o r g a n i c e c e ţ i n d e domeniile concrete (silvic,
funciar etc.)C o n f o r m C o n s t i t u ţ i e i R M , a r t . 3 7 , , , f i e c a r e o m a r e d r e p t u l
l a u n m e d i u înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă
şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obi ecte de uz casnic inofensive...”.
Totodată,Constituţia RM garantează executarea acestui drept prin accesul liber
al tuturor lai n f o r m a ţ i a p r i v i n d s t a r e a d e m e d i u , p r e c u m ş i p r i n i n s t i t u i r e a
o b l i g a ţ i e i p e n t r u fiecare cetăţean de a proteja mediul.Declarat în Constituţie şi detaliat în
Legea privind protecţia mediului ş.a. legiorganice, acest drept al omului este realizat de
asemenea prin dreptul la asistenţă şi protecţia socială, prin instituirea obligaţiei faţă de
cetăţeni de a realiza protecţiamediului, prin instituirea unui cadru juridic concret ce ţine de
folosirea şi protecţiamediului.
II. Prioritatea scopurilor şi acţiunilor de protecţie a mediului în
cadrul realizării intereselor de ordin economic şi social -uman ale
p o p u l a ţ i e i p e n t r u prezent şi viitor:
toate activităţile statale trebuie să fie aduse în conformitate cu n e c e s i t ă ţ i l e d e
p r o t e c ţ i e a m e d i u l u i , r e n u n ţ î n d , î n a c e l a ş i t i m p , l a a c t i v i t ă ţ i l e poluatorii sau
cauzatoare de daune mediului.
III.Prioritatea sănătăţii şi bunăstării populaţiei în comparaţie cu alte scopurid e f o l o s i r e a
resurselor naturale:
f o l o s i r e a r e s u r s e l o r n a t u r a l e n u m a i î n a c e l e limite şi domenii ce nu ar da
posibilitate survenirii daunelor spirituale, materialesau de altă natură, precum şi
patrimoniului populaţiei (art. 36, 37, 59 ConstituţiaRM).
IV.P r e v e n i r e a p e r i c o l u l u i u n e i e v e n t u a l e p o l u ă r i s a u d a u n e d e m e d i u :
instituirea unei obligaţii generale de a efectua o evaluare a eventualei
daune încazul cînd activitatea preconizată presupune folosirea resurselor
n a t u r a l e s a u a altor factori de mediu.V.
Interzicerea poluării:instituie dreptul impunerii unor interdicţii categoriceasupra activităţilor
poluante; activitatea preconizată, care presupune o poluare
am e d i u l u i , v a f i a c c e p t a t ă n u m a i l a p r e z e n t a r e a a v i z u l u i p o z i t i v a l
e x p e r t i z e i ecologice, în caz contrar, aceasta este ,,sortită” interzicerii (art.3
Legea ,,protecţiamediului”).
VI. Poluatorul plăteşte:instituie obligaţia statului de a supune răspunderii poluarea;
obligaţia poluatorului de a recupera paguba cauzată, indiferent de faptuldoreşte acest lucru
proprietarul de resurse sau nu.
VII.C o l a b o r a r e a p e p l a n ş t i i n ţ i f i c , l e g i s l a t i v ş i d e a l t ă n a t u r ă c u
s t a t e l e vecine şi organizaţiile internaţionale în vederea soluţionării cît mai
eficiente a problemei protecţiei mediului:aducerea în concordanţă a actelor
legislativealeR M c u d o c u m e n t e l e i n t e r n a ţ i o n a l e ş i n o r m e l e s t a t e l o r v
e c i n e , s c h i m b u l d e experienţă, atît pe plan ştiinţific, cît şi practic etc.8.3.

Principiile Dreptului mediului pe plan internaţional.

I.Suveranitatea statelor în valorificarea resurselor naturale de pe
teritoriul naţional şi protecţia mediului:ţ i n e d e d r e p t u l s t a t u l u i d e a d e c i d e
l i m i t e l e d e folosinţă a resurselor naturale, concomitent statul fiind obligat să determine
acestelimite în aşa fel încît să nu fie în detrimentul întregii comunităţi mondiale sau chiar pentru
generaţiile viitoare.
II.C o o p e r a r e a i n t e r n a ţ i o n a l ă î n s o l u ţ i o n a r e a p r o b l e m e l o r c o n s e r v ă r i i mediul
ui: p o l u a r e a d e m e d i u n u r e c u n o a ş t e f r o n t i e r e l e s t a t e l o r ş i p o a t e
a f e c t a teritorii, domenii ce ţin de mai multe state.III.
Buna vecinătate:vecinătatea îşi are locul său în determinarea
cadrului j u r i d i c î n d o m e n i u l p r o t e c ţ i e i m e d i u l u i ; a s t f e l , v e c i n ă t a t e a g e o g r a
fică uneoricontribuie la dezvoltarea concomitentă a legislaţiei, în unele c
azuri normeledreptului mediului fiind asemănătoare; obligativitatea stabil
i r i i u n e i î n ţ e l e g e r i reciproce a vecinilor în acest plan garantează liniştea nu numai pentru
aceste douăstate, ci şi pentru întreaga comunitate mondială.IV.
Notificării şi consultării:asigurarea între state a unui schimb permanent de informaţie în
ceea ce priveşte starea de mediu, iar în unele cazuri chiar obligaţiaacestora de a informa
statele vecine şi comunitatea internaţională despre careva a c c i d e n t e s a u
c a l a m i t ă ţ i ; s c h i m b u l d e s p e c i a l i ş t i ş i t e h n o l o g i i , a p l i c a r e a c ă r o r a duce la
soluţionarea problemei de mediu.V.
Protejarea patrimoniului comun:se au în vedere acele bunuri ce nu intră îndomeniul de
suveranitate a unui oarecare stat, bunuri din patrimoniul naţional, dar care prezintă valoare
pentru întreaga comunitate mondială – apele internaţionale,spaţiul extraatmosferic,
corpurile cereşti ş.a.VI.
Poluatorul plăteşte:cheltuielile de recuperare a daunei pentru prejudiciulcauzat fie altui stat, fie
patrimoniului comun, revin poluatorului.

Raportul juridic de Dreptul mediului.

Raport juridic – raport social reglementat de o normă juridică,
,,aceal e g ă t u r ă s o c i a l ă r e g l e m e n t a t ă d e n o r m a j u r i d i c ă , c o n ţ i n î
n d u n s i s t e m d e interacţiune reciprocă între participanţi şi determinaţi, legătură ce este
susceptibilăa fi apărată pe calea coerciţiei statale”
R a p o r t j u r i d i c d e D r e p t u l m e d i u l u i r e l a ţ i e c a r e a p a r e î n d o m e n i u l int
eracţiunii între societate şi natură, reglementată de norme juridice deDreptulmediului
Raport juridic de Dreptul mediului – relaţie socială formată între persoaneî n l e g ă t u r ă c u
p r e v e n i r e a p o l u ă r i i , r e f a c e r e a m e d i u l u i p o l u a t ş i î m b u n ă t ă ţ i r e a condiţiilor de
mediu, reglementată prin norme juridice specifice înmănuncheate înDreptul mediului.[E.Lupan]
Raport juridic de Dreptul mediului relaţie socială, reglementată den o r m
ele juridice de Dreptul mediului, apărută între persoane în legătur
ă c u folosirea, conservarea, dezvoltarea şi protecţia mediului şi în caz de
n e c e s i t a t e asigurată pe calea coerciţiei statale.9.2.

Caracteristicile raportului juridic de Dreptul mediului:

a.) poate lua naştere numai între persoane (fizice, juridice); b . ) p o a r t ă c a r a c t e r
voliţional: poate apărea numai prin exprimarea voinţei(unice s au a
ambelor părţi); voinţa iniţierii raportului poate fi exprimată atîtnemijlocit
d e c ă t r e p ă r ţ i , c î t ş i p r i n i n t e r m e d i u l a c t u l u i l e g i s l a t i v , c a r e p r e v e d e apariţia
raportului indiferent de faptul iniţiază sau nu persoana acest raport, el fiindo reflectare a voinţei
generale ce poartă caracter obligatoriu;c.) poziţia de subordonare a părţilor;d.) statul, de cele
mai dese ori, este o parte a raportului: deşi unele raporturi juridice apar la iniţiativa
persoanelor fizice/juridice, statul, în orice moment, poateinterveni cu modificări; cu atît mai mult
că în majoritatea raporturilor el este parteobligatorie, reprezentat prin organele sale de
supraveghere şi control.
Structura raportului juridic de Dreptul mediului:
1.) părţile – subiecte ce pot încheia o relaţie de Dreptul mediului;2.) conţinutul – totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor părţilor;3.) obiectul – valori ce ţin de realizarea drepturilor şi
obligaţiilor părţilor.9.3.1.
Subiectele raportului juridic de Dreptul mediului.
În literatura juridică se folosesc ca sinonime sintagma ,,subiect al
raportului j u r i d i c ” ş i c e a d e , , s u b i e c t d e d r e p t ” , f ă r ă c a a u t o r i i s ă a i b ă î n
v e d e r e d e o s e b i r i calitative între cele două noţiuni. Totuşi, cele două noţiuni nu se
identifică, nu sesuprapun întotdeauna. Orice participant la un raport juridic este obligatoriu
subiec de drept. În schimb, nu orice subiect de drept este şi subiect al raportului
juridic(celibatarul). D i n c a u z a c o n f r u n t ă r i i a c e s t o r t e r m e n i , e x i s t ă d i f e r i t e
p ă r e r i c u p r i v i r e l a categoriile de subiecte ale Dreptului mediului. Într-o părere, subiecte ale
raportului juridic de Dreptul mediului sînt doar persoanele fizice şi persoanele juridice. Într-oaltă
părere, majoritară, subiecte pot fi: persoanele fizice, persoanele juridice, statul[organele statului].
Subiectele raportului juridic de Dreptul mediului:
1.Persoanele fizice(cetăţenii RM, străinii, apatrizii), în calitate de beneficiaride folosinţă a
componentelor mediului.
2. Persoanele juridice, ca colectivităţi umane, ce dispun de o
organizaredistinctă şi activînd în realizarea unui scop comun şi finit,
î n z e s t r a t e î n a c e s t domeniu cu drepturi şi obligaţii, ce pot izvorî fie din prevederea expresă
a legii, fiedintr-un fapt juridic
3.Organele statal, î n z e s t r a t e c u d r e p t u r i ş i o b l i g a ţ i i p r i n l
e g e c a reprezentînd interesele statului sau ca apărător al acestor interese.
4.Statul Republica Moldova, ca subiect de drept în materie de răspundere juridică pe
plan intern şi ca participant la relaţiile internaţionale în problemele ce ţin de protecţia
mediului.E n e c e s a r d e a m e n ţ i o n a f a p t u l c ă î n m a j o r i t a t e a r a p o r t u r i l o r
s u b i e c t e l e s e găsesc în relaţii de subordonare.

Conţinutul raportului juridic de Dreptul mediului.

Conţinutul raportului juridic – totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care se nascîntr-o relaţie
concretă. [Gh.Avornic, p.180]În raporturile juridice de Dreptul mediului subiectele
se prezintă întotdeaunaca titulari de drepturi şi obligaţii, acestea fiind prevăzute în
contractele în bazacărora le este acordat dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale. Ele
apar oric a s u b i e c t e p a s i v e , a v î n d n u m a i o b l i g a ţ i i , o r i c a s u b i e c t e a c t i v e ,
avînd numaidrepturi. În cele mai dese cazuri, însă, subiectele întrunesc
a c e s t e d o u ă p o z i ţ i i , fiind titulare de drepturi şi obligaţii.În dependenţă de conţinutul
drepturilor şi obligaţiilor
subiectele raporturilor juridice de Dreptul mediului
pot fi divizate în patru categorii:
beneficiariidefolosinţe,(persoane fizice şi persoane juridice) înzestraţic u d r e p t u r i ş
i o b l i g a ţ i i p r i v i n d f o l o s i r e a ş i p r o t e c ţ i a c o m p o n e n t e l o r mediului;
-organele de stat , împuternicite cu drepturile de gestiune şi administrare afondului natural al
RM;
-organele de drept , împuternicite să efectueze controlul şi supraveghereaîn acest domeniu;
-organizaţiile obşteşti, înzestrate cu dreptul de promovare a obligaţiei de protecţie a
mediului. Legea RM cu privire la protecţia mediului înconjurător stabileşte
drepturile şi obligaţiile fiecăruia dintre aceste categorii de subiecte.

Obiectul raportului juridic de Dreptul mediului.

În literatura juridică nu există un punct de vedere unitar cu privire
la obiectulraportului juridic de Dreptul mediului.Principalele opiniile exprimate sînt :a )
Obiectul raportului juridic – anumite acţiuni pe care titularul
d r e p t u l u i subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat ale
săvîrşi. [Gh. Avornic, p.182]O b i e c t u l r a p o r t u l u i j u r i d i c d e D r e p t u l m e d i u l u i –
acţiunilesauinacţiunilesubiectelor, conduită ce ţine de folosirea, protecţia
, d e z v o l t a r e a , c o n s e r v a r e a componentelor naturii, răspunderea juridică în domeniul
protecţiei mediului. b) Obiectul raportului juridic – numai bunurile materiale.Obiectul
raportului juridic de Dreptul mediului – componentele mediului : biotice, abiotice,
antropice.Î n d e p e n d e n ţ ă d e o b i e c t u l r a p o r t u l u i s e a f l ă ş i c o n ţ i n u t u l d
r e p t u r i l o r ş i obligaţiilor părţilor, precum şi părţile care vor fi obligate să
p a r t i c i p e l a a c e s t raport.
IzvoareleDreptului mediului. . C a u z e l e o b i e c t i v e a l e a p a r i ţ i e i ş i e x i s t e n ţ e i D r e p t u l
u i m e d i u l u i s î n t înrădăcinate în condiţiile materiale ale vieţii, care s-au instaurat la etapa
actuală înRM şi în lume în
general.Î n l i t e r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e , t o t a l i t a t e a d e c a u z e ş i c o n d i ţ i i
m a t e r i a l e c e determină instituirea unor reguli de comportare au primit denumirea
de izvor dedrept.
Actualmente, este tot mai pronunţată tendinţa delimitării stricte a izvoarelor de drept
în sens material şi în sens formal.
Izvoarele materiale ale Dreptului mediului sînt: starea de criză
ecologică,necesităţile social-economice ş.a. factori materiali.
Izvoarele formale ale Dreptului mediului s î n t : f o r m e l e d e e x p r i m a r e a
normelor juridice, ce sînt determinate de modul de determinare, de edictare
saus a n c ţ i o n a r e a l o r d e c ă t r e s t a t ş i c a r e p r i v e s c r e l a ţ i i î n l e g ă t u r ă
c u f o l o s i r e a , conservarea, dezvoltarea şi protecţia componentelor mediului.Izvoarele
formale pot fi:a) directe (actele normative)
•Constituţia RM;
•Legile Parlamentului RM;
•Hotărîrile Parlamentului RM;
•Decretele Preşedintelui RM;
•Hotărîrile Guvernului RM;
•Acte emise de organele autoadministraţiei locale;
•Acte emise de organele specializate (Ministerul Ecologiei). b) indirecte
•O b i c e i u r i , r e g u l i d e c o n v i e ţ u i r e s o c i a l ă l a c a r e a c t e l e n o r m a t i v e
f a c trimitere;
•Practica judiciară;
•Doctrina;
•Dreptul comparat.
Particularităţile izvoarelor Dreptului mediului:
-multitudinea de izvoare ce cuprind diverse
d o m e n i i ( r e g i m u l j u r i d i c d e folosire şi protecţie a apelor, solului, aerului,
subsolului, pădurilor etc.),cu caracteristicile lor în fiecare domeniu;
-r e g u l i l e d e c o n d u i t ă , d e c e l e m a i d e s e c a z u r i , s î n t s t r î n s l e g a t e
d e respectarea unor norme tehnice relativ la activităţile economice
a l e subiectelor;n a t u r a e x t e n s i v ă a f e n o m e n u l u i p o l u ă r i i d i
c t e a z ă a s t ă z i n e c e s i t a t e a aplicării pe plan intern a unor izvoare
internaţionale.
Sistemul izvoarelor Dreptului mediului.
I Întro opinie, s i s t e m u l i z v o a r e l o r D r e p t u l u i m e d i u l u i c u p r i n d e d o u
ă categorii:
* izvoare ce ţin de regimul de protecţie a naturii (Legea protecţiei mediului);
* izvoare ce se referă la regimul de folosire a resurselor naturale
( C o d u l funciar, Codul apelor etc.)
Contra argumente:
1.normele Dreptului mediului conţin reglementări nu numai cu privire la
folosirea şi protecţia naturii, dar şi mediului artificial, creat prin
activitatea umană;
2.părerea că unele izvoare ţin numai de regimul de protecţie, iar altelenumai de
regimul de folosire a resurselor nu e raţională, deoarece un singur act poate conţine
reglementări de ambele tipuri (Codul apelor).
II.Într-o altă opinie, izvoarele Dreptului mediului pot fi clasificate
în funcţiede domeniul reglementat:
* domeniul folosirii şi protecţiei apelor;
* domeniul folosirii şi protecţiei solului; etc.
III.Conform criteriului forţei juridice a actului normativ
, izvoarele formaleale Dreptului mediului pot fi divizate în
*Constituţia RM , c a r e s t a b i l e ş t e r e g l e m e n t ă r i f u n d a m e n t a l e , c u
caracter general, ce privesc drepturile şi obligaţiile cetăţenilor în legăt ură
c u p r o t e c ţ i a mediului, cît şi obligaţiile statului în acest domeniu etc. (Art. 4(2), 34,
36(1), 37,46, 50, 59.
* Legi generale:
- L protecţiei mediului;- L expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului ş.a.
*Legi specifice:- C funciar;- C apelor;C silvic ş.a.
Condiţia generală: pentru ca o lege a Parlamentului RM să fie
c o n s i d e r a t ă izvor al Dreptului mediului, ea trebuie să conţină reglementări ce ar
avea atribuţiid i r e c t e î n r e a l i z a r e a s a r c i n i i d e p r o t e c ţ i e ş i f o l o s i r e r a ţ i o n a l ă
a c o m p o n e n t e l o r mediului. Astfel, pot fi considerate la fel ca şi izvoare da Dreptul
mediului:- C penal;- C civil;- C contravenţii administrative.
* Decretele Preşedintelui RM , ce vizează relaţiile privind folosirea şi protecţiamediului.*
Hotărîrile Guvernului RM.
* Actele Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării teritoriului.
* Actele organelor administraţiei publice locale,
c î n d a c e s t e a i m p u n reglementări privind regimul de folosire şi protecţie a
componentelor de mediu peteritoriul unităţii administrative.
*Tratate şi convenţii internaţionale.
1. Convenţia Internaţională de Protecţie a Plantelor.2 . C o n v e n ţ i e p r i v i n d c o m e r ţ u l
internaţional cu specii sălbatice de faună şifloră pe cale de dispariţie.
Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa
Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontaliere "Tratate internaţionale", 1999, volumul 9,
Convenţia pentru protecţia stratului de ozon

Aplicarea legislaţiei mediului.

Legile privind folosirea şi protecţia mediului acţionează concomitent sub treiaspecte:
⇒o anumită perioadă de timp: relaţiile sociale suferă permanente modificări,de aceea
şi regimul de reglementare necesită schimbări; dacă o lege adoptatăreflectă necesităţile timpului,
cealaltă este automat abrogată;
⇒asupra unui teritoriul i m i t a t acţionează, în acelaşi timp, mai
m u l t e l e g i : coexistenţa legilor este
determinată de necesitatea soluţionării în complex arelaţiilor ce ţin de regimul de folosire şi
protecţie a mediului;
⇒a s u p r a u n o r a n u m i t e c a t e g o r i i d e s u b i e c t e
p a r t i c i p a n t e l a r e l a ţ i i l e reglementate de lege
Acţiunea legislaţiei mediului în timp este marcată de două momente principale:
momentul intrării în vigoare şi momentul încetării acţiunii legii. Altfelspus, din ce moment
legea nouă va începe a produce efecte juridice, iar cea vecheîşi va pierde valoarea.Î n
teoria dreptului aceste probleme au fost soluţionate prin
i m p l e m e n t a r e a unui şir de principii ce ţin de aplicarea legii în timp, adică asupra
relaţiilor avuteloc în trecut, ce se petrec în prezent şi ce vor avea loc în viitor:
1. Principiul neretroactivităţii legii - l e g e a e s t e a p l i c a b i l ă a c e l o r r e l a ţ i i
ş i acţiuni, care se produc după momentul intrării în vigoare a legii.
2. Principiul retroactivităţii legii noi – e x c e p ţ i e d e l a p r i n c i p i u l
precedent,conform căreia legea nouă adoptată poate avea efect
a s u p r a a c ţ i u n i l o r d e pînă la adoptarea ei, dar numai în acele cazuri care se preved
expres în legeanouă şi dacă aceasta nu înrăutăţeşte situaţia subiectelor
implicate. (De ex.,actele emise cu privire la lichidarea consecinţelor calamităţilor,
catastrofelor ecologice, accidente etc.)
3. Principiul aplicării imediate a legii noi adoptate– presupune aplicarea legiinoi, din
momentul intrării în vigoare, asupra tuturor situaţiil or, excluzîndimediat
acţiunea legii vechi. Momentul intrării în vigoare a legii ţine de data publicării sau de
data indicată expres în textul legii.
4. Principiul ultraactivităţii legii vechi– excepţie de la principiul precedent,care
presupune ,,supravieţuirea” legii vechi, în timp ce legea nouă este dejaî n
vigoare. Legea veche este aplicată în domeniile şi limitele
p r e v ă z u t e expres în legea nouă. Se aplică pentru o perioadă scurtă de timp,
de regulă, pînă la şase luni, termen indicat în dispoziţiile finale sau tranzitorii ale legii,în
vederea concordării actelor normative ,,înrudite”
În mod obişnuit, acţiunea în timp a legilor mediului este supusă
condiţiilor g e n e r a l e . Abatere prezintă legile adoptate în situaţii
e x c e p ţ i o n a l e , c a r e î ş i a u limitele în funcţie de faptul cît timp vor persista
condiţiile ce au generat acestesituaţii.
A p l i c a r e a l e g i i m e d i u l u i î n s p a ţ i u e s t e d e t e r m i n a t ă d e u r m ă t o a r e l e reguli:
-A c t u l n o r m a t i v e m i s d e u n o r g a n p u b l i c c e n t r a l î ş i r ă s p î n d e ş t e
a c ţ i u n e a asupra tuturor relaţiilor ce se desfăşoară în limitele frontierelor naţionale.
-Actul emis de un organ de stat local are forţă juridică în limitele teritoriuluiadministrativ.
-A c t e l e i n t e r n a ţ i o n a l e l a c a r e R M e s t e p a r t e î ş i e x t i n d j u r i s d i c ţ i a
a s u p r a întregului teritoriu al statului10.3.3. Aplicarea legii mediului asupra persoanelor poartă
un caracter general:
-Persoane fizice [cetăţenii RM, străinii, apatrizii].
-Persoane juridice, indiferent de forma organizatorico -juridică sau forma
de proprietate.